Curs Management Si Legislatie Sanitara

Management si legislatie sanitara

CAPITOLUL 1

FUNDAMENTE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI INTR-O UNITATE

SANITARA

Managementul unitatilor sanitare consta in studierea proceselor si relatiilor

de management din cadrul unei unitati sanitare, in vederea descoperirii legitatilor si

principiilor ce le guverneaza si a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici si

modalitati de conducere care sa asigure obtinerea si cresterea competitivitatii.

Esenta stiintei managementului o reprezinta studiul relatiilor si proceselor de

management.

Procesul de management intr-o unitate sanitara consta in ansamblul fazelor

prin care se determina obiectivele acestuia, resursele si procesele de munca

necesare realizarii si executarii acestora, prin care se integreaza si controleaza

munca personalului, folosind un ansamblu de metode si tehnici in vederea

indeplinirii eficiente a ratiunilor ce au determinat infiintarea unitatii respective.

Ansamblul proceselor de munca ce se desfasoara in orice sistem uman se

pot diviza in doua categorii principale: procese de executie si procese de

management.

Procesele de executie- din punct de vedere cantitativ se caracterizeaza prin

faptul ca forta de munca fie ca actioneaza asupra obiectelor muncii prin intermediul

mijloacelor de munca, fie indirect prin intermediul unor categorii speciale de mijloace

de munca, asigura o serie de servicii corespunzatoare naturii proceselor de munca

implicate si obiectivelor previzionate.

Procesele de management- se caracterizeaza prin aceea ca o parte din

forta de munca actioneaza asupra celeilalte parti, a majoritatii resurselor umane, in

vederea realizarii unei eficiente cat mai ridicate, avand caracter preponderent

multilateral.

Relatiile de management- pot fi definite ca raporturile ce se stabilesc intre

componentii unei organizatii si intre acestia si componentii altor sisteme, in

procesele previzionarii, coordonarii, antrenarii si control-evaluarii activitatilor unitatii.

1


1.1 FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Procesul de management se poate partaja, avand in vedere natura sarcinilor

implicate de desfasurarea lui si modul de realizare, in cinci functii:

- previziune;

- organizare;

- coordonare;

- antrenare;

- control-evaluare.

1. Previziunea: functia de previziune consta in determinarea principalelor

obiective ale unitatii sanitare precum si resursele si principalele mijloace necesare

realizarii acestora. Previziunea are ca rezultat: prognoze, planuri si programe.

Prognozarea- este procesul in urma caruia se elaboreaza programe.

Planificarea- este regasita in eleborarea strategiilor si politicilor globale si/sau

partiale.

Prognozarea- reprezinta detalierea in timp si spatiu a politicilor prin

intermediul programelor.

2. Organizarea- reprezinta ansamblul proceselor de management prin care

se stabilesc si delimiteaza procesele de munca fizica, intelectuala si

comportamentele acestora (operatii, lucrari, sarcini etc.) precum si gruparea

acestora pe posturi, formatii de munca, compartimente si atribuirea lor personalului,

corespunzator anumitor criterii manageriale, economice, tehnice si sociale, in

vederea realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul concret al organizarii il

reprezinta subsistemul organizatoric si cel informational.

3. Coordonarea- consta in armonizarea deciziilor si actiunilor subordonatilor

si ale subdiviziunilor organizatorice ale unitatii sanitare pentru realizarea obiectivelor.

Coordonarea imbraca doua forme:

Coordonarea bilaterala- care se deruleaza intre un manager si un

subordonat, ce asigura preintampinarea filtrajului, distorsiunii si obtinerea operativa

a “feed-back-ului”. Principalul dezavantaj il reprezinta consumul mare de timp, in

special din partea managerilor.

2


Coordonarea multilaterala- ce implica un proces de comunicare

concomitenta intre un manager si mai multi subordonati, folosita pe scara larga in

special in cadrul sedintelor.

Suportul coordonarii il reprezinta comunicarea.

Comunicarea reprezinta transmiterea de informatii si perceperea integrala a

mesajelor continute. Comunicarea este elementul dominator al proceselor

manageriale. Procesul de comunicare are in compunerea sa mesajele

informationale si canalele de comunicare.

Realizarea coordonarii la un nivel calitativ superior confera activitatilor unitatii

sanitare respective, o pronuntata suplete, flexibilitate, adaptabilitate si creativitate.

4. Antrenarea- cuprinde ansamblul proceselor de munca prin care

personalul unitatii sanitare este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea

obiectivelor previzionate, pe baza luarii in considerare a factorilor care il motiveaza.

Fundamentul antrenarii il reprezinta motivarea, ce rezida in corelarea

satisfacerii necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor si

sarcinilor atribuite.

Motivarea- presupune corelarea recompenselor/sanctiunilor materiale si

morale spirituale cu rezultatele obtinute de catre personalul unitatii sanitare din

realizarea obiectivelor.

Motivarea pozitiva- se bazeaza pe amplificarea satisfactiilor personalului, ca

urmare a realizarii sarcinilor atribuite, in conditiile in care nivelul sarcinilor obligatorii

de realizat este accesibil majoritatii executantilor.

Motivarea negativa- se bazeaza pe amenintarea personalului cu reducerea

satisfactiilor daca nu realizeaza intocmai obicetivele si sarcinile repartizate, al caror

nivel este foarte ridicat, inaccesibil in conditiile date unei parti apreciabile a

executantilor.

Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii

personalului sa intruneasca simultan urmatoarele caracteristici:

a) Sa fie complex - in sensul utilizarii combinate a stimulentelor

materiale si morale;

3


b) Sa fie diferentiat – adica motivatiile considerate si modul lor de

folosire sa tina cont de caracteristicile fiecarei persoane si de cele

ale fiecarui colectiv de munca, astfel incat sa se obtina un maxim de

participare la stabilirea si realizarea obiectivelor;

c) Sa fie gradual - sa satisfaca succesiv necesitatile personalului tinand

cont de interdependentele dintre diferitele categorii de necesitati.

Caracteristic managementului stiintific este conceperea motivarii si antrenarii

pe baza scarii motivationale, adica elementelor care prezinta interes pentru

personal, a necesitatilor acestora ordonate in functie de succesiunea in care trebuie

avute in vedere.

Scara motivationala a lui Maslow- cuprinde urmatoarele categorii de

necesitati: fiziologice, securitate si siguranta, contacte umane si afiliere la grup,

statut social si autorealizare (figura 1).

5. Control si evaluare- functia de control-evaluare poate fi definita ca

ansamblul proceselor prin care performantele unitatii sanitare, a subsistemelor si

componentilor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele previzionate, in

vederea eliminarii deficientelor constatate.

Control-evaluarea incheie un ciclu managerial si presupune pe langa

exercitarea unui control periodic si final, evaluarea rezultatelor, compararea lor cu

obiectivele previzionate, depistarea cauzelor disfunctiilor si pe aceasta baza

adoptarea unor decizii de corectie sau actualizare.

4


1.2 DEFINITIA SI COMPONENTELE SISTEMULUI DE MANAGEMENT AL UNEI

UNITATI SANITARE

Exercitarea functiilor si relatiilor de management la nivelul unei unitati sanitare

se realizeaza prin sistemul de management.

Subsistemul decizional consta in ansamblul deciziilor adoptate si aplicate

in unitatea sanitara. Componenta esentiala a sistemului decizional o reprezinta

decizia de conducere sau de management prin care desemnam cursul de actiune

ales in vederea indeplinirii unui obiectiv, ce are implicatii directe asupra a cel putin

unei alte persoane, influentand-i comportamentul si actiunile.

Subsistemul informational – cuprinde totalitatea datelor, informatiilor,

circuitelor informationale, fluxurilor informationale, procedurilor si mijloacelor de

tratare a informatiilor existente, care au ca scop asigurarea suportului informational

necesar previzionarii si indeplinirii obiectivelor.

Orice sistem informational indeplineste urmatoarele functii: decizionara,

operationala si de documentare.

SISTEMUL DE MANAGEMENT- al unei unitati sanitare poate fi definit ca

ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informational,

motivational etc din cadrul unitatii sanitare, prin intermediul careia se exercita

ansamblul proceselor si relatiilor de management, in vederea obtinerii unei eficacitati

si eficiente cat mai mari.

Sistemul de management cuprinde mai multe componente si anume:

- subsistemul metodologic;

- subsistemul decizional;

- subsistemul informational;

- subsistemul organizatoric.

►Sistemul metodologic- asigura suportul logistic, metodologic pentru

exercitarea proceselor si relatiilor de management si dezvolta potentialul

personalului managerial si de executie din cadrul unitatii sanitare.

5


► Sistemul organizatoric- al unei unitati sanitare consta in ansamblul

elementelor de natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor

de munca in vederea realizarii obiectivelor previzionate.

In cadrul sistemului organizatoric al unei unitati sanitare sunt reunite cele

doua categorii principale de organizare si anume: organizarea formala si

organizarea informala.

Organizarea formala: cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din

cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de

organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte

documente organizatorice.

Organizarea informala: rezida in totalitatea elementelor si interactiunilor

umane cu caracter organizatoric care se manifesta spontan intre componentii

unitatilor sanitare.

6


CAPITOLUL 2

STRATEGIA SI MANAGEMENTUL STRATEGIC AL UNEI UNITATI SANITARE

2.1 STRATEGIA SI COMPONENTELE SALE MAJORE

Strategia cuprinde obiective, optiuni strategice, resurse si termene ce permit

realizarea misiunii unitatii respective in conditiile avantajului concurential.

Componentele majore ale strategiei organizationale sunt: misiunea,

obiectivele fundamentale, optiunile strategice, resursele, termenele si avantajul

competitiv.

Misiunea- consta in enuntarea scopurilor fundamentale, privind evolutia si

desfasurarea activitatilor unei unitati sanitare, prin care se diferentiaza de unitatile

sanitare similare.

Obiectivele fundamentale- sunt obiectivele care au in vedere orizonturi

indelungate de regula 3-5 ani si care se refera la ansamblul activitatilor la nivelul

unitatii sanitare sau la componente majore ale acestuia.

Optiunile strategice- definesc abordarile majore, cu implicatii asupra

continutului unei parti apreciabile dintre activitatile desfasurate la nivelul unitatii

sanitare, pe baza carora se stabileste cum este posibila indeplinirea obiectivelor

strategice.

Dintre abordarile strategice pot fi mentionate: reproiectarea sistemului de

management, diversificarea serviciilor medicale oferite, achizitionarea aparaturii de

ultima generatie, informatizarea activitatilor etc.

Resursele pot fi: financiare, materiale, umane, informationale ce urmeaza

a fi angajate in vederea atingerii obiectivelor.

Termenele strategice delimiteaza perioada de operationalizare a strategiei,

precizand de regula, momentul degajarii si finalizarii optiunilor strategice majore

(modalitatilor de realizare).

Prin avantaj competitiv desemnam realizarea de catre unitatea sanitara

respectiva a unor servicii medicale superioare comparativ cu serviciile similare

oferite de unitatile sanitare concurente.

7


2.2 MANAGEMENTUL STRATEGIC SI POLITICA ORGANIZATIONALA

Managementul strategic se defineste ca un set de decizii si actiuni,

concertizat in formularea si implementarea de planuri in vederea realizarii

obiectivelor previzionate.

Strategiile servesc ca fundament pentru elaborarea politicilor de catre

organizatii.

Politica organizatiei cuprinde un set de obiective stabilite pe termen mediu

ce se reflecta la ansamblul activitatilor sau la componentele majore ale acesteia

impreuna cu volumul resurselor disponibile, actiunile majore de intreprins, principalii

responsabili si executanti, sursele de finantare, termenele finale si intermediare.

Politicile nu sunt simple concretizari ale strategiilor. Prin procesul elaborarii lor

se introduc si elemente suplimentare neavute in vedere la stabilirea strategiei.

Politicile se caracterizeaza de obicei in programe si planuri, prevazute pe orizonturi

de timp, variind intre cateva luni pana la doi ani.

2.3 ASEMANARILE SI DEOSEBIRILE DINTRE STRATEGIE SI POLITICA

LA NIVELUL UNEI UNITATI SANITARE

Asemanarile- se refera la faptul ca atat strategiile cat si politicile vizeaza

realizarea unor obiective, ambele presupun angajarea de resurse variabile, permit

realizarea misiunii si obtinerea avantajului concurential al unitatii sanitare respective

in raport cu alte unitati sanitare similare.

Deosebirile – rezida din faptul ca polticile se diferentiaza de strategiile unei

unitati sanitare prin: orizont de timp mai redus, intrucat se refera la perioade de la 6

luni pana la 2 ani (de regula 1 an), iar gradul de detaliere este mai pronuntat in cazul

politicilor, cuprinzand numeroase elemente suplimentare, in special cu caracter

operational.

8


2.4 ELABORAREA SI IMPLEMENTAREA STRATEGIEI DE ANSAMBLU UNEI

UNITATI SANITARE

Elaborarea si implementarea strategiei de ansamblu a unei unitati sanitare

implica un proces structural, in principal, in trei etape majore, in cadrul carora se

deruleaza mai multe faze.

Proiectia viitorului unei unitati sanitare sub forma strategiei se realizeaza pe

baza unui ghid structurat in trei etape, in fiecare din acestea fiind valorificat un

material informational variat, provenind din surse multiple.

Procesul de elaborare si implementare a strategiei.

9

Fundamentarea strategiei

Elaborarea si

implementarea strategiei de

ansamblu a unei unitati

sanitare

Implementarea strategiei

Elaborarea strategiei

1

2 3


2.4.1 FUNDAMENTAREA STRATEGIEI

Valorificarea premiselor permite evidentierea elementelor principale de

continut ale etapei de fundamentare a strategiei intr-o unitate sanitara.

Identificarea si considerarea prognozelor privind mediul in care se

desfasoara activitatea unitatea sanitara respectiva.

Prognozele sunt instrumente de cunoastere si investigare in timp a

tendintelor viitoare in domeniu si reprezinta suportul logistic al identificarii

necesitatiilor, posibilitatilor si evolutiei viitoare a unitatii sanitare.

Realizarea unor studii de diagnosticare si analiza SWOT

Prin intermediul studiilor de diagnosticare si analiza SWOT se evidentiaza

cauzal punctele forte si slabe ale activitatiilor din cadrul unitatii sanitare si/sau ale

mediului in care aceasta actioneaza si se elaboreaza recomandari strategico-tactice

valorificabile in fundamentarea strategiei si a politicii sale.

2.4.2 ELABORAREA STRATEGIEI

A doua etapa in realizarea strategiei are in vedere urmatoarele aspecte:

formularea misiunii, precizarea obiectivelor strategice, stabilirea modalitatilor

(optiunilor) strategice, dimensionarea resurselor necesare, termenelor initiale,

stabilirea avantajului competitiv, stabilirea strategiilor partiale si formularea politicii

globale precum si a politicilor partiale ale unitatii sanitare respective.

a) Formularea misiuni

Punctul de plecare in elaborarea strategiei unei unitati sanitare trebuie sa-l

constituie definirea cat mai clara si exacta a misiunii acesteia, bazata pe explicarea

detaliata a raporturilor dintre management, salariati si context.

10


Rolul formularii misiunii intr-o unitate sanitara consta in:

- asigurarea consensului in cadrul organizatiei asupra scopurilor

urmarite;

- se furnizeze un fundament pentru motivarea folositii resurselor

intr-un anumit mod;

- sa dezvolte o conceptie pentru alocarea resurselor;

- sa stabileasca o armonie generala a organizatiei;

- sa favorizeze reflectarea obiectivelor in mecanismul organizational

al unitatii sanitare;

- sa formuleze scopurile generale ale organizatiei si sa favorizeze

translatarea lor in obiective referitoare la costuri, perioade si

rezultate care sa poate fi evaluate si controlate.

b) Precizarea obiectivelor strategice ( fundamentale)

Prima componenta operationala a strategiei reprezinta obiectivele

strategice, respectiv exprimarile cantitative sau calitative ale scopului pentru care

unitatea sanitara a fost infiintata si functioneaza.

Este necesar ca obiectivele fundamentale sa intruneasca anumite

caracteristici definitorii:

- sa fie realiste - in sensul luarii in considerare a posibilitatilor efective

de realizare de care dispune unitatea sanitara, in conditiile de

mediu actuale si viitoare;

- sa fie mobilizatoare – sa implice la eforturi de autodepasire

salariatii unitatii sanitare;

- sa fie comprehensibile – in sensul formularii si prezentarii lor intr-o

maniera care sa permita intelegerea continutului lor de catre

manageri, executanti si de catre ceilalti stokeholderi externi

(pacienti, furnizori de materiale si aparatura medicala, creditori,

Administratia Publica, sindicatele, opinia publica, ceilalti

concurenti);

11


- obiectivele fundamentale trebuie sa fie stimulatoare, se ia in

considerare interesele si asteptarile stokeholderilor.

c) Stabilirea modalitatiilor ( optiunilor strategice)

Dimensiunea si natura obiectivelor fundamentale genereaza anumite

modalitati sau optiuni de realizare. Dintre acestea mai importante pot fi mentionate:

reproiectarea sistemului de management, diversificarea serviciilor medicale oferite,

achizitionarea aparaturii medicale moderne, informatizarea activitatiilor, etc.

d) Dimensionarea resurselor necesare

Procesul de elaborare a strategiei continua cu fundamentarea necesarului de

resurse solicitate de realizarea obiectivelor. In determinarea marimii si felului

resurselor ce urmeaza a fi angajate, o importanta majora joaca dimensionarea

fondurilor de investitii si a mijloacelor circulante. Concomitent se precizeaza sursele

de finantare si furnizorii.

e) Fixarea termenelor initiale si finale de realizare a obiectivelor

O alta componenta strategica o reprezinta termenele de realizare a

obiectivelor. Ele sunt integrate in conturarea celorlalte componente strategice,

fiecare dintre acestea avand si o pronuntata dimensiune temporala. Se impune

precizarea unor termene intermediare cat si a celor finale, in cadrul unor intervale

specifice strategiei, in functie de natura, complexitatea si dificultatea obiectivelor

asumate, de natura si complexitatea optiunilor strategice si de volumul si modul de

alocare a resurselor angajate.

f) Stabilirea avantajului competitiv

Valoarea unei strategii rezida in proiectarea realista a obtinerii de avantaj

competitiv, ce consta in oferirea de servicii medicale de calitate, beneficiind de

materiale si aparatura medicala actualizata si personal bine pregatit care sa confere

unitatii sanitare respective avantaj pe piata serviciilor medicale fata de alte unitati

sanitare similare.

12


g) Stabilirea strategiilor partiale

Strategia globala constituie fundamentul strategiilor partiale referitoare la

unele domenii specifice: financiare, servicii medicale, personal, management, etc., la

nivelul carora obiectivele, optiunile strategice si resursele, ce urmeaza a fi angajate

au dimensiuni reduse.

h) Formularea politicilor globale si partiale ale unitatii sanitare

Elaborarea politicilor globale si partiale are la baza strategiile globale si

partiale si se deruleaza potrivit urmatoarelor etape:

o precizarea obiectivelor pe termen mediu;

o determinarea volumului resurselor in vederea realizarii

obiectivelor;

o precizarea modalitatilor de realizare a obiectivelor;

o ierarhizarea actiunilor stabilite in functie de nevoile unitatii

sanitare;

o stabilirea responsabililor cu implementarea lor;

o precizarea termenelor de realizare a fiecarei actiuni;

o definitivarea si aprobarea politicii sub forma de plan de

organismele participative de management ale unitatii

sanitare;

o repartizarea sarcinilor pe angajati prin instiintarea acestora.

