Curs Metodica Predarii Informaticii

7/27/2019 Curs Metodica Predarii Informaticii

http://slidepdf.com/reader/full/curs-metodica-predarii-informaticii 1/57

1

Metodica predării informaticii

1. Introducere.

Constatăm că tinerii se simt atraşi de anumite discipline nu doar din cauza conţinutului dacă le placeun profesor, mai exact le place stilul de predare al acestuia se îndrăgostesc de disciplină. citim des în

memoriile personalităţi: am avut noroc să studiez (de exemplu, matematica, sau filozofia) cu profesorul X .Dar cu toate că formarea şi descrierea metodelor de predare a disciplinelor de cultură generală a început poate chiar din antichitate, aceste metode sunt în continuă transformare, iar pentru discipline noi, precuminformatica, trebuie să se caute şi să se experimenteze metode noi, adecvate conţinutului ştiinţific,obiectivelor urmărite şi nu în primul rând, aşteptărilor nerăbdătoare ale tinerilor. Aşa cum în antichitate nuse puteau face progrese în nici o ştiinţă fără studiul temeinic al filozofiei, azi nu se poate face şcoală fărăutilizarea instrumentului (hard şi soft) al tehnologiei informaţiei, respectiv al informaticii.

Însuşi secolul în care trăim este dominat de explozia informaţională şi se vorbeşte de o revoluţie acomunicaţiei. Tinerii iau contact cu această lume zilnic, asimilează noul din mers, învaţă să navigheze peInternet şi visează la o afacere sau un loc de muncă din care, evident, nu poate lipsi tehnologia informaţiei,nu poate lipsi computerul.

Ne punem întrebarea: este bine dacă această problemă este privită şi soluţionată la nivelul unuiînvăţământ naţional pur pragmatic? Cum se vor descoperi acei tineri care ar fi în stare să se abată de pedrumul bătătorit pentru a investiga necunoscutul, şi care, astfel, ar avea şansa să creeze ceva, săinventeze, în condiţiile în care, la şcoală, ei ar învăţa doar să utilizeze tehnologii inventate şi create dealţii? Evident, este nevoie de o preocupare stringentă, la nivelul întregului învăţământ, pentrudezvoltarea spiritului inventiv şi creator al tinerilor. Dar pentru a ajunge la finalitate, este nevoie ca tinerii – încă din copilărie – să înveţe să gândească.

Printre disciplinele care ar putea să formeze şi să dezvolte capacitatea tinerilor de a gândii, informaticaare un rol esenţial. Şi dacă este disciplină, ea trebuie predată conform unei metodologii. Temele tratate,domeniile abordate în cadrul disciplinei informatică dau naştere în permanenţă unor polemici în rândul profesorilor de informatică, precum şi a celor ce predau alte discipline, în rândul profesioniştilor şi al

părinţilor. Unii ar vrea ca predarea informaticii să se concentreze pe formarea unor specialişti încă dinliceu, alţii, dimpotrivă, ar vrea să vorbească despre informatică în general sau să se rezume la formareaabilităţilor de utilizare a instrumentelor informaticii. Evident, ar fi greşit să declarăm azi că trebuieneapărat predat un anumit sistem de operare, un anumit limbaj de programare sau un anumit utilitar. Ideeacere se cuvine a fi subliniată de acum est una conceptuală.

Elevii trebuie să afle:Care sunt acele funcţii care doar prin mijloacele tehnologiei informaţiei ne stau la dispoziţie:Ce fel de instrumente există; La ce folosesc acestea;Cum se folosesc;Cum trebuie să caute eficient în această lume foarte bogată a informaţiei.

Nu este nevoie să se integreze anumite teme legate de unele instrumente informatice, alese numai laun moment dat. De asemenea, nici încăpăţânarea de a preda mereu ultimele noutăţi nu se justifică înînvăţământul liceal.

Fiecare tară are propria lege a invăţământului, propriile obiective, deci şi propriul plan de învăţământ(curriculum) , respectiv programa şcolară (syllabus) pe care doreşte să o realizeze prin învăţământul deinformatică. Rezultatele obţinute în străinăate pot fi studiate, analizate şi adaptate obiectivelor şicondiţiilor în care se desfăşoară învăţământul românesc.



3

2. 2. Subiectectele metodicii predarii informaticii

O posibila grupare a subiectelor, ofera un model flexibil ce va suporta imbunatatiri in ceea ce priveste ponderea unor teme, respectiv punctul de vedere din care se trateaza acestea.1) Obiectivele generale ale disciplinei informatica. De regula, obiectivele generale ale unei discipline

sunt formulate in documente scolare, puse la dispozitia profesorilor din Romania, de MinisterulEducatiei Nationale.

2) Domeniile informaticii, clasificarea temelor si gruparea lor in functie de obiective si categorii devarsta.3 ) Metode specifice de predare a cunostintelor, apartinand diferitelor domenii ale informaticii

-metode si tehnici de programare, limbaje de programare, utilitare, sisteme de operare etc.4) Metode de evaluare specifice disciplinei – proiecte de diverse dimensiuni, lucrari trimestriale,

extemporale, teste, dar si concursuri, olimpiade, simpozioane, sesiuni de comunicari etc.Evident, pe langa cele enumerate, se vor analiza probleme specifice legate de dotarea (hard si soft) a

laboratoarelor, rolul interdisciplinar al informaticii, posibilitatea utilizarii instrumentarului informaticii in predarea/invatarea altor discipline dar si in afara orelor.

2. 3. Predarea informaticii in învăţământul preuniversitar

In cele ce urmeaza vom fixa doar cateva principii care stau la baza aplicarii acestor programe:• Dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui sistem de calcul si a unor produse de larga raspandire;• Dezvoltarea gandirii algoritmice, a spiritului inventiv si creator;• Dezvoltarea deprinderilor necesare activitatilor individuale si in echipa;• Constientizarea conexiunilor dintre informatica si societate;• Dezvoltarea deprinderilor de modelare, simulare si control, necesare in proiectarea algoritmilor.

Pentru a asigura impactul social cuvenit, interdisciplinaritea informaticii nu trebuie privita simplist.Editorul de texte “vegheaza” asupra respectarii regulilor ortografice, tabelatorul inlatura o serie dedificultati si o cantitate mare de efort cand e nevoie de statistici, iar programele de instruire usureaza

munca profesorilor, reduc efortul elevilor, infrumuseteaza procesul didactic. Internetul poate fi asimilat cuo biblioteca infinit de mare, este un adevarat tezaur care va trebui sa ajunga un izvor de cunostinte, atent culese si fructificate sub indrumarea profesorilor.

3. Disciplina Informatica in învăţământul preuniversitar

3. 1 Obiectivele generale ale disciplinei informatica in învăţământul preuniversitar

3. 1. 1. Consideratii generaleTransformarile societatii romanesti in ultimii ani, dezvoltarea si raspandirea informaticii,

patrunderea hardware-ului si software-ului modern in viata economica, sociala si in învăţământ impun o

pregatire diversificata a tineretuluim in acest domeniu. Învăţământul preuniversitar de informatica trebuiesa asigure dobandirea, fie a unor cunostinte de informatica la nivel de cultura generala, necesarecontinuarii studiului, fie a unor cunostinte avand caracter aplicativ la un nivel mediu de profesionalismcare sa asigure posibilitatea gasirii unui loc de munca.

Toti tinerii trebuie sa-si asigure un minim de cunostinte de tehnologia informatiei necesareutilizarii calculatoarelor in rezolvarea problemelor profesionale in diversele domenii ale vietii economice.Indiferent daca vor absolvi sau nu o insitituie de învăţământ superior, vor avea extrem de mult de castigatdaca vor avea cunostinte de informatica, resuind astfel sa corespunda cerintelor pe care locurile de muncaale prezentului si viitorului apropiat le vor ridica in fata lor.



4

3. 1. 2. Obiectivele generale ale disciplinei informatica in învăţământul preuniversitara) Pornind de la faptul ca nu exista domeniu de activiatate unde sa nu se prelucreze si sa nu se transmita

informatii atat in cadrul domeniului respectiv, cat si spre exterioril lui, afirmam ca azi informatia este foarte valoroasa, ea trebuie stocata, prelucrata si transmisa in conditii care sa asigure corectitudine siexcatitate, deci la nivel profesional. Rezulta, direct, ca unul din obiectivele învăţământului deinformatica trebuie sa fie asigurarea intelegerii tuturor problemelor legate de informatie si de

stocarea, prelucrarea, respectiv transmiterea ei. b) Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adica pregatirea elevilor astfel incat sa poata beneficia de lumea calculatoarelor, respectiv sa poata folosi posibilitatile asigurate de culturainformatica, trebie sa stea in atentia învăţământului preuniversitar. Aceasta presupune identificarea siintelegerea principalelor componente ale calculatorului, precum si a functionarii retelelor decalculatoare. Elevii trebuie sa cunoasca interfetele utilizator ale sistemelor de operare si ale celor mairaspandite utilitare, modul de instalare, exploatare si utilizare a acestora, sa dobandeasca deprinderinecesare cunoasterii si folosirii oricarui software nou, precum si a versiunilor noi pentru cel existent.

c) Dezvoltarea gandirii algoritmice este un obiectiv la realizarea caruia informatica are o contributieesentiala si eficienta. Asemenea matematicii, informatica dezvolta gandirea in general, si are in scoala,dar si in viata de zi cu zi, un rol esential in procesul de invatare, in formarea caracterului si a

personalitatii. Dar informatica (in plus fata de matematica) dezvolta gandirea algoritmica diferita degandirea matematica (preponderent teoretica si abstracta) prin faptul ca obliga elevii sa finalizezerezolvari ale unor aplicatii practice concrete. Aceasta gandire nu se leaga doar de cunostintele de programare, ci si de cunostintele referitoare la geastionarea bazelor de date, la utilizarea tabelatoarelor,editoarelor de texte etc. Demonstrarea teoretica a existentei unei solutii pentru o problema data (ca inmatematica) chiar daca este importanta, nu este echivalenta cu rezolvarea problemei specificate. Estenevoie de dezvoltarea abilitatilor concrete de a rezolva probleme

d) Dezvoltarea deprinderilor necesare muncii individuale se realizeaza intr-un proces firesc, in dialogcu calculatorul. Acesta este un instrument care reactioneaza imediat la incercarile elevului si caretotodata nu isi pierde rabdarea niciodata, ofera sansa unei invatari conform ritmului propriu al fiecaruia,

ofera posibilitatea lucrului diferentiat cu elevii talentati sau cu cei care lucreaza mai lent .Informatica este esential legata de lucrul individual cu un calculator, deci dezvolta intr-un modfiresc deprinderea de a lucra individual. Din nefericire, aceasta poate duce la formarea unor trasaturicum ar fi individualismul sau egoismul. Aici intervine esential rolul profesorilor:sa incurajeze si saorganizeze activitatea in grupuri.

e) Prin folosirea retelelor de calculatoare a aparut posibilitatea unui schimb de informatie intre utilizatoriide calculatoare, mult mai eficient decat cel casic (posta, telefon, telex etc) Educarea elevilor inspiritul unei activitati desfasurate in grup, in colaborare , se finalizeaza prin predarea informaticiiorientata pe proiecte . Realizarea unor aplicatii mai complexe impune lucrul in grup, modularizarea programului si pastrarea contactelor cu ceilalti membrii ai grupului. In viata reala majoritatea

activitatilor nu se desfasoara izolat, de aceea profesorii trebuie sa stimuleze acest fel de activitati.Proiectele trebuie sa fie impartite in activitati repartizate pe individ, interconectate si elevii trebuieinvatati sa preia si sa transmita informatii respectand anumite specificatii. Evident profesorul are rol desupervizor. Obisnuirea elevilor cu diverse responsabilitati, cu raspunderea privind finalizarea proprieimunci si asigurarea inlantuirii unor elemente realizate in paralel, ii va pregatii pentru o activitate pecare cu siguranta o vor intalni in viitor.

f) Este important ca elevii sa fie capabili sa aleaga din instrumentarul existent pe cel de care au nevoie, saidentifice si sa foloseasca software-ul cel mai potrivit aplicatiei pe care o realizeaza. Rezulta ca trebuiesa fie capabili sa analizeze problema, sa descopere cerintele si sa decida ce software si ce instrumentale acesteia sunt cele mai utile. Pe de alta parte pentru ca elevul sa poata “alege” ceva, el trebuie sa aflemacar de existenta si caracteristicile esentiale mai multor tipuri de software.



5

g) Educarea elevilor, urmarind atent dezvoltarea spiritului inventiv si creator, se realizeaza in mai multesensuri in cadrul disciplinei informatica. Indiferent de continutul programului sau al aplicatiei, ceea cerealizeaza elevul trebuie sa functioneze, trebuie sa fie utilizabil; altfel spus, trebuie sa aiba toatecalitatile unui produs finit.

Aceste cerinte in informatica se concretizează prin:- interfata prietenoasa;

- asigurarea functionarii aplicatiei in mod inteligibil chiar si in cazul unui utilizator neautorizat, saual unuia care nu cunoaste aplicatia;- fiabilitate; aplicatiile trebuie verificate si testate;- performanta; analiza complexitatii (in cazul algoritmilor) si a eficientei (in cazul aplicatiilor

nealgoritmice) trebuie sa devina obisnuit;- portabilitate.

h) In liceu, informatica trebuie sa porneasca de la un nivel de baza, inclunzand Tehnologia Informaticii(Computer Literacy) . La acest nivel, nu putem spune ca informatica este o disciplina izolata sauindependenta. Un scop important este ca elevii sa stie sa foloseasca tehnologia informatiei pentru arezolva diverse probleme. Astfel, profesorii altor discipline pot prezenta sau solicita realizarea unor

aplicatii de tip software educational, deci elevii ar trebui sa stie sa utilizeze cunostintele dobandite laorele de informatica, realizand la randul lor, instrumente noi, care se pot folosi în cadrul altor lectii.

Principalele domenii care ar trebui abordate sunt:-cunoasterea si utilizarea calculatorului;-procesare de texte;-procesoare grafice;-algoritmi simpli si notiuni de programare;-baze de date;-procesoare calcul tabelar;-servicii Internet;

-documente Html;-facilitati multimedia.Pe de alta parte, elevii trebuie sa fie capabili sa elaboreze, programeze si execute algoritmi simpli care

rezolva probleme elementare sau care pot fi utilizate in cadrul altor discipine: matematica, fizica, chimieetc. Aceasta introducere in programare nu trebuie sa fie cel mai important capitol; acesta poate fi abordatsi accentuat in mod diferit in clasele cu profil tehnic in functie de specialitatea studiata.

i) Elevii trebuie sa constientizeze influenta informaticii asupra societatii si invers. DezvoltareaImpetuoasa a informaticii modifica societatea, de aici rezultand necesitatea intelegerii rolului pe care il aucalculatoarele in schimbarile din viata sociala, economica si ale aspectelor etice in ceea ce privesteutilizarea lor. Elevii trebuie sa constientizeze avantajele si dezavantajele care deriva din utilizarea

calculatoarelor, respectiv a retelelor. In schimb, etica are rolul de a-I intentiona asupra dreptului de autor,a confidentionalitatii informatiilor, a protectiei bazelor de date, asupra efectelor spargerii unor retele,conturi ale virusilor etc.

3. 2. Concepte false legate de disciplina informatica

Temele, domeniile abordate in cadrul disciplinei informatica dau nastere in permanenta unor polemici inrandul profesorilor de informatica, precum si celor ce predau alte discipline, al profesionistilor si al parintlor. Domeniile care se vor invata si importanta lor se pot pune in lumina pornind de la conceptele“extremiste” legate de subiect. Dintre aceste “concepte” vom enumera cateva, lasand pe seama cititorilor sa le analizeze si sa dezvolte discutia constructiva in dezbaterea acestora:



6

-Disciplina informatica=”Sa vorbim despre informativa in general!”-Predarea informaticii=pregatirea unor specialisti-Predarea informaticii=pregatire (doar) de utilizatori-Pregatirea de utilizatori=predarea functiilor uui utilitar -Predarea informaticii=pregatire (doar) de programatori-Pregatirea de programatori=invatarea unui singur limbaj de programare-Predarea informaticii=predarea unor domenii avand aceeasi “greutate”

-Predarea informaticii=predarea unor teme alese “samavolnic”-Predarea informaticii=predarea integrala a unor instrumente informatice-Predarea informaticii=predarea secventiala a unor teme independente-“Totul predat la zi, adica ultimele noutati” (!)-“Profesorul are mai putine cunostinte decat elevul” (!)-“Pentru predarea informaticii nu este necesara disciplina informatica” (!)

