27.02.2012

Eduard Burke

Este fondatorul gandirii contra revolutionare.Gandirea sa este o reactie la evenimentele politice si istorice la evenimentele din 1789.Nascut la Dublin, Burk a participat la viata politica din Anglia si a cunoscut bine evenimentele din Franta. A fost membru a parlamentului Englez, a calatorit in Franta si a dezbatut situatia colonistilor americani.Actiunile sale politice vizau apararea dreptului parlamentului de a lua decizii si a incercat sa impiedice nedreptatile.

Revolutia din Franta este cauza disensiunilor intre Burk si prietenul sau Charls Fox. Burk ii reproseaza acestuia faptul ca nu a inteles consecintele acestei revolutii si a scris astfel un pamflet intitulat “Reflectii asupra revolutiei din Franta”. Lucrarea “Reflectia asupra evolutiei din Franta” clarifica pozitia liberal-utilitalista a lui Burk. Textul e conceput sub forma unei scrisori trimise unui amic francez. Scrisoarea critica institutiile revolutionare si deasemenea arata ca o comparatie intre revolutia franceza si cea engleza nu e justa.Burk se exprima deschis contra rationalismului si isi exprima in mai multe ocazii suspiciunea fata de ideile abstracte si constructorii de sisteme.

In ceea ce-l priveste problema unor drepturi abstracte ale individului nu se pune. El opteaza pentru studiul realitatilor concrete. Liberalismul sau se exprima in mod cat se poate de pragmatic. Constitutia engleaza este un document valoros pentru ca reprezinta produsul istoriei si nu pentru ca trimite la un contract social ipotetic.

In viziunea sa institutiile fondate pe principii si ratiune nu pot sa fie durabile, deasemenea el critica sever spiritual geometric care-i anima pe reformatorii revolutionari. Critica s-a vizeaza tentative revolutionarilor de a rationaliza stabilind circumscriptii decupate geometric. De asemenea Burk se opune conceptiei de natura preluata de autorii francezi. El estimeaza ca nu exista o natura umana primara ci tot ceea ce este natural se naste dintr-o lunga evolutie specifica fiecarui popor. Ordinea naturala inseamna sa lasi evolutia sa-si faca treaba.Revolutia franceza care pretinde ca a oferit oamenilor libertate, face o mare eroare.Burke spune ca el nu stie ce este libertatea pentru multi dintre oameni, conceptual de libertate nu are nici un sens cu toate ca a fost liberal, Ed. Burke nu a aderat la “declaratie drepturilor omului si cetateanului” (document elaborate de revolutionarii francezi). Potrivit lui drepturile omului sunt o mina cu efect intarziat. Acest mod de a concepe libertatea se adreseaza unor oameni ideali si nu unor indivizi care traiesc intr-o societate determinata. Insasi ideea de mase la care face referire revolutia franceza este o abstractie.

Reflectiile asupra evolutiei din Franta au avut un mare succes in Anglia. In Franta opera lui Burke a fost primita destul de rece intrucat rationalismul domina mediile intelectuale franceze. Abia dupa 1815, lucrarea sa a exercitat o influenta semnificativa asupra gandirii contra revolutionarilor francezi Hypolite Taine si Ernest Renan.Ed. Burke este unul dintre principalii opozanti ai miscarii revolutionare de la 1789 alaturi de Joseph Maistre.

05.03.2012

Alexis Tacqueville

Alexis Tacqueville este unul dintre ganditorii politici care au prevazut in mod lucid evolutia societati democratice moderne. Nascut intr-o familie aristocrat, Tacqueville cauta raspuns la problema reconcilierii intre egalitate si libertate. Ideea speciala a lui T a fost aceea de a cauta un raspuns la dilemele politice din vremea sa in America. El v-a calatorii peste ocean in 1831 pentru a studia sistemul penitenciar American.

T avea odata cu vizita in America proiecte foarte ambitioase, el noteaza ca “am cautat acolo imaginea democratiei insasi”, lumea noua reprezinta pentru el o revolutie irezistibila a egalitatii. Egalitatea civila si politica luase locul vechilor ierarhii sociale pana intr-atat a inlocuit vechile ierarhii sociale. Se intoarce dupa un an de zile din America si in 1835 publica prima parte a lucrarii sale despre democratie in America. Notorietatea pe care o castiga ii permite sa lege bune relatii cu John Sturad Mill si este laudat de catre Montesquieu. In 1840 publica cel de-al doilea volum al lucrarii sale.