2.4.3 IMPLEMENTAREA STRATEGIEI

a) Pregatirea implementarii strategiei

Punerea in aplicare a strategiei necesita o pregatire temeinica datorita

complexitatii si dificultatii schimbarilor ce vor fi efectuate. Se impune ca

implementarea propriu-zisa sa se bazeze pe un program de pregatire adecvat, ce

face referire la unitatea sanitara in ansamblu si la componentele procesuale si

structurale ale acesteia. Se recomanda ca un asemenea program sa fie axat pe

doua aspecte majore: pregatirea climatului in cadrul unitatii in vederea

13


minimizarii rezistentei la schimbari din partea personalului si a obtinerii unei implicari

pozitive a acesteia, si de asemenea asigurarea premiselor tehnico-materiale,

umane, financiare si informationale necesare. Sunt recomanate instruiri ale

managerilor cu angajatii implicati nemijlocit in operationalizarea schimburilor

strategico-tactice, situatie in care vor fi prezentate obiectivele urmarite, si rezultatele

asteptate.

b) Remodelarea integrala sau partiala a sistemului managerial

Fara implicarea decizionala si corespunzatoare a managerilor si executantilor

nu se poate realiza o implementare eficace a strategiei, fiind necesara o remodelare

generala sau partiala a sistemului de management. Prin reproiectare se asigura un

sistem de management mai flexibil si o amplificare a capacitatii acestuia de a

sustine si aplica noul, generat de schimbare.

c) Operarea schimbarilor strategice preconizate

Implementarea schimbarilor strategice este un process complex, dificil, ce

implica modificari de fond in perimetrul componentelor procesuale si structurale ale

unitatii sanitare, vizand aspecte tehnice, economice, umane si manageriale, proces

in care intervin variabile diverse, de a caror cunoastere si stapanire depinde

succesul strategiei.

d) Evaluarea rezultatelor strategiei

In aceasta faza se realizeaza o comparare permanenta a rezultatelor obtinute

din operationalizarea solutiilor strategice si realizarea obiectivelor propuse cu

efectele generate de acest proces. Trebuie efectuata o evaluare atat pe parcursul

implementarii optiunilor strategice cat si in finalul procesului strategic, in vederea

identificarii eventualelor disfunctionalitati.

e) Conceperea si operationalizarea unor perfectionari (corectii)

Evaluarile efectuate pe parcursul implementarii si la finalul procesului

strategic, pot declansa efectuarea de corectii si perfectionari care, in situatii extreme,

conduc la elaborarea unei noi strategii.

14


CAPITOLUL 3

SISTEMUL DECIZIONAL IN CADRUL UNEI UNITATI SANITARE

3.1 CONCEPTUL DE DECIZIE MANAGERIALA

Decizia constituie un element esential al managementuluiu find considerata

de o serie de autori, instrumental specific de exprimare cel mai important.

Decizia este cursul de actiune ales pentru realizarea unuia sau mai multor

obiective.

Decizia manageriala poate fi definita ca acea decizie cu urmari nemijlocite

asupra deciziilor, actiunilor si comportamentelor a cel putin unei alte persoane.

Decizia manageriala implica cel putin doua persoane: managerul si una sau

mai multe persoane care pot fi executanti sau cadre de conducere care participa la

aplicarea deciziei. Are influente directe la nivelul grupului, neafectand numai starea,

comportamentele, actiunile si rezultatele unui singur individ.

Decizia manageriala imbraca doua forme: act decizional si proces

decizional.

Actul decizional se refera la situatii decizionale de complexitate redusa sau

cand situatia respectiva are caracter repetitiv, variabilele implicate sunt bine

cunoscute de decident, nemafiind necesara culegerea de informatii si analiza

acestora. La baza actelor decizionale se afla experienta si abilitatea managerilor.

Procesul decizional consta in ansamblul fazelor prin intermediul carora se

pregateste, adopta, aplica si evalueaza decizia manageriala. Elementele cheie ale

situatiei decizionale sunt decidentul si mediul ambiant decizional.

Decidentul este reprezentat de un manager sau un organism managerial

care, in virtutea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor

circumscrise, adopta decizia.

Mediul ambiant decizional consta in ansamblul elementelor endogene si

exogene unitatii sanitare respective, care alcatuiesc situatia decizionala. Factorii

primari ai deciziei prezinta evolutii complexe si accelerate, generand o multitidine de

situatii decizionale.

15


3. 2 NOTIUNEA DE SISTEM DECIZIONAL SI TIPOLOGIA DECIZIILOR

Sistemul decizional reprezinta ansamblul deciziilor adoptate si aplicate,

structurate corespunzator sistemului de obiective urmarit si configuratiei ierarhice

manageriale. Numarul, natura si caracteristicile deciziilor incorporate in sistem

prezinta o mare varietate.

Tipologia deciziilor manageriale ale unei organizatii se stabileste dupa

urmatoarele criterii:

dupa orizont si implicatii;

dupa esalonul managerial;

dupa frecventa;

dupa posibilitatea anticiparii;

dupa amploarea sferei decizionale a decidentului;

dupa sfera de cuprindere a decidentului.

1.Clasificarea deciziilor dupa orizont si implicatii

a) decizii strategice : - se refera la o perioada de regula de 3-5 ani;

- contribuie nemijlocit la realizarea obiectivelor;

- vizeaza fie ansamblul activitatilor unitatii respective,

fie principalele sale componente;

- se adopta frecvent la nivelul managementului superior

de grup;

- se integreaza in strategii, planuri sau programe pe

termen mediu sau lung.

b) decizii tactice: - se refera la perioade cuprinse intre 6 luni – 2 ani;

- contribuie la realizarea obiectivelor derivate;

- vizeaza fie ansamblul de activitati, fie doar unele

activitati cu implicatii apreciabile asupra celorlalte

domenii;

- se adopta la nivelul managementului superior de grup

sau individual.

16


c) decizii curente: - de refera la perioade de maxim cateva luni;

- contribuie la realizarea obiectivelor individuale;

- predomina in exclusivitate la nivelul managementului

mediu si inferior.

2. Clasificarea deciziilor dupa esalonul managerial:

a) Decizii de nivel superior: - sunt adoptate de esalonul superior al

managementului;

- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;

b) Decizii de nivel mediu: - se adopta de esalonul mediu al managementului

alcatuit din sefii de servicii, sectii;

- majoritatea sunt decizii curente si tactice;

c) Decizii de nivel inferior: - sunt adoptate de esalonul inferior al

managementului alcatuit din sefii de birouri si

echipe;

- sunt numai decizii curente.

3. Clasificarea deciziilor dupa posibilitatea anticiparii:

a) Decizii anticipate: - perioada adoptarii si principalele elemente implicate se

cunosc cu mult timp inainte;

- sunt decizii in totalitate periodice;

b) Decizii imprevizibile: - perioada adoptarii si principalele elemente

implicate se cunosc doar cu putin timp inainte;

- depind decisiv de capacitatea decizionala, intentia

si experienta managerilor implicati.

4. Clasificarea deciziilor dupa frecventa adoptarii lor:

a) Decizii periodice: - se adopta la anumite perioade de timp, reflectand

ciclicitatea proceselor manageriale si de productie;

- au caracter repetitiv.

17


b) Decizii aleatorii : - sunt adoptate la intervale neregulate de timp fiind dificil

de anticipat;

- eficacitatea lor depinde de potentialul decizional al

decidentului.

c) Decizii unice :- au caracter exceptional;

- eficacitatea lor depinde decisiv de potentialul decizional al

decidentului.

5. Clasificarea deciziilor dupa amploarea sferei decizionale a

decidentului:

a) Decizii integrale: - se adopta din initiativa decidentului, fara a necesita

avizul esalonului ierarhic suoerior;

- de regula sunt decizii curente, periodice, anticipate.

b) Decizii avizate : - aplicarea acestor decizii este conditionata de avizarea la

nivelul esalonului ierarhic superior;

- sunt frecvent decizii strategice si tactice.

6. Clasificarea decizilor dupa sfera de cuprindere a decidentului:

a) Decizii participative :- se adopta de organisme de management

participative;

- majoritatea sunt decizii strategice si tactice;

- are loc un consum mare de timp, reflectat, de regula,

in gradul de fundamentare superior;

b) Decizii individuale: - se adopta de catre un decident;

- se bazeaza pe experienta si capacitatea decizionala a

managerului respectiv.

18


CAPITOLUL 4

SISTEMUL INFORMATIONAL

4.1 CONCEPTUL DE SISTEM INFORMATIONAL

Sistemul informational- cuprinde ansamblul datelor, informatiilor, fluxurilor si

circuitelor informationale, procedurilor si mijloacelor de tratatre a informatiilor,

contribuind la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate.

Componentele sistemului informational: potrivit definitiei de mai sus

sistemul informational este alcatuit dintr-o serie de elemente strans intercalate.

Data reprezinta descrierea cifrica sau letrica a unor actiuni, procese,

fenomene referitoare la organizatie sau la procese din afara acesteia.

Informatiile sunt acele date care aduc utilizatorului un plus de cunoastere,

privind direct sau indirect unitatea respectiva, furnizandu-i elemente noi, utilizabile in

realizarea sarcinilor ce-i revin.

Tipologia informatiilor. Informatiile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

- mod de exprimare;

- directia vehicularii;

- provenienta;

- grad de prelucrare;

- destinatie;

- mod de organizare a inregistrarii si prelucrarii;

- obligativitatea pentru adresant.

1.Clasificarea informatiilor dupa modul de exprimare

a) Informatii orale: - sunt expuse prin viu grai si nu implica investitii prin

mijloace de tratare a informatiei;

- prezinta viteza mare de circulatie;

- nu sunt controlabile, lasand loc la interpretari.

b) Informatii scrise: - sunt consemnate de regula pe hartie si pot fi pastrate

mult timp nealterate;

- consemnarea lor impune un consum de timp apreciabil;

- implica cheltuieli moderate.

19


c) Informatii audio-vizuale: - implica utilizarea aparaturii speciale

(calculatoare, circuit de televiziune local) deoarece

se adreseaza concomitent vazului si auzului;

- prezinta viteza mare de circulatie;

- pot fi consemnate integral si rapid;

- sunt costisitoare.

2. Clasificarea informatiilor dupa directia vehicularii

a) Informatii descendente: - se transmit de la niveluri ierarhice superioare

catre cele inferioare de management;

- sunt alcatuite din decizii, instructiuni, metodologii

etc

b) Informatii ascendente: - se transmit de la nivelul esaloanelor ierarhice

inferioare la cele superioare de management;

- reflecta modul de realizare a obiectivelor si

deciziilor manageriale.

c) Informatii orizontale: - sunt informatii transmise intre titularii de posturi

situati pe acelasi nivel ierarhic.

3. Clasificarea informatiilor dupa provenienta

a) Informatii exogene: - sunt informatii ce provin din suprasistemele din care

fac parte unitatea sanitara;

- sunt alcatuite din legi, ordonante, decizii, instructiuni,

indicatii etc.si sunt in mare parte obligatorii.

b) Informatii endogene: - sunt generate in cadrul unitatii, se refera la toate

activitatile acesteia.

4. Clasificarea informatiilor dupa gradul lor de prelucrare

a) Informatii primare: - sunt informatii care nu au suferit anterior un proces de

prelucrare informationala, sunt cele mai raspandite la

nivelul executantilor;

20


b) Informatii intermediare: - sunt informatii ce se afla in diferite faze de

prelucrare infromationala;

- sunt raspandite la nivelul esalonului managerial

inferior.

c) Informatii finale: - au trecut prin intreg sirul de prelucarari informationale

prevazute;

- au caracter complex si se adreseza de regula

managerilor de la nivelul esaloanelor superior si mediu.

5. Clasificarea informatiilor dupa destinatie

a) Informatii interne: - beneficiarii acestor informatii sunt managerii si

executantii din unitatea respectiva;

- au grad de formalizare redus;

b) Informatii externe: - beneficiarii acestor informatii in cazul unei unitati

sanitare sunt pacientii;

- prezinta grad mare de formalizare.

6. Clasificarea informatiilor dupa obligativitatea pentru adresant

a) Informatii imperative: - sunt emise de conducatorii unitatii respective fiind

destinate nivelurilor ierarhice inferioare;

- au caracter decizional pronuntat;

-considerarea mesajului informational este

obligatorie;

b) Informatii nonimperative: - sunt informatii emise de executanti sau

manageri fiind destinate colegilor sau superiorilor;

- au caracter imformativ;

- luarea in considerare a mesajului informational

nu este obligatoriu.

Circuitele informationale reprezinta traiecul parcurs de o informatie sau o

categorie de informatii intre emitator si destinatar.

21


Tipologia circuitelor informationale

Circuitele informationale se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale

extremitatilor (emitator- destinatar).

2) Frecventa producerii.

1) Directia de vehiculare si caracteristicile organizatorice ale

extremitatilor (emitator- destinatar).

a) Circuit informational vertical

- legatura se stabileste intre posturi si compartimente situate pe

niveluri ierarhice diferite intre care exista relatii de subordonare;

- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.

b) Circuit informational orizontal

- circuitul informational se stabileste intre posturi si compartimente

situate pe acelasi nivel ierarhic

- vehiculeaza informatii orozontale.

c) Circuit infromational oblic

- circuitul informational se stabileste intre posturi sau compartimente

situate pe niveluri ierarhice diferite intre care nu exista relatii de subordonare;

- vehiculeaza informatii ascendente si descendente.

2) Dupa frecventa producerii

a) Circuit informational periodic

- fundamentul producerii il reprezinta caracterul repetitiv, secvential al

proceselor de munca.

Ex: predarea si preluarea serviciului pe sectii, rapoarte de garda etc.

b) Circuit informational ocazional

- se stabileste o frecventa aleatoare;

- fundamentul producerii il reprezinta situatiile endogene sau exogene

unitatii sanitare.

Fluxul informational reprezinta cantitatea de informatii vehiculata intre

emitatorul si beneficiarul pe circuitul informational, caracterizat prin imagine, viteza

de deplasare, fiabilitate, cast etc.

22


Procedurile informationale constutuie ansamblul elementelor prin care se

stabilesc modalitatile de culegre, inregistrare, transmitere si prelucrare a unei

categorii de informatii cu precizarea operatiilor de efectuat si succesiunea lor, a

raporturilor modelelor si mijloacelor de tratare a informatiilor folosite.

Mijloacele de tratare a informatiilor pot fi clasificate pe categorii, avand

anumite caracteristici si anume:

1) Mijloace de tratare a informatiilor manuale - sunt reprezentate de masina

de calcul manual, masina de dactilografiat etc.

- se caracterizeaza prin intrare

manuala a informatiilor cu ajutorul claviaturii, memorie foarte limitata, iesirea

informatiilor pe limite in unul sau mai multe exemplare, producerea a numeroase

greseli, viteza redusa de tratare a informatiilor, cost relativ scazut.

2) Mijloace de tratare a informatiilor automatizate:

- sunt reprezentate de computere si terminale;

- se caracterizeaza prin corectare si transmitere automata a datelor,

prezinta memorie interna puternica, exista posibilitati de stocare a datelor in

memoria auxiliara nelimitata, viteza foarte mare de prelucrare, siguranta in calcule,

posibilitati de folosire a unor modele complexe cu numar mare de variabile,

programe evaluate, costuri apreciabile.

- necesita forta de munca specializata si perfectionata continuu.

4.2 FUNCTIILE SISTEMULUI INFORMATIONAL

Sistemul informational intr-o organizatie trebuie sa indeplineasca cumulativ

urmatoarele trei functii: decizionala, operationala, de documentare.

Functia decizionala- exprima rolul sistemului informational de a asigura

elementele informationale necesare adoptarii deciziilor.

Functia operationala- prin care sistemul informational are drept scop

declansarea ansamblului de actiuni necesare realizarii obiectivelor propuse.

Functia de documentare- exprima rolul sistemului informational de a asigura

imbogatirea fondului de informatii in cadrul organizatiei.

23


4.3 DEFICIENTELE MAJORE IN SISTEMUL INFORMATIONAL

In cadrul studiilor efectuate asupra sistemelor informationale din cadrul

organizatiilor s-a evidentiat existenta unor deficiente tipice precum: distoriunea,

filtrajul, redundanta, supraincarcarea circuitului informational.

Distorsiunea – consta in modificarea partiala, neintentionata a continutului, a

mesajului unei informatii pe parcursul culegerii, prelucrarii si transmiterii de la

emitator la receptor.

Filtrajul- consta in modificarea partiala sau totala a continutului, a mesajului

unei informatii in mod intentionat.

Efectul negativ al distoriunii si filtrajului il reprezinta dezinformarea partiala

sau integrala a beneficiarilor de informatii.

Redundanta este o alta decicienta majora a sistemului informational, ce

consta in inregistrarea, transmiterea si prelucarearea repetata a unor informatii.

Supraincarcarea circuitului informational consta in vehicularea prin ele a unei

cantitati de informatii care ii depaseste capacitatea de transport, ceea ce duce la

blocarea sau intarzierea ajungerii unei parti din informatii la utilizator.

24


CAPITOLUL 5

SISTEMUL ORGANIZATORIC AL UNEI UNITATI SANITARE

5.1 DEFINIREA NOTIUNILOR DE ORGANIZARE PROCESUALA SI

ORGANIZARE STRUCTURALA

Sistemul organizatoric al unei unitati sanitare consta in ansamblul elementelor

de natura organizatorica ce asigura cadrul si functionalitatea proceselor de munca in

vederea realizarii obiectivelor previzonate.

In cadrul sistemului organizatoric al oricarei unitati sunt reunite doua categorii

principale de organizare : organizarea formala si organizarea informala.

Organizarea formala cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din

cadrul unei unitati sanitare, stabilite de catre management prin regulamentul de

organizare si functionare, organigrama, descrieri de functii si posturi si alte

documente organizatorice.

Organizarea consta in stabilirea si delimitarea proceselor de munca, fizica si

intelectuala, a comportamentelor acestora (miscari, timpi, lucrari, sarcini etc.) si

gruparea lor pe posturi, compartimente etc. in vederea realizarii obiectivelor

previzionate.

Organizarea procesuala consta in stabilirea principalelor categorii de

munca, a proceselor necesare realizarii obiectivelor, rezultatul organizarii fiind in

principal functiunile, activitatile, atributiile si sarcinile.

Organizarea structurala consta in gruparea functiunilor, activitatilor,

actiunilor si sarcinilor, in functie de anumite criterii si repartizarea acestora, in scopul

realizarii lor, in subdiviziuni organizatorice pe grupuri si persoane in vederea

realizarii obiectivelor previzionate. Rezultatul organizarii structurale il reprezinta:

structura organizatorica.

25


5.2 DEFINIREA NOTIUNII DE STRUCTURA ORGANIZATORICA

Structura organizatorica reprezinta ansamblul persoanelor si subdiviziunilor

organizatorice astfel constitite incat sa asigure premisele organizatorice in vederea

stabilirii si realizarii obiectivelor previzonate.

Strucura organizatorica este o expresie atat a resurselor umane, materiale,

financiare si informationale cat si a caracteristicilor mediului in care unitatea sanitara

isi desfasoara activitatile.

Principalele componente ale structurii organizatorice sunt: postul, functia,

ponderea ierarhica, compartimentul, nivelul ierarhic si relatiile organizatorice.

