Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

26
1 CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC (CONTINUARE) REVIZUIREA Sub aspectul naturii juridice, spre deosebire de contestația în anulare și de recursul în casație, reviziuirea este o cale de atac în fapt. Este creată pentru motive de fapt, nu de drept, având ca obiectiv înlăturarea erorilor judiciare sau ale erorilor de fapt comise de instanțele penale cu ocazia soluționării cauzelor penale. În același timp, revizuirea este și o cale de atac de retractare. Caracterul de retractare a cererii de revizuire este specific, tipic pentru această cale de atac extraordinară, pentru că pe calea revizuirii se solicită aceleași instanțe care a judecat cauza în primă instanță, adică în fond, să revină asupra soluției, să-și retracteze propria soluție și să o înlocuiască cu alta. Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești penale definitive, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în privința laturii civile, pentru orice faptă și pentru orice persoană. Revizuirea poate fi totală sau parțială, deoarece ea poate să privească atât hotărârea penală definitivă în integralitatea ei, cât şi numai anumite aspecte, fapte şi persoane. Cu toate că legea nu prevede în mod expres, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile penale definitive prin care este soluţionat fondul cauzei, fiind exceptate hotărârile judecătorești care privesc aspecte formale sau de procedură. CAZURILE DE REVIZUIRE Cazurile de revizuire sunt enumerate în mod expres în art. 453 C.pr.pen. Astfel, revizuirea poate fi formulată atunci când: a) după rămânerea definitivă a hotărârii s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză. Spre deosebire de vechiul cod, nu se mai pretinde ca faptele şi împrejurările noi să nu fie cunoscute de instanță, ci se cere ca ele să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei, ceea ce înseamnă că ele nu trebuie să fi fost cunoscute de niciunul dintre participanții la procesul penal,

description

Procedură Penală

Transcript of Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

Page 1: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

1

CĂILE EXTRAORDINARE DE ATAC (CONTINUARE)

REVIZUIREA

Sub aspectul naturii juridice, spre deosebire de contestația în anulare și de recursul

în casație, reviziuirea este o cale de atac în fapt. Este creată pentru motive de fapt, nu de drept,

având ca obiectiv înlăturarea erorilor judiciare sau ale erorilor de fapt comise de instanțele penale

cu ocazia soluționării cauzelor penale. În același timp, revizuirea este și o cale de atac de

retractare. Caracterul de retractare a cererii de revizuire este specific, tipic pentru această cale de

atac extraordinară, pentru că pe calea revizuirii se solicită aceleași instanțe care a judecat cauza

în primă instanță, adică în fond, să revină asupra soluției, să-și retracteze propria soluție și

să o înlocuiască cu alta.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor

judecătorești penale definitive, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în privința laturii

civile, pentru orice faptă și pentru orice persoană. Revizuirea poate fi totală sau parțială, deoarece

ea poate să privească atât hotărârea penală definitivă în integralitatea ei, cât şi numai anumite

aspecte, fapte şi persoane. Cu toate că legea nu prevede în mod expres, revizuirea poate privi

exclusiv hotărârile penale definitive prin care este soluţionat fondul cauzei, fiind exceptate

hotărârile judecătorești care privesc aspecte formale sau de procedură.

CAZURILE DE REVIZUIRE

Cazurile de revizuire sunt enumerate în mod expres în art. 453 C.pr.pen. Astfel,

revizuirea poate fi formulată atunci când:

a) după rămânerea definitivă a hotărârii s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii

pronunţate în cauză.

Spre deosebire de vechiul cod, nu se mai pretinde ca faptele şi împrejurările noi să nu fie

cunoscute de instanță, ci se cere ca ele să nu fi fost cunoscute la soluționarea cauzei, ceea ce

înseamnă că ele nu trebuie să fi fost cunoscute de niciunul dintre participanții la procesul penal,

Page 2: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

2

adică nu doar de instanță, ci nici de procuror, nici de părți. Astfel, faptele şi împrejurările avute în

vedere trebuie să fie complet noi, să fie descoperite ulterior și aduse la cunoștința instanței pe

calea cererii de revizuire. Aşa fiind, ele nu pot fi confundate cu probele pentru că aceasta ar

înseamna că pe calea revizuirii se poate obţine o prelungire nejustificată a cercetării judecătorești.

Prin fapte sau împrejurări necunoscute trebuie să se înțeleagă obiectul probei (nu proba) sau

thema probandum (= faptele și împrejurările care trebuie dovedite sau care pot fi dovedite în

procesul penal, care au legătură cu obiectul cauzei și care pot contribui la soluționarea justă a

cauzei penale).

Pentru a putea reţine acest motiv de revizuire este necesar ca faptele și împrejurările

necunoscute la soluționarea cauzei să aibă aptitudinea de a dovedi netemeinicia hotărârii atacate.

Cu alte cuvine, acest caz este motiv de revizuire doar atunci când faptele și împrejurările

descoperite ulterior dovedesc netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea

pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei sau de încetare a procesului penal, fiind exclusă

hotărârea de achitare, pentru că acest caz nu poate fi invocat decât în favoarea condamnatului,

nu și în defavoarea acestuia. Cu alte cuvinte, procurorul nu poate invoca sub nicio formă acest

caz în vederea obținerii unei hotărâri de condamnare, adică în scopul dovedirii netemeiniciei unei

hotărâri de achitare.

Suntem de părere că acest mod de reglementare reprezintă o gravă eroare a legiuitorului

pentru că interesul public al justiției nu este protejat în situația în care, după o hotărâre de

achitare, se descoperă fapte care dovedesc netemeinicia soluţiei date.

De asemenea, în ceea ce priveşte hotărârea definitivă prin care s-a dispus încetarea

procesului penal, revizuirea în acest caz nu poate fi introdusă pentru obţinerea unei soluţii de

condamnare, ci doar pentru obţinerea unei soluţii de achitare.

Acest caz poate conduce la revizuirea hotărârii definitive doar dacă împrejurările noi pot

dovedi netemeinicia acesteia, în sensul obţinerii unei soluţii diametral opuse. Altfel spus, faptele

sau împrejurările noi trebuie să aibă aptitudinea de a conduce de la o soluţie de condamnare, la o

soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal, după caz.

Page 3: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

3

b) hotărârea se întemeiază pe declarația unui martor, opinia unei expert sau pe o

situație învederată de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă aceasta a influențat soluția

pronunțată în cauză.

În legătură cu acest caz, nu prezintă relevanţă soluţia dată prin hotărârea definitivă cu

privire la care se cere revizuirea, în sensul că revizuirea poate fi cerută inclusiv atunci când a

fost pronunţată o soluţie de achitare sau de încetare a procesului penal.

