METODICĂ CRIMINALISTICĂ

CURS UNIVERSITAR

Editura EstFalia Bucureşti, 2008

VIOREL COROIU

PANFIL GEORGICĂ

2

ISBN: 978-973-7681-41-6. Coperta: ALINA NEACŞU © 2008 Editura Estfalia Bucureşti

Toate drepturile asupra acestei ediŃii sunt rezervate editurii. Orice reproducere, totală sau parŃială a conŃinutului acestei lucrări fără acordul scris al editorului, este ilicită şi constituie o contrafacere.

Editura Estfalia este acreditată de Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice din ÎnvăŃământul Superior din cadrul Ministerului EducaŃiei,

Cercetării şi Tineretului pentru editare de carte ştiinŃifică. Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale:

3

CUPRINS

1.

Cuprins 3

2. Cuvânt înainte 5

SecŃiunea I TACTICĂ CRIMINALISTICĂ

3. Cercetarea la faŃa locului 8

4. Tactica efectuării percheziŃiei. 20

5. Tactica constatării infracŃiunii flagrante 34

6. Constatarea tehnico-stiinŃifică şi expertiza judiciară 42

7. Tactica ascultării persoanelor în cadrul anchetei judiciare

51

8. Tactica efectuării confruntării, a prezentării pentru recunoaştere şi a reconstituirii

72

9. Tactica reŃinerii şi arestării preventive 99

SecŃiunea a II-a METODICĂ CRIMINALISTICĂ

10. Metodica cercetării infracŃiunilor de omor 112

11. Metodica investigării furtului şi tîlhăriei 130

12. Metodica investigării unor infracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală

148

13. Metodica investigării infracŃiunilor de ultraj şi ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice

167

4

14. Metodica investigării unor infracŃiuni din domeniul afacerilor

176

15. Metodica cercetării faptelor de corupŃie şi a celor asimilate acestora

192

16. Metodica investigarii unor infractiuni de trafic si consumilicit de droguri

203

17. Metodica investigării infracŃiunilor săvârşite la regimul circulaŃiei pe drumurile publice

217

5

Cuvânt înainte

Personalul autorităŃilor judiciare, indiferent de structura ori

specializarea de care aparŃine, trebuie să fie avizat asupra

mijloacelor şi metodelor folosite în criminalistică, iar probele

ştiinŃifice administrate în cauză trebuie administrate şi trebuie

apreciate cu competenŃă.

Lucrarea de faŃă, adresată studenŃilor Academiei de PoliŃie,

se doreşte a fi, într-o formă sintetică, atât un ghid practic pentru

examenele de la disciplinele „Tactică Criminalistică” şi „Metodică

criminalistică”, cât şi o sursă bibliografică pentru pregătirea ca

viitor absolvent.

Autorii

6

SECłIUNEA A II-A METODICĂ CRIMINALISTICĂ

7

METODICA CERCETĂRII INFRACłIUNILOR DE OMOR

1.NoŃiuni generale ViaŃa este bunul cel mai de preŃ al unei persoane, pe care l-a căpătat odată

cu naşterea. Acest bun odată pierdut, duce la dispariŃia persoanei. Nimeni nu a reuşit până în prezent să redea viaŃa unei persoane. Din acest considerent omenirea a căutat din totdeauna să işi protejeze dreptul la viaŃă. Cum era şi normal, dreptul la viaŃă a fost şi este consfinŃit în ConstituŃie, convenŃii internaŃionale cu privire la drepturile omului, legi speciale etc. ConstituŃia României, in art 22 garantează dreptul la viaŃă şi, mai mult, interzice pedeapsa cu moartea (art. 22, alin. 3). ConvenŃia pentru protecŃia omului şi a libertăŃilor fundamentale, adoptată în noiembrie 1951, convenŃie la care a aderat în mai 1994 şi România, stipuleaza clar: “dreptul oricarei persoane la viată este protejat de lege. Moartea nu poate fi aplicată în mod intenŃionat în afară de executarea unei sentinŃe capitale pronunŃată de către un tribunal în cazul în care infracŃiunea este sancŃionată de lege cu această pedeapsă.

Codul Penal al României, cu ultimele modificări aduse prin Legea nr. 278/2006, incriminează:

-omorul – uciderea unei persoane (art. 174) -omorul calificat – omorul savârşit în următoarele împrejurări (art. 175): -cu premeditare; -din interes material; -asupra soŃului sau unei rude apropiate; -profitând de starea de neputinŃă a victimei de a se apăra; -prin mijloace ce pun in pericol viaŃa mai multor persoane;

-în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale persoanei; -pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire, arestare sau executarea unei pedepse;

-pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracŃiuni; -în public.

-omorul deosebit de grav – omorul săvârşit în următoarele împrejurări (art.176): -prin cruzimi; -asupra a două sau mai multor persoane; -de către o persoană care a mai săvârşit un omor;

-pentru a săvârşi sau a ascunde săvârşirea unei tâlhării sau piraterii;

-asupra unei femei gravide;

8

-asupra unui magistrat, poliŃist, jandarm, militar; -de către un judecător, procuror, poliŃist, jandarm, militar, în timpul sau în legatură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

În practica judiciară se consideră fapta prevăzută de art. 174, „omor în formă simplă”, chiar dacă textul de lege nu menŃionează expres acest lucru.

Trebuie menŃionat faptul că legea procesual penală atribuie competenŃa de cercetare a infracŃiunii de omor în exclusivitate procurorului.

Având în vedere, însă, faptul că activitatea organelor de poliŃie este supravegheată de către procuror, implicit şi organele de poliŃie au atribuŃii şi întreprind o serie de activităŃi în ceea ce priveşte investigarea infracŃiunii de omor. De asemenea, întreaga activitate de identificare a cadavrului, ridicarea de urme, strângerea de informaŃii, identificarea, urmărirea şi prinderea autorului, precum şi o serie de activităŃi de cercetare a acestuia din urmă sunt efectuate de către organele de poliŃie, bineînŃeles sub supravegherea procurorului.

2.Probleme pe care trebuie să le lămurească investigarea infracŃiunii de omor Pentru obŃinerea unor rezultate mulŃumitoare şi atingerea scopului urmărit, respectiv prinderea şi pedepsirea autorului, în investigarea unei infracŃiuni de omor se va pleca de la o serie de întrebări:

-ce faptă s-a comis? -când a fost comisă fapta? -unde a fost comisă fapta? -cum a fost comisă fapta?

-cine este autorul faptei? -care a fost scopul comiterii faptei? -ce mijloace s-au folosit la comiterea faptei? -cine este victima? Punându-şi aceste întrebări, anchetatorul ajunge la concluzia că există o serie de probleme specifice ce trebuie lămurite. Mergând mai departe cu raŃionamentul, anchetatorul va stabili că pentru lamurirea acestor probleme sunt necesare luarea unor masuri şi realizarea unor activităŃi.

În continuare, vom analiza problemele pe care le ridică investigarea infracŃiunii de omor în contextul tuturor formelor sale.

Principalele probleme care trebuie lămurite în cursul cercetării unei infracŃiuni de omor sunt:

a. Ce faptă s-a comis. b. Natura morŃii. c. Cauza nemijlocită a morŃii. d. Stabilirea exactă a locului şi timpului săvârşirii infracŃiunii. e. Determinarea metodelor şi mijloacelor folosite la comiterea faptei.

9

f. Identificarea victimei. g. Identificarea făptuitorului şi a celorlalŃi participanŃi. h. Mobilul săvârşirii faptei. a.Ce faptă s-a comis? Întrebarea “Ce faptă s-a comis ?” se constituie în prima problemă ce

trebuie lămurită de organul judiciar. Ea constă în stabilirea cu exactitate dacă ne aflăm în faŃa unui omor autentic, o sinucidere sau un accident. În funcŃie de aceste aspecte se va planifica cercetarea ulterioară.

Este evident faptul ca un rol în rezolvarea acestei probleme îl are, medicul legist, care după verificarea cadavrului în locul în care a fost găsit va putea concluziona dacă moartea a fost naturală, violentă sau s-a datorat unui accident. Aceste prime concluzii vor fi coroborate de către organele de anchetă, cu rezultatele cercetării la faŃa locului şi celelalte investigaŃii efectuate imediat după găsirea cadavrului.

De cele mai multe ori, existenŃa infracŃiunii de omor este evidentă la vederea cadavrului, astfel încât organul de anchetă poate emite pe loc o serie de versiuni pentru lămurirea acestei probleme.

Există însă şi cazuri în care anchetatorii ajunşi la locul unde a fost găsit cadavrul, să se poată înşela. De exemplu cadavrul unei persoane omorâtă prin ştrangulare, aşezat pe calea ferată şi tăiat de tren, sau un cadavru rezultat prin folosirea violenŃei şi apoi incendiat in locuinŃă, maşini sau alte locuri.

Trebuie specificat şi reŃinut faptul că de fiecare dată când ne aflăm în faŃa unui cadavru a cărui identitate nu este cunoscută ori nu există certitudinea că moartea este naturală, obligatoriu se vor efectua cercetări de către organele de anchetă.

b. Natura morŃii. Pentru a se lămuri cert această problemă, este necesară autopsierea

cadavrului. Rolul principal în stabilirea naturii şi cauzelor morŃii, îl are medicul legist

care, după autopsierea cadavrului şi rezultatele de laborator anatomopatologice va da un verdict clar.

Este necesar ca şi organele de poliŃie să deŃină un minim necesar de cunoştinŃe pentru a putea face diferenŃa între o moarte violentă şi una neviolentă, între o moarte prin împuşcare sau folosindu-se un obiect tăietor. Aceasta ajută organele de anchetă să desfăşoare activităŃi specifice de prindere a autorului pînă în momentul când se află în posesia raportului medico-legal.

Din punct de vedere medico – legal, moartea poate fi: - Moarte naturală - în acest caz nu este necesară investigarea

criminalistică, decesul datorându-se uzurii organismului.

10

- Moarte patologică – deşi se produce fără intervenŃia vreunui factor extern este necesară efectuarea unei autopsii medico – legale, deoarece în cele mai multe din cazuri, moartea este rapidă şi crează suspiciuni.

- Moarte violentă – apare ca urmare a acŃiunii unui factor extern. În acest caz moartea este rapidă sau lentă şi impune efectuarea investigării criminalistice respectiv a unei autopsii medico – legale.

c. Cauza nemijlocită a morŃii. Pentru a exista infracŃiunea de omor trebuie să existe o legătură de

cauzabilitate între activitatea infracŃională desfăşurată de făptuitor, mijloacele folosite de acesta şi rezultatul produs.

Având în vedere faptul că infracŃiunea de omor este o infracŃiune comisivă, ea poate fi săvârşită atât printr-o acŃiune cât şi printr-o inacŃiune.

Prin urmare vom avea trei ipostaze: • Omorul comis prin „acŃiune directă” – autorul provoacă moartea

victimei acŃionând direct (prin împuşcare, lovire, sufocare). • Omorul prin “acŃiune indirectă” – autorul pentru a-şi atinge scopul

pune în mişcare o forŃă materială (asmute un câine asupra victimei) ori expune victima la situaŃii periculoase.

• Omorul săvârşit prin “inacŃiune” – autorul nu îndeplineşte un act la care era obligat prin lege.

Activitatea infracŃională desfăşurată de autor, trebuie să aibă ca urmare moartea victimei, deci între acŃiunea sau inacŃiunea făptuitorului şi decesul victimei să existe neaparat o legătură de cauzalitate. Nu are relevanŃă timpul parcurs de la acŃiunea făptuitorului până la decesul victimei.

d. Stabilirea locului şi timpului săvârşirii infracŃiunii. Stabilirea exactă a locului faptei ajută organul de anchetă din următoarele

considerente: -se stabileşte dacă locul unde a fost găsit cadavrul coincide cu locul comiterii faptei. Ex: prezenŃa plăgilor şi a altor lovituri pe corpul victimei şi inexistenŃa petelor de sânge pe jos, duce la concluzia că victima a fost omorâtă în alt loc. -oferă posibilitatea descoperirii, fixării, ridicării tuturor categoriilor de urme şi mijloace materiale de probă. -ambianŃa locului faptei dă posibilitatea prefigurării acŃiunilor desfăşurate de făptuitor, înainte, în timpul şi după comiterea infracŃiunii. -în funcŃie de locul faptei se pot trage concluzii cu privire la modul de operare folosit, la relaŃia victimă-autor, reacŃiile victimei, mobilul şi scopul faptei. Stabilirea cu exactitate sau chiar cu aproximaŃie a timpului (momentului) săvârşirii faptei prezintă importanŃă din următoarele considerente: a)ajută la asigurarea probaŃiunii şi la înlăturarea alibiului fabricat de criminal. b) în funcŃie de aceasta se face încadrarea juridică.

11

c)se poate stabili traseul parcurs de victimă, activităŃile desfăşurate de aceasta până la deces, persoanele care au văzut-o ultima dată. d)se stabilesc persoanele care se aflau în acel moment în zonă pentru a se căuta martori.

e.Determinarea metodelor şi mijloacelor folosite la comiterea faptei Pe baza interpretării datelor şi urmelor cu privire la activitatea desfăşurată de autor se determină metodele şi mijloacele folosite pentru săvârşirea omorului, respectiv modul de suprimare a vieŃii victimei. -pentru a se demonstra premeditarea, de exemplu, este necesar să se stabilească dacă victima a fost atrasă în cursă, a fost urmărită sau luată prin surprindere. -modul concret de operare ajută la încadrarea corectă a faptei - ex. Omor prin cruzime ori pentru a înlesni săvârşirea altei infracŃiuni. -se pot stabili activităŃile desfăşurate de autor pentru ascunderea faptei sau pentru a se sustrage urmăririi penale.

-se realizează legătura cu alte fapte de omor comise prin aceleaşi mijloace şi rămase cu autor necunoscut, în vederea extinderii cercetărilor.

f.Identificarea victimei Stabilirea identităŃii victimei poate fi considerată punct de plecare în derularea activităŃii de urmărire penală, în cazul infracŃiunii de omor. În funcŃie de aceasta se realizează cercul de bănuiŃi, se poate stabili mobilul şi scopul săvîrşirii infracŃiunii. De precizat faptul că unul din punctele principale privind acest aspect este stabilirea stării în care se afla victima anterior agresiunii. Ex: neputinŃa de a se apăra şi faptul că făptuitorul a profitat de acea stare. Practica judiciară a demonstrat faptul că identificarea victimei este necesară şi obligatorie ori de câte ori se găseşte un cadavru a cărei identitate este necunoscută chiar dacă nu există suspiciuni de violenŃă.

g.Identificarea făptuitorului şi a celorlalŃi participanŃi. Obiectivul principal al investigării criminalistice a unei infracŃiuni de omor îl constituie identificarea autorului faptei şi probarea vinovăŃiei acestuia. De aceea se pune necondiŃionat întrebarea: “Cine a comis omorul?”.

Subiect al infracŃiunii de omor poate fi orice persoană fizică. De asemenea această faptă poate fi comisă de mai multe persoane în calitate de coautori, instigatori sau complici. Deci se pune problema ca pe parcursul investigării criminalistice să se stabilească foarte clar calitatea fiecărui participant.

Pentru a stabili participaŃia uneia sau a mai multor persoane la comiterea faptei este necesară o analiză amănunŃită a urmelor ridicate de la faŃa locului. Ex: existenŃa mai multor urme de pantof, a mai multor resturi de Ńigări de mărci diferite,

12

obiecte de îmbrăcăminte de mărimi diferite, etc, duce la concluzia că la locul comiterii faptei au fost mai multe persoane.

Analizând urmele găsite pe corpul victimei se poate trage o concluzie cu privire la profilul psihic al făptuitorului. ExistenŃa unor muşcături sau plăgi urâte ne pot conduce la concluzia că autorul este un psihopat.

În cazul participării mai multor persoane la comiterea faptei este imperios necesară stabilirea exactă a persoanei care a aplicat lovitura mortală. Pentru identificarea făptuitorului, de un real folos sunt rezultatele activităŃilor medico-legale efectuate de medicul legist asupra cadavrului.

h.Stabilirea mobilului sau scopului infracŃiunii. Stabilirea mobilului sau scopului omorului ajută organul de anchetă la

stabilirea cercului de suspecŃi precum şi la încadrarea juridică a faptei. De regulă marea majoritate a infracŃiunilor de omor se comit spontan. Se porneşte de la consumul de alcool, discuŃii contradictorii, certuri şi folosirea unor corpuri contondente pentru definitivarea disputei.

Ca motive principale ale omorului, practica judiciară a reŃinut: răzbunarea, gelozia, jaful, disputa între rude, ascunderea altor fapte.

Nu trebuiesc neglijate nici infracŃiunile de omor cu premeditare. Asemenea fapte se comit tot mai des în ultima perioadă de timp datorită unor interese politice, pentru funcŃii, pentru bani, sau alte interese.

3.Primele măsuri la realizarea cărora participă organele de

cercetare penală ale poliŃiei Conform prevederilor art. 209 punctul 3 din Cpp, urmărirea penală , în cazul

infracŃiunilor prev de art. 174-179, se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Această prevedere legală scoate total din competenŃa organelor de poliŃie cercetarea infracŃiunii de omor, dar având în vedere atribuŃiile poliŃiei în general şi legătura parchet-poliŃie, organele de anchetă ale poliŃiei participă la următoarele activităŃi:

1.Cercetarea la faŃa locului. 2.Dispunerea constatărilor sau a expertizelor medico-legale. 3.Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau a expertizelor

criminalistice. 4.Elaborarea şi verificarea versiunilor de urmărire penală. 5.Identificarea şi ascultarea martorilor. 6.Efectuarea de percheziŃii. 7.Identificarea, urmărirea, prinderea şi ascultarea făptuitorilor. 8.Reconstituirea.

13

1.Cercetarea la faŃa locului. Cercetarea locului faptei, în cazul infracŃiunii de omor este obligatorie şi

constituie baza în strângerea de probe şi mijloace materiale de probă. Această activitate se pregăteşte de către procuror şi se execută de către

acesta cu ajutorul organelor de poliŃie şi al medicului legist. Este normal ca de producerea evenimentului să fie sesizate organele de poliŃie, care vor sosi primele la faŃa locului. Odată ajunse la faŃa locului, organelor de poliŃie le revin o serie de sarcini de primă urgenŃă:

-verificarea sesizării; -măsuri urgente pentru salvarea victimei şi acordarea primului ajutor; -conservarea locului faptei şi interzicerea oricăror persoane de a pătrunde

în interior; -înlăturarea persoanelor curioase şi stabilirea persoanelor suspecte; -identificarea martorilor oculari; -raportarea evenimentului; -anunŃarea echipei de cercetare, a procurorului şi a medicului legist. În momentul sosirii la faŃa locului a echipei de cercetare, a procurorului şi a

medicului legist se începe cercetarea propriu-zisă a locului faptei. În cazul investigării unei infracŃiuni de omor, cercetarea la faŃa locului se

derulează în modul următor: -în câmpul infracŃiunii intră numai procurorul şi medicul legist, pentru a se

evita distugerea urmelor infracŃiunii. -constatarea morŃii victimei se realizează de către medicul legist. -examinarea generală a locului faptei. În scopul de a-şi forma o imagine de

ansamblu asupra zonei unde a avut loc omorul, procurorul, examinează locul, Ńine cont sau ia cunoştinŃă de modificările survenite în câmpul infracŃional şi stabileşte punctul de unde va începe cercetarea.

-folosirea câinelui de urmărire. Decizia de a se folosi câinele de urmărire se ia în funcŃie de timpul trecut de la omor la constatarea faptei, spaŃiul în care s-a produs fapta, numărul persoanelor care au circulat în câmpul infracŃional şi condiŃiile atmosferice.

-fixarea tuturor constatărilor prin fotografie sau înregistrarea pe bandă video.

De menŃionat faptul că procesul verbal de cercetare la faŃa locului va fi întocmit obligatoriu de procuror. După marcarea căilor de acces în câmpul infracŃional, activitate desfăşurată de procuror şi specialistul criminalist, se trece la o altă activitate şi anume examinarea cadavrului.

Examinarea cadavrului se execută de către medicul legist şi procuror şi are o rezonanŃă deosebită în desfăşurarea ulterioară a anchetei. Prin examinarea cadavrului se obŃin date privind:

• Sexul, vârsta victimei

14

• Cauza şi natura morŃii • Dacă între agresor şi victimă a existat o luptă • Leziunile suferite de victimă • Legătura între locul unde s-a comis fapta şi locul unde s-a găsit

victima • Data omorului • Mijloacele, urmele, instrumentele folosite la comiterea faptei • Îmbrăcămintea şi încălŃămintea victimei • ExistenŃa altor fapte (viol, tâlhărie) • Mobilul, scopul omorului

Examinarea propriu-zisă a cadavrului cuprinde două faze: -faza statică. În această fază se stabileşte locul unde este amplasat cadavrul, poziŃia

acestuia faŃă de ambientul din jurul său, distanŃa faŃă de anumite obiecte. De asemenea se va stabili cu aproximaŃie vârsta victimei, sexul acesteia,

poziŃia corpului şi a membrelor, lipsa unor componente ale corpului uman. -faza dinamică. Impune o examinare amănunŃită a cadavrului. Se începe cu îmbrăcămintea

şi încălŃămintea victimei, care va cuprinde o descriere amănunŃită privind materialul, culoarea, croiala, integritatea, lipsa unor obiecte.

Se pune importanŃă pe urmele existente pe îmbrăcăminte, urme de târâre, de violenŃă, de substanŃe. Urmează examinarea corpului care începe de la cap (culoarea părului, ochi, nasul, cavitatea bucală) apoi corpul şi membrele.

Toate amănuntele constatate sunt menŃionate în procesul verbal de către medicul legist.

2. Dispunerea constatărilor sau expertizelor medico-legale. Constatarea medico-legală este legiferată ca activitate procedurală în art.

114-115 C.p.p. Din cuprinsul acestor articole tragem concluzia că dispunerea unei constatări medico-legale este obligatorie în caz de moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte ori este suspectă.

Expertiza medico-legală o regăsim legiferată în art. 116 C.p.p. şi următoarele. Şi în acest caz art. 117 din C.p.p. impune efectuarea obligatorie a unei expertize psihiatrice în cazul infracŃiunii de omor deosebit de grav.

Cu ajutorul constatărilor şi expertizelor medico-legale, în conjunctura investigării unei infracŃiuni de omor, se pot lămuri următoarele probleme:

-cauza şi natura morŃii; -data la care a survenit decesul; -leziunile care au cauzat moartea; -mecanismul de producere al leziunilor;

15

-leziunile aplicate înainte de decesul victimei şi cele realizate după moarte; -intensitatea şi succesiunea loviturilor; -raportul de cauzalitate dintre leziunile constatate şi producerea morŃii; -identificarea victimei în cazul cadavrelor descompuse (sex, vârstă, grupa

sanguină şi alte particularităŃi). Pentru obŃinerea unor rezultate optime în urma expertizelor este necesară o

colaborare permanentă între organul de anchetă şi medicul legist, de aceea este indicat ca organul care efectuează ancheta să participle la necropsia cadavrului.

O problemă hotărâtoare în efectuarea unei investigaŃii corecte a infracŃiunii de omor este diferenŃierea dintre omor, moarte naturală, sinucidere şi moartea produsă prin accident.

3.Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor

criminalistice. Codul de Procedură Penală prevede în art.112 “când există pericol de

dispariŃie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaŃii de fapt şi este necesară lămurirea urgentă a unor fapte sau împrejurări ale cauzei, organul de urmărire penală poate folosi cunoştinŃele unui specialist sau tehnician, dispunând din oficiu sau la cerere efectuarea unei constatări tehnico-ştiinŃifice”.

Având în vedere complexitatea investigării infracŃiunii de omor, este imperios necesar ca organele de anchetă să uziteze de prevederile prezentate mai sus.

Cu ajutorul constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor criminalistice se pot lămuri următoarele aspecte:

-identificarea făptuitorului şi a celorlalŃi participanŃi la comitarea faptei. -identificarea victimei. -identificarea instrumentelor, obiectelor, armelor, substanŃelor folosite la

comiterea faptei. -existenŃa altor infracŃiuni în legătură cu omorul cercetat. Pe parcursul investigării unei infracŃiuni de omor se pot efectua următoarele

constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice. • Expertiza dactiloscopică

Prin compararea urmelor digitale ridicate de la locul comiterii faptei cu impresiunile digitale ale persoanelor bănuite, cele existente în evidenŃe se permite identificarea autorului. De asemenea acest gen de expertiză ajută la identificarea victimei.

• Expertiza urmelor de picioare Examinând urmele plantare se poate realize profilul făptuitorului (înălŃime,

greutate, sex) precum şi faptul dacă deplasarea s-a realizat lent sau pe fugă.

16

• Expertiza urmelor de dinŃi, buze, urechi, nas Asemenea urme se găsesc mai rar la locul faptei dar expertizarea lor poate

ajuta substanŃial la identificarea făptuitorului. • Expertiza balistică

Este genul de expertiză care se realizează în colaborare cu medicul legist şi cu ajutorul căreia se stabileşte arma cu care s-a tras, direcŃia, distanŃa de la care s-a tras, orificiile create.

• Expertiza traseologică Expertiza traseologică în cazul infracŃiunii de omor are scopul de a stabili

obiectul folosit la suprimarea vieŃii. • Expertiza biologică sau biocriminalistică

Expertiza se bazează pe analiza urmelor de sânge, spermă, salivă, păr furnizând indicii pentru identificarea victimei, a agresorului şi împrejurărilor în care s-a comis omorul.

• Expertiza genetică (A.D.N.) Este o expertiză folosită de puŃin timp, la noi în Ńară din anul 2000 şi

reprezintă cel mai avansat material de investigare medico-legală în vederea identificării autorului. Expertiza genetică se bazează pe urmele de sânge, spermă, fire de păr, fragmente de Ńesuturi sau organe, de oase. Probabilitatea de coincidenŃă este de la 1 la 394 miliarde de persoane.

• Expertiza grafică Acest gen de expertiză se dispune în cauzele în care se ridică de la faŃa

locului diferite înscrisuri rezultate de la victimă sau autor.

4.Elaborarea şi verificarea versiunilor . Mai mult ca la oricare gen de infracŃiuni, în cazul infracŃiunilor de omor se

impune o organizare judicioasă a anchetei şi o planificare a urmăririi penale. În cadrul acestei planificări un loc important îl ocupă elaborarea versiunilor.

Pentru elaborarea versiunilor, care sunt specifice fiecărui caz în parte, se folosesc: - datele obŃinute cu ocazia cercetării la faŃa locului. - interpretarea urmelor ridicate de la faŃa locului. - datele obŃinute din examinarea cadavrului. - rezultatele expertizei medico-legale şi a altor expertise. - datele furnizate de martorii oculari. - investigaŃii, sesizări anonime, diverse zvonuri. - natura şi cauza morŃii. - scopul săvârşirii omorului. - urmele mijloacelor de transport. - urmele instrumentelor ori substanŃelor folosite la suprimarea vieŃii victimei.

17

- înscrisurile găsite la locul faptei sau ridicate cu ocazia unor activităŃi.

Este lesne de înŃeles faptul că nu poate fi elaborată toată gama de versiuni în cazul unei fapte, unele versiuni fiind neverosimile. Este însă indicat să se aibă în vedere şi chiar să se verifice şi aceste versiuni neverosimile.

După elaborare, toate versiunile vor fi consemnate în planul de urmărire penală, împreună cu activităŃile necesare verificării acestora. Verificarea versiunilor se face concomitent pentru a se realiza, într-un timp scurt, restrângerea cercului de suspecŃi.

Pentru verificarea versiunilor se folosesc: investigaŃii; ascultări de martori şi alte persoane; dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize; percheziŃii; recunoaşteri din grup; reconstituiri; confruntări; examinări poligraf; prezentarea spre recunoaştere a cadavrului.

5. Identificarea şi ascultarea martorilor Identificarea şi ascultarea martorilor este o activitate ce ajută, în cazul unei

infracŃiuni de omor, la: -aflarea adevărului -identificarea făptuitorului -identificarea victimei -verificarea versiunilor elaborate

Categoria persoanelor ce pot fi ascultate ca martori este foarte largă. Astfel, putem sintetiza următoarele categorii:

• Persoanele care au asistat la comiterea faptei (martori oculari). • Persoanele care au descoperit cadavrul. • Persoanele apropiate victimei (rude, vecini, prieteni, colegi de

muncă). • Persoane care au luat la cunoştinŃă întâmplător de date ce pot

ajuta ancheta. Ascultarea martorilor se efectuează de către aceeaşi persoană, chiar dacă

sunt necesare reaudieri, iar martorii sunt chestionaŃi cu privire la toate aspectele ce urmează a fi lămurite.

De exemplu, persoanele care au găsit cadavrul pot relata date despre locul unde a fost găsit cadavrul, poziŃia acestuia, persoanele care se aflau de faŃă, dacă unele dintre acestea au dispărut, identitatea victimei, modificările survenite în câmpul infracŃional.

Persoanele apropiate victimei pot relata date despre identitatea victimei, activitatea desfăşurată de aceasta în general şi înainte de a i se suprima viaŃa,

18

viciile victimei, relaŃiile acesteia cu alte persoane (de duşmănie, extraconjugale), ce obiecte purta de obicei, ce bunuri existau în locuinŃă.

Persoanele care au luat la cunoştinŃă întâmplător de diferite aspecte ale faptei sunt acele persoane care se învârt în mediul victimei sau al persoanelor bănuite ori prin natura serviciului au acces la astfel de informaŃii.

Aceste persoane pot relata de exemplu, modul de comportare al persoanei bănuite înainte şi după comiterea faptei, starea sa, efectuarea unor cheltuieli, dispariŃia de la domiciliu sau de la locul de muncă.

6.Efectuarea de percheziŃii În funcŃie de datele existente în cauză, constatate cu ocazia cercetării la

faŃa locului faptei, a investigaŃiilor şi a audierilor se dispune efectuarea cercetărilor la persoanele bănuite, la domiciliul şi locul de muncă al victimei.

Referitor la persoanele bănuite, se vor efectua percheziŃii la domiciliu şi la locul de muncă al acestora, precum şi în alte locuri despre care se deŃin date că sunt frecventate de persoana bănuită. Cu ocazia efectuării percheziŃiei se urmăreşte:

-descoperirea mijloacelor materiale de probă -descoperirea obiectelor folosite la săvârşirea omorului ( arme de foc, substanŃe toxice, obiecte tăietoare, instrumente folosite la dezmembrarea cadavrului). -descoperirea obiectelor de îmbrăcăminte şi încălŃăminte care prezintă urme ale infracŃiunii ( sânge, fire de păr). -descoperirea bunurilor şi valorilor de care a fost deposedată victima. -înscrisuri ce pot dovedi legătura dintre victimă şi autor. La domiciliul şi locul de muncă al victimei se dispun şi se efectuează

percheziŃii în vederea descoperirii unor înscrisuri care arată legătura cu autorul (de ameninŃare, de afaceri, extraconjugale), unor înscrisuri “de adio” lăsate de victimă şi orice alte date şi probe care ajută la aflarea adevărului.

7.Identificarea, urmărirea, prinderea şi ascultarea făptuitorului Prinderea şi tragerea la răspundere a făptuitorului reprezintă activitatea

primordială în cazul cercetării tuturor infracŃiunilor, dar cu atât mai mult în cazul infracŃiunii de omor, având în vedere suprimarea vieŃii unei persoane.

Activitatea de identificare şi prindere a făptuitorului se desfăşoară pe întregul parcurs al investigării faptei. Încă din faza de cercetare a locului faptei se foloseşte câinele de urmărire, care prin preluarea mirosului poate conduce la autor sau la realizarea traseului pe care acesta s-a deplasat.

19

Pe baza datelor obŃinute cu ocazia ascultării persoanelor şi a investigaŃiilor se realizează portretul robot al persoanei suspecte. Imaginea persoanei suspecte se poate folosi la darea în urmărire locală, generală sau internaŃională prin INTERPOL.

Este posibilă recunoaşterea autorului de către martori, din albumele şi fotografiile existente în evidenŃele poliŃiei. În această situaŃie se va dispune darea în urmărire locală, generală sau internaŃională a persoanei.

După identificare şi prindere, făptuitorul este audiat amănunŃit pentru clarificarea tuturor problemelor cum ar fi:

-mobilul şi scopul comiterii faptei -modul de comitere a faptei -obiectele folosite la suprimarea vieŃii victimei -legătura şi relaŃiile cu victima -dacă fapta a fost premeditată sau s-a produs spontan -modul în care şi-a petrecut timpul înainte şi după comiterea faptei -dacă a existat o stare de provocare sau de legitimă apărare -alibiurile prezentate, în caz că neagă comiterea faptei -locul unde a depozitat eventualele bunuri sau valori luate de la victimă -existenŃa şi a altor persoane care au contribuit la comiterea faptei şi contribuŃia fiecăruia. Toate declaraŃiile învinuitului vor fi verificate şi coroborate cu alte probe şi

mijloace materiale de probă. Din moment ce a fost prins, autorul faptei este confruntat cu martorii sau alte persoane pentru lămurirea eventualelor contradicŃii existente în declaraŃiile date. Cu această ocazie trebuie avut în vedere faptul că unele dintre aceste persoane se tem de învinuit sau doresc să-l acopere pe acesta.

8.Reconstituirea O altă activitate care dă posibilitatea clarificării unor probleme privind modul

de comitere al omorului precum şi verificarea unor versiuni este “reconstituirea”. Această activitate se poate realiza parŃial şi în lipsa autorului dar cu participarea acestuia are rezultate optime.

Efectuarea acestei activităŃi procedurale este posibilă, legal, numai în prezenŃa făptuitorului. De asemenea, este interzisă reconstituirea unor activităŃi desfăşurate de autor, care ar pune în pericol viaŃa, sănătatea ori integritatea corporală a persoanelor participante la reconstituire.

20

ParticularităŃi ale cercetării omorului în funcŃie de mijloacele şi procedeele folosite de făptuitor pentru suprimarea vieŃii victimei

1. Omorul săvârşit cu arme albe sau corpuri contondente.

Armele albe sunt considerate obiectele înŃepător - tăietoare şi obiectele tăioase. Acestea sunt folosite frecvent la săvârşirea omorului. Cu astfel de obiecte se lasă plăgi pe toate părŃile corpului care au marginile netede, circulare sau în unghi. De asemenea, specific acestor obiecte este şi adâncimea plăgii provocate. EsenŃial în asemenea cazuri este stabilirea diferenŃei dintre omor şi sinucidere. Astfel în cazul existenŃei unei lupte între agresor şi victimă se vor găsi leziuni pe mâini şi partea din faŃă a corpului victimei. Obiectele contondente produc plăgi zdrobite sau plesnite. Urme ale acestor obiecte se găsesc şi pe părŃile osoase ale corpului victimei. După găsirea armelor albe sau a corpurilor contondente considerate ca instrumente cu care s-a suprimat viaŃa victimei, se dispune efectuarea de expertise, care să stabilească legătura dintre acestea şi leziunile existente pe corpul victimei.