1) Postul- reprezinta cea mai simpla subdiviziune organizatorica definit prin

ansamblul obiectivelor, sarcinilor, competentelor si responsabilitatilor ce revin spre

exercitare unui salariat.

a) Obiectivele postului (obiective individuale) reprezinta definirea calitativa si

cantitativa a scopurilor avute in vedere prin crearea sa. Obiectivele individuale sunt

carcterizari sintetice ale utilitatii postului, ce exprima ratiunea crearii sale si criteriile

de evaluare a muncii salariatului caruia ii este atribuit.

b) Realizarea obiectivelor se efectueaza prin intermediul sarcinilor.

Sarcina- componenta de baza a unui proces de munca simplu sau complex

ce contribuie la realizarea unui obiectiv individual care se atribuie spre indeplinire

unuei singure persoane.

c) Competenta sau autoritatea formala asociata postului reprezinta limitele

decizionale si actionale in cadrul carora titularii de posturi pot actiona in vederea

realizarii obiectivelor individuale.

d) Responsabilitatile reprezinta obligatia ce revine titularului postului pe linia

indeplinirii obiectivelor individuale si a efectuarii sarcinilor aferente.

2) Functia- cuprinde totalitatea posturilor care prezinta aceleasi caracteristici

principale.

In functie de natura si amploarea obiectivelor, sarcinilor, competentelor si

responsabilitatilor se deosebesc urmatoarele doua tipuri de functii: functia

manageriala si functia de executie.

26


Functia manageriala se caracterizeaza printr-o sfera larga de competente si

responsabilitati referitoare la obiectivele colectivului condus, fiindu-le specifice

atributele de prevedere, organizare, coordonare, antrenare, evaluare si control,

reflectate in luarea deciziilor referitoare la munca altor persoane.

Functia de executie se caracterizeaza prin obiectice individuale limitate

carora le sunt asociate competente si responsabilitati mai reduse, sarcinile

incorporate nu implica luarea deciziilor privind munca altor persoane.

3) Ponderea ierarhica reprezinta numarul de salariati condusi de un

manager.

4) Compartimentul reprezinta ansamblul persoanelor ce efectueaza munci

omogene si/sau complementare, care contribuie la realizarea acelorasi obiective si

sunt subordonate aceluiasi manager.

5) Nivelul ierarhic- este o alta componenta a structurii organizatorice, fiind

format din totalitatea subdiviziunilor organizatorice situate la aceeasi distanta

ierarhica de consiliul de administratie si directorul general.

Numarul nivelurilor ierarhice are o mare importanta pentru buna desfasurare

a activitatii manageriale, reducerea lor insumand scurtarea circuitelor informationale,

cresterea operativitatii, reducerea posibilitatilor de deformare a informatiilor etc.

6) Relatiile organizatorice formale pot fi definite ca raporturile dintre

celelalte subdiviziuni organizatorice (posturi, compartimente etc.) instituite prin

reglementari organizatorice oficiale.

Ceea ce se desemneaza de regula prin termenul de organizare structurala

reprezinta de fapt, organizarea formala.

In cadrul oricarei unitati apare in procesul muncii un intreg sistem de

elemente si relatii, distincte de cele formale, care reprezinta organizarea informala.

Organizarea informala a unei unitati sanitare este definita ca ansamblul

interactiunilor umane cu caracter organizatoric, care apar spontan si natural intre

compnentii sai.

Aparitia organizarii informale a fost determinata de actiunea unor factori

precum: interesele comune, apartenenta organizatorica, nivelul pregatirii si calificarii,

vechimea in munca etc.

27


Grupa informala reprezinta elementul de baza al organizarii informale fiind

reprezentata de un grup de persoane care urmaresc un scop comun.

Norma de conduita a grupei constituie modul de a se comporta si actiona a

membrilor grupei. In cadrul grupei informale fiecare component indeplineste un rol-

rol neformal- determinat de autoritatea informala ce reprezinta influenta pe care un

component al unitatii respective o are asupra colaboratorilor, subordonatilor sau

sefilor sai, datorita cunostintelor, aptitudinilor, experientei si resurselor pe care le

poseda. Aceasta se manifesta prin sugestiile, sfaturile, informatiile pe care persoana

respectiva le furnizeaza.

Legaturile dintre diferitele grupe informale care alcatuiesc personalul unei

unitati sanitare se caracterizeaza fie prin cooperare, fie prin rivalitate. Este necesar

sa predomine cooperarea, grupele si relatiile informale sa contribuie la desfasurarea

unor activitati eficiente.

28


CAPITOLUL 6

MANAGERII SI LEADERSHIP

6.1 NOTIUNEA DE MANAGER, TIPURI DE MANAGERI SI STIL MANAGERIAL

O componenta foarte importanta a resurselor umane dintr-o organizatie o

reprezinta managerii. Acestia exercita permanent functii de previziune, organizare,

coordonare, antrenare si evaluare, referitoare la procesele de munca exercitate de

subordonatii lor. Materia prima a managerilor o reprezinta potentialul subordonatilor

si propirul lor statut de a conduce. Managerii trebuie sa posede o serie de calitati,

cunostinte si aptitudini.

Un manager bun trebuie sa fie:

- sanatos fizic si psihic;

- rezistent la efort intelectual prelungit si la stres;

- energic si perseverent, capabil sa-si asume initiative si sa le duca

la bun sfarsit;

- hotarat;

- responsabil;

- vizionar;

- altruist;

- loial;

- competent;

- inteligent, cult, deschis catre nou;

- capabil sa comunice cu cei din jurul sau si sa stabileasca contacte

in folosul organizatiei.

Intuitia, talentul organizatoric, capacitatea de decizie, de a mentine relatii

umane bune, de perfectionare continua, asociate cu pregatirea teoretica si practica,

experienta manageriala, ii vor conferi managerului acele calitati necesare pentru a

deveni performant. Capacitatea managerului de a conduce in echipa implica o

stransa colaborare cu subordonatii si folosirea pe scara larga a consultarii

personalului, si a luarii deciziilor in grup.

29


Exista o serie de factori care determina tipul si stilul managerial si anume:

tipul sistemului managerial al oragnizatiei:

- personalitatea managerilor;

- potentialul si personalitatea subalternilor;

- natura proceselor de munca implicate;

- intensitatea influentei organizatiei sindicale etc.

Tipul de manager reprezinta ansamblul caracteristicilor principale referitoare

la calitatile, cunostintele si aptitudinile proprii unei categorii de cadre de conducere,

ce le confera, aceeasi abordare in ce priveste aspectele de baza ale proceselor si

relatiilor manageriale, ale comportamentului managerial, deosebite de ale altor

manageri.

In literatura de specialitate tipurile de manageri variaza de la un specialist la

altul in functie de criteriile specifice ce au stat la baza delimitarii lor.

Potrivit abordarii bidimensionale (Blake si Montan) bazata pe de o parte pe

interesul pentru obiective si rezulatte si interesul pentru oameni si problemele lor

sociale, abordeaza cinci tipuri si stiluri manageriale.

1. Managerul populist este caracterizat prin:

- lipsa unui management strategic;

- acorda prioritate rezolvarii unor pretentii salariale;

- tergiverseaza disponibilizarile de personal, chiar daca situatia

concreta a organizatiei o impune;

- apeleaza la imprumuturi mari pentru salarii, care conduc la incalcarea

corelatiilor dintre indicatorii economici (productivitate, salariu mediu

etc.).

2. Managerul atutoritar:

- acorda atentia deosebita problemelor restructurarii;

- detine o bogata experienta anterioara si o personalitate solida;

- este foarte competent profesional;

- da dovada de seriozitate fata de salariati, corectitudine, severitate,

exigenta;

- prezinta dezinteres pentru problemele sociale;

30


- apeleaza la disponibilizarea personalului in somaj, atunci cand

situatia impune acest lucru;

- urmareste maximizarea profitului;

- este dispus sa-si dea demisia daca nu-si poate exercita stilul

managerial.

3. Managerul incompetent:

- nemultumeste pe toata lumea;

- este lipsit de initiativa si curaj in asumarea unor riscuri;

- este coruptibil;

- se caracterizeaza prin absenta unei strategii realiste.

4. Managerul participativ reformist:

- are capacitate mare de antrenare;

- disponibilitate pentru comunicare;

- spirit inovator, creator;

- curaj in asumarea riscurilor;

- flexibilitate in situatii de criza sau conflict de muncal

- strategii clare.

5. Managerul conciliator:

- abordeaza strategii de supravietuire si o conducere abila, de pe o zi

pe alta;

- prezinta abilitate in situatiile conflictuale, face concesii in relatiile cu

sindicatele, dupa care este mai dur cu acestia;

- are tendinta spre manipularea sindicatelor.

Abordarea tridimensionala (W.Reddin) are in vedere trei caractersitci ale

valorii unui manager:

- preocuarea pentru sarcini;

- preocuparea pentru contracte umane;

- preocuparea pentru randament.

Tipurile de manager si stilurile de management rezultate sunt: negativ,

birocrat, altruist, promotor, autocrat cu bunavointa, oscilant, realizator.

31


Fiecarui tip de manager ii corespunde un stil managerial, care reprezinta

manifestarea calitatilor, cunostintelor si aptitudinilor personalului managerial in

relatiile su subordonatii, sefii si colegii.

Stilurilor manageriale le corespund stiluri de leadership, ce au in vedere in

special dimensiunea umana in conditiile unei puternice implicari a grupului.

6.2 NOTIUNEA DE LEADER SI LEADERSHIP

Jaques Clement defineste leadership-ul ca fiind procesul prin care o

persoana stabileste un scop sau o directie pentru una sau mai multe persoane si ii

determina sa actioneze impreuna cu competenta si deplina dedicare in vederea

realizarii lor.

La baza “leadership-ului” sta spiritul de echipa, reprezentand starea ce

reflecta dorinta oamenilor de a gandi, simti si comporta armonizat in vederea

realizarii unui scop comun.

Spiritul de echipa este rezultatul urmatoarelor procese:

- construirea increderii intre persoanele implicate;

- stabilirea unei misiuni si a unor scopuri clare la care adera

persoanele;

- derularea de procese decizionale participative;

- motivarea puternica, individuala si de grup pentru a contribui la

realizarea scopurilor comune.

Fara spirit de echipa leadership-ul nu exista.

Determinantii leadership-ului sunt reprezentanti de: caracteristicile native

ale leader-ului, pregatirea primita de acesta si situatia in care se plaseaza leader-ul.

Privind caracteristicile native ale leader-ului pot fi mentionate inteligenta nativa

reflectata in capacitatea de a formula obiective eficace si atractive pentru ceilalti, de

a stabili modalitatile de atragere a altor pesoane la realizarea obiectivelor si

charisma. Prin charisma se intelege abilitatea unei persoane de a inspira sau a

amplifica implicarea altor persoane in derularea anumitor actiuni.

32


Pregatirea primita de leader cuprinde: pregatirea generala, prin care se

construieste baza comportamentului general individual si social si se asigura fondul

de cunostinte generale cu efecte in plan comunicational; pregatirea de specialitate

si pregatirea manageriala. Rezultatul acestor procese de pregatire il constutie

abilitatile sociale, cunostintele tehnice, capacitatea decizionala si de a comunica,

comportamentul managerial practicat, esentiale pentru un leader eficace.

Situatia in care se afla leader-ul conditioneaza in multe moduri leadership-ul

practicat. Se deosebeste o dubla conditionare a leadership-ului- o conditionare

contextual-organizationala, cat si specific manageriala.

La baza mecanismului leadership-ului sta axioma “nu exista leaderi buni fara

persoane de buna calitate care sa-i urmeze”.

Mecanismul leadership-ului se rezuma la urmatoarele cinci faze:

- pregatirea leader-ului pentru a-si exercita leadership-ul din punct de

vedere al stabilirii scopurilor, modalitatilor de realizat, al increderii in

sine si al disponibilitatii pentru derularea actiunilor necesare,

folosind un comportament specific.

- manifestarea de catre leader a capacitatii de a asculta si

concomitent de a antrena potentialii participanti la realizarea

obiectivului propus;

- conectarea scopurilor, ideilor si opiniilor leader-ilor cu scopurile,

ideile si opiniile celorlalti;

- determinarea persoanelor de a crede, simti si a se comporta la un

nivel apreciabil in concordanta cu punctele de vedere ale leader-

ului;

- obtinerea si mentinerea dedicarii persoanelor abordate pentru a

atinge obiectivele urmarite.

In exercitarea leadership-ului, cadrele de conducere implicate apeleaza la

o gama variata de metode si tehnici pe care le operationalizeaza in moduri diferite,

si anume:

- definirea exacta a obiectivelor de realizat prin leadership;

33


- transmiterea informatiilor de sensibilizare, convingere, atragere,

inspirare si actionare a subordonatilor in cadrul unor intalniri (sedinte);

- programarea sarcinilor leader-ului si subordonatilor in functie de

obiectivele leadership-ului;

- apelarea frecventa la metoda delegarii sarcinilor, competentelor si

responsabilitatii etc.

O clasificare, mai larg utilizata in literatura de specialitate, delimiteaza

stilurile de leadership in functie de caracteristicele manageriale si psiho-sociale in

patru stiluri de leadership:

1. Leadership autocratic: caracterizat printr-o supraveghere stricta a

subordonatilor de catre lider, fluxurile informationale sunt directionate preponderent

de sus in jos, predomina o atmosfera de teama, frica actionand ca mijloc de control

pentru subordonati..

2. Leadership birocratic: in care comunicarea se realizeaza in scris,

punandu-se accent pe documente si stampile ca mijloace de realizare si control al

activitatiilor, descurajeaza initiativa si inovarea afectand in sens negativ moralul

salariatilor.

3. Leadership democratic: ale carui dimensiuni sunt flexibilitatea,

cooperarea, comunicarea, sociabilitatea, atmosfera armonioasa, prieteneasca, in

cadrul organizatiei.

4. Leadership “laissez-foire”: prin care, in cadrul unor directii generale de

actiune stabilite de managerul superior, se da libertate de actiune subordonatilor,

controlul fiind aproape nul. Se foloseste in firmele mici, in faza de inceput si in

intreprinderile axate pe tehnici de varf, folosind specialisti de inalta calificare.

34


CAPITOLUL 7

METODE SI TEHNICI DE MANAGEMENT UTILIZATE IN SISTEMUL SANITAR

Metodele si tehnicile de management sunt folosite pentru rezolvarea cat mai

eficienta a problemelor specifice activitatii managerilor.

7.1 METODA DIAGNOSTICARII

Metoda diagnosticarii in management indeplineste acelasi rol pe care il are in

medicina. Este important ca managerii sa poata diagnostica corect domeniul condus

pentru a avea un fundament adecvat in stabilirea deciziilor.

Diagnosticarea poate fii abordata: ca faza a muncii managerului in

exercitarea control-evaluarii, in acest caz diagnosticarea avand caracter individual

sau poate fi utilizata de un grup de manageri ca metoda de sine statatoare.

Diagnosticarea este metoda folosita in management al carei continut

principal consta in identificarea punctelor forte si slabe ale domeniului analizat cu

evidentierea cauzelor care le genereaza, finalizata in recomandari cu caracter

corectiv sau de dezvoltare.

Pentru utilizarea corecta a metodei diagnosticarii, este obligatorie

parcurgerea urmatoarelor etape:

- stabilirea domeniului de investigat;

- documentarea preliminara;

- stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le

genereaza;

- stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza;

- formularea recomandarilor.

a) Stabilirea domeniului de investigat

Delimitarea corecta a domeniului este foarte importanta, avand influente

directe asupra calitatii diagnosticului. Pericolele care pot sa apara si care trebuie

evitate sunt supradimensionarea domeniului supus diagnosticarii, avand ca

urmare irosirea de resurse umane, financiare, de timp sau subdimensionarea

35


domeniului, situatie in care diagnosticul nu este concludent datorita neincheierii in

investigatie a unor aspecte cu influente majore asupra eficientei rezultate. In aceasta

etapa se stabileste componenta echipei de diagnosticare.

b) Documentarea preliminara

In cadrul aceste etape se culege ansamblul de informatii privitoare la

domeniul investigat pentru a se putea realiza analiza problematicii implicate. Se

intocmeste in prealabil, o lista cu simptome pozitive si negative, privind domeniul

respectiv.

c) Stabilirea principalelor puncte slabe si a cauzelor care le genereaza

Punctele slabe se stabilesc in raport cu prevederile STAS-urilor, a normelor

stabilite pentru domeniul analizat, de situatia din alte unitati sanitare similare, din

tara si strainatate, de realizarile perioadei anterioare, de cerintele stiintei

managementului etc.

d) Stabilirea principalelor puncte forte si a cauzelor care le genereaza

Aceasta etapa se desfasoara similar cu cea anterioara.

e) Formularea recomandarilor

Recomandarile sunt realizate de membrii echipei de diagnosticare si sunt

axate asupra eliminarii cauzelor care determina punctele slabe si asupra

intensificarii celor care genereaza punctele forte.

Principalele avantaje ale folosirii metodei diagnosticarii sunt:

- preintampina aparitia unor disfunctionalitati majore prin identificarea

cauzelor care le genereaza intr-o faza incipienta;

- asigura suportul informational necesar adoptarii unor decizii

strategice si tactice curente;

- asigura fundamentul necesar elaborarii si aplicarii programelor de

dezvoltare ale unitatii respective.

36


7.2 SEDINTA

Sedinta este cea mai frecvent utilizata metoda de management, constituind

modalitatea principala de transmitere a informatiilor si de culegere a feed-back-ului

concomitent la un numar mare de componenti ai unitatii.

Sedinta consta in reunirea mai multor persoane pentru un scurt interval de

timp sub coordonarea unui manager, in vederea solutionarii in comun a unor sarcini

cu caracter informational sau decizional.

In functie de continut, sedintele se clasifica in urmatoarele categorii:

- de informare;

- decizionale;

- de armonizare;

- de explorare;

- eterogene.

Sedintele de informare - au ca obiectiv furnizarea de informatii

managerului si/sau colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Pot fi organizare

ad-hoc sau periodic- saptamanal, lunar, in functie de necesitati.

Sedintele decizionale – au ca obiectiv adoptarea unor decizii. Continutul

lor consta in prezentarea, formularea si evaluarea variantelor decizionale, vizand

realizarea unor obiective.

Sedintele de armonizare - sunt sedinte operative, avand drept scop

punerea de acord a actiunilor managerilor si componentilor unor compartimente

situate pe acelasi nivel ierarhic sau pe niveluri apropiate in cadrul structurii

organizatorice a unei unitati. Sunt convocate cu frecventa aleatorie in functie de

necesitatile realizarii unor obiective, planuri, programe.

Sedintele de explorare - sunt destinate amplificarii creativitatii, fiind axate

pe investigarea zonelor necunoscute ale viitorului unitatii respective.

Sedintele eterogene - intrunesc elemente a doua sau mai multe din

celelalte tipuri (exemplu: sedinte de informare si decizionale).

Folosirea metodei sedintei implica obligatoriu parcurgerea a patru etape, si

anume: pregatirea, deschiderea, desfasurarea, finalizarea.

37


Pregatirea sedintei impune respectarea anumitor regului, dintre cele mai

importante fiind:

- stabilirea unei ordini de zi judicioase, sarcina ce revine in principal

managerului ce organizeaza sedinta;

- formularea problemelor inscrise pe ordinea de zi cu maxim de

claritate, ca fiecare persoana participanta sa cunoasca cu

exactitate obiectivul si domeniul ce urmeaza a fi abordat;

- desemnarea persoanelor care urmeaza sa intocmeasca materialele

pe baza carora se vor desfasura lucrarile sedintei;

- elaborarea de materiale cat mai scurte, rezumandu-se strict la

informatii necunoscute de participanti, formuland alternative

decizionale, ipoteze de lucru, propuneri etc., acestea fiind trimise

participantilor cu cel putin doua zile inainte;

- in cazul sedintelor cu caracter periodic (saptamanale, lunare) este

importanta derularea lor in aceleasi zile si ore;

- desemanrea persoanei care se ocupa de inregistrarea discutiei din

cadrul sedintei si anuntarea din timp a locului si datei de

desfasurare a sedintei.