Infracţiunea de mărturie mincinoasă trebuie să fie săvârşită în cauza a cărei revizuire se

cere, iar nu în altă cauză. De asemenea, legea pretinde ca declaraţia mincinoasă să fi contribuit în

mod determinant la soluţionarea cauzei.

În acest caz revizuirea nu trebuie să aibă aptitudinea de a conduce la o soluţie diametral

opusă celei date prin hotărârea definitivă.

Săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă trebuie dovedită printr-o hotărâre

definitivă de condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, chiar de

achitare, cum ar fi de pildă în cazul reţinerii unei cauze de neimputabilitate, sau în unele cazuri în

care s-a dispus încetarea procesului penal. Dacă dovada săvârşirii infracţiunii nu poate fi

realizată printr-o astfel de hotărâre datorită imposibilităţii punerii în mişcare sau exercitării

acţiunii penale pentru intervenirea unuia dintre cazurile prevăzute de art. 16 C.pr.pen., atunci

infracţiunea de mărturie mincinoasă poate fi probată prin orice alt mijloc de probă. De pildă,

dovada se poate face printr-o ordonanţă de clasare prin care s-a stabilit existenţa faptei dar

acţiunea penală nu poate fi exercitată datorită intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

c) hotărârea se întemeiază pe un înscris care, fie în cursul judecății, fie ulterior, a fost

declarat ca fiind fals, dacă această situație a influențat soluția pronunțată în cauză.

Precizările făcute în ceea ce priveşte cazul reglementat de art. 453 lit. b) C.pr.pen. sunt

valabile şi cu privire la acest caz de revizuire, iar dovada se face în aceleaşi condiţii.

Page 4: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

4

d) unul din membrii completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat

acte de urmărire penală a comis o infracțiune în cauza a cărei revizuire se cere, dacă

această situație a influențat soluția în cauză.

Dovada acestui caz de revizuire se poate face în aceleaşi condiţii, fie printr-o hotărâre

definitivă, fie prin orice alte mijloace de probă, dacă acţiunea penală nu a putut fi exercitată

datorită existenţei unora dintre cazurile prevăzute de art. 16 C.pr.pen.

e) există hotărâri judecătorești definitive care nu se pot concilia.

Nu este vorba despre autoritate de lucru judecat. Acest caz nu trebuie confundat cu cel

prevăzut de art. 426 lit. i) C.pr.pen. pentru contestație în anulare, ci în acest caz există doar

identitate în ceea ce privește fapta, nu și persoana. În caz de disjungere, nu este acceptabil ca în

privința autorului să se constate că fapta există și să se dispună condamnarea și pentru complice

să se constate că fapta nu există și să se dispună achitarea. Într-o astfel de situaţie avem de-a face

cu hotărâri neconciliabile. Acest caz poate să ducă la revizuire numai în situația în care hotărârile

judecătorești sunt hotărâri penale definitive, iar revizuirea privește ambele hotărâri. Pentru

existenţa acestui caz nu este necesar să fie îndeplinită nicio altă condiție, dat fiind că existând

două hotărâri care nu se pot concilia înseamnă că una dintre ele este nelegală și netemeinică. Este

suficient să se constate caracterul neconciliabil între hotărâri pentru a exista acest caz de

revizuire.

f) ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești atacate cu cererea de revizuire,

prevederea pe care s-a întemeiat hotărârea a fost declarată neconstituțională.

Este caz de revizuire numai atunci când consecințele încălcării dispozițiilor

constituționale continuă să se producă şi doar dacă înlăturarea acestor consecinţe se poate

realiza doar prin revizuirea hotărârii date.

Poate fi invocat numai în cazul pronunţării unei soluţii de condamnare, de amânarea

executării pedepsei sau de renunţare la aplicarea pedepsei.

TITULARII

1. Oricare dintre părți (persoana vătămată este omisă din categoria titularilor).

Page 5: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

5

2. Un membru de familie al celui condamnat – persoanele la care se referă art. 177

C.pen. (ascendenții, descendenții, frații și surorile, copiii acesora sau persoanele

devenite prin adopție, soțul, precum și persoanele care în fapt se află în relații

asemănătoare celor între soții sau între părinți și copii). Un membru de familie în

sensul legii poate formula cererea de revizuire pentru condamnat chiar și după

moartea acestuia.

3. Procurorul, care din oficiu poate formula cerere de revizuire pentru orice caz, cu

excepția celor în care am arătat că revizuirea nu poate fi formulată în defavoarea

inculpatului. În celalte cazuri, cererea de procuror poate fi formulată și în defavoarea

inculpatului.

TERMENUL DE FORMULARE A CERERII DE REVIZUIRE

În favoarea condamnatului revizuirea poate fi invocată oricând, chiar după ce pedeapsa a

fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepţia cazului

prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f) C.pr.pen., când cererea de revizuire poate fi formulată în

termen de un an de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al

României, Partea I.

În defavoarea condamnatului, doar pentru cazurile prevăzute la lit. b), c), d), e), cererea

poate fi introdusă în cel mult 3 luni. Termenul curge diferit, după cum urmează:

În ceea ce priveşte cazurile prevăzute de art. 453 lit.b)-d) C.pr.pen., termenul

curge diferit în funcție de modalitatea în care au fost dovedite. Astfel, dacă aceste

cazuri sunt constatate prin hotărâre definitivă, termenul curge de la data când

hotărârea a fost cunoscută de persoana care face cererea, dar nu mai târziu de un

an de la data rămânerii definitive a hotărârii penale. Când aceste cazuri nu

sunt constatate prin hotărâre definitivă, termenul curge de la data când faptele sau

împrejurările au fost cunoscute de persoana care face cererea sau de la data când

aceasta a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se

poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data

producerii acestora.

Page 6: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

6

În cazul în care două hotărâri nu se pot concilia, termenul curge de la data când

hotărârile ce nu se conciliază au fost cunoscute de persoana care face cererea.

Revizuirea în defavoarea inculpatului nu se poate face în niciun caz când a intervenit o

cauză care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului penal.

CEREREA DE REVIZUIRE

Revizuirea poate fi declanșată doar printr-o cerere scrisă și motivată.

Cererea de revizuire, pentru a fi admisibilă, trebuie să aibă conținutul prevăzut de lege:

a) numele, prenumele, domiciliul sau reședința părților;

b) numele, prenumele procurorului, parchetul din care acesta face parte;

c) hotărârea atacată;

d) cazul de revizuire dintre cele prevăzute la art.453 lit.a)-f) C.pr.pen.;

e) mijloacele de probă pe care se întemeiază existența cazului de revizuire invocat,

dovezile;

f) prezentarea motivele din care rezultă exitența cazului de revizuire invocat.