In viziunea sa dezvoltarea graduala a egalitatii este un fapt providential, egalitatea este un dat universal si durabil care scapa considerentelor de ordin uman. Potrivit lui T exista o lege a egalizarii care se manifesta de la originile istoriei pana in zilele noastre in toate domeniile. Armele de foc si dezvltarea tehnicilor militare contribuie in egala masura la atenuarea diferentelor de tot soiul dintre oameni. Egalizarea de care vorbeste are o natura providentiala si este ireversibila, natura umana este animate ea insasi de o pasiunea egalitara. Intru-cat pasiunea egalitara est cumulativa si nevoia de egalitate devine adesea cat se poate de violenta. Omaneii prefera egalitatea in detrimentul libertatii intru-cat egalitatea furnizeaza in fiecare zii o multime de mici placeri fiecarui om.

Egalizarea constitutie legea fundamentala a democratiei. Democratia apare drept o cautare constanta, continua a unei egalitati din ce in ce mai mari. Acest lucru e confirmat de evolutia Statelor Unite unde egalitatea juridical e completata ptrintr-o uniformizare a sentimentelor si a modului de viata. Suveranitatea poporului se exprima cu ajutorul majoritatilor. Guvernamantul majoritar conduce la o putere absoluta si la o limitare a libertatii celor ce nu fac parte din acea majoritate.

Avand in vedere deficientele sistemului majoritar T recunoaste ca individualismul este lucrul cel mai rau pe care-l poate naste democratia. Individualismul intellectual inseamna ca fiecare american se sprijina doar pe un efort individual de gandire. Individualisml sentimental este la fel de periculos. Acest tip de individualism conduce la izolare fata de semeni, la egoism si meschinarie. In aceste conditii e limpede ca egalitatea conduce la un deficit de libertate. Centralizarea atrage dupa sine o forma de servitute preocuparea oamenilor pentru egalitate se revarsa in final intr-o lipsa colectiva de interes fata de libertate. Totusi libertatea trebuie mentinuta. Nu putem lupta contra democratiei pentru ca pasiunea egalitara este naturala. Trebuie sa acceptam ca o anumita parte a libertatii noastre nu are loc in societatea democratica, daca Dumnezeu ne-a facut sa traim impreuna, acest mod de viata implica o responsabilitate care ne limiteaza libertatea. Totusi noi putem folosi anumite tehnici de guvernare care-i schimba pe oameni si le prezerva autonomia.

Descentralizarea reprezinta principala metoda de a impiedica aservirea indivizilor, autonomia locala si contructia institutiilor autonome in plan local reprezinta o solutie pentru pastrarea spiritului libertatii. Asociatiile permit cetatenilor sa lupte contra individualismului si contra servitutii. T propune reconcilierea spiritului religios cu cel democratic. Religia este indispensabila in democratie intru-cat ea adduce un element de stabilitate in interiorul unui sistem esential evolutiv si instabil. Religia permite o lupta impotriva individualismului.

Individualismul democratic este un fenomen abivalent. El nu e doar o forma de manifestare a libertatii individuale ci si o amenintare la adresa libertatii. Pe fondul individualismului, oamenii tind sa se izoleze si sa fie dezinteresati de putere. In acest fel statul e amenintat de aparitia unui nou legviatar. Despotismul democratic nu este crud sau violent, ci urmareste instaurarea unei puteri tutelare.

T propune ca solutie un guvern parlamentar si democratic, totusi el accepta ca majoritatea politica este uneori imatura si optuza. Asocierea si descentralizarea apar ca forme de corectie democratica. Limitele individualismului pot fii contracarate prin cultivarea principiului interesului personal, mai precis T sugera ca inclinatia naturala catre egoism asociata cu perceptia clara a datoriilor civice sa fie folosita pentru a stimula participarea la activitatea politica. Democratia politica este in definitiv cea mai buna reteta pentru tratarea relelor produse de libertate. Singurul remediu eficient al democratiei este libertatea politica, deci democratia nu poate fi tratata decat prin mai multa democratie. Arta de a fi liber este in opinia sa arta asocierii. Americanii sunt un popor liber intru-cat cultiva asociatiile voluntare si respecta libertatea de asociere. Asocierea este o forma de control a puterii.

19.03.2012

BenthamUtilitarismul Liberal

Orientarea liberalismului englez e diferita de cea a liberalismului in Franta. Reflexia economica sta in centru gandirii liberale din Anglia si curentul cel mai vizibil este utilitarismul liberal. Ansamblul gandirii liberale trimite spre principiul utilitatii al carui creator este Jeremi Bentham urmat de J. Stuart Mill.