Observatie: Fiecare concept contine si un miez de adevar, dar in acceptarea lor integrala sigur este gresita.

3. 3. Strategii posibile in realizarea obiectivelor

Nu vom intra in prezentarea continuturilor invatarii. Scopul acestei lucrari este de a dezvolta posibile metode de predare a diferitelor domenii de cunostinte ale informaticii, respectiv punerea inlumina a utilizarii instrumentelor informatice in predarea altor discipline. Inainte insa de a intra in detalii,iata cateva idei generale referitoare la modul in care se va imparti continutul disciplinei in cadruldisciplinei in cadrul unui an scolar. Din acest punct de vedere exista trei categorii de domenii:

- Continutul din subdomeniu poate fi predat continuu, in blocuri mari de cunostinte (de exemplu,nu este bine ca predarea unui editor de texte sa fie facuta cateva ore, apoi intrerupta cateva oresi iar continuata) .

- Continutul din subdomeniu poate fi predat in blocuri de 1-2 ore maximum, orice incercare de a

lungi subiectul conduce la esec (de exemplu, in scoala generala nu se va preda un sistem deoperare pe durata unui trimestru - copii se vor plictisi şi nu ar putea asimila cunoştinţele stufoase,referitoare la un singur subiect.

- Conţinutul subdomeniuli va necesita doar părţi de 5+10 minute din cadrul unei ore (în aceastăcategorie intră elemente de istoric, aspecte legte de etică etc) , nu există disciplină separată cu titlulIstoric sau Etică dar se va căuta să se împrospăteze o lecţie grea sau o prezentare mai monotonă cuelemente din aceste domenii.

3. 4 Domeniile informaticii în programele şcolare, clasificarea lor.

Cunoştinţele de informatică se pot clasifica în foarte multe moduri. Ţinând cont că trebuie să sestudieze problema din prisma metodicii, pentru fiecare domeniu vom prezenta obiectivele specifice,urmărite în procesul de instruire în cadrul disciplinei Informatică.Din obiectivele învăţământului de informatică rezultă cu scopuri trebuie urmărite în cadrul disciplinelor,ce anume se va preda şi ce anume se va utiliza în avcadrul altor discipline.

a) Modelarea, algoritmizare, programe.Lumea, mediul inconjurator, este inteleasa pe baza unor modele. Dezvoltarea deprinderilor de

modelare, obisnuirea elevilor cu gandirea logica, se poate realiza eficient pe parcursul invatarii celor maivariate domenii ale informaticii.

Obligatia unor formalizari necesita o gandire precisa, riguroasa. Pe parcursul construirii programelor, formalizarea apare ca un proces in lagerea (crearea) structurilor de date si in proiectarea



7

algoritmului. Formalizarea este un proces care trebuie introdus treptat, cu mare grija, in functie decategoria de varsta a elevilor.

Este foarte important sa se acorde ponderea adecvata predarii acestui domeniu, deoarece, prinmetode corespunzatoare, se poate realiza dezvoltarea deprnderilor de abstractizare, a unei gandrialgoritmice, disciplinate. Conform studiilor psihologice, perioada cea mai receptiva din viata unui individeste adolescenta; in acesti ani se pot forma obisnuinte extrem de valororase, cum gandirea indiependenta,logica si algorimtica, respectiv capacitatea de a analiza si de a sintetiza.

In cazul invatarii algoritmice, analiza problemei ii conduce pe elevi la modele. Va trebui stabilitmodelul prin care se vor reprezenta datele (de intrare si de iesire) , apo va trebui stabilit modelul pentruacele actiuni care, pe baza datelor de intrare, determina datele de iesire, adica rezultatele. Rezultatele cainvatarea algoritmilor nu se poate separa de invatarea structurilor de date.

Elevii trebuie sa inteleaga ca in porcesul rezolvarii de probleme cu ajutorul calculatorului etapace amai importanta este cea a descoperirii algoritmului si nu scrierea efectiva a programului(codificarea) . Dar pentru a programa corect si eficient, sunt necesare cunostinte practice de programare.Astfel spus, nu se poate invata programare “pe hartie”. Este nevoie indiscutabil, de calculatoare pentru caelevii sa se poata verifica, sa acumuleze succese, sa fie stimulati de rezultatele obtinute.

Rezulta ca invatarea limbajului de programare nu este un scop in sine (limbajul este uninstrument similar cu instrumentul numit calculator) . De asemenea, este important ca elevii sa invete sa

modeleze independent de limbajele de programare.Acest obiectiv specific defineste rezolvarea de probleme ca fiind o modalitate de creare deinstrumente (programe) noi.

Elevii trebuie sa inteleaga ca programul este un produs; ca atare, trebuie sa posede toate calitatilenecesare utilizabilitatii. Aceasta utilizabilitate in informatica, va fi redefinita conform specificului. Eleviitrebuie sa inteleaga cat se poate de repede ca un program va fi considerat corect daca:

- Este codul corect al unui algoritm corect;- Pe baza unor date de intreare corecta, valide, produce rzultate corecte (corespunzatoare

asteparilor ) ;- Prelucrand datele de intrare oarecare se finalizeaza in mod inteligibil;- Are o interfata prietenoasa;

- Este lizibil, usor de modificat si de intretinut (corectat, actualizat)- Produce rezultate intr-un interval de timp rezonabil.Pentru anumite categorii de varsta se vor preda si metode de programare eficienta, notiuni

elementare de complexitate ;oricum, de la inceput se recomanda ca profesorul sa nu se multumeasca cusolutii realizate superficial, ci sa incerce sa puna accent si pe stilul de programare al elevilor.

Se vor preda\invata metode de verificare a corectitudinii algoritmilor cum ar fi: ” metoda cutieinegre” si “metoda cutiei transparente”.

Nu se vor constrange elevii sa invete, respectiv sa memoreze “retete”, se va pune accent peintelegerea pasilor unui algporitm si se vor incuraja elevii in a dezvolta si prezenta ideile proprii,originale. Daca un profesor considera ca este corect doar ceea ce coincide cu ideile lui preparate de acasava constata ca elevii isi pierd increderea in posibilitatile proprii, in valoarea ideilor lor, manifesta tendinte

de a reproduce ideile altora, asteapta ca totul sa fie prezentat de profesor, sa vina din “exterior”.Deasemenea, un profesor care isi impune permanent propriile modele, risca sa fie acuzat ca la randul lui,nu intelege ideile elevilor.

b) Instrumentele programăriiDin acest domeniu fac parte cunoştinţele privind instrumentele soft care sunt necesare pentru

implementarea algoritmilor şi structura de date, de asemenea pentru verificarea şi depanarea lor. Din această grupă fac parte metodele de reprezentare a algoritmilor (scheme logice, diferitele

variante de pseudocod, organisme, etc) limbajele de programare, instrumentarul oferit de mediile de programare pentru urmărirea / depanarea programelor.

Învăţarea acestor instrumente nu se poate separa de cunoştinţele învăţate la punctul a) rezultă deci cănu este indicată predarea independentă a lor. Legat de un limbaj de programare, se va prada exact atât cât



8

este necesar pentru rezolvarea şi verificarea problemelor enunţate (evident, corespunzător categoriei devârstă) .

În condiţiile ideale, limbajul de programare rămâne la latitudinea profesorului şi va fi ales în funcţie de problemele propuse spre rezolvare, de categoria de vârstă şi de obiectivele generale urmărite.

Transcrierea unui algoritm într-un limbaj de programare – necesită învăţarea facilităţilor limbajului şia metodelor de verificare. Se ştie că, dacă un text sursă conţine greşeli sintactice, acestea se detectează decătre compilator. Nu este cazul ca elevii să fie constrânşi să reţină diagrame de sintaxă, trebuie doar să le

studieze, să le interpreteze, astfel încât în momentul apariţiei unei erori de sintaxă să poată corectagreşeala.În ceea ce priveşte facilităţile mediului, a editorului acestuia, a instrumentelor de depanare a erorilor

de executare şi de depistare a celor din algoritmul programat, acestea se vor învăţa din mers, pe măsuraapariţiei necesităţii utilizării lor. Accentul se va pune pe utilizare şi nu pe memorare.

c) Rezolvarea problemelor având caracter utilitarAici se tratează procesele aparţinând instruirii informatice care se referă la probleme a căror

rezolvare necesită utilizarea unui editor grafic sau imagini, a unui editor de texte, a unui tabelator, a unuisistem de gestiune a bazelor de date etc.

Se recomandă ca utilitarele să se studieze în funcţie de problemele concrete care urmează a fi

rezolvate. Accentul se va pune pe posibilităţile oferite şi nu pe modalităţile de realizare. Atenţie nu se vaconcentra asupra instrumentului (hard sau soft) ci pe cunoaşterea filozofiei produsului.Acest domeniu are ca obiectiv specific cunoaşterea minimală a utilitarelor cel mai des folosite.

Caracteristica cea mai importantă este concentrarea atenţiei asupra rezolvării problemei şi nu asupracunoaşterii temeinice a utilitarului folosit.

În cadrul acestui obiectiv accentul se va pune pe utilizarea instrumentului: softul utilizat va fi privitca un instrument care foloseşte la realizarea unei aplicaţii.

Pentru predarea cunoştinţelor aparţinând acestui domeniu este nevoie de mai multe discipline.Învăţarea aprofundată a unui anumit utilitar se justifică doar în şcolile cu un profil special, de ex. într-oşcoală având profil electrotehnic sau arhitectură s-ar putea studia un utilitar de tip AUTOCAD în scopulsprijinirii altor discipline din şcoală respectivă şi a pregătirii elevilor pentru ocuparea unui loc de muncă

pentru care este nevoie o calificare specială.d) Cunoaşterea şi folosirea utilitarelor

Trebuie clasificate caracteristicile clasice care se regăsesc în majoritatea utilitarelor din clasa deutilitare respectivă, apoi se învaţă particularităţile specifice ale produsului studiat.

Învăţarea utilitarelor având funcţii generale şi a utilitarelor specializate se va realiza pe baza aceloraşi principii ca în cazul instrumentelor de programare. Aşa cum la punctul a) domină aspecte logice, iar la punctul b) aspecte practice, la fel trebuie abordate (în pereche) punctele c şi d. În învăţământul preuniversitar (cu excepţia unor situaţii facultative de specializare) nu trebuie urmărită învăţarea completăa acestor utilitare.

Nu se va aşeza în centrul programei un utilitar, nu se va preda utilitarul pe baza meniurilor, ci se vor

realiza aplicaţii cu ajutorul lor . Accentul se va pune pe funcţionalitatea softului folosit.Elevii vor învăţa editare de texte, vor desena, sau vor crea baze de date, vor rezolva problema propusă,

deci vor folosi aceste utilitare şi vrând nevrând se vor familiariza cu ele. Evident, şi de data aceasta vatrebui să se realizeze şi să se finalizeze practic aplicaţiile.

e) Rezolvarea cu ajutorul instrumentelor informatice a unor probleme practice din viaţa de zi cu zisau propuse de alte discipline.În acest domeniu, punctul de pornire îl constituie problema concretă care urmează să fie rezolvată; de

exemplu, clasa doreşte să organizeze o excursie. Ea trebuie planificată, deci –problema trebuie analizată;apoi e nevoie de un tabel, ulterior se scrie un articol pentru gazeta de perete etc. dacă elevii nu cunosctoate instrumentele care urmează a fi folosite, ele vor fi prezentate şi elevii vor fi îndrumaţi în explorarea



10

g) Informatica si societateaElevii vor asculta cu placere istoricul informatiilor ca un subdomeniu al culturii. La fel de

important este si viitorul, respectiv prezentarea efectelor informaticii asupra societatii. Se va vorbi despresecuritatea si protejarea datelor, despre probleme de etica generate de aparitia virusurilor, desprerespectarea muncii colegului sau a colectivului in care vor lucra. Cunoasterea legii copyright-ului si aurmarilor folosirii produselor soft obtinute ilegal este absolut necesara. Dar, elevii de azi, maine vor facecomert electronic, deci si acest domeniu ii va pasiona.

Se va prezenta istoria dezvoltarii tehnicii de calcul, a informaticii, nu sub forma unor expuneri, ci“colorand” lectiile, atunci cand se potriveste, cu scurte istorisiri, “povestioare”. Nu se va preda intr-un bloc continuu tot ceea ce trebuie sa invete elevii despre relatia informatica-societate, ci sub forma unor parti de 5-10 minute din anumite lectii ori de cate ori se iveste ocazia. Castigul este dublu: pe de o parte seva inviora o lectie care ar fi devenit plictistoare, pe de alta parte (experienta o dovedeste) elevii isi vor aminti mult mai bine aceste “paranteze” decat daca ar fi fost predate sub forma unor secvente de lectii.

Pe langa trecut, este foarte important ca elevii sa afle despre cat mai multe posobilitati de utilizarea instrumentarului informatic existent azi in lume. Chiar daca in scoala nu este nici un scanner, ei trebuiesa stie ca exista asa ceva, de asemenea trebuie sa afle desper existenta multor altor “minuni” aleinformaticii care ii vor interesa si ii vor atrage.

In alta ordine de idei, profesorii trebuie sa se informeze despre diverse subiecte de cercetare,

prezentate in reviste de informatica si tehnologia informatiei – aplicatii din astronomie, astronautica,geologie, medicina, lingvistica etc. , subiecte despre care sa poata discuta cu elevii.Se poate constata ca la inceputurile informaticii cel care lucra cu un calculator avea nevoie de

cunostinte de nivel inalt (relativ la alte domenii) ; in viitor – probabil – de multe ori va fi destul daca vomfi suficient de informati. Nu sunt suficiente doar enumerarile, respectiv prezentarile “distante”;trebuie acentuate modificarile careintervin deodata cu aceste” prezente” ale informaticii in viata si munca de zi cu zi a omului

h) Noţiuni de matematică utilizate în informaticăSe referă la acele cunoştinţe matematice de bază care în cadrul disciplinei matematică fie nu sunt

tratate de loc, fie sunt tratate într-un moment nepotrivit. De exemplu, în cadrul disciplinei matematică

elevii se întâlnesc cu noţiunea de matrice doar în clasa a XI-a, dar profesorul de informatică are nevoie denoţiunea de tablou din clasa a IX-a. Ideal ar fi ca în clasa a IX-a să nu se numească matricea "matrice" cisimplu tablou de numere, de caractere sau de orice altceva, de asemenea, vectorul ar fi bine să senumească tablou unidimensional .

Se vor prezenta noţiuni matematice doar atunci şi acolo unde rezolvarea problemei necesităcunoaşterea acestor noţiuni de bază ( de exemplu: sistemele de numeraţie 2, 8, 16 sau la un nivel mediu:elemente din teoria grafurilor) . În cadrul disciplinei matematică sunt foarte multe noţiuni de bază,necesare pe parcursul învăţării informaticii, de exemplu cunoştinţele din teoria mulţimilor, din logicamatematică, din teoria relaţiilor etc.

Este important să nu se trateze superficial aceste noţiuni de matamatică, dar totodată să nu se supraliciteze în detrimentul disciplinei matematică. Chiar dacă este vorba despre aceeaşi noţiune,

informaticianul programator o va privi altfel decât matematicianul, datorită faptului că el este interesat în rezolvarea unei probleme concrete, a unei aplicaţii cu pretenţia unor rezultate palpabile, concrete, nudoar teoretice.

i) Cunoştinţe elementare în informaticăÎn acest domeniu se va discuta despre cunoştinţele elementare care din cauza utilizării lor multiple

şi în multe forme, ar putea constitui partea introductivă a mai multor discipline de informatică.Aceste noţiuni trebuie foarte bine fundamentate. De exemplu: structuri de date, structuri de

control, principiile programării structurate etc. Evident ele se tratează în mod diferit în cazul diferitelor categorii de vârstă, dar tocmai acesta este şi motivul pentru care trebuie tratate cu precizie şi nu cu superficialitate. Nu aşa se creează premisele necesare pentru ca elevul să le poată "construi" în mintea lui,fără ca reluările să creeze haos.



11

Nu este necesară tratarea teoretică şi completă, în schimb trebuie verificat întotdeauna ce ştiudeja elevii, ce anume nu este încă suficient de clar pentru ei, apoi urmează precizările noi.

Nu există disciplină care să conţină numai cunoştinţe de bază, ele apar pe parcurs în cadrul fiecăreidiscipline de informatică, pe măsura rezolvării problemelor de complexitate mereu ridicată.

3.5. Proiectarea programei, construirea disciplinei. Domeniile informaticii prevăzute

în programele şcolare. Cunoaşterea şi analiza programelor şcolare.Acest subiect abordează strategiile de bază ale proiectării programei analitice, utilitateaconţinuturilor prin precizarea obiectivelor generale şi specifice.