2.Omorul săvârşit prin împuşcare. În ultima perioadă omorul prin împuşcare are o pondere mai mare în cadrul

infracŃiunilor de omor comise la noi în Ńară. De multe ori acest gen de fapte se execută la comandă şi cu arme sofisticate. Pentru rezolvarea unui omor prin împuşcare se impune desfăşurarea pe tot parcursul cercetării de activităŃi care să ducă la găsirea armei. Cu ocazia cercetării locului faptei se caută arma atât în câmpul infracŃional cât şi în împrejurimi pe traseul de deplasare al autorului. De la locul faptei se ridică tuburile şi alte urme legate de arma de foc. Acestea se caută atât în câmpul infracŃiunii, cât şi în obiectele existente la faŃa locului. Constatarea medico-legală asupra cadavrului va Ńine cont de orificiile lăsate de glonŃ cât şi de urmele lăsate pe hainele şi corpul victimei. În toate cazurile de omor prin împuşcare se impune efectuarea unor expertize balistice.

3.Omorul săvârşit prin otrăvire. Omorul săvârşit prin otrăvire se întâlneşte mai rar şi de regulă este săvârşit

cu premeditare. Moartea prin otrăvire se constată de către medicul legist care arată şi substanŃa care a produs decesul victimei.

Organele de anchetă vor stabili cu exactitate existenŃa unei infracŃiuni de omor sau a unei sinucideri, având în vedere practica sinucigaşilor de a folosi diferite substanŃe pentru a-şi suprima viaŃa.

În astfel de cazuri de un real folos este efectuarea cu profesionalism a cercetării locului faptei. Cu această ocazie se va da atenŃie tuturor recipientelor,

21

ambalajelor găsite la locul faptei în care ar fi putut exista sau există diferite substanŃe chimice.

Acestea se ridică în conformitate cu normele existente pentru a nu fi alterate sau amestecate, în vederea expertizării.

Bibliografie: -Codul Penal al României -Codul de procedură penală al României -V. Bercheşan – Metodica investigării omorului, Ed. Paralela 45, Piteşti 1998 -E. Stancu – Tratat de criminalistică, Ed. Univers, Bucureşti, 2004 -Colectiv – Tratat de metodică criminalistică, Ed. CarpaŃi, Craiova 1994 -N. Văduva – Criminalistica, curs universitar de tactică şi metodică, Ed. Universitaria, 2006.

22

(Propunere de) LUCRARE PRACTICĂ SPEłĂ : Din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă următoarele : Numitul P.N. a sesizat organele de poliŃie cu privire la faptul că în dimineaŃa

zilei de 14.02.2006 în timp ce pescuia pe marginea lacului Snagov, a observat în stuful de pe margine un pachet volumnos ce semăna cu un sac din plastic de culoare neagră, din care ieşea o mână de om.

La faŃa locului s-au prezentat organele de poliŃie locale care au scos pe mal pachetul şi au constatat că în interior era cadavrul unei persoane de sex feminin, îmbrăcată sumar, care prezenta mai multe plăgi tăiate în zona gâtului, pe membre şi pe piept.

Din primele cercetări efectuate de echipa de cercetare la faŃa locului au rezultat următoarele :

Victima este de aproximativ 30 de ani, are faŃa şi corpul îngrijite; de asemenea pielea şi unghiile membrelor;

Pe corp prezenta o plagă înjunghiată foarte adâncă în zona gâtului şi mai multe plăgi tăiate pe membrele superioare;

În sacul de plastic de culoare neagră în care a fost găsită victima şi pe care se afla inscripŃia „MEM PLAST 2000”, s-a găsit un cuŃit cu lama de 20 cm şi mâner din lemn precum şi o pereche de mănuşi chirurgicale murdare de sânge;

La aproximativ 700 m de malul lacului, într-o lizieră de salcâm s-a găsit o pată mare de substanŃă brun marcată ce pare a fi sânge, mai multe obiecte de îmbrăcăminte, resturi de mâncare şi câteva sticle care conŃin diverse cantităŃi de lichid de diferite culori.

SE CERE : 1. Principalele probleme ce trebuiesc lămurite cu ocazia investigării faptei. 2. ActivităŃile ce urmează a fi intreprinse pentru lămurirea problemelor. 3. Descrierea activităŃii de cercetare la faŃa locului. 4. Întocmirea procesului – verbal de cercetare la faŃa locului. 5. Persoanele ce urmează a fi audiate în cauză.

23

REZOLVARE : 1. Principalele probleme ce trebuiesc lămurite cu ocazia investigării

faptei. 1. ExistenŃa infracŃiunii de omor. 2. Stabilirea exactă a locului şi timpului comiterii faptei. 3. Modalitatea şi mijloacele folosite la comiterea faptei. 4. Identificarea victimei. 5. Cauza morŃii. 6. Identificarea martorilor şi a altor persoane ce au legătură cu cauza. 7. Identificarea, prinderea şi audierea autorului faptei. 8. Mobilul comiterii faptei.

2. ActivităŃile ce urmează a fi intreprinse pentru lămurirea problemelor.

� Cercetarea locului faptei a) examinarea cadavrului şi b) cercetarea propriu-zisă

� Necropsia cadavrului � Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor medico-

legale � Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice

– papilare, traseologice, biologice, de mijloace auto � Audierea martorilor şi a altor persoane � PercheziŃii la domiciliul victimei şi la persoanele din cercul de bănuiŃi � Reconstituirea activităŃii infracŃionale � Audierea învinuitului

3. Descrierea activităŃii de cercetare la faŃa locului Cercetarea la faŃa locului se efectuează de o echipă formată din :

procuror, medic legist, lucrători de poliŃie şi specialist criminalist. a) Examinarea cadavrului de către medicul legist şi procuror. b) Stabilirea traseului ce urmează a fi urmat cu ocazia c.f.l. c) Fixarea locului faptei prin fotografiere şi schiŃă. d) Fixarea probelor, a mijloacelor materiale de probă şi a obiectelor

purtătoare de probe. e) Relevarea şi ridicarea urmelor. f) Întocmirea procesului-verbal de cercetare la faŃa locului.

24

4. Procesul-verbal se va întocmi după modelul prezentat la tema „Tactica cercetării la faŃa locului”.

5. Persoanele ce urmează a fi audiate în cauză :

� Martori oculari; � Persoanele care au găsit cadavrul; � Persoane din anturajul victimei (rude, prieteni, colegi de serviciu); � Alte persoane (paznicii lacului); � Persoanele suspecte de comiterea faptei (cercul de bănuiŃi).

25

METODICA INVESTIGĂRII FURTULUI ŞI TÎLHĂRIEI

1.Notiuni introductive În titlul III,”InfracŃiuni conta patrimoniului”, din codul penal sunt incriminate la articolele 208-211 infracŃiunile de furt şi tîlhărie.

NoŃiunea de patrimoniu include atît proprietatea publică, ai cărei titulari exclusivi sunt statul şi unităŃile administrativ teritoriale, cît şi proprietatea privată, al cărei titular poate fi orice subiect de drept (persoane fizice, organizaŃii sociale care au personalitate juridică, societăŃi comerciale,regii autonome, fundaŃii, asociaŃii cu scop lucrative, cetăşeni străini sau apatrizi, etc.). InfracŃiunea de furt prevăzută de art. 208 este una dintre cele mai des întîlnite infracŃiuni. Datorită apariŃiei sale de foarte mult timp, frecvenŃei ridicate, cît şi a pericolului social ridicat această infracŃiune a fost incriminată în toate codurile penale existente. Codul penal roman acordă o importanŃă foarte mare acestei infracŃiuni incriminînd separat furtul( art. 208); furtul calificat (art. 209) şi furtul la plîngerea prealabilă (art. 210). Din studierea dispoziŃiilor art. 208 c.p. se evidenŃiază faptul că pentru existenŃa infracŃiunii de furt în formă simplă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerinŃe:

-existenŃa unei acŃiuni de luare aunui bun. Luarea bunului din posesia sau detenŃia unei persoane se poate realiza prin orice mod şi orice mijloace. -bunul sustras să fie un bun mobil. Pentru ca lucrul să fie mobil, acesta trebuie să poată fi deplasat, transferat, transportat, mutat dintr-un loc în altul. Deasemeni, nu este obligatoriu ca bunul să fie întreg ci poate fi o parte detaşată sau ruptă din întreg. -bunul în cauză să fie în posesia sau detenŃia altei persoane, decît făptuitorul. Orice bun se află în posesia unei persoane, iar un bun care nu se află în posesia unei persoane, este un bun extrapatrimonial şi nu poate forma obiectul material al infracŃiunii de furt. -acŃiunea de luare a bunului să se realizeze fără consimŃămîntul posesorutui sau deŃinătorului. In cazul existenŃei unui consimŃămînt, acesta trebuie să emane de la proprietar sau deŃinător şi să fie anterior acŃiunii de luare. -scopul urmărit de făptuitor să fie însuşirea fără drept a bunului sustras. Mergînd mai departe şi Ńinînd cont de multiplele modalităti de comitere a infracŃiunii de furt şi de multitudinea obiectelor sustrase, legiutorul incriminează în art. 209 C.pen. infracŃiunea de furt calificat. Pentru existenŃa acestei infracŃiuni este necesară întrunirea unor condiŃii legale. Dezbaterea acestor condiŃii nu face obiectul acestui curs. De asemenea, legiutorul, Ńinînd cont de legătura (gradul de rudenie) dintre autor şi partea vătămată a incriminat în art. 210 C.pen. “furturi ce pot fi pedepsite la plîngerea prealabilă”, respectiv furturile între soŃi ori rude apropiate, sau de către un minor în paguba tutorelui, ori de către cel care locuieşte împreună cu persoana vătămată sau este găzduit de aceasta. Titlul III c.p. incriminează în art. 211 c.p. infracŃiunea de tîlhărie. Tîlhăria, conform prev. art. 211 c.p. este „furtul săvârşit prin întrebuinŃare de violenŃe sau ameninŃări ori prin punerea victimei în stare de inconştienŃă sau neputinŃa de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinŃarea unor astfel de mijloace, pentru păstrarea

26

bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracŃiunii ori pentru ca făptuitorul să-şi asigure scăparea” Observăm o foarte mare asemănare între infracŃiunea de furt şi tîlhărie, atît din punct de vedere al comiterii şi urmărilor faptei, cît şi al incriminării acestora în legea penală. Acest aspect ne permite să tratăm împreună cele două infracŃiuni, în ceea ce priveşte metodica de cercetare.

La fel ca şi infracŃiunea de furt şi infracŃiunea de tîlhărie prezintă o serie de împrejurări care dacă se regăsesc în activitatea infracŃională constituie forme agravante. Nu vom face o dezbatere pe această temă deoarece sediul materiei se află în dreptul procesual penal.

Probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea La cercetarea furtului şi a tîlhăriei trebuie avute în vedere formele pe care le îmbracă aceste infracŃiuni, diversitatea modalităŃilor de comitere, prejudiciile cauzate, precum şi frecvenŃa cu care se săvîrşesc. Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea sunt: 1.stabilirea existenŃei infracŃiunii. 2.stabilirea corectă a locului şi timpului săvîrşirii faptei. 3.identificarea făptuitorului şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei. 4.modul de operare folosit de făptuitori. 5.identificarea persoanei prejudiciate. 6.identificarea bunurilor şi valorilor sustrase. 7.stabilirea destinaŃiei bunurilor şi valorilor sustrase. 8.posibilităŃile de căutare, ridicare, recuperare a bunurilor furate. 9.existenŃa concursului de infracŃiuni. 10.depistarea cauzelor, condiŃiilor şi împrejurărilor care au favorizat săvîrşirea acestor fapte şi stabilirea măsurilor de prevenire.

1.Stabilirea existenŃei infracŃiunii. Pentru a putea aduna probe şi a cerceta din toate punctele de vedere activitatea infracŃională a unei persoane este necesară stabilirea încă din prima fază a infracŃiunii ce urmează a fi investigată. Înainte de a planifica şi a porni la cercetarea unei infracŃiuni trebuie să cunoaştem exact care este acea infracŃiune.

De exemplu, dacă există proba certă că o persoană a sustras un bun ce se află în posesia sau detenŃia altei persoane, este clar că urmează a se efectua cercetări pentru comiterea infracŃiunii de furt. Este de asemenea adevărat şi faptul că pe parcursul cercetărilor se poate stabili o agravantă, o altă faptă sau un concurs de infracŃiuni, dar existenŃa faptei pentru care au fost demarate cercetările subzistă. Practic stabilirea existenŃei infracŃiunii constă într-o analiză paralelă a datelor iniŃiale, rezultate din sesizare şi condiŃiile prevăzute de legea penală pentru existenŃa infracŃiunii.

27

În cazul infracŃiunii de tîlhărie, un element important, pe lîngă condiŃiile prezentate la infracŃiunea de furt, este “existenŃa unei acŃiuni violente.” Nu are importanŃă modul de realizare al violenŃelor, existenŃa lor clară şi deposedarea victimei de un bun conduce către existenŃa infracŃiunii de tîlhărie. 2.Stabilirea exactă a locului şi timpului săvîrşirii faptei Determinarea precisă a locului şi timpului săvîrşirii faptei se realizează analizînd datele din sesizare şi informaŃiile adunate prin mijloace specifice. Deasemeni această problemă se poare rezolva şi cu ocazia efectuării cercetării locului faptei. Lămurirea acestei probleme are importanŃă din mai multe considerente: -locul faptei şi timpul săvîrşirii acesteia, oferă multiple posibilităti pentru identificarea, relevarea, fixarea şi ridicarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă; -asigură indicii preŃioase pentru identificarea şi căutarea autorului faptei; -asigură indicii în vederea formării corecte a cercului de suspecŃi; -ajută la canalizarea activităŃii de culegere de informaŃii cu prioritate în zona stabilită; -cunoaşterea locului şi timpului săvîrşirii faptei constituie punctul de plecare în identificarea martorilor; -se pot obŃine date despre locul unde au fost ascunse sau valorificate bunurile sustrase; -prezintă importanŃă pentru realizarea unei incadrări juridice a faptei cît mai corecte. 3.Identificarea făptuitorilor şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei ImportanŃa identificării făptuitorilor este iminentă şi nu necesită comentarii. O dată cu aceasta însă se impune cunoaşterea tuturor persoanelor care au participat la comiterea infracŃiunii precum şi contribuŃia fiecăruia la realizarea actului infracŃional. Activitatea are importanŃă în cazul furturilor şi tîlhăriilor comise de grupuri de infractori. Stabilirea concretă a modului de constituire al grupului, a înŃelegerilor dintre membrii grupului, scopul realizării grupului şi rolul fiecăruia în grupul respectiv, ajută organul de anchetă să stabilească exact dacă li se va reŃine în sarcina proprie şi infracŃiunea de “asociere în vederea săvîrşirii de infracŃiuni” De asemenea, această problemă o dată lămurită, ajută ulterior, la individualizarea corectă a pedepselor de către instanŃa de judecată.

4. Modul de operare folosit de făptuitori Una din sarcinile importante ale cercetării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie este stabilirea modului de operare. Aceasta prezintă importanŃă din următoarele considerente:

-în funcŃie de modul de operare se poate stabili dacă fapta a fost comisă în forma simplă sau calificată.

-pentru infracŃiunea de tîlhărie se poate stabili în ce au constat violenŃele, ameninŃările sau acŃiunile prin care victima a fost pusă în stare de inconştienŃă sau neputinŃă de a se apăra.

28

-se pot stabili mijloacele folosite la comiterea faptei şi luarea măsurilor pentru identificarea şi ridicarea lor.

-se realizează cu uşurinŃă formarea cercului de suspecŃi, folosindu-se evidenŃele după modul de operare.

-ajută organele de anchetă la extinderea cercetărilor la alte fapte rămase cu autori necunoscuŃi.

Modurile de operare in cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie sunt multe şi diverse, cunoscînd totodată o adaptare la evoluŃia societăŃii. 5.Identificarea persoanei prejudiciate De cele mai multe ori persoana care reclamă comiterea faptei, este una şi aceeaşi cu persoana prejudiciată, situaŃie ce permite identificarea cu uşurinŃă a acesteia. Practica a demonstrat că în multe cazuri, persoana prejudiciată nu este cunoscută şi trebuie identificată. În cazul infracŃiunii de furt, identificarea persoanei prejudiciate permite desfăşurarea corectă a cercetărilor avînd în vedere că această persoană poate furniza o serie de informaŃii pertinente în legătură cu comiterea faptei şi bunurile sustrase. Identificarea persoanei vătămate constituie o sarcină deosebită în cazul săvîrşirii infracŃiunii de tîlhărie, în care victima se află în stare de inconştienŃă sau a decedat, iar asupra ei nu se află nici un act de identitate pentru că i-au fost sustrase de făptuitor, sau nu le avea asupra sa.

In activitatea de identificare a persoanei, în contextul investigării infracŃiunii de furt, se include şi activitatea de cunoaştere a persoanei vătămate în sensul preocupărilor acesteia, al anturajului, al stării de sănătate mentală, al legăturilor cu familia etc. Se pune această problemă, deoarece practica judiciară a demonstrat faptul că persoana vătămată prezintă organelor de anchetă penală, aspectele privind activitatea infracŃională în funcŃie de elementele prezentate anterior. De multe ori din varii motive realitatea este denaturată chiar în mod voit. Spre exemplu declară mai multe bunuri sau mai puŃine, ca fiind sustrase. 6.Identificarea bunurilor şi valorilor sustrase. Problema identificării bunurilor şi valorilor sustrase se pune atît în cazul infracŃiunilor de furt în dauna persoanelor fizice şi juridice, cît şi în cazul infracŃiunilor de tîlhărie. Determinarea corectă a bunurilor şi valorilor sustrase cu ocazia comiterii infracŃiunilor de furt şi tîlhărie ajută la:

-recuperarea bunurilor şi valorilor sustrase, respectiv a prejudiciului. -darea în urmărire a bunurilor şi valorilor sustrase. -verificarea şi stabilirea cu exactitate dacă bunurile sau valorile reclamate ca furate

au fost în posesia victimei. -în funcŃie de caracteristicile bunurilor sustrase se stabilesc locurile şi persoanele

unde ar fi putut ajunge aceste bunuri. Practica judiciară a demonstrat faptul că de foarte multe ori persoana reclamă că i

s-au furat mai multe bunuri decît în realitate. Prin aceasta încearcă să-şi acopere o serie de lipsuri în gestiune sau să obŃină despăgubiri mai mari decît prejudicial real.

29

7.Stabilirea destinaŃiei bunurilor sau valorilor sustrase. O obligaŃie majoră a organelor de anchetă o constituie cunoaşterea destinaŃiei

bunurilor şi valorilor sustrase. Aceasta se realizează analizînd declaraŃiile tuturor părŃilor implicate, a martorilor, precum şi a informaŃiilor descoperite cu ocazia investigaŃiilor efectuate în cauză.

ImportanŃa clarificării acestei probleme constă în : • Oferă garanŃia recuperării prejudiciului prin restituirea bunurilor şi

valorilor sustrase persoanei păgubite. • Constituie un mijloc de probă în dovedirea vinovăŃiei făptuitorului. • Dă posibilitatea descoperirii eventualilor complici sau tăinuitori la

infracŃiunea comisă. • Dă posibilitatea stabilirii bunei sau relei credinŃe a persoanelor care au

achiziŃionat bunurile de la făptuitor. • Identificarea unor martori.

8.PosibilităŃile de căutare, ridicare, recuperare a bunurilor furate O dată identificate şi reperate ca destinaŃie bunurile şi valorile furate trebuie

căutate şi recuperate. Căutarea şi ridicarea bunurilor şi valorilor furate se poate realize prin activităŃi de

tactică criminalistică precum: percheziŃia şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri. În cazul în care persoana la care se găsesc bunurile sau valorile sustrase, nu are

nici o implicaŃie în comiterea faptei şi este cumpărător de bună credinŃă şi refuză să predea bunurile în cauză, pînă la lămurirea situaŃiei, aceste bunuri se vor lăsa în custodia persoanei respective, încheindu-se un proces-verbal în acest sens.

9.ExistenŃa concursului de infracŃiuni Legea penală incriminează clar atît pentru infracŃiunea de furt, cît şi pentru cea de

tîlhărie posibilitatea producerii lor în formă agravată. Forma agravată a faptei se stabileşte prin analiza modalităŃilor de producere şi

încadrarea situaŃiei reale în prevederile legale. Pe lîngă acest aspect este necesar ca organele de anchetă să stabilească exact

existenŃa sau inexistenŃa altor infracŃiuni pe lîngă infracŃiunea de bază. Se impune lămurirea acestei probleme deoarece de foarte multe ori infracŃiunile de furt şi tîlhărie se comit în concurs cu alte fapte de acelaşi gen sau diferite. De asemenea, codul penal, în art. 33 stipulează ”concursul de infracŃiuni” ceea ce obligă organele de anchetă ca pe timpul cercetărilor să lămurească şi acest aspect. EXEMPLE:

-tîlhărie în concurs cu infracŃiuni la viaŃa sexuală (viol, perversiuni sexuale). -furt în concurs cu infracŃiuni la regimul circulaŃiei. -furt în concurs cu infracŃiuni de distrugere. -tîlhărie în concurs cu infracŃiuni la regimul armelor, munitiilor, substanŃelor ori produselor toxice sau stupefiantelor.

30

10.Depistarea cauzelor, condiŃiilor şi împrejurărilor care au favorizat săvîrşirea acestor fapte şi stabilirea măsurilor de prevenire. Una din atribuŃiile organelor de poliŃie este “prevenirea şi combaterea săvîrşirii de infracŃiuni”. Pentru a putea realiza acest deziderat este absolut necesară cunoaşterea cauzelor şi condiŃiilor care au favori comiterea infracŃiunilor, lucru ce nu se poate face mai bine decît în timpul cercetării infracŃiunilor constatate. Este evidentă multitudinea cauzelor şi condiŃiilor care favorizează comiterea infracŃiunilor de furt şi tîlhărie, dar numai cunoscînd aceste cauze putem stabili măsurile de prevenire. Exemplu: Se constată comiterea mai multor infracŃiuni de tîlhărie într-o zonă întunecoasă şi nepăzită dintr-un parc, pe unde trec mai multe persoane în drum către şi de la serviciu. Cunoscînd aceasta se poate interveni pentru iluminarea zonei respective, paza acesteia şi supravegherea atentă în orele critice. ActivităŃi pe care trebuie să le întreprindă organele de cercetare penală cu ocazia investigării infracŃiunii de furt şi tîlhărie. Anchetarea infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se realizează de către organele judiciare. Acestea sunt obligate să realizeze ancheta conform metodologiei şi legislaŃiei în vigoare, să obŃină rezultatele urmărite fără a încălca drepturile omului. O investigare criminalistică pertinentă, legală şi profesională se realizează plecînd de la faptă la autor şi nu invers. Pentru acest deziderat organele de anchetă au la dispoziŃie o serie întreagă de activităŃi tactice legale. După ce a primit sesizarea organul de urmărire penală va efectua următoarele acte procedurale: 1. Constatarea infracŃiunii flagrante. 2. Cercetarea locului faptei. 3. Ascultarea persoanei vătămate.

4. Ascultarea martorilor. 5. Efectuarea de percheziŃii. 6. Verificarea şi ridicarea de înscrisuri. 7. Identificarea, urmărirea, prinderea şi ascultarea învinuitului. 1.Constatarea infracŃiunii flagrante. InfracŃiunea este flagrantă dacă este descoperită în momentul săvîrşirii sau imediat după comiterea ei. În general, constatarea infracŃiunii în flagrant ajută substanŃial la cercetare, iar în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie descoperite în momentul săvîrşirii sau imediat după săvîrşire soluŃionarea cazului este relative simplă. Opinia că descoperirea în flagrant a infracŃiunilor de furt şi tîlhărie simplifică ancheta este argumentată de faptul că în acest caz poate fi reŃinut uşor autorul, se recuperează bunurile sustrase şi se găsesc probe indubitabile care să-l incrimineze pe autor.

31

De regulă astfel de cazuri se întîlnesc în locuri publice unde se află mai multe persoane şi autorul este urmărit de victimă, de strigătul public , de alte persoane sau chiar de către organele de ordine publică aflate în timpul serviciului. De asemenea putem considera flagrantă prinderea autorului în apropierea locului faptei, avînd asupra sa obiecte sau bunuri de natură a-l presupune participant la comiterea ei. Şi acest caz înlesneşte cercetarea, avînd în vedere existenŃa făptuitorului, a instrumentelor folosite şi a bunului produs al infracŃiunii. În toate cazurile de constatare în flagrant a infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se impune efectuarea unei cercetări amănunŃite a locului faptei. Constatările făcute cu această ocazie vor fi menŃionate în procesul verbal de constatare în flagrant. Cele prezentate mai sus, se referă la infracŃiunile flagrante constatate în mod spontan. Pentru infracŃiunile de furt şi tîlhărie constatate în flagrant în urma unor activităŃi pregătite şi organizate de organele judiciare, pe baza informaŃiilor deŃinute, se urmează aceeaşi metodologie, inclusiv efectuarea amănunŃită a cercetării locului faptei. 2. Cercetarea la faŃa locului. Cercetarea locului faptei este necesară şi obligatorie la toate infracŃiunile de furt şi tîlhărie, este o activitate indispensabilă realizării scopului procesului penal. Cînd spunem cercetarea locului faptei, în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie ne gîndim la o cercetare amănunŃită a locului faptei unde s-a consumat fapta, a traseului parcurs de făptuitor, intrările şi ieşirile din cîmpul infracŃional, împrejurimile locului faptei, locul unde au fost exercitate violenŃele precum şi locul unde au fost ascunse bunurile. Prin cercetarea locului faptei în care s-a consumat o infracŃiune de furt sau tălhîrie se pot obŃine: -date importante cu privire la metodele şi mijloacele folosite la săvîrşirea faptei. -perioada de timp în care s-a consemnat infracŃiunea. -numărul persoanelor care au participat la comiterea infracŃiunii. -instrumentele folosite de autori la comiterea faptei. -vor fi descoperite fixate şi ridicate urmele lăsate de autor. -se vor preleva şi ridica urme biologice provenite de la autor. -se găsesc obiectele pierdute sau abandonate de autor. -se realizează exploatarea urmelor olfactive cu ajutorul cîinelui de urmărire.

-se pot evidenŃia împrejurările negative, a indiciilor ce pot demonstra înscenarea furtului sau tîlhăriei. -se stabilesc martori oculari care pot contribui substanŃial la rezolvarea cazului. -se trag concluzii şi se elaborează primele versiuni cu privire la modul de comitere al faptei şi autori.

3. Ascultarea persoanei vătămate. În cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie, activitatea de identificare şi ascultare a victimei se realizează cît mai urgent posibil. Trebuie Ńinut cont însă de starea în care se află victima imediat după comiterea faptei.

32

Pentru infracŃiunea de tîlhărie este indicată audierea imediată a victimei, cel putin referitor la semnalmentele făptuitorilor, avînd în vedere faptul că victima a suferit o serie de agresiuni fizice şi poate deceda în perioada imediat următoare. Prin realizarea activităŃii de ascultare a persoanei vătămate se realizează o serie de obiective:

• ObŃinerea de date concrete cu privire la modul în care se prezinta locul faptei inainte de infracŃiune şi cum se prezintă după.

• ObŃinerea de date concrete cu privire la bunurile furate( elemente de identificare, caracteristici, semne particulare).

• ObŃinerea de date concrete privind semnalmentele făptuitorului sau datele de identificare cînd acesta este cunoscut de victimă.

• ObŃinerea unor date privind persoanele bănuite de comiterea faptei, persoanele care aveau cunoştinŃă de locul şi existenŃa bunurilor furate.

• Valoarea totală a prejudiciului. • Date privind modul în care victima şi-a petrecut timpul înainte, în timpul şi după

comiterea faptei. Toate informaŃiile primite de la victimă precum şi toate afirmaŃiile acesteia sunt consemnate în declaraŃii.

4. Efectuarea de percheziŃii. Efectuarea de percheziŃii este recomandată de practica judiciară în investigarea

unei marje mari de infracŃiuni, dar cu precădere în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie. Utilitatea percheziŃiei în investigarea infracŃiunilor de furt şi tîlhărie constă în:

a)posibilitatea descoperirii obiectelor care au fost folosite la comiterea infracŃiunii. b)descoperirea probelor şi mijloacelor materiale de probă în vederea documentării

activităŃii infracŃionale. c)descoperirea bunurilor furate. d)descoperirea unor bunuri sau valori ce fac obiectul unor fapte comise anterior

sau deŃinute contrar dispoziŃiilor legale. e)descoperirea unor obiecte de îmbrăcăminte sau încălŃăminte purtate de făptuitor

în momentul săvîrşirii faptei, care au lăsat urme la faŃa locului, sau pe care se pot găsi resturi de urme materiale sau urme biologice.

f)descoperirea unor bunuri sau valori ce aparŃin făptuitorului şi care pot servi la acoperirea prejudiciului.

Pe parcursul investigării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie constatate în flagrant se efectuează percheziŃii corporale şi domiciliare la persoanele implicate imediat.

5. Verificarea şi ridicarea de înscrisuri. ActivităŃi de verificare şi ridicare de înscrisuri se efectuează de către organul

judiciar şi în cazul investigării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie. Apar şi o serie de aspecte specifice pe de o parte în cazul cînd aceste infracŃiuni

aduc atingere patrimoniului persoanelor fizice şi pe de altă parte cînd s-a adus atingere proprietăŃii publice.

În cazul furtului sau tîlhăriei săvîrşit asupra unei persoane se vor verifica şi ridica înscrisurile care au aparŃinut victimei şi sunt găsite la autor sau la alte persoane (notiŃe,

33

agende, scrisori), înscrisurile care dovedesc existenŃa bunurilor reclamate ca furate precum şi înscrisurile care dovedesc legătura autorului cu partea vătămată( contracte de vînzare-cumpărare, de închiriere, facturi telefonice).

În cazul furturilor săvîrşite asupra proprietăŃii publice vor fi verificate şi ridicate documentele contabile şi alte documente de evidenŃă precum şi documente de corespondenŃă.

Prin verificarea amănunŃită şi profesională a înscrisurilor se realizează: -aprecierea oportunităŃii dispunerii unor expertise sau constatări tehnico-ştiinŃifice. -stabilirea întinderii reale a prejudiciului. -descoperirea unor aspecte negative legate de înscenarea comiterii faptei cu

scopul de a acoperi alte infracŃiuni comise anterior. -extinderea cercetărilor la alte fapte comise de învinuit. 6.Identificarea, urmărirea şi prinderea infractorilor. ActivităŃile de identificare, urmărire şi prindere a făptuitorilor, constituie problema

esenŃială a investigării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie, practic scopul final şi trebuie avută în vedere din primul moment al cercetării.

Practic întreaga paletă de activităŃi desfăşurate de organul de urmărire penală are ca Ńintă finală prinderea şi pedepsirea făptuitorului.

Pentru atingerea acestui scop organele judiciare se folosesc de datele obŃinute cu ocazia :

-cercetării la faŃa locului -ascultării părŃii vătămate. -ascultării martorilor. -percheziŃiilor. -constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi expertizelor medico-legale. -investigaŃiilor efectuate la locul faptei şi în împrejurimi. În practica judiciară se folosesc, cu rezultate bune, pentru identificarea autorilor de

furturi sau tîlhării, o serie de programe: a)analiza modului de operare. La nivelul Inspectoratului General al PoliŃiei Romane s-a organizat un sistem de

evidenŃă a modurilor şi procedeelor specifice de săvîrşire a furturilor şi tîlhăriilor. b)Printrak BIS- program ce realizează identificarea persoanelor (făptuitorului) după

amprentele papilare. La nivelul poliŃiei romane există acest program cu o aplicabilitate largă. c)Portretul vorbit (portretul robot sau amprenta facială) este o altă posibilitate de

identificare a făptuitorilor în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie. Portretul robot se realizează pe baza datelor obŃinute de la victimă, martori sau alte

persoane. d)Programul IMAGETRAK este un program mai complex cu legături internaŃionale

care permite identificarea persoanei după fotografie, semne particulare şi alte date personale.

34

Alte activităŃi care se întreprind pentru administrarea probelor Pentru atingerea scopului final al activităŃii de cercetare şi anume prinderea şi

tragerea la răspundere a celor ce încalcă legea, organele judiciare trebuie să “administreze probe”.

ActivităŃile care conduc la administrarea probelor sunt: 1. Planificarea cercetării. 2. Ascultarea învinuitului. 3. Ascultarea martorilor şi a altor persoane. 4. Dispunerea de constatări medico-legale, tehnico-ştiinŃifice şi expertize. 5. Efectuarea de confruntări. 6. Efectuarea de prezentări pentru recunoaştere. 7. Efectuarea de reconstituiri. 8. Efectuarea de conduceri în teren. 9. Identificarea şi ridicarea de bunuri, valori şi înscrisuri. 1. Planificarea cercetărilor. O bună organizare a activităŃilor de cercetare impune planificarea acestora.

Planificarea activităŃii de cercetare se materializează în planuri de cercetare întocmite întotdeauna în formă scrisă care trebuie să Ńină seama de trei principii:

-respectarea legalităŃii şi a drepturilor omului; -individualitatea fiecărui plan; -caracterul dinamic al planificării. Planul de cercetare va cuprinde toate versiunile posibile, problemele ridicate de

fiecare versiune, metodele folosite pentru rezolvarea problemelor şi timpul necesar acestor activităŃi.

Pentru cauzele mai simple planul de cercetare se mai numeşte şi “notă de sarcini”. În cazul unei infracŃiuni de furt din locuinŃă se va lua în calcul şi versiunea unei

înscenări şi se va verifica această versiune. Problemele de lămurit în acest caz diferă de problemele ce trebuie lămurite în

cazul unei infracŃiuni de furt din buzunare sau din autovehicule. Cercetând o versiune de tîlhărie comisă cu o armă de foc se vor lămuri şi

problemele referitoare la folosirea armei, felul armei, urmele lăsate, găsirea armei. În cazul unei versiuni de tîlhărie cu moartea victimei, specifice vor fi problemele

referitoare la cauza morŃii, mijloacele folosite, mobilul, împrejurările care au concurat la decesul victimei.