Bentham a trait in sec 18 inceputul sec 19. S-a inspirat din filozofia epocii luminilor si a incercat sa se indeparteze de prejudecati si traditii ale trecutului. Gandirea sa trimite la ratiune, el a incercat sa contruiasca societatea pe baze rationale. Pozitia sa critica fata de institutiile politice engleze era justificata prin lipsa de rationalitate a acestora. Bentham refuza in egala masura conceptia organicista asupra societatii estimand din contra ca societatea este un ansamblu de indivizi asa incat interesul general nu este niciodata simpla suma a unor interese individuale. Gandirea sa dezvolta teze diferite pe doua directii fundamentale : una este consacrata reflectiei sociale si dreptului parlamentar, iar cealalta vizeaza fundamentele vietii individuale si sociale.

Reflexia sociala si dreptul parlamentarBentham a fost atras de studiul tehnicilor de adunare, ceea ce noi numim dreptul parlamentar. In lucrarea sa intitulata “Panopticon” el se intereseaza de organizarea carcerala si merge pe acelasi drum in urmatoarea scriere “Teoria pedepsei si recompensei”. Fara sa-si publice imediat rezultatele cercetarii sale el scrie simultan lucrari de filozofie politica si drept parlamentar. Este autorul unui catechism a reformei parlamentare si adoua volume privind tactica adunarilor parlamentare. Aceasta ultima lucrare reprezinta o importanta contributie intr-un domeniu de pionierat la momentul respectiv : primul volum este consacrat artei de a delibera iar cel de-al doilea se refera la asa numitele sofisme politice. In primul volum Bentham analizeaza organizarea muncii, a lucrarilor din adunarile parlamentare. El arata ca e nevoie sa se stabileaza ordine de zi care sa permita cunoasterea chestiunilor tratate, timpul care se acorda fiecarei teme, si conditiil de derulare a dezbaterii. In final el se oprese asupra manierei de vot si respectiv aducerii la cunostinta publicului larg a deciziilor astfel incat electoratul sa-si poata fundamenta rational atitudinile. Bentham a avut meritul de a fonda dreptul parlamentar si in egala masura el este “promotorul principiului utilitatii”.

Principiul utilitatiiSe intelege acel principiu ce dovedeste si confirma o actiune care conduce la cresterea fericirii parti interesate sau care favorizeaza intr-un fel sau altul aceasta fericire. Principiul utilitatii este motorul actiunii oamenilor si prin urmare organizarea societatii trebuie sa tina seama in mod nemislocit de acesta. Bentham considera utilitatea singurul criteriu care permite judecarea valorii unei conduite individuale sau a unei decizii politice. El contesta ideea conform careia revelatia poate sa fundamenteze un sistem politic sau moral. Exista o stiinta a moravurilor care determina o buna atitudine individuala sau o decizie guvernamentala corecta.

Guvernarea este menita sa puna in opera consecintele unei analize a utilitatii. Exista deci o matematica morala la fel cum exista o matematica stiintifica. Placerile sunt comparabile din punct de vedere cantitativ plecand de la mai multe criterii si anume : intensitatea lor, durata lor, certitudinea lor, caracterul lor proxim sau indepartat. In aceste conditii este posibil sa adunam placerile de diverse naturi si sa le multiplicam luand in considerare numarul persoanelor care se bucura de ele.

Aceasta matematica apparent stiintifica, prezinta inconvenientul de a aditiona cantitati ce nu sunt omogene.Pentru a depasii aceasta dificultate, Bentham stabileste o tipologie complexa distingand 14 feluri de placeri si 12 vinovatii simple. Aplicarea principiului utilitatii, trebuie sa permita definirea unei politici juste si rationale. Conform acestui principiu, ar trebui ca fiecare sa beneficieze de un maximum posibil de placere insa noi stim ca societatea nu poate subzista fara un anumit sacrificiu din partea membrilor sai. Bentham subliniaza importanta sacrificiului consimtit spunand ca acesta poate fi usor evaluat. Defalcarea unei portii de bogatie v-a produce in ansamblul fericirii fiecarui individ o defalcare mai mult sau mai putin mare in raport cu partea defalcata din ceea ce a ramas, utilizand termini moderni, aceasta inseamna in domeniul fiscalitatii ca sacrificial proportional este mai putin just decat cel progresiv intrucat a prelevat aceasi cantitate din resurse inegale, produce o nedreptate pe care o prelevare progresiva o atenueaza.