Având în vedere că obiectivele generale ale disciplinei informatică au fost trecute în revistă, vomfixa doar câteva principii care trebuie să stea la baza aplicării acestor programe. Accentul va fi pus pelatura aplictivă. Este foarte important să se ţină cont de categoria de vârstă cu care se lucrează.

Strategii posibile în realizarea obiectivelor:- predarea liniară presupune o secvenţialitate a temelor tratate; la niveluri diferite de clase se vor

preda teme diferite;- predare ciclică, concentrică

Atât în programele analitice cât şi detaliat în manuale (cărţi care deocamdată sunt doar proiecte demanuale) , se revine la acelaşi conţinut, în clase succesive, dar pe o treaptă superioară. Revenirea se facedin două motive: la prima întâlnire a elevului cu noţiunea (metoda) , acesta nu o poate cuprinde în toatărigoarea sau în toată întinderea ei. Astfel, unele cunoştinţe se prezintă în sistem concentric calitativ cândînsuşirea completă, riguroasă se face prin restructurări, reinterpretări pe diferite trepte de şcolaritate,începând cu clasele mai mici până în clasele mari.

În această categorie intră cunoştinţe legate de sisteme de operare, medii de programare, metode şitehnici de programare etc.

Vor fi şi cunoştinţe de informatică ce se vor preda în şcoală concentric cantitativ. Nu se poate preda aceeaşi cantitate de cunoştinţe în gimnaziu şi în liceu. Atunci când anumite domenii se reiau înliceu, profesorul trebuie să ştie ce anume şi cât a învăţat elevul în clasele mai mici. De asemenea, trebuie

să se ţină cont de cunoştinţele acumulate la alte discipline pentru a şti pe ce anume se poate baza.O altă problemă importantă se leagă de modul în care se va împărţi conţinutul disciplinei încadrul unui an şcolar. Din acest punct de vedere există trei categorii de domenii:

- Conţinultul din subdomeniu poate fi predat continuu, în blocuri mari de cunoştinţe (de exemplu,nu are nici un rost ca predarea unui editor de texte să fie făcută câteva ore, apoi întreruptă câteva ore şi iar continuată) ;

- Conţinutul din subdomeniu poate fi predat în blocuri de 1-2 ore maximum, orice încercare de alungi subiectul, chiar dacă avem cele mai bune intenţii conduce la eşec (de exemplu, în şcoala generală nuse va preda sistemul de operare pe durata unui trimestru - copiii se vor plictisi în mod sigur, şi nici nu ar putea asimila asemenea cantităţi de cunoştinţe referirtoare la un singur subiect) ;

- Conţinutul subdomeniului va necesita doar părţi de 5-10 minute din cadrul unei ore (în această

categorie intră elemente de istorie, aspecte legate de etică etc) . Nu există disciplină separată cu titlul"Istorie" sau "Etică", dar se va căuta să se împrospăteze o lecţie grea sau o prezentare mai monotonă cuelemente din aceste domenii sub forma unor apropos-uri care vor colora ora.

Atunci când se construieşte, se formează disciplina, trebuie să se ţină cont de următoarele criterii:1) disciplina informatică trebuie să poată fi predată

- trebuie să existe profesor, cu calificare adecvată care s-o predea;- trebuie să existe dotarea necesară care permite profesorului să predea eficient;- trebuie să corespundă posibilităţilor categoriei de vârstă;- nu trebuie să cauzeze supraîncărcarea elevilor

2) disciplina informatică trebuie să poată fi învăţată- va trebui să stimuleze şi să dezvilte gândirea;

- va trebui să sprijine elevii în dezvoltarea capacităţii de a se concentra asupra esenţei;



12

- va trebui să-i ajute în dezvoltarea capacităţii de a analiza şi de a sintetiza;- va trebui să-i stimuleze în direcţia rezolvării problemelor şi mai ales în a finaliza rezolvările.

3) disciplina informatică trebuie să fie orientată spre aspecte practice- nu va fi o joacă de dragul utilizării calculatorului; (aici prin joc nu se înţelege neapărat activitatea

de "a se juca" ci o utilizare haotică, fără scopuri bine precizate a calculatorului) ;- în orice subdomeniu al informaticii se vor evita prezentările teoretice exagerate;

4) disciplina informatică trebuie să stimuleze munca individuală

5) conţinutul disciplinei trebuie să fie în aşa fel construită încât să permită profesorului să se convingăcă a fost asimilat

- elevii pe tot parcursul procesului de învăţare trebuie să realizeze cât ştiu în raport cu cerinţele şide asemenea, în raport cu ceilalţi elevi din clasă (atenţie "relativitatea" nu întotdeauna oglindeşte"realitatea") . Analiza greşelilor tipice sau specifice trebuie să fie conţinute în temele disciplinei.6) Conţinutul disciplinei trebuie să fie, dacă se pote şi interesant!

Pe baza acestor criterii domeniile disciplinei informatică se pot grupa în jurul a două domenii principale:

1. Algoritmizare, modelare, programare2. Rezolvarea problemelor având caracter utilitar prin intermediul unor medii existente.În aceste două domenii intră cunoştinţe care nu se pot dobândi fără aportul creator şi activ al

elevilor. Dobândirea lor le asigură senzaţia de succes; de asemenea, datorită utilizării calculatorului feed- back-ul funcţionează continuu.În cadrul disciplinei, aceste două domenii pot alterna chiar pe parcursul unui an şcolar. În clasele

unde scopul este predarea unor cunoştinţe de bază, nu se va prefera predarea monolitică a acestor cunoştinţe într-o secvenţialitate întâmplătoare, ci se va căuta combinarea lor astfel încât să se poată realizaobiectivele generale ale învăţământului de informatică. Astfel se va evita ca disciplina să devină monotonăşi plictisitoare.

Dacă aceste discipline nu sunt predate de acelaşi profesor, trebuie să existe o procupare în sensulunei colaborări strânse între aceştia, pentru evitarea paralelismelor sau dimpotrivă a pierderii unor teme.De fapt este foarte avantajos dacă într-o clasă vor preda informatică mai mulţi profesori, astfel elevii sevor întâlni cu mai multe stiluri de predare, cu ritmuri şi metode diferite. Tinerii vor învăţa mult mai mult

de la mai mulţi profesori decât dacă pe parcursul a mi multor ani (pe baza principiului continuităţii) tot ceeste informatică va fi predat de acelaşi profesor. Nici unui profesor de informatică nu i se pote pretinde săcunoască totul din toate domeniile, el nu va avea acelaşi randament pe terenul propriei lui specializăridacă trebuie să se implice în toate domeniile. Pe de altă parte şi elevii se plictisesc, chiar şi de cel maigrozav profesor dacă timp de 4 ani, mai multe ore pe săptămână mereu acelaşi profesor le vorbeşte despreinformatică.

Celelalte domenii vor pătrunde în aceste două domenii vaste sau se vor intercala între părţi aleacestora. Aceste domenii vor fi grupate în părţi mai mici şi predate într-o secvenţialitate aleasă cu grijă,evident realizând concomitent corelaţiile necesare dintre domenii.

Implicaţiile sociale ale informaticii, istoricul, aşa cum s-a mai amintit, se va împărţi în părţi şi maimici. Aceste cunoştinţe se vor preda (de fapt poveşti) , ori de câte ori se iveşte ocazia. Câştigul este dublu:

pe de o parte se va înviora o lecţie care ar fi devenit plictisitoare, pe de altă parte (experienţa o dovedeşte)elevii îşi vor aminti mult mai bine aceste "paranteze" decât dacă ar fi fost predate sub forma unor secvenţede lecţii.

Instrumente ale informaticii precum Utilizarea sistemelor utilitare sunt domenii care nu se vor preda pentru elevi mai tineri de 14 ani. Oricum, din aceste domanii se vor preda cât este absolut necesar pentru a atinge obiectivele celor două domenii mari Algoritmizare, modelare, programare, respectiv Rezolvarea problemelor cu caracter utilitar prin intermediul unor medii existente, de asemenea atunci şinumai atunci când aceste cunoştinţe devin necesare.

În cele ce urmează vom prezenta obiectivele programelor şcolare din gimnaziu pentrumodulele de informatică din cadrul disciplinei "Educaţie tehnologică", din liceu pentru disciplinele"Tehnologia informaţiei" şi "Informatică" pentru clasele având profilul matematică informatică.



13

1) GIMNAZIUÎn condiţiile contemporane, când tehnologizarea este prezentă în toate domeniile vieţii sociale,

"Educaţia tehnologică" se impune ca o latură esenţială în formarea omului modern, capabil să se adapteze permanentelor mutaţii produse în societate, mutaţii datorate evoluţiei ştiinţifice şi tehnice pe plan naţionalşi mondial. Tânărul absolvent al unui ciclu de învăţământ va avea o conduită profesională competitivă

dacă la formarea lui au contribuit şi elemente de educaţie tehnologică.Părerea conform căreia personalitatea umană este supusă alienării într-o societate tehnologică esteîn mare parte rodul unei lipse de educaţie autentică. Educaţia tehnologică este menită să pună în evidenţărolul instrumental al ştiinţei şi tehnicii, nu rolul conducător al acestora asupra vieţii omului.

Explozia informaţională şi perimarea accelerată a cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice, ca şi proliferarea, diversificarea şi perfecţionarea continuă a produselor tehnologice necesită o educaţietehnologică prin care omul să poată stăpâni şi exploata mai eficient noile tehnologii. Experienţa arată că,odată cu realizarea tehnologiilor de vârf, apar şi dificultăţile asociate exploatării acestora.

În acest context, "Educaţia tehnologică" este introdusă în planul de învăţământ ca disciplinăobligatorie încă din ciclul primar continuându-se studiul în gimnaziu şi liceu.

Conţinuturile disciplinei "Educaţia tehnologică" sunt organizate într-un set modular de unităţi

proiectate pe baza unei perspective sistematice şi realiste corespunzând atât particularităţilor bio-psiho-fiziologice ale elevilor, cât şi necesităţilor studiului.

Pentru clasele a VII-a si a VIII-a exista o schema modulara in doua variante A si B:În alegerea variantei de studiu profesorul va lua în considerare atât resursele locale existente (zona

geografica, specific local, baza materiala a scolii) cât si optiunile elevilor.Continutul fiecarui modul este structurat pe niveluri, de la simplu la complex.

Nivelul I ofera cunostinte teoretice proprii domeniului respectiv care introduc si familiarizeazaelevii cu notiunile de baza, cu limbajul specific modulului.

Varianta A CLASA a VII-a

CLASA a VIII-a

Limbaj graficconventional

Tehnologii si materialemetalice

Agricultura

AgriculturaElectrotehnica,electronica, energie


Domenii profesionale

Varianta B CLASA a VII-a

CLASA a VIII-a


Tehnologii si materialemetalice

Agricultura

AgriculturaElectrotehnica,electronica, energie


Domenii profesionale



14

La nivelul II notiunile fundamentale dobândite la primul nivel sunt consolidate, concretizate înaplicatii practice menite sa formeze capacitati si aptitudini. Activitatea didactica este puternic centrata pemunca independenta a elevilor subtil dirijata de profesor; rolul profesorului (aparent) se diminueaza, eldevenind simplu mediator.

Elevii sunt pusi în situatia de a realiza produse (materiale sau imateriale) , de a transforma onecesitate într-o problema practica, tehnica, de a cerceta si proiecta, de a executa produsul si de a-lvalorifica, într-un cuvânt de a-si proba capacitatea tehnica formata.

Nivelurile I si II sunt accesibile tuturor elevilor. Nivelul III vizeaza standardele de performanta prin realizarea de produse cu grad sporit dedificultate si se încadreaza în procentul de 30% curriculum local.

Modulul “Tehnologia informatiei” Parcurgerea modulului “Tehnologia informatiei” constituie un prim pas în alfabetizarea

informatica a elevilor, esentiala în formarea profilului tehnic al personalitatii.Acest modul contine o serie de aplicatii ale disciplinelor de baza precum si ale celorlalte module

din cadrul disciplinei “Educatia tehnologica”.Continutul modulului “Tehnologia informatiei” este structurat pe trei niveluri, acestea

corespunzând diferitelor grade de interes manifestate de elevi precum si etapelor de dezvoltare a gândirii

acestora. Alegerea lor se face si în functie de vârsta, abilitati precum si de dotarea cu echipament detehnica de calcul si nu în ultimul rând în functie de influentele mediului în care se desfasoara procesulinstructiv-educativ propriu-zis.

Nivelul I asigura cunostinte elementare, fundamentale privind folosirea la nivel de utilizator aechipamentelor tehnice de prelucrare a informatiei: calculatorul de buzunar, fotocopiatorul, telefonul,robotii de uz casnic si calculatorul electronic. Tot în cadrul nivelului de baza se vor dobândi elemente degândire algoritmica, cunostinte referitoare la sistemele de numeratie, istoricul sistemelor de calcul simodalitati de prelucrare a datelor.

În cadrul acesui nivel elevul cunoaste instrumentele de prelucrare a datelor.

Nivelul II abordeaza teme care asigura cunoasterea mai temeinica a calculatorului electronic lanivel de utilizator (hard si soft) , realizarea unor aplicatii cu ajutorul programelor specializate, întelegereasi conceperea pe baza de model a unor programe simple în limbajele LOGO, BASIC sau Pascal careconstituie aplicatii ale unor cunostinte dobândite la alte discipline sau la alte module ale disciplinei“Educatia tehnologica”.

La acest nivel elevul învata sa detecteze si sa aleaga dintre instrumentele informaticii pe acela careconduce la rezolvarea unei probleme de prelucrare a informatiei.

Nivelul III reprezinta o treapta superioara a studiului informaticii la nivel de utilizator prin studiuaprofundat al unor tipuri de aplicatii (tehnoredactare sau gestiune a bazelor de date sau programare saumultimedia si Internet) introducând elementele necesare realizarii unor aplicatii proprii.

În final elevul învata sa creeze noi instrumente informatice.Obiectivele cadru ale modulului1. Întelegerea problemelor legate de informatie si de stocarea, prelucrarea, respectiv transmiterea ei;2. Dezvoltarea deprinderilor moderne de tip utilizator ;3. Dezvoltarea gândirii algoritmice;4. Constientizarea importantei finalizarii unor aplicatii practice concrete;5. Dezvoltarea deprinderilor necesare muncii individuale;6. Educarea elevilor în spiritul unei activitati desfasurate in grup, în colaborare;7. Obisnuirea tinerilor cu aplicatii variate din diverse domenii si cu bogatul instrumentar al informaticii;

formarea abilitatilor de a alege si combina aceste instrumente;8. Initierea in modelarea logica si în simulare;



15

9. Constientizarea actiunii informaticii asupra societatii si invers.



16

Modelul didactic al modulului

NIVELUL I NIVELUL II NIVELUL III

TEHNOLOGIA INFORMATIEI

Informatie, date, tehnici de prelucrare

Calculatorul de buzunar Fotocopiatorul (XEROX)Telefonul modernAparate de uz casnicrobotizateAparate de fotografiat

Calculatorul stiintificFax-ul, Telex-ulAparate cu telecomandaAutomate de schimb valutar Automate de carti de creditReclame electronice, afisajeAparate video, camere video

Familiarizare:- structura de principiu- istoric- posibilitati- implicatii sociale- protectia muncii

Cunoasterea la nivel deutilizator:- structura functionala (hard sisoft)- lansarea unei aplicatii- editare de texte, imagini- programare pe baza demodel

Multimedia, InternetProgramare avansataTehnoredactareGestiune de baze de

date(doua la alegere)

Informatica si societatea:- protectia datelor - probleme de etica- profilul societatii informatice



19

2. - să efectueze operaţii aritmetice(adunare, scădere şi înmulţire) cunumere scrise în diverse baze denumeraţie

- exersarea operaţiilor cu şi fără prin baza 10

3. - să deosebească operatorii relaţionalide cei aritmetici şi logici, să evaluezeexpresii logice

- exersarea evaluării expresiilor logice şi construirea unor exprlogice corespunzătoare unor condiţii date;- clasificarea priorităţii operatorilor

4. - să reprezinte numere în virgulă fixă;să cunoască modul de reprezentare acaracterelor în memorie (codul ASCII)

- învăţarea şi exersarea regulilor de reprezentare; determinacelui mai mic, celui mai mare număr posibil de reprezentavirgulă fixă

5. - să cunoască unităţile de măsură aleinformaţiei: bit, byte, cuvânt etc. cumultiplii acestora