2. Ascultarea învinuitului. Activitate indispensabilă atît din punct de vedere legal, cît şi tactic, ascultarea

învinuitului trebuie realizată cu mare atenŃie şi profesionalism. Practica judiciară a demonstrat faptul că în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie de

cele mai multe ori învinuitul încearcă să ascundă adevărul sau demascarea altor persoane care au participat la comiterea faptei (coautori, complici, instigatori, tăinuitori).

De asemenea pe parcursul anchetei şi chiar în faza de judecată, învinuitul revine asupra primei declaraŃii în unele cazuri de mai multe ori.

35

Pentru evitarea acestor aspecte negative, organul judiciar va verifica operativ toate afirmaŃiile învinuitului şi va stabili coroborat cu alte probe dacă versiunile sale sunt reale sau false.

3. Ascultarea martorilor şi a altor persoane. Ascultînd martorii şi alte persoane care deŃin date despre activitatea infracŃională,

în cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se lămuresc o serie de aspecte: - dacă versiunea învinuitului este reală - numărul autorilor - modul de comitere a faptei - bunurile sustrase şi locul unde se află acestea - obiectele folosite la comiterea faptei - semnalmentele făptuitorilor - locul pe unde a fugit şi unde s-a ascuns făptuitorul Pe lîngă persoanele care au perceput direct sau indirect activitatea infracŃională în

cazul investigării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se pot audia şi persoane care nu au legătură cu fapta, dar pot lămuri unele aspecte(experŃi, tehnicieni, medici, psihologi).

4.Dispunerea de constatări medico-legale, tehnico-ştiinŃifice şi expertize. Legea penală prevede că se dispun constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize în

cazul cînd pentru lămurirea unor aspecte este necesară concluzia unui specialist. Cercetarea furturilor şi tîlhăriilor confirmă ipoteza că nu poate exista infracŃiune

perfectă şi că acest gen de infracŃiuni solicită mult opinia specialiştilor prin constatări tehnico-ştiinŃifice, medico-legale şi expertize.

În cazul infracŃiunilor de furt se impune dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize dactiloscopice, traseologice, fizico-chimice şi biocriminalistice.

Pe lîngă acestea, cercetarea unei infracŃiuni de tîlhărie impune obligatoriu realizarea unei constatări medico-legale prin care să se stabilească:

- dacă victima prezintă sau nu leziuni corporale. - natura leziunilor constatate şi mecanismul de formare. - instrumentele sau obiectele cu care au fost create leziunile. - data producerii leziunilor. - consecinŃele leziunilor provocate asupra integrităŃii corporale, sănătăŃii sau vieŃii

victimei. - numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. - dacă viaşa victimei a fost pusă în pericol. - data instalării morŃii şi mecanismul de producere (tîlhărie cu moartea victimei). - raportul de cauzalitate între leziunile existente pe corpul victimei şi rezultatul

produs. Dacă autorul infracŃiunii a fost prins la locul faptei sau imediat după comiterea

acesteia se impune obligatoriu expertizarea urmelor prelevate de pe corpul şi îmbrăcămintea acestuia.

36

5.Efectuarea de confruntări. Este cunoscut faptul că activitatea de confruntare se realizează în vederea

înlăturării contrazicerilor dintre declaraŃiile părŃilor precum şi pentru a întări unele declaraŃii. În cazul infracŃiunilor de furt şi tîlhărie se vor putea efectua confruntări între învinuit

şi partea vătămată, învinuit şi martori şi dacă se impune chiar între martori. Cu ajutorul confruntării se pot lămuri aspecte cum ar fi: - persoana făptuitorului. - mobilul comiterii faptei. - bunurile sustrase. - numărul participanŃilor la faptă. - modificările survenite în cîmpul infracŃional. - sinceritatea persoanei audiate. 6. Efectuarea de prezentări pentru recunoaştere. Prezentarea pentru recunoaştere este o activitate tactică folosită foarte des în

decursul cercetării infracŃiunilor de furt şi tîlhărie. Activitatea are drept scop identificarea învinuitului (autorului), a altor participanŃi la

comiterea faptei şi a bunurilor sustrase. Prezentarea pentru recunoaştere se face cu ajutorul victimei, a martorilor oculari şi

a persoanelor care au cumpărat bunurile produs al infracŃiunii. 7. Efectuarea de reconstituiri. Este o activitate procedurală de mare utilitate în cercetarea infracŃiunilor de furt şi

tîlhărie. Prin reconstituire se poate reprezenta experimental o parte din fapta comisă sau întreaga faptă.

Reconstituirea ajută la lămurirea următoarelor aspecte: - verificarea declaraŃiilor învinuitului, martorilor şi a persoanei vătămate. - posibilitatea sau imposibilitatea comiterii faptei în condiŃiile date. - reproducerea unor activităŃi desfăşurate de autor. - posibilităŃile martorilor sau a persoanei vătămate de a vedea sau a auzi cele

declarate. - verificarea unor versiuni. - existenŃa unei eventuale înscenări a infracŃiunii. 8. Efectuarea de conduceri în teren. Este o activitate nestipulată expres de legea procesual penală dar acceptată de

instanŃele din Romania. Această activitate se realizează de regulă cu făptuitorul în vederea lămuririi unor situaŃii recunoscute de acesta, dar despre care nu poate preciza amănunte.

De exemplu, pentru a se stabili exact denumirea străzii şi numărul poştal al unui imobil unde s-a comis infracŃiunea şi pe care făptuitorul nu le poate preciza din diferite motive se procedează la deplasarea în teren împreună cu autorul.

Rezultatele activităŃii se materializează într-un proces-verbal de conducere în teren.

37

9. Identificarea de bunuri, valori şi înscrisuri. Pentru documentarea solidă a activităŃii infracŃionale a unui autor de furt sau

tîlhărie, organul de anchetă este obligat să strîngă absolut toate probele. Bunurile, valorile, înscrisurile care au legătură cu fapta trebuie ridicate şi folosite ca atare.

În cazul în care bunurile sau înscrisurile constituie probe iar deŃinătorul acestora refuză să le predea organelor judiciare, se procedează la ridicarea silită conform prevederilor art. 99 din C.P.P.

ActivităŃi ce se întreprind pentru extinderea cercetărilor asupra tuturor

infracŃiunilor şi infractorilor. Extinderea cercetărilor este o obligaŃie prioritară a organului de anchetă, care

trebuie realizată pe tot parcursul cercetării unei infracŃiuni. Este evident faptul, demonstrat şi de practica judiciară că nu toŃi autorii de furturi şi

tîlhării sunt prinşi după comiterea primei fapte. De cele mai multe ori infractorul sau grupul de infractori în momentul prinderii de către organele de poliŃie au deja comise mai multe infracŃiuni. Acestea trebuie depistate şi documentate pentru a fi reŃinute în sarcina făptuitorilor.

De asemenea de multe ori se reuşeşte prinderea unui făptuitor care refuză să recunoască faptul că împreună cu el la comiterea faptei au mai participat şi alte persoane. Organul de anchetă are sarcina de a extinde cercetările în vederea identificării, prinderii şi tragerii la răspundere şi a acestor persoane.

ParticularităŃile investigării furturilor săvîrşite în sectorul transporturilor

feroviare Furturile comise în sectorul transporturilor feroviare prezintă unele particularităŃi.

Astfel, modul de săvîrşire a faptelor este specific, în sensul că sunt furturi din vagoane, garnituri de tren.

Modul de sesizare – comiterea faptelor este sesizată de reprezentanŃii C.F.R., nu neapărat de proprietarii bunurilor sustrase şi de regulă se sesizează în alt loc decît locul comiterii.

Constatarea faptei se face de către organul de poliŃie unde s-a sesizat fapta. Este posibil însă ca săvîrşirea faptei să fi avut loc la sute de km distanŃă. Acest aspect îngreunează realizarea cercetării locului faptei. Trebuie considerat loc al faptei de exemplu, locul unde a staŃionat garnitura de tren şi s-a comis fapta, drumul parcurs şi opririle efectuate precum şi locul unde s-a constatat fapta.

De multe ori, se fură dintr-un vagon, din componenta unei garnituri de tren şi pînă la locul unde se constată fapta, garnitura suferă mai multe modificări.

O altă particularitate o prezintă persoana care a sesizat fapta, raportul dintre aceasta şi evenimentul produs.

Modul de operare este specific acestor furturi, fie prin ruperea sigiliilor, fie prin spargerea pereŃilor vagoanelor.

38

Documentele însoŃitoare ale mărfii – cu ocazia cercetării locului faptei se ridică obligatoriu documentele care însoŃesc marfa. Acestea vor fi verificate şi analizate foarte atent pentru a se lămuri existenŃa sau inexistenŃa mărfii sau o eventuală simulare a furtului cu scopul de a se acoperi alte fapte.

ParticularităŃile investigării furturilor de şi din autovehicule. Furturile de autovehicule au luat o amploare foarte mare în ultima perioadă,

datorită numărului mare de maşini, diversităŃii de mărci precum şi posibilităŃii persoanelor de a se deplasa în afara graniŃelor Ńării.

În investigarea furturilor de autovehicule se pleacă inevitabil de la cele două mari scopuri urmărite de autor:

- furtul autovehiculului în vederea schimbării unor caractere(serie, şasiu şi alte elemente de identificare) şi vinderea acestuia ca autoturism în sine.

- furtul autovehiculului în vederea demontării acestuia şi vinderii părŃilor componente.

Trebuie amintit aici şi un al treilea aspect mai rar întălnit şi anume furtul unui autovehicul şi vinderea acestuia cu acte false.

ActivităŃile prioritare în cazul investigării unor furturi de autovehicule sunt: - cercetarea la faŃa locului. - percheziŃii domiciliare şi la ateliere de reparaŃii auto. - darea în urmărire a autovehiculului. - verificări şi investigaŃii în tîrguri şi locuri unde se vînd maşini. Furturile din autovehicule au o pondere foarte mare în evidenŃa infracŃiunilor de

furt. Cu toate că valoarea bunurilor sustrase, de cele mai multe ori nu este mare aceste furturi au un impact negativ, deranjant, de nesiguranŃă.

De multe ori autorii acestui gen de infracŃiune au cunoştinŃe tehnice şi în domeniul electronicii pentru a putea anihila sistemele de alarmare şi de a bloca sistemele de închidere ale uşilor autovehiculelor.

De cele mai multe ori autorii , fie că acŃionează singuri sau în grup sunt specialităŃi pe acest gen de furt şi au un anumit mod de operare.

Pentru investigarea corectă a unui furt din auto este necesară o cercetare la faŃa locului profesională, ocazie cu care să se poată găsi o serie de urme papilare sau de alt gen necesare la identificarea şi prinderea autorului.

De asemenea se impune identificarea tuturor bunurilor sustrase şi darea lor în urmărire.

Pentru a strânge o serie de probe concludente vor fi audiate cît mai multe persoane care se ocupă cu vînzarea sau reparaŃia autovehiculelor, conducători de taxi sau mijloace de transport în comun.

39

BIBLIOGRAFIE:

-Codul Penal al Romaniei -Codul de Procedură Penală al Romaniei -Colectiv – Tratat de metodică criminalistică, . CarpaŃi –Craiova 1994 -E. Stancu – Tratat de Criminalistică, Universul Juridic 2004 -V. Bercheşan – Metodica investigării criminalistice a infracŃiunilor – ed. Paralela 45, 1998 -L. Cîrjan - Tratat de criminalistică, Ed. Pinguin Book – 2005

40

(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ :

La data de 23.03.2007, orele 17:00, numitul P.M. a reclamat faptul că în aceeaşi zi, în cursul dimineŃii, autori necunoscuŃi au pătruns în locuinŃa sa şi au sustras mai multe bunuri.

Cu ocazia cercetării la faŃa locului, au rezultat următoarele : Imobilul este situat pe str. Compozitorilor nr. 5, fiind format din parter, etaj

şi mansardă. Geamul termopan al unei camere de la parter a fost spart şi în interior toate camerele sunt răvăşite.

La etajul 1, geamul unei camere este deschis. Din declaraŃia părŃii vătămate a rezultat faptul că geamul de la parter era intact iar cel de la camera de sus fusese lăsat închis.

Din interior lipsesc mai multe bijuterii din aur şi argint, suma de 1000 RON şi o geacă din piele.

De la faŃa locului s-au ridicat urme papilare de pe un sertar, o uşă de şifonier şi un ciob de geam. De asemenea, de pe un ciob de geam s-a ridicat o cantitate de substanŃă brun roşcată ce pare a fi sânge.

În houl casei s-a găsit o bluză de trening uzată despre care partea vătămată susŃine că nu-i aparŃine.

Tot cu ocazia cercetării la faŃa locului a fost identificat martorul T.C., vânzător la un magazin aflat vis-a-vis de imobil, care a declarat că a văzut un tânăr care a trecut de mai multe ori prin faŃa imobilului se oprea şi suna la soneria de la poartă după care pleca.

Continuându-se cercetarea la faŃa locului s-au găsit urme de încălŃăminte pe peretele casei sub fereastra deschisă. Urmele au continuat peste gard în curtea vecină şi apoi în stradă.

Valoarea prejudiciului a fost estimată la suma totală de 10.000 RON. SE CERE : 6. Stabilirea problemelor care urmează a fi lămurite. 7. Elaborarea versiunilor şi stabilirea activităŃilor pentru verificarea lor. 8. Constatările tehnico-ştiinŃifice ce se impun a fi dispuse. 9. Stabilirea activităŃilor ce urmează a fi întreprinse pentru extinderea

cercetărilor în cauză. 10. Întocmirea procesului-verbal de prezentare pentru recunoaştere. 11. Întocmirea planului de ascultare a învinuiŃilor sau inculpaŃilor.

41

REZOLVARE : 1. Se vor lămuri următoarele probleme :

� Stabilirea existenŃei infracŃiunii; � Stabilirea corectă a locului şi timpului săvârşirii faptei; � Identificarea făptuitorilor şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei; � Identificarea martorilor; � Modul de operare folosit de făptuitori; � Identificarea bunurilor şi valorilor sustrase; � PosibilităŃile de căutare, ridicare, recuperare a bunurilor furate; � ExistenŃa concursului de infracŃiuni; � Depistarea cauzelor, condiŃiilor şi împrejurărilor care au favorizat

săvârşirea acestor fapte şi stabilirea măsurilor de prevenire.

2. Având în vedere modul de comitere al faptei, pot fi elaborate mai multe versiuni. Un exemplu este următorul :

Autorul nu a cunoscut locuinŃa dar după modul cum a acŃionat a

considerat că poate gări în interior lucruri de valoare. A existat un singur făptuitor care a supravegheat locuinŃa şi s-a asigurat că nu este nimeni acasă, intrând în locuinŃă prin spargerea geamului de la parter.

După ce a controlat prin toate camerele din locuinŃă, autorul a părăsit locul faptei ieşind pe geamul de la etaj. Este posibil să fi fost persoane în faŃa imobilului, motiv pentru care autorul nu a părăsit imobilul prin locul pe unde a intrat.

Autorul este de talie apropiată cu partea vătămată luând în consideraŃie că s-a îmbrăcat cu o geacă ce aparŃinea acestuia.

3. Se va dispune o expertiză dactiloscopică a urmelor papilare

ridicate. Expertizarea chimică a materiei brun roşcate găsită pe ciobul de geam în

vederea stabilirii dacă este sânge uman şi grupa sanguină. 4. ActivităŃi necesare pentru extinderea cercetărilor în cauză :

� Audierea martorilor; � Audierea persoanei vătămate; � Audierea învinuitului, inculpatului; � Analizarea datelor obŃinute cu ocazia cercetării la faŃa locului şi a

percheziŃiei.

42

5. Se va efectua prezentarea pentru recunoaştere din grup a autorului de către martor.

Folosind datele speŃei şi rezultatele celorlalte activităŃi se va întocmi de către fiecare student procesul-verbal de prezentare pentru recunoaştere, conform modelului de la capitolul „Tactica criminalistică”.

6. Fiecare student va întocmi un plan de ascultare al învinuitului sau al

unui martor, plan care va cuprinde obligatoriu problemele de lămurit cu persoana în cauză şi întrebările ce trebuie adresate cu ocazia audierii pentru fiecare participant.

Pentru învinuit se vor adresa următoarele întrebări : � PrezentaŃi datele dvs. de identitate; � De ce aŃi luat hotărârea de a comite această faptă ? � CunoaşteŃi partea vătămată ? � AveŃi relaŃii sau legături cu aceasta ? � PrezentaŃi modul de pătrundere în locuinŃă. � Au mai participat şi alte persoane la comiterea faptei ? � DescrieŃi bunurile sustrase din locuinŃă. � PrezentaŃi modul şi locul pe unde aŃi părăsit locuinŃa; � De ce nu aŃi ieşit din locuinŃă prin acelaşi loc prin care aŃi intrat ? � RecunoaşteŃi faptul că au fost găsite urme papilare care vă aparŃin

la locul faptei ? � Ce aŃi făcut cu bunurile sustrase ? � RecunoaşteŃi fapta comisă ? � Este reală depoziŃia martorului referitor la faptul că aŃi sunat de mai

multe ori la soneria montată la poarta imobilului ?

� Martori oculari; � Persoanele care au găsit cadavrul; � Persoane din anturajul victimei (rude, prieteni, colegi de serviciu); � Alte persoane (paznicii lacului); � Persoanele suspecte de comiterea faptei (cercul de bănuiŃi).

43

METODICA INVESTIGĂRII UNOR INFRACłIUNI PRIVITOARE LA VIAłA SEXUALĂ

1.NoŃiuni generale. InfracŃiunile privitoare la viaŃa sexuală sunt stipulate în Codul Penal al

României, partea specială, Capitolul III , articolele 197- 203¹. Această aşezare imediat după infracŃiunile privind viaŃa persoanei, arată pe de o parte gravitatea acestor infracŃiuni şi pe de altă parte dorinŃa şi grija legiutorului faŃă de libertatea la viaŃa sexuală, de a dispune liber de corpul ei, a persoanei. Odată cu dezvoltarea societăŃii noastre, a libertăŃilor largi greşit înŃelese, a extravaganŃei din rândul tinerilor, s-au creat condiŃii de creştere a numărului infracŃiunilor la viaŃa sexuală. Practica judiciară şi legislaŃia în domeniu au condus la următoarele categorii de fapte considerate a aduce atingere libertăŃii sexuale a persoanei:

• Violul – art. 197 C.P.- constă în constrângerea la raport sexual sau exploatarea stării de inconştienŃă ori de neputinŃă de a se apăra şi de a consimŃi la un asemenea raport

• Actul sexual cu un minor – art 198 C.P. Această faptă constă în determinarea unei persoane de sex diferit sau de acelaşi sex la raport sexual prin exploatarea lipsei de experienŃă datorită vârstei de până la 15 ani.

• SeducŃia – art. 199 C.P.- faptă concretizată în determinarea unei minore sub 18 ani la raport sexual prin promisiuni.

• Perversiunea sexuală – art.201 C.P.- faptă ce constă în realizarea perversiunii sexuale care să producă scandal public.

• CorupŃia sexuală -art.202 C.P.- fapte ce au ca obiect pervertirea sentimentului pudorii la un minor.

• Incestul – art. 203 C.P. – fapta priveşte viaŃa sexuală în raportul dintre rude.

• HărŃuirea sexuală – art. 203 C.P. – fapta are ca obiect obŃinerea de satisfacŃii de natură sexuală folosind o serie de calităŃi sau funcŃii.

Analiza obiectului juridic material, subiectului activ, pasiv, laturii obiective şi subiective a acestor categorii de fapte duce la concluzia că acestea sunt relativ aceleaşi dar analiza face obiectul altei discipline.

2.ParticularităŃile cercetării infracŃiunii de viol. InfracŃiunea de viol este considerată infracŃiunea de bază, infracŃiunea reprezentativă a genului de infracŃiuni la viaŃa sexuală. Aceasta nu reduce însă importanŃa ce trebuie acordată investigării celorlalte infracŃiuni.

44

Ca şi alt gen de infracŃiuni, investigarea infracŃiunii de viol presupune stabilirea şi cunoaşterea problemelor ce urmează a fi lămurite şi activităŃile necesare administrării probelor în vederea rezolvării cauzei. Probleme de rezolvat în cursul cercetării

1. Identificarea persoanei vătămate şi stabilirea raportului în care se afla cu autorul faptei.

2. ExistenŃa actului sexual. 3. Urmările infracŃiunii. 4. Stabilirea făptuitorilor si a contribuŃiei fiecăruia la comiterea faptei. 5. ExistenŃa constrângerii ori a imposibilităŃii victimei de a se apăra ori de aşi exprima dorinŃa. 6. ExistenŃa altor persoane care cunosc despre săvârşirea violului şi împrejurările în care au luat cunoştinŃa. 7. ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

1.Identificarea persoanei vătămate şi stabilirea raportului în care se află cu autorul faptei.

De regulă victimă a infracŃiunii de viol este o persoană de sex feminin. Dar din definiŃia infracŃiunii asa cum o găsim în art. 197 din C.P. rezultă că se consideră viol “actul sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de acelaşi sex”. Se poate trage concluzia că victimă a infracŃiunii de viol poate fi orice persoană.

De asemenea, legea penală nu prevede pentru victimă nici o altă caracteristică referitoare la vârstă, profil moral, existenŃa unui raport sexual anterior, căsătorie, divorŃ.

Ca excepŃie se menŃionează vârsta de până la 15 ani, aspect ce interesează la încadrarea juridică a faptei în viol calificat.

Practica judiciară şi opinia instanŃelor judecătoreşti, legat tot de vârsta victimei a condus la ideea că o persoană de 6-8 ani normală din punct de vedere psihic şi al dezvoltării mentale nu poate să-şi exprime dorinŃa şi accepŃiunea unui act sexual, având în vedere gradul de dezvoltare şi experienŃa vârstei. Deci în această situaŃie ne vom afla în zona infracŃiunii de viol şi nu de “act sexual cu un minor”.

Important în investigarea infracŃiunii de viol este stabilirea raporturilor dintre victimă şi făptuitor. În funcŃie de legătura victimă-autor, se va realiza încadrarea juridică şi investigarea propriu-zisă a cauzei.

Cu titlu de exemplu prezentăm cazul în care victima se află în îngrijirea, ocrotirea, paza sau tratamentul făptuitorului, situaŃie ce impune încadrarea faptei în art. 197 alin. 2 lit. b din C.P.

45

Referitor la cel de-al doilea aspect, investigarea propriu-zisă, relaŃiile anterioare dintre făptuitor şi victimă creează pentru organele de urmărire penală serioase dificultăŃi în aprecierea corectă a situaŃiei de fapt.

Exemple în acest sens sunt multiple, dar prezentăm numai unul singur: există numeroase cazuri în care victima a convieŃuit în concubinaj cu autorul şi chiar au unul sau mai mulŃi copii împreună.

Analizând relaŃia dintre victimă şi autor sau alte personae, organele de urmărire penală stabilesc o serie de ipoteze ce constituie baza cercetărilor ulterioare.

2.ExistenŃa actului sexual. Elementul material al infracŃiunii de viol se realizează printr-o acŃiune,

respectiv printr-un raport sexual, raport ce are loc cu încălcarea libertăŃii sexuale a victimei.

Raportul sexual, în accepŃiunea legii, este raportul sexual normal de procreare, respectiv, introducerea organului genital în cavitatea genitală a femeii împotriva voinŃei acesteia.

Pornind de la aceste considerente organul de anchetă va lamuri din start existenŃa sau inexistenŃa actului sexual, deoarece în cazul inexistenŃei unui asemenea raport cercetarile vor fi canalizate către alt gen de infracŃiuni.

Pentru existenŃa infracŃiunii de viol, trebuie demonstrată penetrarea organelor genitale, simpla atingere nu realizează elementul material al infracŃiunii. De asemenea pentru realizarea elementului material al infracŃiunii de viol, nu este necesară ejacularea autorului şi nu are relevanŃă dacă victima este virgină sau nu.

ExistenŃa raportului sexual, trebuie probată şi în cazul persoanelor de acelaşi sex, avându-se în vedere faptul că legiuitorul a cuprins în definirea faptei termenul “act sexual de orice natură”.

Astfel putem concluziona că problema ce trebuie lamurită cu ocazia cercetării infracŃiunii de viol este existenŃa raportului sexual de orice natură, indiferent dacă acesta are loc între persoane de sex diferit sau de acelaşi sex.

3.Urmările infracŃiunii. LegislaŃia penală prevede pentru infracŃiunea de viol existenŃa constrângerii,

iar în cazul unor vătămari corporale infracŃiunea este agravată. Astfel art. 197 punctul 2 lit.c din C.P. menŃionează pentru agravantă faptul

că “s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităŃii corporale sau a sănătăŃii” iar la acelaşi art. la punctul 3 găsim “dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei”.

Interpretând menŃiunile de mai sus tragem concluzia că pentru a se reŃine o agravantă nu este de ajuns o vătămare corporală ci o vătămare corporală gravă, moartea sau sinuciderea victimei.

46

Din aceste motive pe parcursul investigării unei infracŃiuni de viol este absolut necesară stabilirea urmărilor faptei. Pentru aceasta victima va fi prezentată la I.N.M.L. în vederea efectuării unei constatări medico-legale. Constatarea medico-legală va stabili:

- ce urme de violenŃă prezintă corpul victimei. - modul de producere al leziunilor. - dacă s-a consumat actul sexual. - durata de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor. - grupa sanguină a autorului. - dacă există legatură de cauzalitate între leziunile produse şi urmările faptei.

În cadrul urmărilor infracŃiunii de viol se înscriu şi sechestrarea victimei după viol ori deposedarea acesteia de bunuri. Sunt probleme care o dată lămurite prezintă sau nu şi existenŃa altor fapte în concurs cu infracŃiunea de viol.

Am menŃionat anterior faptul că se reŃine ca agravantă sinuciderea victimei. Pentru aceasta este absolut necesar să se stabilească provocarea autorului prin acŃiunile de viol.

Chiar dacă victima într-un moment de neatenŃie al autorului, înainte de a se consuma actul sexual, se aruncă pe geam de la etaj, se reŃine agravantă.

Un alt exemplu este acela al victimei care după consumarea infracŃiunii de viol suferă o depresie psihică şi se sinucide.

4.Stabilirea făptuitorilor şi a contribuŃiei fiecăruia la comiterea faptei. La o analiză sumară a conŃinutului infracŃiunii am putea considera că

subiect al infracŃiunii de viol nu poate fi decât un bărbt şi admiŃând ideea că nu se pot consuma mai multe acte sexuale în acelaşi timp asupra unei persoane, fapta nu poate fi comisă în coautorat.

Vom analiza pe rând cele două aspecte: În legislaŃia penală anterioară se prevede clar în cazul infracŃiunii de viol

existenta unui “act sexual cu o femeie”, ori în legislaŃia actuală s-au cuprins persoanele de acelaşi sex sau de sex diferit. Pe rând aceste persoane pot fi fiecare victimă sau autor al infracŃiunii de viol.

Deci autor al infracŃiunii de viol poate fi atât un bărbat cât şi o femeie. E drept că practica judiciară şi viaŃa de zi cu zi au demonstrat faptul că în majoritatea covârşitoare a cazurilor de viol autorul este bărbat.

Analizând în continuare vom observa că organele de anchetă trebuie să lămurească problema potenŃei sexuale a autorului. Legea nu prevede o limită minimă sau maximă de vârstă, dar se cunoaşte foarte bine că posibilitatea întreŃinerii unui act sexual se încadrează între anumite vârste.

Spre exemplu, în cazul unui autor minor, este necesară stabilirea posibilităŃii fizice a acestuia de a întreŃine un raport sexual, apoi se va expertiza existenŃa sau inexistenŃa discernământului.

47

La fel este indicat să se procedeze şi cu persoanele la o vârstă foarte înaintată. Deci în ceea ce-l priveşte pe autor, existenŃa faptei de viol este condiŃionată de aptitudinea fiziologică a acestuia de a realiza un raport sexual.

Referitor la posibilitatea coautoratului, investigarea infracŃiunii de viol trebuie să ia în consideraŃie posibilitatea comiterii unei infracŃiuni de viol de mai multe persoane.

Astfel, având în vedere că legiuitorul a incriminat actul sexual de orice natură se poate considera că este posibilă realizarea a două sau mai multe acte sexuale cu o persoană în acelaşi timp.

De asemenea este bine cunoscută posibilitatea ca mai multe persoane să acŃioneze fizic asupra unei persoane pentru a permite alteia să întreŃină raportul sexual, fapt considerat complicitate.

Dar, în cazul când autorii trec pe rând la întreŃinerea actului sexual, fiecare devine autor.

Exemplele ar putea continua dar considerăm că s-a înŃeles faptul că infracŃiunea de viol poate fi comisă în coautorat.

O altă problemă ce este necesar a fi lamurită, legat de autorul faptei este legătura acestuia cu victima.

În funcŃie de aceasta, asupra autorului vor acŃiona agravantele sau nu. Astfel, dacă autorul este paznicul victimei, îngrijitorul acesteia, are în sarcină educarea sau tratamentul victimei ne aflăm deja în partea agravantă a infracŃiunii de viol.

5.ExistenŃa constrângerii ori a imposibilităŃii victimei de a se apara ori

de a-şi exprima voinŃa. O dată constatată existenŃa actului sexual investigarea infracŃiunii de viol, va

lămuri problema existenŃei constrângerii sau a imposibilităŃii victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinŃa. Cu alte cuvinte, organul de anchetă trebuie să stabilească existenŃa raportului sexual împotriva voinŃei victimei.

Din însuşi textul de lege, decurg două aspecte: a.constrângerea b.imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima dorinŃa

a) Constrângerea poate fi fizică sau morală. -Constrângerea fizică constă în folosirea forŃei fizice de către autor pentru a

înfrânge rezistenŃa fizică a victimei. Organul de anchetă va investiga şi lămuri atât locul unde au fost săvârşite

acŃiunile de violenŃă cât şi momentul în care au avut loc. Locul unde autorul a exercitat violenŃa fizică şi momentul exercitării, ajută la aprecierea corectă a situaŃiei de fapt.

48

Un loc deschis, populat permite victimei să strige, să ceară ajutor. Dacă violenŃele au avut loc acolo unde s-a consumat violul se pot găsi urme ale luptei dintre victimă şi autor.

Referitor la momentul producerii violenŃelor, se impune în principal să se stabilească dacă acestea au fost exercitate înainte sau după consumarea violului.

-Constrângerea morală constă în ameninŃări adresate de autor părŃii vătămate, cu un pericol grav pentru ea sau pentru o altă persoană.

Pentru existenŃa constrângerii morale, investigarea infracŃiunii de viol va lămuri şi faptul dacă ameninŃarea a fost făcută într-o asemenea manieră încât să-i inspire victimei teama că pericolul respectiv nu va putea fi înlăturat decât prin acceptare actului sexual.

Pe lângă existenŃa constrângerii fizice sau morale, organul de anchetă va proba cert refuzul categoric al victimei de a avea un act sexual cu autorul.

b) Imposibilitatea victimei de a se apara ori de a-şi exprima dorinŃa este o a doua formă de constrângere, constând în aceea că autorul se foloseşte de împrejurarea că victima nu este în stare să se opună actului sexual.

Starea de imposibilitate de a se opune actului sexual apare ca urmare a unor şocuri psihice, a consumului de alcool sau de alte substanŃe, droguri, a stării de sănătate, boli psihice.

Nu are relevanŃă faptul că autorul a găsit victima în această stare sau a provocat-o el, dar organul de anchetă urmează să clarifice clar faptul că autorul avea cunoştinŃă de starea în care se află victima şi a profitat de această stare pentru a întreŃine actul sexual.

Practic imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima dorinŃa poate fi considerată o constrângere mijlocită.

6.ExistenŃa altor persoane care cunosc despre săvârşirea violului şi

împrejurările în care au luat cunoştiinŃă.

Este cunoscut faptul că în investigarea oricărui gen de infracŃiuni, o importanŃă semnificativă o au depoziŃiile martorilor. În cazul infracŃiunii de viol, însă, identificarea persoanelor care pot fi ascultate în calitate de martor este mai dificilă.

Această situaŃie se datorează faptului că infracŃiunea de viol, în oricare din modalităŃiile sale de comitere, se săvârşeşte în locuri unde nu au acces persoane străine de faptă.

Cu toate acestea există o serie de persoane ale căror depoziŃii verificate amănunŃit pot contribui la aflarea adevărului.

Practica judiciară a demonstrat faptul că în conjunctura investigării unei infracŃiunii de viol, martorii pot fi identificaŃi din rândul următoarelor categorii de persoane :

- părinŃii sau rudele victimei

49

- prietenii sau cunoscuŃii victimei - persoanele care au găsit victima sau au sosit primele la locul faptei - persoanele care domiciliază în apropierea locului unde s-a comis fapta - persoane cu care victima are legături profesionale sau de altă natură. Diversitatea de situaŃii şi categorii de persoane din rândul cărora pot fi

identificaŃi martori, conduce la posibilitatea lămuririi unei game largi de probleme. Este necesară cunoaşterea de către anchetator a împrejurărilor în care

persoana ascultată a luat cunoştiinŃă de cele declarate, pentru a se constata veridicitatea acestora.

7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni. Este bine cunoscut principiul conform căruia organul de anchetă are

obligaŃia ca pe parcursul investigării unei infracŃiuni să lămurească în totalitate activitatea infracŃională.

Altfel spus anchetatorul probează toate infracŃiunile comise de autor , de modul de comitere sau de violenŃele aplicate, poate apărea în concurs cu infracŃiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, de incest, omor, violare de domiciliu, tâlhărire, nerespectarea regimului armelor şi muniŃiilor , etc.

De exemplu în cazul unui act sexual săvîrşit prin constrîngere de autor împotriva fiicei sale, care nu a împlinit 14 ani, ne aflăm în faŃa unei infracŃiuni de viol în concurs ideal cu infracŃiunea de incest.

Pătrunderea autorului prin efracŃie sau cu forŃa în locuinŃa victimei şi infracŃiunea de acte sexuale cu aceasta, contrar voinŃei sale constituie un concurs între infracŃiunea de viol şi cea de violare de domiciliu.

În unele cazuri infracŃiunea de viol poate să apară în concurs cu infracŃiunea de contaminare venerică şi transmiterea S.I.D.A.