Bentham a adus o contributie importanta la nivelul gandirii politice liberale si a stabilit conditii de functionare a regimurilor parlamentare care sunt valabile pana in zilele noastre

22.03.2012

James Mill si John Stuard Mill

JM a trait intre anii 1773-1836. A fost adeptul tezelor lui Bentham pe care le-a orientat spre un radicalism democratic. Lucrarea sa cea mai cunoscuta si care a fost publicata pe la 1820 se numeste “Eseu asupra guvernamantului”. In lucrare opereaza o analiza a societatii din vremea sa si pleaca de la premiza ca toti oamenii sunt marcati de dorinta egoista de a-si asigura pentru sine cea mai mare fercire. Scopul guvernamantului ar trebui sa fie din punctual de vedere a lui JM asigurarea celei mai mari fericiri pentru cel mai mare numar de oameni. Scopul oricarui guvernamant poate fi realizat doar prin concilierea celor doua tendinte. Aceasta este functia cea mai importanta a politicului.

Potrivit lui JM, suveranitatea apartine tuturor oamenilor, intru-cat toti au un niters comun in a fii fericiti. Acesta este temeiul sufragiului universal. Oamenii isi desemneaza reprezentanti ale caror interese egoiste nu trebuie sa prevaleze asupra intereselor comunitatii. Acesti reprezentanti v-or fii in mod strict subordonati unui mandate limitat. Controlul public v-a fi realizat prin posibilitatea ca orice mandatar sa fie revocat atunci cand e cazul. JM era adeptul centralizarii puterii cu argumentul ca doar aceasta concentrare ar fi in masura sa determine depasirea egoismelor individuale.

JSM a trait intre anii 1806-1873. Este fiul lui JM. Principala sa opera se numeste “Despre libertate”, dar a publicat deopotriva mai mult elucrari reprezentative pentru gandirea politica a epocii “utilitarismul”, “guvernamantul reprezentativ”, “eseu asupra lui Tocqueville” si “Societatea Americana”. Libertatea este un drept al fiecarui individ si pentru care el are dreptul la protectie. Recunoasterea acestui adevar constituie fundamentul oricarei societati drepte. JSM admite ca libertatea unui individ creste prin apartenenta acestuia la un grup. Majoritatea este decisiva pana intr-acolo incat „cel mai bun guvernamant nu este mai drept decat cel mai rau”. Aceasta conceptie trimite la convingerea ca un singur om poate avea dreptate impotriva tuturor, insa principiul infailibilitati majoritatii nu are ce sa caute intr-o societate liberala. JSM acorda vointei generale mai putina valoare decat o face teoria lui Russo. Trebuie sa facem diferenta intre atitudine care ne determina sa afirmam ca un lucru este just doar pentru a evita dezbaterea si aceea de a recunoaste ca o idee este adevarata dupa ce s-a constatat pe baza unei dezbateri libere si larg acceptate acest lucru.

In toate societatile, nu doar in cele dictatoriale, exista un anume conformism care se manifesta in profitul unei idei sau a unei doctrine, aceasta situatie se manifesta in detrimentul libertatii si a progresului umanitatii. Acest conformistm trebuie depasit intru-cat anumite decizii nu sunt pasibile de evaluari si dezbateri democratice. JSM a construit o teorie noua fara a combate complect utilitarismul tatalui sau si al lui Bentham. Pentru a raspunde criticilor din trecut la adresa utilitarismului, JSM introduce notiunea de „calitate a placerilor”. El arata ca persoanele care au experienta mai multor tipuri de placeretind sa dea valoare mai mare acelora care li se pare a fii de mai buna calitate. Compararea cantitativa a placerilor nu lipseste, insa spune el, nu e singura care trebuie luata in considerare. Aprecierea placerilor depinde in egala masura de personalitatea celui care face alegerea. Oamenii superiori acorda o mai mare valoare placerilor spiritului, in vreme ce alte persoane v-or fii satisfacute de placeri simple si chiar vulgare cu conditia ca acestea sa le fie oferite in cantitate suficienta. Cea mai buna guvernare este deci guvernarea care asigura cea mai mare placere celui mai mare numar de oameni dar aprecierea placerii nu se face doar printr-o raportare cantitativa ci trimite si la calitatea placerilor.