6. - să dobândească noţiuni şi deprinderide utilizare a unor echipamente de prelucrare şi transmiterea datelor

- explicarea modului de utilizare a faxului, telexului, a afişajelectronice, a automatului de aschimb valutar, a cărţilor de crea diferitelor aparate cu telecomandă, a aparatului video

2. Obiectiv cadru: Dezvoltarea deprinderilor moderne de tip utilizator

Nr.crt. Obiective de referinţăDomenii ale activităţii ditactice Exemple de activitate de invăţare

După parcurgerea nivelului II eleviitrebuie să fie capabili:

Profesorul va organiza activităţi variate de invăţare, incluzând

1. - să recunoască elementele constitutiveale calculatorului şi să înţeleagă rolulcomponentelor acestuia în funcţionare

- prezentarea componentelor, explicân-du-se şi exmplificândurolul acestora;- exersarea etapelor de punere în lucru a unui calculelectronic;- utilizarea suportului de informaţie

2. - să utilizeze calculatorul respectândnormele de protecţie

3. - să lanseze un program (o aplicaţie) înexecutare - alegerea unor aplicaţii simple care se vor lansa în executarecopii şi se vor urmării efectele4. - să deosebească diferitele modalităţi de

utilizare ale calculatorului: operae,utilizere, programare

- prezentarea diferitelor meserii şi activităţilor specidesfăşurate efectiv cu un calculator electronic

5. - să înţelegă diferenţele dintre modul delucru pe un calculator singular şi unulconectat la o reţea

- investigarea resurselor fizice şi logice ale unui calculconectat, respectiv neconectat la o reţea

6. - să utilizeze sistemul de operare DOS(număr minim de comenzi) respectivutilitarul Norton Comander

- exersarea creării, ştergerii, schimbării de directoare, vizualizconţinutului unui director, copierea, mutarea, redenumiştergerea, căutarea fişierelor, editarea, vizualizarea unor siste

de tip text7. - să lanseze sistemul Windows, apoi oaplicaţie selectată din cadrul acestuia

- lansarea jocurilor Solitaire şi Minesweeper din aplicaţia Gamdeschiderea şi tipărirea unor documente editate în Write Word

3. Obiectiv cadru: Dezvoltarea gândirii algoritmice Nr.crt.

Obiective de referinţăDomenii ale activităţii ditactice

Exemple de activitate de invăţare

După parcurgerea nivelului IIelevii trebuie să fie capabili:

Profesorul va organiza activităţi variate de invăţare, incluzând:

1. - să analizeze corect enunţul

problemei

- reformularea enunţului problemei, a cerinţelor acesteia

- descompunerea problemei în subprobleme



21

Nr crt

Obictive de referinţăDomenii

Exemple de activitate de învaţare

Elevii vor fi capabili: Profesorul va organiza activităţi variate de învaţare1. -să analizeze, să conceapă, să

realizeze şi să-şi verifice propriile aplicaţii

-formularea unor probleme simple care să poată fi realizate in modindividual de către elevi pe baza unor discuţii preliminare şi analiza problemei;-acordarea diferenţiată a asistenţei în timpul activităţii independente a

elevilor;-discutarea greşelilor tipice care apar pe parcursul realizării individualerezolvărilor problemelor

-să folosească instrumenteleajutătoare pe parcursul elaborăriitemelor individuale

-evidenţierea rolului caietelor de notiţe, a manualelor şi a altor documede specialitate în rezolvarea unor probleme apărute;-exemplificarea folosirii facilitaţilor de autodocumentare specifice (help puse la dispoziţie de mediul de lucru

7. Obiectiv cadru. Educarea elevilor în spiritul unei activităţi desfăşurate în grup.Nr.crt.

Obiective de referinţă / Domenii aleactivităţii didactice

Exemple de activitate de învăţare

După parcurgerea nivelului eleviitrebuie să fie capabili Profesorul va organiza activităţi variate de învăţare, incluzând

1. - să realizeze o parte independentădintr-o aplicaţie şi să gândeascăgândească rezolvarea modului propriuca parte integrantă dintr-un întreg.

- solicitarea realizării unor părţi dintr-un program sau o aplicaţie- împărţirea unor funcţii în cadrul grupurilor de elevi care lucrela rezolvarea unei probleme, verificarea îndeplinirii sarcin primite, verificarea înţelegerii rezolvării în ansamblul ei de cmembrii grupului.

2 - să participe activ la dezbateri, sărespecte părerea celorlalţi, să ascultecu răbdare şi să exprime propriile păreri.

- dezbateri, prezentări,- se vor încuraja discuţiile purtate între elevi, exprimarea şiascultarea părerilor fiecăruia.

8. Obiectiv cadru Conştientizarea acţiunii informaticii asupra societăţii şi invers.Nr.crt.

Obiective de referinţă / Domenii aleactivităţii didactice


După parcurgerea nivelului II elevii trebuie săfie ca pabili

Profesorul va organiza activităţi variate de învăţare, incluzâ

1. - să numească cele mai importanteinstrumente ale tehnologiei informaţiei şi sădescrie modul de utilizare a acestora.

- prezentarea modului de utilizare a aparatelor de tehnolmodernă, identificarea modului în care ei influenţează viaţa

2 - să prevadă apariţia unor echipamente noi aletehnologiei moderne, posibile.3. - să cunoască legislaţia în vigoare cu privire

la dreptul de autor al produselor etc.

9. Obiectiv Cadru: Obişnuirea tinerilor cu aplicaţii variate din diverse domenii şi cu bogatul instrumentar al informaticii

Nrcrt

Obiective de referinţă/Domenii ale activităţii didactice


Dupa parcurgerea nivelului II eleviitrebuie să fie capabili:

Profesorul va organiza activităţi variate de învăţare, incluzând:

1. -să poata numi tipuri de aplicaţii -discutarea utilităţilor şi facilităţilor



24

1. -sa evalueze forma unui propriu, realizat in functiede gradul de satisfacere acerintelor problemei

-compararea diferitelor produse (texte, desene) realizate de elevi in funcde forma si continutul acestora;

-discutarea produselor program pe baza corectitudinii rezultatelor furniz pe o gama cat mai larga de date de intrare

2. -sa diferentieze produsele program prin prismaaccesi-bilitatii utilizarii

acestora

-discutarea produselor program proprii sub aspectul expresivitatiidialogului cu un posibil utilizator (interfata prietenoasa, comentarii

3. -evidentierea si respectareasabloanelor caracteristiceunor tipuri de aplicatiistudiate

-prezentarea unor norme ce trebuie respectate in cadrul unor activitati doperare, editare, construire de desene etc. ;

-identificarea abaterilor de la formele impuse de specificul aplicatiilor

6. Obiectiv cadru: Dezvoltarea deprinderilor necesare muncii individuale Nr.Crt

Obiective de referintaDomenii

Exemple de activitate de invatare

Dupa parcurgerea nivelului IIIelevii trebuie sa fie

capabili

Profesorul va organiza activitati de invatare, incluzand:

1. -sa analizeze, sa conceapa, sarealizeze si sa-si verifice propriile aplicatii

-formularea unor probleme simple care sa poata fi realizate in modindividual de catre elevi pa baza unor discutii preliminare si analiza problemei;

-acordarea diferentiala a asistentei in timpul activitatii independente aelevilor;-discutarea greselilor tipice care apar pe parcursul realizarii individuale arezolvarilor problemelor

2. -sa foloseasca instrumenteleajutatoare pe parcursulelaborarii temelor de lucru

individuale

-evidentierea rolului caietelor de notite, a manualelor si a altor documentespecialitate in rezolvarea unor probleme aparute in timpul lucrului;

-exemplificarea folosirii facilitatilor de autodocumentare specifice (help)

puse la dispozitie de mediul de lucru

7. Obiectiv cadru: Educarea elevilor in spiritul unei activitati desfasurate in grup Nr.Crt



Dupa parcurgerea nivelului IIIelevii trebuie sa fie capabili

Profesorul va organiza activitati variate de invatare, incluzand:

1. -sa realizeze o parteindependenta dintr-oaplicatie si sa gandeascarezolvarea modului propriu

ca parte integranta dintr-unintreg

-solicitarea realizarii unor parti dintr-un program sau o aplicatie;-impartirea unor functii in cadrul grupurilor de elevi care lucreaza inrezolvarea unei probleme, verificarea indeplinirii “sarcinilor” primite;verificarea intelegerii rezolvarii in ansamblul ei de catre toti membrii

grupului

2. -sa participe activ la dezbateri,sa respecte parereacelorlalti, sa asculte curabdare si sa exprime propriile pareri

-dezbateri, prezentari;-se vor incuraja discutiile purtate intre elevi, exprimarea si ascultarea parerilor fiecaruia

8. Obiectiv cadru: Constientizarea actiunii informaticii asupra societatii si inversNr.

Crt

Obiective de referinta

Domenii




25

Dupa parcurgerea nivelului III elevii trebuiesa fie capabili

Profesorul va organiza activitati variate de invatare,incluzand:

1 - sa aprecieze beneficiile aduse de existenţa şiutilizarea reţelelor de calculatoare(Internet)

9. Obiectiv cadru: Obişnuirea tinerilor cu aplicaţii variate din diverse domenii şi cu bogaul instrumentar

al informaticii; formarea abilităţilor de a alege şi combina aceste instrumente.Nr.Crt



Dupa parcurgerea nivelului III elevii trebuiesa fie capabili

Profesorul va organiza activitati variate de invatare,incluzand:

1. -sa poata numi tipuri de aplicatii utilizator sicomponente soft potrivite pentru a fifolosite in scopul realizarii lor

-prezentarea unor aplicatii Multimedia-discutarea utilitatilor si facilitatilor diferitelor produse s

2. -sa poata combina diverse produse hard si softin scopul realizarii aplicatiei propuse

-utilizarea combinata a produselor Word si CorelDraw(Paintbrush)

-prezentarea modului de utilizare a ipmrimantei, a scann

ului, a soundblaster-ului in realizarea unor aplicatii prop

2) LICEUPROFILUL TEORETIC: PROGRAMA SCOLARA PENTRU DISCIPLINA TEHNOLOGIA INFORMATIEI

Clasa a IX-aINTODUCERE

Transformarile societatii romanesti din ultimii ani, dezvoltarea si raspandirea iformaticii, patrundereahardwareu-lui si software-ului modern in tara noastra, impun o pregatire diversificata a tinerilor in acestdomeniu. Disciplina “Tehnologia informatiei“, din cadrul ariei “ Tehnologii”, liceu teoretic, trebuie sa

asigure dobândirea unor cunostinte de informatica si de tehnologia informatiei la nivel de cultura generala,necesare unor activitati cu caracter aplicativ utile in mediul in care i-si vor desfasura activitatea.Pornind de la faptul ca nu exista domeniu de activitate unde sa nu se prelucreze si sa nu se transmita

informatii atat in cadrul domeniului respectiv cat si spre exteriorul lui, afirmam ca azi informatia estefoarte pretioasa, ea rebuie stocata, prelucrata si transmisa in conditii care asigura corectitudine siexactitate, deci la nivel profesional.Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator, adica pregatirea elevilorastfel incat sa poata beneficia de

lumea calculatoarelor, respectiv sa poata folosi avantajele culturii informatice, trebuie sa stea in atentiaînvăţământului preuniversitar tehnologic.Informatica a patruns astazi in cele mai variate domenii, deci indiferent de profesia pe care o va alege un

tanar, la viitorul lui loc de munca in mileniul III, cu siguranta va avea nevoie de cunoasterea modului deuilizare a unui instrument informatic. Volumul cunostintelor si deprinderilor necesare, va depinde dedomeniul, de exigentele si cerintele concrete, dar este o nevoie stringenta de initierea tinerilor din toatescolile in utilizarea calculatoarelor la un nivel pe care o numim azi nivel de cultura generala.Informatica, prin specificul ei, este esential legata de lucrul idividual cu un calculator, deci dezvolta

deprinderea de alucra individual. Pe de alta parte, prin ntermediul reţelelor de calculatoare este posibilschimbul de informatii intre mai multi utilizatori de calculatoare mult mai eficient decat prin orice altametoda clasica.Educarea elevilor in spiritul unei activitati desfasurate in grup, in colaborare se finalizeaza prin predarea

informaticii orientata pe proiecte. Realizarea unor aplicatii mai complexe, impune lucrul in grup,modularizarea programului si pastrarea contactelor cu ceilalti membri ai grupului . In scoala, se pot creaconditii similare lucrului din viata reala unde activitatiile nu se desfasoara izolat, aplicatiile, dar si productia propriu-zisa este intrepatrunsa cu o serie de faze de lucru in care calculatorul este un instrument



26

de neanlocuit. Obisnuirea elevilor cu responsabilitati, cu raspunderea privind finalizarea propriei munci siasigurarea inlantuirii unor elemente realizate in paralel, îi va pregati in mod cât se poate de clar pentru oactivitate pe care cu siguranta o vor intalni in viitor.Educarea elevilor pentru realizarea unor produse utilizabile, dezvoltarea spiritului inventiv si creator apareca un obiectiv impus de sistemul economic in care traim si vom muncii si in viitor. Indiferent decontinutul aplicatiei, ceea ce realizeaza elevul, trebuie sa functioneze, trebuie sa fie utilizabil; altfel spus,trebuie sa aibe toate calitatiile unui produs.

Datorita implicatiei pe care informatica o are azi in toate profesiile, rezulta caracterul ei disciplinar. Deci,nu putem vorbi despre informatica pur si simplu. Ea nu poate fi privita ca o disciplina independenta si nu poate fi tinuta intre bariere create artificial.

Elevii trebuie sa inteleaga conexiunile dintre informatica si societate si sa fie capabili sa se adaptezedinamicii schimbarilor determinate de aceste conexiuni.Actualul plan de învăţământ cuprinde in trunchiul comun disciplina “Tehnologia informatiei “ care nu a

existat in curriculum anterior. Avantajele pe care le prezinta actuala programa pentru disciplina“Tehnologia informatiei “ sunt urmatoarele :

-curriculum centrat pe rationalizarea activitatilor de invatare, in functie de obiectivele cadru si deobiectivele de referinta-formularea obiectivelor este realizata in termeni e competente si capacitati

-incurajarea cooperarii intre elevi prin activitati de grup cu asumarea de roluri individuale pentrurealizarea unei aplicatii-continuturile sunt adaptabile la resursele locale

METODOLOGIA DE APLICARE A PROGRAMEI PENTRU DISCIPLINA“Tehnologia informatiei “

Studiul disciplinei “Tehnologia informatiei “ dia aria “Tehnologii “, liceu teoretic, are caracter teoretic si practic. Orele se vor desfasura in laboratorul de informatica, cu clasa organizata pe grupe de 10-15 elevi,

fiecare grupa fiind asistata de un profesor.Pentru desfasurarea in bune conditii a orelor este necesar un laborator de informatica cu cel putin 10calculatoaresi o imprimanta.

Programa pentru disciplina “Tehnologia informatiei “este orientata pe obiective, profesorul avand posibilitatea de a alege activitatile specifice atingerii acestora.

Continutul invatarii pentru curriculum obligatoriu este conceput astfel incat sa asigure un bagaj minim decunostinte si deprinderi din domeniul informaticii si tehnologiei informationale.Extensiile din programa marcate cu * vor fi abordate in orele din trunchiul comun sau din curriculum la

decizia scolii in functie de nivelul elevilor si de dotarea existenta.

OBIECTIVELE CADRU

- Utilizarea surselor informationale si a mijloacelor de procesare in scopul prelucrarii si prezentariiinformatiei

- Intelegerea dezvoltarii tehnicii si a implicatiilor tehnologiei informatiei asupra mediului si a societatii- Valorificarea termenilor de specialitate in comunicare- Dezvoltarea deprinderilor necesare activitatilor individuale si in echipa.