ActivităŃi ce se întreprind pentru administrarea probelor Pentru lămurirea problemelor necesare rezolvării cauzei, organul de

anchetă efectuează o serie de activităŃi în vederea administrării de probe. Dintre activităŃiile principale care urmează să fie întreprinse amintim

următoarele : 1. Verificarea plângerii 2. Ascultarea părŃii vătămate 3. Cercetarea la faŃa locului 4. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiintifice criminalistice şi medico-legale 5. Efectuarea de percheziŃii 6. Ascultarea martorilor şi altor persoane 7. Ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor 8. Efectuarea altor activităŃi în raport cu specificul cauzei.

50

1. Verificarea plângerii Activitatea de verificare a plângerii este o activitate comună tuturor infracŃiunilor la care acŃiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă.

În prima fază verificarea plângerii constă în verificarea legalităŃii termenului de introducere a plângerii şi apoi verificarea competenŃei de cercetare.

Organul de urmărire penală verifică dacă plângerea penală a fost depusă în termenul de două luni din momentul în care persoana vătămată a ştiut cine este autorul. Aceasta nu înseamnă că victima are obligaŃia de a indica obligatoriu autorul dacă nu-l cunoaşte. ReclamaŃia se depune la organul competent care are obligaŃia să identifice autorul şi să încunoştiinŃeze victima despre aceasta.

Plângerea trebuie depusă la organul competent în termen. Se consideră, însă, depusă în termen plângerea care nu a fost depusă la organul competent în termenul prevăzut de lege. De aceea organul care a primit plângerea verifică competenŃa şi în cazul cînd constată că este competent alt organ va înainta plângerea către acesta.

CompetenŃa se verifică atât din punct de vedere teritorial cât şi material. Este posibil, şi s-a demonstrat acest lucru, ca plângerea să fie depusă la cel mai apropiat organ de locul comiterii faptei, dar acesta să nu fie competent din punct de vedere teritorial.

De asemenea există cazuri de viol urmate de moartea victimei. În acest caz competenŃa revine organului competent în cercetarea infracŃiunii de omor.

Din punct de vedere strict formal organul de urmărire penală verifica existenŃa menŃiunilor expres prevăzute de lege, respectiv:

-Descrierea faptei care formează obiectul plângerii Nu este necesară o descriere amanunŃită dar se impune precizarea locului şi a modului de comitere a faptei.

-Indicarea autorului faptei Indicarea autorului faptei se realizează concret dacă este posibil, dacă este cunoscut de victimă. Este necesar însă, să rezulte din plângere o descriere a autorului, şi eventual al altor persoane care au participat la comiterea faptei.

-MenŃionarea mijloacelor materiale de probă Victima sau persoana împuternicită să facă plângerea va menŃiona o serie de probe şi mijloace materiale de probă cu care susŃine cele reclamate.

2.Ascultarea părŃii vătămate. Ascultarea victimei unei infracŃiuni de viol necesită o pregătire minuŃioasă a

acestei activităŃi, necesitate generată de anumiŃi factori : - victima este în stare de şoc - victima a suferit vătămării corporale - victimele pot avea diferite vârste - atitudinea naivă, credulă a victimei

51

- legatura victimei cu autorul - starea socială a victimei.

Din aceste motive ascultarea victimei se face cu mult tact respectând toate regulile stabilite de tactica criminalistică pentru această activitate.

În general, din declaraŃia victimei trebuie să rezulte următoarele : a)Identificarea victimei: -vârsta, profesia, ocupaŃia, locul de muncă b)Data şi locul săvârşirii infracŃiunii: - descrierea amănunŃită a locului faptei - momentul când a avut loc infracŃiunea - împrejurările în care a ajuns la locul faptei - locul şi modul în care a fost acostată c)Modul de comitere a faptei . - acŃiunea agresorului pentru a-i respinge rezinstenŃa - violenŃele şi leziunile suferite - dacă a opus rezistenŃă şi în ce a constat aceasta - dacă a strigat după ajutor - dacă a lăsat urme pe corpul sau hainele autorului - dacă a primit ajutor din partea vreunei persoane şi în ce a constat acest

ajutor - dacă există posibilitatea să fi fost văzute sau auzite de alte persoane d)Date privind autorul faptei - dacă cunoaşte autorul sau nu - dacă se află în îngrijirea, educarea , paza sau tratamentul făptuitorului - semnalmentele făptuitorului şi caracteristicile individuale ale îmbrăcămintei

acestuia - în caz de participare, numărul făptuitorilor , semnalmentele acestora şi

activităŃile concret desfăşurate de fiecare. - dacă anterior violului a avut legături cu făptuitorul şi în ce au constat

acestea e)Date despre victimă - starea sănătăŃii înainte şi după comiterea faptei - acte medicale care atestă violenŃele suferite - dacă a acceptat sau nu propunerile făptuitorului, în tot sau în parte. Rezultatul activităŃii de ascultare se materializează într-o declaraŃie

amanunŃită, iar dacă este cazul această declaraŃie se poate completa sau consemna în altă declaraŃie.

3.Cercetarea la faŃa locului. În cazul investigării unei infracŃiuni de viol cercetarea locului faptei este

obligatorie şi constituie baza de pornire a investigaŃiei în sensul strângerii de probe.

52

Cercetarea locului faptei se efectuează conform regulilor stabilite de lege şi tactica criminalistică.

Loc al faptei în cazul unei infracŃiuni de viol, se consideră : - încăperea sau porŃiunea de teren unde a avut loc actul sexual - locurile limitrofe unde au fost ascunse diferite obiecte ( lenjerie intimă,

lenjerie de pat, îmbrăcăminte, alte obiecte aparŃinînd victimei sau făptuitorului.

- locul unde a fost acostată victima şi traseul parcurs de aceasta şi făptuitor pînă la încăperea sau terenul unde s-a consumat violul.

ActivităŃi ce se desfăşoară cu ocazia cercetării locului faptei : - acordarea primului ajutor victimei - identificarea de martori sau persoane ce pot da date privind comiterea faptei - căutarea, descoperirea, fixarea şi ridicarea diferitelor categorii de urme:

*urme biologice *urme de încălŃăminte *urme rezultate din lupta victimei cu autorul *obiecte purtătoare de probe biologice *obiecte folosite de autor pentru a constrânge victima *produse sau substanŃe folosite de autor pentru a pune victima în imposibilitatea de a se apăra sau a-şi exprima dorinŃa *obiecte care au servit ca suport pentru aşezarea victimei *obiecte folosite pentru satisfacerea unor fantezii sexuale

De o importanŃă majoră în cazul infracŃiunii de viol sunt urmele de sânge, spermă şi fire de păr . Expertizarea acestor probe duce la lămurirea rapidă şi certă a problemelor impuse de investigarea faptei.

- Fixarea activităŃii de cercetare la faŃa locului - Fixarea rezultatelor cercetării locului faptei se realizează prin:

*procesul verbal de cercetare la faŃa locului *planşe cu fotografiile judiciare *schiŃa locului faptei *mijloace audio-video de fixare 4. Dispunerea constatărilor tehinco-ştiintifice criminalistice şi medico-

legale. Activitatea de dispunere a constatărilor tehnico-ştiintifice criminalistice şi

medico-legale se realizează în funcŃie de specificul faptei şi probele ridicate cu ocazia cercetării locului faptei.

Pentru infracŃiunea de viol specifice sunt următoarele : - constatarea tehnico-ştiinŃifică biocriminalistică – aceasta poate lămuri unele

aspecte legate de probele de sânge, spermă , păr şi altele - constatarea medico – legală, poate lămuri următoarele aspecte :

53

*existenŃa actului sexual şi datele care confirmă acest lucru *prezenŃa unor leziuni pe corpul victimei şi al agresorului *consecinŃele faptei asupra victimei *capacitatea sexuală a autorului de a întreŃine raport sexual *existenŃa mai multor făptuitori care au întreŃinut acte sexuale cu victima *natura actului sexual şi existenŃa unor perversiuni sexuale

5. Efectuarea de percheziŃii Pe parcursul investigării unei infracŃiunii de viol se efectuează percheziŃii la :

- domiciliile presupusului sau presupuşilor autori şi în alte locuri ce au legatură cu aceştia

- la locul unde a avut loc violul , în cazul în care victima a fost dusă într-o locuinŃă, violată şi apoi alungată

- la domiciliul părŃii vătămate - în orice alt loc unde există date că se găsesc probe ale infracŃiunii sau

participanŃi la comiterea faptei Cu ocazia efectuării percheziŃiei se urmăreşte:

- descoperirea de urme papilare sau plantare - descoperirea de obiecte de îmbrăcăminte şi lenjerie de corp ce poartă urme

ale infracŃiunii - descoperirea şi ridicarea de obiecte de lenjerie de pat purtând urme ale

violului ( sânge, spermă, fire de păr, etc.) - descoperirea de arme utilizate de făptuitor pentru constrângerea victimei - descoperirea şi ridicarea de produse ori substanŃe folosite de autor pentru

a pune victima în imposibilitatea de a se apăra - descoperirea de obiecte folosite la imobilizarea victimei (funii, frânghii,

căluşi, etc.) - descoperirea de obiecte, bunuri sau valori de care a fost deposedată

victima - descoperirea de înscrisuri din care rezultă relaŃiile anterioare dintre autor şi

victimă (scrisori, jurnale, albume foto, etc.) - descoperirea şi prinderea unor persoane care au participat la comiterea

faptei , în cazul coautorului - descoperirea unor bunuri sau valori interzise la deŃinere sau care provin din

alte fapte. Rezultatele activităŃii de percheziŃie domiciliară se materializează într-un

proces verbal de percheziŃie. Nu trebuie uitat faptul că percheziŃia se va efectua cu autorizaŃia instanŃei

competente şi cu respectarea normelor de tactică criminalistică.

54

6.Ascultarea martorilor şi a altor persoane În cazul investigării infracŃiunii de viol se impune o alegere corectă a

persoanelor care pot depune marturie şi a altor persoane care deŃin date despre comiterea faptei.

Din depoziŃiile martorilor trebuie să rezulte în principal următoarele : - împrejurările în care a luat cunoştiinŃă despre săvârşirea faptei - raportul şi relaŃiile sale cu victima - dacă cunoştea victima şi dacă i-a acordat prim ajutor sau alt sprijin - modul de comportare al victimei în societate şi legăturile cu alte persoane - timpul şi locul cât mai exact unde s-a produs fapta - dacă victima a strigat după ajutor - dacă îl cunoaşte pe autor sau l-a văzut cu ocazia comiterii faptei - dacă există legături între autor şi victimă - acŃiunile înteprinse de victimă după consumarea violului - dacă au mai participat şi alte persoane la comiterea faptei şi contribuŃia

fiecăruia - dacă există şi alte persoane care au cunoştinŃă de comiterea faptei

DepoziŃia martorilor se consemnează într-o declaraŃie amănunŃită. În afara martorilor, investigarea infracŃiunii de viol impune şi ascultarea unor

persoane care nu deŃin date strict legate de comiterea faptei dar deŃin date colaterale ce pot ajuta la lămurirea unor probleme.

Aceste persoane fac parte din anturajul victimei, prieteni, rude, vecini, colegi de muncă, etc.

7.Ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor Această activitate se poate realiza după identificarea şi prinderea autorului.

Pentru investigarea infracŃiunii de viol, ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor , poate lămuri cel mai bine toate problemele respectiv împrejurările în care a fost comisă fapta.

De menŃionat faptul că importanŃa declaraŃiilor învinuiŃilor este dată de poziŃia adoptată de aceştia pe parcursul anchetei, respectiv să recunoască sau nu fapta.

Din declaraŃia inculpatului este necesar să rezulte următoarele : - dacă recunoaşte sau nu fapta şi dacă doreşte să declare în legatură cu

fapta comisă - împrejurările în care a cunoscut victima şi natura relaŃiilor cu aceasta - metode şi mijloace folosite la acostarea victimei, constrângerea acesteia şi

punerea în imposibilitatea de a se apăra - data şi locul unde s-a consumat actul sexual - în ce au constat ameninŃările adresate victimei şi care a fost efectul

acestora

55

- dacă victima s-a împotrivit, în ce mod şi dacă a strigat după ajutor - persoanele care au ajutat la comiterea faptei ( dacă există) şi participaŃia

fiecăruia - de câte ori a întreŃinut raporturi sexuale cu victima şi de ce natură - starea victimei după viol şi acŃiunile înteprinse de aceasta - acŃiunile înteprinse pentru ascunderea urmelor faptei - dacă a deposedat victima de obiecte, bunuri sau valori - care a fost mobilul comiterii faptei - dacă a mai comis astfel de fapte sau de altă natură - dacă există şi alte persoane care cunosc despre comiterea faptei

8. Alte activităŃi în funcŃie de specificul cauzei

Având în vedere problemele complexe pe care trebuie să le lămurească investigarea unei infracŃiuni de viol, pe lîngă activităŃile expuse mai sus, organele de anchetă au posibilitatea de a efectua şi următoarele activităŃi:

a)Prezentarea pentru recunoaştere : Se efectuează când există un suspect , un cerc de bănuiŃi dupa regulile

studiate la disciplina “Tactica criminalistică”. În cazul violului urmat de moartea victimei se poate efectua prezentarea pentru recunoaşterea cadavrului.

b)Confruntarea Se efectuează între martori şi învinuit, în cazul existenŃei unor contraziceri în

declaraŃiile acestora. c)Expertiza psihiatrică Se dispune atât pentru autor cât şi pentru victimă pentru a se stabili

discernământul şi responsabilitatea penală, precum şi starea psihică a victimei, înainte şi după comiterea violului.

d)Verificarea şi ridicarea de înscrisuri Se realizează în vederea stabilirii relaŃiilor dintre victimă şi autor precum şi a

existenŃei posibilităŃii căsătoriei încheiate între victimă şi autor. e)Reconstituirea

Literatura de specialitate înlătură, de regulă posibilitatea efectuării de reconstituiri în cazul infracŃiunilor la viaŃa sexuală. Dar se cunoaşte faptul că este posibilă reconstituirea numai a unor aspecte, acŃiuni ale activităŃii infracŃionale. Luând în considerare acest lucru se poate afirma că este interzisă reconstituirea scenelor referitoare la lupta dintre victimă şi autor şi la raportul sexual propriu-zis, dar se poate efectua pentru a lămuri alte aspecte cum ar fi : posibilitatea unui martor de a vedea sau auzi dintr-un anumit loc, posibilitatea autorului de a pătrunde printr-un anumit loc, etc.

56

ParticularităŃile cercetării celorlalte infracŃiuni privitoare la viaŃa sexuală

LegislaŃia penală din România incriminează în cazul infracŃiunilor la viaŃa

sexuală , pe lângă infracŃiunea de viol următoarele infracŃiunii: -actul sexual cu un minor – art.198 C.P. -seducŃia – art. 199 C.P. -perversiunea sexuală – art. 201 C.P. -corupŃia sexuală – art.202 C.P. -incestul – art. 203 C.P. -harŃuirea sexuală – art. 203’ C.P.

Pentru o investigare corectă a acestor infracŃiuni se folosesc, în general problemele şi activităŃile dezbătute cu ocazia investigării infracŃiunii de viol.

Este de la sine înŃeles faptul că fiind alte infracŃiuni, cu conŃinuturi diferite, în investigarea acestora vor apărea o serie de probleme specifice

În continuare ne vom ocupa pe scurt de aceste probleme specifice : - Actul sexual cu un minor:

Plecând de la faptul că legiuitorul a incriminat fapta, ca fiind posibilă atât între persoane de acelaşi sex cât şi între persoane de sex diferit, specifică în investigare va fi problema identificării victimei şi a autorului.

De asemenea victima trebuie să fie minoră până la 15 ani şi în celelalte variante pînă la 18 ani, problemă ce urmează a fi lămurită pe parcursul cercetării.

O altă problemă o constituie existenŃa actului sexual, de orice natură, problemă ce se rezolvă de obicei prin expertize medicale şi medico-legale.

În varianta de la art. 198 pct.4, apare o altă problemă specifică şi anume producerea de material pornografic; producerea şi existenŃa unui astfel de material se probează prin identificarea făptuitorului sau la terŃe persoane.

- SeducŃia Legiuitorul a incriminat această faptă pentru a apăra persoanele minore de

sex feminin să nu fie duse în eroare şi să accepte întreŃinerea de acte sexuale. De aceea pe parcursul investigaŃiei organele de anchetă după stabilirea

vârstei părŃii vătămate, ca o problemă specifică trebuie să stabiliească existenŃa promisiunii de luare în căsătorie.

Având în vedere principiul conform căruia anchetatorul are obligaŃia de-a administra probe atât în acuzarea cât şi în apărarea făptaşului se va stabili dacă partea vătămată putea sau nu să-şi dea seama că promisiunea este mincinoasă şi a fost folosită doar pentru ca faptuitorul să obŃină actul sexual.

- Perversiunea sexuală. Perversiunea sexuală în cele şase variante stipulate de Codul Penal român

implică aceleaşi probleme şi activităŃi de investigare, în general, ca în cazul

57

infracŃiunii de viol. Şi în situaŃia acestei infracŃiuni apare violenŃa, persoane minore ca victime şi materiale pornografice .

Problema care se cere lamurită din prima fază a cercetărilor este “ existenŃa actelor de perversiune sexuală”, deci nu acte sexuale.

De asemenea actele de perversiune sexuală să fie săvârşite în public şi să fi produs un scandal public.

Această problemă poate fi lamurită de organele de anchetă cu ocazia constatării faptei prin audierea persoanelor care au luat act personal de emiterea faptei precum şi ulterior pe parcursul investigării prin audierea martorilor.

- CorupŃia sexuală La fel ca şi infracŃiunea “ actul sexual cu un minor “ şi infracŃiunea “ corupŃia

sexuală” apără interesele minorilor. Atît în varianta simplă cât şi în cazul celor prevăzute de legea penală,

victima este minor. Deci putem considera că o problemă specifică de lămurit cu ocazia investigării acestei fapte este “identificarea victimei”.

O altă problemă specifică este existenŃa “ actelor cu caracter obscen” . Pentru a lămuri problema încadrării juridice a faptei este neapărat nevoie să se lămurească problema existenŃei actelor cu caracter obscen.

Probarea existenŃei actelor cu caracter obscen se realizează prin constatarea infracŃiunii flagrante. Înregistrarea video a activităŃii infracŃionale precum şi prin audierile martorilor şi a altor persoane ce au legatură cu fapta.

- Incestul Incestul este o infracŃiune pentru a cărei investigare se pun două probleme

principale şi specifice şi anume : *existenŃa raportului sexual *participanŃii la comiterea faptei să fie rude în linie directă sau fraŃi şi surori

Cercetarea infracŃiunii impune probarea existenŃei unui raport sexual normal şi nu a unui act sexual de orice natură cum întâlnim la infracŃiunea de viol.

ParticipanŃii la faptă fiind persoane de sex opus vor fi cercetaŃi pentru comiterea aceleiaşi infracŃiuni dacă nu există alte cauze care să înlăture răspunderea penală.

Specific acestei fapte este existenŃa concursului de infracŃiuni, problemă ce se lămureşte pe toată perioada de investigare. Spre exemplu raportul sexual dintre tată şi fiică şi care nu a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracŃiunea de incest în concurs cu infracŃiunea “ actul sexual cu un minor”.

- HărŃuire sexuală Având în vedere specificul acestei infracŃiuni în sensul că spre deosebire de

celelalte de acelaşi gen, nu impune existenŃa unui act sexual sau a unui raport sexual ori a unor acŃiuni materiale în acest sens.

58

Problema specifică şi principală, am putea spune, ce trebuie lămurită cu ocazia investigării unei astfel de fapte este “scopul făptuitorului de-a obŃine satisfacŃii de natură sexuală”.

Din punct de vedere al cercetării această problemă este mai greu de lămurit. Dacă probarea ameninŃărilor, a constrângerii exercitate de autor împotriva victimei, precum şi faptul că autorul are o anumită influenŃă faŃă de victimă, sunt probleme uşor de lămurit, legatura de cauzalitate între acestea şi scopul de a obŃine satisfacŃii de natură sexuală este mai greu de probat şi implică o serie de activităŃi specifice.

Având în vedere gravitatea acestor fapte precum şi relaŃiile sociale pe care le apără, legea penală sancŃionează şi tentative la aceste fapte cu excepŃia infracŃiunii prevăzute de art. 199 Cod Penal, respectiv “ SeducŃia”.

De-a lungul timpului atât legislaŃia care a incriminat infracŃiunile la viaŃa sexuală cât şi metodica investigării acestor infracŃiuni a suferit mai multe modificări. Este normal ca şi în viitor să asistăm la astfel de modificări. BIBLIOGRAFIE: - Codul penal al României; - Codul de procedură penală al României; - ConstituŃia României; - V. Bercheşan Metodica investigării infracŃiunilor – edit. Paralela 45 – 2000; - N. Văduva – edit. Universitaria - 2006; - Colectiv – Tratat de metodică criminalistică edit. CarpaŃi 1994

59

(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : În noaptea de 12/13.03.2006, în jurul orelor 05,99, numita A.N. s-a prezentat

la poliŃia Municipiului Deva şi a sesizat organele de poliŃie cu privire la faptul că în aceeaşi noapte a fost victima unei infracŃiuni de viol.

Din sesizarea sus-numitei au realizat următoarele : În ziua de 12.03.2006, victima a plecat de acasă împreună cu prietena sa

T.R., la orele 18:00 şi au mers împreună la discoteca din oraş. Aici s-au întâlnit cu prietenul numitei, printre care şi pe numitul Bobi. Acesta a invitat-o pe victima de mai multe ori la dans şi chiar au consumat împreună băuturi alcoolice.

În jurul orelor 01,00, cele două prietene au dorit să plece către casă, iar numitul Bobi s-a oferit să le conducă cu autoturismul său. Împreună cu cele două a mers şi prietenul numitei T.R. care a rămas împreună cu prietena sa la domiciliul acesteia.

Victima a acceptat invitaŃia numitului Bobi să o conducă până la domiciliul său.

La câteva minute după ce s-au despărŃit de cei doi, Bobi, sub ameninŃarea unui cuŃit a condus victima forŃat în apartamentul său, unde a lovit-o de mai multe ori cu pumnul peste faŃă şi a întreŃinut un raport sexual normal cu aceasta, după care a dat-o afară din apartament.

Când a părăsit locuinŃa, victima nu a mai reuşit să-şi ia lenjeria intimă care fusese ruptă în momentul altercaŃiei, de către Bobi.

SE CERE :

1. StabiliŃi problemele pe care trebuie să le lămurească investigarea faptei.

2. DeterminaŃi principalele activităŃi de cercetare penală care se impun în raport de specificul cauzei.

3. ÎntocmiŃi chestionarul pentru ascultarea părŃii vătămate. 4. StabiliŃi constatările tehnico-ştiinŃifice criminalistice şi medico-legale

care se impun a fi dispuse şi problemele care pot fi lămurite prin efectuarea lor.

60

REZOLVARE : 1. Probleme pe care trebuie să le lămurească investigarea faptei

� ExistenŃa raportului sexual; � Identificarea şi cunoaşterea părŃii vătămate; � Stabilirea exactă a legăturii dintre autor şi partea vătămată; � Identificarea făptuitorului şi audierea acestuia; � Identificarea martorilor şi audierea acestora; � ExistenŃa constrângerii ori a imposibilităŃii victimei de a se apăra ori

de aşi exprima dorinŃa; � ExisetnŃa altor persoane care au luat la cunoştinŃă de comiterea

faptei şi audierea acestora; � ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

2. ActivităŃile ce se impun a fi efectuate

� Cercetarea locului faptei; � PercheziŃia domiciliară; � Controlul autoturismului; � Dispunerea expertizei medico-legală; � Ridicarea unor obiecte; � Confruntări : între partea vătămată şi autor, între martori şi autor; � Audierea învinuitului/inculpatului şi a martorilor.

3. Chestionarul pentru partea vătămată

a. � Întrebări referitoare la identitatea victimei; � Cum vă numiŃi ?, Ce studii aveŃi?, Unde lucraŃi?, SunteŃi

căsătorită?etc. b.

� DescrieŃi faptele pe care le reclamaŃi ? � Ce legături aveŃi cu autorul ? � CunoaşteŃi datele de identitate sau alte date despre autor ? � Care sunt persoanele care cunosc date despre comiterea faptei ? � Ce urmări a avut acŃiunea făptuitorului asupra victimei ? � Ce discuŃii au avut loc între victimă şi autor în timpul comiterii

faptei?

4. În cauză se impun următoarele expertize sau constatări tehnico-ştiinŃifice :

61

� Expertiza medico-legală a victimei care va lămuri : - ExistenŃa actului sexual: - ViolenŃele la care a fost supusă victima; - Vătămările corporale suferite de victimă şi numărul de zile

de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. � Expertizarea chimică a substanŃelor găsite şi ridicate de pe

corpul şi îmbrăcămintea victimei, prin care se poate lămuri; - Consumarea actului sexual; - ExistenŃa unei altercaŃii între victimă şi autor

62

METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR DE ULTRAJ ŞI ULTRAJ CONTRA BUNELOR MORAVURI ŞI TULBURAREA LINIŞTII PUBLICE

Notiuni generale Autoritatea şi ordinea publică sunt valori fundamentale ale statului de drept,

fără de care societatea modernă, democratică n-ar putea exista, căzând pradă haosului şi fărădelegii. Facem de la început precizarea că ultrajul este o infracŃiune îndreptată împotriva autorităŃii publice, a cărei anchetare este de competenŃa procurorului (art.209 C.pr.pen.) în timp ce ultrajul contra bunelor moravuri este o faptă prin care se aduce atingere normelor generale de convieŃuire socială, în principiu de competenŃa de cercetare a poliŃiei judiciare.

Din punct de vedere metodic, criminalistic ele pot fi tratate laolaltă, mai ales că adesea în practică se şi săvârşesc împreună, mai ales cu prilejul unor manifestatii, tulburări de ordine la meci, scandaluri în localuri etc. când turbulenŃii nu se mulŃumesc doar cu încălcarea regulilor de bună cuviinŃă ci se dedau şi la agresarea organelor de ordine venite să intervină pentru aplanarea stărilor conflictuale şi asigurarea liniştii publice.

De aceea, în finalul acestei teme, vom face şi câteva precizări referitoare la anchetarea ultrajului săvârşit asupra lucrătorilor M.I.R.A. şi mai ales asupra măsurilor de precauŃie pe care să le aibă în vedere cadrele M.I.R.A. cu prilejul constatării şi cercetării acestui gen de infracŃiuni.

Probleme pe care trebuie să le lamureasca investigarea criminalistica. A.În cazul ultrajului a).Calitatea de funcŃionar public a persoanei ultragiate Este problema esenŃială în cadrul cercetării ultrajului, cerinŃă obligatorie

pentru existenŃa infracŃiunii. Pentru ca în cauză să poată fi vorba de ultraj (şi nu de altă infracŃiune contra persoanei) trebuie să se probeze că activitatea infracŃională (agresiunea fizică sau verbală) a fost îndreptată împotriva unui funcŃionar public investit cu exerciŃiul autorităŃii publice, aflat în exerciŃiul funcŃiunii. De precizat că nu orice funcŃie publică implică exerciŃiul autorităŃii publice ci numai cele expres prevăzute de lege (prefecŃi, comisari ai gărzii financiare, ,ofiŃeri şi agenŃi de poliŃie etc.) şi că, pentru existenŃa ultrajului, la momentul comiterii faptei, funcŃionarul public să se fi aflat în exerciŃiul funcŃiunii. Dacă funcŃionarul ultragiat este un magistrat, poliŃist, jandarm sau alt militar, suntem în prezenŃa unei fapte mai grave şi mai aspru sancŃionate.

Legea penală a extins sfera persoanelor apărate prin incriminarea ultrajului şi la familia funcŃionarului public, dacă fapta a fost săvârşită în legătură cu exercitarea autorităŃii sau ca o răzbunare pentru acte îndeplinite în cadrul atribuŃiunilor sale profesionale.

63

b).Activitatea infracŃională desfăşurată Fapta constă în insulta, calomnia, ameninŃarea direct sau prin mijloace de comunicare (scrisori, telefon, presă), lovirea, vătămarea corporală, alte acte de violenŃă săvârşite asupra funcŃionarului public în legătură cu exercitarea autorităŃii sau ca răzbunare pentru acte îndeplinite în cadrul atribuŃiunilor sale de serviciu.

Aceleaşi modalităŃi faptice plus lipsirea de libertate (răpirea) îndreptate împotriva familiei funcŃionarului public din aceleaşi considerente, constituie specie a ultrajului, la fel sancŃionate. Deci, sub acest aspect trebuie văzut în concret, în ce a constat acŃiunea infracŃională şi relaŃia de cauzalitate între aceasta şi exercitarea autorităŃii publice de către funcŃionarul ultragiat.

c).Urmările activităŃii ilicite şi scopul urmărit Din acest punct de vedere, trebuie văzut în ce a constat atingerea onoarei,

demnităŃii, autorităŃii funcŃionarului public, dacă prin acŃiunile îndreptate asupra sa a fost împiedicat să-şi îndeplinească atribuŃiunile de serviciu, pagubele şi prejudiciile cauzate, iar în caz de violenŃă, gravitatea leziunilor provocate. Analizând consecinŃele faptelor şi scopul urmărit - împiedicarea exercitării funcŃiei, intimidare sau răzbunare pentru ceea ce funcŃionarul a făcut în virtutea obligaŃiilor legale, se poate concluziona asupra intenŃiei făptuitorului de a comite ultrajul, delimitând corect fapta îndreptată împotriva autorităŃii publice de cea contra persoanei.

d).Făptuitorii Interesează identitatea, comportamentul lor, inclusiv relaŃiile dintre aceştia şi

funcŃionarii ultragiaŃi pentru a concluziona asupra vinovăŃiei fiecăruia şi circumstanŃelor în care s-au comis faptele. De mare utilitate este clarificarea relaŃiilor - anterioare şi concomitente comiterii faptelor - dintre părŃile implicate, îndeosebi comportamentul şi atitudinea funcŃionarului acŃionat în cunoştinŃă de cauză sau că nu este cumva vorba de vreo provocare.

e).ExistenŃa concursului de infracŃiuni Adesea, ultrajul se comite în concurs cu alte fapte penale, precum ultraj

contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice, vătămare corporală gravă, distrugere etc., iar cercetările trebuie extinse cu privire la toate faptele şi toŃi făptuitorii.

f).Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au determinat, favorizat sau înlesnit comiterea faptelor

Este necesară stabilirea în concret a acestora pentru determinarea şi luarea măsurilor de prevenire ce se impun.

B.În cazul ultrajului contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice

a).Locul şi timpul comiterii faptelor

64

Locul comiterii faptelor prezintă o importanŃă deosebită în economia anchetei. Pentru existenŃa infracŃiunii faptele trebuie să fie săvârşite într-un loc public, cerinŃă obligatorie pentru corecta încadrare juridică. Dacă activitatea infracŃională nu s-a săvârşit într-un asemenea loc, nu avem de-a face cu asemenea faptă. Locul public este cel susceptibil de a fi populat sau frecventat de mai multe persoane. Timpul săvârşirii faptei are relevanŃă mai mult asupra aprecierii gravităŃii încălcării, spre exemplu o tulburare a liniştii are o altă rezonanŃă pe timp de noapte decât în cursul zilei, când zgomotul cotidian este mult mai intens.

b).Activitatea infracŃională desfăşurată şi amploarea acesteia Fapta constă în proferarea de cuvinte, expresii indecente, acte şi gesturi obscene în public şi orice manifestări prin care se ating bunele moravuri ori se produce tulburarea liniştii publice, încălcându-se normele generale de convieŃuire socială. Există o multitudine de modalităŃi faptice de săvârşire a ultrajului contra bunelor moravuri şi tulburare a liniştii publice pornind de la „simplele” înjurături, vociferări şi ofense săvârşite în public şi până la trivialităŃi, obscenităŃi, scandaluri cu distrugeri de bunuri, blocarea circulaŃiei, provocarea de indignare, agitaŃie, teamă sau revoltă generală. În funcŃie de amploarea şi pericolul faptelor se poate aprecia dacă în cauză este vorba de infracŃiune sau contravenŃie, în sensul că nu orice încălcare a normelor de convieŃuire socială are caracter penal, faptele mai puŃin grave încadrându-se în art.2 din Legea nr.61/1991 privind sancŃionarea contravenŃiilor referitoare la încălcarea normelor de convieŃuire socială.

c).Urmările activităŃii ilicite Sub acest aspect, ancheta trebuie să clarifice consecinŃele faptelor

săvârşite, unele de natură a contribui la calificarea faptei, sau să determine măsurile ce se impun. Trebuie stabilit cum a fost tulburată ordinea şi liniştea socială, dacă s-a produs scandal public, indignarea şi panicarea opiniei publice, distrugeri şi pagube materiale, vătămări corporale etc. Desigur, trebuie dovedită legătura de cauzalitate între activitatea infracŃională şi consecinŃe.

d).Făptuitorii şi contribuŃia fiecăruia Interesează pe lângă identitatea şi numărul lor, antecedentele, comportamentul, modul de organizare, starea în care se aflau (de regulă sub influenŃa alcoolului) şi participarea fiecăruia. Toate acestea sunt necesare pentru individualizarea faptelor şi orientarea corespunzătoare a anchetei în raport cu contribuŃia fiecăruia la încălcarea normelor de convieŃuire socială.

e).ExistenŃa concursului de infracŃiuni La fel şi ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice se poate comite în concurs cu alte fapte, precum ultrajul (contra autorităŃii), vătămarea corporală gravă, distrugerea, furtul, violarea de domiciliu etc.

65

f).Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au determinat, favorizat, înlesnit comiterea faptelor Este necesar a fi stabilite cât mai exact cu putinŃă deoarece în raport cu acestea pot fi luate cele mai adecvate măsuri de prevenire. Practica a demonstrat că acest gen de fapte se datorează în principal consumului exagerat de alcool, pe fondul lipsei de educaŃie, violenŃei, frustrărilor şi chiar ineficienŃei activităŃii unor organe de ordine.