Cererea de revizuire se depune la instanța competentă care a judecat cauza în primă

instanță.

PROCEDURA ÎN FAȚA INSTANȚEI

Prima instanță, primind cererea, dispune două măsuri pregătitoare:

1. Fixează un termen pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de revizuire;

2. Dispune atașarea dosarului cauzei.

Procedura în fața instanței se realizează în 2 etape:

a) Etapa examinării în principiul a cererii de revizuire

În această etapă nu se dispune citarea părților, iar procedura se realizează în camera de

consiliu.

Page 7: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

7

Reglementarea este nesatisfăcătoare, întrucât era necesar să se prevadă că se analizează

în principiu și fără participarea procurorului, nu doar fără participarea părților.

Cu ocazia examinării în principiu, instanța de revizuire verifică cererea de revizuire sub

aspectul condițiilor de admisibilitate. Verifică dacă cererea:

- este formulată în termen;

- este formulată de o persoană care figurează printre titularii cererii de revizuire;

- se îndreaptă împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu o cerere de revizuire;

- este indicat un caz de revizuire dintre cele prevăzute de lege;

- sunt indicate mijloace de probă și mijloacele de probă indicate sunt apte să conducă la

probabilitatea constatării ca netemeinică a hotărârii atacate.

Potrivit art. 459 alin. 3 C.pr.pen. ,,Instanţa examinează dacă:

a)cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b)cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3);

c)au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d)faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost

prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e)faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod

evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f)persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art.

456 alin. (4)”.

În urma examinării în principiu, atunci când instanța de revizuire constată că nu sunt

îndeplinite condițiile de admisibilitate sau că cererea nu este făcută cu respectarea termenului

prevăzut de lege va da o sentință de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă în principiu.

Această sentință nu este definitivă, este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea

atacată cu cererea de revizuire.

Page 8: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

8

Dacă instanța de revizuire constată că cererea este admisibilă în principiu, va da încheiere

prin care admite în principiu cererea și fixează termen pentru rejudecarea cauzei. În această

situație, dacă persoana condamantă se află în executarea pedepsei în regim de detenție, instanța

de revizuire, fie odată cu admiterea în principiu, fie după admiterea în principiu, poate dispune

suspendarea executării hotărârii atacate și poate institui față de persoana condamnată

obligațiile care formează controlul judiciar prevăzute de art.215 alin.1 și 2 C.pr.pen. În

acest caz, aducerea la îndeplinire a obligațiilor, la fel ca și supravegherea acestora, se realizează

de instanța de executare.

În cazul admiterii în principiu a cererii de revizuire pentru existenţa unor hotărâri ce nu se

pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost pronunţate se reunesc în vederea rejudecării.

b) Rejudecarea cauzei

Se realizează după toate regulile de judecată în primă instanță. Astfel, instanța de

revizuire, care este prima instanță, are posibilitatea de a readministra toate probele care s-au

administrat cu ocazia primei judecăți și poate administra inclusiv probe noi. În situația în care

administrarea probelor ar întârzia judecarea cererii de revizuire, instanța de revizuire poate

dispune ca procurorul din cadrul parchetului corespunzător în grad primei instanțe să efectueze

cercetări şi să administreze probele care mai trebuie administrate, într-un termen care nu poate fi

mai mare de 3 luni. Într-o astfel de situaţie, la finalul cercetărilor procurorul va înainta dosarul

instanței de revizuire în vederea continuării judecării cererii de revizuire.

SOLUȚIILE CARE POT FI DISPUSE

Mai întâi, dacă admite cererea în revizuire, poate dispune în rejudecare orice soluție.

Pentru cazul prevăzut la lit.a) a art. 453 C.pr.pen., poate dispune o soluție diametral opusă,

astfel, dintr-o soluție de condamnarea sau de renunțare la aplicarea unei pedepse, amânarea

aplicării unei pedepse sau încetarea procesului penal, poate dispune o soluție de achitare. Pentru

cazurile de la lit.b)-d) poate dispune și o soluție de condamnare. Pentru cazul constând în

neconciliabilitatea între hotărâri definitive instanța de revizuirea, admițând cerere de revizuire,

va menține una dintre cele 2 hotărâri care nu se pot concilia, respectiv hotărârea pe care o

apreciază ca fiind legală și temeinică. Pentru cazurile prevăzute la lit.b)-f), admițând cererea de

Page 9: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

9

revizuire, instanța de revizuire nu este obligată să dispună o soluție diamentral opusă (de la o

soluție de condamnare să dispună o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal, sau

invers, după caz), ci poate dispune schimbarea încadrării juridice, poate proceda la

reindividualizarea pedepsei și poate dispune inclusiv schimbarea modalității de executare a

pedepsei.

Dacă în urma rejudecării instanța de revizuire constată că cerere de revizuire este

neîntemeiată o va respinge.

În caz de admitere, dar și în caz de respingere ca neîntemeiată a cererii de revizuire,

instanța de revizuire se pronunță printr-o sentință penală care este supusă căilor de atac prevăzute

de lege pentru hotărârea atacată cu cererea de revizuire.

CAZUL SPECIAL DE REVIZUIRE ÎNTEMEIAT PE O HOTĂRÂRE A CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI

Calea extraordinară de atac a revizuirii mai poate fi folosită atunci când se constată o

încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale printr-o hotărâre a Curții europene a

drepturilor omului sau printr-o decizie de scoatere a cauzei de pe rolul Curţii europene ca

urmare a soluţionării amiabile a litigiului între stat şi reclamant. Această cale de atac poate fi

promovată dacă au fost încălcate prevederile Convenției europene sau a protocoalelor adiționale

acesteia, dar doar dacă aceste încălcări continuă să producă consecințe și dacă înlăturarea

acestor consecințe nu se poate realiza decât prin revizuirea hotărârii penale pronunțate.

În acest caz, cererea de revizuire trebuie să fie formulată în scris şi să aibă conținutul care

este prevăzut de lege. Astfel, trebuie indicată hotărârea și textele care au fost violate, consecințele

care continuă să se producă și legătura lor cu hotărârea a cărei revizuire se cere.

Cererea de revizuire în acest caz este în competența instanței care a pronunțat hotărârea a

cărei revizuire se cere, adică hotărârea care a fost dată cu încălcarea textelor Convenţiei.

Termenul de introducere a cererii în revizuire în acest caz este de 3 luni, iar acesta începe

să curgă de la momentul publicării în Monitorul Oficial a hotărârii definitive a CEDO.