JSM face teoria guvernarii reprezentative, el pleaca de la ideea ca o buna guvernare pentru un popor determinat, este aceea care indeplineste trei conditii : sa fie aprobata de popor (chiar si tacit), sa fie considerat ca indeajuns de bun asa incat mentinerea sa sa fie dorita, cetatenii sa se comporte in asa fel incat buna functionare si permanenta guvernarii sa fie posibile. JSM remarca faptul ca guvernarile trebuie sa fie apreciate in functie de stat si de obiectivele societatii desi este un aparator al libertatii JSM admite ca pentru perioade determinate de timp si pentru situatii speciale dictatura ar putea fi admisa. Reprezentarea permite poporului sa se guverneze prin el insusi. Increderea pe care poporul o acorda reprezentantilor este insa limitata si conditionata de posibilitatea revocarii acestora. Guvernarea trebuie sa fie deci moderata si echilibrata. JSM justifica echilibrul puterilor cu ajutorul unor argumente originale. Trebuie ca puterea sa fie controlata, insa o buna guvernare nu trebuie impiedicata sa-si exercite atributiile fiind ca in caz contrar ea v-a fii la dispozitia unor interese particulare. Guvernarea reprezentativa permite o selectie a elitelor. Libertatea de gandire favorizeaza persoanele inteligente si active astfel incat ele v-or fii in mod natural identificate ca reprezentanti, conditia este ca sistemul electoral sa fie ales intr-o maniera convenabila. Propunerea lui este un sufragiu pe lista cu vot preferential.

In calitate de teoretician al guvernarii liberale si reprezentative JSM a fost un inovator cu tendinte democratice la fel ca Tocqueville, el a sesizat pericolul guvernamantului majoritar. El a acordat o incredere aproape naiva moralitatii elitelor.

26.03.2012

Hannah Arendt1906-1975

Are mai multe scrieri politice printre care cele mai cunoscute sunt “Conditia Umana” si “Originile Totalitarismului”. Fiind evreica s-a aplecat asupra conditiei de evreu. Prima ei lucrare incearca sa lamureasca radacinile filozofice ale totalitarismului si consecintele pentru prezent ale acetui eveniment cheie. Tinta analizei sale filozofice este sensul teoriei politice in lumea contemporana, mai precis elucidarea intre filozofie si politica. Conditia umana este principala lucrare de filozofie politica a Hannei Arendt care abordeaza conceptele esentiale ale viziunii sale. Actiunea este coordonata principala a vietii umane in lumea moderna. Politica are un rol fundamental in aceasta societate desacralizata. Arendt allege notiunea de conditie umana in locul celei de esenta sau natura umana pentru a sublinia doua aspecte :

- primul aspect se refera la faptul ca viata umana este limitata, conditionata. Conditiile existentei umane sunt viata insasi, natalitatea si mortalitatea, caracterul mundan al existentei umane, pluralitatea si pamantul.

- cel de-al doilea aspect se refera la faptul ca inidvizii exista pentru ceilalti oameni doar atata timp cat actioneaza. Miezul conditiei umane se manifesta ca “vita activa”

Lumea se construieste din punct de vedere politic doar intru-cat diferitele opinii si actiuni sunt vizibile pentru ceilalti. Ea critica in acest sens revolutia franceza si admira revolutia Americana intru-cat numai cea din urma a putut sa ofere o constitutie.Hannah distinge intre sferele activitati care compun conditia umana, aratand ca exista diferente intre sfera private si sfera publica, intre social si politic. Cele trei activitati umane care definesc “vita active” sunt : munca, fabricatia si actiunea.

Munca este activitatea desfasurata in slujba mntinerii vieti. Spatiul sau legitim de desfasurare este caminul, gospodaria, spatial privat al fiecarui act.

Fabricatia este responsabila pentru existenta aretfactelor, a produselor ce datoreaza existenta omului.

Actiunea este singura activitate ce se desfasoara direct intre oameni si in acest sens singura activitate authentic politica. A munci este pentru Arendt egal cu a fi subjugate de necesitate. Munca si consumul sunt “procese devoratoare” caci la fel ca si viata in slujba careia se afla ele nu au nici inceput si nici sfarsit.

Ca procese devoratoare, munca si consumul, transforma societatea intr-un spatiu al consumului.Echilibrl conditiei umane este rupt fiind ca omul ancorat decisive pe taramul vietii trebuie sa-l tina in echilibru prin creatie, faurire si mestesug. Creatia se incheie intr-un obiect care nu e destinat consumului si intrebuintarii. Intre oameni si lume creatia pune obiecte durabile, homo faber ( omul fabricant de unelte) se instituie ca domn si stapan al intregului pamant. Munca presupune violenta fata de materia prima, iar pentru Hannah violenta este o valoare prin excelenta non-politica. Glorificand actiunea ea adduce in prim plan noutatea faptelor umane, noutate pentru care politicul este expresia cea mai adecvata. Individul si capacitatea acestuia de a isi exercita autonomia, reprezinta valoarea suprema. Gandirea spune Hannah “nu este o proprietate, ea nu exista decat atata vreme cat se exercita, ea este o activitate”. Gandirea este activitatea de instalare in prezent de intalnire a celorlalti si de comunicare cu ei. Aceasta activitate are nevoie de un spatiu public, spatiul grec al agorei (piata). A da viata acestui spatiu inseamna pentru Arendt sa fii liber, a gandii inseamna sa comunici, si acest lucru nu-l poti face decat in cadre politice. A vrea sa comunici inseamna a fii liber, dar a fii uman si a fii liber sunt unul si acelasi lucru. In consecinta libertatea nu exista decat in calitate de libertate politica si ea inseamna capacitatea de a incepe, de a initia. Libertatea este initiative prin care omul intrerupe istoria. Imperativul responsabilitatii cere ca