ActivităŃile de întreprins pentru administrarea probelor* A.În cazul ultrajului a).Ascultarea amănunŃită a funcŃionarului ultragiat

Va fi audiat cu privire la toate împrejurările faptelor, activitatea infracŃională îndreptată împotriva sa, ce activitate a întreprins în virtutea sarcinilor profesionale, dacă făptuitorul a cunoscut calitatea sa, consecinŃele faptelor, pretenŃii etc.

b).Ridicarea de înscrisuri Se au în vedere înscrisurile din care rezultă calitatea de funcŃionar public a persoanei ultragiate aflate în exerciŃiul autorităŃii publice, acte care să ateste legalitatea activităŃii sale şi atribuŃiunile sale de serviciu. Procurorul care instrumentează cauza (cercetarea ultrajului este de competenŃa obligatorie a procurorului) solicită instituŃiei de care aparŃine funcŃionarul ultragiat (sau ministerului tutelar) acte oficiale din care rezultă calitatea, funcŃia, atribuŃiunile şi legalitatea misiunii sau intervenŃiei sale. Dacă anumite date au caracter secret (ordinul de serviciu, misiunea ordonată etc.) acestea se vor comunica în extras doar ce poate fi făcut public sau reformulate de felul „ofiŃerul se afla în executarea sarcinilor de serviciu pe linia prevenirii şi combaterii criminalităŃii”. În afara înscrisurilor care atestă autoritatea funcŃionarului public, mai pot fi ridicate şi anexate la dosarul cauzei şi alte acte sau documente care să probeze anumite împrejurări ale cauzei: scrisori de ameninŃare, materiale de presă, acte medicale etc.

c).Cercetarea la faŃa locului În cazul că există urme şi mijloace materiale de probă ce pot fi identificate şi ridicate printr-o asemenea activitate (de exemplu în cazul scrisului pe ziduri de insulte sau ameninŃări) se va efectua cercetarea la faŃa locului, cu respectarea regulilor tactice criminalistice consacrate.

d).Dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice şi medico-legale În raport cu împrejurările cauzei, cu urmele şi obiectele ridicate la faŃa locului sau în alte ocazii, precum şi cu cele ce trebuie lămurite, pot fi efectuate constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice grafice, a vocii şi vorbirii, a fotografiei de portret, traseologice şi medico-legale, traumatologice, psihiatrice etc. Toate acestea au ca obiect examinarea de urme, obiecte sau persoane pentru

66

clarificarea diferitelor împrejurări ca de exemplu în cazul ultrajului cu violenŃă, prin constatarea (expertiza) medico-legală se poate determina existenŃa leziunilor, natura şi mecanismul de producere a acestora, gravitatea lor sau starea psihică a persoanei examinate.

e).Identificarea şi ascultarea amănunŃită a martorilor Martorii sunt selecŃionaŃi din rândul persoanelor care cunosc despre anumite împrejurări ale cauzei, fiind chemaŃi să le relateze în detaliu, declaraŃiile acestora putând constitui importante mijloace de probă pentru stabilirea adevărului şi justa soluŃionare a cauzei.

f).Ascultarea învinuiŃilor(inculpaŃilor) Este o activitate indispensabilă anchetei penale. Trebuie efectuată cu respectarea întocmai a dispoziŃiilor legale şi regulilor tactice criminalistice care reglementează această activitate, îndeosebi a dreptului la apărare al acestora. ÎnvinuiŃii(inculpaŃii) se ascultă amănunŃit, toate explicaŃiile şi justificările lor trebuind verificate temeinic pentru a fi reŃinute dacă se confirmă sau înlăturate dacă sunt nefondate. De regulă, în apărarea lor, făptuitorii, în scopul de a-şi diminua răspunderea penală sau chiar de a o înlătura, invocă faptul că nu au cunoscut calitatea de funcŃionar public a funcŃionarului ultragiat şi că nu au atentat la funcŃia ci la persoana sa, ori că au fost provocaŃi prin comportamentul abuziv sau incorect al acestora. Indiferent cât sunt sau nu de plauzibile apărările lor, ele trebuie consemnate şi verificate, în conformitate cu drepturile şi garanŃiile lor legale şi procesuale.

g).In afara celor menŃionate, în funcŃie de specificul cauzei mai pot fi efectuate şi alte activităŃi de anchetă, precum prezentări pentru recunoaştere, confruntări, percheziŃii, reconstituiri, constatări în flagrant etc.

B.În cazul ultrajului contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice

a).Constatarea în flagrant a faptelor După luarea de către organele abilitate a măsurilor legale de intervenŃie

pentru restabilirea ordinii tulburate şi aplicarea conflictelor (aici jandarmii au o contribuŃie majoră) se trece la constatarea faptelor, delimitându-se în funcŃie de amploarea, consecinŃele şi pericolul lor faptele de natură penală de cele contravenŃionale (prevăzute în Legea nr.161/1991). Întreaga operaŃiune trebuie desfăşurată cu fermitate, hotărâre, calm, tact, în măsură să asigure întreruperea activităŃii ilicite şi limitarea consecinŃelor negative (violenŃe, distrugeri, tulburări etc.), iar prin modul de acŃiune al organelor de ordine să se preîntâmpine amplificarea stărilor conflictuale care să degenereze în evenimente negative majore. Cu ocazia constatării faptelor, vor fi stabilite toate împrejurările acestora, modul de declanşare şi derulare a ostilităŃilor, persoanele implicate, martorii oculari,

67

părŃile vătămate şi făptuitorii care trebuie izolaŃi şi apoi conduşi la sediul unităŃii (poliŃie, jandarmerie) pentru cercetarea lor penală. În raport cu specificul fiecărui caz pot fi luate şi alte măsuri corespunzătoare (prin ajutor acordat victimelor, înlăturarea pericolelor iminente, deblocarea căilor de circulaŃie, ridicarea de obiecte etc.) toate acestea urmând a fi consemnate în procesul-verbal de constatare. Referitor la fixarea rezultatelor constatării, este indicat ca pe lângă procesul-verbal care să cuprindă toate cele procedate şi stabilite, să se efectueze şi filmarea intervenŃiei, pe de o parte pentru a înlătura orice dubii privitoare la legalitatea acesteia, iar pe de altă parte pentru probaŃiune, la vizionarea filmului putându-se identifica participanŃii şi acŃiunile lor.

b).Identificarea şi ascultarea detaliată a martorilor şi persoanelor vătămate Persoanele implicate, identificate cu ocazia constatării faptelor sau ulterior, prin alte activităŃi de anchetă(sau operative) vor fi ascultate în detaliu cu privire la împrejurările faptelor petrecute, urmărindu-se obŃinerea cât mai multor date referitoare la modul cum s-au întâmplat şi evoluat lucrurile, persoanele implicate, consecinŃe, pretenŃii etc.

c).Identificarea şi ascultarea învinuiŃilor (inculpaŃilor) Şi aceştia trebuie ascultaŃi amănunŃit cu privire la faptele săvârşite şi apărările ce le formulează spre a putea fi temeinic verificate, în conformitate cu dispoziŃiile legale şi regulile tactice criminalistice. Având în vedere specificul faptelor, este necesar ca ascultarea făptuitorilor să aibă loc după înlăturarea stărilor tensionate, pentru a se asigura obiectivitatea cercetărilor. DeclaraŃiile învinuiŃilor (inculpaŃilor) trebuie atent analizate, verificate şi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză spre a servi la soluŃionarea acesteia în spiritul adevărului şi justiŃiei.

d).Efectuarea de percheziŃii, ridicări de obiecte şi înscrisuri După caz, pot fi efectuate, cu respectarea strictă a dispoziŃiilor legale în materie, percheziŃii vizând descoperirea şi ridicarea obiectelor sau instrumentelor folosite sau destinate să folosească la comiterea agresiunilor şi tulburărilor, arme, diferite bunuri provenite din înscrisuri doveditoare etc. De asemenea, trebuie identificate şi ridicate diverse acte (medicale, de prejudiciu ş.a.) necesare stabilirii tuturor împrejurărilor cauzei. Iar dacă ultrajul contra bunelor moravuri se comite în concurs cu alte fapte vor fi ridicate şi actele sau documentele care atestă comiterea acestora (de exemplu, în cazul concursului cu ultrajul contra autorităŃii vor fi ridicate şi înscrisurile care probează calitatea de funcŃionar public).

e).Dispunerea şi efectuarea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice şi medico-legale

La fel ca şi în cazul ultrajului (vezi secŃiunea anterioară) pot fi dispuse şi efectuate după caz constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize criminalistice

68

traseologice, dactiloscopice, grafice, balistice, a vocii şi vorbirii, a fotografiei de portret etc. în raport cu urmele şi obiectele ridicate în cauză. De asemenea, pot fi dispuse şi expertize sau constatări medico-legale în cazul vătămării corporale a unor persoane, psihiatrice şi chiar toxicologice a alcoolemiei faŃă de turbulenŃii aflaŃi în avansată stare de beŃie.

f).Prezentări pentru recunoaştere Atunci când este necesar a fi identificată una sau mai multe persoane implicate, fie după semnalmente, fie după fotografie sau film se va proceda la prezentarea pentru recunoaştere în conformitate cu regulile tactice criminalistice consacrate.

g).Alte activităŃi în raport cu specificul cazului În afara celor menŃionate şi care de regulă sunt nelipsite în cazul cercetării ultrajului contra bunelor moravuri şi mai ales în cauzele complexe cu multitudine de fapte şi participanŃi (exemplu: mineriade, scandaluri în discoteci, bătăi la meci etc.) pot fi efectuate şi alte activităŃi de anchetă, precum reconstituiri, confruntări, măsuri asiguratorii etc.*

Măsuri de precauŃie pe care trebuie să le aibă în vedere lucrătorii M.I.R.A. cu prilejul constatării şi anchetării faptelor de acest gen (în legătură cu autoritatea şi ordinea publică)*

Pentru preîntâmpinarea aspectelor negative ce pot surveni cu prilejul constatării şi anchetării faptelor de acest fel (amplificarea stărilor conflictuale şi tulburărilor; distrugerea de bunuri, provocarea de pagube materiale; încercarea de a fugi de sub pază, dispariŃia, sustragerea de la anchetă şi răspundere; distrugerea compromiterea probelor; agresarea/lovirea martorilor, părŃilor vătămate, altor persoane, publicului; agresarea oamenilor de ordine, dezarmarea lor, atac armat asupra acestora sau a cetăŃenilor; luarea de ostatici, uciderea de persoane, sinucideri, acte de terorism) este necesar a fi luate o serie întreagă de măsuri de precauŃie, dintre care evidenŃiem: -îndeplinirea exemplară a atribuŃiunilor de serviciu şi a misiunilor încredinŃate, cu respectarea strictă a dispoziŃiilor legale şi regulilor tactice consacrate; -comportare demnă, civilizată, cu mult tact, calm şi stăpânire de sine în orice ocazie; -intervenŃie fermă, hotărâtă, responsabilă; -obiectivitate, nepărtinire, principialitate, echidistanŃă în toate cazurile; -evitarea conflictelor, tulburărilor, dezordinilor, preîntâmpinarea sau aplanarea din faşă a tensiunilor şi stărilor de spirit negative; -uzul de armă cu oportunitate şi cu respectarea strictă a normelor legale în materie; -raportarea urgentă a evenimentelor, informarea de îndată a procurorului competent a constata faptele, a prelua şi coordona ancheta. Constatarea faptelor date în

* Nicolae Văduva - CURS DE TACTICĂ ŞI METODICĂ CRIMINALISTICĂ, Editura

Universitaria, Craiova, 2002, pag.229-265

69

competenŃă (în condiŃiile legii procesual-penale cu respectarea întocmai a prevederilor legale şi procedeelor tactice criminalistice cunoscute); -neangajare politică, transparenŃă, colaborare şi conlucrare cu organele judiciare, factorii administrativi locali, O.N.G. şi alte organisme implicate în prevenirea şi combaterea criminalităŃii. Bibliografie selectivă -Gavrilă Pop, ş.a. – ANCHETA JUDICIARĂ ŞI CRIMINALISTICA, Ed. Triton, Bucureşti, 2005 -Colectiv – SecŃia de Jandarmi, Ed. M.A.I., Bucureşti, 2004 -Dr. Vasile Bercheşan – METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2000.

70

LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : Organele de poliŃie din cadrul Serviciului InvestigaŃii Criminale, au fost

sesizaŃi cu privire la faptul că numitul C.A., domiciliat în Bucureşti, str. Nucilor nr. 4, sector 6, a agresat pe numitul T.D., executor judecătoresc şi a proferat ameninŃări agentului şef de poliŃie T.C. şi agentului de poliŃie M.D. din cadrul SecŃiei 21 PoliŃie, Biroul Ordine Publică.

Din primele verificări au rezultat următoarele : În baza unei hotărâri judecătoreşti rămasă definitivă şi executorie, numitul

C.A. urma să fie evacuat din imobilul de la adresa de mai sus, pe care îl ocupa abuziv.

În ziua de 08.06.2007, numitul T.D., executor judecătoresc, însărcinat cu executarea sentinŃei de evacuare, însoŃit de agent şef de poliŃie T.C. şi agent de poiŃie M.D. s-au prezentat la domiciliul numitului C.A.

După ce executorul judecătoresc i-a prezentat numitului C.A. baza legală şi motivul prezentării, şi i-a solicitat să părăsească locuinŃa, numitul C.A. a luat din curte o bucată de lemn şi l-a lovit peste picior pe executorul judecătoresc. În această situaŃie cei doi agenŃi de poliŃie au intervenit în vederea aplanării scandalului dar numitul C.A. a început să-i înjure şi să-i ameninŃe pe cei doi poliŃişti.

S-a întocmit proces-verbal cu privire la cele întâmplate. SE CERE : 1. Problemele care urmează a fi lămurite pe parcursul investigării cauzei. 2. ActivităŃi necesare a fi efectuat în vederea administrării probelor.

REZOLVARE : 1. Probleme ce urmează a fi lămurite cu ocazia investigării infracŃiunii.

� ExistenŃa infracŃiunii de ultraj; � Calitatea de funcŃionari publici a persoanelor ultragiate; � Activitatea ilicită desfăşurată de autor şi modalitatea de acŃiune; � Urmările activităŃii ilicite şi scopul urmărit; � Cunoaşterea făptuitorului; � ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

2. ActivităŃi necesare a fi efectuate în vederea administrării probelor. � Ascultarea amănunŃită a părŃilor vătămate; � Cercetarea la faŃa locului; � Identificarea şi ascultarea martorilor; � Ridicarea de înscrisuri; � Dispunerea de expertize.

71

METODICA INVESTIGĂRII UNOR INFRACłIUNI DIN DOMENIUL AFACERILOR

1.NoŃiuni generale Când spunem domeniul afacerilor, ne gândim în primul rând la dreptul

afacerilor. RaŃiunea este corectă dar trebuie să cunoaştem şi să Ńinem seama de faptul că dreptul afacerilor are un domeniu de cercetare mai întins decît dreptul comercial. Astfel vom găsi incluse aici şi aspecte de drept public, drept fiscal, drept civil, dreptul muncii.

Literatura de specialitate relevă faptul că dreptul afacerilor se impune ca ramură distinctă în condiŃiile în care dreptul comercial evoluiază în direcŃia accentuării rolului intreprinderii în activitatea comercială. Se evidenŃiază totodată rolul dreptului comercial de nucleu al dreptului afacerilor.

NoŃiunile variate de drept sunt necesare deoarece conducerea şi gestionarea unei societăŃi comerciale, fie că este S.R.L., S.A., companie, regie impune o activitate complexă.

În această activitate complexă, se dezvoltă un număr impresionant de afaceri ilegale, fapt ce a generat un fenomen denumit generic criminalitatea afacerilor.

Criminalitatea afacerilor a fost şi este discutată şi în Consiliul Europei care prin Recomandarea nr. 81 12 din 25 iunie 1981 a menŃionat activităŃile ilegale în acest domeniu.

Criminalitatea în domeniul afacerilor cunoaşte o dezvoltare ascendentă având în vedere veniturile ilicite ce se pot obŃine.

ParticularităŃile criminalităŃii afacerilor caracterizate prin autori inteligenŃi cu un nivel ridicat de instrucŃie şi cultură, moduri de operare rafinate implicând cunoştinŃe de specialitate, economice, financiare, etc, consilierea făptuitorilor de către anumiŃi specialişti pentru a conferi o aparenŃă de legalitate operaŃiunilor ilegale efectuate, determină conform principiului simetriei, particularităŃi ale metodologiei de cercetare criminalistică a infracŃiunilor din această categorie.

De asemenea, aceste infracŃiuni prezintă pericol social atât prin frecvenŃa lor şi prejudiciile create, cât şi prin multiplele posibilităŃi de acoperire prin acte fictive a activităŃii infracŃionale.

Şi nu în ultimul rând, rezultatul infracŃiunilor din domeniul afacerilor se răsfrânge atât asupra patrimoniului public cât şi asupra patrimoniului privat.

Investigarea infracŃiunilor din domeniul afacerilor este îngreunată de mai mulŃi factori: -Volumul mare de documente ce trebuie examinate.De foarte multe ori ofiŃerii care efectuează investigaŃia faptei ridică sute de documente sau chiar evidenŃe întregi pentru verificări, examinări sau expertize.

72

-Terminologia specifică folosită în desfăşurarea afacerilor. Ca în orice domeniu şi în domeniul afacerilor se folosesc o serie de termeni tehnici care nu sunt cunoscuŃi de orice persoană şi nici chiar de către toŃi ofiŃerii de poliŃie. -Recurgerea de către făptuitori la diferite activităŃi, tot ilicite, pentru ascunderea activităŃii infracŃionale. Pentru a acoperi sau a îngreuna depistarea faptei ilicite, autorii caută o serie de tertipuri, întocmesc alte documente false, Ńin evidenŃe contabile duble, etc. -Implicarea mai multor societăŃi comerciale în astfel de fapte şi refuzul acestora de a colabora cu organele de anchetă. Este bine cunoscut sistemul suveică folosit la comiterea multor infracŃiuni economice. Acest sistem este folosit şi în cazul nostru. De exemplu, o anumită marfă trece prin mai multe firme doar în scripte, fizic aceasta nu există. -Folosirea de către făptuitori a unor persoane cu influenŃă în zone politice, administrative, economice. De cele mai multe ori autorii de înşelăciuni se folosesc de diferite persoane din politică pe care le cunosc întâmplător sau chiar le dă anumite sume de bani sau alte foloase. -Schimbarea legislaŃiei în materie, la intervale mici de timp, creându-se perioade lungi de incertitudine. Nu este de condamnat faptul că legislaŃia în materie se modifică des, deoarece este un lucru necesar având în vedere dezvoltarea rapidă a societăŃii, dar nu putem ascunde nici faptul că de multe ori nu se poate Ńine pasul cu aceste schimbări.

InfracŃiunile din domeniul afacerilor sunt incriminate în Codul Penal al României şi în o serie de legi speciale cum ar fi: Legea nr. 12/1990, Legea nr.31/1990, Legea nr.11/1991, Legea nr.87/1994.

Prezentul curs îşi presupune o prezentare a metodelor de cercetare pentru infracŃiunile de genul: -Înşelăciunea – art.215 C.P. -Evaziunea fiscală – art. 1 din Lg. 87/1994 -Specula – art. 295 C.P. -Înşelăciunea la măsurătoare – art. 296 C.P. -Înşelăciunea cu privire la calitatea mărfurilor – art. 297 C.P.

Cea mai cunoscută şi reprezentativă infracŃiune în domeniul afacerilor este “Înşelăciunea”, faptă pe care ne vom axa explicaŃiile următoare.

În general, problemele care se pun cu ocazia investigării infracŃiunii de înşelăciune se întâlnesc la investigarea tuturor infracŃiunilor din domeniul afacerilor.

2.Metodica cercetării infracŃiunii de înşelăciune. InfracŃiunea de înşelăciune sau escrocherie cum mai este cunoscută, apare

incriminată în Legea penală în titlul III al Codului Penal, “InfracŃiuni contra patrimoniului”, art.215.

73

Conform art. 215 C.P. înşelăciunea este: “Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obŃine pentru sine sau pentru altul un folos material injust şi dacă s-a pricinuit o pagubă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.”

În acelaşi articol întâlnim înşelăciunea cu ocazia încheierii unor contracte, cunoscută şi sub numele de înşelăciune în convenŃii, precum şi o modalitate agravantă când fapta a fost comisă “prin folosirea de nume sau calităŃi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.”

Ca o necesitate impusă de practica judiciară prin modificările Codului Penal din 2006 a fost introdus la art. 215 un aliniat 4 care stipulează: “ Emiterea unui cec asupra unei instituŃii de credit sau unei persoane, ştiind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum şi fapta de a retrage , după emitere, provizia în toul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul de a obŃine pentru sine sau pentru altul un folos material injust, dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”.

În practica judiciară se mai foloseşte pentru această infracŃiune termenul de înşelăciune cu cecuri sau file cec. Fenomenul a avut o ascensiune mai mare în perioada 1993 -2000, când nu era pusă la punct legislaŃia privind cursul filelor cec între contractanŃi şi între aceştia şi bancă, iar vânzătorul nu avea posibilitatea permanentă de a verifica corectitudinea filei cec la banca emitentă.

Analizând cerinŃele legiutorului din definiŃia prezentată mai sus, constatăm că specific acestei infracŃiuni este prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca micinoasă a unei fapte adevărate.Este lesne de înŃeles că anchetatorul cauzei are de lămurit ca o problemă principală,în ce constă fapta adevărată prezentată ca mincinoasă sau fapta minciunoasă prezentată ca adevărată.

De asemenea, se mai poate constata că parte vătămată poate fi orice persoană (fizică sau juridică) faŃă de care însă s-a produs o pagubă.

Metodica investigării infracŃiunii de înşelăciune constă de fapt în stabilirea cu precizie a problemelor ce trebuiesc rezolvate cu ocazia investigării, precum şi a activităŃilor ce se impun pentru rezolvarea problemelor stabilite anterior.

Probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea. În toate cazurile de înşelăciuni, fie în paguba avutului public, fie privat se

impune, pe parcursul efectuării investigării faptei lămurirea următoarelor probleme: 1.Identificarea şi cunoaşterea persoanei vătămate (persoanelor înşelate). 2.Care sunt făptuitorii şi contribuŃia fiecăruia la comiterea infracŃiunii. 3.Modul de operare/activitatea ilicită desfăşurată pentru inducerea sau menŃinerea în eroare a persoanei înşelate. 4.ConsecinŃele activităŃii ilicite desfăşurate.

74

5.Recuperarea prejudiciului şi restabilirea situaŃiei anterioare. 6.Bunurile care au făcut obiectul folosului material injust realizat de făptuitor. 7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni. 8.Cauzele şi condiŃiile care au generat şi favorizat comiterea faptei. 9.ModalităŃi şi măsuri ce se impun pentru prevenirea comiterii de asemenea infracŃiuni.

1.Identificarea şi cunoaşterea persoanelor vătămate (persoanele

înşelate) InfracŃiunea de înşelăciune impune existenŃa a două persoane care

formează, modifică ori sting un raport patrimonial, activitate în urma căreia se produce o pagubă. Această pagubă poate fi suferită de una din părŃi, iar în unele cazuri şi de alte persoane (terŃi).

Astfel la acest gen de infracŃiuni persoanele vătămate sunt persoanele păgubite chiar dacă nu au fost implicate direct în derularea contractului. Cunoaşterea persoanei păgubite pe parcursul cercetării se realizează atît sub forma identităŃii cît şi sub forma trăsăturilor de ordin psiho-comportamental.

Trăsăturile victimei, cum ar fi, lipsa de experienŃă de viaŃă, credulitatea, simŃul slab de autocontrol, curiozitate, slaba rezistenŃă la tentaŃii, favorizează comiterea infracŃiunii de înşelăciune, dar în funcŃie de aceasta se poate stabili şi modul de operare. Practica judiciară a punctat multe cazuri în care o persoană a căzut victimă de mai multe ori unor infracŃiuni de înşelăciune. Aceasta s-a datorat tocmai existenŃei trăsăturilor prezentate mai sus în caracterul persoanei.

De asemenea, de un real folos pentru anchetator este şi cunoaşterea pregătirii profesionale şi a culturii generale ale persoanelor înşelate. Cunoscând pregătirea, cultura generală, a persoanei înşelate anchetatorul poate crea lesne un cerc de bănuiŃi după capacitatea şi pregătirea persoanelor presupuse.

Partea vătamată în cazul infracŃiunii de înşelăciune este persoana înşelată care însă a fost şi pagubită, fapt ce-i conferă dreptul de a se constitui parte civilă în instanŃă. Astfel cunoaşterea de către anchetator a persoanei păgubite, ajută la concluzionarea cu certitudine dacă aceasta a suferit o pagubă sau paguba reclamată este ireală.

2.Cunoaşterea făptuitorilor şi contribuŃia fiecăruia la comiterea

infracŃiunii Practica judiciară a demonstrat faptul că de regulă, făptuitorii acestui gen de

fapte, denumiŃi şi escroci, lasă victimelor o serie de date de identitate, cei drept foarte puŃine.

Este posibil însă ca aceste date să nu fie reale şi astfel activitatea de identificare a făptuitorilor este îngreunată.

75

Cunoaşterea făptuitorilor se realizează ca şi în cazul victimei atât din punct de vedere al identităŃii, cât şi privind latura psiho-comportamentală.

Aceste trăsături ajută la stabilirea modului de operare, a cauzelor care au favorizat comiterea infracŃiunii precum şi la stabilirea cercului de suspecŃi.

În general, trăsăturile întâlnite la escroci sunt: -Au îndeplinit sau îndeplinesc o funcŃie publică. De regulă funcŃia publică îndeplinită a avut legătură cu publicul, astfel încât făptuitorul cunoaşte bine dorinŃele presupuselor victime precum şi modalitatea de rezolvare a acestor dorinŃe, pe căi ocolite. -Au relaŃii personale şi profesionale cu personalităŃi din diferite domenii.RelaŃiile se referă la legături de rudenie, relaŃii de prietenie, vecini, colegi de serviciu, foşti colegi sau persoane care acceptă diferite servicii sau foloase necuvenite. -Manifestă o largă sociabilitate. Sunt tot timpul în locuri frecventate de diferite persoane şi intră în discuŃie foarte lejer cu fiecare dintre acestea, dând senzaŃia că sunt foarte bine pregătiŃi şi cunosc orice domeniu de activitate. -Au tehnică conspirativă în discuŃiile purtate la telefon sau în întîlnirile directe. La început discută deschis orice subiect după care dă o notă de importaŃă majoră activităŃii pe care o promite în favoarea victimei, prezentând chiar unele riscuri la care se supune. De aceea discuŃiile purtate cu victima sunt voalate, de multe ori chiar cifrate. -Vin la întâlniri cu persoane neutre, sau persoane care nu au legătură cu fapta dar prezenŃa lor influenŃează victima. Excrocii crează o impresie de cinste ,de corectitudine pentru victimă, iar pentru aceasta se foloseşte de diferite persoane influente, cunoscute sau chiar persoane publice. -Primesc bunuri sau valori cu precauŃie şi prin intermediul unei persoane sigure. Pentru a da o notă de conspirativitate şi în acelaşi timp pentru a nu oferi victimei prea multe indicii şi probe acuzatoare, autorii interpun între ei şi victimă, pentru încasarea sumelor de bani sau a unor produse, diferite persoane, necunoscute victimei şe care nu se prezintă şi nu dau date despre identitatea lor. -Prezintă inteligenŃă, inventivitate şi perspicacitate în alegerea stratagemelor prin care să inducă în eroare victima. Amplifică greutatea activităŃii pe care urmează să o desfăşoare, câte odată dând de îneŃeles că practic solicitarea victimei este imposibil de realizat.

În ceea ce priveşte contribuŃia fiecărui făptuitor la comiterea faptei, prezintă importanŃă la încadrarea juridică a faptei recuperarea prejudiciului şi extinderea cercetărilor.

3.Modul de operare/activitatea ilicită desfăşurată pentru inducerea sau

menŃinerea în eroare a persoanei înşelate.

76

Cunoaşterea activităŃii ilicite desfăşurate de făptuitor ajută organele de urmărire penală la o încadrare juridică corectă a faptei şi la alegerea unei metodologii adecvate de cercetare.

De cele mai multe ori făptuitorii se folosesc de nume false, calităŃi false pe care şi le atribuie, documente oficiale false sau contrafăcute. -Folosirea unui nume fals= este un mod de operare frecvent întâlnit în practica judiciară şi se realizează fie prin prezentarea unor nume false fără a prezenta victimei documente în acest sens, fie prin prezentarea unor documente de identitate falsificate. Este lesne de înŃeles că în acest caz pe lângă infracŃiunea de înşelăciune mai apar în concurs infracŃiuni ca: fals, uz de fals etc. -Însuşirea unei calităŃi false= este un mod de operare adesea întâlnit împreună cu nume false sau documente false. Făptuitorul desfăşoară activitatea ilicită în numele unei instituŃii de stat, a unei societăŃi sau a unei persoane fizice cu care nu are legătură. Practica judiciară a demonstrat faptul că de fiecare dată făptuitorii folosesc calităŃi pe care le cunosc bine, pe care ei însăşi le-au deŃinut şi cunosc atribuŃiile, precum şi numele unor instituŃii ale statului despre a căror activitate cunosc foarte mult. -Prezentarea unui înscris victimei= este un mod de operare întâlnit singur sau împreună cu alte manevre frauduloase. Făptuitorul prezintă victimei fie un înscris falsificat, fie unul real dar pe care nu este îndreptăŃit să-l folosească.

ModalităŃile pe care le îmbracă fapta ilicită diferă în funcŃie de persoana păgubită, înşelată:

a. Înşelăciuni comise în paguba unor persoane fizice: 1.promisiunea efectuării anumitor servicii (repartizare de locuinŃe, obŃinere de credite, admiterea în diferite forme de învăŃămînt, obŃinerea unui loc de muncă). Nu de puŃine ori diferite persoane care nu îndeplinesc toate condiŃiile legale pentru obŃinerea anumitor drepturi, caută să ocolească legalul prin oferirea de foloase unor persoane care promit că pot realiza dorinŃa. Acest gen de persoane cad foarte uşor în plasa autorilor de înşelăciuni. 2.înşelarea unor persoane cu ocazia schimburilor valutare (şmen). Este un gen de înşelăciune care a apărut odată cu dezvoltarea activităŃilor cu diferite valute şi de regulă se săvârşesc în preajma caselor de schimb valutar şi în perioade în care cursul valutar este fluctuant. Autorii acestui gen de infracŃiuni profită de naivitatea şi neatenŃia victimei, înlocuind la un moment propice banii cu hârtii fără valoare. 3.vânzarea unor bijuterii sau articole de podoabă ca fiind din metale preŃioase. Bijuteriile şi podoabele seamănă izbitor cu unele originale dar în realitate sunt confecŃionate din metale fără valoare. Un semn de întrebare se poate pune cu privire la preŃ, care de regulă este mai mic. 4.organizarea unor jocuri de întrajutorare (tip caritas).

77

5.înşelăciuni comise prin apelarea la farmece, vrăji ori prezicerea viitorului. Acest tip de înşelăciune este foarte greu de probat şi din această cauză foarte puŃine cazuri de acest fel ajung pe rolul instanŃelor.

b.Înşelăciuni comise în paguba unor societăŃi comerciale: -Folosirea unor legitimaŃii de călătorie ce aparŃin altor persoane sau sunt false.( bilete C.F.R., legitimaŃii de călătorie pentru studenŃi). -Falsificarea libretelor de economii. -Înşelăciuni prin falsificarea actelor de studii sau de vechime în muncă. -Înşelăciuni comise prin decontarea fictivă a cheltuielilor ocazionate de deplasările efectuate în interesul serviciului. -Înşelăciuni săvârşite cu ocazia încheierii sau derulării contractelor economice. -Înşelăciuni comise prin pontarea fictivă a unor persoane şi încasarea sumelor de bani. -Înşelăciuni cu privire la calitatea mărfurilor ( în cazul schimburilor de mărfuri între firme).

Activitatea ilicită desfăşurată de autor poate dura o perioadă mai mare sau mai mică de timp, fapt ce obligă anchetatorul să documenteze tot acest interval cu probe concludente.

4.ConsecinŃele activităŃii ilicite desfăşurate. Această problemă o dată lămurită, contribuie la încadrarea juridică a faptei

în mod corespunzător, la recuperarea prejudiciului cauzat şi restabilirea situaŃiei anterioare.

Practic, concluzia consecinŃelor finale a activităŃii ilicite se realizează către sfârşitul investigării faptei prin verificarea documentelor şi înscrisurilor existente la dosarul cauzei precum şi rezultatul audierilor persoanelor implicate.

ConsecinŃa cel mai des întâlnită este crearea unui prejudiciu material persoanei vătămate, fie persoană fizică fie persoană juridică.

5.Recuperarea prejudiciului şi stabilirea situaŃiei de fapt. Prejudiciul creat de aceste infracŃiuni este format din paguba pricinuită părŃii

vătămate cât şi de beneficiul nerealizat (taxe de întârziere, dobânzi, penalităŃi). Pentru recuperarea prejudiciului se apelează la dispunerea măsurilor

asigurătorii asupra bunurilor şi valorilor găsite în patrimoniul făptuitorului şi al părŃii responsabile civilmente.

Restabilirea situaŃiei de fapt se realizează prin anularea efectelor juridice ale actelor ilegal încheiate cu ocazia săvârşirii infracŃiunii de înşelăciune. Această activitate este realizată de către instanŃa de judecată.

6.Bunurile care au făcut obiectul folosului material injust realizat de

făptuitor.

78

Înşelăciunea şi în general infracŃiunile din domeniul afacerilor, are ca obiect material un bun mobil, bani, produse, creanŃe, obligaŃiuni.

Acestea sunt considerate şi bunuri folos material injust realizat de făptuitor şi ca atare trebuie restituite părŃii vătămate.

Pentru a putea fi recuperată paguba este necesară lămurirea problemei caracteristicilor bunurilor, destinaŃia acestora precum şi persoanele care au venit în contact cu aceste bunuri.

Pe lângă recuperarea pagubelor lămurirea acestei probleme constituie şi un mijloc de probă.

De mare ajutor investigaŃiei este şi numai simpla cunoaştere a caracteristicelor bunurilor produs al infracŃiunii şi a existenŃei sau inexistenŃei lor.

7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni. În cadrul amplu al investigării unei infracŃiuni din domeniul afacerilor,

problema în discuŃie prezintă importanŃă atît pentru soluŃionarea temeinică a cauzelor în lucru cât şi pentru extinderea cercetărilor cu privire la toŃi făptuitorii şi toate faptele. Autorii de infracŃiuni de inşelăciune, de regulă comit mai multe fapte (păcălesc mai multe persoane) până la momentul prinderii şi ar fi în neconcordanŃă cu deontologia de anchetator ca autorul să fie cercetat doar pentru o faptă cu care a fost depistat sau reclamat şi să nu se insiste pentru stabilirea întregii activităŃi infracŃionale.