Reguli pentru desfasurarea unei sedinte

Sedinta se desfasoara prin derularea a patru etape: pregatire, deschidere,

desfasurare si finalizare, iar pe parcursul fiecarei etape trebuie sa fie respectate

anumite reguli.

1.“Deschiderea sedintei” – reguli:

- deschiderea sedintei va avea loc la ora stabilita, comunicata in prealabil

participantilor;

- formularea clara a obiectivelor sedintei;

- prezentarea ideilor in sens pozitiv, folosind un limbaj atractiv;

- limitarea expunerii introductive la 1-2 minute.

38


2. “Derularea sedintei”

- imprimarea unui ritm care sa asigure incadrarea in durata stabilita,

concomitent cu atingerea scopurilor urmarite;

- sublinierea contributiilor in idei noi si solutii eficiente;

- calmarea spriritelor infierbantate, intervenind ferm si cu tact pentru a

preintampina sau elimina in faza incipienta mementele tensionate;

- interventia promta in vederea stoparii divagatiilor de la subiect.

3. “Inchiderea sedintei”

- limitarea duratei sedintei la 1-1,5 ore;

- elementele foarte importante se recomanda a fi transmise si in scris

participantilor cel tarziu in ziua urmatoare sedintei.

La baza utilizarii frecvente a sedintei au stat multiple avantaje pe care le

prezinta: - cresterea nivelului de informare al personalului;

- dezvoltarea coeziunii in cadrul compartimentului;

- favorizarea schimbului de experienta intre persoane etc.

Metoda sedintei prezinta si dezavantaje precum:

- consum mare de timp;

- reducerea operativitatii in solutionarea unor probleme;

- reducerea responsabilitatii unor manageri etc.

Metoda sedintei se recomanda in toate situatiile manageriale a caror

solutionare implica participarea mai multor persoane.

39


7.3 DELEGAREA

Delegarea este una din metodele des utilizate in activitatea de management.

Delegarea – consta in atribuirea temporara de catre un manager a uneia din

sarcinile sale de serviciu unui subordonat, insotita de competenta si de

responsabilitatea corespunzatoare.

Elementele principale ale procesului de delegare sunt: insarcinarea,

atribuirea competentei formale, incredintarea responsabilitatii.

Insarcinarea - consta in atribuirea de catre un manager unui subordonat a

efectuarii unei sarcini ce-i revine de drept prin organizarea formala. Se vor preciza:

intervalul de timp alocat realizarii sarcinii, rezultatele scontate si criteriile de

apreciere a lor.

Prin atribuirea competentei formale se asigura subordonatului libertatea

decizionala si de actiune necesara realizarii sarcinii respective.

Incredintarea responsabilitatii - in virtutea responsabilitatii acordate noul

executant este obligat sa realizeze sarcina delegata si in functie de rezultatele

obtinute sa fie recompensat sau sanctionat.

Pentru o utilizare eficienta a delegarii este necesar sa se respecte un set de

reguli: - sa nu se delege realizarea unor sarcini de importanta majora in

special cele strategice sau cu implicatii umane majore - ale caror consecinte sunt

dificil sau imposibil de evaluat de catre subordonati;

- precizarea clara, in scris, a sarcinilor, competentelor si

responsabilitatilor delegate;

- crearea unui climat de incredere in posibilitatile subordonatilor de a

solutiona problema, acceptand si posibilitatea comiterii unor greseli;

- definirea cat mai clara a rezultatelor asteptate prin precizarea inca

de la inceput a criteriilor de evaluare;

- verificarea nu a modului de realizare a sarcinilor delegate, ci a

rezultatelor obtinute, respectand competentele si responsabilitatile acordate

subordonatului respectiv.

40


Managerul trebue sa informeze asupra delegarii efectuate si asupra ratiunii

ce au generat-o, colegii subordonatului in cauza. In final, managerul evalueaza

rezultatele delegarii dand indrumari si efectuand corecturi la nevoie, mentinand un

climat de incredere si exigenta.

41


CAPITOLUL 8

FURNIZAREA SERVICIILOR DE SANATATE IN ROMANIA

“Sectorul sanatatii” este reprezentat de o gama larga de personal care acorda

servicii de ingrijiri de sanatate.

8.1. SERVICIILE PRIMARE DE SANATATE

Sunt furnizate de medici generalisti, medici de familie, furnizori pentru ingrijiri

la domiciliu etc.

Pana in 1989, asistenta primara in Romania a fost furnizata in principal

printr-o retea nationala de dispensare.

Dispensarele apartineau Ministerului Sanatatii si erau administrate de

spitalul local care detinea fondurile locale atat pentru ingrijirile primare cat si cele

secundare de sanatate. Dispensarele furnizau ingrijiri de sanatate populatiei dintr-un

teritoriu arondat. Existau de asemenea, dispensarele de intreprindere care acordau

ingrijiri de sanatate angajatilor si dispensare scolare care furnizau ingrijiri medicale

elevilor si personalului din invatamant.

In anul 1989 a fost reglementata organizarea si functionarea cabinetelor

medicale publice si private in una din cele patru forme:

a) Cabinete medicale individuale ce apartineau unui medic responsabil de

toate serviciile si resursele fiind legal raspunzator de activitatile

cabinetului.

b) Cabinete grupate apartinand unui grup de medici care impart resursele

(echipamentul si spatiul) dar ale caror activitati medicale sunt separate,

fiecare dintre acestia fiind legal raspunzatori de activitatile desfasurate.

c) Cabinete asociate aparatinand unui grup de medici care impart

resursele, spatiul si activitati medicale in care toti medicii au aceeasi

specialitate, unul singur fiind raspunzator legal de toate activitatile.

42


d) Societatile civile medicale cuprind un grup de medici care impart

resursele, spatiul si activitatile medicale, avand specialitati medicale

diferite, societatea fiind legal responsabila de activitatile personalului

Reforma ingrijirilor primare de sanatate a inceput in anul 1994 si a introdus un

nou model de finantare, un transfer al responsabilitatii de la spitale catre Directile

Sanitare Judetene, introducand obligativitatea incheierii unor contracte intre

Directiile Sanitare Judetene si medicii generalisti la nivel individual sau de grup.

8.2 SERVICIILE AMBULATORII DE SPECIALITATE

Acestea sunt furnizate de reteaua de servicii ambulatorii din spitale, centre de

sanatate, centre de diagnostic si tratament, cabinate specializate.

Anterior in Romania furnizorii de ingrijiri secundare de sanatate erau

policlinicile predominante in zonele urbane. Majoritatea policlinicilor acordau servicii

gratuite, personalul medical era platit pe baza unui sistem salarial si furniza servicii

medicale ambulatorii publice.

In prezent policlinicile, fie au devenit ambulatorii de spital, fie centre

independente de diagnostic si tratament ori s-au divizat in cabinete medicale

individuale. Incepand cu anul 1990 s-au organizat cabinete medicale private, iar

personalul medical care isi desfasoara activitatea in cadrul acestor cabinete trebuie

sa detina avizul de libera practica si o autorizatie de functionare a cabinetului

medical.

Seviciile ambulatorii private pot fi acreditate pentru toate specialitatile, inclusiv

pentru servicii ambulatorii de chirurgie.

8.3 SERVICIILE MEDICALE SPITALICESTI

Spitalul este unitatea sanitara cu paturi, de utilitate publica, cu personalitate

juridica, proprietate publica sau privata, care asigura servicii medicale. Serviciile

medicale acordate de spital sunt: preventive, curative, de recuperare, de ingrijire, in

caz de graviditate, maternitate si ingrijirea nou-nascutilor.

43


In Romania exista mai multe categorii de spitale clasificate dupa anumite

caracteristici:

1. In functie de teritoriu spitalele se clasifica in:

- judetene;

- municipale si orasenesti;

- comunale.

2. In functie de specificul patologic spitalele se clasifica in:

- generale;

- de urgenta;

- de specialitate;

- pentru bolnavii cu afectiuni cronice.

3. In functie de regimul juridic al proprietatii spitalele pot fi:

- publice;

- private;

-mixte.

4. In functie de modul de finantare spitalele pot fi:

- spitale cu finantare din fonduri publice;

- spitale cu finantare din fonduri private;

- spitale cu finantare mixta.

5. Din punct de vedere al invatamantului si cercetarii stiintifice medicale,

spitalele se clasifica in:

- spitale clinice;

- spitale universitare.

Spitalul judetean este spitalul general care asigura asitenta medicala a

judetului.

Spitalele municipal si orasenesc sunt spitale care au in componenta cel

putin specialitatile de baza (medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie,

chirurgie) si sunt organizate la nivelul municipiilor sau oraselor unui judet.

Spitalul comunal este unitatea sanitara cu paturi care asigura asistenta

medicala de specialitate pentru populatia din mai multe localitati rurale apropiate,

avand sectii de medicina interna, pediatrie, obstretica-ginecologie.

44


Spitalul general este spitalul care are organizata in structura sa minim trei

din cele patru specialitati de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstretica-

ginecologie si chirurgie.

Spitalul de specialitate este spitalul care asigura asitenta medicala intr-o

singura specialitate.

Spitalul de urgenta este spitalul care dispune de o structura complexa de

specialitati dotat cu aparatura medicala corespunzatoare, personal specializat,

avand amplasament si accesibilitate pentru teritorii extinse. In structura spitalului de

urgenta functioneaza obligatoriu departamentul de urgenta care, in functie de

necesitati poate avea un serviciu mobil de urgenta-reanimare si transport

medicalizat.

Spitalul pentru bolnavi cu afectiuni cronice este spitalul in care durata

de spitalizare este prelungita datorita specificului patologiei.

Spitalul public este spitalul proprietate publica a statului sau al unitatiilor

administrativ-teritoriale organizate ca institutii publice.

Spitalul privat este spitalul proprietate privata a persoanelor juridice de

drept privat.

Spitalul clinic este spitalul care are in componenta sa cel putin doua clinici

in specialitati diferite care desfasoara asistenta medicala, activitate de invatamant si

cercetare stiintifica medicala si de educatie medicala continua.

Spitalul universitar este spitalul organizat in centre universitare medicale

in structura caruia toate sectiile de specialitate sunt clinici universitare. Clinica

universitara are in structura ei una sau mai multe sectii clinice. Sectiile clinice sunt

sectiile de spital in care se desfasoara activitati de invatamant universitar.

Structura organizatorica a spitaluluI cuprinde dupa caz: sectii,

departamente, laboratoare, servicii de diagnostic si tratament, compartimente,

servicii sau birouri tehnice, economice si administrative, servicii de asistenta

prespitaliceasca si transport urgente, structuri de primiri urgente si alte structuri

aprobate de Ministerul Sanatatii si Familiei. Spitalele pot avea in componenta lor

structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate. Serviciile medicale furnizate

45


de ambulatoriu de spital cuprind: consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului,

tratament medical si/sau chirurgical, ingrijiri, recuperare, medicamente si materiale

sanitare, proteze.

Formele de spitalizare sunt: spitalizarea continua, spitalizarea de zi si de o zi.

Prin regulamentul de organizare si functionare al spitalului si fisele posturilor

aprobare de conducerea spitalului se stabilesc activitatile, modul de organizare si

functionare, atributiile si responsabilitatile personalului. Activitatile organizatorice si

functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate si supuse

controlului Ministerului Sanatatii si Familiei, autoritatea centrala in domeniul

asistentei de sanatate publice. In spitale se pot desfasuta si activitati de invatamant

medico-farmaceutic, postliceal, universitar si post universitar precum si activitati de

cercetare stiintifica medicala.

Criteriile pentru desfasurarea activitatilor de cercetare stiintifica medicala se

propun de catre Academia de Stiinte Medicale si se aproba prin ordin al ministrului

sanatatii si familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii, iar criteriile pentru

desfasurarea activitatiilor de invatamant se elaboreaza si aproba de Ministerul

Sanatatii si Familiei cu avizul Ministerului Educatiei si Cercetatii. Colaborarea dintre

spitale si institutiile de invatamant medical se realizeaza pe baza de contract

incheiat potrivit metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sanatatii si

familiei si al ministrului educatiei si cercetatii. Activitatiile de invatamant si cercetare

sunt organizate astfel incat sa consolideze calitatea actului medical cu respectarea

drepturilor pacientilor, a eticii si deontologie medicale.

Problemele de etica si deontologie profesionala sunt de competenta, dupa

caz a Cologiului Mediciilor din Romania, Colegiului Farmacistiilor din Romania sau a

Ordinului Asistentiilor Medical si Moaselor din Romania.

Infiintarea sau desfiintarea spitalelor publice se face prin hotarare a

Guvernului instiintata de Ministerul Sanatatii si Familiei cu avizul Consiliului Local

sau Judetean. In actul de infiintare al spitalului public se stabilesc cel putin

urmatoarele elemente: denumire, tipul spitalului, tipul finantarii, numarul de paturi si

categoria serviciilor medicale spitalicesti acordate.

46


Organele de conducere ale spitalelor publice sunt: consiliul de

administratie, comitetul director, directorul general.

Comitetul director si directorul general reprezinta conducerea executiva a

spitalelor publice. Directorul general este numit de catre consiliul de administratie

prin concurs.

Din comitetul director fac parte: directorul general adjunct medical,

directorul economic, contabilul sef si directorul de ingrijiri. Membrii comitetului

director sunt numiti de catre consiliul de administratie in urma concursurilor sustinute

pentru o perioada de patru ani.

In cadrul spitalului se organizeaza consiliul medical format din medici sefi

de sectie, sefi de compartimente, laboratoare sau compartimente.

Atributiile comitetului director din spitalele publice sunt:

- elaboreaza proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalului;

- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii

spitalului in concordanta cu nevoiele de servicii medicale ale

populatiei;

- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se

realizeze;

- raspunde la modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin

contracte si dispune masuri de imbunatatire a activitatii spitalului;

- conduce operativ intreaga activitate a spitalului.

Consiliul de administratie este constituit din 7-9 membri in functie de

marimea spitalului si complexitatea serviciilor medicale acordate. Presedintele

consiliului de administratie este ales din randul membrilor sai cu majoritate simpla

din numarul total.

Membri consiliului de administratie sunt:

- un reprezentant al Ministerului Sanatatii si Familiei sau al Directiei

de Sanatate Publica, dupa caz;

- doi reprezentanti numiti de Consiliul Judetean si Local;

- un reprezentant al Finantelor Publice Locale;

- un reprezentant al Colegilor Mediciilor din Romania;

47


- un reprezentant al Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania;

- directorul general al spitalului;

- doi reprezentanti ai Senatului universitar pentru spitalele clinice si

universitare.

La sedintele consiliului de administratie participa, fara drept de vot, cate un

reprezentant al organizatiilor sindicale si patronale. Consiliul de administratie este

condus de catre presedintele consiliului.

Atributiile principale ale consiliului de administratie sunt:

- aproba bugetul de venituri si cheltuieli al spitalului;

- organizeaza concurs pentru ocuparea functiilor de director general,

director general adjunct medical si celorlalte functii de director.

Presedintele consiliului de administratie numeste in functie

persoanele care au promovat concursul;

- analizeaza si recomanda masuri pentru dezvoltarea activitatii

spitalului, in concordanta cu nevoile de servicii medicale ale

populatiei;

- analizeaza si propune lista investitiilor care urmeaza sa se

realizeze intr-un exercitiu financiar;

- analizeaza modul de indeplinire a obligatiilor asumate prin

contracte si activitatea directorului general si a comitetului director,

dispunand masuri de imbunatatire a activitatii;

- negociaza si incheie prin presedinte si directorul general contracte

de furnizare de servicii medicale cu casele de asigurari de

sanatate.

Consiliul de administratie se intruneste lunar sau ori de cate ori este nevoie,

la solicitarea majoritatii membrilor sai, a presedintelui sau a directorului general si ia

decizii cu majoritate simpla din numarul total al membrilor. Membri Consiliului de a

Administratie primesc o indemnizatie de sedinta in proportie de 20% din salariul

Directorului General.

48


Pentru spitalele clinice, universitare si institutele clinice candidatii la functia de

director general trebuie sa fie obligatoriu cadre didactice universitare. Directorul

general trebuie sa aiba competenta, management sanitar si sa incheie contract de

administrare pe un mandat de patru ani, cu consiliul de administratie pe baza

criteriilor stabilite de catre Ministatul Sanatatii si Familiei cu posibilitatea reinnoirii

acestuia.

Directorul general este ordonator de credite si reprezinta spitalul in relatiile cu

tertii, conduce activitatea comitetului director fiind presedintele acestuia.

In spitalele clinice si universitare, institutele clinice si spitale judetene,

comitetul director este constituit din: director general, director general adjunct

medical, director economic, director de ingrijiri de profesie asistent medical, contabil

sef pentru spitalele cu peste 500 de paturi. Comitetul director este numit de consiliul

de administratie in baza concursurilor sustinute. Comitetul director conduce intreaga

activitate a spitalului intre sedintele consiliului de administratie.

Conducerea spitalelor publice raspunde in fata Directiei de Sanatate Publica

si/sau Ministerului Sanatatii si Familiei, in fata Ministerului de Resort pentru

indeplinirea atributiilor care ii revin.

Revocarea membrilor comitetului director in cazul nerealizarii indicatorilor de

performanta a activitatii stabiliti in contractul de adminsitrare sau in cazul savarsirii

de abuzuri sau abateri se face de catre consiliul de adminsitratie la propunerea

Ministerului Sanatatii si Familiei, a Directiei Judetene de Sanatate Publica in functie

de subordonare sau Ministerului de Resort.

Sectiile, laboratoarele, departamentele si serviciile medicale ale spitalului sunt

conduse de catre un sef de departament, un sef de sectie, sef de laborator sau sef

de serviciu. Aceste functii se ocupa din concurs organizat in conditiile legii. In

spitalele publice, functiile de sefi de departament, sef de compartiment, sef de

laborator sau farmacist sef vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti, biologi,

chimisti si biochimisti cu o vechime de minim 5 ani in specialitatea respectiva.

Spitalul are obligatia sa inregistreze, sa stocheze, prelucreze si sa transmita

informatiile legate de activitatea sa si sa raporteze catre Directia de Sanatate

Publica Teritoriala si constituie baza de date la nivel national pentru decizii majore

49


de politica sanitara si pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene si

Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS).

Spitalul are obligatia sa furnizeze caselor de asigurari de sanatate informatiile

medicale care au stat la baza contractelor de furnizare de servicii medicale.

Documentatia primara va fi pastrata, securizata si asigurata sub forma de document

scris si/sau electronic constituind arhiva spitalului.

FINANTAREA SPITALELOR

Spitalele functioneaza pe principiul autonomiei financiare pe baza sumelor

prevazute in contractele pentru furnizarea de servicii medicale, precum si din sume

obtinute, in conditiile legii de la persoanele fizice si juridice si isi elaboreaza, aproba

si executa bugetele proprii de venituri si cheltuieli. Contractul de furnizare de servicii

medicale al spitalului cu casa de asigurari de sanatate reprezinta sursa principala a

veniturilor in cadrul bugetului de venituri si cheltuieli si se negociaza cu consiliul de

administratie cu conducerea casei de asigurari de sanatate, in functie de indicatorii

stabiliti de contractul-cadru de furnizare de servicii medicale. Spitalele pot incheia

contracte de furnizare de servicii medicale si cu casele de asigurari de sanatate

private.