Page 10: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

10

Procedura în fața instanței nu mai cunoaște etapa de examinare în principiu (nu mai este

necesară), ci presupune doar stadiul de dezbateri judiciare. Citarea părților este obligatorie. Este

de asemenea obligatorie participarea procurorului. Dacă revizuientul se află în stare de detenție,

în executarea pedepsei, aducerea la judecată a acestuia este obligatorie, în afara cazului în care

cere să fie judecat în lipsă, caz în care nu mai este adus.

Instanța poate dispune, din oficiu, sau la propunerea procurorului sau la cererea părţii

suspendarea executării pedepsei până la soluționarea cererii de revizuire. Suspendarea este

facultativă. În situația în care instanța dispune suspendarea executării pedepsei, poate lua și

măsura controlului judiciar, adică poate impune condamnatului obligațiile prevăzute de art.

215 alin.1 și alin. 2 C.pr.pen., fiind aplicabile prevederile art. 460 C.pr.pen. la care se face

trimitere expres.

În fața instanței de revizuire au loc dezbateri judiciare cu privire la legătura hotărârii

CEDO cu obiectul cauzei și cu privire la caracterul actual al consecințelor și remedierea acestora

prin revizuirea hotărârii atacate.

Instanţa poate să dispună respingerea cererii de revizuire ca tardivă, inadmisibilă sau

nefondată. Dacă va admite cererea de revizuire, va putea să dispună, după caz, în urma

rejudecării, înlăturarea consecințelor încălcării Convenției sau a protocoalelor adiționale

constatate de CEDO. În situația în care este necesară administrarea de probe, nu va putea fi

dispusă condamnarea fără să se administreze cel puțin o probă în afara declarației luate

inculpatului. CEDO a stabilit că nu se poate da o soluție de condamnare pe baza unor probe care

au stat la baza unei soluții diametral opuse (cauza Flueraş c. România, 9 aprilie 2013).

Readministrarea de probe presupune, mai întâi, readministrarea tuturor probelor care au

fost administrate în primă instanță. În afara acestora, orice alte probe pe care instanța le găsește

ca necesare pentru justa soluționare a cauzei și pentru stabilirea adevărului, după care va da

soluție. Judecata se realizează după regulile aplicabile etapei în care se realizează judecata.

Page 11: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

11

REDESCHIDEREA PROCESULUI PENAL ÎN CAZUL JUDECĂRII ÎN LIPSĂ A PERSOANEI CONDAMNATE

În privinţa acestei căi extraordinare de atac formula utilizată de legiuitor este

nesatisfăcătoare, pentru că procesul penal nu se reduce doar la faza de judecată.

Sub aspectul naturii juridice este asemănătoare revizuirii. Avem de-a face cu o cale de

atac de fapt și de drept, de retractare, pentru că se adresează instanței care a judecat în lipsă

persoana condamnată și căreia i se cere să-și retracteze propria hotărâre, adică să-și desființeze

propria hotărâre și să dea o altă soluție după rejudecarea cauzei.

TITULARII

Titularul cererii de redeschiderii a procesului penal este persoana judecată în lipsă, adică

persoana condamnată sau față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea unei pedepse sau

amânarea aplicării pedepsei.

Persoana judecată în lipsă poate să ceară instanței care a procedat la judecarea în lipsă

redeschiderea procesului penal într-un termen de cel mult o lună din momentul în care a fost

notificată oficial cu privire la existența unei hotărâri împotriva sa.

Potrivit art. 466 C.pr.pen. se consideră că o persoană este judecată în lipsă atunci când:

a) nu a fost citată sau a fost nelegal citată, iar procesul s-a judecat în lipsa sa, aceasta

neavând cunoștință de existența judecății;

b) a cunoscut despre existența procesului, dar a lipsit în mod justificat de la judecata

cauzei, dacă nu a putut să încunoștințeze instanța despre acest lucru.

Formularea acestui caz este deficitară. Ar trebui să se prevadă în mod expres

necesitatea existenței unei cauze obiective de împiedicare, de imposibilitate de

prezentare și de încunoștințare.

Nu se consideră persoană judecată în lipsă persoana care şi-a desemnat un apărător ales

ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care,

Page 12: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

12

după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la

declararea lui ori şi-a retras apelul.

Pentru persoana condamnată definitiv și judecată în lipsă faţă de care un stat străin a

dispus extrădarea sau predarea în baza mandatului european de arestare, termenul de o

lună, în care poate fi cerută redeschiderea procesului penal, începe să curgă din momentul în care,

după sosirea în țară, i s-a comunicat hotărârea de condamnare. În această situație, termenul curge

de la comunicarea hotărârii.

CEREREA DE REDESCHIDERE A PROCESULUI PENAL

Redeschidere procesului penal se declașează printr-o cerere care trebuie să fie scrisă și

motivată.

Cererea trebuie să conțină toate datele necesare, adică trebuie să facă referire la temeiul

legal care stă la baza cererii și să conţină motivele de fapt care stau la baza temeiul legal în

situațiile prevăzute de lege.

Cererea scrisă și motivată de redeschiderea procesului penal se adresează instanței care a

procedat la judecarea în lipsă, aceasta putând fi, după caz, fie prima instanță, fie instanța de apel.

PROCEDURA ÎN FAȚA INSTANȚEI

Procedura în fața instanței se realizează, la fel ca în cazul revizuirii, în 2 etape:

a) Examinarea în principiu

Mai întâi se iau anumite măsuri premergătoare constând în fixarea unui termen pentru

examinarea admisibilităţii în principiu, în ataşarea dosarului şi citarea părţilor şi a subiecţilor

procesuali principali interesaţi. Examinarea în principiu se realizează în camera de consiliu, unde

se verifică dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate. Se prevede în mod expres că

examinarea cererii se face după ascultarea procurorului și după ascultarea persoanei interesate,

ceea ce înseamnă că procedura ar trebui să fie cu participarea procurorului și a persoanei

interesate, deci ar trebui să fie contradictorie.

Page 13: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

13

În situația în care instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege,

dispune respingerea cererii de redeschidere printr-o sentință, care este supusă căii de atac

prevăzute pentru hotărârea pronunțată în lipsă, la fel ca în cazul revizurii. Dacă dimpotrivă se

consideră că cererea este admisibilă, se va da încheiere prin care se va dispune admiterea cererii

și desființarea hotărârii date în lipsă, după care cauza se trimite instanței pentru rejudecare.

Odată cu admiterea cererii, instanţa, din oficiu sau la cererea procurorului, poate să dispună

oricare dintre măsurile preventive prevăzute de art. 202 alin. 4 C.pr.pen., cu excepţia reţinerii.

b) Rejudecarea cauzei

Se realizează după regulile aplicabile etapei de judecată în fața căreia se află cauza, adică

după regulile privind judecată în primă instanță sau în apel, după caz.