orice actiune politica sa fie istorica. Orice actiune prezenta inseamna angajarea generatiilor viitoare intr-o lume pe care nu au ales-o dar pe care trebuie sa o primeasca. Orice actiune este delimitare intru-cat actiunea mea arata o perspective asupra lumii ce-mi este proprie, dar si nelimitare intru-cat prin actiunea mea eu ma predau celorlalti si sunt preluat pe firul timpului neputand sa controlez pana la capat toate consecintele actiunii mele. A actiona inseamna pentru Hannah a fii, a intra in spatial public si politic, astfel nu este important sa raspundem la intrebarea ce este omul ci mai degraba sa aflam cine este el prin gandire si actiune. Cine este omul nu poate aparea decat prin intalnirea prin ceilalti, si niciodata prin introspectie (contemplare de sine). Trebuie sa avem curajul intrarii in spatial public pentur ca doar acolo putem afla cine suntem. Intrarea in spatiu public implica un anumit risc, cu toate acestea doar actiunea este capabila sa ofere indivizilor sansa unei exprimari de sine spontane si libere, sansa unei existente autentice. Actiunea presupune 3 dimensiuni :

- impredictibilitatea rezultatului- ireversibilitatea procesului declansat- anononimatul autorilor ei

Toate aceste caracteristici, induc asupra actiunii o tensiune greu de suportat, oamenii sunt tentati sa evadeze din stransoarea acestor rigori, convertind actiunea dupa modelul fabricatiei. Acest model include un plan al actiunii, posibilitatea controlului si al predictiei. Se petrece insa inlocuirea sferei politice prin cea sociala. In sfera sociala valorile dominante sunt cele ale muncii si fabricatiei. Imprevizibilul experientei si al vietii cotidiene, sunt inchise in siguranta si capacitatea ideologiei de a explica totul. In lumea moderna, exista o preeminenta a socialului asupra politicului si din acet motiv oamenii sunt rupti unii de ceilalti. Cetateanul este inlocuit de burghez si astfel drumul catre societatea lipsita de clase (sociateatea de masa sau sociatatea de turma) este deschis. Arendt constata neputinta gandirii si a conceptelor politice traditionale de a da seama de totalitarism. Totalitarismul marcheaza sfarsitul unei lumi si al unui mod de a gandii intru-cat le adduce la absurd. Totalitarismul marcheaza tot odata sfarsitul metafizicii si triunful fabricatiei. Sfarsitul modului crestin de a gandii este exprimat de ambitia de a fabrica o societate perfecta, o societate manipulabila de catre cei care o conduc. Contributia fundamentala a Hannei include incercarea de a lamurii relatia complexa intre judecata, vointa si gandire precizand locul actiunii politice in campul mai vast al actiunii umane.

02.04.2012

Marx1818-1883

Marx si-a facut studiile de filozofie la Universitatea din Berlin fiind preocupat de Hegel. A frecventat grupul tinerilor heghelieni de stanga devenind un militant al liberalismului. Ideile sale politice au fost publicate initial in gazeta “renana”. Ziarul este interzis de cenzura oficiala astfel incat Marx va pleca la Paris pentru a-si putea pune-n valoare ideile. Intre 1843 si 1845 el s-a intalnit cu teoreticienii socialisti din Franta si a descoperit economia politica engleza. In aceasta perioada se imprieteneste cu Engels.

In 1849, fiint expulzat pentru a doua oara de la Paris, se refugieaza la Londra, unde devine secretarul general al Asociatiei internationale a muncitorilor ( Internationala intai ). Sursele gandirii lui Marx sunt gandirea filozofica germana si Ludvic Fenerbach. De asemenea Marx s-a inspirat din practica comunistilor si socialistilor fracezi, Blanki si Proudhane, respective din scrierile economistilor englezi (David Ricardo si Adam Smith). Plecand de la aceste elemente separate, Marx a construit un sistem filozofic si politc coerent, cu pretentia de stiinta.