Este uşor de sesizat faptul că acest gen de infracŃiuni se pot comite în concurs cu: infracŃiuni de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, abuz în serviciu, uzul de fals, uzurparea de calităŃi oficiale, trafic de influenŃă.

Practica judiciară a demonstrate faptul că de cele mai multe ori mijlocul de amăgire folosit de autor este prin el însuşi o infracŃiune, deci în aceste cazuri inevitabil va exista un concurs de infracŃiuni.

8.Cauzele şi condiŃiile care au generat şi favorizat comiterea faptei. CondiŃiile şi cauzele care generează şi favorizează comiterea infracŃiunilor

de înşelăciune sunt multiple şi au un caracter schimbător. Astfel anumite necesităŃi sau neajunsuri ale unor categorii de persoane sunt

speculate de făptuitorii acestui gen de fapte. Exemplificăm o serie de astfel de cauze: -naivitatea şi ignoranŃa unor persoane. -superficialitatea unor persoane în efectuarea controalelor. -superficialitatea manifestată de unii funcŃionari în verificarea documentelor ce li se prezintă. -posibilitatea relativ uşoară de falsificare a unor documente, ştampile, acte de identitate. -neglijenŃa unor persoane în păstrarea documentelor de identitate, a unor acte.

79

O importanŃă deosebită prezintă rezolvarea acestei probleme în realizarea activităŃii de prevenire a acestor infracŃiuni, activităŃi urmărite cu deosebit interes de către toate organismele implicate în lupta contra infracŃionalităŃii.

9.ModalităŃi şi măsurile ce se impun pentru prevenirea comiterii de

asemenea infracŃiuni. O activitate de seamă, dată în sarcina organelor de anchetă este şi

prevenirea comiterii de infracŃiuni. Odată cercetată şi probată, activitatea infracŃională este bine cunoscută de către anchetator căruia îi va fi foarte uşor să stabilescă măsurile şi activităŃile ce se impun pentru prevenirea comiterii în continuare a infracŃiunilor.

10.ActivităŃi ce se întreprind pentru administrarea probelor. Ca şi în cazul investigării altor genuri de infracŃiuni, pentru investigarea

infracŃiunilor din domeniul afacerilor avem la dispoziŃie o serie de activităŃi tactice prin care se realizează actul de probaŃiune. 1.Primirea sesizăii şi stabilirea existenŃei faptei. 2.Ascultarea părŃii vătămate. 3.Ascultarea martorilor. 4.Efectuarea de percheziŃii domiciliare. 5.Verificarea şi ridicarea de înscrisuri. 6.Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize. 7.Efectuarea de confruntări. 8.Prezentarea pentru recunoaştere. 9.Ascultarea învinuiŃilor şi inculpaŃilor.

1.Primirea sesizării şi stabilirea existenŃei faptei. InfracŃiunile de înşelăciune nu sunt infracŃiuni pedepsite la plângerea

prealabilă şi cu toate acestea majoritatea faptelor sunt reclamate de către partea vătămată şi doar o mică parte sunt constatate din oficiu.

Astfel organul de urmărire penală are sarcina de a primi sesizarea de la partea vătămată sau de la oricare altă persoană care are interes în cauză sau cunoaşte despre comiterea faptei.

Sesizarea se materializează într-o plângere scrisă. O discuŃie amănunŃită cu partea vătămată şi câteva verificări conduc organul de urmărire penală la concluzia existenŃei vreuneia dintre infracŃiunile din domeniul afacerilor.

2.Ascultarea părŃii vătămate. Ca o activitate anterioară ascultării părŃii vătămate este identificarea

persoanelor sau părŃilor vătămate. Această problemă apare în cazul în care infracŃiunea este constatată pe alte căi, nu este reclamată de partea vătămată.

80

Datorită unor aspecte cum ar fi sentimentul de jenă că au ajuns să fie înşelate sau a temerii că ar putea fi considerate complici şi trase la răspundere, persoanele vătămate cooperează mai greu cu organele de urmărire penală, fapt ce îngrunează activitatea de identificare.

După identificare, organele de urmărire penală, stabilesc dorinŃa persoanei vătămate de a participa în proces ca parte vătămată, parte civilă sau martor. În funcŃie de calitatea pe care şi-o alege persoana urmează a se proceda la audierea acesteia.

Cu ocazia ascultării părŃii vătămate se vor lămuri următoarele probleme: -cine este făptuitorul, dacă-l cunoaşte şi datele de identificare ale acestuia. -modul în care l-a cunoscut pe autor şi, eventual, persoana care l-a recomandat. -pentru rezolvarea căror probleme a apelat la făptuitor. -ce activităŃi a întreprins autorul pentru a o duce şi menŃine în eroare pe victimă. -sumele de bani sau bunurile pe care le-a dat făptuitorului. -dacă mai cunoaşte şi alte persoane care au fost înşelate. -dacă există persoane care cunosc şi pot da relaŃii despre activitatea infracŃională a făptuitorului. -dacă îl poate recunoaşte pe făptuitor (în cazul cînd nu cunoaşte identitatea acestuia). -dacă se constituie parte civilă în proces.

Practica judiciară în materie a relevat faptul că de cele mai multe ori este necesar ca partea vătămată să fie reaudiată, fie datorită necesităŃii lămuririi unor aspecte ce apar pe parcursul investigaŃiilor, pentru a completa declaraŃia cu aspectele omise sau ascunse la prima declaraŃie , fie necesităŃii extinderii cercetărilor.

3.Ascultarea martorilor. Ca şi în cazul ascultării părŃii vătămate, anterior ascultării martorilor este

necesară identificarea acestora. Avînd în vedere specificul acestui gen de infracŃiuni, precum şi categoriile de persoane din rândul cărora putem alege martorii, activitatea de identificare este greoaie.

De exemplu se pot alege martori din rândul rudelor apropiate ale făptuitorului sau din rândul prietenilor sau anturajului. Ambele categorii de persoane sunt greu accesibile organelor de anchetă şi numai măiestria profesională poate duce la obŃinerea unor rezultate pozitive.

Mai lejeră este ascultarea martorilor desemnaŃi de partea vătămată care sunt de acord să ajute organele de urmărire penală.

Cu ocazia ascultării martorilor se vor rezolva următoarele probleme: - identitatea şi cunoaşterea făptuitorului şi a persoanei vătămate. - stabilirea activităŃii infracŃionale desfăşurate de autor şi modul de operare. - sumele de bani, bunurile şi valorile primite de autor de la partea vătămată.

81

-identificarea altor persoane care au fost victime ale activităŃii infracŃionale desfăşurate de autor. - posibilitatea prinderii în flagrant a făptuitorului.

4.Efectuarea de percheziŃii domiciliare. PercheziŃii domiciliare se pot efectua la domiciliul făptuitorului, la locul său

de muncă sau în alte locuri. Cu ocazia percheziŃiei domiciliare se urmăreşte descoperirea:

-Folosului material primit de făptuitor ca urmare a activităŃii ilicite desfăşurate ( bani, obiecte, bunuri, înscrisuri). -Înscrisurile de care s-a folosit autorul pentru comiterea infracŃiunii ( acte de identitate sau de studii false, adeverinŃe false). -Instrumentele şi materialele folosite de autor la falsificarea documentelor destinate să ducă şi să menŃină în eroare persoanele înşelate (matriŃe, ştampile, tuşuri, cerneală). -Înscrisuri primite de la părŃile vătămate. -Obiecte, bunuri şi valori interzise la deŃinere. -Bunuri ce pot face obiectul recuperării prejudiciului pentru a fi indisponibilizate. -Făptuitorii şi alte persoane care se sustrag urmăririi penale. -Suporturi electronice care conŃin date şi informaŃii necesare investigării faptei. -Probe şi mijloace materiale de probă care să conducă la extinderea cercetărilor.

5.Verificarea şi ridicarea de înscrisuri. Activitatea de verificare şi ridicare de înscrisuri are o importanŃă deosebită

în investigarea şi probarea infracŃiunilor din domeniul afacerilor. Totodată această activitate este specifică mediului în care s-a desfăşurat

activitatea infracŃională. Astfel, în cazul infracŃiunilor de înşelăciune comise în diferite instituŃii cum

ar fi case de pensii, unităŃi de învăŃămînt sau diverşi agenŃi economici, se vor verifica documentele existente la dosar, apoi se verifică existenŃa acestora la unităŃile emitente. Procedeul se numeşte verificare încrucişată.

De asemenea pe lângă autenticitate se verifică adevărul menŃionat în documente folosind ascultarea ca martori a salariaŃilor din unităŃile respective.

Documentele verificate se ridică în original conform prevederilor procedurale.

Dacă situaŃia concret creată impune, ridicarea de înscrisuri se poate realiza silit.

82

6.Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize. În funcŃie de fapta comisă şi de modul de operare folosit de autor, în

general, pe parcursul investigării infracŃiunilor din domeniul afacerilor se dispun următoarele constatări tehnico-ştiinŃifice: a).constatări tehnico-ştiinŃifice pentru examinarea tehnică a documentelor (vechimea documentelor, materialele folosite la scriere, autenticitatea). b).constatarea tehnico-ştiinŃifică grafică sau expertiza grafică (pentru identificarea scriptorului, dacă înscrisurile au fost executate de una şi aceeaşi persoană).

7.Efectuarea de confruntări. Activitatea de confruntare este recomandată în investigarea tuturor

infracŃiunilor dar cu atât mai mult pentru investigarea infracŃiunilor din domeniul afacerilor.

Acest gen de infracŃiuni se comit de regulă fiind de faŃă un număr restrîns de persoane sau chiar numai autorul şi partea vătămată, fapt ce dă posibilitatea creării unor puncte de vedere contradictorii. Există cazuri în care anumite episoade ale activităŃii infracŃionale s-au petrecut numai în prezenta autorului şi a părŃii vătămate, creindu-se situaŃia de unu la unu.

Pentru lămurirea contradicŃiilor constatate în declaraŃiile părŃilor, organul de urmărire penală are la dispoziŃie activitatea tactică de confruntare. Se pot efectua confruntări între făptuitor şi partea vătămată şi între aceştia şi martori.

8.Prezentarea pentru recunoaştere. O dată ascultată partea vătămată se lămureşte problema cunoaşterii

identităŃii făptuitorului. În cazul în care parte vătămată nu cunoaşte identitatea făptuitorului se vor obŃine de la aceasta semnalmentele care coroborate cu modul de operare ajută la formarea cercului de bănuiŃi.

După formarea cercului de bănuiŃi se efectuează prezentarea pentru recunoaştere din grup de către partea vătămată sau martor după caz.

De asemenea, în cazul în care nu există posibilitatea aducerii la recunoaştere a făptuitorului se procedează la recunoaşterea după fotografie.

Pentru lămurirea completă a cauzei, organele de urmărire penală au la dispoziŃie posibilitatea efectuării recunoaşterii bunurilor ce au constituit folosul material injust obŃinut de infractor.

9.Ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor. Persoanele care comit infracŃiuni, în domeniul afacerilor sunt infractori abili

şi inteligenŃi care neagă de obicei comiterea faptei. De asemenea caută să justifice sumele de bani sau bunurile obŃinute, dându-le o altă destinaŃie cum ar fi împrumut, folosirea spre bunul mers al unei activităŃi.

83

De aceea pregătirea ascultării învinuiŃilor sau a inculpaŃilor în cazul acestui gen de infracŃiuni trebuie făcută cu multă atenŃie, avându-se în vedere şi laturile psihice şi de comportament ale inculpaŃilor.

Cu ocazia ascultării învinuiŃilor sau a inculpaŃilor se urmăreşte lămurirea următoarelor probleme: -cunoaşterea învinuiŃilor sau inculpaŃilor atât din punct de vedere al datelor de identificare cât şi date psiho comportamentale. -împrejurările în care au cunoscut victimele. -obiectul tranzacŃiei şi garanŃiile oferite. -calităŃile şi înscrisurile folosite pentru inducerea în eroarea a părŃii vătămate. -sumele de bani, bunurile, valorile sau alte avantaje primite. -modul în care au intrat în posesia actelor sau a documentelor false. -înŃelegerile cu alte persoane sau alŃi furnizori pentru a comite fapta.

Frauda în domeniul afacerilor – noŃiuni generale Analizând fenomenul criminalităŃii afacerilor remarcăm în interior diverse

tipuri de fraude comise în activităŃile specifice domeniului afacerilor. Prin fraudă trebuie să înŃelegem o denaturare voită a realităŃii în scopul de a

determina o altă persoană să piardă un bun sau un drept. Literatura de specialitate defineşte frauda la lege ca fiind: încălcarea

intenŃionată de către părŃi, adesea prin utilizarea unor mijloace viclene a dispoziŃiilor imperative ale legislaŃiei în vigoare, cu ocazia încheierii sau executării unui act juridic.

În investigarea infracŃiunilor care fac parte din acest gen vom găsi cele două părŃi contractante, dar nu trebuie să uităm că de multe ori activitatea infracŃională, respectiv rezultatele infracŃiunii aduc atingere şi altor persoane (terŃi).

Fraudarea creditorilor constă în: prejudicierea conştientă, intenŃionată, de către debitor a intereselor creditorilor săi prin acte şi fapte juridice, de natură a micşora gajul lor general ori celelalte garanŃii menite să le asigure satisfacerea creanŃelor acestora.

ModalităŃile de fraudare în domeniul afacerilor sunt numeroase, motiv pentru care vom prezenta câteva dintre acestea. -Frauda prin utilizarea titlurilor comerciale de valoare: cecul, biletul la ordin, cambia. Cel mai des utilizat la comiterea infracŃiunilor este cecul, respectiv emiterea de file CEC fără acoperire sau dispunerea de disponibil înaite de trecerea termenului acordat. -Frauda informatică: reprezintă manipularea frauduloasă a calculatorului de către programatori sau alte persoane în scopul obŃinerii pe nedrept a unor sume de bani. -Frauda în piramidă, cunoscută şi sub denumirea de jocuri de întrajutorare: În acest sistem, profitul primilor investitori este asigurat din contribuŃia următorilor investitori. În final sistemul se prăbuşeşte şi rămân păgubiŃi o mare parte de depunători.

84

-Fraudele bancare : Exemplul elocvent în cest caz este prezentarea unor scrisori de garanŃie false în baza cărora se acordă credite creându-se astfel pagube importante instituŃiei bancare.

EvoluŃia infracŃionalităŃii în domeniul afacerilor a impus şi impune în continuare schimbarea şi perfecŃionarea continuă a legislaŃiei pentru combaterea acestui fenomen.

InstituŃiile statului cu atribuŃiuni în prevenirea, depistarea şi combaterea infracŃiunilor din domeniul afacerilor, au deja în derulare o serie de programe, atât pe plan intern cât şi în colaborare cu alte instituŃii din alte Ńări.

Bibliografie: -Codul Penal al României -Codul de procedura penală al României -N. Văduva, Criminalistică, Curs universitar de tactică şi metodică, edit. Universitaria, 2006 -V. Bercheşan, Metodica investigării infracŃiunilor, Edit. Paralela 45, Piteşti 2000

85

(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : În urma unui control efectuat de către ofiŃeri din cadrul Serviciului Investigarea

Fraudelor, la S.C. REAL S.A., Bucureşti, s-a constatat că numitul A.C., angajat în anul 2003 în funcŃia de director de vânzări, a prezentat la angajare o diplomă de absolvire a liceului falsă.

Din primele verificări s-a stabilit că A.C., deşi a absolvit doar 10 clase, şi-a depus dosarul pentru angajare la S.C. REAL S.A. în funcŃia de director vânzări, funcŃie care prevede obligatoriu absolvirea liceului cu diplomă de bacalaureat. Deoarece nu absolvise cursurile unui liceu, A.C. a luat legătura cu unul dintre angajaŃii liceului economic, obŃinând o diplomă falsă contra unei sume de bani.

AngajaŃii Serviciului Resurse Umane a S.C. REAL S.A. nu au putut observa falsul şi au permis angajarea numitului A.C. în funcŃia de director vânzări. Pe perioada de 4 ani cât a deŃinut această funcŃie, A.C. a primit un salariu lunar de 1000 lei, plus alte sporuri aferente funcŃiei.

SE CERE :

1. Problemele ce urmează a fi lămurite cu ocazia investigării infracŃiunii. 2. Persoanele ce urmează a fi audiate în cauză. 3. Ce constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize se impun a fi dispuse în

cauză. 4. ActivităŃile ce urmează a fi efectuate în vederea extinderii cercetărilor.

REZOLVARE : 1. Principalele probleme ce trebuiesc lămurite cu ocazia investigării

faptei. 9. ExistenŃa infracŃiunii de înşelăciune. 10. Identificarea persoanei vătămate. 11. Care sunt făptuitorii şi contribuŃia fiecăruia la comiterea infracŃiunii. 12. Modul de operare. 13. Stabilirea exactă a prejudiciului şi a modalităŃii de recuperare a

acestuia. 14. Care sunt persoanele care au cunoştinŃă de comiterea faptei. 15. ExistenŃa concursului de infracŃiune. 16. Cauzele şi modalităŃile care au generat şi favorizat comiterea faptei.

86

2. Vor fi audiate următoarele persoane :

� Numitul A.C.; � Persoana (persoanele) care au contrafăcut şi eliberat diploma falsă; � Martorii (angajaŃii) liceului de unde a fost eliberată diploma; � Martorii (angajaŃii) firmei S.C. REAL S.A., Bucureşti; � Persoane care au absolvit liceului în cauză, în promoŃia ce

corespunde datei de eliberare a diplomei; � Persoanele care aveau atribuŃii de verificare şi control asupra

activităŃii desfăşurate de liceul emitent al diplomei false; � Persoanele care aveau atribuŃii de verificare şi control asupra

activităŃii de resurse umane desfăşurate de către S.C. REAL S.A., Bucureşti.

3. Se vor dispune următoarele constatări tehnico-ştiinŃifice şi

expertize :

� Expertiza documentului fals; � Expertize grafologice.

4. În vederea extinderii cercetărilor se vor efectua următoarele

activităŃi :

� Verificarea încrucişată a diplomelor existente în evidenŃa Serviciului Resurse Umane al S.C. REAL S.A., Bucureşti, cu cotoarele existente la unităŃile de învăŃământ emitente;

� Verificarea documentelor de eliberare a diplomelor de studii existente la liceul economic care a eliberat diploma falsă. Este posibil să existe şi alte asemenea diplome;

� Audierea tuturor persoanelor implicate în activitatea infracŃională.

87

METODICA CERCETĂRII FAPTELOR DE CORUPłIE ŞI A CELOR ASIMILATE ACESTORA

NoŃiuni generale CorupŃia ca fenomen a cuprins, mai ales în ultima perioadă, majoritatea

statelor, bineînŃeles cu un grad mai mic sau mai mare de dezvoltare. Acest fenomen care este departe de a fi eradicat, considerat o abatere de la

moralitate, o folosire abuzivă a funcŃiei, a unei demnităŃi, a poziŃiei sociale, a apărut odată cu primele forme de organizare statală.

În literatura de specialitate actuală, modernă am putea spune, corupŃia este definită ca fiind, acele cazuri în care funcŃionarii pretind, primesc diferite avantaje materiale ori le acceptă tacit sau expres, direct sau indirect, ca urmare a exercitării unor influenŃe.

Începând cu cărŃile sfinte şi până în zilele noastre, corupŃia a fost permanent blamată şi reprimată.

În prezent, în toate statele democratice se duce o luptă continuă de limitare a corupŃiei. La această luptă participă cu succes şi o serie de organizaŃii internaŃionale care organizează diferite manifestări ştiinŃifice internaŃionale pe această temă.

O astfel de manifestaŃie ştiinŃifică a organizat şi Ńara noastră la Bucureşti în martie 2000, respectiv ConferinŃa Ńărilor din Europa Centrală şi de Est, având ca temă „JustiŃia, forŃele de ordine şi societatea în lupta contra corupŃiei”.

Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei a înfiinŃat în anul 1994, Grupul Multidisciplinar privind CorupŃia. Acest organism studiază flagelul modial „corupŃia” şi crează pîrghii de prevenire şi contracarare. În opinia Grupului Multidisciplinar „corupŃia cuprinde comisioanele oculte şi toate celelalte demersuri care implică persoanele investite cu funcŃii publice sau private, care şi-au încălcat obligaŃiile ce decurg din calitatea lor de funcŃionar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr-o relaŃie, de acest gen, în vederea obŃinerii de avantaje ilicite, idiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alŃii”.

La o analiză sumară a definiŃiilor în materie, ne dăm seama că infracŃiunile de corupŃie, au două modalităŃi de realizare, de săvârşire : -CorupŃia activă, unde se includ actele de promisiune, oferire sau dare, cu intenŃie de către orice persoană, direct sau indirect, a oricărui folos necuvenit, către un funcŃionar public, pentru sine sau pentru altul, în vederea îndeplinirii, ori abŃinerii de la îndeplinirea unui act în exerciŃiul funcŃiilor sale; -CorupŃia pasivă – care constă în solicitarea ori primirea, cu intenŃie, de către un funcŃionar public, direct sau indirect, a unui folos necuvenit pentru sine sau pentru altul, ori acceptarea unei oferte sau promisiuni a unui astfel de folos, în vederea îndeplinirii ori abŃinerii de la îndeplinirea unui act în exerciŃiul funcŃiilor sale.

88

Caracteristici generale ale corupŃiei : -CorupŃia adânceşte sărăcia; Când afirmăm acest lucru ne referim la aspectul de sărăcire a majorităŃii populaŃiei, deoarece o parte , cei drept mică a populaŃiei adună o serie de profituri şi averi. -CorupŃia alimentează punctele slabe din administraŃia publică (justiŃie, poliŃie, parchet); datorită dorinŃei de înavuŃire a angajaŃilor acestor instituŃii. -Prin corupŃie se realizează acapararea statului de către structurile criminalităŃii organizate; -CorupŃia afectează mediul de reglementare şi decizie; -CorupŃia este considerată un fenomen extins care nu poate fi combătut, eradicat sau înlăturat ăn totalitate ci doar controlat şi combătut.

Pentru prevenirea şi combaterea corupŃiei se fac eforturi mari mai ales pe plan legislativ, care este de fapt punctul forte în această bătălie. S-au înfiinŃat şi o serie de organisme menite să lupte împotriva corupŃiei ca de exemplu DirecŃia NaŃională AnticorupŃie la nivel naŃional, sau DirecŃia Generală AnticorupŃie, structură în cadrul Ministerului AdministraŃiei şi Internelor.

LegislaŃia naŃională incriminează următoarele fapte de corupŃie : 1.Codul penal al României -Luarea de mită – art. 254; -Darea de mită – art. 255; -Primirea de foloase necuvenite – art. 256; -Traficul de influenŃă – art. 257. 2.Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie. Această lege reglementează faptele de corupŃie pe secŃiuni : -infracŃiuni de corupŃie (face referire la infracŃiunile prevăzute în Codul penal şi alte legi speciale). -infracŃiuni asimilate infracŃiunilor de corupŃie.

În această categorie intră infracŃiunile prevăzute în articolele 10 – 13 din Legea nr. 78/2000. Specific acestor fapte este folosirea funcŃiei, a influenŃei ori autorităŃii, ori utilizarea unor informaŃii obŃinute în virtutea funcŃiei, pentru obŃinerea de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite. -infracŃiuni în legătură directă cu infracŃiunile de corupŃie.

Genul acesta de infracŃiuni este stipulat în art. 17, punctele a – i din Legea nr. 78/2000 şi se referă la infracŃiuni cum ar fi : tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea infracŃiunilor de corupŃie, falsul şi uzul de fals, abuzul în serviciu contra intereselor publice, infracŃiunile de spălare a banilor şi altele.

Referitor la infracŃiunile în legătură directă cu infracŃiunile de corupŃie se pot menŃiona modificările efectuate prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

89

asigurarea transparenŃei în exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei

Mai precis, în materie sunt art. 5; 61; 81; 82; 131 şi 17 lit. j şi k din titlul 1 art. 1 al Legii nr. 161/2003.

Pe lângă legislaŃia adoptată în materie, autorităŃiile Ńării noastre au decis înfiinŃarea unor organisme care să lupte cu acest flagel.

Exemplul semnificativ în acest sens este înfiinŃarea în aprilie 2002 a Parchetului NaŃional AnticorupŃie, transformat în anul 2006 în DirecŃia NaŃională AnticorupŃie.

O altă problemă care se pune este aceea a sesizării organului judiciar, în cazul nostru D.N.A. referitor la comiterea acestor fapte, având în vedere faptul că nu pot fi constatate cu uşurinŃă.

Pentru aceasta, Legea nr. 78/2000 precum şi O.U.G. nr. 43/2003 instituie obligaŃia următoarelor categorii de persoane, de a înştiinŃa organul specializat de urmărire penală. -Persoanele cu atribuŃii de control, cu privire la orice date din care rezultă indicii, că s-a efectuat o operaŃiune sau un act ilicit; -Persoanele care realizează, controlează sau acordă asistenŃă specializată în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenŃa; -Persoanele din cadrul serviciilor şi organelor specializate în culegerea şi prelucrarea informaŃiilor.

InfracŃiunile de corupŃie, infracŃiunile asimilate infracŃiunilor de corupŃie şi infracŃiunile în legătură directă cu infracŃiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul au o metodologie proprie de investigare.

Deşi metodica investigării acestui gen de infracŃiuni are un specific aparte, ghidul general urmat de anchetator este asemănător cu cel al investigării infracŃiunilor în general.

Pornind de la acest principiu, investigarea infracŃiunilor de corupŃie impune următoarele:

A.Principalele probleme pe care trebuie să le lămurească cercetarea 1.ExistenŃa infracŃiunii. Analizând conŃinutul actului de sesizare precum şi

datele care rezultă din primele verificări şi documente, se naşte posibilitatea stabilirii, în primă fază, binenŃeles, existenŃa unei infracŃiuni din genul ‘ corupŃie’.

2.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei. Făptuitor al infracŃiunii de luare de mită este persoana care are calitatea de funcŃionar. Conform codului penal,art.147” prin funcŃionar se înŃelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei personae juridice, alta decît cele prevăzute la art. 145. Pentru infracŃiunea de luare de mită, subiect activ poate fi orice persoană fizică inclusiv funcŃionarul sau funcŃionarul public, care acŃionează ca persoană particulară. In mod asemănător şi celelalte acte normative

90

în materie, stipulează clar calitatea de subiect activ. Stabilirea cu exactitate a identităŃii făptuitorilor precum şi a calităŃii şi contribuŃiei acestora este de un real folos pentru o încadrare juridică corectă a faptei precum şi pentru a se stbili exact vinovăŃia fiecăruia şi primirea unei pedepse pe măsură.

3.Activitatea ilicită desfăşurată de autor. Pentru o încadrare juridică a faptei căt mai corectă, nu este de ajuns cunoaşterea făptuitorului ci prezintă importanŃă majoră, activitatea desfăşurată de acesta. Verificănd legalitatea activităŃii făptuitorului se stabilesc concret porŃiunile ilicite. Deasemeni o obligaŃie de bază a organelor de anchetă penală este extinderea cercetărilor. Cunoscând întreaga activitate infracŃională desfăşurată de autor, anchetatorul va proba şi alte fapte comise de acesta, astfel încât să se realizeze dezideratul “ nici o persoană să nu rămână nepedepsită pentru faptele sale ilegale”

4.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii. Dacă la alte genuri de infracŃiuni se poate stabili cu uşurinŃă locul şi timpul săvîrşirii infracŃiunii, pentru infracŃiunile de corupŃie problema se pune in alt mod. Astfel, infracŃiunea constatată în flagrant ne prezintă fără dubii locul şi timpul săvîrşirii infracŃiunii, însă pentru infracŃiunile constatate prin modurile de sesizare legale, problema stabilirii locului şi timpului de săvîrşire va fi lămurită pe parcursul investigării, în principal prin audierea amănunŃită a persoanelor implicate şi verificarea unor documente. Nu se poate nega rolul timpului şi locului săvârşirii infracŃiunii în strângerea de probe şi mijloace materiale de probă în vederea documentării vinovăŃiei autorului.

5.Cunoaşterea părŃii vătămate. Pentru rezolvarea competentă şi legală a cauzei se impune cunoaşterea părŃii vătămate nu numai din punct de vedere al identităŃii ci şi al profilului moral, al preocupărilor şi legăturilor acesteia.

6.Scopul activităŃii ilicite desfăşurate de autor. ImportanŃa acestei probleme rezidă din necesitatea probării pertinente a activităŃii infracŃionale a autorului precum şi a realizării unei încadrări juridice corecte a faptei. De regulă scopul activităŃii ilicite este obŃinerea de foloase necuvenite.

7.Valorile, bunurile sau alte foloase necuvenite ce au constituit obiectul activităŃii infracŃionale. Este bine cunoscut faptul că bunurile produs al infracŃiunii sau care au stat la comiterea ei, reprezintă o probă indubitabilă pentru încriminarea autorului. Pe lîngă acest aspect, în cazul nostru organul de anchetă are obligaŃia de a stabili concret aceste bunuri pentru a putea lua măsurile legale referitor la acestea. În acest context se încadrează recuperarea prejudiciului şi revenirea la situaŃia anterioară.

8.Măsurile ce trebuiesc luate pentru recuperarea prejudiciului şi pentru aplicarea dispoziŃiilor legale privind confiscarea specială. Această problemă se urmăreşte de către echipa de anchetatori, inclusiv procuror, pe tot parcursul investigării infracŃiunii constatate.

9.ExistenŃa concursului de infracŃiuni şi posibilităŃile de extindere a cercetărilor (contrabanda). De cele mai multe ori infracŃiunile de corupŃie se comit

91

în concurs cu alte infracŃiuni, fie de acelaşi gen, fie infracŃiuni diferite. De exemplu infracŃiunea de dare de mită se poate comite în concurs cu infracŃiuni cum sunt; contrabada, trafic de influienŃă, fals, uz de fals. etc.

10.Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au generat şi favorizat săvârşirea infracŃiunii. Luate la un loc, cauzele, condiŃiile şi împrejurările generatoare sau favorizatoare de astfel de infracŃiuni sunt multiple. Cu titlu de exemplu menŃionăm; dorinŃa de înavuŃire, de a câştiga foloase necuvenite cât mai uşor, lipsa de control, de continuitate a verificărilor programate, vidul de legislaŃie în unele domenii de activitate şi mai ales în administraŃie, lipsa condiŃiilor necesare desfăşurării unei activităŃi sociale corecte.

11.Măsurile ce se impun pentru prevenirea comiterii de asemenea infracŃiuni. Un obiectiv important urmărit de toate cadrele cu atribuŃiuni în constatarea şi anchetarea infracŃiunilor este şi acela de prevenirea a acestora. Pe parcursul anchetei penale şi până la definitivarea acesteia organul de anchetă constată cu certitudine cauzele şi împrejurările care au favorizat comiterea infracŃiunilor investigate. Astfel este normal ca organul de anchetă să fie indreptăŃit să propună o serie de măsuri care să înlăture cauzele care au dus la comiterea faptelor.

B.ActivităŃi ce se intreprind pentru administrarea probelor 1.Constatarea infracŃiunii flagrante. Organele abilitate legal pentru

constatarea infracŃiunilor au la dispoziŃie activitatea tactică de constatare în flagrant. Baza legală a acestei activităŃi se regăseşte în art. 465 din titlul IV al codului de procedură penală. Este flagrantă infracŃiunea descoperită în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire. Pentru investigarea infracŃiunilor de corupŃie şi celor asimilate acestora, constatarea infracŃiunii în flagrant este foarte benefică şi chiar indicată de practica judiciară. Constatarea infracŃiunii flagrante pune la dispoziŃia anchetatorului, încă din faza incipientă a investigării, o gamă largă de probe şi mijloace materiale de probă, care ar fi mai greu de obŃinut în condiŃiile constatării infracŃiunii în alt mod. Totodată constatarea infracŃiunii în flagrant permite folosirea procedurii speciale de urmărire şi judecare a cauzei realizându-se astfel cerinŃa de apropiere a momentului prinderii de cel al tragerii la răspundere a autorului. Practica judiciară a demonstrat faptul că o constatare în flagrant a unei infracŃiuni de corupŃie, bine pregătită şi realizată de organul constatator, înlătură orice posibilitate de contracarare sau înlăturare a probatoriului întocmit de constatator.

2.Efectuarea de percheziŃii. Conform legislaŃiei în vigoare, respectiv art. 100 C.P.P. percheziŃia poate fi domiciliară sau corporală. In ambele cazuri, această activitate tactică, efectuată cu respectarea cerinŃelor legale, pune la dispoziŃia organelor de anchetă o multitudine de documente, înscrisuri, obiecte, bunuri, valori care pot fi folosite ca material probator al activităŃii infracŃionale desfăşurate de autor. De exemplu cu ocazia percheziŃiei domiciliare se găsesc o serie de documente, bunuri, valori care probează mita acceptată de autor, sau cu ocazia

92

percheziŃiei corporale se găsec asupra autorului sumele de bani primite ca mită sau foloase necuvenite, bani care anterior putau fi marcaŃi criminalistic. Deasemeni se poate proceda la efectuarea contrilului asupra autoturismelor. MulŃi autori primesc folosul necuvenit în locuri dosnice , ferite de ochii persoanelor, unde se deplasează cu autoturismul. Un alt mod de operare este acela de a inmâna cheile autoturismului mituitorului pentru a plasa folosul necuvenit în autoturism, autorul aflându-se în alt loc.

3.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Art. 96 din c.p.p. menŃionează; ‘ Organul de urmărire penală sau instanŃa de judecată are obligaŃia să ridice obiectele şi înscrisurile ce pot servi ca mijloc de probă în procesul penal. Analizând la prima vedere textul de lege observăm că organul de anchetă are expres obligaŃia de a ridica obiecte şi înscrisuri şi nu doar posibilitatea, ceea ce ar lăsa la latitudinea acestora efectuarea acestei activităŃi. Audierea invinuiŃilor, martorilor, a altor persoane implicate în cauză, aduce pe masa investigatorului o serie de informaŃii cu privire la locul unde se află documentele sau bunurile produs al infracŃiunii. Aceste informaŃii sun valorificate cu ajutorul activităŃii tactice de ridicare de obiecte şi înscrisuri.