Page 14: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

14

PROCEDURILE SPECIALE

Toate reglementările, regulile de procedură, atât cele generale, cât și cele speciale, care au

fost expuse până acum, sunt norme comune. Ele sunt de cea mai mare importanță, controlează

întregul proces penal în desfășurare. În toate legislațiile moderne există și proceduri speciale,

norme derogatorii sau norme completatoare care se adaugă la aceste norme comune, justificate de

existența unor situații speciale care privesc fie anumite categorii de infracțiuni, fie anumite

categorii de persoane. Aceste norme derogatoare de la dreptul comun care sunt excepții de la

normele comune, precum și cele completatoare, alcătuiesc așa-numitele proceduri penale

speciale. Cu alte cuvinte, procedurile penale speciale sunt alcătuite din două categorii de norme,

derogatorii și completatoare.

Procedurile speciale sunt de două feluri în raport de sursa în care se găsesc:

I. Proceduri speciale prevăzute în Codul de procedură penală;

II. Proceduri speciale prevăzute în legi speciale.

I. Proceduri prevăzute în Codul de procedură penală

1. Acordul de recunoaștere a vinovăției – procedură nouă, preluată din legislațiile

anglo-saxonă;

2. Contestația privind durata procesului penal – introdusă prin Legea de punere în

aplicare a noului cod;

3. Tragerea la răspundere a persoanei juridice;

4. Procedura de urmărire și de judecată a infractorului minor;

5. Darea în urmărire;

6. Reabilitarea;

7. Procedura reparării pagubei materiale sau a daunei morale în caz de eroare

judiciară sau în caz de privare nelegală de libertate ori în alte cazuri;

Page 15: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

15

8. Procedura în caz de dispariție a dosarelor judiciare și a înscrisurilor judiciare;

9. Cooperarea judiciară penală internațională;

10. Desființarea totală sau parțială a unui înscris în caz de clasare.

II. Procedurile speciale din legi speciale sunt cele cuprinse în cele două legi speciale:

1. Procedura de urmărire și de judecată a infracțiunilor de corupție – O.U.G. nr.

43/2002 privind DNA

2. Procedura privind cercetarea și judecata infracțiunilor de criminalitate

organizată – Legea nr. 508/2004 privind existența, organizarea și funcționarea în

cadrul Ministerului Public a DIICOT.

ACORDUL DE RECUNOAȘTERE A VINOVĂȚIEI

Acordul de recunoaștere a vinovăției este o modalitate alternativă de rezolvare a cauzei

penale, care are ca scop crearea de beneficii atât pentru stat - care are posibilitatea de a obține

economii de procedură, reducerea considerabilă a cheltuielilor în administrarea justiției - cât și

pentru inculpat, care are posibilitatea de a obține în schimbul recunoașterii unei infracțiuni și a

acceptării unei încadrări juridice o soluție care este rezultatul negocierii între procuror, ca

reprezentant al statului, și inculpat, asistat de avocat.

ÎNCHEIEREA ACORDULUI

Acordul prealabil de recunoaștere se materializează într-o înțelegere scrisă care se încheie

între procuror și inculpatul asistat, fie la inițiativa procurorului, fie la inițiativa inculpatului.

Acesta nu poate fi încheiat pentru orice infracțiune, ci doar pentru infracțiunile pentru care

legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii până la 7 ani.

Considerăm că această condiţie prevăzută de lege restrânge în mod nejustificat

posibilitatea încheierii unui astfel de acord. Această limită ar trebui extinsă și pentru alte

infracțiuni care nu presupun violenţă, putându-se întocmi o listă cu infracțiuni grave care să fie

Page 16: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

16

exceptate de la acest beneficiu. De pildă, ar trebui să fie incluse și infracțiunile de evaziune

fiscală.

Totodată, încheierea unui acord mai este condiționată și de obținerea unui aviz prealabil și

scris din partea procurorului ierarhic.

Considerăm că în această categorie ar trebui să intre și conducătorul parchetului, în

textul legal fiind vorba, cel mai probabil, de o inadvertență de exprimare din partea legiuitorului.

Avizul prealabil scris al procurorului ierarhic privește limitele încheierii acordului.

Astfel, procurorul care efectuează urmărirea penală sau supraveghează urmărirea penală

are inițiativa încheierii acordului, însă, în prealabil, este obligat să obțină avizul scris al

procurorului ierarhic cu privire la limitele încheierii acordului. Legea nu prevede care sunt

limitele negocierii raportat la obiectul acordului, nefiind stabilite limite a quo şi a quem care nu

pot fi depășite. Odată obținut avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic, procurorul poate

demara procedurile de negociere.

Negocierea se face prin întâlnirea dintre inculpat și procuror la sediul organului judiciar.

Acordul poate fi încheiat doar după punerea în mişcare a acţiunii penale, ceea ce înseamnă că este

necesar să existe inculpat, adică este necesar să existe probe din care să rezulte o suspiciune

rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea. Din acel moment pot fi stabilite limitele

acordului. Asistența juridică este obligatorie. Dacă inculpatul are avocat ales se va prezenta cu

acesta, iar dacă nu, va fi desemnat unul din oficiu.

Acordurile de recunoaștere a vinovăției nu pot fi încheiate de inculpații minori.

După părerea noastră este o mare inechitate. Reglementarea acordului de recunoaștere a

vinovăției crează o funcție nouă pentru procuror și pentru avocat, funcția de negociator, funcție

necunoscută dreptului nostru penal până la ora actuală. Negocierea necesită o specializare, nu

credem că va putea fi pusă în practică de orice procuror.

Negocierea este un proces complex, presupune mijloace de convingere licite prin

argumente jurdice, instrumente logice, presupune o cunoaștere foarte bună a psihologiei.

Negocierea privește obiectul acordului, şi presupune recunoașterea de către inculpat a faptei

Page 17: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

17

materiale și acceptarea de către acesta a încadrării juridice reținute de procuror prin actul de

inculpare. De asemenea, negocierea mai privește felul și cuantumul pedepsei și modalitatea de

executare. Acordul este incompatibil cu o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal.

Acordul odată încheiat poate conduce doar la o soluție de condamnare, de renunțare la aplicarea

unei pedepse sau la amânarea aplicării pedepsei, niciodată la o soluție de achitare.

După negociere se pune problema semnării acordului, acesta fiind similar unui contract

încheiat între acuzare și apărare. Semnarea acordului de părți antrenează efectele juridice

prevăzute de lege. De aceea, cu privire la efectele acordului, în ceea ce privește procurorul este

necesară îndeplinirea unei alte condiții subsecvente, fiind necesar un nou aviz din partea

procurorului ierarhic privind efectele acordului. Cu alte cuvinte, înainte de semnare acordul

este prezentat procurorului ierarhic. Astfel, va exista un al doilea aviz al procurorului ierarhic

privind efectele acordului. După obținerea acestui aviz, dacă este favorabil, se semnează acordul.