28

tehnologia informatiei2. 3 - sa interpreteze efectele inovatiilor si

ale descoperirilor din domeniultehnologiei informatiei (ca avantaje sidezavantaje)

- studiu de caz, investigatie pentru sesizarea aspectului calitativmuncii de prelucrare automata a datelor - discutii privind avantajele si dezavantajele care apar ca urmarutilizarii tehnologiei informatiei

2. 4 - sa enumere domenii de activitate incare este utilizata tehnologia

informatiei

- identificarea de catre elevi a domeniilor in care a patrunstehnologia informatiei si a activitatilor specifice acesteia

2. 5 - sa enumere domeniile de cunostintedin cadrul altor discipline in care se potutiliza instrumente de tehnologiainformatiei- sa utilizeze mijloace moderne decomunicare (Internet, postaelectronica)

- exercitii de identificare a oportunitatii utilizarii tehnologieiinformatiei pentru imbogatirea cunostintelor si marirea eficientactivitatilor intalnite in cadrul altor discipline- redactarea unei scrisori, expedierea ei prin posta electronica- utilizarea Internet-ului ca sursa de informatie pe scara mondia( in cazul in care scoala nu dispune de dotare necesara pentruutilizarea Internet-ului, se vor organiza vizite in alte scoli sau lafirme, prin implicarea societatii civile la actul educational)

2. 6 - sa cunoasca legislatia in vigoare cu privire la dreptul de autor al produselor

soft si la masurile de protectie a datelor

- discutarea articolelor incluse in legea copy-right-ului si asemnificatiei acestora

2. 7 - sa cunoasca istoricul instrumentelor de calcul

- istorisiri despre evolutia instrumentelor de calcul, despreinventatori si despre personalitati celebre in domeniu

3. Valorificarea termenilor de specialitate în comunicareObiective de referinţă Exemple de activitate de învăţare

3. 1 - să utilizeze corect simbolurile, prescurtările şi terminologia specificădomeniului informatic

- găsirea unor sinonime pentru termenii de specialitate asimilati casă probeze înţelegerea acestora- analiza etimologiei cuvintelor noi- crearea unui vocabular de termeni de specialitate explicaţi

3. 2 - să recunoască semnificaţia şi sfera deutilizare a unor termeni informatici

- realizarea unor clase de noţiuni asociate domeniilor informaticestudiate

4. Dezvoltarea deprinderilor necesare activităţilor individuale şi în echipăObiective de referinţă Exemple de activitate de învăţare

4. 1 - să se înţeleagă nevoia de aîntreba şi să conştientizezerolul factorului uman înobţinerea unor informaţiicorecte

- selectarea elementelor necesare realizării unui anumit obiectiv având învedere urmările posibilelor erori

4. 2 - să participe la munca înechipă şi să execute în cadrulgrupei sarcinile ce îi revin înfuncţie de aptitudinileindividuale

- identificarea conţinuturilor activităţii ce urmează să se desfăşoare- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie de interesele şiaptitudinile individuale- formularea unor probleme simple care să poată fi realizate în grupuri deelevi pe baza unor discuţii preliminare şi analiza problemei- discuţii de abordare a problemelor care apar pe parcursul desfăşurăriiactivităţilor - verificarea înţelegerii rzolvării unei probleme în ansamblul ei de către tomembrii grupului

4. 3 - să participe activ ladezbateri, să respecte părerea

celorlalţi, să asculte cu răbdare

- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate- încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea păreri

fiecăruia



29

şi să exprime propriile păreriargumentate

- imprimarea unui caracter obiectiv asupra discuţiilor purtate de elevi

4. 4 - să finalizeze individual sauîn echipă o aplicaţie

- educarea elevilor în ideea că activitatea unui informatician se finalizeazăun produs care trebuie să funcţioneze conform condiţiilor impuse de beneficiar, să fie insoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evalua- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor - evidenţierea importanţei realizării unor produse fiabile, cu interfaţă

prietenoasă

B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

I. Rolul şi funcţiile sistmelor de calcul1. 1. Structura unui sistem de calcul1. 2. Funcţiile unui sistem de calcul

II. Sistem de operare (de ex. Ms-Dos, Windows, Linux)2. 1. Concepte de bază; caracteristici ale S. O.2. 2. Elemente de interfaţă (elemente specifice de comunicare dintre utilizator si sistemul de operare)

2. 3. Programe de asistenţă (de ex. Norton Commander, File Manager / Windows Explorer)2. 4. *Utilitare ale sistemului de operare (arhivatoare şi programe antivirus)

III. Birotică3. 1. Editorul de texte (de ex. Edit, Notepad, Wordpad, Word)

- crearea, salvarea, deschiderea, închiderea, listarea, vizualizarea documentelor - formatarea documentelor (caractere, paragrafe, setarea paginilor)- operaţii cu blocuri de text ) selectare, ştergere, mutare, copiere)- numerotarea paginilor, antetul şi subsolul paginii, notă de subsol- *inserarea tabelelor şi imaginilor

3. 2. Editorul de imagini (de ex. Paintbrush/Paint, CorelDraw)

- crearea, salvarea, deschiderea, inchiderea, listarea, vizualizarea fişierelor de imagini- selectarea culorilor şi a grosimii liniei- alegerea şi utilizarea instrumentelor de desenare

3. 3. Editorul de foi de calcul (de ex. Excel)- prezentarea mecanismului de lucru cu celule şi referinţe- crearea, salvarea, deschiderea, inchiderea, listarea, vizualizarea foilor de calcul- utilizarea formulelor şi sortarea datelor - formatarea celulelor şi a documentului- *grafice

3. 4. Transferul datelor între aplicaţiile studiate3. 5. *Accesorii de sistem (agenda, calculator, set de caractere, elemente multimedia etc. )3. 6. Internet-ul şi serviciile adiţionale

IV. Istoric4. 1. Evoluţia sistemelor de calcul

V Informatica şi societatea5. 1. Influenţe ale înaltei tehnologii asupra societăţii şi a vieţii de zi cu zi5. 2. Protecţia datelor (viruşi, antiviruşi, conturi, drepturi etc. )5. 3. Probleme de etică5. 4 Activităţi de lucru în echipă

PROFILUL MATEMATICĂ –INFORMATICĂ: PRIGRAMA ŞCOLARĂ PENTRU DISCIPLINA INFORMATICĂ



32

- având în vedere finalitatea aplicativă imediată a conţinutului teoretic, cele două având trunchiul comunse vor desfăşura consecutiv, în laboratorul de informatică, cu clasa împărţită în două grupe de 10-15 elevi,fiecare grupă fiind asistată de un profesor.

În curriculum la decizia şcolii orelese vor organiza în laborator pe grupe de 10-15 elevi fiecaregrupă fiind asistată de unul sau doi profesori în funcţie de specificul modulului ales (de exemplu modululde „Grafică” pe calculator poate fi predat de o echipă formată dintr-un profesor de artă şi unul despecialite informatică)

Profilul „Matematică-Informatică” poate funcţiona în licee care dispun de o dotare care poateasigura realizarea programei şcolare. Numărul de laboratoare trebuie să asigure acoperirea orelor delaborator solicitate atât la trunchiul comun cât şi la curriculum la decizia şcolii, cu cel mult doi elevi lacalculator.

Programa pentru disciplina „Informatică” - profilul „Matematică-Informatică” este orientată peobiective profesorul având posibilitatea de a alege activităţile specifice atingerii acestora.

Conţinutul învăţării pentru curriculum obligatoriu este conceput astfel ca să asigure un bagajminim de cunoştinţe şi deprinderi din domeniul informaticii în timp ce curriculum la decizia şcolii poateoferi module derivate din materia studiată, teme care nu sunt incluse în programa de trunchi comun sauteme integratoare pentru arii curriculare cu aplicabilitate în informatică.

Extensiile din programă marcate cu * vor fi abordate în orele din trunchiul comun sau în

curriculum la decizia şcolii în funcţie de nivelul elevilor şi de doatrea existentă.OBIECTIVELE CADRU

• Dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui sistem de calcul şi a unor produse soft de largărăspândire

• Dezvoltarea gândirii algoritmice, a spiritului inventiv şi creator • Dezvoltarea deprinderilor necesare activităţilor individuale şi în echipă• Conştientizarea conexiunilor între informatică şi societate

INFORMATICĂClasa a IX-a

A. OBIECTIVE DE REFERINŢĂ ŞI EXEMPLE DE ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

1. Dezvoltarea deprinderilor de utilizare a unui sistem de calcul şi a aunor produse de soft de largă răspânObiective de referinţă Exemple de activitate de învăţare

1.1

- să cunoascăcomponentele unuicalculator şi rolul lor

- prezentarea structurii unui sistem de calcul- explicarea funcţiilor unui sistem de calcul- explorarea resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul- clasificarea componentelor fizice şi logice în funcţie de rolul lor - explicarea funcţionării diferitelor componente hard şi soft

- exerciţii de utilizare a tastaturii şi mouse-ului1.2.

- să cunoască modul deutilizare a unui calculator

- utilizarea unui calculator (ca sistem deschis sau în reţea)- învăţarea unor comenzi necesare deschiderii/ închiderii unei sesiuni delucru

1.3.

- să definească noţiuneade sistem de operare şifuncţiile lui

- prezentarea noţiunii de sistem de operare, a funcţiilor lui şi a roluluiacestuia în uncţionarea calculatoarelor - prezentarea modului de organizare a datelor pe suport magnetic şi a principalelor operaţii asupra fişierelor şi directoarelor

1.4.

- să unoască elemente deinterfaţă între siste-mulde operare şi utilizator

- prezentarea elementelor de interfaţă între sistemul de operare şiutilizaotr şi folosirea Helpâului pentru autoinstruire



33

1.5.

- să cunoască şi săutilizeze un program deasistenţă a sistemului deoperare studiat (ex. NC,Explorer, etc. )

- prezentarea facilităţilor oferite de programele de asistenţă a sistemuluide operare- exemplificarea şi exersarea modului de utilizare a unui program deasistenţă a sistemului de operare

1.6.

- să creeze documentesimple cu ajutorul unui

procesor de text

- prezentarea unui editor de text- redactarea unor texte tip scrisoare, cerere, adeverinţă, etc.

1.7.

- să creeze imaginisimple cu ajutorul unuieditor de imagini

- prezentarea unui editor de imaginicombinarea elementelor de text şi a imaginilor în acelaşi document

2. Dezvoltarea gândirii algoritmice, a spiritului inventiv şi creatorObiective de referinţă Exemple de activitate de învăţare

2.1

- să descrie în termenialgoritmici anumiteactivităţi

- discuţii despre activităţi cotidiene şi modelarea acestora sub formaunei secvenţe bine definite de paşi- combinarea uor activităţi elementare (paşi) pentru obţinerea anumitor

activităţi comlexe în funcţie de scopul propus- explicarea conceptului de algoritm şi a caracteristicilor algoritmilor - explicarea diferenţei existente între informaţii care se materializeazăîn date concrete şi cele care determină calea de rezolvare a unei probleme- descrierea unui algoritm în limbaj natural

2.2

- să analizeze enunţul unei probleme (să identificedatele de intrare, să aleagătipul datelor, să descopererelaţiile existente intre

date)

- prezentarea obiectelor cu care operează algoritmii (date, variabile,operaţii, expresii)

- descompunerea datelor în date de intrare şi de ieşire- descrierea etapelor rezolvării unei probleme dun punct de vedere

algoritmic

2.3

- să reprezinte un algoritmcu ajutorul schemlor logice şi/sau pseudocodului

-prezenarea elementelor consitutive ale unei scheme logice şi afucţiilor asociate lor şi/sau ale vocabularului pseudocodului-descrierea algoritmilor cu ajutorul schemelor logice şi/sau în pseudocod

2.4

-să se respecte principiile progamării structurate în procesul de elaborare aalgoritmilor

- prezentarea structurilor de bază :structura liniară alternativa şirepetitivă

- exersarea scrierii unor algoritmi simpli, folosind strucuri lineare,alternative şi repetitive

2.5

-să utilizeze un mediu de progamare (Pascal sau C)

- prezentarea mediului de progamare (facilităţi de editare, decompilare şi de rulare)

- scrierea unor programe simple2.6

- să implementezealgoritmii reprezentaţi prinscheme logice şi/sa pseucocod în limbaj de progamare

-familiarizarea elevului cu noţiunea de limbaj de progamare şi cumodalitatea de descriere a acestuia (* interpretarea diagramelor de sintaxă sau metalimbaj)- prezentarea şi exemplificarea elementelor de bază ale limbajului de

programare- utilizarea intrării şi ieşirii standard- codificarea structurilor de control învăţate- structura liniară ; instrucţiunile de atribuireşi compusă- structura alternativă-

strucura repetitivă



34

- exercitii de tanspunere a paşilor unui algoitm în structuri de controlspecifice

- poiectarea/modelarea unui algoritm şi implementarea acestuia- folosirea facilităţilor mediului în depanarea programelor

2.7

- să prelucreze datestructurate la nivel decomponente şi la nivel de

componente şi la nivel destructură

- prezentarea structurilor de date sandard- activităţi de dezvoltare a deprinderilor de abstractizare şi

organizare a informaţiilor în diverse structuri de date

- implementarea structurilor de ip tablou, înregistrarea etc.

2.8

-să lucreze cu fişiere text - exerciţii de prelucrare a datelor stocate pe suport extern, în fişieretext

- exerciţii de manipulare afişierelor text- exerciţii de manipulare a fişierelor text- evidenţierea analogiilor şi diferenţelor între citirea/scrierea

utilizînd dispozitivele standard de intrare/ieşire şi fişiere text

3. Dezvoltarea deprinderilor necesare activităţilor individuale şi în echipăObiecive de referinţă Exemple de activitate de învăţare

3.1

- să participe la munca în echipă şi săexecute în cadrul grupei sarcinile ce îirevin în funcţie de aptitudinileindividuale

- identificarea conţinuturilor activitaţii ce urmează să sedesfăşoare

- dezbateri pe tema fixării rolurilor în echipă în funcţie deinteresele şi aptitudinile individuale

- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupurelevi pe baza unor duscuţii preliminare şi analiza problemei

- discuţii de abordare a problemelor care apar pe parcursuldesfăţurşrii activitaţilor

- verificarea înţelegerii rezolvării unei probleme in ansamblul de către toţi membrii grupului

3.2 -să participe activ la dezbateri, sărespecte părerea cellorlalţi, să asculte curăbdare şi să exprime propriile păreri

-prezentarea şi dezbaterea aplicaţilor realizate- se vor încuraja discuţiile purtate între elevi, exprimarea şiascultarea părerilor celorlalţi

3.3

-să finalizeze individual sau în echipă oaplicaţie

- educarea elevilor în ideea că activitatea unui informatician săfinalizeze cu un prudus care trebuie să fucţioneze conformcondiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit e o documentaţsă fie verificat, să fie testat şi evaluat

- discuţii cu elevii asupa necesitşţii validării datelor - evidenţierea importanţei realizării unor produse program fiab

cu interfaţă prietnoasă

4. Conştientizarea coneziunilor dintre informatică şi societateObiective de referinţă Exemple de activitate de învăţare4.1

-să cunoască impactul social, economic, etic şi moral alinformaticii

-discutarea impactului social, economic etic şi moinformaticii-enumerarea unor domenii de activitate in care sunfolosite instrumente informatice

4.2

-să identifice probleme din cadrul altor discipline încare intervin cunoştinţe de programare sau deutilizare acalculatorului

-lansarea în execuţie a unor aplicaşţii specifice altdiscipline-implementare unor algoritmi simpli cu aplicaţii înmatematică, fizică etc.

4.