4.Dispunerea constatărilor tehnico-ştiinŃifice şi a expertizelor. MenŃionate, ca bază legală, în articolele 112 – 127, constatările tehnico ştiinŃifice şi expertizele au o pondere probatorie uriaşă în probaŃiunea infracŃiunilor de corupŃie. Investigarea acestui gen de infracŃiuni permite dispunerea şi efectuarea unei game largi de constatări tehnico ştiinŃifice şi expertize. Astfel dacă ne referim la autor putem exemplifica expertiza medico legală psihiatrică, expertiza criminalistică, iar referitor la activitatea infracŃională se pot dispune ; expertiza grafică, expertiza dactiloscopică, expertiza bancnotelor, expertiza chimică, expertiza tehnică a actelor şi documentelor. Activitatea de dispunere a constatărilor tehnice şi expertizelor este realizată de către organelle de anchetă, iar activitatea de efectuare propriuzisă a acestora este realizată de către experŃi specialişti în diferite domenii, din cadrul M.I.R.A, Ministerul JustiŃiei, alte instituŃii de specialitate.

5.Ascultarea martorilor. Sediul materiei care legiferează această activitate se regăseşte în art. 78 – 86 din c.p.p. În cdrul investigării infracŃiunilor de corupŃie sau în legătură cu corupŃia, poate fi audiată o gamă largă de persoane ca martor, datorită specificului activităŃii infracŃionale. Asfel pot fi audiate ca martori persoane din anturajul autorului, al părŃii vătămate, din rândul rudelor celor implicaŃi , al vecinilor, al colegilor de serviciu e.t.c. Facem precizarea că audierile se vor efectua cu respectarea strictă a legislaŃiei in viguare, care face referire la procedura audierii fiecărei categorii de persoane în parte. Deşi gama de persoane din rândul cărora se pot alege martori este foarte largă, numărul de persoane care accepră să ajute organul de anchetă este foarte mic. Majoritatea persoanelor care cunosc date despre comiterea unei infracŃiuni de corupŃie au diferite legături cu autorul, pentru că

93

altfel nu ar avea acces la informaŃii, motiv pentru care de cele mai multe ori refuză să spună adevărul.

6.Ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor. Conform prevederilor procesual penale activitatea procedurală de ascultare a învinuiŃilor sau inculpaŃilor se realizează de către persoane abilitate cu această competenŃă, după începerea urmăririi penale în cauză. Obligatoriu şi de această dată se va respecta cu sfinŃenie prevederile legale care diriguiesc acest domeniu şi se va evita încălcarea drepturilor omului, chiar dacă persoana ascultată este autor al uneia sau mai multor infracŃiuni, reŃinut, arestat sau în stare de libertate. Anterior începerii urmăririi penale sau punerii în mişcare a acŃiunii penale, deci anterior căpătării calităŃii de învinuit sau inculpat, făptuitorul poate fi audiat şi de alte persoane abilitate pentru efectuarea de activităŃi în cadrul minvestigării de infracŃiuni.

7.Confruntări sau prezentări pentru recunoaştere. Confruntarea, activitate procedurală de tactică criminalistică, este stipulată în art. 87 c.p.p. şi se realizează când se constată că există contraziceri între declaraŃiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză. Confruntarea se efectuiază pe parcursul urmăririi penale şi al judecăŃii de către organele de anchetă penală şi instanŃa de judecată. Prezentarea pentru recunoaştere este o activitate de tactică criminalistică ce se efectuiază de către organele de urmărire penală în anumite cazuri, de regulă când autorul faptei nu este cunoscut de celelalte persoane anterior inceperii activităŃii infracŃionale. Nu trebuie să se înŃeleagă faptul că pe parcursul investigării infracŃiunilor de corupŃie se pot efectua doar prezentări pentru recunoaşteri din grup. Tot atât de bine se poate proceda la prezentarea pentru recunoaşterea unor obiecte sau bunuri provenite din infracŃiune sau care aulegătură cu infracŃiunea.

În cadrul acestui capitol nu s-a făcut referire la activitatea de cercetare a locului faptei, activitate care în cadrul investigării infracŃiunilor oferă cea mai mare cantitate de material probator, avân în vedere specificul acestui gen de infracŃiuni. Nimic nu impiedică organul de anchetă să efectuieze şi vervetarea locului faptei dacă acesta este bine cunoscut şi se consideră că activitatea este necesară. Practica judiciară a demonstrat faptul că cercetarea loculi faptei în cazul investigării infracŃiunilor de corupŃie, nu este o activitate specifică dar nici interzisă.

C.Măsuri specifice de investigare a infracŃiunilor de corupŃie 1.Punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora. Supravegherea conturilor bancare şi a celor asimilate acstora se efectuiază de către persoane specializate, competente şi abilitate legal pentru acestă activitate. De regulă alte persoane decât cele care efectuiază cercetarea penală. Secretul bancar nu este opozabil organelor de urmărire penală. Organul de urmărire penală are doar posibilitatea de a solicita punerea sub supraveghere şi de a obŃine autorizarea legală pentru acasta. 2.Punerea sub supraveghere operativă a suspecŃilor. Şi această activitate este efectuată de către alte organe, de regulă specializate în acest domeniu, la

94

solicitarea organelor care efectuiază ancheta. Punerea sub supraveghere se efectuiază conform legislaŃiei în viguare fără a se încălca drepturile omului, în cazul când există probe concludente. 3.Interceptarea comunicaŃiilor făptuitorilor şi înregistrările audio video a activităŃii infracŃionale desfăşurate de aceştia. Legea procesual penală prevede expres în articolul 91 ind. 1 pct. 1 modul de realizare al intercept[rilor, iar prevederile aceluiaşi articol pct. 2 permit folosirea interceptărilor şi înregistrărilor audio video în cazul infracŃiunilor prevăzute de Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şI sancŃionarea faptelor de corupŃie, cu completările şi modificările ulterioare. Această activitate este efectuată de personae abilitate şi pentru realizarea ei sunt necesare o serie de aprobări de la mai multe instituŃii. Procedura a fost foarte riguros stabilită şi stipulată în legi speciale. 4.Interceptarea şi inregistrarea convorbirilor, efectuate prin orice mijloace de comunicare de către făptuitori. Se realizează cu autorizarea motivată a judecătorului, la cererea procurorului care efectuiază sau supraveghează urmărirea penală. Autorizarea se dă pentru o perioadă de cel mult 30 de zile şi poate fi prelungită cu perioade care să nu depăşească 30 zile. Durata totală a interceptărilor şi înregistrărilor autorizate, cu privire la aceeaşi persoană şi aceeaşi faptă, nu poate depăşi 120 zile. Deasemeni interceptarea şi înregistrarea convorbirilor nu trebuie să aducă atingere drepturilor cetăŃeneşti ale persoanei şi alte informaŃii, personale care nu privesc infracŃiunea sau nu depăşesc cadrul legal, trebuie să rămână secrete. 5.Accesarea sistemelor informatice folosite de suspecŃi ori de complicii acestora. Practica judiciară a demonstrat faptul că folosirea unor programe de interceptare autorizată a sistemelor informatice folosite de suspecŃi contribuie foarte bine la constatarea infracŃiunilor de corupŃie şi la prinderea făptuitorilor. Aceste programe sunt din ce în ce mai necesare având în vedere folosirea tot mai frecventă a sistemelor informatice la comiterea de infracŃiuni. 6.Investigarea sub acoperire. În cazul în care infracŃiunea de corupŃie sau identificarea autorilor nu sunt posibile prin alte mijloace legea permite investigarea sub acoperire, sau altfel spus folosirea ofiŃerilor sub acoperire. Este o activitate mai sensibilă şi cu un grad mai ridicat de risc dar poate conduce la rezultate foarte bune. Şi această activitate este inserată în legislaŃia penală, procesual penală şi în legi speciale. Investigarea sub acoperire este un procedeu folosit foarte des la constatarea infracŃiunilor de corupŃie şi a celor de crimă organizată. Finalitatea activităŃii este însă o constatare în flagrant a infracŃiunii. 7.Verificarea autenticităŃii datelor di declaraŃia de avere. Ca punct de plecare în constatarea şi investigarea infracŃiunilor de corupŃie, datele din declaraŃia de avere sun de unreal folos. Este adevărat că nu toate persoanele au obligaŃia de a completa şi face public declaraŃia de avere, dar majoritatea celor care au această obligaŃie au şi posibilitatea de a comite infracŃiuni de corupŃie.

95

Specificul infracŃiunilor de corupŃie a dus la concluzia că o constatare a infracŃiunii în flagrant conferă siguranŃă activităŃii de probaŃiune.

Luarea de mită, darea de mită şi traficul de influenŃă sunt infracŃiuni ce se consumă instantaneu, fapt ce îngreunează constatarea în flagrant.

Mai rare, sesizările infracŃiunilor de corupŃie, au totuşi o pondere mare în lupta pentru eradicarea corupŃiei.

Sesizările apar frecvent din următoarele medii : -Din mediul familial–rude apropiate, nemulŃumiŃi, invidioşi, răzbunători; -Din mediul profesional–colegi de serviciu, şefi, subordonaŃi, unii oneşti, alŃii răzbunători, invidioşi sau sunt complici la faptă şi nu s-au bucurat de câştig; -Din mediul celor antrenaŃi în actul de corupŃie–cei obligaŃi să plătească mai mult, cei care beneficiază de pe urma denunŃului;

Având în vedere că cele mai multe infracŃiuni di genul corupŃie sun date legal în competenta parchetelor, în speŃă procurorului, acesta din urmă are obligaŃia de a conduce întreaga anchetă, el fiind chiar conducătorul echipei de constatare în flagrant a infracŃiunii.

Facem precizarea că se folosesc martori la întreaga activitate de prindere în flagrant dar dar obligatoriu trebuie să fie martori oculari la predarea banilor sau bunurilor către autor.

Pentru o mai bună probaŃiune a activităŃii infracŃionale se folosesc capcane criminalistice sau alte mijloace tehnice criminalistice.

Bibliografie : -Codul Penal al României; -Codul de procedură penală al României; -Legea nr. 78/2000, pentru prevenirea, descoperirea şi sancŃionarea faptelor de corupŃie; -Legea nr. 161/2003 privind combaterea corupŃiei; -E. Stancu – „Tratat de Criminalistică”, Ed. Universul Juridic, 2004; -N. Văduva – „Criminalistică” – Curs universitar de tactică şi metodică” – Ed. Universitară, 2006; -V. Bercheşan – „Metodica investigării infracŃiunilor”, Ed. Paralela 45, 1998.

96

(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : În ziua de 26.04.2007, numitul N.D. s-a prezentat la organele de poliŃie şi a

denunŃat faptul că un inspector din cadrul Serviciului Disciplina în ConstrucŃii al Primăriei Municipiului Bucureşti, i-a solicitat suma de 1000 lei pentru a aviza o autorizaŃie de construcŃie.

Din primele verificări au rezultat următoarele : Numitul N.D. a cumpăratun teren cu scopul de a-şi construi o locuinŃă

personală. Pentru aceasta, a depus la Serviciul Disciplina în ConstrucŃii din cadrul Primăriei Municipiului Bucureşti documentaŃia necesară. După câteva zile a fost chemat de unul dintre salariaŃii serviciului care i-a sugerat că pentru a primi autorizaŃia solicitată ar fi bine să se prezinte cu suma de 1000 lei, stabilind ca dată de întâlnire ziua de 28.04.2007.

Organele de poliŃie împreună cu procurorul de supraveghere au organizat un flagrant. În ziua de 28.04.2007, denunŃătorul s-a prezentat la biroul funcŃionarului public, aşa cum fusese înŃelegerea, şi a predat suma de bani solicitată.

Cu ocazia activităŃii de constatare a infracŃiunii flagrante s-a întocmit un proces verbal.

SE CERE :

1. Încadrarea juridică a faptei. 2. Principalele probleme care trebuiesc lămurite cu ocazia investigării

infracŃiunii. 3. Măsuri specifice pentru investigarea acestei infracŃiuni.

REZOLVARE : 1. InfracŃiunea comisă este luare de mită, faptă prev. şi ped. de art.

254 C.P.

2. Principalele probleme care urmează a fi lămurite :

� ExistenŃa infracŃiunii (ce faptă urmează să investigăm); � ExistenŃa calităŃii de funcŃionar public (pentru autor); � Făptuitorul şi activitatea infracŃională desfăşurată de acesta; � Cunoaşterea părŃii vătămate; � Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii; � Valorile (sumele de bani) ce au constituit obiectul activităŃii

infracŃionale;

97

� Măsurile necesare recuperării prejudiciului; � ExistenŃa martorilor sau altor persoane care au cunoştinŃă de

comiterea faptei; � ExistenŃa concursului de infracŃiuni; � ActivităŃile necesare extinderii cercetărilor.

4. Măsuri specifice. În general pentru investigarea acestui gen de infracŃiuni există o serie de

măsuri specifice care contribuie la obŃinerea rezultatelor scontate. � Punerea sub supraveghere operativă a suspectului; � Verificarea şi supravegherea conturilor bancare şi a averii

suspectului; � Interceptarea convorbirilor telefonice şi accesarea sistemelor

informatice folosite de suspect; � Ridicarea de înscrisuri.

98

METODICA INVESTIGARII UNOR INFRACłIUNI DE TRAFIC SI CONSUMILICIT DE DROGURI

1.NoŃiuni generale Dacă alte state şi regiuni ale globului se confruntă de mai mult timp cu

traficul şi consumul ilicit de droguri, în Ńara noastră acest “ flagel al lumii contemporane” a apărut după anul 1989.

AutoritaŃile române şi legislaŃia în vigoare, respectiv art. 312 din C.P. incriminau doar producerea şi transportul substanŃelor toxice. Nimeni nu se gândea atunci că Ńara noastră cunoscută ca o Ńară de tranzit să fie invadată de această “ moarte albă” sau “ beŃie albă” cum se mai numeşte traficul si consumul ilicit de droguri.

Prinsă pe nepregătite din punct de vedere legislativ, Ńara noastră, autorităŃile in materie, au fost nevoite să ia măsuri urgente de elaborare a unor legi şi să combată acest flagel.

Astfel Parlamentul României a elaborat în anul 1996 lenea nr. 1940 care a modificat esenŃial art. 312 din c. p. Ulterior s-a adoptat legea nr. 143/26.07.2000 privind prevenirea şi combaterea traficului ilicit de droguri, actualizată în perioada următoare, practic cadrul legal principal în materie de droguri.

LegislaŃia în acest domeniu a fost completată, mai nou, cu OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 121 di 21. 12. 2006, privind regimul juridic al precursorilor de droguri.

In cuprinsul acestei ordonanŃe de urgenŃă, la capitolul IV, sunt prevăzute o serie de contravenŃii şi infracŃiuni. InfracŃiunile de bază sunt prevăzute de art.22 din ordonanŃă, astfel:

1.Punerea pe piaŃă, importul, exportul, producerea fabricarea, oferirea, furnizarea, vânzarea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, plasarea pe piaŃă, procurarea, cumpărarea, sinteza, extracŃia, experimentarea, activităŃile intermediare, cumpărarea sau deŃinerea de substante clasificate, echipamente ori materiale, fară drept, constituie infracŃiune şi se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani.

2.Constituie infracŃiune şi comercializarea de substanŃe clasificate către operatori economici ori persoane fizice neautorizate sau neînregistrate, în conformitate cu Regulamentul 111/2005, pentru activitatea cu astfel de substanŃe şi se sancŃionează cu pedeapsa prevăzută la alin.1.

3.Săvîrşirea faptelor prevăzute la alin. 1 şi 2 în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită a drogurilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pentru prevenirea acestui flagel şi Ńinerea sub control a stării infracŃionale în acest domeniu a fost înfiinŃată AgenŃia NaŃională Antidrog, care are rol şi de structură de monitorizare a operatorilor şi operaŃiunilor cu substanŃe clasificate şi neclasificate.

99

Metodica investigării infracŃiunilor de trafic şi consum ilicit de droguri impune în primil rând o cunoaştere a noŃiunii de “drog”.

Drogul este acea plantă, substanŃă stupefiantă sau psihotropă, ori amestecuri ce conŃin astfel de plante sau substanŃe dăunătoare organismului şi care introduse abuziv în corpul uman produce toleranŃă, dependentă, sevraj, stări euforice, halucinaŃii, afectând grav sănătatea şi viaŃa persoanei.

Legea 143/2000, actualizată incriminează ca infracŃiuni următoarele fapte: Art. 2 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vînzare, vînzarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deŃinerea ori alte operaŃiuni privind circulaŃia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. Dacă faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 3 Introducerea sau scoaterea din Ńară, precum şi importul sau exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 4 Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deŃinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă. Dacă faptele prevăzute la alin. 1 privesc droguri de mare risc, pedeapsa este ]nchisoarea de la 2 la 5 ani. Art. 5 Punerea la dispoziŃie, cu ştiinŃă, cu orice titlu, a unui local, a unei locuinŃe sau a oricărui alt loc amenajat, în care are acces publicul, pentru consumul i8licit de droguri ori tolerarea consumului ilicit în asemenea locuri se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi. Art. 6 Prescrierea drogurilor de mare risc, cu intenŃie, de către medic fără ca aceasta să fie necesară din punct de vedere medical, se pedepseşte cu închisoare de la 1 an la 5 ani. Cu aceeaşi pedeapsă se sancŃionează şi eliberarea sau obŃinerea, cu intenŃie, de droguri de mare risc, pe baza unei reŃete medicale prescrise în condiŃiile prevăzute la alin 1 sau a unei reŃete medicale falsificate. Art. 7 Administrarea de droguri de mare risc unei persoane, în afara condiŃiilor legale, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Art. 8

100

Furnizarea, în vederea consumului, de inhalanŃi chimici toxici unui minor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Art. 9 Producerea, fabricarea, importul, exportul, oferirea, vînea, transportul, livrarea cu orice titlu, trimiterea, procurarea, cumpărarea sau deŃinerea de precursori, echipamente ori materiale, în scopul utilizării lor la cultivarea, producerea sau fabricarea ilicită de droguri de mare risc, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi. Art. 10 Organizarea, conducerea sau finanŃarea faptelor prevăzute la art. 2-9 se pedepseşte cu pedepsele prevăzute de lege pentru aceste fapte, limitele maxime ale acestora sporindu-se cu 3 ani. Art. 11 Îndemnul la consumul ilicit de droguri, prin orice mijloace, dacă este urmat de executare, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Dacă îndemnul nu este urmat de executare, pedeapsa este de la 6 luni la 2 ani sau amenda. Art. 12 Dacă faptele prevăzute la art.2, 6-8 şi 11 au avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Pe lîngă aceste fapte, legislaŃia penală, respectiv Codul penal roman, incriminează în atr.312 traficul ilicit de droguri. Pentru a obŃine rezultate bune, corecte şi pentru a se evita erorile judiciare este bine ca ofiŃerul anchetator să cunoască cel puŃin cîteva date generale despre substanŃele şi drogurile al căror trafic şi consum ilegal sunt incriminate de lege.

Astfel o ierarhizare pe categorii o întîlnim în legea 143/2000 actualizată: a)droguri de mare risc – drogurile înscrise în tabelele I şi II b)droguri de risc – drogurile înscrise în tabelul nr. III c)precursori – substanŃele utilizate frecvent în fabricarea drogurilor, înscrise în tabelul nr. IV d)inhalanŃi chimici toxici – substanŃele stabilite ca atare prin ordin al ministrului sănătăŃii şi familiei e)consum ilicit de droguri – consumul de droguri aflate sub control naŃional, fără prescripŃie medicală.

De asemenea tot legea 143/2000 face o serie de precizări referitoare la subiectul activ al infracŃiunii astfel: Consumator–persoana care îşi administrează sau permite să i se administreze droguri, în mod ilicit, prin înghiŃire, fumat, injectare, inhalare, prizare sau alte căi prin care drogul poate ajunge în organism.

101

Consumator dependent–consumatorul care ca urmare a administerării drogului în mod repetat şi sub necesitate ori nevoie, prezintă consecinŃe fizice şi psihice conform criteriilor medicale şi sociale.

Având în vedere gama de noŃiuni pregătitoare menŃionate mai sus vom analiza în continuare activitatea de investigare a infracŃiunilor incriminate de legislaŃia în materie.

I.Problemele pe care trebuie sa le lămureasca cercetarea 1.Stabilirea cu exactitate a faptei comise 2.Aspecte pe care le îmbracă activitatea ilicită 3.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii 4.Produsele sau substanŃele care au făcut obiectul activităŃii ilicite 5.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii 6.Modul de operare folosit de făptuitor 7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni 8.Cauzele si condiŃiile care au favorizat comiterea faptei 9.Măsuri ce se impun pentru prevenirea comiterii acestui gern de infracŃiuni.

1.Stabilirea cu exactitate a faptei comise Este normal şi firesc ca din primul moment al investigării faptei să se

cunoască ce fapta s-a comis. Acest lucru fiind necesar în vederea planificării judicioase a cercetărilor ulterioare, a stabilirii activităŃilor tactice ce trebuie realizate precum şi a probelor şi mijloacelor materiale de probă necesare probaŃiunii faptei.

2.Aspecte pe care le îmbracă activitatea ilicita Din analiza conŃinutului infracŃiunilor stipulate în lege se trage concluzia că

principalele modalităŃi de săvârşire a infracŃiunilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri le constituie : -Cultivarea; -Producerea; -Experimentarea; -DeŃinerea; -Traficul propriu-zis; -Organizarea consumului de droguri; -Îngăduirea consumului de droguri. Un alt aspect care se referă la activitatea ilicită este sancŃionarea mai aspra a faptelor comise de către persoane care fac parte din organizaŃii, asociaŃii sau grupuri constituite cu scopul de a comite asemenea fapte în vederea obŃinerii unor foloase materiale ilicite. Pe lângă acest aspect se mai adaugă sancŃionarea grava a infracŃiunilor care au avut ca urmare moartea victimei.

Art. 14 din Legea nr. 143/2000 reŃine ca agravante următoarele situaŃii:

102

a).persoana care a comis infracŃiunea îndeplinea o funcŃie ce implica exerciŃiul autorităŃii publice, iar fapta a fost comisa în exercitarea acestei funcŃii; b).fapta a fost comisa de un cadru medical sau de o persoană care are, potrivit legii, atribuŃii în lupta împotriva drogurilor; c).drogurile au fost trimise sau livrate, distribuite sau oferite unui minor, unui bolnav psihic, unei persoane aflate într-un program terapeutic ori s-au efectuat alte asemenea activităŃi interzise de lege; d).folosirea minorilor în săvârşirea faptelor prevăzute la art. 2-11; e).drogurile au fost amestecate cu alte substanŃe care le-au mărit pericolul pentru viaŃa şi integritatea persoanelor.

Organele de urmărire au sarcina de a stabili faptul dacă făptuitorul a întreprins activităŃi specifice, traficului propriu-zis, de înlesnire a traficului sau de favorizare a traficului şi consumului ilicit de droguri.

3.Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la săvârşirea infracŃiunii

Practica judiciară în materie a demonstrat faptul că infracŃiunile privitoare la traficul şi consumul ilicit de droguri sunt comise de obicei de două sau mai multe persoane Aceşti făptuitori provin de regulă din următoarele categorii de persoane : -CetăŃenii străini veniŃi ca turişti, ca specialişti, la studii ori în interes de afaceri; -Conducătorii auto de camioane, marinari, piloŃi; -CetăŃenii români care se deplasează des în străinătate; -CetăŃenii români care fac parte din reŃele de proxeneŃi şi trafic de persoane; -Persoane care prin diferite împrejurări au devenit toxicomani; -Bolnavii care datorită tratamentului administrat greşit au devenit toxicomani; -Cadre medicale, medici, farmacişti; -Personalul fabricilor de medicamente; -Personalul vamal; -Persoane care cultiva plante ce conŃin droguri.

Gama largă a categoriilor de persoane ce pot fi implicate în infracŃiuni de trafic şi consum ilicit de droguri impune organelor de anchetă sa stabilească ocupaŃia, cetăŃenia, Ńara din care provin şi contribuŃia fiecăruia la comiterea faptei.

Stabilind aceste aspecte precum şi activitatea concretă întreprinsa de fiecare înainte, în timpul şi după comiterea faptei ajută la încadrarea juridică a faptei în mod corect precum şi la stabilirea calităŃii fiecărei persoane (autor, coautor, complice, instigator).

4.Produsele sau substanŃele ce au făcut obiectul activităŃii ilicite Produsele sau substanŃele întâlnite în investigarea infracŃiunilor privind

traficul şi consumul ilicit de droguri, au anumite proprietăŃi şi nu pot fi cunoscute de toate persoanele.

Drogurile se împart în două categorii : a). Droguri de mare risc :

103

-Heroina; -Morfina; -Amfetamina; -Cocaina; -Opiu. b). Droguri de risc : -Canabis; -Ulei de canabis; -Diazepam; -Meprobamat.

Dacă luăm în calcul acŃiunea asupra organismului uman, stupefiantele se împart în : -Depresive; -Stimulente; -Halucinogene.

Practica judiciară a documentat faptul că în traficul ilicit de droguri apar cel mai frecvent : opiul, morfina, heroina, canabisul, cocaina şi L.S.D.

Este firesc ca o cunoaştere teoretică a acestor substanŃe să nu ne permită stabilirea la locul faptei, a tipului de drog, dar avem la indemna o serie de tehnici de analiză în laborator care să stabilească exact acest lucru.

5.Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunii. Locul comiterii faptelor de trafic şi consum ilicit de droguri este diversificat şi

constituie punctul de plecare pentru identificarea făptuitorilor, complicilor, toxicomanilor şi chiar al martorilor.

Astfel, acest gen de fapte se comit în : -Punctele de trecere al frontierei; -StaŃii C.F.R., garnituri de tren, aeroporturi, porturi, oficii poştale, firme de curierat; -Discoteci, baruri şi locuri de cazare; -Spitale, policlinici, dispensare, farmacii; -Fabrici care produc medicamente pe bază de stupefiante; -Depozite legale de stupefiante; -Campusuri studenŃeşti, unităŃi de învăŃământ şi locurile limitrofe acestora; -Terenuri cultivate cu mac sau cânepă (soiuri din care se pot produce stupefiante).

În „locul faptei” privind infracŃiunile de trafic şi consum ilicit de droguri se include şi locurile şi mijloacele de ascundere a drogurilor.

Referitor la acest aspect s-a comentat că făptuitorii sunt foarte inventivi. Ca exemple de asemenea locuri amintim : -Locuri special amenajate în mijloacele de transport, auto, feroviare, navale şi aeriene; -Obiecte de îmbrăcăminte, de uz casnic, alimente, băuturi etc.; -Corpul uman;

104

-Impregnarea drogurilor în Ńesături. Cunoaşterea locurilor pretabile comiterii acestor infracŃiuni ajută la

organizarea unor prinderi în flagrant, precum şi la supravegherea permanentă a acestor zone.

În ceea ce priveşte timpul de comitere la acest gen de fapte, este de regulă mai lung, de aceea, pe parcursul investigării faptei este necesară lămurirea acestei probleme pentru a se stabili perioada de timp în care autorul sau autorii şi-au desfăşurat activitatea şi pentru o încadrare juridică corectă a faptei.

6.Modurile de operare folosite de făptuitori. Având în vedere veniturile ilicite care se pot realiza din acest gen de

infracŃiuni, grupurile infracŃionale caută în permanenŃă să se specializeze în cultivarea, producerea, transportul şi valorificarea drogurilor.

Specific Ńării noastre sunt următoarele moduri de operare : -Aducerea drogurilor din străinătate, introducerea clandestină în Ńară şi vânzarea prin reŃele specializate; -Sustragerea unor cantităŃi de stupefiante din procesul de producere legală a acestora, din depozite, farmacii, spitale sau pe timpul transportului; -Prescrierea de reŃete pe numele unor persoane care au nevoie de stupefiante, sau reŃete fictive; -Furtul de reŃete cu timbru sec si completarea lor ulterioară folosind parafe false; -Cultivarea clandestină a unor plante din care se pot extrage stupefiante; -Prelucrarea de substanŃe stupefiante din alte substanŃe în laboratoare clandestine.

Pentru valorificarea drogurilor grupările infracŃionale caută să creeze pieŃe de desfacere, prin diferite moduri.

Un exemplu în acest sens este oferirea gratuită spre consum a Ńigărilor sau dulciurilor care conŃin substanŃe stupefiante, în discoteci sau unităŃi de învăŃământ. Ulterior, o parte dintre aceste persoane sunt încântate de efectul stupefiantelor sau devin chiar dependente şi solicită contra-cost droguri.

7.ExistenŃa concursului de infracŃiuni InfracŃiunile privind traficul şi consumul ilicit de droguri se comit în concurs

cu o gama largă de alte infracŃiuni, prevăzute de Codul Penal sau alte legi speciale. Din aceasta cauză organele de urmărire penala au datoria de a cerceta complet faptele sub toate aspectele.

Faptele pretabile de a fi comise în concurs cu infracŃiunile la acest regim pot fi : -Darea şi luarea de mită; -Falsul şi uzul de fals; -Traficul de influenŃă; -Favorizarea infractorului; -Furt, tâlhărie şi omor; -ProstituŃia şi proxenetism.

105

8.Cauzele, condiŃiile şi împrejurările care au favorizat comiterea infracŃiunilor Pentru o mai bună prevenire şi constatare a infracŃiunilor la regimul

drogurilor se impune ca pe parcursul urmăririi penale, lucrătorii de poliŃie să stabilească cauzele şi condiŃiile favorizante.

Practica judiciară a demonstrat că aceste cauze, condiŃii şi împrejurări sunt multiple, cele mai reprezentative fiind : -Organizarea şi efectuarea necorespunzătoare a controalelor la trecerea frontierei : -Organizarea necorespunzătoare a procesului de producŃie în unităŃile de profil, facilitând sustragerea; -Organizarea necorespunzătoare a pazei depozitelor legale de stupefiante şi a Ńinerii unei evidenŃe stricte; -Nerespectarea regimului reŃetelor cu timbru sec; -Nesesizarea organelor de poliŃie a cazurilor de toxicomanie de către organele sanitare; -Nesupravegherea modalităŃilor de distracŃie a minorilor.

Măsuri ce se intreprind pentru prevenirea comiterii acestui gen de infracŃiuni. Având în vedere gravitatea infracŃiunilor la regimul drogurilor şi materialelor stupefiante, a impactului asupra sănătăŃii persoanelor şi în general asupra întregii societăŃi, instituŃiile statului abilitate să constate şi să sancŃioneze aceste infracŃiuni, au şi obligaŃia legală şi morală de a lupta pentru prevenirea lor. Ori cum am prezentat anterior, organele de anchetă trebie să cunoască cauzele condiŃiile şi împrejurările care au favorizat comiterea infracŃiunii, este firesc ca eceste organe să poată stabili şi măsurile de prevenire. Chiar şi legislaŃia în materie se poate modifica în funcŃie de realităŃile stabilite de anchetatori pe parcursul investigării uno asemenea fapte.

ActivităŃi ce se intreprind pentru administrarea probelor Atât în cazul infracŃiunilor constatate din oficiu sau sesizate de alte

persoane, organele de urmărire penală vor întreprinde pentru administrarea probelor următoarele activităŃi : 1.Constatarea infracŃiunii flagrante; 2.Cercetarea la faŃa locului; 3.Efectuarea de percheziŃii şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri; 4.Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize; 5.Identificare şi ascultarea martorilor. 6.Identificarea şi audierea învinuiŃilor sau inculpaŃilor. 7.Prezentarea pentru recunoaşterea din grup.

106

1.Constatarea infracŃiunii flagrante În principiu, infracŃiunile de trafic şi consum illicit de droguri se constată în

flagrant. Pentru pregătirea şi realizarea flagrantului se impune în primul rînd o cunoaştere a legislaŃiei în vigoare.

După aceasta se realizează o analiză a cazurilor sesizate, a informaŃiilor operative, a situaŃiei operative în general şi se stabileşte dacă se impune şi se poate realiza prinderea în flagrant.

În cadrul pregătirii activităŃii de prindere în flagrant este necesară cunoaşterea autorilor şi o pregătire minuŃioasă a mijloacelor tehnico-criminalistice şi a celor de comunicare între membrii echipei.

Fixarea rezultatelor obŃinute se realizează printr-un proces-verbal de prindere în flagrant, care pe lîngă datele generale studiate la tactica criminalistică, va cuprinde şi următoarele aspecte specifice: -Starea făptuitorului în momentul depistării. Ex:-înainte de momentul ingerării drogului, toxicomanul este irascibil, nervos, lacrimează. - după ingerarea drogului toxicomanul este somnolent, apatic, puŃin comunicativ, caută izolarea. -Descrierea amănunŃită a substanŃelor sau produselor găsite asupra făptuitorului şi care par a fi stupefiante. -Rezultatul folosirii trusei cu reactivi pentru testarea stupefiantelor. -ExplicaŃiile făptuitorului cu privire la activităŃile pe care le desfăşura în momentul depistării precum şi natura şi provenienŃa substanŃelor găsite asupra sa.

Pentru fixarea rezultatelor activităŃii de prindere în flagrant este indicată filmarea.

De multe ori autorii de infracŃiuni la regimul drogurilor, pentru a beneficia de reducerea legală a pedepse, colaborează cu organele de anchetă şi denunŃă alte persoane despre care au cunoştinŃă că au comis sau comit asemenea fapte. În acest caz se va proceda la organizarea unei acŃiunu de prindere în flagrant, activitate care se va baza pe datele şi informaŃiile primite de la autorul denunŃător. 2.Cercetarea la faŃa locului

Cercetarea la faŃa locului ca şi în cazul acestor infracŃiuni se efectuează după normele de tactică criminalistică. Astfel vom avea o serie de activităŃi specifice pentru faza statică şi o serie de activităŃi specifice pentru faza dinamică. a.în faza statică -luarea măsurilor de prevenire a intoxicaŃiilor cu stupefiante şi salvarea victimelor -fotografierea şi filmarea substanŃelor găsite, în locurile unde au fost ascunse -efectuarea percheziŃiei corporale la toate persoanele implicate -luarea măsurilor necesare împidicării distrugerii substantei toxice. -luarea de măsuri pentru prelucrarea urmei de miros de către cîinele de urmă

107

b.în faza dinamică -examinarea de către medic a tuturor persoanelor implicate în vederea recoltării probelor de urină şi de sînge -examinarea atentă a tuturor bagajelor găsite asupra persoanelor implicate -examinarea conŃinutului tuturor recipientelor găsite la faŃa locului -ridicarea tuturor urmelor de la faŃa locului indifferent de ce natură sunt

De asemenea specific pentru aceste infracŃiuni este controlul amănunŃit al mijloacelor de transport pentru a se descoperi locurile create în vederea ascunderii substanŃelor stupefiante

O atenŃie deosebită se impune la ridicarea şi ambalarea substanŃelor descoperite, pentru ca acestea să nu se deterioreze sau să-şi schimbe caracteristicile pînă la expertizare.