Separat de veniturile realizate de spitale din contractele incheiate cu casa de

asigurari de sanatate, spitalele publice primesc finantare dupa cum urmeaza:

- de la bugetul de stat si bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei;

- de la bugetul consiliului judetean, pentru spitalele judetene;

- de bugetul consiliului local si al consiliului judetean pentru spitalele

locale;

- de la bugetul Ministerului de Resort, pentru spitalele cu retea

sanitara proprie.

De la bugetul de stat se asigura:

- desfasurarea activitatilor cuprinse in programele nationale de

sanatate;

- dotarea cu echipamente medicale de inalta performanta;

50


- investitii legate de construirea de noi spitale si pentru finalizarea

celor aflate in executie;

- expertizarea, transformarea si consolidarea constructiilor grav

afectate de seisme si alte cazuri de forta majora;

- activitati specifice unitatilor cu retea sanitara proprie.

Bugetele locale asigura finantarea unor cheltuieli pentru finalizarea

constructiilor noi si realizarea unor lucrari de reparatii curente si capitale, precum si

pentru dotarea spitalelor cu aparatura medicala.

Spitalele publice pot realiza venituri proprii suplimentare din:

- donatii si sponsorizari;

- asocieri investitionale in domenii medicale sau de cercetare

medicala si farmaceutica;

- inchirierea temporara a unor spatii medicale, dotari cu echipamente

sau aparatura medicala catre alti furnizori de servicii medicale;

- contracte privind furnizarea de servicii medicale incheiate cu casele

de asigurari private sau agenti economici;

- editarea si difuzarea unor publicatii cu caracter medical;

- servicii medicale, hoteliere sau de alta natura furnizate la cererea

pacientilor sau angajatilor;

- servicii de asistenta medicala la domiciliu furnizate la cererea

pacientilor.

Proiectul bugetului de venituri si cheltuieli al spitalelor publice se elaboreaza

de conducerea spitalului fiind aprobat si supus validarii pana la data de 31

decembrie a anului curent Directiei Judetene de Sanatate Publica sau Ministerului

Sanatatii si Familiei respectiv Ministerului de Resort in functie de subordonati.

Privind partea de cheltuieli propusa pentru a fi acoperita prin finantare de la bugetele

locale se va obtine si avizul consiliului local respectv. Executia bugetului de venituri

si cheltuieli se raporteaza lunar si trimestrial directiilor de sanatate publica,

Ministerului Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort in functie de

subordonare. De asemenea, executia bugetului de venituri si cheltuieli se raporteaza

lunar si trimestrial si consiliului local si/sau judetean, dupa caz, daca beneficiaza de

51


finantare din bugetele locale. Directiile de Sanatate Publica analizeaza executia

bugeturilor de venituri si cheltuieli lunare si trimestriale si le inainteaza Ministerului

Sanatatii si Familiei, respectiv Ministerului de Resort, dupa caz. Daca sunt

constatate abateri fata de indicatorii din contractul de administrare, Directia de

Sanatate Publica le sesizeaza si face propuneri pe care le propunere spre aprobare

conducerii Ministerului Sanatatii si Familiei.

Controlul asupra activitatii financiare a spitalului public se face de catre

Curtea de Conturi, Ministerul Sanatatii si Familiei, ministerele si institutiile cu retea

sanitara proprie sau alte organe abilitate prin lege.

Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din urmatoarele surse:

- amortizarea calculata lunar si cuprinsa in cheltuielile spitalului;

- sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile;

- sponsorizarile cu destinatia “dezvoltare”;

- 20% din excedentul bugetului de venituri si cheltuieli inregistrat la

finele exercitiului financiar.

Fondul de dezvoltare este utilizat pentru procurarea echipamentelor si

aparaturii medicale si de laborator necesare desfasurarii activitatii spitalului.

52


CAPITOLUL 9

FINANTAREA SECTORULUI SANATATII

Finantarea sectorului sanatatii este un factor esential pentru organizarea si

functionarea oricarui sistem de ingrijire de sanatate. Politica ingrijirilor de sanatate

este strans legata de mijloacele de finantare a serviciilor de sanatate.

Prin implementarea legii asigurarii sociale de sanatate, legea 145/1997,

Guvernul Romaniei a ales schimbarea sistemului ingrijirilor de sanatate de la un

sistem centralizat la unul bazat pe asigurari sociale de sanatate.

Schimbarile esentiale intervenite in finantarea sectorului serviciilor de

sanatate, imbraca urmatoarele aspecte:

a. Serviciile medicale vor fi finantate in principal din contributiile

populatiei asigurate;

b. Colectarea contributiilor este asigurata de casele de asigurari de

sanatate;

c. Prin plata contributiilor fiecare persoana asigurata este protejata

impotriva costurilor cauzate de imbolnaviri si accidente si este

indreptata catre serviciile de sanatate furnizate prin intermediul

mediciilor de familie si al spitalelor, medicamente si materiale

sanitare in functie de nevoile de ingrijiri medicale;

d. Casa de Asigurari de Sanatate foloseste fondurile colectate in

principal pentru plata serviciilor realizate de furnizorii de servicii de

sanatate pe baza contractului incheiat, in contract fiind stipulate

cantitatea, calitatea si pretul serviciilor de sanatate;

e. Spitalele vor trebui sa acopere cheltuielile serviciilor de sanatate

realizate, prin prezentarea notei de plata catre Casa de Asigurari

de Sanatate, potrivit contractului.

Relatia dintre spitale si Casa de Asigurari Sociale de Sanatate creaza bazele

autonomiei spitalicesti, autonomie prevazuta in legea nr. 146/1999 privind

organizarea, conducerea, functionarea si finantarea spitalelor. Potrivit aceste legi,

53


spitalele sunt considerate institutii autonome de interes public si sunt indreptatite a

avea propriul buget operational.

Legea 146/1999 are urmatoarele implicatii:

- spitalele devin furnizori de servicii de sanatate care-si “vand”

aceste servicii caselor de asigurari de sanatate pe baza

contractelor medicale incheiate in acest scop de cele doua parti;

- spitalele pot obtine resurse financiare numai prin platile pentru

serviciile de sanatate furnizate;

- a luat nastere o “piata a serviciilor de sanatate” in care spitalele

concureaza pentru contracte medicale;

- reforma financiara accentueaza importanta unui bun management

al spitalului, managerii trebuind sa imbunatateasca organizarea

serviciilor de sanatate pe care spitalul le furnizeaza in scopul

obtinerii efectelor pozitive in utilizarea resurselor si in calitatea

serviciilor;

- spitalele trebuie sa realizeze un echilibru intre venituri si cheltuieli,

sa utilizeze in mod eficient resursele, sa antreneze angajatii in

vederea atingerii obiectivelor propuse.

Unul din obiectivele principale ale oricarui spital este obtinerea resurselor

care vor acoperii cheltuielile necesare furnizarii unor ingrijiri medicale de calitate

pentru cei asigurati.

Spitalele trebuie sa-si evidentieze pachetul de servicii de sanatate pe care le

pot furniza. Aceste pachete de servicii pot cuprinde:

- servicii medicale ambulatorii;

- servicii medicale in regim de internare;

- servicii medicale de urgenta;

- asitenta medicala prenatala, intranatala si postnatala;

- servicii medicale de recuperare;

- servicii de asistenta stomatologica;

- ingrijiri la domiciliu;

- medicamente, materiale sanitare, proteze.

54


Spitalele pot percepe plati directe de la pacienti pentru anumite servicii.

Sursele de finantare pentru costuri sunt:

- casele de asigurari de sanatate;

- persoane fizice si juridice;

- administratia locala;

- Ministerul Sanatatii si Familiei;

- bancile.

Contractele cu casele de asigurari de sanatate

In cea mai mare parte spitalele primesc resursele financiare prin prezentarea

notelor de plata catre Casa de Asigurari de Sanatate pentru serviciile de sanatate

prestate. Serviciile sunt “vandute” caselor de asigurari de sanatate in baza unui

contract incheiat intre cele doua parti.

Acest contract trebuie sa specifice:

- numarul serviciilor de sanatate ce urmeaza a fi furnizate

persoanelor asigurate pentru o perioada de cel mult un an;

- pretul serviciilor medicale;

Contractul trebuie sa tina cont de interesul persoanelor asigurate, de

echilibrul financiar al asigurarilor de sanatate, de calitatea serviciilor. CAS trebuie sa

plateasca spitalelor pentru furnizarea de servicii medicale, cel putin la nivelul

costurilor de productie.

Contractele cu persoane fizice sau juridice

Resursele financiare pot proveni din donatii si/sau sponsorizari de la

persoane fizice sau juridice. Donatiile sunt facute cu o anumita destinatie, de

exemplu pentru cumpararea unor echipamente medicale specifice, efectuarea de

reparatii sau constructia unor incaperi sau aripi dintr-un spital. Sponsorizarile sunt

oferite pentru furnizarea anumitor servicii sau activitati.

55


Contractele cu administratia locala

Potrivit legii administratiei publice si legii finantelor publice locale, autoritatile

publice locale pot aproba credite bugetare pentru finantarea cheltuielilor spitalicesti

din cadrul bugetelor locale. Finantarea este furnizata la cererea managerilor de

spitale care trebuie sa ofere autoritatilor locale argumente convingatoare pentru

alocarea de fonduri de la bugetele locale in scopul bunei functionari a spitalelor.

Autoritatile locale pot garanta fonduri de la bugetele locale pentru cheltuieli, pentru

materiale, servicii si investitii.

Contractele cu Ministerul Sanatatii si Familiei

In conformitate cu legea 146/1999, privind organizarea, functionarea si

finantarea spitalelor, Ministerul Sanatatii si Familiei trebuie sa furnizeze spitalelor

resurse financiare pentru:

- realizarea programelor nationale de sanatate;

- achizitionarea de aparatura medicala de inalta tehnologie;

- realizarea reparatiilor capitale;

- realizarea unor activitati stabilite prin ordin al ministrului sanatatii,

cum ar fi: activitati de invatamant si cercetare, recuperarea

capacitatii de munca.

Contractele cu bancile

Spitalele pot avea acces la credite bancare pe termen scurt fiind necesare

pentru asigurarea finantarii la timp a cheltuielii. Accesul la credite este permis pentru

completarea lipsurilor financiare temporare (incapacitati de plata), pentru o perioada

de timp variind intre o luna si trei luni, cand cheltuielile depasesc incasarile valorilor

echivalente pentru serviciile de sanatate furnizate pe durata acelei perioade.

56


CAPITOLUL 10

ADMINISTRAREA SPITALELOR

Incepand cu anul 1998 sistemul serviciilor de sanatate din Romania s-a aflat

in plina reforma. Obiectivele strategice ale reformei au fost definite de Ministerul

Sanatatii si Familiei si includ:

- imbunatatirea starii de sanatate a populatiei din Romania;

- garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de

sanatate;

- obtinerea unui sistem de ingrijiri de sanatate mai bine calificat.

Sub incidenta noilor reglementari, spitalele sunt in masura sa-si genereze

veniturile proprii, potrivit autonomiei de care dispun. Managerii spitalului sunt

responsabili de “sanatatea financiara” a spitalelor pe care le conduc. Acestia trebuie

sa se preocupe de toate aspectele spitalelor ce afecteaza calitatea serviciilor

medicale oferite. Managerii de spitale trebuie sa creeze sau sa aprobe politicile ce

raspund principalelor probleme si necesitati legate de strategia spitalului si

obiectivele majore, mijloacele de finantare a cheltuielilor spitalului, cantitatea de

capital circulant necesara, marimea datoriilor pe care spitalul si le poate permite pe

termen scurt, mediu sau lung, numarul actiunilor de calitate si ingrijiri gratuite pe

care spitalul le poate oferi, etc.

Pentru definirea obiectivelor si selectarea strategiilor trebuie luate in

considerare urmatoarele aspecte:

a) Principiile care stau la baza contractarii serviciilor de ingijire a sanatatii;

b) Resursele umane necesare, medici si asistente medicale, in scopul

indeplinirii obligatiilor prevazute prin contractele de servicii de sanatate;

c) Asigurarea resurselor materiale;

d) Programe de imbunatatire a calitatii serviciilor medicale furnizate

persoanelor asigurate;

e) Investitiile necesare cresterii capacitatii spitalului, a numarului de paturi,

procurarea echipamentelor de inalta tehnologie, avand ca rezultat

reducerea costurilor de spitalizare.

57


f) Sursele financiare si natura lor.

Politica de dezvoltare si functionare a spitalelor se stabileste inaintea inceperii

anului fiscal; este analizata de echipa manageriala a spitalului si apoi devine

programul de activitate a spitalului.

Politicile de dezvoltare trebuie sa reflecte aspecte precum:

- politica de salarizare a personalului;

- desfasurarea activitatilor financiare ale spitalului in cadrul limitelor

veniturilor actuale si ale cheltuielilor aprobate de buget;

- reducerea datoriilor catre furnizori sau creditori prin contractarea

cheltuielilor in limita bugetului;

- monitorizarea activitatii medicale si financiare care trebuie sa

reflecte echilibrul dintre venituri si cheltuieli.

Principala responsabilitate a managerilor de spitale consta in evaluarea

performantelor financiare, care se masoara dupa urmatoarele standarde:

performantele spitalului comparate cu performantele anterioare, cu performantele

altor spitale din tara sau din aceeasi regiune, sau cu scopurile financiare stabilite

prin buget.

58


CAPITOLUL 11

RESURSLE UMANE IN MANAGEMENTUL SANITAR

11.1 RECRUTAREA, SELECTIA SI INCADRAREA PERSONALULUI MEDICAL

Sistemul sanitar atrage resurse umane cu anumite particularitati determinate

de specificul activitatilor desfasurate in unitatile sanitare.

Unitatile sanitare trebuie sa adopte o politica de personal care sa aiba in

vedere recrutarea, selectia, promovarea, perfectionarea si motivarea personalului.

Prin recrutarea personalului medical se intelege atragerea si descoperirea

unui personal calificat pentru ocuparea posturilor vacante. Recrutarea personalului

medical constituie o activitate importanta a compartimentelor de personal,

contribuind la “achizitionarea” unui personal pregatit profesional si eficient.

Activitatea de recrutare a personalului medical cuprinde aspecte precum:

- analiza cerintelor postului vacant;

- intocmirea specificatiilor aferente activitatii in postul vacant;

- identificarea surselor unde pot fi gasiti posibili candidati (universitati

si scoli posliceale sanitare, reteaua de cunostiinte);

- atragerea candidatilor pentru posturile care urmeaza a fi ocupate.

Selectia si incadrarea personalului reprezinta componente majore ale

functiunii de personal ce se desfasoara cu participarea managementului unitatii

sanitare. Selectionarea si incadrarea personalului se bazeaza pe urmatoarele

elemente:

- studii atestate de certificate sau diplome;

- vechimea in munca;

- postul detinul anterior;

- calitatile, cunostiintele, deprinderiile, aptitudinile si

comportamentele persoanelor in cauza.

Calitatile, cunostiintele, aptitudinile, deprinderile si comportamentele

constituie elementul hotarator in ce priveste selectia si incadrarea personalului

deoarece pe aceste aspecte se bazeaza in mod decisiv eficacitatea indeplinirii

obiectivelor de toate gradele din cadrul unitatilor sanitare.

59


Selectia consta intr-un ansamblu de procese de analiza a calitatilor si

pregatirii profesionale a candidatilor in scopul numirii pe posturile vacante.

In Romania metodele si tehnicile folosite pentru selectia personalului

medical sunt urmatoarele:

1. convorbirea cu candidatii recrutati – interviul;

2. cercetarea referintelor;

3. probele de verificare a cunostiintelor;

1. Convorbirea cu candidatii recrutati – interviul

Datele personale ale candidatului cuprinse in CV-uri sau formularele

completate in vederea inscrierii sale sunt analizate de conducatorul institutiei sau un

reprezentant al sau cu scopul de a se verifica daca persoana corespunde sau nu

cerintelor postului/functiei vacante.

Desi concluziile rezultate in urma interviului sunt subiective, totusi in unele tari

democratice metoda interviului constituie o metoda importanta de selectie a

personalului.

Scopul discutiei consta in identificarea elementelor caracteristice privind

comportamentul solicitantului. Desfasurarea libera a discutiei reprezinta una din

metodele cele mai eficiente de selectie a candidatilor. Aplicand-o, se asigura in

general stimularea candidatului de a relata despre experienta in domeniu, opiniile si

obiectivele sale.

Limitele metodei constau in:

- dificultati in conceperea unui sistem unitar de apreciere a

candidatilor;

- caracterul subiectiv al rezultatului interviului.

Avantajul pe care-l prezinta aceasta metoda rezida in increderea personala

in candidat a examinatorilor care efectueaza selectia.

2. Cercetarea referintelor si calificarilor candidatilor

Investigarea referintelor poate fi edificatoare in ce priveste selectia

candidatilor. Din urma referintelor se pot obtine informatii suplimentare privind

activitatea candidatului, detalii ale comportamentului acestuia, relatiile cu colegii si

superiorii sai si in general, despre eficienta realizarilor sale. Se pot obtine referinte

60


utile de la unitatea de invatamant absolvita de candidat, fostii colegi sau sefi ai

acestuia.

3. Probele de verificare a cunostiintelor

Probele de verificare a cunostiintelor sunt metode stiintifice de selectie

a personalului medical, constand in participarea candidatilor la un examen sau

concurs, utilizandu-se teste de cunostiinte si probe practice.

Comisia de examinare a candidatilor selecteaza din numarul candidatilor pe

aceia care corespund intr-o masura mai mare cerintelor postului vacant.

In scopul eliminarii subiectivismului se utilizeaza si teste de aptitudini si

deprinderi. Finalitatea lor consta in masurarea si aprecierea unor elemente privind

aptitudinile si calitatile candidatilor.

Elaborarea criteriilor de apreciere a calitatilor persoanelor cerute pentru

indeplinirea unui gen de activitate face obiectul psihotehnicii. Testele alcatuiesc o

metoda psihologica de investigare constand din una sau mai multe probe, identice

pentru toti candidatii, cu o grila de apreciere a realizarii lor si de masurare a

performantelor. Psihotehnica urmareste stabilirea unui raport intre insusirile fizico-

psihice ale candidatului, conditiile de munca si specificul activitatii.

Activitatea de selectie a personalului implica respingerea unor candidati.

Scopul selectiei consta in descoperirea candidatului care corespunde cel mai bine

postului sau functiei vacante. Candidatilor respinsi trebuie sa li se comunice motivul

respingerii si posibilitatile pe care le au in continure pentru a fi incadrati pe alte

posturi.

Un ansamblu sensibil mai bogat de metode si tehnici de selectie se

intrebuinteaza in cazul personalului managerial. Testarea cunostiintelor manageriale

si de specialitate se poate efectua prin intermediul discutiilor, al lucrarilor scrise pe

un anumit subiect, chestionarelor de cunostiinte alcatuite din intrebari axate asupra

aspectelor considerate necesare in realizarea viitoarei munci.

Un chestionar pentru cunostiintele manageriale trebuie sa cuprinda intrebari

privind functiile managementului, decizia, stilul de conducere, delegarea etc.