Omul e definit printr-un set de nevoi primare pe baza carora el isi structureaza interesele. In ciuda acestor nevoie, omul se distinge de animale pentru ca este capabil sa produca instrumente, mijloace pentru a-si satisface nevoile. Productia de unelte este potrivit lui Marx conditia oricarei istorii. Satisfacerea unor nevoi cu ajutorul mijloacelor produse de om, atrage dupa sine aparitia unor noi nevoi la randul lor aceste noi nevoi cer crearea unor noi mijloace de productie. Cel de-al 3-la factor istoric este de asemenea de ordin fizic, oamenii se reproduce in interiorul unor institutii specifice : familia. Productia de obiecte si de instrumente implica asa numita diviziune sociala a muncii, gradul de dezvoltare al unei societati depinde in mod direct de nivelul de dezvoltare a foretelor de productie. Productia economica implica raporturi economice intre oameni si raporturi sociale de productie. Modul de productie determina un anumit mod de viata asa incat structura economica determina existenta unei supra structuri politice si juritice (raportul intre baza si structura). Conditiile materiale ale existentei oamenilor sunt astfel motorul marilor mutatii istorice. Contradictia intre clase e derivate dintr-un anumit raport de productie.

Viziunea lui Marx asupra culturii. Morala, religia, cultura, ideologia, sunt produse ale unor oameni concreti cu un destin conditionat de dezvoltarea fortelor de productie. Cultura umana nu are o istorie independenta de cea a raporturilor economice, clasa economica dominanta este de regula clasa care domina si din punct de vede cultural si spiritual. Cine poseda mijloacele de productie controleaza de asemenea mijloacele de difuzare a ideilor. In acest fel clasele dominate economic sunt supuse influentelor ideologice provenite din clasa dominanta. Educatia se sprijina pe ideile clasei dominante.23.04.2012

Marx afirma ca prima etapa a revolutiei proletare este transformarea muncitorilor in clasa dominanta. Cucerirea puterii de catre proretaliat se face prin violenta. Proletariatul isi va folosii puterea politica pentru a trece mijloacele de productie ldin mana burgheziei in mana muncitorilor. Proletariatul nu distruge statul burghez, insa prin violenta revolutionara nationalizeaza mijloacele de productie si capitalul. Marx a sustinut ca proletariatul trebuie sa se regrupeze in jurul siocialismului revolutionar pentru a produce schimbari sociale majore. In manifestul partidului comunist, Marx a facut o analiza a miscarilor revolutionare din Franta si a concluzionat pe baza acestor analize ca individul are interese egoiste si nevoi economice care nu pot fi anihilate decat tinand cont de interesele sale cetatenesti. Aceste interese cetatenesti sunt interese colective. Societatea burgheza functioneaza pe principii individualiste.

Problemele proretariatului provin din concurenta aparuta pe piata, o clasa se mobilizeaza si capata forta atunci cand poarta o lupta comuna contra unei alte clase. Constiinta de clasa si lupta conduc la o atitudine partizana. Emanciparea proletariatului ramane o opera a proletariatului insusi. Lupta contra burgheziei e conditia depasirii individualismului. Intr-o practica revolutionara continua, proletarii schimba societatea dar se schimba si pe ei insisi. Marx se considera un om de stiinta.

Comunismul nu era considerat un ideal sau o constructie teoretica, ci o miscare reala de tip istoric care ar trebuii sa conduca in final la o societate fara clase.In comunism, munca nu avea ca scop obtinerea unui salariu ci era un mijloc de a satisface nevoile elementare. Fiecare individ putea conform propriilor capacitati si placeri sa treaca de la un gen de munca la altul. Fiecare isi exprima libertatea de actiune si de gandire fara a fi plasat intr-o anumita clasa sociala. Comunismul ar fi abolit clasele sociale si statul insusi. Libertatea individului era totala. Acest mod de gandire marxist, isi propunea sa reconcilieze istoria, individul si colectivitatea.

07.05.2012

Nietzsche Freiedrich

Nice este ganditorul care si-a pus decisiv amprenta asupra filozofiei din secolul XX. A facut studii de filozofie la Bon si Laiptzig si a pretat la Universitatea din Basel. Principalele texte ale lui Nice trateaza problema moralei si aconditiei umane. Cateva concepte cheie se regasesc constant la nivelul scrierilor sale si anume: eterna reintoarcere reflecta credinta ca toate evenimentele istorice au un caracter ciclic. Un alt concept trimite la genealogia moralei. Genealogia cauta sa localizeze originea valorilor din lumea noaostra contemporana.