În situația în care se încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, atunci când este semnat,

cu condiția înțelegerii asupra recunoașterii vinovăției și a acceptării încadrării juridice, dacă

părțile s-au înțeles cu privire la felul pedepsei, la cuantum, la modalitatea de executare, din acel

moment produce efecte.

Acordul este act distinct de sesizare a instanței. Pentru a fi valabil încheiat trebuie să

conțină toate datele cerute de lege. Astfel, trebuie să conțină date privind:

- data şi locul încheierii;

- numele și prenumele părților;

- adresa inculpatului;

- numele și prenumele avocatului inculpatului, domiciliul profesional, mențiunea dacă

este avocat ales sau din oficiu;

- numele și prenumele procurorului, funcția acestuia și parchetul din care face parte;

- fapta;

- încadrarea juridică a faptei;

- mențiunea privind recunoașterea faptei de către inculpat;

Page 18: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

18

- soluția convenită - soluția la care s-a ajuns prin încheierea acordului, care este

rezultatul negocierilor care se bazează pe propuneri, acceptări și renunțări din partea

ambelor părți.

Negocierea este diferită de la caz la caz, motiv pentru care trebuie adaptată specificului

fiecărei cauze. Soluția poate fi de condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea

aplicării unei pedepse. În cazul soluției de condamnare trebuie specificată forma de executare

care poate fi în regim de detenție, o pedeapsă cu care este de acord și inculpatul să o execute, sau

poate fi cu suspendare sub supraveghere.

PROCEDURA DE JUDECATA

Sesizarea instanței se realizează prin acordul de recunoaștere. Procedura de

judecată se desfăşoară în ședință publică, dar nu este contradictorie. În această situație

specială, instanța nu-și mai exercită funcția de judecată, ci exercită o altă funcție, respectiv aceea

de control asupra acordului de recunoștere a vinovăției. Fiind vorba despre o funcție de control,

acest fapt poate explica de ce nu mai avem de-a face cu o procedură contradictorie.

Acordul de recunoaștere a vinovăției nu presupune o judecată propriu-zisă, sesizarea

instanței realizându-se cu alt scop, acela de a verifica acordul sub aspectul legalității, precum și

sub aspectul fondului, inclusiv a felului pedepsei, a cuantumului și a formei de executare a

pedepsei în cazul în care soluția este de condamnare. Legea prevede că judecata se realizează cu

citarea inculpatului. În ceea ce privește latura civilă, în situația în care există și constituire de

parte civilă, la acordul de recunoaștere a vinovăției se poate atașa, dacă există, tranzacția sau

acordul de mediere în latură civilă între inculpat, partea civilă și partea responsabilă civilmente.

În situația în care există o tranzacție sau un acord de mediere, acesta se atașează la

acord, iar instanța este sesizată în acest caz atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la

latura civilă. Dacă nu există un acord sau o tranzacţie cu privire la latura civilă, într-o

asemenea situație acțiunea civilă este lăsată nesoluționată.

Art. 484 alin. 2 C.pr.pen. prevede că „instanța se pronunță asupra acordului de

recunoaștere a vinovăției prin sentință, în urma unei proceduri necontradictorii, în ședință

publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și avocatului acestuia, precum și a părții

Page 19: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

19

civile, dacă este prezentă” (s.n.). Această reglementare a fost declarată neconstituțională prin

Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015 a Curții Constituționale1. Pentru a reține această soluție, Curtea

a arătat că prin săvârșirea infracțiunii se lezează drepturile persoanei vătămate și părții

responsabile civilmente și sunt afectate, totodată, și drepturile patrimoniale ale părții responsabile

civilmente, existând astfel un interes legitim al acestor participanți la procesul penal pentru

aflarea adevărului. Or, reglementarea din art. 484 alin. 2 C.pr.pen. creează o inegalitate de

tratament între acești participanți care nu se justifică în mod obiectiv și rezonabil, astfel că „se

impune ca instanţa de fond să se pronunţe asupra acordului de recunoaştere a vinovăţiei în

urma citării şi ascultării şi a persoanei vătămate, a părţii civile şi a părţii responsabile

civilmente, dacă, legal citate, acestea sunt prezente” (s.n.).

Am arătat și anterior faptul că, după părerea noastră, procedura este inechitabilă, având

în vedere faptul că persoana vătămată este lăsată în afara acestei proceduri, procurorul luând

decizia cu privire la acord în întregime fără participarea persoanei vătămate. Era necesar să se

prevadă cel puțin o procedură de informare a persoanei vătămate cu privire la inițierea unui

asemenea acord, la care să participe și să-și spună punctul de vedere.

În situația în care există mai mulți inculpați se poate încheia un acord cu fiecare dintre

aceștia. În situația în care se încheie acordul de recunoaștere a vinovăției doar cu o parte dintre

inculpaţi sau doar cu unul, sesizarea instanței cu acordul de recunoaștere se realizează doar în

ceea ce privește inculpatul la care se referă acordul, iar față de ceilalți inculpați sesizarea instanței

are loc prin rechizitoriu.

Instanța hotărăște cu privire la acord după ascultarea procurorului și a inculpatului.

SOLUŢII

Instanţa respinge acordul când constată că acesta nu îndeplinește condițiile prevăzute de

lege. Spre exemplu, dacă privește o infracțiune pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 7 ani sau

dacă instanța apreciază că soluția este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei, fapt ce

determină trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea urmăririi penale. Prima instanța poate

respinge acordul și în cazul în care constată că a intervenit un caz de împiedicare dintre cele de la

1 Publicată în Monitorul Oficial nr. 364 din 26.05.2015.

Page 20: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

20

art. 16 C.pr.pen. care poate conduce la o soluție de încetare a procesului penal sau de achitare,

după caz.

Instanţa admite acordul în situația în care este de acord cu soluția, caz în care întocmește

minuta în raport de soluția convenită de părți. Instanța poate să admită acordul și să dispună

modificarea încadrării juridice sau chiar modificarea soluției, în ceea ce privește temeiul legal al

acesteia.

Instanţa pronunţă o sentință care are același conținut cu sentința pronunțată în prima

instanță (art.402 – 404 C.pr.pen.). În plus față de sentință dată de prima instanță în procedura

comună, se prevede că aceasta va cuprinde în partea expozitivă o descriere a faptei materiale și

încadrarea jurică dată faptei materiale.