Chestionarele sunt alcatuite diferentiat, avand in vedere caracteristicile functiilor

respective. Se pot obtine o serie de informatii, folosind testele concepute pentru

61


evaluarea optiunilor bazate pe prezentarea de cazuri pe care cadrele de conducere

trebuie sa le solutioneze. Un rol important il au si aspectele legate de studii,

exeprienta, rezultatele obtinute in perioada precedenta. Fiecarui candidat i se

intocmeste un dosar in care se gasesc informatiile referitoare la toate elementele

prezentate mai sus si pe baza ansamblului informatiilor obtinute se ia decizia de

selectionare a managerului.

11.2 FORMAREA SI PERFECTIONAREA PERSONALULUI

Prin formarea personalului sunt desemnate procesele prin care salariatii isi

insusesc intr-un cadru organizat, cunostintele, aptitudinile, deprinderile si

comportamentele necesare exercitarii unor ocupatii necesare unitatii respective.

Activitatea de formare a personalului se afla in stransa legatura cu cea de

perfectionarea a acestuia, reprezentand anamblul proceselor prin care salariatii unei

unitati sanitare isi imbogatesc, in baza frecventarii unor programe organizate special

de unitatea respectiva sau institutii de invatamant superior, cunostinte, aptitudini,

deprinderi si comportamente in domenii in care au deja o calificare de baza, in baza

realizarii la un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin.

Programele de formare si perfectionare, in functie de esalonarea realizarii

se impart in continue si discontinue.

Programele continue se deruleaza intr-o singura perioada, fara intreruperi,

in afara sarbatorilor legale, fiind utilizate in special pentru formarea de specialisti.

Avantajele programelor continue sunt:

- concentrarea cursantilor asupra continutului procesului de

pregatire;

- continuitatea procesului de invatare;

- favorizarea schimbului de opinii intre participanti.

Dezavantaje : - persoanele implicate in procesul de pregatire continua sunt

dislocate pentru o anumita perioada, ceea ce provoaca anumite dificultati in

realizarea obiectivelor compartimentelor implicate.

62


Programele discontinue implica doua-trei subperioade de pregatire intr-o

institutie cu profil didactic, dupa care personalul implicat in programul de pregatire

discontinua isi reia activitatea la locul de munca.

Avantajul consta in reducerea problemelor cauzate de absenta personalului,

data fiind scurtarea perioadei compacte in care lipseste.

11.3 EVALUAREA SI PROMOVAREA PERSONALULUI

Evaluarea personalului cuprinde ansamblul proceselor prin intermediul

carora se emit judecati de valoare asupra salariatilor dintr-o unitate sanitara, in

calitate de titulari ai unor posturi, in vederea relevarii elementelor esentiale ale

modului de realizare a obiectivelor, sarcinilor si de exercitare a competentelor si

responsabilitatilor, a acordarii de recompense si/sau sanctiuni, a stabilirii

modalitatilor de perefectionare a pregatirii si a continuarii perspectivelor de

promovare.

Evaluarea asigura suportul informational atat pentru decizii privind acordarea

recompenselor, promovare, perfectionare, cat si pentru decizii strategice si tactice

care se bazeaza intr-o proportie apreciabila pe calitatea resurselor umane.

Un rol important in procesul de evaluare il joaca metodele si tehnicile de

evaluare care se impart in : generale si speciale.

a) metodele generale de evaluare sunt: notatia, aprecierea globala si

aprecierea functionala.

Notatia – consta in acordarea unei note care exprima gradul in care titularul

unui post realizeaza obiectivele circumscrise acestuia.

Aprecierea globala – consta in formularea unor evaluari generale prin care

se sintetizeaza principalele calitati, in special, munca si rezultatele in munca ale

persoanei respective. Aprecierea globala se concretizeaza in calificative.

Aprecierea functionala consta in formularea unei evaluari pe baza

compararii calitatilor, cunostintelor, aptitudinilor, deprinderilor si comportametelor

unei persoane, cu cerintele postului actual sau avut in vedere a i se atribui, punand

in evidenta concordantele si neconcordantele constatate.

63


b) Metodele de evaluare speciale sunt folosite doar pentru anumite categorii

de personal, in special managerii si specialistii de inalta calificare.

Dintre metodele din aceasta categorie cele mai frecvent intrebuintate sunt:

cazul, testele de autoevaluare, centrul de evaluare.

Cazul – presupune constituirea unei comisii de evaluare care examineaza

munca persoanei in cauza in vederea luarii unei decizii importante referitoare la

aceasta sau pentru elucidarea unor dubii. Comisia de evaluare cuprinde 5-7

persoane, intre care: seful ierarhic direct al persoanei evaluate, alti manageri si

specialisti de la compartimentul de specialitate.

Avantajele folosirii metodei constau in eliminarea in mare masura a

subiectivismului si caracterul multilateral al acesteia.

Metoda testelor de autoevaluare consta in una sau mai multe baterii de

teste, concepute special pentru titularii anumitei categorii de posturi. Managerii

respectivi compara rezultatele complectarii testului cu rezultatele etalon ale tesului

sau incadreaza punctajul realizat in grila de evaluare pusa la dipozitie o data cu

bateriile de teste.

Centrele de evaluare reprezinta un sistem specializat de evaluare ce

consta in evaluarea persoanei in cauza, timp de 3-5 zile, printr-un complex de

metode de evaluare: jocuri manageriale, teste psihologice, discutii in grup fara

conducator, teme pregatite individual, dezbateri de cazuri etc.

In perioada in care persoana in cauza da aceste probe, singura sau impreuna

cu alte persoane, aflate in aceeasi situatie, este observata de membrii grupului de

evaluare, pe baza unui ghid de evaluare special elaborat. In final, pe baza

rapoartelor intocmite de acestia, in urma dezbaterilor se stabileste evaluarea finala

insotita de o recomandare privind decizia ce urmeaza a fi luata.

Un mijloc de valorificare a rezultatelor evaluarii personalului o reprezinta

promovarea.

Criteriile de promovare a personalului sunt: studiile, vechimea in munca,

postul detinut anterior, calitatile, cunostinele, deprinderile si aptitudinile.

64


11.4 MOTIVAREA PERSONALULUI

Motivarea ca fundament al functiei de antrenare presupune corelarea

recompenselor/sanctiunilor materiale si moral-spirituale cu rezultatele obtinute de

catre personal in realizarea obiectivelor.

In functie de modul de conditionare al satisfactiilor personalului, de rezultatele

obtinute, motivarea poate fi pozitiva sau negativa.

Motivarea pozitiva are in vedere cresterea contributiei personalului la

realizarea obiectivelor unitatii respective, pe baza amplificarii satisfactiilor sale din

participarea la procesul muncii ca urmare a realizarii sarcinilor atribuite. Motivarea

pozitiva, prin numeroasele satisfactii pe care le genereaza, contribuie la ridicarea

moralului si dezvoltarea individuala a salariatilor, la conturarea unui climat

organizational propice muncii si performantelor ridicate in organizatie.

Motivarea negativa vizeaza sporirea contributiei personalului la indeplinirea

obiectivelor organizatiei prin diminuarea satisfactiilor (reduceri de salarii, amenzi,

retrogadari, mustrari, invective etc) in procesul muncii sau a amenintarii cu

reducerea lor, daca sarcinile si obiectivele de realizat nu sunt realizate. Motivarea

negativa prin generarea de frecvente insatisfactii la salariatii organizatiei contribuie

la un moral scazut al acestora, la inhibarea lor si instaurarea unui climat

organizational tensionat, defavorizant obtinerii unor rezultate perfomante.

In functie de natura mijloacelor utilizate pentru motivarea personalului se

disting doua tipuri de motivare: economica si moral-spirituala.

Motivarea economica- reprezinta motivarea ce vizeaza satisfacerea

aspiratiilor si asteptarilor de ordin economic ale salariatilor, principalele motivatii

utilizate fiind: salariile, primele, participarile la profit, gratificatiile, penalizarile la

salariu, imputatii financiare in cazul unor erori si/sau lipsuri din gestionarea

resurselor organizatiei, amenzi pentru savarsirea de abateri.

Motivarea moral-spirirtuala vizeaza satisfacerea aspiratiilor si asteptarilor

de natura moral-spirituala, ce vizeaza aptitudinile si comportamentele salariatilor. In

realizarea motivarii moral-spirituale se folosesc ca motivatii: acordarea de catre

manageri a increderii in salariati, exprimarea de multumiri si laude, evaluarea

65


contributiei cu caracter general sau sub forma de critici, lansarea de avertismente,

mustrari si invective, acordarea de titluri onorifice, medalii etc. Acest tip de motivare

s-a dovedit a fi eficienta pentru toate categoriile de salariati, cu un plus de efect

pentru manageri si specialisti.

In functie de natura relatiilor motivationale care se produc si amplasamentul

sursei care genereaza efectul motivational, motivarea este intrinseca sau

extrinseca.

Motivarea intrinseca (interna)- consta in determinarea salariatului sa se

implice pentru a atinge rezultate la locul de munca, intrucat prin aceste procese el

obtine satisfactii ce tin de eul si de personalitatea sa. Motivarea intrinseca este

centrata pe individ, fiind o relatie intre asteptarile, pereceptiile si simturile sale si

continutul muncii si al comportamentului sau, pe care nemijlocit le realizeaza.

Motivarea intrinseca este rezultatul participarii salariatului in cauza la activitatile

unitatii resepctive. In lipsa participarii, motivarea intrinseca nu se manifesta.

Motivarea extrinseca (externa)- consta in determinarea salariatului sa se

implice, sa obtina rezultate la locul de munca pentru ca acestea vor genera din

partea organizatiei anumite reactii formale si informale, economice si moral-

spirituale care ii vor produce satisfactii. Motivarea extrinseca este o relatie individ-

organizatie, avand drept continut satisfacerea asteptarilor salariatului fata de

reactiile organizatiei fata de el, in raport cu eforturile, comportamentul si rezultatele

sale.

Salariatul participa la procesele de munca deoarece ii aduc venituri

suplimentare, multumiri, laude, diplome, statut si post superior sau pentru a evita

pierderea unor sume de bani, amenintari sau pedepse.

Motivarea externa depinde de comportamentul salariatului, de conceptia,

resursele, abordarea organizatiei precum si starea de spirit si comportamentul

managerilor implicati.

In functie de personalitatea umana avuta in vedere cu prioritate, delimitam

doua categorii de motivare: cognitiva si afectiva.

66


Motivarea congnitiva vizeaza dimensiunea intelectuala a salariatului,

bazandu-se pe satisfacerea nevoilor individuale de informare, de a cunoaste, a

invata, innova si a “controla” mediul in care isi desfasoara activitatea.

Pentru realizarea motivarii cognitive managerii apeleaza la motivatii formale,

informale, economice si moral-spirituale, specific fiind faptul ca utilizarea acestor

motivatii este centrata pe dezvoltarea si folosirea capacitatii intelectuale a

salariatilor, subordonata derularii proceselor de munca si indeplinirii obiectivelor in

cadrul organizatiei.

Motivarea afectiva vizeaza dimensiunea afectiva strict umana a salariatului,

concetrandu-se asupra satisfacerii nevoilor sale de ordin sentimental in cadrul

organizatiei. Motivarea afectiva are in vedere ca salariatul sa se simta bine la locul

de munca, sa fie apreciat, simpatizat de colegi, sefi si subalterni, sa se manifeste

fata de el simpatie si consideratie, sa se bucure de prestigiu etc.

67


CAPITOLUL 12

PROCESUL DE PREGATIRE PRIVIND EXERCITAREA PROFESIEI DE

ASISTENT MEDICAL SI AL PROFESIEI DE MOASA IN ROMANIA

12.1 EXERCITAREA PROFESIEI DE ASISTENT MEDICAL SI AL

PROFESIEI DE MOASA

Potrivit NORMELOR MINIMALE pentru instruirea si formarea asistentilor

medicali, functia de asistent pentru ingrijiri generale poate fi definita astfel:

“Asistentul pentru ingrijiri generale exercita comform reglementarii in vigoare

din tara sa, urmatoarele functii generale:

a) da ingrijiri competente persoanelor a caror stare le cere, tinand cont

de nevoile fizice, afective si spirituale ale bolnavului in mediul

spitalicesc, familial, la scoala, la locul de munca etc.

b) observa situatiile sau conditiile fizice sau afective care exercita un

efect important asupra sanatatii si comunica aceste observatii

celorlalti membrii ai echipei sanitare;

c) formeaza si dirijeaza personalul auxiliar necesar pentru a raspunde

nevoilor serviciilor de asistenta din orice institutie de sanatate”.

Profesia de asistent medical cat si cea de moasa se exercita pe teritoriul

Romaniei de catre persoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare in

profesia de asistent medical ca urmare a parcurgerii unui program de invatamant de

specialitate cu un numar de ore fixat la minimum de 4.600 si respectiv al unui titlu

oficial de calificare in profesia de moasa. Acestea pot fi: cetateni romani, cetateni ai

unui stat membru ai Ununii Europene, ai unui stat apartinand Spatiului Economic

European sau ai Confederatiei Elvetiene.

68


Continutul si caracteristicile activitatilor de asistent medical generalist

sunt urmatoarele:

a) determinarea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate si furnizarea

ingrijirilor de sanatate, de prevenire, curative, si de recuperare

potrivit normelor elaborate de Ministerul Sanatatii si Familiei in

colaborare cu “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” ;

b) administrarea tratamentului potrivit recomandarilor medicului;

c) protejarea si ameliorarea sanatatii, elaborarea de programe si

desfasurarea activitatilor de educatie pentru sanatate;

d) participarea asistentilor medicali abilitati ca formatori la pregatirea

teoretica si practica a viitorilor asistenti medicali in cadrul

programelor de invatamant de specialitate sau a asistentilor

medicali in cadrul programelor de formare continua;

e) desfasurarea activitatilor de cercetare;

f) pregatirea personalului sanitar auxiliar etc.

Activitatile de asistent medical generalist se exercita cu asumarea

responsabilitatii asistentului medical generalist cu privire la planificarea, organizarea,

evaluarea, si furnizarea serviciilor in calitate de salariat sau liber profesionist.

Continutul si caractersticile activitatilor de moasa sunt:

a) constatarea existentei sarcinii, efectuarea examenelor necesare in

vederea monitarizarii evolutiei sarcinii normale;

b) recomandarea examinarilor necesare in vederea diagnosticarii timpurii a

sarcinii cu risc;

c) asigurarea pregatirii complete a mamei pentru nastere, desfasurarea

activitatilor de educatie pentru sanatate, initierea si desfasurarea

programelor de pregatire a viitorilor parinti;

d) acordarea sfaturilor de igiena si nutritie;

e) administrarea tratamentului potrivit prescriptiilor medicului;

69


f) ingrijirea si asistarea pacientei in timpul travaliului si urmarirea starii

intrauterine a fatului prin mijloace clinice si tehnice adecvate;

g) asistarea nasterii normale, la domiciliu sau unitati sanitare, daca este

vorba de prezentatie craniana, iar in caz de urgenta, asiatarea nasterii in

prezentatie pelviana;

h) identificarea, la mama si copil a semnelor care anunta anomalii si care

necesita interventia medicului pe care il asista in aceste situatii;

i) adoptarea masurilor de urgenta care se impun, in absenta medicului,

pentru extractia normala a placentei, urmata eventual de control uterin

manual;

j) examinarea nou-nascutului, pe care il preia in ingrijire, initierea masurilor

care se impun in caz de nevoie si practica, daca este necesar, reanimarea

imediata;

k) preluarea in ingrijirea pacientei, monitorizarea acesteia in perioada

postnatala si acordarea tuturor recomandarilor necesare mamei, privind

ingrijjirea nou-nascutului pentru asigurarea dezvoltarii acestuia in cele mai

bune conditii;

l) intocmirea rapoartelor scrise cu privire la activitatea desfasurata;

m) asigurarea informarii si consilierii privind planificarea familiala;

n) participarea la pregatirea teoretica si practica a moaselor si a personalului

sanitar auxiliar;

o) desfasurarea optionala a activitatilor de cercetare de catre moasele

licentiate.

Activitatile de moasa se exercita cu asumarea responsabilitatii moasei privind

planificarea, organizarea, evaluarea si furnizarea serviciilor in calitate de salariat

si/sau liber-profesionist.

Controlul si supravegherea profesiei de asistent medical si a profesiei de

moasa se realizeaza de Ministerul Sanatatii si “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania” .

70


Profesia de asistent medical si cea de moasa se pot exercita de persoanele

fizice care indeplinesc urmatoarele conditii:

a) detin un titlu oficial de calificare de asistent medical generalist, respectiv al

unui titlu oficial de calificare de moasa;

b) sunt apte din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;

c) sunt autorizate de catre Ministerul Sanatatii;

d) nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cu intentie a unei

infractiuni contra umanitatii sau vietii in imprejurimi legale de exercitare a

profesiei.

In exercitarea profesiei, asistentul medical si moasa trebuie sa respecte

demnitatea fiintei umane, sunt obligati sa pastreze secretul professional, cu

exceptia cazurilor prevazute de lege si de a lua masuri de acordare a primului ajutor,

indiferent de persoana, loc sau situatie.

12.2 FORMAREA IN PROFESIA DE ASISTENT MEDICAL SI IN PROFESIA DE

MOASA

Pregatirea asistentilor medicali generalisti sau de alte specialitati precum si

pregatirea moaselor se realizeaza prin urmatoarele forme de invatamant:

- invatamant sanitar postliceal cu o durata de studiu de 3 ani

- invatamant superior medical de scurta si lunga durata.

Absolventul scolii postliceale sanitare este denumit asistent medical

generalist, absolventul colegiului medical este denumit asistent medical cu studii

superioare de scurta durata sau asistent medical generalist cu studii superioare de

scurta durata iar absolventul invatamantului superior medical de lunga durata este

denumti asistent medical generalist cu studii superioare de lunga durata, respectiv

moasa.

Absolventii invatamantului superior medical cu o durata de patru ani care

promoveaza examenul de licenta pot urma studii postuniversitare. Pregatirea

practica a cursantilor din invatamantul postliceal sanitar si din invatamanul superior

71


medical de scurta si lunga durata se desfasoara in unitati saniatre stabilite da catre

ministerul sanatatii, atat pentru invatamantul public cat si pentru cel privat.

12.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL SI

RESPECTIV ASISTENT MEDICAL GENERALIST (Monitorul Oficial al Romaniei,

partea I , numarul 578/ 30.06.2004)

12.3.1 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

A) Asistent medical cu studii medii

– diploma de absolvire liceu sanitar cu durata de 5 ani, eliberata de

Ministerul Invatamantului si Stiintei;

B) Asistent medical cu studii postliceale

- diploma de absolvire scoala postliceala sanitara eliberata de

Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei / Ministerul

Educatiei Nationale

- certificat de absolvire scoala postiliceala sanitara eliberat de

Ministerul Educatiei Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii

- certificat de competenta profesionala eliberat de ministerul Educatiei

si Cercetraii / Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului

- atestat eliberat de Ministerul Invatamantului si MInisterul Sanatatii.

C) Asistent medical cu studii superioare de scurta durata

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de

Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.

72


12.3.2 TITLURI OFICIALE DE CALIFICARE DE ASISTENT MEDICAL

GENERALIST

a) Asistent medical generalist:

- atestat de echivalare de studii de asistent medical generalist, asistent

medical de medicina generala;

- dipoma de absolvire scoala postliceala sanitara in specialitate:

asistent medical de medicina generala, asistent medical generalist, eliberata

de Ministerul Sanatatii sau Ministerul Invatamantului si Stiintei;

- certificat de absolvire scoala posticeala sanitara in specialitatea:

asistent medical generalist, asistent medical de medicina generala eliberat de

Ministerul Educatiei Nationale / Ministerul Educatiei si Cercetarii.