3

-să cunoască legislaţia în vigoare cu privire la dreptul

de autor a produselor soft şi la măsurile de protecţie a

-discutare articolelor incluse în legea copyright-ul

a semnificaţiilor acestora



35

datelor -cunoaşterea prevederilor legale cu privire la acceneautorizată sau distrugerea intenţionată a datelor

4.4

-să perceapa interdependenţa între dezvoltareainstrumentelor de calcul, resectiv a conceptelor informaticii şi nevoile societăţii din perspectiva istoriei

-istorisir despre evoluţia instrumntelor de calcul,despre inventatori şi informaticieni celebri

B. CONTINUTURILE INVATARII

1. Rolul si functiile sistemelor de calcul1.1 Structura unui sistem de calcul1.2 Functiile unui sistem de calcul1.3 Masuri de protectie a muncii in timpul lucrului cu clculatorul

2. Principalele functii ale unui sistem de operare (de ex. Ms-Dos, Windows, Linux)2.1 Concepte de baza; caracteristici ale S. O.2.2 Elemente de interfata (elemente specifice de comunicare dinre utilizator si sistemul de operar2.3 Programe de asistenta ( de ex. Orton Commander, File Manager/Explorer, etc. )2.4 Editorul de teste ( de ex. Edit, Notepad, Wordpad, Word, etc. )

2.5 Editorul de imagini (de ex. Art Studio, Paint) – formate de imagini2.6 * Accesorii de sistem (agenda, calculator, set de caractere, elemente multimedia etc. )2.7 *Configurarea sistemului (Control Panel, Config. sys, Setup)2.8 Utilitare sistem (scandisk, arhivatoare, programe antivirus)

3. Algoritmi3.1 Enuntul unei probleme, date de intrare si de iesire, etapele rezolvarii unei probleme3.2 Notiunea de algoritm, caracteristici3.3 Obiectele cu care lucreaza algoritmii (date, variabile, expresii, operatii)

4. Principiile programarii structurate4.1 Structuri de baza; descrierea cu ajutorul schemelor logice si/sau in pseudocod; structurile

liniara, alternativa si repetitiva;

4.2 Aplicatii4.2.1 Probleme care prelucreaza date numerice4.2.2 Probleme care prelucreaza date nenumerice

5. Elementele de baza ale limbajului de programare5.1 Notiuni introductive

5.1.1 Structura programelor 5.1.2 *Descierea sintaxei cu ajutorul diagramelor de sintaxa

5.2 Vocabularul limbajului5.2.1 Setul de caractere5.2.2 Identificatori5.2.3 Separatori si comentarii

5.3 Tipuri simple de date (standard)5.4 Constante5.5 Variabile5.6 Expresii5.7 Citirea/scrierea datelor

Structuri de control6. 1 Structura liniara; instructiunile de atribuire si compusa6. 2 Structura alternativa; instructiuni de decizie si selectie6. 3 Structuri repetitive; instructiuni repetitive

6. Mediul limbajului de proramare studiat6.1 Prezentare generala

6.2 Editarea programelor sursa



38

propriile păreri argumentate3.4

- să finalizeze individual sau înechipă o aplicaţie

- educarea alevilor în ideea că activitatea unui informatician sefinalizează cu un p rodus care trebuie să funcţioneze conformcondiţiilor impuse de beneficiar, să fie însoţit de o documentaţiesă fie verificat, testat şi evaluat- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor - evidenţierea importanţei realizării unor produse program fiabile

cu interfaţă prietenoasă

B. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII

1. Subprograme1.1 Prezentarea structurii şi modul de definire al subprogramelor 1.2 Declararea şi apelul subprogramelor

1.2.1 Transferul parametrilor la apel1.2.2 Returnarea valorilor de către subprograme1.2.3 Variabile locale şi globale

1.3 Subprograme definite de utilizator – aplicaţii

2. Recursivitate2.1 Structuri de date de tip listă alocate static

2.1.1 Stiva – Mecanismul LIFO- Operaţii de introducere, extragere şi accesare a unui element

2.1.2 Coada – Mecanismul FIFO- Operaţii de adăugare, eliminare şi accesare a unui element

2.2 Prezentarea generală a mecanismului recursivităţii2.2.1 Mecanismul de salvare/restaurare a informaţiilor din stivă2.2.2 Tipuri de recursivităţi (directă şi indirectă)

2.3 Subprograme recursive definite de utilizator – aplicaţii

2. 4. * Implementarea unor probleme rezolvate prin metoda Divide et impera

3. Algoritmi combinatoriali3.1 Metode iterative (euristice, nestandard) de generare

-submulţimi, *permutări, *cod Gray etc.3.2 Metode sistematice de generare (metoda backtracking)

3.2.1 Prezentare generală3.2.2 Algoritmi iterativi de generare pentru

- produs cartezian- permutări-combinări/submulţimi

-*aranjamente/funcţii injective-*partiţii

3.2.3 Implementarea recursivă a algoritmilor de generare studiaţi



40

2. 3 -sa aleaga in functie despecificul problemei, ometoda adecvata deorganizare a datelor si derezolvare

-desprinderea unor elemente specifice care incadreaza problema intr-clasa de probleme similare-exemplificarea prin prezentarea unor probleme care se rezolva pridescompunere in subprobleme si recombinarea solutiilor acestora (tidivide et Impera )-prezentare si rezolvarea unor probleme de generare folosind metodde inaintare cu revenire (tip Backtracking )

2. 4 -sa evaluezecomportamentul unui programasociat unui model din perspectiva tuturor seturilor dedate de intrare posibile

-testarea si analizarea comportamentului programelor pentru diferitdate de intrare-discutii privind validitatea datelor -discutii privind posibile surse de date-gasirea unor date reprezentative pentru cazuri generale, respectidescoperirea a cat mai multe dintre cazurile particulare

2. 5-sa cerceteze efectele

schimbarii variabilelor in procesul de simulare

-formularea intrebarilor de tipul "Ce s-ar intampla daca. . . ?"

3. Dezvoltarea dep[rinderilor necesare activitatilor individuale si in echipa

Obiective de referinta Exemple de activitate de invatare3.1

-sa participe la muncain echipa si sa execute incadrul grupei sarcinile ce iirevin in functie deaptitudinile individuale

-dentificarea continuturilor activitatii ce urmeaza sa se desfasoare-dezbateri pe tema fixarii rolurilor in echipa in functie de interesele aptitudinile individuale- formularea unor probleme care să poată fi realizate în grupuri de elevi pe baza unor discuţii preliminare şi analiza problemei- discuţii de abordare a problemelor care apar pe parcursul desfăşurăractivităţilor - verificarea înţelegerii rezolvării unor probleme în ansamblul ei de cătr

toţi membrii grupului3.2

- să finalizeze curesponsa-bilitate sarcinilece îi revin

- evidenţierea necesităţii realizării corecte a unei aplicaţii- întărirea încrederii în propriile posibilităţi pentru fiecare membru diechipă

3.3

- să participe activ ladezba-tere, să respecte părerea celorlalţi, săasculte cu răbdare şi săexprime propriile păreriargumentate

- prezentarea şi dezbaterea aplicaţiilor realizate- încurajarea discuţiilor purtate între elevi, exprimarea şi ascultarea părerilofiecăruia

3.

4

- să finalizeze

individual sau în echipă oaplicaţie

- educarea elevilor în ideea că activitatea unui informatcian se finalizează c

un produs care trebuie să funcţioneze conform condiţiilor impuse d beneficiar, să fie însoţit de o documentaţie, să fie verificat, testat şi evaluat- discuţii cu elevii asupra necesităţii validării datelor - evidenţierea importanţei realizării unor produse program fiabile, cinterfaţă prietenoasă

D. CONŢINUTURILE ÎNVĂŢĂRII1. Structuri de date

1.1. Structuri statice de date (recapitulare1.2. Alocare dinamică

1. 2. 1. Tipul referinţă1. 2. 2. Variabile dinamice



43

Aceasta metoda porneste din posibilitatile limbajului de programare. Se prezinta riguros, mergand pana in toate detaliile, elementele limbajului, intr-o succesiune “oarecare” si in functie de instrumentarulinvatat se prezinta si cunostinte de programare. Procesul are loc invers decat la punctul 1) deoarece inacest caz problema de rezolvat este o anexa, rezolvarea ei foloseste in scopul verificarii cunoasteriilimbajului.

S-a precizat anterior ca limbajul de programare este un instrument – ca de altfel si calculatorul – deci scopul consta nu in a invata limbaje de programare, ci in a rezolva probleme, deci a gandi. Rezulta

clar sfatul de a pune accent nu pe limbaj, ci pe rezolvarea de probleme.Observatie:Vor exista elemente de limbaj care trebuie predate riguros, elevii trebuie sa cunoasca facilitatile

oferite de mediu si de limbaj, altfel vor programa in Pascal la fel ca in BASIC, sau in C la fel ca in Pascal.Chiar daca se fac trimiteri si se compara limbajul nou cu unul cunoscut deja, nu se vor “traduce” programescrise, de exemplu in C din Pascal. Aceasta metoda e recomandata in cazul introducerii cunostintelor referitoare la tipuri de date standard, functii si proceduri predefinite, transmiterea de parametri, alocareadinamica, etc.4) Predarea orientata pe structuri si instructiuni

Metoda seamana cu cea precedenta, dar nu isi fixeaza atentia pe un singur limbaj, ci pe conceptegenerale, valabile pentru o clasa de limbaje sau medii. Latura buna a acestei metode consta in faptul ca

pune accent pe prezentarea si invatarea unor concepte generale cum sunt de exemplu, programareastructurata, structurile abstracte de date, programarea orientata pe obiecte, etc. In cazul sistemelor degestiune a bazelor de date, de asemenea vor fi concepte care trebuie clarificate in termeni generali,independent de implementare (modelul bazelor de date, limbajul de descriere, limbajul de manipulare) .5) Predarea orientata pe matematica

Aceasta metoda se orienteaza pe necesitatile impuse de dorinta de a rezolva probleme dematematica prin folosirea celor doua instrumente: limbajul si calculatorul. De exemplu, daca profesorul isi propune sa predea teoria numerelor si doreste sa rezolve probleme din acest domeniu, atunci va perdacunostintele necesare rezolvarii acestor probleme (matematica, algoritm, limbaj – eventual si elemente dehard) tinand cont doar de ceea ce are nevoie in scopul rezolvarii acestor probleme.

Metoda orientata pe matematica se poate aplica mai rar si doar pentru atingerea anumitor obiective

clar si imperativ impuse de problema. Oricum, in ultima vreme sunt “la moda” enunturile “imbracate”, elenu se mai formuleaza, decat foarte rar in termeni de matematica pur. Metoda orientata pe matematica afost si este criticata atunci cand se utilizeaza abuziv si toata predarea se finalizeaza prin rezolvarea unor probleme de matematica cu ajutorul calculatorului.6) Predarea orientata pe specificatii

Aceasta metoda se bazeaza pe considerentul ca partea esentiala in rezolvarea de probleme constain formalizarea problemei. Din aceasta formalizare, respectand riguros specificatiile, se deduce “automat”algoritmul, apoi din nou “pe robot automat”, respectand retete rigide de codificare, se transforma acestalgoritm, dar acest proces necesita un alt gen de formalizare si se va impune relativ rar.7) Predarea orientata pe hardware

Acest stil de predare, pentru fiecare domeniu abordat, reconstruieste aproape orice tema din

presupuse elemente de cunostinte de baza, cautand legaturi (de multe ori fortate) intre “logica” unuisoftware si solutii gasite la nivel de hardware. Cei ce utilizeaza aceasta metoda afirma ca “nu se poateinvata algoritmizare, decat daca deja exista cunostinte riguroase de programare”; tot ei afirma ca “unlimbaj de programare nu se poate cunoaste in detaliile sale fara cunostinte aprofundate privind limbajul deasamblare; de asemenea nici limbajul de asamblare nu poate fi cunoscut fara cunoasterea limbajuluimasina, respectiv a procesoarelor” etc.

Aceasta metoda se alege de cei care au venit in învăţământ de la un institut de cercetare sau de la ofirma producatoare de soft (analisti, programatori, ingineri, etc. ) dar si de tineri absolventi de învăţământsuperior, manati de cele mai bune intentii care vor sa-i invete pe copii tot ce stiu ei. Evident, estediscutabil daca au dreptate sau nu. Probabil exista probleme a caror rezolvare necesita o asemeneaabordare, dar numai intr-un mediu de scoala adecvat.



44

B) Metodele predarii unui limbaj de programare1) Predarea orientata pe instructiuni

Aceasta metoda este adoptata de catre cei care considera ca limbajul este o multime de instructiuni sicare predau aceste elemente intr-o ordine oarecare, stabilita pe baza unor considerente particulare.2) Predarea orientata pe utilizare

Daca se considera ca importanta majora o detine conceptul de baza pe care a fost cladit produsul prezentat, atunci se va preda dupa acest concept, apoi se va dezvolta prezentarea pe baza conceptelor

derivate. Aceasta orientare seamana cu cea orientat pe probleme, dar tine cont de puncte de vederegenerale. Elementele de limbaj sau de mediu se vor introduce pe parcurs, in functie de cerintele dirijate deconceptul discutat. De exemplu, in cazul alocarii dinamice, se prezinta situatiile in care se recomandafolosirea acestui mecanism, apoi se invata cunostintele de baza (heap, pointer, variabila dinamica) ,urmeaza structuri de date alocate dinamic, operatii, etc. si in final rezolvarea de probleme si realizarea de proiecte.3) Predarea orientata pe problema

Este asemanatoare cu cea prezentata la predarea metodelor de programare.4) Predarea orientata pe limbaj

imbajul este privit ca ceva indivizibil, primeaza logica, filozofia lui si elementele sale suntintroduse pe parcursul prezentarii pe baza acestei filozofii. O asemenea abordare abuziva contrazice regula

de baza in predarea informaticii: ideal ar fi sa porneasca de la probleme concrete.5) Predare pe baza problemelor model Limbajul, mediul, se poate invata dupa prezentarea unor exemple concrete de rezolvare a unor

probleme, urmand a se intra ulterior in detalii privind elementele de limbaj utilizate in diverseleimplementari.

Aceasta metoda pote fi utilizata mai ales in cazul unor elevi mai mici, care pe de o parte suntnerabdatori, pe de alta parte nu li se poate capta atentia cu predarea unor aspecte pur teoretice. O prezentare teoretica le depaseste puterea de asimilare fara ca anterior sa fi “vazut” cese poate realizafolosind o anumita componenta de limbaj. Exemplu: s-a rezolvat o problema cu mai multe if -uri imbricate (s-a umplut o tabla) , apoi se poate aratafara nici o introducere teoretica varianta cu case. Atentia elevilor va fi captata de noua modalitate care li

se va parea mai simpla, maieleganta. Interesul este trezit, acum vor fi atenti si la prezentarea regulilor teoretice (sintaxa, restrictii de utilizare) pentru ca au constientizat ca instructiunea le va fi utila.

C) Metodele predarii utilitarelorDeoarece acestea au aparut in ultimii ani, evident, au patruns in scoli nu de mult timp, modul de

predare inca nu s-a cristalizat. Problema concreta s-ar formula in felul urmator: cum se preda Windows?Sau, cum se preda/invata folosirea retelelor, in mod special a Internetului?

Probabil majoritatea profesorilor zambesc citind aceste intrebari. Cum? Evident, pe probleme,evident practic! Evident pe exemple, evident cu mana pe mouse si cu privirea spre un monitor. In acestcontext, tabla nu mai are rolul principal. Profesorul doar dirijeaza activitatea de explorare si descoperire aelevilor.

Nu se poate amana precizarea ca aceste domenii ale informaticii ar trebui sa se predea, folosindcalculatorul si software-ul discutat in timpul instruirii. Utilizarea videoproiectorului, unui produs cufacilitati multimedia de tuipul tutorialelor ar fi extrem de binevenite. Tot ce profesorul face cu scopdemonstrativ, este urmarit de toti cei din sala, apoi incep cautarile, experimentările şi aplicaţiile personale.

Astfel, se economiseste timp si energie, procesul de predare se impleteste elegantcu cel al invatarii.

1) Predarea orientata pe problemaSe compune o secventa de probleme pornind de la una foarte usoara, apoi i se adauga cae un

element, ajungand astfel la o problema relativ complexa. In prima faza se alege instrumentul informatic,(de exemplu Windows, apoi se alege functia (functiile) de care dispune produsul, necesar (a) realizariiaplicatie. Folosin aceste componente alee sistemului utilitar, de fapt se realizeaza prezentarea conceptelor



45

lui de baza, se explica modul de lui de utilizare. Asa se vor preda editoarele de texte si programele decalcul tabelar. Bineinteles, se vor face si prezentari care pun in lumina ideologia, conceptia de baza asistemmului. Atragerea atentie asupra avantajelor si dezavantajelor utilizarii unui sistem sau al altuia, ii vaajuta pe elevi sa fixeze mai bine caracteristicile acestor instrumente informatice. .2) Predarea orientata pe meniuri

Conform acestei metode, cunostintele de utilizare se predau pornind de la produs, si anume peabza meniurilor acestuia. Nu este o metoda recomandata in scoli; din punct de vedere didactic este la fel

de ineficienta ca si invatarea functiilor unui utilitar in ordine alfabetica a acestora.Pot exista totusi anumite submeniuri pentru acre este foarte greu sa se inventeze aplicatii cu scopdidactic si in acest caz se va apela la metoda orientata pe meniuri. Din apcate cvunostintele predate subacesta forma nu se vor pastra mult timp in memoria elevilor.3) Predarea orientata pe functii

Conform acestei metode prezentarile ar trebui sa inceapa cu determinarea functiilor generale alesistemului utilitar sau ale aplicatiei, de exemplu, in cazul unui editor: inserare, corectare, listare, formatareetc. , apoi ar urma prezentarea modului concret in care aceste functii se realizeaza de catre utilitar. Apare pericolul ca prezentarea functiilor se lungeste, elevii si profesorul se plictisesc. Daca dupa prezentareaunei functii urmeaza verificarea concreta a modului in care ea se realizeaza, apare pericolul de a crea haos,cunostintele se amesteca, se vor incurca.

Daca gruparea functiilor nu este intamplatoare, ci ureaza o logica in care prezentarea siinvatarea functiilor se inlantuie de la simplu si foarte des folosite, spre cele mai rar folosite, sau eventual mai complicate, predarea devine orientata pe instrumentar abstract.