Pe baza sentinței se emite apoi mandatul de executare în temeiul căruia începe executarea.

CALEA DE ATAC

Sentința este supusă căii de atac a apelului.

Apelul este admisibil atât în ceea ce privește soluția de respingere, cât și în privința

soluției de admitere a acordului.

În ceea ce privește interesul procesual al inculpatului, potrivit textului legal, acesta are

dreptul de a critica sentința penală în ceea ce privește felul, cuantumul pedepsei și forma de

executare, ceea ce este contrar rațiunii pentru care a fost introdus acordul de recunoaștere a

vinovăției printre procedurile speciale pentru că soluția nu poate fi impusă în această procedură

de jursidicția de fond, ea trebuind să rămână rezultatul negocierii dintre procuror și incupat.

Jurisdicția penală de fond poate verifica soluția, dar nu temeinicia, sub aspectul fondului, ci doar

sub aspectul respectării condițiilor stricte de admisibilitate. De aceea credem că apelul pentru

acest motiv nu ar trebui să fie admisibil, acesta trebuind să privească doar condițiile legale

privind acordul și temeiurile legale ale soluțiilor.

Potrivit textului art. 488 alin. 1 și 3 C.pr.pen., doar inculpatul și procurorul pot ataca

soluția pe calea apelului, inculpatul fiind citat la soluționarea acestuia. Și această prevedere a

fost declarată neconstituțională, tot prin Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015 a Curții

Page 21: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

21

Constituționale, arătându-se că se încalcă accesul liber la justiție a persoanei vătămate, a părții

civile și a părții responsabile civilmente. Prin urmare, legiuitorul va trebui să extindă

posibilitatea accesării căii de atac a apelului și pentru acești participanți la procesul penal.

În continuare, art. 488 alin. 2 C.pr.pen. limitează motivele de apel la felul și cuantumului

pedepsei și a formei de executare. Decizia CCR menționată anterior constată

neconstituționalitatea și a acestui aliniat, arătându-se că prin această reglementare se exclude

practic controlul jurisdicțional al modului de soluționare a laturii civile. În plus, se exclude de la

acest control și acordul de recunoaștere a vinovăției în sine, în măsura în care acesta s-a încheiat

cu încălcarea prevederilor art. 480 C.pr.pen. sau cu nerespectarea procedurii, fapt care ar atrage

sancțiunea nulității absolute sau relative. Așa cum se arată în hotărârea CCR, rămân

nesancţionate aspecte precum nelegalitatea încheierii acordului de recunoaştere a vinovăţiei,

nelegalitatea sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere a vinovăţiei, lipsa competenţei

materiale a instanţei de fond care a admis acordul, vicierea consimţământului persoanei care

a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei sau nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la

soluţionarea laturii civile. Astfel, prin prisma deciziei de neconstituționalitate, apelul împotriva

soluției instanței sesizate cu acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate fi limitat doar la

anumite aspecte, cum ar fi felul și cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia.

În ceea ce privește soluțiile pe care le poate da instanța de control judiciar, acestea sunt

reglementate în art. 488 alin. 4 C.pr.pen. Astfel, apelul poate fi respins pe motiv de tardivitate,

inadmisibilitate sau ca nefondat. Poate fi admis în două situații, atunci când:

a) a fost admis acordul – în ceea ce privește felul și cuantumul pedepsei și forma de

executare, caz în care instanța pronunță o nouă hotărâre;

b) a fost respins acordul, caz în care poate să desființeze sentința și, în rejudecare, să

admită acordul, fără să intervină însă cu privire la rezultatul negocierii consemnat în

acord.

Această reglementare a fost și ea criticată sub aspectul constituționalității, Curtea

Constituțională constatând că, printre soluţiile acceptate de art. 488 alin. 4 din Codul de

procedură penală, nu se regăseşte nici soluţia admiterii apelului privind modul de soluţionare

Page 22: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

22

a laturii civile şi nici soluţia admiterii apelului şi a desfiinţării sentinţei prin care acordul de

recunoaştere a vinovăţiei a fost admis pentru aspecte precum nelegalitatea încheierii acordului de

recunoaştere a vinovăţiei, nelegalitatea sentinţei de admitere a acordului de recunoaştere

a vinovăţiei, lipsa competenţei materiale a instanţei de fond care a admis acordul sau vicierea

consimţământului persoanei care a încheiat acordul de recunoaştere a vinovăţiei. Mai mult, și în

situația în care acordul a fost respins prin sentință instanţa are doar două posibilităţi, respectiv fie

să respingă apelul ca nefondat (în măsura în care nu ar fi incidente motive de tardivitate ori de

inadmisibilitate) — potrivit art. 488 alin. 4 lit. a, fie să admită apelul şi, în consecinţă, să admită

acordul de recunoaştere a vinovăţiei — potrivit art. 488 alin. 4 lit. c, neputând cenzura nici în

această situație hotărârea dată cu încălcarea dispoziţiilor privind nulitatea absolută şi relativă.

Pentru asigurarea constituționalității prevederii, trebuie recunoscută posibilitatea instanţei de

a admite apelul şi de a respinge acordul de recunoaştere a vinovăţiei dacă constată că nu

sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 485 alin. 1 lit. b din Codul de procedură penală.

În toate cazurile, hotărârea dată de instanța de apel se numește decizie și este definitivă și

executorie după procedura comună.

CONTESTAȚIA PRIVIND DURATA REZONABILĂ A PROCESULUI PENAL

A fost introdusă prin Legea nr. 255/2013 cu scopul de a se asigura respectarea duratei

rezonabile a procesului penal. Este un principiu fundamanetal înscris în art. 8 C.pr.pen. Nu este

o noutate pentru că și anterior exista un astfel de principiu, chiar dacă nu era prevăzut expres în

Codul de procedură penală anterior.

TITULARII

Se prevede posibilitatea pentru persoana vătămată și pentru părțile procesului penal,

pentru inculpat, partea civilă, partea responsabilă civilmente, în tot cursul procesului penal (atât

în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății), iar pentru procuror doar în cursul judecății

să formuleze o cerere care poartă denumirea de contestație privind durata rezonabilă a procesului

penal, după împlinirea unor anumite termene în raport de faza procesuală în care se găsește cauza

penală. Astfel:

Page 23: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

23

- în faza de urmărire penală, după împlinirea unui termen de 1 an de la începerea

urmăririi penale (suspectul, inculpatul, partea civilă, partea responsabilă civilmente, pot formula

o cerere);

- după împlinirea termenului de 1 an de la sesizarea instanței de judecată, în cursul

judecății procesului penal;

- după împlinirea unui termen de cel puțin 6 luni de la sesizarea instanței cu o cale de

atac ordinară sau extraordinară, în etapa de judecată a căilor de atac ordinare sau

extraordinare, după caz.