- certificate de competente profesionale, eliberat de Ministerul

Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Educatiei,

Cercetariii si Tineretului.

b) Asistent medical generalist cu studii superioara de scurta

durata:

- diploma de absolvire colegiu universitar de profil, eliberata de

Ministerul Educatiei Nationale, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul

Educatiei, Cercetariii si Tineretului.

c) Asistent medical generalist cu studii superioare de lunga

durata:

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii,

Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului.

73


Titlurile profesionale de asistent medical:

- asistent medical generalist

- asistent medical de ingrijiri medicale de sanatate

- asistent medical obstetrica-ginecologie

- asistent medical pediatrie

- asistent medical balneofizioterapie

- asistent medical igiena

- asistent medical igiena si sanatate publica

- asistent medical laborator clinic

- asistent medical radiologie si imagistica

- asistent medical farmacie

- asistent medic-social

- asistent medical de nutritie si dietetica

- asistent medical de ocrotire

- asistent de balneofiziokinetoterapie si recuperare

- asistent medical de urgente medico-chirurgicale

- asistent de profilaxie stomatologica

- asistent igienist pentru cabinet stomatologic

- asistent pentru stomatologie asistenta dentara.

12.3.3 TITLURILE OFICIALE DE CALIFICARE IN PROFESIA DE

MOASA

Moasa: - atestat de echivalare in specialitatea asistent medical obstetrica-

ginecologie eliberat de Ministerul Sanatatii, Ministerul Invatamantului si Stiintei

- diploma de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea

asistent medical obstetrica –ginecologie eliberata de Ministerul Sanatatii, Ministerul

Invatamantului si Stiintei

- certificat de absolvire scoala sanitara postliceala in specialitatea

74


asistent medical obstetrica –ginecologie eliberat de Ministerul Educatiei Nationale,

Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Moasa cu studii superioare de lunga durata :

- diploma de licenta eliberata de Ministerul Educatiei si Cercetarii,

Ministerul Educatiei, Cercetariii si Tineretului

Titluri profesionale: - moasa, asistent medical obstetrica –ginecologie.

75


CAPITOLUL 13

POLITICI DE SANATATE PENTRU TOTI IN SPATIUL EUROPEAN-

21 DE OBIECTIVE PENTRU SEC. XXI

Odata cu intrarea in secolul XXI, poporul European cauta o schimbare care

sa ofere un scop in realizarea propriilor vieti. Va exista intotdeauna o contrapartida

intre dezvoltarea economica, mentinerea si imbunatatirea sanatatii.

Oamenii din intreaga Europa trebuie sa simta ca sanatatea lor este in

siguranta, ca au acces pe tot parcursul vietii la ingrijiri de sanatate disponibile,

relevante si de buna calitate. Siguranta sanatatii cuprinde dreptul fiecarui individ la

un standard inalt de sanatate, dreptul la o locuinta decenta, la viata si munca in

medii sigure, dreptul la informatie si educatie de sanatate.

Experienta obtinuta din anii ’80 in formularea “Politicilor Sanatatii pentru Toti”

si in monitorizarea si evaluarea implemantarii acestora, impune necesitatea stabilirii

unor obiective realiste si realizabile care sa constituie “o intrepatrundere a realitatii

de astazi cu visurile de maine”.

76


21 DE OBIECTIVE PENTRU SECOLUL XXI

Obiectivul 1- Solidaritate pentru sanatate in regiunea europeana

Prin acest obiectiv se urmareste reducerea decalajului actual al starii de

sanatate intre statele membre ale Regiunii Europene cu cel putin 1/3 – decalajul

dintre treimea de tari europene cu nivelul cel mai ridicat al sperantei de viata si

treimea de tari cu nivelul cel mai scazut al sperantei de viata, ar trebui sa fie redus

pana la cel putin 30%, pana in anul 2020.

Obiectivul 2- Echitate in sanatate

Pana in anul 2020 diferenta dintre starile de sanatate ale grupurilor

socio-economice din tari, ar trebui redusa la cel putin un sfert in toate Statele

Membre, imbunatatind semnificativ nivelul sanatatii grupurilor defavorizate.

Obiectivul 3- Un start sanatos in viata

Pana in anul 2020 toti nou-nascutii si prescolarii din Regiune ar trebui sa aiba

o sanatate mai buna, asigurandu-le un start sanatos in viata.

Obiectivul 4- Sanatatea tinerilor

Pana in anul 2020, tinerii din Regiune ar trebui sa fie mai sanatosi si mai

capabili de a-si indeplini rolurile in societate.

Obiectivul 5- Imbatranirea sanatoasa

Acest obiectiv vizeaza ca pana in anul 2020, persoanele cu varsta de peste

65 de ani ar trebui sa aiba sansa de a se bucura de intreg potentialul lor de sanatate

si de a avea un rol social activ.

Obiectivul 6- Imbunatatirea sanatatii mentale

77


Vizeaza ca pana in anul 2020 sa se obtina cresterea bunastarii psihosociale a

oamenilor iar persoanelor cu probleme de sanatate mentala sa li se asigure accesul

la servicii mai cuprinzatoare.

Obiectivul 7- Reducerea bolilor transmisibile

Pana in anul 2020 se urmareste diminuarea substantiala a efectelor adverse

ale bolilor trasnmisibile asupra sanatatii, prin aplicarea sistematica a unor programe

privind eradicarea, eliminarea, controlul bolilor infectioase cu importanta in

sanatatea publica.

Obiectivul 8 – Reducerea bolilor netransmisibile

Isi propune ca pana in anul 2020, morbiditatea, deficientele si mortalitatea

premature datorate bolilor cronice importante, ar trebui reduse la cele mai joase

nivele posibile in toata Regiunea.

Obiectivul 9- Reducerea vatamarilor datorate violentei si accidentelor

Vizeaza o scadere semnificativa si continua a vatamarilor, deficientelor si

cazurilor de deces rezultate din accidente si violenta.

Obiectivul 10- Un mediu sanatos si sigur

Pana in anul 2015, populatia regiunii ar trebui sa traiasca intr-un mediu fizic

mai sigur, iar nivelul de expunere la factorii daunatori sanatatii sa nu depaseasca

standardele internationale stabilite de comun acord.

Obiectivul 11- Un trai mai sanatos

Pana in anul 2015 populatia ar trebui sa adopte moduri mai sanatoase de

viata, manifestand un comportament mai sanatos in domenii ca alimentatia,

activitatea fizica, etc.

Obiectivul 12- Reducerea afectiunilor datorate alcoolului, drogurilor

si tutunului

78


Reducerea semnificativa in toate Statele Membre pana in anul 2015 a

efectelor adverse asupra sanatatii rezultate din consumul de substante care dau

dependenta de genul tutunului, alcoolului si drogurilor psihoactive.

Obiectivul 13- Aranjamente pentru sanatate

Pana in anul 2019, populatia din Regiune ar trebui sa aiba posibilitati mai

bune de a trai in medii fizice si sociale sanatoase acasa, in scoli, la locul de munca

si in comunitate.

Obiectivul 14- Responsabilitate multisectoriala pentru sanatate

Prin acest obiectiv se urmareste ca pana in anul 2020 toate domeniile sa-si

recunoasca si sa accepte responsabilitatea pentru sanatate.

Obiectivul 15- Un sector integrat al sanatatii

Isi propune ca pana in anul 2010, populatia Regiunii sa aiba un acces mai

bun la ingrijirea primara de sanatate pentru familie si comunitate, sprijinit de un

sistem spitalicesc flexibil si receptiv.

Obiectivul 16- Realizarea calitatii ingrijirii

Pana in anul 2010, Statele Membre ar trebui sa se asigure ca managementul

sectorului de sanatate, de la programe de sanatate bazate pe populatie, la ingrijirea

individuala a pacientului la nivelul clinic, este orientat catre rezultatele sanatatii.

Obiectivul 17- Formarea Serviciilor de Sanatate si Alocarea Resurselor

Isi propune ca pana in anul 2010 Statele Membre vor trebui sa aiba finantari

substantiale si mecanisme de alocare a resurselor pentru sistemele de ingrijire a

sanatatii bazate pe principiile accesului egal, cost – eficienta, solidaritate si calitate

optima a ingrijirilor.

Obiectivul 18- Dezvoltarea resurselor umane pentru sanatate

79


Pana in anul 2010, toate Statele Membre ar trebui sa se fi asigurat ca

profesionistii din sectorul sanitar si profesionistii din celelate sectoare au acumulat

cunostintele, aptidudinile si calificarile necesare protejarii si promovarii sanatatii.

Obiectivul 19- Cercetare si cunoastere penrtu sanatate

Pana in anul 2005, toate Statele Membre ar trebui sa aiba sisteme de

cerecetare, informatie si comunicare in sectorul sanitar care sa sustina mai bine

achizitia, utllizarea efectiva si distributia cunostintelor pentru sprijinirea sanatatii

pentru toti.

Obiectivul 20- Mobilizarea partenerilor pentru sanatate

Urmareste ca pana in anul 2005 implementarea politicilor pentru sanatate

pentru toti ar trebui sa angajaze indivizii, grupurile si organizatiile din sectoarele

private, publice si societatea civila, in aliante si parteneriate pentru sanatate.

Obiectivul 21- Politici si strategii pentru sanatatea tuturor

Vizeaza ca pana in anul 2010 toate Statele Membre vor trebui sa

implementeze politici de “sanatate pentru toti” la nivel national, regional si local,

sprijinite de structuri institutionale potrivite, organizate si conduse intr-o maniera

novatoare.

CAPITOLUL 14

80


DIRECŢII DE REFORMA A SISTEMULUI SANITAR ROMANESC

14.1 OBIECTIVELE, PRINCIPIILE SI SCOPUL REFORMEI SISTEMULUI

SANITAR ROMANESC

Sistemul de ocrotire a sănătăţii din România a fost, pana in 1989 si in buna

măsura si după aceasta data, un sistem caracterizat prin centralism, egalitarism si

limitarea libertăţii de opţiune.

Scopurile fundamentale declarate ale procesului de reforma de după

1990 au fost:

- îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei;

- creşterea eficientei in folosirea resurselor;

- schimbarea relaţiei medic-pacient;

- creşterea nivelului de satisfacţie a populaţiei si a furnizorilor

de servicii medicale.

Principiile politicii sanitare pe baza cărora urma sa se atingă aceste

scopuri erau:

- asigurarea accesului echitabil la serviciile de sănătate,

- acoperirea intregii populaţii cu aceste servicii,

- solidaritatea in finanţarea serviciilor medicale,

- stimularea furnizării de servicii eficace si eficiente,

- acordarea serviciilor in funcţie de nevoile de sănătate,

- libertatea pacientului de a-si alege medicul,

- autonomia profesioniştilor in domeniul medical,

- colaborarea serviciilor de sănătate cu alte sectoare care

influenţează starea de sănătate (educaţie, servicii sociale etc).

Obiectivele strategice ale reformei, in sensul celor de mai sus, au fost:

1. completarea cadrului legislativ;

2. introducerea Asigurărilor Sociale de Sănătate;

3. diversificarea mecanismelor de generare a resurselor financiare;

4. plata serviciilor bazata pe eficienta si calitatea actului medical;

81


1. asigurarea unei mai bune accesibilităţi a populaţiei la servicii de

sănătate;

2. trecerea centrului de greutate al serviciilor de sănătate către

asistenta ambulatorie;

3. creşterea calităţii serviciilor medicale;

4. stimularea privatizării sub diverse forme, introducerea competiţiei

intre furnizori;

5. descentralizarea sistemului de sănătate, prin creşterea rolului

autorităţilor locale, asociaţiilor profesionale, instituţiilor finanţatoare, a

comunităţilor etc.

6. achiziţii publice prin mijloace electronice;

7. sistemul informaţional privind starea de sănătate a populaţiei;

8. politica medicamentului.

Principalele activităţi ale reformei s-au desfăşurat in domeniul

conducerii sistemului si asigurarea cadrului legislativ, finanţării

serviciilor de sănătate, ca si al resurselor umane si resurselor fizice din

sistemul sanitar.

Metoda utilizata in aplicarea masurilor de reforma a fost, in general, aceea

de testare prin experimente pilot. Din păcate continuitatea procesului de

reforma in sănătate a fost afectata de desele schimbări de guvern si de miniştri

fiecare noua echipa de conducere insusindu-si cu reţineri acţiunile demarate

anterior. Lipsa unor strategii clare si a unor obiective definite riguros si care sa fie

urmărite independent de schimbările politice au afectat procesul de reforma.

Strădania de a pune in funcţiune Casa Naţionala a Asigurărilor de

Sănătate (CNAS) si Colegiul Medicilor (CMR), cu toate structurile lor de

conducere si teritoriale, au lăsat pe planul doi grija fata de starea de sănătate a

populaţiei si nevoile de servicii medicale ale acesteia, fapt ilustrat in

agravarea stării de sănătate la nivel naţional, in comparaţie cu alte tari din

Europa.

14.1.1 COMPLETAREA CADRULUI LEGISLATIV

82


Atât aprobarea legilor necesare, cat si trecerea de la actul normativ

aprobat la modificările structurale concrete si la demararea efectiva a

activităţilor specifice din cadrul reformei sistemului s-a dovedit a f i un drum

lung si dificil, grevat de mentalităţi învechite, lipsa resurselor necesare si

opţiuni politice diferite.

In prezent este in vigoare "Legea privind organizarea si finanţarea

spitalelor"(Legea 270/2003) – care permite inregistrarea, acreditarea si

ierarhizarea tuturor spitalelor si unităţilor cu paturi din România, apropiindu-le

structura si funcţionarea lor la normele europene.

S-au aprobat normele privind îmbunătăţirea asistentei medicale de

urgenta, iar in domeniul resurselor umane s-a definitivat sistemul de formare a

medicilor, obţinerea liberei practici medicale prin susţinerea examenului de

licenţa in mod unitar pe tara.

S-a completat cadrul legislativ privind recoltarea sângelui, a producerii

si utilizării preparatelor de sânge proaspete si a celor stabile. Normele

elaborate se aproprie de exigenta recomandărilor si a normelor UE.

A fost completata legislaţia privind funcţionarea Agenţiei Naţionale a

Medicamentului si modul de înregistrare a produselor farmaceutice,

autorizarea unităţilor de producţie si distribuire a medicamentelor si activitatea de

inspecţie farmaceutica, definiţia produsului medicamentos si a produselor

cosmetice. De asemenea s-a completat legislaţia privind exercitarea profesiei de

farmacist.

14.1.2 INTRODUCEREA ASIGURĂRILOR SOCIALE DE SĂNĂTATE

La 1 ianuarie 1999, în baza Legii asigurărilor de sănătate

nr.145/1997 si a celorlalte acte normative corelate, a luat fiinţa Casa

Naţionala de Asigurări de Sănătate, moment ce a coincis cu declanşarea celei mai

ample reforme din România de după 1989. In prezent activitatea Casei

Naţionale de Sănătate este reglementata de Ordonanţa de urgenta nr.

150/2002.

83


Principalele funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, sunt

colectarea si administrarea fondurilor, precum si cumpărarea serviciilor medicale

necesare asiguraţilor. In noul cadru, furnizarea serviciilor medicale se face în

funcţie de cerere si oferta, fapt ce conduce la eliminarea risipei si la

raţionalizarea cheltuielilor.

Relaţiile dintre medici si casele de asigurări se desfăşoară în baza unui

Contract-cadru în care sunt specificate criteriile cantitative si calitative de

evaluare a activităţii medicale, în funcţie de care se realizează plata medicilor

pentru serviciile furnizate.

Până la 1 ianuarie 2000, aproape întreg personalul medical a încheiat

contracte cu casele de asigurări de sănătate, existând, în momentul de fata,

peste 18.000 de unităţi medicale integrate în sistemul asigurărilor de sănătate.

La nivel local, medierea medic-pacient se realizează prin intermediul caselor

judeţene de asigurări de sănătate. Pentru zonele cu o populaţie mai numeroasa,

acestea dispun de oficii teritoriale, menite sa preia o parte din funcţiile

administrative.

In raport cu aceste structuri locale, Casa Naţionala de Asigurări de

Sănătate are rolul de a urmări respectarea cadrului legal si aplicarea lui într-un

mod unitar, la nivelul întregii tari. Totuşi, în baza principiului

descentralizării, casele judeţene de asigurări de sănătate se bucura de

autonomie în rezolvarea si controlul aspectelor specifice ce se regăsesc la nivel

local. In acest sens, au loc întâlniri frecvente între membrii CNAS si

reprezentanţii locali pentru integrarea acestor aspecte locale într-un cadru

general si unitar. Pentru aplicarea reformei s-a realizat un sistem informatic

naţional, menit sa asigure obţinerea unui flux rapid în colectarea,

centralizarea si prelucrarea datelor din sistemul asigurărilor de sănătate.

Principiile sistemului asigurărilor de sănătate:

84


■ Solidaritatea: principiul fundamental al asigurărilor de sănătate conform

căruia orice cetăţean poate fi atât plătitor al contribuţiei de sănătate cat si

beneficiar al servicilor medicale.

■ Libertatea alegerii: sistemul asigurărilor de sănătate oferă asiguratului

dreptul de a-si alege medicul.

■ Concurenta: este un principiu dedus din cel anterior, deoarece libera

alegere implica creşterea profesionalismului cadrelor medicale.

■ Calitatea servicilor si respectul pentru asigurat

■ Confidenţialitatea actului medical

O noutate a sistemului de asigurări de sănătate este lansarea pachetului

de servicii medicale de baza.

Asiguraţii au dreptul, în mod echitabil si nediscriminatoriu, la un pachet de

servicii de baza, decontat din Fondul naţional unic de asigurări sociale de

sănătate, potrivit O.U.G. nr. 150/2002 privind organizarea si funcţionarea

sistemului de asigurări sociale de sănătate.

Acest pachet detaliat în Contractul-cadru pe anul 2003, cuprinde servicii

medicale profilactice, curative, servicii de îngrijire a sănătăţii, medicamente,

materiale sanitare, dispozitive medicale si alte mijloace terapeutice. Asiguraţii

beneficiază de pachetul de servicii de baza în caz de boala sau de accident, din

prima zi de îmbolnăvire sau de la data accidentului si până la vindecare.

Persoanele care nu fac dovada calităţii de asigurat beneficiază de servicii

medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale si al bolilor cu potenţial

endemo-epidemic în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, care va fi

stabilit prin Contractul-cadru pe anul 2003.

O alta noutate a legislaţiei in domeniu, consta in înfiinţarea incepand cu

anul 2003, a cardului de asigurat care faciliteaza accesul contribuabilului la

serviciile medicale si o mai buna evidenta a stării de sănătate a acestuia.

Datele minime înregistrate şi accesate pe cardul de asigurat sunt:

85


a) datele de identitate şi codul numeric personal;

b) dovada achitării contribuţiei pentru asigurările sociale de sănătate;

c) înregistrarea numărului de solicitări de servicii medicale, prin

codul

furnizorului;

d) diagnostice medicale cu risc vital;

e) consimţământul referitor la donarea de ţesuturi şi organe;

f) grupa sanguină şi Rh.