Un editor de texte ar putea fi prezentat sii astfel : la prima abordare se considera ca editorul este defapt o masina de scris clasica. Apoi se presupune ca are facilitatle de corectare ale unei masini de scriselectronice. La urmatorul pas se poate presupune ca exista si posibiliatea de formatare etc. Pentru fiecareetapa se aleg componentele necesare ale utilitarului cu functiile si exemplificarile corespunzatoare. S-ar putea sa apara surpriza ca elevul sa nu aiba rabdare si sa doreasca sa incerce anumite functii mai repede si-a propus profesorul. Niciodata nu li se va interzice elevilor sa faca singuri explorari.4) Predarea orientata pe concepte

Conform acestei metode ar trebui sa se determine conceptele care stau la baza utilitarului. De

exemplu, in cazul unui tabelator: celula, linie, coloana, bloc, pagina etc. ; dupa clarificarea acestor elemente, ar urma prezentarea functiilor care opereaza cu ele. Nici aceasta metoda nu este recomnandata pentru a fi utilizata in scoli. Bineinteles, elevii trebuie sa invete sa foloseasca terminologia specificautilitarului in cauza, dar aceste concepte vor fi asimilate de catre elevi fara efort deosebit in timpulutilizarii lor repetate.5) Predarea oreintata pe instrumentar abstract

Un editor de texte ar putea fi ‘predat ‘ si in felul urmator : la prima abordare se considera caeditorul este de fapt o masina de scris clasica. Apoi se presupune ca are facilitatile de corectare ale uneimasini de scris electronice. La urmatorul pas se poatepresupune ca exista si posibilitatea de formatare etc.Pentru fiecare etapa se aleg componentele necesare ale utilitarului, functiile si exemplificarile de rigoare.S-ar putea sa apara surpriza ca elevul sa nu aiba rabdare si sa doreasca sa incerce aumite functii mai

repede decat si-a propus profesorul. Niciodata nu li se va interzice elevilor sa fac explorari singuri ;oricum nu s-ar realiza altceva decat fortarea acestora de a incerca aceste functii atunci cand nu sunt ‘subobservatie’ sau mai rau li s-ar putea inhiba curiozitatea fireasca de ‘a afla’.

Sfaturi practice:Ar fi de dorit ca pentru disciplinele la care se vor preda utilitarele, orele sa se desfasoare itr-o sala

unde exista calculatoare. Daca acest lucru nu este posibil, se pot realiza ore suficiente si cu un singur calculator la care vor lucra (la cate ceva) pe rand cat mai multi elevi. Daca numai profesorul lucreaza, nuse va obtine acelasi efect si elevii nu vor fi suficient de atenti. Ideal ar fi sa existe in scoli calculatoarelegate de un sistem de proiectare pe ecran mare cat tabla.

D) Predarea bazata pe realizarea unor proiecte



49

- Au elevii posibilitatea sa experimenteze, sa verifice ideile originale proprii, fara ca pentru oriceraspuns sa primeasca nota?

- Cat de diversificat se realizeaza evaluarile?Atmosfera buna de la ore se caracterizeaza prin aptitudinipozitive ala elvilor. Pentru a masura acestea,sunt recomandate chestionarele, observarea elevilor sau interviurile.

Elevii, in general, considera ca este mai imporatant ceea ce accentueaza mai des perofesorul, ceeace subliniaza in diverse forme, si ceea ce verifica si evalueaza acesta in mod accentuat.

Ceea ce considera profesorul ca este mai important (rezolvarea de probleme, analiza problemelor,comparatiile, evidentierea corelatiilor, realizarea programelor modularizate in cazul disciplineiinformatica, sau chiar aplicarea si operationalizarea cunostintelor de tehnologia informatiei in cazul altor discipline) va fi considerata si de elevi importanta doar daca profesorul le va acorda importanta si cuocazia verificarilor. Din acelasi motiv trebuie verificate cu atentie si temele de casa, astfel elevii le vor negklija, le vor trata cu superficialitate.

5. 2 Metode de evaluare pentru atingerea obiectivelorIn predarea informaticii trebuie acordata o importanta deosebita etapelor de evaluare a modului in

care s-au atins obiectivele. Se recomanda urmatoarele modalitati de evaluare:-verificare (scris si oral)

-exercitiii practice-rezolvarea de probleme;-concursuri de durata scurta in cadrul orei;-utilizarea postei electronice;-completarea de teste (de tip grila si altele, care seamana cu teste de logica, de gandire, de

inteligenta) . Pentru a verifica deprinderea de a elabora pagini Web , se pot organiza concursuri pe grupe;

elevii vor fi incurajati sas caute pe Internet diverse informatii cu ajutorul unui browser. In cazul studiului editoarelor de texte si a tabelatoarelor vor fi utile:

-exersarea;-editarea de texte sau tabele dupa modele;

-concursurile de durata scurta in cadrul orelor de laborator;-evaluarea continua pe perioada realizarii activitatii practice; In timpul predarii algoritmilor se recomanda :

-intocmirea de catre elevi a unor scheme logice care sa reprezinte un algoritm discutat;-exercitii realizate pe programe scrise de altitil;-verfificarea capacitatii elevilor de a urmari efectul unui algoritm cu un tabel

de verificare ;-verificarea capacitati elevilor de a scrie programe simple;-discutarea greselilor tipice ;-verificarea capacitatii de a utiliza facilitatile de depanare ale mediului;-aplicatii care pot fi urmarite pe retea, corectate, indrumate de profesor;

-elaborarea unui proiect complex in care sa se trateze problemele studiate; proiectul trebuie realizatin grupuri de cate 3-5 elevi.

5. 3 Notarea Metoda clasică de verificare a cunoştinţelor se finalizează cu nota prin care profesorul răsplăteşte

efortul depus de elev în scopul învăţării cunoştinţelor predate şi nivelul la care acesta poate să redea celeînvăţate cât mai fidel. Conform acestui concept, nota este o armă prin care profesorul poate ambiţiona,respectiv constrânge elevii la depunerea unui efort, pentru a obţine nu cunoştinţe, ci note bune.

Dacă, ţinând cont de schimbarea esenţială în ceea ce priveşte modul diferit, în care decurge o oră azi,nu doar la disciplina de informatică, ci la majoritatea disciplinelor, este clar că şi notarea trebuie să seschimbe, să devină adecvată obiectivelor instructiv - educative ale învăţământului.



50

Concepte de bază în notare:• Se recomandă realizarea unei verificări pe note să se anunţe din timp Scopul profesorului este

să-i determine pe elevi să înveţe, nu să umple catalogul cu note rele. Aşa numitele ascultări prinsurprindere, sau lucrări date sub formă de pedeapsă nu dau randamentul aşteptat şi conform metodologieinoi, sunt contraindicate.

• Atunci când se stabileşte nota, trebuie să se ia în considerare şi felul în care a gândit elevul. ,nu numai rezultatele. Această cerinţă necesită efort deosebit din partea profesorului de informatică,

deoarece în cazul unei lucrări al cărui subiect a fost scrierea unui program (pe hârtie sau executabil într-unmediu de programare) va fi extrem de greu să se stabilească gravitatea unei greşeli depistate fără să existe posibilitatea executării efective a acelui program (fie din cauza că lucrarea a fost scrisă pe hârtie, fie eroride compilare, sau de execuţie, sau greşeala este în modul de proiectare a algoritmului) .Observaţie:

La concursuri, de câţiva ani, nimeni nu se ocupă cu evaluarea programelor pe baza gândirii corecte aconcurentului. Se afirmă că Un program care nu funcţionează este un avion care nu zboară – îi lipseştedoar un şurub numai că nu se ştie care şi de unde?. E greu de spus dacă acest mod de evaluare este corectsau nu, dar un lucru este sigur: în condiţii de concurs nu exista timp pentru o verificare de alt gen, practicabila in scoli, dar care sa fie minutioasa si lipsita de subiectivism.

• In scoli vor fi foarte multe situatii in care lucrarile elevilor nu se vor corecta ca la concursuri,

deoarece s-ar risca obtinerea unei curbe Gauss a notelor obtinute de elvi – liniara la nivelul notei minime.Solutia recomandata este de a alege probleme de asa maniera incat sa se poata acorda puncte pe particomponente ale programului.

De exemplu:- citirea corecta a datelor;- afisarea corecta a rezultatelor;- un anumit calcul, proces, subpunct realizat corect;- dovada cunoaterii unei metode necesare in rezolvarea problemei.

Profesorul trebuie sa fie constient de faptul ca verificarea cu note ii impiedica pe unii elevi salucreze la randamentul lor real din cauza emotiilor.

Pentru a obtine o medie finala reala, profesorul va aplica mai multe tipuri de verificare si evaluare.Felul verificarilor, evaluarilor trebuie sa fie in concordanta cu felul in care elevii au fost obisnuiti

sa lucreze in clasa. Daca, de exemplu, s-a lucrat frecvent in grupe, trebuie evaluata si contributia elevilor la activitatile in aceste grupuri, trebuie organizate verificari pe note si in grup.Observatii:1. Faptul ca pe multi elevi ii stimuleaza notele, eforturile lor unt motivatede dorinta de a obtine note

mari, trebuie sa-l determine pe profesor sa caute mijloace cat mai variate de evaluare si evidentiere,astfel incat nota in sine sa-si piarda semnificatia de “arma”.

2. Profesorul trebuie sa practice evluarea fara note mai des, decat evaluarea cu note.

5. 4 Conceptele de baza ale verificarii si evaluarii

a) Modalitate de realizare a verificarilor trebuie sa ofere posibilitatea ca elevii sa arate ceea ce nu stiu.Bineinteles, profesorul va trebui sa caute permanent sa-si dea seama ce anume nu stiu elevii, dar acesteinformatii ar trebui sa le culeaga u alte ocazii, nu neaparat atunci cand face verificare pe note.

b) Toate obiectivele invatarii disciplinei trebuie operationalizate cu ocazia verificarii.c) Calitatea verificarilor nu este determinata in mod direct doar prin notarea obiectiva, ci prin faptul ca ea

este o masuratoare.d) Instrumentele verificarii trebuie sa fie practice. Indiferent de tipul problemei (algoritm sau o problema

de utilizare) ea trebuie astfel formulata incat raspunsul sa fie fara ambiguitate si sa poata fi evaluat.Trebuie masurate si rezultatele complexe ale invatarii:

- intelegerea, priceperea;



51

- capacitatea de utilizare a celor invatate;- capacitatea interpretarii celor invatate;- nivelul la care poate comunica elevul cele invatate;- creativitatea;- capacitatea de a generaliza;- capacitatea de a transfera anumite cunostinte ditr-o sfera de interes in alta.

Rolul concursurilorO evaluare are loc cu ocazia unui concurs scolar. Aceasta activitae nu este o instruire directa, ci o

evaluare a rezultatelor invatarii, dar una care nu este obligatorie pentru toti elevii. In mod direct cu acesteare loc o dirijare a activitatilor didactice, deoarece calitatea, orientarea I nivelul problemelor date laconcursuri vor fi folosite ca indicatori in viitor, atat de elevi, cat si de profesori in procesul de invatare,respectiv de predare. Scopul intrinsec al concursurilor este de a ambitiona elevii de a munci in plus, de aobtine recunoaterea capacitatilor profesionale, individuale. Concursul este o ocazie deosebita de acompara nivelul cunostintelor, il ajuta pe elev si pe profesor sa se orienteze in alegerea tematicilor activitatilor didactice, dar exista deja si tendinta de a organiza concursuri pe echipe. In ultimii ani, pelanga concursurile orientate pe algoritmi, in Romania au aparut si concursuri de utilizatori.

6. Instrumente (mijloace) de predare

Metodele practicate de profesorul de informatica vor fi eficiente daca acesta va apela la:- calculator;- produsele software adecvate invatarii la nivelul clasei repective (de exemplu: acces la posta

electronica, echipamente de conectare la Internet, sistemul Windows etc. ) ;- filme;- soft-uri educationale si soft-uri de invatare de tip Tutorial;- carti, reviste de specialitate;- planse;

- documentatii;- retroproiector;- programe demonstrative. In cazul studierii editoarelor de texte poate fi foarte util studiul comparativ al unor publicatii in

cautarea celui mai “frumos” sau celui mai “corect” document. In cazul tabelatoarelor exersarea facilitatilor de sortare, de evaluare a expreiilor aritmetice intre

elementele liiilor si coloanelor tabelatorului, va demonstra elevilor utilitatea acestor tipuri de soft. In predarea algoritmilor se vor folosi:- exemple simple din viata de zi cu zi;- algoritmizarea unor activitati simple di viata elevilor sau a scolii;- analiza problemei ca o faza esentiala in rezolvarea problemelor cu ajuorul calculatorului;- analiza eficientei algoritmului (in cazul învăţământului specializat – a complexitatii) ;- verificarea corectitudinii unui algoritm (metoda “cutiei negre” si a “cutiei transparente”) . In cazul predarii bazelor de date se va pune accent pe:- crearea, vizualizarea, modificarea bazelor de date;- scrierea unor programe de prelucrare a datelor din baza de date;- exersarea operatiilor de cautare, sortare;- extragerea unor informatii statistice. In cazul majoritatii se recomanda exersarea desfasurarii unei activitati in grup.



53

si sa dezvolte in mintea si crezul fiecaruia increderea ca toate cunostintele pe care trebuie sa le acumulezesunt accesibile tuturora, toti le vor putea insusi.

Se poate intampla sa apara surprize de genul ca un elev cu note slabe la alte discipline sa fie bun lainformatica sau invers. Elevii nu trebuie clasificati dupa notele primite la alte discipline, dar nici dupa notaanterioara obtinuta la informatica. Aceste reguli sunt valabile pentru toti elevii, atat pentruu cei buni cat si pentru cei slabi.

Aceste etichetari date elevilor de “buni” sau “slabi” nu sunt recomandate. Exista alte posibilitati de

a-i diferentia: mai interesati, mai pasionati, mai harnici, mai rapizi, mai originali. Se poate observa catoate calificativele sunt pozitive. Se va evita sa se spuna: mai lenesi, mai prosti, sau altele de genulacestora. Elevii nu vor simtii decat jignirea “aruncata” de profesor, nici pe departe nu vor fii stimulati ininvatare. Mai mult, aceste moduri de adresare se vor intoarce impotriva profesorului.

7. 5 Profesorul trebuie sa transmita nu numai informatii dar si priceperea de a utiliza aceste informatiiAcest sfat este foarte usor de respectat din moment ce in informatica in majoritatatea cazurilor se

porneste de la o problema ce trbuie rezolvata. Chiar si in cazul utilitarelor se rezolva probleme. A spune ca problema poate fi numai una de matematica sau fizica este un concept fals. O problema de grafica, una detehnoredactare, una de transmitere, de gestiune etc. poate necesita o serie de cunostiinte care se vor dobandi doar prin exersare. In informatica cea mai inutila activitate este accea de a preda ceva ce nu are

utilitate imediata sau mai bine zis nu este impusa de dorinta de a rezolva o problema (in termeni deinformatica chiar o clasa de probleme) .Enuntul problemei precizeaza ce anume se da si ce anume se cere. Inainte de “a sari pe problema”

si a incepe prezentarea rezolvarii, precedata eventual de predarea cunostiintelor necesare acestei rezolvari,trebuie sa urmeze analiza problemei. Aceasta cuprinde notarea formalizata a principalelor elemente din problema. Elevii vor fii dirijati sa descopere care sunt instrumentele necesare rezolvarii problemei din cele pe care le cunosc deja, si care sunt acele puncte unde au nevoie de instrumente noi.

7. 6 Profesorul trebuie sa invete elevii sa intuiasca un adevar sau existenta unui instrument informaticElevul trebuie dirijat spre descoperire, determinandu-l sa formuleze un algoritm sau sa defineasca

un model, o structura de date etc. Corectitudinea alegerii va trebui sa o poata verifica, va trebui sa invete

sa faca analogii, sa descopere diferente, sa prevada cazuri extreme. Elevul trebuie invatat sa abstractizeze,sa “dezbrace” enuntul problemei si sa caute, respectiv sa gaseasca metoda de rezolvare adecvata. Daca elva atinge performanta sa realizeze sa realizeze ca nu are cunostiinte necesare de a rezolva problema“elegant” si sa formuleze presupunerea ca trebuie sa existe si alta metoda mai eficienta (eventualdescoperita de altii) , el trebuie condus in gandirea lui astfel incat sa “redescopere” aceasta metoda saumodel. In cazul disciplinelor din domeniul utilitarelor este remarcabil daca elevul intreaba cum anumerezolva utilitarul studiat ceea ce urmeaza sa realizeze aplicatia respectiva.