Nu există nicio prevedere cu privire la procedura din camera preliminară, deși era necesar,

deoarece termenul de 60 zile prevăzut la art. 343 C.pr.pen. este un termen de recomandare, iar

încălcarea acestuia nu este de natură să atragă sancțiuni procesuale. De asemenea, contestația în

cadrul procedurii de cameră preliminară are și ea o durată de cel mult 60 de zile, ceea ce

înseamnă că poate dura cel puțin 120 de zile, însă acest termen poate fi depășit în cauze

complexe, în raport de natura și obiectul cauzei și de numărul inculpaților și de elementele de

extraneitate.

UNDE SE DEPUNE CONTESTAȚIA? CARE ESTE ORGANUL JUDICIAR COMPETENT SA SOLUȚIONEZE CONTESTAȚIA?

În faza de urmărire penală, competența revine judecătorului de drepturi și libertăți din

cadrul instanței competente să judece cauza în primă instanță

În faza de judecată, competența revine instanței superioare. Dacă este vorba despre o

cauză aflată în curs de judecată la ÎCCJ, competența este atribuită unui alt complet din cadrul

ÎCCJ.

CEREREA DE CONTESTAȚIE PRIVIND DURATA PROCESULUI

Cererea de contestației privind durata procesului trebuie să îmbrace formă scrisă care

trebuie să conțină toate mențiunile prevăzute de lege date privind:

a) numele, prenumele, calitatea persoanei care a formulat contestația și adresa acesteia;

Page 24: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

24

b) date privind faza în care se află procesul și la fazele anterioare;

c) temeiurile cererii: de drept și de fapt, cu referire la durată și la elementele de fapt din

care trebuie să rezulte caracterul excesiv al duratei, adică depășirea limitelor

rezonabile ale duratei, inclusiv elementele de fapt care au influențat durata;

d) date privind consecințele încălcării duratei, pentru justificarea interesului procesual;

e) numele, prenume, funcția și parchetul din care procurorul face parte (dacă cerere este

formulată de procuror);

Cererea se înregistrează după caz, la judecătorul de drepturi și libertăți sau la instanța

superioară, însă nu există niciun impediment ca cererea să fie înregistrată la organul de urmărire

penală, în faza de urmărire penală. Organul de urmărire penală are obligația să înainteze cererea

judecătorului de drepturi și libertăți sau la instanța care judecă cauza (atât în primă instanță, cât și

în căile de atac ordinare sau extraordinare) – caz în care aceasta are, la fel, obligația să înainteze

cererea instanței competente să o soluționeze, adică instanței superioare.

MĂSURILE PREMERGĂTOARE PE CARE TREBUIE SĂ LE DISPUNĂ INSTANȚA

Instanța, privind și înregistrând cererea, trebuie să dispună:

a) Transmiterea dosarului în termen de cel mult 5 zile sau a unei copii certificate a

dosarului (fie a dosarului de urmărire penală, fie a dosarului primei instanței în faza de

judecată în căile de atac ordinare sau extraordinare, după caz);

b) Instanța are obligația de a informa celelalte părți sau ceilalți subiecți procesuali

principali (inclusiv pe procuror, dacă el este cel care a făcut cererea), aceștia având

posibilitatea ca într-un termen judiciar (termen stabilit de instanță, nu este legal) să

formuleze concluzii scrise cu privire cu privire la cererea de contestație privind durata

rezonabilă a procesului penal.

JUDECAREA CONTESTAȚIEI

Verificarea duratei procesului în faza procesuală la care se referă cererea privește luarea

în considerare a criteriilor de care instanța trebuie să țină seama la stabilirea unei durate

Page 25: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

25

rezonabile a procesului penal. Ele sunt în acord și sunt preluate din jurisprudența CEDO. Este

vorba despre criterii privind: natura și obiectul cauzei, al complexității, al numărului de persoane,

al elementelor de extraneitate, al modificărilor legislative intervenite, al comportamentului

subiecților procesuali principali și al părților în cursul procesului, precum și al atitudinii

autorității judiciare competente, ținându-se seama că întotdeauna în cursul unui proces penal sunt

și timpi pasivi, în care se constată o pasivitate, o întrerupere. Instanța se pronunță și cu privire la

aceste situații, precum și cu privire la situația în care ele sunt imputabile statului sau subiecților

procesuali principali sau părților, precum și cu privire la orice alte elemente de fapt care au putut

influența durata procesului.

Instanța, în urma acestor verificări, după o procedură care este proprie primei instanțe de

judecată, se pronunță cu privire la cererea formulată. Nu este o hotărâre de fond, este o încheiere

care privește doar durata procesului și limitele duratei prin prisma regulilor de fapt existente.

Acest lucru înseamnă că prin hotărâre, sub nicio formă, judecătorul de drepturi și libertăți, de

exemplu, nu ar putea să afecteze modul de rezolvare a cauzei de către procuror în faza de

urmărire penală și nu ar putea influența soluția procurorului, nu ar putea îndruma procurorul într-

o direcție sau alta. De asemenea, instanța superioară nu va putea printr-un hotărâre să influențeze

într-un fel soluția pe care instanța va trebui să o dea cauzei în primă instanță sau într-o cale de

atac ordinară sau extraordinară, după caz, ci trebuie să se limiteze doar la a ști dacă procesului are

sau nu o durată rezonabilă.

În cazul în care, în urma acestor verificări, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța

de judecată constată că durata este nerezonabilă, că s-a depășit durata rezonabilă, că procesul

ar trebui să aibă o soluție, fie într-un sens, fie în altul, atunci va admite cererea și va stabili ea

însăși un termen pentru finalizarea procesului penal pentru procuror sau pentru instanță în prima

instanța sau într-o cale de atac ordinară sau extraordinară. De asemenea, poate fixa și un termen

care va constitui o limită maximă de la care poate fi admisibilă o nouă cerere de contestație cu

privire la durata procesului penal în aceeași cauză și în aceeași fază procesuală.

Dacă dimpotrivă, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța constată că cererea este

neîntemeiată, că durata este rezonabilă, va respinge cererea ca neîntemeiată.

Instanța poate sancționa și abuzul de drept.

Page 26: Curs Revizuire, Redeschidere, Proceduri Speciale (1)

26

După părerea noastră, sancționarea abuzului de drept nu ar trebui să fie prevăzut aici. Ea

trebuie să-și găsească locul printre abaterile judiciare în partea generală a Codului de procedură

penală, nefiind o procedură specială.

Încheierea pe care o dă judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța superioară este

definitivă (nu este supusă vreunei căi de atac).