3.Efectuarea de percheziŃii şi ridicarea de obiecte şi înscrisuri

PercheziŃia domiciliară în cazul infracŃiunilor de acest gen are o mare importanŃă pentru probarea activităŃii infracŃionale. Această activitate se realizează după regulile tactice consacrate cu unele aspecte specifice. Astfel în cazul percheziŃiilor asupra mijloacelor de transport( nave, aeronave, vagoane C.F.R., autobuze) se folosesc specialişti în domeniu pentru depistarea ascunzătorilor fără a se deteriora bunurile. De asemenea pentru aceasta se foloseşte cîinele dresat pentru depistarea stupefiantelor. Se folosesc obligatoriu, la percheziŃii, truse criminalistice cu reactivi pentru testarea stupefiantelor. Pentru depistarea substanŃelor în interiorul unor obecte, fără distrugerea acestora, se foloseşte aparatura pentru radiografiere. Specific investigării acestui gen de infracŃiuni este constatarea lor în flagrant folosind percheziŃia domiciliară. Prin mijloace specifice organele de anchetă iau la cunoştinŃă că anumite persoane detin droguri sau alte substante interzise la deŃinere, la domiciliu. În această situaŃie se va proceda la obŃinerea unei autorizaŃii de percheziŃie pentru domiciluil respectiv şi apoi efectuarea percheziŃiei, ocazie cu care se va constata şi fapta penală.

4.Dispunerea de constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize

Pentru a ne regăsi în zona infracŃiunilor privind traficul şi consumul ilicit de droguri este absolut necesară existenŃa substabŃei numită “drog”. Principala modalitate de a avea certitudinea că substanŃa găsită la faŃa locului este drog, este expertiza. Astfel, putem afirma că pentru investigarea acestui gen de infracŃiuni este indispensabilă constatarea tehnico-ştiinŃifică sau expertiza.

108

Deşi legea penală nu obligă la efectuarea vreunui gen de constatare tehnico-ştiinŃifică sau expertiză, practic nu se poate soluŃiona cauza fără dispunerea şi efectuarea constatărilor tehnico-ştiinŃifice sau expertizelor.

În cazul infracŃiunilor la regimul drogurilor se impun constatări tehnico-ştiinŃifice sau expertize: -fizice -chimice -toxicologice -biologice -medico-legale -dactiloscopice -grafice

Important, pentru ofiŃerul anchetator este să cunoască ce aspecte trebuie să lămurească expertiza, ce întrebări să pună cu ocazia întocmirii rezoluŃiei motivate.

Exemplificăm mai jos o parte dintre întrebările cu caracter general: - dacă substanŃa este sau nu stupefiant - ce substanŃă este - dacă substanŃa conŃine stupefiante - care este puritatea, concentraŃia, greutatea sau alte caracteristici ale substanŃei - care este originea substanŃelor - dacă provin dintr-o fabrică de specialitate sau au fost fabricate illicit - dacă substanŃa provine din plante naturale sau a fost fabricată artificial. Pe lîngă constatările tehnico-ştiinŃifice şi expertizele efectuate în legătură cu substanŃa în litigiu, se pot efectua şi expertise medico-legale şi psihiatrice privind toxicomanul care a săvîrşit fapta prevăzută de legea penală. 5.Identificarea şi ascultarea martorilor Este o certitudine faptul că infracŃiunile la regimul drogurilor sunt comise în general, de grupări specialize, pe teritorii întinse şi în perioade mari de timp. Aceste caracteristici au făcut ca alegerea martorilor să se realizeze din rîndul mai multor categorii de persoane: - proxeneŃi şi prostituate precum şi vecinii, rudele şi prietenii acestora -medici, farmacişti, asistenŃi şi alte persoane care lucrează în unităŃile sanitare -persoane care lucrează în unităŃile care produc stupefiante -personalul de bord al navelor, aeronavelor precum şi cel care deserveşte trenurile -persoanele care îşi desfăşoară activitatea în punctele de trecere a frontierei -personalul hotelurilor, cazinourilor, localurilor publice Deşi se efectuează cu o anumită greutate şi trebuie pregătită cu minuŃiozitate, ascultarea toxicomanilor are un aspect semnificativ în rezolvarea cauzelor privind acest gen de fapte.

109

Organul de urmărire penală este pus în situaŃia de a cunoaşte foarte bine manifestările unui toxicoman şi să dirijeze ascultarea în funcŃie de starea în care se află acesta în momentul ascultării. 6.Identificarea şi audierea învinuiŃilor sau inculpaŃilor Activitatea de identificare şi audiere a învinuiŃilor sau inculpaŃilor este practic activitatea de bază, activitatea care o dată realizată asigură atingerea scopului investigării acestui gen de fapte. Este normal să se întîmple aşa deoarece dacă analizăm din punct de vedere tactic şi metodologic, făptuitorul este persoana care cunoaşte cel mai bine modul de comitere a faptei, provenienŃa drogurilor, participarea altor persoane, rezultatele obŃinute şi totodată este principala persoană care trebuie trasă la răspundere pentru infracŃiunea comisă. O dată identificat, învinuitul sau inculpatul este audiat pentru lămurirea următoarelor aspecte: -Date despre persoana sa (localitatea, zonz, Ńara de unde provine, ocupaŃia, anturajul) -Prezentarea pentru recunoaşterea din grup. Ca orice infracŃiune de crimă organizată şi infracŃiunile la regimul drogurilor sunt comise de persoane abile care nu îşi fac cunoscută identitatea sau date despre ei. Astfel de multe ori martorii sau alte persoane care cunosc date despre comiterea unor infracŃiuni nu pot da date despre autori dar îi pot recunoaşte. În acestă situaŃie se va proceda la prezentarea pentru recunoaşterea din grup a persoanei respective. Există posibilitatea ca persoana căutată să nu fi fost găsită, fapt ce face imposibilă prezentarea păentru recunoaşterea din grup a persoanei. În acest caz se va proceda la prezentarea pentru recunoaştere de pe fotografiile din evidenŃele organelor de poliŃie. Bibliografie: -Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. -OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 121 din 21. 12. 2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri. -ConvenŃia NaŃiunilor Unite împotriva traficului de droguri şi de substanŃe psihotrope –Viena 20.12.1988. -N.Vaduva – Curs universitar de tactică si metodică- Editura Universitaria 2006. -V. Bercheşan, Cercetarea la faŃa locului principal mijloc de probă în procesul penal. Editura Little Star–Bucureşti-2006

110

(propunere de) LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : Organele de poliŃie şi procurori din cadrul DirecŃiei de Combatere a Crimei

Organizate au stabilit faptul că în apartamentul proprietatea numitului C.N. din Bucureşti, str. Sinaia nr. 40, bl.16, ap.4, sector 2, se consumă droguri.

Entru documentarea activităŃii infracŃionale, anchetatorii au obŃinut o autorizaŃie de percheziŃie pentru adresa de mai sus, unde au şi descins.

În urma activităŃii desfăşurate s-au constatat următoarele : Apartamentul eset proprietatea numitului C.N. şi este folosit exclusiv de către

acesta. În apartament au fost găsite trei persoane majore (doi bărbaŃi şi o femeie) care consumaseră substanŃe halucinogene. De asemenea, se afla numitul C.N. şi prietenul acestuia D.V. asupra căruia s-au găsit mai multe doze de drog pregătite pentru consum.

În imobil au fost găsite mai multe sume de bani. Numitul C.N. declară că în schimbul unor sume de bani, periodic, permite

prietenului său D.V. să vină în apartament cu diferite persoane cărora le vindea droguri şi care la rândul lor le consuma în apartament.

Organele de anchetă au întocmit un proces verbal privind cele constatate. SE CERE : 3. Problemele care urmează a fi lămurite cu ocazia investigării faptei. 4. Persoanele care urmează a fi audiate în cauză. 5. Constatările tehnico-ştiinŃifice şi expertizele pretabile a fi dispuse în

cauză.

REZOLVARE :

1. Probleme care urmează a fi lămurite cu ocazia investigării infracŃiunilor :

� Stabilirea cu exactitate a infracŃiunilor comise; � Făptuitorii, calitatea acestora şi contribuŃia fiecăruia la comiterea

infracŃiunilor; � Locul şi timpul săvârşirii infracŃiunilor; � Produsele sau substanŃele care au făcut obiectul activităŃii ilicite şi

provenienŃa acestora; � Persoanele care au consumat substanŃe interzise de lege; � Modul de operare folosit de autori;

111

� Cauzele şi condiŃiile care au favorizat comiterea faptei.

2. Persoanele care urmează a fi audiate în cauză :

� Numitul C.N. – pentru infracŃiunea de „punere la dispoziŃie cu ştiinŃă, cu orice titlu a unui local, a unei locuinŃe sau a oricăror alt loc amenajat, pentru consumul ilicit de droguri ori tolerare a consumului ilicit în asemenea locuri”;

� Numitul D.V. – pentru infracŃiunea de trafic ilicit de droguri şi deŃinere de droguri;

� Persoanele care au cumpărat şi consumat droguri – în calitate de martori;

� Orice alte persoane care au legătură sau au cunoştinŃă de activitatea infracŃională.

3. Constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize

� Expertiza chimică a substanŃelor descoperite cu ocazia percheziŃiei pentru a se stabili exact ce substanŃă este, compoziŃia şi modul de fabricare;

� Expertizarea medico-legală a persoanelor suspecte.

112

METODICA INVESTIGĂRII INFRACłIUNILOR SĂVÂRŞITE LA REGIMUL CIRCULAłIEI PE DRUMURILE PUBLICE

1.NoŃiuni generale Dezvoltarea societăŃii noastre, din toate punctele de vedere, s-a realizat în

strânsă legătură cu circulaŃia pe drumurile publice. CirculaŃia pe drumurile publice trebuie privită şi analizată atât din punct de

vedere al necesităŃii de deplasare al cetăŃenilor, dintr-un loc în altul, la serviciu, la plimbare, cât şi din punct de vedere al transportului de mărfuri.

Pentru aceasta s-a constatat o necesitate continuă a dezvoltării infrastructurii, fără de care nu poate exista s-au dezvolta traficul rutier.

S-a observat, însă, că dezvoltarea rapidă a tehnicii, a industriei constructoare de autovehicule, în general, a surclasat infrastructura făcând ca aceasta din urmăsă fie depăşită în permanenŃă.

Pornind o logică la cele prezentate mai sus, se poate observa necesitatea coordonării, verificării şi legiferării traficului rutier. Asfel a apărut necesitatea adoptării unei legislsŃii care să reglementeze circulaŃia pe drumurile publice şi care să sancŃioneze contravenŃiile sau infracŃiunile care se comit pe drumurile publice.

2.LegislaŃia în materie Legea de bază care reglementează circulaŃia pe drumurile publice şi care

prevede infracŃiunile şi sancŃionarea acestora este ‘’CODUL RUTIER‘’. Codul rutier a fost adoptat prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaŃia pe drumurile publice, republicată în temeiul art. III DIN Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea O.U.G nr. 195/2002, privind circulaŃia pe drumurile publice publicată în Monutorul Oficial al României partea aI-a nr. 246 din 20 martie 2006 şi rectificată în M.O.al României partea aI-a nr. 519 din 15 iunie 2006, dându-se textelor o nouă numerotare. OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaŃia pe drumurile publice a fost publicată în M.O. al României partea aI-a nr. 958 din 28 decembrie 2002 şi ulterior adoptării a mai fost modificată şi completată.

Pentru aplicarea coerentă a acestei legi rutiere, a fost adoptat şi Regulamentul de aplicare a OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaŃia pe drumurile publice, prin Hotărârea Guvernului României nr. 1391 din 4 octombrie 2006 publicată în M.O. al României, partea a I-a nr. 876 din 26 octombrie 2006.

După cum s- a observat, din cele prezentate anterior, ne vom ocupa în acest capitol de faptele privind circulaŃia rutieră, respectiv circulaŃia pe drumurile publice. Termenul de circulaŃie considerăm că nu necesită explicaŃii, aşa că ne vom referi sumar la termenul de ‘’ drum public’’.

113

Prin drum public se înŃelege orice cale de comunicare terestră, cu excepŃia căilor ferate, amanajată pentru circulaŃia vehiculelor şi aflată în administrarea unui organ de stat, dacă este deschisă circulaŃiei rutiere.

În această categorie se includ şi podurile, tunelurile, viaductele, pasajele subterane sau supra terane, dacă sunt deschise circulaŃiei autovehiculelor.

Toate acestea sunt în prorpietatea publică şi totodată administrate de anumite instituŃii ale administraŃiei publice, primării locale, judeŃene, Compania NaŃională de Drumuri, sau alte instituŃii de stat. Din acest motiv, dacă pe timpul investigării faptei există dubii cu privire la calitatea drumului, respectiv dacă este public sau nu, organul de anchetă poate verifica în evidenŃele unităŃii administratoare, acest aspect.

Constatarea şi investigarea infracŃiunilor prevăzute de codul rutier aduc în faŃa anchetatorului o serie de termeni cu totul specifici, care de fapt sunt explicaŃi amănunŃit în conŃinutul legilor în materie, cum sunt: -autovehicul–orice vehicul prevăzut cu dispozitiv mecanic de propulsie, care se deplasează prin mijloace proprii şi care circulă în mod obişnuit pe drumurile publice. -vehicul–sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare. -intersecŃie–orice încrucişare, bifurcare sau joncŃiune de drumuri la nivel, inclusiv spaŃiile formate de acestea. -parte carosabilă–porŃiunea din platforma drumului destinată circulaŃiei vehiculelor. Un drum poate cuprinde mai multe părŃi carosabile. -bandă de circulaŃie-spatiu longitudinal al partii carosabile, materializat sau

nu prin marcaje rutiere, daca are o latime corespunzatoare pentru circulatia

cu usurinta a unui sir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplaseaza

pe doua roti;

-permis de conducere–actul care conferă titularului dreptul de a conduce pe drumurile publice autovehicule din categoria sau categoriile pentru care a fost eliberat.

InfracŃiunile incriminate de Codul rutier, sunt prevăzute în capitolul VI articolele 84 – 94 al acestei legi, astfel;

Art. 85 – punerea ăn circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neimatriculat sau neînregistrat. Art. 86 – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

Art. 87 – conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori tramvai de către o persoană care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge. Considerăm cele trei infracŃiuni ca fiind infracŃiunile reprezentative prevăzute de codul rutier.

114

3.Metodica investigării criminalistice a infracŃiunilor de punere în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neimatriculat ori cu număr fals de inmatriculare

Articolul 11 din Codul rutier prevede obligaŃia proprietarilor sau mandatarilor de vehicule să le imatriculeze sau să le înregistreze, după caz, înainte de a le pune în circulaŃie. Încălcarea acestei reguli a fost încriminată ca infracŃiune deoarece aduce atingere relaŃiilor sociale privitoare la evidenŃa autovehiculelor care au dreptul să circule pe drumurile publice.

În noul cod rutier, în vigoare în prezent, fapta de care ne ocupăm are următorul conŃinut.

Punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.

De la conŃinutul cadru deducem că infracŃiunea poate fi comisă, conform legii, şi în formă agravantă;

‘’punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.’’ Legea rutieră mai sancŃionează ‘’tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă’’. Precum şi ‘’conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuŃe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaŃie în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani’’. Înainte de a trece la investigarea propriuzisă a acestei infracŃiuni trebuie să facem o precizare referitor la termenul folosit de legiuitor’’ punerea în circulaŃie’’. Această expresie trebuie ănŃeleasă ca un acord o încuviinŃare dată de o persoană care are în proprietate sau administrare autovehiculul neînmatriculat şi care are totodată obligaŃia de a efectua această activitate.

A.Probleme ce urmeză a fi lămurite prin investigarea criminalistică 1.ExistenŃa infracŃiunii. Din studierea actului constatator al infracŃiunii şi al verificărilor iniŃiale se

stabileşte infracşiunea comisă pentru a cărei investigare urmează pregătirile tactice. Este adevărat că pe parcursul investigării pot să apară o serie de schimbări cum sunt, agravante la infracŃiunea stabilită, alte infracŃiuni, concurs de infracŃiuni sau alte aspecte, dar infracŃiunea existentă subzistă.

2.Activitatea infracŃională desfăşurată de autor. Stabilirea cu exactitate a întregii activităŃi infracŃionale desfăşurateă de autor

presupune lămurirea mai multor aspecte:

115

-conducerea autovehicului ori punerea în circulaŃie a acestuia fără a fi înmatriculat în circulaŃie, sau chiar existenŃa cumulată a ambelor activităŃi infracŃionale. Aspectul poate fi lămurit cu ocazia constatării infracŃiunii flagrante şi audierea martorilor, ajutând la încadrarea juridică corectă a faptei precum şi la lămurirea altor probleme cum ar fi participanŃii, numărul acestora şi forma de vinovăŃie. -dacă autovehiculul a fost condus, a circulat,pe un drum public. Este indispensabil pentru existenŃa infracŃiunii ca drumul să fie public. -existenŃa pe autovehicul a plăcuŃelor cu număr de imatriculare fals. Prin număr fals de ănmatriculare se înŃelege nu numai un număr imaginar fabricat de autor şi montat pe autovehicul ci şi numărul care corespunde unei înmatriculări anterioare dar care la data respectivă nu mai avea valabilitate, autovehiculul fiind radiat din evidenŃele organelor de poliŃie sau a altor organe competente.

3.SituaŃia autovehiculului pus în circulaŃie sau condus pe drumurile publice neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare.

Este absolut necesară, pentru existenŃa infracŃiunii în discuŃie, ca investigarea criminalistică să stabilească cu certitudine şi probat dacă autovehiculul depistat neînmatriculat pe drumurile publice face parte din categoria autovehiculelor pentru care legea prevede expres înmatricularea sau înregistrarea. LegislaŃia din România prevede ca o categorie de autovehicule, în funcŃie de parametri constructivi, să fie înregistrate la consiliile locale. Acestea după înregistrare stabilesc un anumit traseu de deplasare a autovehiculului. Deasemeni o serie de utilaje folosite în construcŃii sau agricultură, care îşi desfăşoară activitatea înafara drumurilor publice, nu sunt supuse înmatriculării. Utilajele despre care vorbim se pot deplasa ocazional pe drumurile publice doar cu respectarea prevederilor legale stabilite ăn acest sens.

4.Faptuitorii, calitatea acestora şi forma de vinovăŃie. Având în vedere modurile diferite de comitere a infracŃiunii, cerute de textul

de lege, este evident că activitatea infracŃională a făptuitorilor este diferită şi implicit şi calitatea acestora. De cele mai multe ori punerea în circulaŃie şi conducerea autovehiculului neînmatriculat sau cu număr fals este efectuată de către aceeaşi persoană, dar practicajudiciară a deonstrat faptul că este posibil ca actele infracŃionale să fie comise de persoane diferite. Astfel dacă autovehiculul pus în circulaŃie face parte din parcul auto al unei persoane juridice, respectiv unitate publică sau privată, autor al infracŃiunii nu poate fi decât persoana care are printre atribuŃiile de serviciu şi pe aceea de a decide la modul de folosire al autovehiculelor din proprietate sau administrare. Dacă ne referim la conducerea autovehiculului, autor al infracŃiunii este o altă persoană decât cele prezentate mai sus şi anume conducătorul auto care conducea autovehiculul ăn momentul depistării. Aici apare o altă problemă necesară a fi lămurită de anchetator şi anume faptul dacă persoana care conducea autovehiculul avea cunoştinŃă despre situaŃia autovehiculului.

116

Trebuie menŃionată însă aici, obligaŃia tuturor conducătorilor auto de a se asigura că totul este legal, de fiecare dată când urcă la volanul unui autovehicul.

5.ExistenŃa concursului de infracŃiuni Practica judiciară a demonstrat faptul că de cele mai multe ori infracŃiunile la

regimul circulaŃiei se comit în concurs cu alte infracŃiuni de acelaşi gen sau cu infracŃiuni prevăzute de codul penal sau alte legi. Astfel infrscŃiunea de punerea ăn circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau înregistrat poate fi comisă în concurs cu alte infracŃiuni la regimul circulaŃiei cum sunt: -conducerea pe drumurile publice a unui aotovehicul sau tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere, sau posedă permis necorespunzător categoriei din care face parte autovehiculul.. -conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori tramvai de către o persoană care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur ăn sânge. -sustragerea de recoltarea probelor biologice. -parăsirea locului accidentului fără încuviinŃarea organelor de poliŃie.

Deasemeni, cum am menŃionat şi anterior, infracŃiunea de care ne ocupăm, poate fi comisă şi în concurs cu infracŃiuni prevăzute de codul penal: -uciderea din culpă -vătămarea gravă a integrităŃii corporale ori sănătăŃii persoanelor. -vătămare corporală din culpă. -furt.

Specific investigării acestei infracŃiuni este o controversă mai veche a specialiştilor în materie, şi anume; la încadrarea juridică a faptei sa va reŃine concurs real sau ideal, respectiv art. 33 lit. a sau art. 33 lit b c.p.p. Având în vedere modul concret de comitere al infracŃiunii considerăm că soluŃia corectă este art. 33 lit. a c.p.p.

B.ActivităŃilespecifice care se intreprind pe parcursul investigării infracŃiunii de punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare.

Organele care cercetează astfel de infracŃiuni au la dispoziŃie o serie de activităŃi tactice, prevăzute de legea procesual penală. Dintre care menŃionăm;

-constatarea infracŃiunii flagrante. De regulă infracŃiunea se constată cu ocazia activităŃilor specifice

desfăşurate de către organele de poliŃie cu atribuŃiuni de circulaŃie, zi de zi. Asfel principala activitate tactică de urmărire penală prin care se constată infracŃiunea şi se dovedeşte atât existenŃa infracŃiunii cât şi vinovîŃia celui în cauză, este constatarea infracŃiunii flagrante.

117

Constatarea infracŃiunii falgrante se efectuiază de către organele abilitate legal în acest sens şi cu respectarea întocmai a regulilor tactice. Materializarea activităŃii se realizează printr-un proces verbal de prindere în flagrant. Documentul cuprinde o serie de menŃuini specifice, asupra cărora nu insistăm în aces capitol, ele fiin dezvoltate la capitolul de tactică criminalistică. Trebuie menŃionat însă că din conŃinutul procesului verbal de constatare a infracŃiunii flagrante va rezulta în mod obligatoriu: -Organul carea făcut constatarea, -Locul şi data constatării, -Datele autovehiculului depistat – marca, nr. de înmatriculare, culoare, proprietate, etc. -Datele de identitate ale conducătorului auto, activitatea desfăşurată de acesta şi declaraŃia sa. -DeclaraŃiile martorilor. -Starea în care se afla conducătorul auto. -Măsurile luate de organul de poliŃie cu acazia constatării faptei.

-identificarea şi ascultarea învinuitului sau inculpatului Identificarea învinuitului sau inculpatului se impune ca activitate din faza

iniŃială a investigării infracŃiunii. Identificarea impune atât stabilirea cu exactitate, probat cu documente, a datelor de stare civilă cât şi cunoaşterea altor date de interes operativ despre invinuit sau inculpate.

Ascultarea învinuitului sau inculpatului se realizează pe întreg parcursul investigării faptei şi se poate repeat de câte ori este nevoie sau apar elente noi. InfracŃiunea de punerea în circulaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, impune modalităŃi diferite de ascultare a invinuitului sau inculpatului, în raport de modalităŃile alternative de comitere a faptei. Intr-un anumit fel vom pregăti , vom întocmi planul de ascultare al învinuitului sau inculpatului în sarcina căruia s-a reŃinut conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi în alt mod vom pune problema în cazul unui învinuit sau inculpat în sarcina căruia s-a reŃinut punerea în circulaŃie a unui autovehicul neînmatriculat.

Dacă în primul caz se va insista pe parcursul ascultării învinuitului sau inculpatului, asupra modului de conducere al autovehicului, al existenŃei sau nu a posibilităŃii de cunoaŃterii a situaŃiei autovehiculuilui, al condiŃiilor de circulaŃie e.t.c. în cel de-al doilea caz se va insista pe obligaŃia de înmatriculare a autovehiculuilui, cauzele care au dus la nerealizarea înmatriculării, condiŃiile care au dus la punerea în circulaŃie e.t.c.

-identificarea şi ascultarea martorilor Şi această activitate tactică este puŃin diferită faŃă de alte infracŃiuni, cauza

fiind aceeaşi, modurile multiple de comitere a faptei. Ascultarea martorilor se

118

realizează tot pe baza unui plan de ascultare care diferă însă de categoria de persoane din care provine martorul şi cunoştinŃele despre faptă pe care le deŃine.

Martorii pot fi identificaŃi din rândul următoarelor categorii de persoane; -Persoanele aflate ăn autovehicul la momentul constatării faptei, altele decât conducătorul auto. -Persoanele care se aflau pe stradă în locul depistării autoturismului în trafic. -Conducerea şi angajaŃii unităŃilor care deŃin, sub orice titlu, autovehiculul -Rudele autorului sau ale altor persoane implicate în comiterea faptei. -Vecinii sau orice alte persoane care cunosc autorul sau activitatea desfăşurată de către acesta. -Pesoane din cadrul unităŃilor abilitate cu înmatricularea autovehiculelor.

Cu ocazia ascultării martorilor se insistă pe obŃinerea unor date referitoare la: -Persoana care a comis infracŃiunea, fie că este conducătorul autovehiculului fie că este cel care a pus în circulaŃieautovehiculul. -Persoana care a dispus punerea în circulaŃie a autovehiculului neînmatriculat. -Împrejurările în care s-a dispus sau încuviinŃat punerea în circulaŃie sau conducerea autovehiculului. -Persoana care a montat pe autoturism plăcuŃele cu numere de înmatriculare false. -Împrejurările în cae s-a comis fapta şi persoanele care cunosc aceste împrejurări.

-verificarea şi ridicarea de înscrisuri. Pentru documentarea activităŃii infracŃionale şi a fatei prevăzută de legea

penală este necesară adunarea de probe iar în cazul investigării infracŃiunii de faŃă acete probe constau tocmai într-o serie de înscrisuri, de documente. De exemplu satbilirea cu certitudine a proprietarului autovehiculului depistat în trafic neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare se realizează pe baza unui act de proprietate.

Deci actul de proprietate este obligatoriu ridicat de la deŃinător de către organele de anchetă şi verificat. Faptul că autovehiculul este înmatriculat sau nu se stabileşte cu certitudine tot pe baza unui înscris, a unui document care poate fi găsit atât la proprietar cât şi la instituŃia care este abilitată să efectuieze înmatricularea autovehiculelor în circulaŃie. AtribuŃiile lucrătorilor unităŃilor deŃinătoare de autovehicule se găsesc în evidenŃele acestor unităŃi.

Se poate concluziona că activitatea de verificare şi ridicare de înscrisuri este o activitate nu numai necesară dar şi obligatorie pentru economia metodologiei de investigare criminalistică a infracŃiunii de punera în cir culaŃie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau cu număr fals, ca de fapt pentru toate infracŃiunile la regimul circulaŃiei.

Pe lângă aceste activităŃi specifice, am putea spune, la investigarea ecestui gen de infracŃiuni este posibilă şi folosirea următoarelor activităŃi tactice:

119

-percheziŃii domiciliare la domiciliul autorului, al persoanei care a falsificat numerele de înmatriculare sau la sediile unităŃilor deŃinătoare. -prezentarea pentru recunoştere a persoanelor. -constatări tehnico-ştiinŃifice şi expertize. -extinderea cercetărilor, cu privire la comiterea altor fapte sau la existenŃa altor făptuitori. -verificări în evidenŃele poliŃiei sau ale altor instituŃii.

Considerând prezentarea de mai sus o prezentare pertinentă pentru majoritatea infracŃiunilor la regimul circulaŃiei, ne vo referi încontinuare punctual la o serie de probleme şi activităŃi specifice altor infracŃiuni la regimul circulaŃiei.

4.Metodica investigării criminalistice a infracŃiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere. Codul rutier menŃionează generic textul de lege de mai sus dar în acelaşi text de lege se prevede ca infracŃiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv.

Deasemeni constituie infracŃiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană a cărei permis de conducere a fost retras sau anulat.

Acelaşi text de lege sancŃionează şi persoana care cu bună ştiinŃă încredinŃează un autovehicul pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane din categoria celor prezentate mai sus.

A.Probleme pe care trebuie să le lămurească investigarea criminalistică. -ExistenŃa activităŃii de conducere a unui autovehicul ori tramvai pedrumurile publice, cu încălcarea prevederilor legale. -InexistenŃa permisului de conducere corespunzător categoriei din care face parte autovrhiculul. -Categoria din care face parte autovehiculul depistat pe drumurile publice. -ExistenŃa unui permis de conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte autovehiculul. -ÎncredinŃarea cu bună ştiinŃă a autovehiculului de către proprietar sau deŃinător. -Făptuitorii, activitatea acestora şi forma de vinovăŃie. -ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

B.ActivităŃi specifice care se intreprind pentru administrarea probelor. -Constatarea infracŃiunii flagrante.

120

-Identificarea şi ascultarea învinuiŃilor sau inculpaŃilor. -Ascultarea martorilor. -Verificarea şi ridicarea de înscrisuri. -Verificarea în evidenŃele poliŃiei sau ale altor instituŃii. -Extinderea cercetărilor

5.Metodica investigării criminalistice a infracŃiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge.

Acelaşi text de lege sancŃionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai şi care se află sub influienŃa unor substanŃe ori produse stupefisnte sau medicamente cu efecte similare acestora.

De asemenea, în acelaşi loc, găsim sancŃionată ca infracŃiune şi refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducătorului unui autovehicul sau tramvai, de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat în vederea stabilirii alcoolemiei.

A.Probleme pe care trebuie să le lămurească investigarea criminalistică. -ExistenŃa activităŃii de conducere a autovehiculului pe un drum public. -Făptuitorul şi starea în care se afla acesta în momentul depistării. -Categoria autovehiculului şi destinaşia acestuia. -Activitatea intreprinsă de autor, în momentul constatării faptei, pentru a refuza, a se împotrivi sau a se sustrage de la recoltarea de probe biologice. -Locul unde a fost exprimat refuzul, împotrivirea sau sustragerea. MenŃionăm faptul că autorul poate refuza fie în faŃa organelor de poliŃie fie în faŃa medicului la care a fost prezentat în vederea recoltării de probe biologice. -ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

B.ActivităŃi specifice care se intreprind pentru administrarea probelor.

-Constatarea infracŃiunii flagrante. -Testarea cu aparatul alcooltest. -Dispunerea expertizei în vederea stabilirii îmbibaŃiei alcoolice din sânge. -Identificarea şi ascultarea invinuitului sau inculpatului. -Identificarea şi ascultarea martorilor. -Confuntări. -Prezentarea pentru recunoaşterea din grup.

În încheiere facem precizarea că investigarea infracŃiunilor de omor din culpă, vătămare corporală gravă sau vătămare corporală din culpă, comise ca urmare a încălcării normelor la regimul circulaŃiei pe drumurile publice, necesită o metodologie specifică.

121

Bibliografie: 1.Legea nr. 140/1996–pentru modificarea şi completarea Codului Penal Român, publicată în M.O. al României nr. 289/1996 2.Legea nr. 141/1996–pentru modificarea şi completarea Codului de Procedură Penală Român (M.O. 289/1996). 3.OrdonanŃa Guvernului nr. 2/2000–privind organizarea activităŃii de expertize judiciare (M.O. nr. 26/2000). 4.C. AioniŃoaie şi V. Bercheşan–Tratat de metodică criminalistică, Ed. CarpaŃi, Craiova, 1994. 5.E. Stancu–Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Bucureşti, 2001. 6.N. Văduva–Criminalistică, Ed. Universitaria, Craiova, 2004, pag. 224-268. 7.Legea circulaŃiei nr. 49/08.03.2006–publicată în M.O. nr. 246/20.03.2006 (6 luni).

122

LUCRARE PRACTICĂ

SPEłĂ : În ziua de 18.12.2007, organele de poliŃie au oprit în trafic autoturismul marca

OPEL VECTRA, cu nr. de înmatriculare B-62-HAT. Cu ocazia verificărilor primare s-a stabilit că autoturismul a fost condus de

numitul T.D. în vârstă de 36 ani care nu posedă permis de conducere. Acesta a declarat verbal, cu ocazia controlului, că nu deŃine şi nu a deŃinut niciodată permis de conducere.

Totodată, numitul T.D.m a fost testat cu aparatul alcool test, ocazie cu care s-a constatat o cantitate de 0,04 % alcool în aerul expirat.

În această situaŃie, organele de poliŃie l-au condus pe numitul T.D. la spital, în vederea recoltării probelor biologice.

Numitul T.D. a fost de acord cu recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.

Organele de poliŃie au întocmit procesul verbal de constatare a infracŃiunii. SE CERE : 6. Care sunt infracŃiunile ce urmează a fi supuse investigării. 7. Problemele care urmează a fi lămurite cu ocazia investigării infracŃiunii. 8. Ce activităŃi tactice se impun a fi efectuate pentru lămurirea problemelor.

REZOLVARE :

1. Organele de poliŃie vor organiza investigarea pentru infracŃiunile : conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În cazul în care raportul medico-legal atestă o alcoolemie mai mare de 80 g%, alcool pur în sânge se vor extinde cercetările şi pentru infracŃiunea : conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori tramvai de către o persoană care are o îmbibaŃie alcoolică de peste 0,8 g% alcool pur în sânge.

2. Problemele ce urmează a fi lămurite pe parcursul investigării faptelor :

� ExistenŃa activităŃii de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul de către persoana cercetată; � InexistenŃa permisului de conducere corespunzător categoriei din

care face parte autovehiculul;

123

� Proprietatea asupra autovehicului depistat în trafic; � Legalitatea autovehicului de a circula pe drumurile publice; � Alcoolemia făptuitorului şi modalitatea de ajungere la aceasta; � ExistenŃa concursului de infracŃiuni.

3. ActivităŃi tactice

� Constatarea infracŃiunii flagrante; � Identificarea şi audierea făptuitorilor; � Identificarea şi audierea martorilor; � Ridicarea de înscrisuri; � Verificări în evidenŃele poliŃiei; � Dispunerea de constatare-tehnică, medico-legală a alcoolemiei; � Extinderea cercetărilor.

124