Nihilismul “Dumnezeu a murit” reprezinta credinta in nimic. El aprecieaza ca valorile noastre moderne, nascuta din traditia iudeo-crestina se devalorizeaza fiind ca nu se intemeiaza pe nimic.

Conceptul de “Supra om”- o figura cheie in gandirea lui Nice este supra omul. Potrivit lui omul, trebuie sa fie depasit pentru ca noisa ajungem in etapa supra-omului. Caracteristicile supra-omului nu sunt foarte bine trasate, dar o parte dintre acestea apar in lucrarea sa “Asa gratita Zarathuustra”

“Vointa de putere”- Nice numeste forta de putere, aceea forta conducatoare a vietii si a naturii pe care o opune principiului darvinist al conservarii de sine. Toate fiintele cauta sa-si manifeste puterea si sa domine desi acest lucru poate insemna atat dominarea de sine cat si dominarea celorlalti. Vointa de putere intalneste intotdeauna o rezistenta pe care incearca sa o depaseasca.

Jurgen Habermas

JH este un filozof si un sociolog german, o figura influenta a teoriei politice contemporane. Lucrarea sa intre fapte si norme dezvolta o conceptie despre politica deliberativa bazata pe teoria actiunii comunicative.

Exista in lucrarile sale cateva teme majore care revin constant si anume: conceptul de autonomie este definit drept capacitatea cuiva de a se bucura de libertate sau auto-guvernare. JH distinge intre conceptul de autonomie privata si respectiv autonomia publica. Societatea civila reprezinta domeniul extins al asociatiilor private, separate de statul politic si de economia de piata. In orizontul societatii civile, cetatenii isi formeaza opinii publice cu privire la interesele lor comune.

Conceptul de actiune comunicativa. Actiunea comunicativa este actiune asociala bazata si orientata spre pretentiile de interpretare comuna a lumii. JH pune in contrast actiunea comunicativa cu actiunea strategica. Actiunea strategica are ca prim scop influentarea celorlalti si nu conteaza continutul si structura mesajului.

Politica deliberativa se refera la un model al procesului politic care promoveaza cautarea unui acord intemeiat cu privire la binele colectiv comun al cetatenilor.

Intelegerea reciproca presupune un acord asupra interpretarilor despre lume si a pretentiilor de valabilitate pe care agentii le au in comun. Ratiunea publica reflecta capacitatea publica de relationare a cetatenilor fundamentata pe oriziont de asteptari rezonabile.

Conceptul de sfera publica. Sfera publica reprezinta domeniul extins al asociatiilor in care cetatenii dezbat si revizuiesc interpretarile comune despre lume si sensul acestora. Unele dintre aceste interpretari sunt practic universale in vreme ce altele au un caracter regional punctual.. Teoria actiunii comunicative este principala sa lucrare (1981). Lucrarea contine reflectii asupra conceptelor fundamentale din teoria fundamentala. JH considera rationalizarea un proces ambivalent care deschide posibilitatea educarii oamenilor dar este tot odata si o

amenintare. Dinstinctia de baza legata de tipologia actiunii separa intre actiunile orientate spre consimtamant si respectiv actiuni orientate spre succes. Actiunile orientate spre succes se deosebesc la randul lor fiind actiuni instrumentale si respectiv actiuni strategice. Actiunile instrumentale sunt interventii in lumea materiala orientate spre un scop. Ele pot fi evaluate sub raport tehnic. Actiunea strategica are drept tel influentarea unor indivizi in vederea atingerii unui anumit scop. Multe actiuni instrumentale pot fi si strategice, distinctia intre ele nefiind totdeauna ferma. Actiunea comunicativa este insa un tip de actiune sociala independent si distinct. JH sustine ca indivizii care actioneaza comuniactiv doresc sa ajunga la o intelegere cu privire la anumite lucruri din lumepunand in relatie interpretarile cu 3 tipui de pretentii de valabilitate. Pretentiile de valabilitate sunt constitutive pentru 3 tipuri de acte de vorbire: 1.Pretentia de adevar- ridicata in acetele de vorbire constatative. 2.Pretntia de corectitudine normativa ridicata in acetele de vorbire normative. 3.Pretentia de sinceritata ridicata in actele de vorbire expresive.Aceasta analiza a actiunii sociale, sublinieaza nevoia unei abordari interpretative in stiintele sociale. Teoria actiunii comunicative prezinta o interpretare a societatii moderne vazuta ca un proces de rationalizare si diferentiere sociala. Procesul politic modern se petrece in acest orizont de diferentiere.