7. 7. Profesorii trebuie sa invete elevii cum sa demonstreze corectitudinea solutiilor alseElevii trebuie sa fie invatati sa reformuleze un raspuns fara sa-i schimbe semantica, sa

argumenteze cu argumente logice pasii algoritmului proiectat, sa explice de ce au ales o metoda sau alta.

Trebuie obisnuiti sa verifice corectitudinea unui algoritm cautand contraexemple pentru care nu ar functiona algoritmul, sau ar functiona mai putin eficient. Trebuie invatati sa isi optimizeze algoritmii,chiar si in cazul unei probleme de tehnoredactare.

Problema complexitatii unui algoritm este un concept care se invata greu si nu numai in cazul unor clase mai mari; dar si elevii mai mici pot fi determinati sa numere cate operatii executa un algoritm sau pot fi convinsi ca o anumita parte dintr-un algoritm nu are ce couta in structura respectiva (poate fiexecutata o singura data in afara structurii repetitive) .

7. 8. Profesorul trebuie sa invete elevii sa fie capabili sa deprinda din mai multe rezolvari un algoritm generCum in algoritmizare oricum se cauta rezolvari pentru o clasa de probleme, aceasta cerinta se

indeplineste relativ usor. Sunt si situatii in care din reuniunea mai multor clase de probleme se contureazao clasa noua. De exemplu: algoritm de conversie din baza 2 in baza 10, algoritm de conversie din baza 10



54

in baza 16, algoritm de conversie din baza 60 in baza 8. Reuniunea lor va contine problemele de conversiedin orice baza in orice baza pentru care se va cauta un algoritm cu valabilitate generala.

Atunci cand se preda/invata metoda bavktracking, se vor scoate in evidenta pasii avand caracter general, care conduc la intocmirea unui algoritm corect si care pot constitui un model pentru rezolvareaaltor probleme.

De asemenea, elevii trebie invatati sa compina enunturi de probleme care se rezolva pe bazamodelului invatat. Elevii din clasa, impreuna cu profesorul se vor juca cu ateste enunturi, schimband

prima data doar un element din ele, apoi imbogatindu-le, schimbandu-le cerintele, sau adaugand ceritesuplimentare. O importanta cerinta in acest proces are determinarea elevilor sa observe sa anumite cerintese pot indeplini, in paralel, in cadrul aceleiasi structuri de control sau subprogram cu o singura parcurgerea structurii de date. Modularizarea nu inseamna neaparat cate o procedura pentru fiecare carinta.

7. 9. Profesorul nu trebuie sa prezinte elevului un continut care poate fi descoperit de elGandirea elevului trebuie condusa astfel incat sa descopere singur cat mai mult posibil, sa nu

astepte ca profesorul sa spuna totul. Se vor pune intrebari ajutatoare, cu rabdare, se vor da (mici) indicatii,dar nu se va pune totul pe tava pentru ca atunci elevii isis pierd interesul si se considera bombardati decunostinte noi, neobsevand cat de firesc se inlantuiesc pasii algoritmului, sau etapele in tehnoredactareaunui text.

7. 10 Profesorul trebuie sa fie un bun actor, un bun diplomat si un bun prieten al elevilorUn profesor bun, de multe ori, se va preface (pana la un moment dat) ca o solutie propusa de elev

este buna, lasandu-l sa descopere el greseala. Evident, este nevoie de diplomatie, de siguranta, altfel elevulnu realizeaza ca profesorul a stiut de la bun inceput ca solutia corecta este diferita de ceea ce a prezentatel.

Profesorul nu are voie sa isi etaleze supararile, nu are voie sa-si verse nervii pe elevi, nu are voiesa-si barfeasca colegii (profesori) , chiar daca elevii au avut dreptate. Din nou este nevoie de diplomatie side talent (actoricesc uneori) .

Profesorul trebuie sa-si rezolve problemele cu elevul sau cu clasa pe cat se poate intre patru ochi. Numai in situatii grave de abateri va apela la conducerea scolii sau la diriginte. Legatura cu familia

deasemenea este o problema de diplomatie.Multi profesori considera ca atunci sunt prieteni cu elevii daca le permit o serie de lucruri interzisede altii. Dar adevarata prietenie profesor-elev exista doar atunci cand profesorul ii invata pe elevi tot cestie el, uneori “ii invata si mai multe”, perfectionandu-se tot timpul. Profesorul depasit de unii elevi pasionati, olimpici sau care cunosc unutilitar in detaliu nu trebuie sa se ofenseze, dimpotriva trebuie sa constituie un stimulent. Un profesor deinformatica trebuie sa tina pasul cu ce apare nou in informatica cel putin la nivelul cerintelor învăţământului. Dar exista posibilitatea ca elevii sa intrebe ceva ce “nu este in programa”. Pe masuratimpului lui disponibil si a complexitatii raspunsului este recomandabil ca profesorul sa se documenteze sisa raspunda acestor intrebari in loc sa refuze raspunsul sau sa dea un raspuns confuz.

Elevii in scoala ar trebui sa fie invatati sa fie oameni in sensul filozofic al cuvantului. Evident

exista activitati educative care se planifica in scopul realizarii acestui obiectiv. Dar si de-a lungul orelor deinformatica se pot ivi diferite oportunitati care pot fi fructificate din punct de vedere educativ cu succes. Nu este nevoie ca profesorul sa povesteasca elevilor istoria vietii lui, sau sa comenteze programul de laTV in ora de informatica. Sunt totusi anumite momente in care din dorinta de a fi cat mai credibil estenevoie de cate-un exemplu din propria viata.



55

8. Concepte didactice de baza in predarea informaticii

8.1. IntroducereConceptele didactice de baza contin regulile pe baza carora se proiecteaza procesul educational,

reguli care s-au format din experienta pedagogica. Se vor studia recomandari , conditii de invatare carevor permite elevilor sa obtina rezultate scolare optime. Aceste concepte contin alternative didactice,respectiv efectele utilizarii lor. Importanta acestora consta in formarea deprinderilor profesorului de a-si

proiecta activitatea la catedra.

8.2. Concepte clasice ale predarii

a) Conceptul “spiralitatii”Esenta acestui concept se refera la faptul ca anumite teme se vor relua pentru diferitele categorii

de varsta la diferite niveluri .De exemplu, despre structuri de date se va prezenta elevilor mai mici doar strictul necesar pentru a

putea rezolva problema in cauza. Tratarea si invatarea completa si riguroasa a structurilor de date nudevine posibila decat in liceu. Se va acorda o atentie deosebita invatarii structurilor de date – independentde implementare – la nivel general, urmand ca in momentul intalnirii unei implementari corecte sa seatraga atentia asupra caracteristicilor datorate mediului utilzat.

Concepte care au legaturi stranse cu conceptul spiralitatii:-Conceptul conectarii cunostintelor predate la un moment dat la cunostintele predate

ulterior. Tratarea unui subiect trebuie sa se bazeze pe cunostinte dobandite deja, acestea trebuie sa seactiveze in memoria elevilor, astfel utilizandu-se niveluri inferioare ale spiralei. De asemenea, trebuie sase faca apel la experientele probabile ale elevilor din viata lor de zi cu zi si la alte discipline.

-Conceptul continuitatii. Un anumit subiect nu se va preda (in cazul programei) oriunde sioricand, ci astfel incat intr-un moment dat din viitor sa se poata baza pe cele invatate. Trebuie sa se tinacont de ce anume au nevoie colegii de la celelalte discipline de informatica sau de alte discipline. Daca nuse tine cont de corelarile recomandate si chiar impuse de programa scolara nu se va realiza un proces carese deruleaza in mod firesc intr-o interdependenta permanenta cu cea ce invata elevii la ore.

-Conceptul unei invatari prevazatoare. Invatarea unui anumit subiect nu trebie “translatata”intr-o clasa mai mare numai din motivul ca elevii nu dispun inca de suficiente cunostiinte de matematicasau e alta natura colaterale sau din motivul ca inca nu este posibila tratarea riguroasa si completa aacestuia. Tratarea se poate incepe mai devrame, dar sub forma simplificata.

-Conceptul simplificarii. Munca elevilor trebuie usurata, cunostiintele trebuie sa devinaacesibile datorita unor metode de introducere mai simple, fara sa se piarda esenta. De exemplu, dupã ce s-a finalizat un algoritm sau un program, în prima fazã se vor alege exemple cu date de intrare simple cucare se executã paşii algoritmului. Elevii vor completa aşa numitul “tabel de verificare” in ferestrelemediului. Aceste activitãţi sunt eficiente şi în scopul fixãrii ei în percepţia elevilor. La un alt pas aldobândirii modului de rezolvare al problemei, se va cere elevilor sã verifice algoritmul pentru exemple dedate de intrare având valori la “exterme”.

b) Conceptul “vizualizãrii”În cazul în care urmeazã sã se dezvolte un conţinut nou, elevii vor fi aşezaţi într-o asemenea

situaţie în care pentru ei doar câteva elemente, puncte de vedere sunt total noi şi existã relativ multe posibilitãţi de a utiliza “şabloane”, “reţele” cunoscute de ei.

Vizualizarea în sensul larg al cuvântului înseamnã identificarea contextului, posibil de recunoscut de cãtre elevi, iar în sens restrâns înseamnã reprezentare, desenare de figuri, înseamnã modelare.

De exemplu, în scopul explicãrii paşilor necesari interschimbãrii a douã valori, se vor interschimbaefectiv conţinuturile a douã pahare. Primele exemple cu care se va introduce noţiunea de recursivitate, se pot lua de asemnea din viaţa de zi cu zi. Tratarea capitolului de alocare dinamicã necesitã foarte multedesene care se vor succede în stilul în care se produc desenele animate. De asemenea, trebuie desenate



56

modificãrile conţinutului stivei de execuţie sau a heap-ului. Pe parcursul studiului capitolelor din teoriagrafurilor sunt necesare multe desene pentru a explica cât mai clar şi “vizibil” proprietãţi şi operaţii.Aceste desne se “dezvoltã” pe parcursul explicaţiei, dar profesorul trebuie sã urmãreascã dacã elevii“redeseneazã fiecare fazã, altfel nu vor înţelege ulterior din aceste figuri nimic.

Un concept care se leagã de vizualizare este învãţarea şi obişnuirea elevilor cu termenologiaadecvatã domeniului. Când se constatã cã elevii au anumiote greutãţi în acest sens, de exemplu confundãincidenţa cu adiacenţa, subgraful cu graful parţial, într-o anumita fazã se poate permite ca ei sã descrie

prin proprietãţi ceea ce doresc sã spunã, dar cu timpul trebuie constrânşi sã foloseascã terminologiacorectã.Profesorul trebuie sã fie atent ca figurile elevilor sã nu reducã generalitatea problemelor, trbuie

atenţionaţi dacã ei pornesc din premise care definesc un caz parţial. De asemenea se va insista asupracontraexemplelor.

În cazul unor începãtori chiar şi efectul unor instruţiuni de atribuire se va vizualiza, pânã cândelevii au înţeles de fapt i:=i+1.

Schema logicã şi diagramele de sintaxã sunt instrumente puternice care stau la dispoziţia profesorului dornic de vizualizãri. De altfel şi elevii preferã schema logicã în schimbul pseudocodurilor,respectiv diagrama de sintaxã în locul notaţiei BNF. În ceea ce priveşte modul în care se dezvoltã câte oschemã logicã, se recomandã sã nu se puncteze fiecare pas din algoritm în mod explicit, ca în programe.

Se pot scrie pãrţi din algoritm sub forma unor propoziţii de tipul comentariilor care exprimã o secvenţã de paşi uşor de programat sau care s-a dezvoltat pas cu pas altãdatã.Diagramele de sistem se vor întocmi cu exactitate, precizie şi rigurozitate, de asemenea se vor

desena frumos, altfel se pierde un bun prilej prin care elevii pot fi determinaţi sã-şi formeze deprinderi dea sintatiza.

În cazul învãţãrii sistemelor de gestiune a bazelor de date, se vor vizualiza sub forma unor desene,structura fişierului, structura articolelor.

În predarea informaticii o importanţã deosebitã deţine concretizarea. Exemplele concrete vor aduce conceptul abstract, respectiv problema în “lumea” elevului, îl vor ajuta Sa le înţeleagã mai repede şicu un efort intelectual mai mic.

c) Conceptul “operaţionalitãţii”Elevii vor învãţa sã prelucreze “obiecte” precizate în probleme, le vor implementa sub forma unor structuri de date şi vor cãuta sã construiascã algoritmi pentru a realiza lucrãrile proiectate. Operaţiile cucare se familiarizeazã, utilizarea continuã a calculatorului exclud orice intervenţie exterioarã întrerezolvitor şi problemã. Altfel spus, dacã s-ar preda pur şi simplu idei, concepte, fenomene, algoritmi,tehnici de programare – eficienţa ar fi minimã. Importanţa conceptului de operaţionalitate este exprimatãsugestiv de un proverb chinezesc vechi: “Aud şi voi uita, vãd şi ţin minte, realizez şi înţeleg”.

Este sarcina profesorului, ca atenţia elevilor sã fie dirijatã mereu spre exersare, sã clarifice sistemulde operaţii (gruparea lor) şi componentele asupra cãrora se vor efectua aceste opearţii.

d) Principiul “integrãrii”

Individul va intra în legãturã cu mediul înconjurãtor mult mai eficient, va percepe corect ceea ce-lînconjoarã dacã cunoştinţele lui sunt corelate, integrate într-un sistem de cunoştinţe organizat. Conceptulintegrãrii cere ca în procesul instructiv sã se dezvolte aceste sisteme de cunoştinţe, de asemenea sã se punã accent pe corelaţiile semantice dintre ele. Orice subiect nou trbuie sã-şi gãseascã “locul” cât se poatede rapid în acest sistem.

În acest sens, cele mai bune ocazii de a conştientiza corelaţii cuprinãtoare sunt orele derecapitulare. Se vor acorda un rol deosebit recapitulãrilor comparative, punând în discuţie în paralel douãsau mai multe concepte, structuri de date, structuri de control, metode etc. Atunci când elevul poateformula diferenţe, asemãnãri, avantaje, dezavanteaje sub forma unei expuneri sau a unei compuneri în carese exprimã clar, explicã analitic sau realizeazã o sintezã, de fapt dã dovadã de integrarea cunoştinţelorsaleîntr-un sistem stabil.



57

e) Conceptul “stabilizãrii”Pentru ca un concept, o metodã sã devinã parte integrantã, stabilã a sistemului de cunoştinţe e

elevului, este necesar ca acestea sã fie exersate şi utilizate în continuu, în contexte mereu noi. Astfel,aceste cunoştinţe devin generale, se cristalizeazã, dar totodatã se şi integreazã cu celelalte cunoştinţe.Pãstrarea, “conservarea” cunoştinţelor în literatura didacticã se numeşte întãrire. Acest proces se compune

din urmãtoarele faza:- exersare – aprofundare – utilizare – sistematzare - recapitulare

a) Rezolvarea propriu-zisã a problemei; verificarea soluţiei prin testarea ei cu date de intrareacoperitoare.

b) Integrarea componentelor de cunoştinţe noi în sistemul existent prin reveniri şi atenţionãri asupraelementelor specifice.

c) Fixarea conţinuturilor noi, prin prelucrarea punctelor esenţiale din rezolvare.

Observaţie:Toate etapele conţin elemente de exersare şi recapitulare!

8. 4. Compararea metodei clasice prin predare cu cea a învãţãrii prin descoperire dirijatã

Predare Învãţare prin descoperire dirijatãProfesorul: Profesorul:- împarte materia, o predã, o comunicã- ajutã elevii în rezolvarea problemei

- oferã situaţii care provoacã întrebãri, interes, gândire- ajutã elevii astfel încât ei sã se poatã ajuta pe ei însuşirezolvarea problemei

- se considerã pe el însuşi instructor, lector, persoanã care aduce la cunoştinţã

- simte o responsabilitate accentuatã faţã de dezvoltamultilateralã a elevilor

- se limiteazã la conţinuturi determinate de

logica disciplinei

- cautã legãturi şi corelaţii cu experienţele zilnice ale elevilor

- are disponibilitãţi pentru exersareadeprinderilor şi pentru o învãţare care poatefi controlatã

- se strãduieşte sã integreze elementele de cunoştinţedezvoltarea deprinderilor intelectuale

- pune un accent deosebit pe exersarea unor mecanisme

- pune accent pe asimilarea schemelor complexe

Curs Metodica Predarii Informaticii

Documents

Transcript of Curs Metodica Predarii Informaticii