14.1.3 DIVERSIFICAREA MECANISMELOR DE GENERARE A

RESURSELOR

Finanţarea unităţilor din asistenta primara si ambulatorul de specialitate

privatizate, se realizează prin contracte individuale sau prin bugete "globale"

cu Casa de Asigurări de Sănătate. Rambursarea cheltuielilor pentru serviciile

prestate asiguraţilor se face conform prevederilor Contractului Cadr, care se

aproba anual prin Hotărâre de Guvern, conform prevederilor Legii 145/1997,

modificata prin ordonanţa de urgenta nr. 150/2002.

Veniturile sistemul sanitar romanesc provin din 4 surse principale, ce au

ponderi diferite: bugetul de stat, fondul special pentru sănătate, fondul de

asigurări, credite rambursabile si nerambursabile, insa cea mai mare parte a

finanţării este realizata prin sistemul de asigurări de sănătate. Finanţarea

spitalelor se face intr-o proporţie de peste 90% prin contracte de servicii

incheiate intre conducerile spitalelor si casele judeţene de asigurări de sănătate.

Bugetele istorice ale spitalelor nici nu recunosc si nici nu recompensează

îmbunătăţirea calităţii si a eficientei in furnizarea serviciilor spitaliceşti.

86


14.1.4 ASIGURAREA UNEI MAI BUNE ACCESIBILITATI A

POPULATIEI LA SERVICII

Creşterea ponderii asistentei ambulatorii a înlesnit creşterea accesibilităţii

populaţiei la asistenta medicala prin posibilitatea de a-si alege atât medicul de

familie, cat si medicul specialist. Totuşi, in zonele izolate, accesibilitatea a

scăzut. In cazul acestora, masurile iniţiate de Ministerul Sănătăţii si Familiei au

fost insuficiente si ineficiente, deoarece nu mai exista sistemul repartizărilor

directe pentru medici. Accesibilitatea la serviciile de sănătate a fost inegala.

Se ştie ca accesibilitatea depinde de mai mulţi factori, intre care:

■ interesul manifestat de autorităţile locale pentru a crea facilitaţi

speciale pentru atragerea medicilor si a personalului medical in localităţile

si zonele defavorizate;

■ sistemul birocratic de aprobări necesare deschiderii unui cabinet medical;

infrastructura zonala si baza materiala existenta in localităţile deficitare;

■ motivaţia medicului si a celorlalte cadre medicale de a lucra in aceste

zone;

■ motivatia administratiilor locale de a oferi facilitati pentru medicii din zonele

respective.

Intr-o oarecare masura, accesibilitatea tine de “cultura sanitara” a populatiei si

de obiceiurile locale. In acest domeniu pe langa personalul medical din directiile de

sanatate publica judetene, au un rol important si celelalte institutii publice

(primariile, scoala, etc.), cat si organizatiile civile, care pot contribui la educarea

populatiei.

14.1.5 PRIVATIZAREA INSTITUŢIILOR SANITARE

Privatizarea instituţiilor sanitare si asigurarea principiului de libera practica

medicala in asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie, este

menita sa afirme iniţiativa privata in organizarea si asigurarea serviciilor

medicale, independent de intervenţia autorităţilor publice de stat si locale.

87


Privatizarea asigura in primul rând o mai mare răspundere a medicului fata

de pacient (care are dreptul sa aleagă medicul curant), dar atât medicul, cat si

cabinetul medical ca instituţie trebuie sa infrunte concurenta colegilor lor, fapt

care introduce in sistem elemente de piaţa .

Privatizarea unităţilor ambulatorii (cabinete medicale de medicina primara

- de familie si de specialitate) s-a realizat in baza Ordonanţei Guvernului nr.

124/1999 privind organizarea cabinetelor medicale. Ea conţinea si iniţiativa de a

acorda in comodat spatiile si aparatura din fostele dispensare rurale si urbane,

cat si din policlinici - inclusiv cabinetele de stomatologie-medicilor din aceste

cabinete medicale. Tot prin prevederile acestui act normativ au putut fi

infiintate ambulatorii de spital, care au asigurat posibilitatea ca si medicii din

spital sa poată asigura asistenta medicala de specialitate ambulatorie, prin

contractarea acestor servicii cu casele judeţene de asigurări de sănătate.

Aplicarea acestui act normativ a permis privatizarea aproape 100% a asistentei

medicale primare, atât in mediu urban cat si in mediu rural, precum si intr-o

proporţie de peste 70% a asistentei de specialitate ambulatorii.

Privatizarea distribuirii produselor farmaceutice, atât a marilor distribuitori

(en gros), cat si a farmaciilor, s-a terminat deja in anul 1992. Prin lipsa

organismelor de reprezentare patronale. Se remarca insa nevoia existentei

unui sistem eficient de control al preturilor din partea statului.

Prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) si emiterea

Ordonanţei Guvernului nr. 125/1998 s-a realizat separarea politicii

medicamentului (pe care o face Ministerul Sănătăţii si Familiei) de activitatea

profesional ştiinţifica privind produsele farmaceutice, care este realizata de

ANM, precum si armonizarea cu normele europene si o stabilitate relativa in

sistemul de asigurare cu medicamente. O consecinţa favorabila a fost si

creşterea investiţiilor străine in producerea medicamentelor si a produselor

biologice.

88


14.1.6 DESCENTRALIZAREA SERVICIILOR SANITARE

Descentralizarea serviciilor medicale de medicina primara, prin instituţia

medicului de familie si diferite forme de asistenta medicala de specialitate

ambulatorie, a inceput practic prin a plicarea Iegii a sigurarilor de sănătate.

Dispariţia dispensarului medical si apariţia cabinetului medicului de familie

a dezorganizat o serie de circuite informaţionale, necesare deciziilor la nivelurile

superioare. Reglementările apărute nu au fost totdeauna respectate, rezultatul

fiind existenta in prezent a doua sisteme si fluxuri informaţionale paralele, unul

către Ministerul Sănătăţii, altul spre Casa de Asigurări de Sănătate, medicii

transmiţând fara probleme datele doar către aceasta din urma, deoarece aceste

raportări condiţionează remunerarea lor.

14.1.7.ACHIZIŢII PUBLICE PRIN MIJLOACE ELECTRONICE

Sistemul funcţionează in conformitate cu Ordonanţa Guvernului 20/2002

privind achiziţiile publice prin licitaţii electronice si cu Hotărârea de Guvern nr.

182/2002. Lansarea oficiala a sistemului naţional pentru achiziţii publice prin

mijloace electronice a avut loc pe 4 martie 2002.

Ordonanţa are drept scop stabilirea principiilor, cadrului general si a

condiţiilor de utilizare a procedurii on-line pentru atribuirea contractelor de

achiziţie publica, precum si a regulilor generale de asigurare prin mijloace

electronice a transparentei în domeniul achiziţiilor publice.

Sistemul achizitilor electronice, deşi face parte din reforma globala a

administraţiei publice romane are repercursiuni directe asupra reformei

sectorului sanitar, ea devenind principala modalitate de achiziţii domeniul

sanitar. Achiziţia medicamentelor ce se acorda in spital si ambulatoriu,

vaccinurile, materialele sanitare si alte materiale necesare derulării

programelor de sănătate, se efectuează prin licitaţie la nivel naţional, in

condiţiile legii.

89


Principiile care stau la baza atribuirii contractelor de achiziţie publica în

procedura on-line sunt:

a) libera concurenta, respectiv asigurarea condiţiilor pentru ca orice

furnizor de produse, executant de lucrări sau prestator de servicii,

indiferent de naţionalitate, sa aibă dreptul de a deveni, în condiţiile legii,

contractant;

b) eficienta utilizării fondurilor publice, respectiv folosirea sistemului

concurential si a criteriilor economice pentru atribuirea contractului

de achiziţie publica;

c) transparenta, respectiv punerea la dispoziţie tuturor celor

interesaţi a informaţiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru atribuirea

contractului de achiziţie publica;

d) tratamentul egal, respectiv aplicarea în mod nediscriminatoriu a

criteriilor de selecţie si a criteriilor pentru atribuirea contractului de

achiziţie publica, astfel încât orice furnizor de produse, executant de

lucrări sau prestator de servicii sa aibă şanse egale de a i se atribui

contractul respectiv;

e) confidenţialitatea, respectiv garantarea protejării secretului

comercial si a proprietăţii intelectuale ale ofertantului.

Autoritatea contractanta, in cazul de fata o unitate sanitara, are obligaţia

sa asigure respectarea acestor principii în relaţia cu furnizorii, executanţii sau

cu prestatorii interesaţi sa participe la procedura pentru atribuirea prin licitaţie

electronica a contractului de achiziţie publica.

Ministrul telecomunicatilor a declarat ca "Prin intrarea in funcţiune a acestui

sistem se va realiza o schimbare fundamentala in societatea romaneasca: din

acest moment putem sa vorbim despre preturi de referinţa, despre contracte

guvernamentale incheiate in cele mai bune condiţii oferite pe piaţa, despre un

control ce poate fi exercitat de orice persoana din aceasta tara".

90


14.2 PROGRAME NATIONALE DE SANATATE

Ministerul Sanatatii si Familiei proiecteaza, implementeaza si coordoneaza

programe de sanatate publica, in scopul realizarii unor obiective de sanatate, cu

participarea tuturor institutiilor cu raspundere in domeniul realizarii politicii sanitare a

statului. Obiectivele se stabilesc in colaborare cu CNAS, cu Colegiul Medicilor din

Romania, cu reprezentanti ai spitalelor si clinicilor universitare, ai unitatilor de

cercetare, ai organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor, precum si cu

reprezentanti ai populatiei.

Prin ordin al ministrului au fost definite o serie de programe nationale de

sanatate si s-a stabilit modul de realizare, de finantare al acestora- de la buget, prin

Ministerul Sanatatii si Familiei sau din surse externe.

Programele nationale de sanatate sunt de trei tipuri ai anume:

A. Programe pentru supravehgerera si controlul bolilor transmisibile in

vederea limitarii izbucnirilor epidemice.

B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor

netransmisibile care determina reducerea sperantei medii de viata.

C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar.

A. Programe pentru supravegherea si controlul bolilor transmisibile in

vederea limitarii izbucnirilor epidemice.

Din cadrul acestei prime categorii voi enumera cateva programe finantate de

Ministerul Sanatatii si Familiei:

1. Programul de supraveghere si control al bolilor infectioase.

2. Programul de imunizari.

3. Programul de supraveghere si control al tuberculozei.

4. Programul de supraveghere si control al infectiei HIV / SIDA.

5. Programul de prevenire si control al bolilor cu transmitere sexuala.

6. Programul de prevenire si control al infectiilor vasocomiale, etc.

91


B. Programe privind prevenirea, combaterea si controlul bolilor

netransmisibile care determina reducerea sperantei medii de viata

Din cadrul acsetei categorii voi enumera urmatoarele programe finantate

deasemenea de Ministerul Sanatatii si Familiei:

1. Programul de prevenire si control al dependentei de droguri si patologia indusa.

2. Programul de supraveghere al factorilor de risc din mediul de munca si risc

profesional.

3. Programul de sanatate mentala si profilaxie in patologia psihiatrica si

psihosociala.

4. Programul de prevenire geriatrica si protectie a varstnicului.

5. Programul de profilaxie si control pentu bolile cardiovasculare.

6. Programul de prevenire in patologia nefrologica si dializa renala.

7. Programul de prevenire si control in patologia oncologica.

C. Dezvoltarea de politici si strategii in sectorul sanitar

In cadrul acestei categorii voi prezenta urmatoarele programe:

Programul National 24 privind Standardizarea serviciilor medicale in sanatate

publica.

Programul are o valoare de 3.147 milioane lei, fiind finantat de la bugetul de stat.

Fondurile pot fi utilizate pentru: acreditarea dispozitivelor medicale; implementarea

standardelor internationale si europene in vederea evaluarii si certificarii dispozitivelor

medicale; elaborarea de norme nationale privind supravegherea dispozitivelor medicale;

definirea standardelor nationale pentru oferta si calitatea serviciilor medicale.

2. Programul National 26 privind Evaluarea starii de sanatate a populatiei si

supravegherea demografica

Programul are o valoare de 3000 milioane lei si este finantat de la bugetul de stat.

Programul vizeaza elaborarea, derularea, certificarea si evaluarea programelor

educationale adresate resurselor umane din sectorul sanitar, organizarea examenelor si

concursurilor pentru specializarea si obtinerea gradelor profesionale de catre personalul cu

92


studii superioare si medii, organizarea si finantarea rezidentiatului si stagiaturii in sectorul

sanitar.

Definitiile termenilor si indicatorilor utilizati in cuprinsul programelor sunt definiti de

Ministerul Sanatatii si Familiei. Indicatorii aferenti programelor de sanatate sunt orientativi

si sunt stabiliti in conditiile macroeconomice care au stat la baza elaborarii bugetului de stat

si bugetului Fondului de asigurari sociale de sanatate. Indicatorii se monitorizeaza pe baza

evidentei tehnico-operative condusa la nivelul unitatilor sanitare, al directiilor de sanatate si

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate pentru sumele reprezentand contributia bugetului

Fondului asigurarilor sociale de sanatate.

Sumele prevazute in bugetul Ministerului Sanatatii si Familiei pentru finantarea

programelor de sanatate se aloca prin directiile de sanatate publica judetene si institutiile

subordonate, dupa caz. Sumele reprezentand finantarea programelor de sanatate se

cuprind in bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor sanitare si se aproba o data cu

acestea.

Programele finananate prin imprumuturi de la Banca Mondiala

Proiectul de reabilitare a sistemului sanitar, prin imprumutul RO-3409, finantat de

Banca Mondiala

Valoarea proiectului este de 207,5 mil USD din care 150 mil USD sunt imprumutati

de la Banca Mondiala, iar 57,5 mil USD reprezinta participarea Guvernului Romaniei.

Obiectivele principale ale proiectului sunt reabilitarea asistentei medicale primare si

restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar.

Activitatile principale structurate pe obiective sunt reabilitarea asistentei medicale

primare si de urgenta, imbunatatirea asistentei mamei si copilului si a sanatatii

reproducerii, asigurarea de medicamente esentiale si consumabile medicale pentru

sistemul sanitar, imbunatatirea controlului calitatii medicamentelor, imbunatatirea productiei

si controlului vaccinurilor produselor biologice de uz uman, imbunatatirea controlului bolilor

endocrine, sustinerea Programului National de combatere a TBC si crearea de sectii de

spital de zi pentru monitorizarea copiilor cu HIV/SIDA, imbunatatirea capacitatii de

diagnostic in spitale de boli acute, cronice si spitale de copii si promovarea sanatatii.

93


Restructurarea financiara si manageriala a sistemului sanitar trebuie sa se realizeze

prin pregatirea si implementarea primei faze a reformei sanitare privind finantarea si cadrul

legal al organizarii si conducerii sistemului. Sume provenind din imprumutul de la Banca

Mondiala vor fi alocate si infiintarii Institutului de Management al Serviciilor de Sanatate,

care va deveni prima scoala de management sanitar din Romania.

Imprumutul RO-3409 este cel mai mare imprumut finalizat acordat de Banca

Mondiala Guvernului Romaniei in ultimii 10 ani.

94


CAPITOLUL 15

ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA IN ROMANIA

15.1 SANATATEA PUBLICA, CONCEPT SI OBIECTIV AL SOCIETATII

MODERNE

Sanatatea publica presupune identificarea nevoilor de sanatate precum si

organizarea corespunzatoare a serviciilor de sanatate pentru o populatie precizata.

Acest lucru impune culegerea si prelucrarea informatiilor necesare descrierii starii de

sanatate a populatiei si mobilizarea resurselor necesare. Se impune organizarea

personalului si institutiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor de sanatate necesare

promovarii sanatatii, prevenirii si tratarii bolilor, reabilitarii fizice, sociale si

profesionale.

In 1950 Henlau spunea: “Sanatatea publica este ansamblul cunostintelor ,

deprinderilor si atitudinilor orientate spre mentinerea si imbunatatirea sanatatii

populatiei”.

1956- Conferinta OMS asupra formarii in sanatatea publica a medicilor de

medicina generala: “Sanatatea publica desemneaza in general eforturile organizate

ale colectivitatii in domeniul sanatatii si bolii; terapia individuala este mai mult sau

mai putin exclusa”.

1973- Comitetul de experti OMS: “Natiunea de santatate publica a evoluat

sensibil de la inceputul secolului. Atunci, traditional, ea acoperea in special igiena

mediului si lupta impotriva bolilor transmisibile; progresiv ea s-a largit incepand de la

1900 pertru a ingloba ingrijirile medicale individuale acordate membrilor anumitor

grupe populationale. Azi termenul de sanatate publica se utilizeaza in sensul cel mai

larg pentru a evoca probleme legate de sanatate ale unei populatii: starea sanitara a

colectivitatii, serviciile de igiena a mediului, serviciile sanitare generate si

administratia servciilor de ingrijiri”.

1992- Conferinta “What is public health?”: “Sanatatea publica combina

abordari mutidisciplinare si intersectoriale cu practica. Scopurile sale sunt

promovarea sanatatii, prevenirea imbolnavirii si prelungirea vietii de buna calitate.

95


Ele sunt implementate prin eforturi organizate si utilizarea eficienta a resurselor

materiale si intelectuale ale societatii si prin initiative individuale. Sanatatea publica

legata de problemele de sanatate ale populatiilor si practica ei are baza stiintifica”.

Promovarea sanatatii- reprezinta procesul care ofera individului si

colectivitatilor posibilitatea de a intensifica controlul asupra detreminantilor sanatatii

si prin aceasta de as-i ameliora sanatatea; promovarea sanatatii este un proces ce

se desfasoara in cadrul comunitatii locale, adresandu-se atat individului cat si

mediului inconjurator.

15.2 ASISTENTA DE SANATATE PUBLICA

Aceasta cuprinde activitati care se adreseaza comunitatii sau individului in

vederea protectiei comunitare, cu scopul pastrarii si promovarii starii de sanatate a

populatiei. Asistenta de sanatate publica este asigurata de Ministerul Sanatatii prin

unitati specializate proprii sau private, fiind garantata de stat si finantata din bugetul

de stat, bugetele locale, bugetele asigurarilor sociale de sanatate sau din

contributiile directe ale beneficiarilor, dupa caz, potrivit legii.

15.2.1 AUTORITATILE DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE

SANATATE PUBLICA

1) Minsterul Sanatatii – ca organ de specialitate al administratiei publice

centrale, find autoritatea centrala din domeniul asistentei de sanatate publica.

2) Directiile de Sanatate Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti-

sunt unitati descentralizate ale Ministerului Sanatatii, cu personalitate juridica,

reprezentand autoritatea de sanatate publica la nivel local.

3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al

Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica, care se

organizeaza de catre Ministerul Sanatatii in scopul de a indeplini rolul de far tehnic si

profesional al Ministerului Sanatatii, pentru elaborarea si fundamentarea stiintifica si

profesionala a strategiilor de politica sanitara a Ministerului Sanatatii. Aceste institute

96


elaboreaza propuneri metodologice pentru programele nationale de sanatate publica

impreuna cu directiile de Sanatate publica judetene si ale Municipiului Bucuresti si

Colegiul Medicilor din Romania.

4) Centrul de Calcul si Statistica Sanitara- institutie de specialitate din

structura Ministerului Sanatatii, finantata de la bugetul de stat care are ca principala

atributie organizarea sistemului informational si informatic al activitatii de ocrotire a

sanatatii populatiei.

15.2.2 ATRIBUTIILE AUTORITATILOR DIN DOMENIUL ASISTENTEI DE

SANATATE PUBLICA

1) Ministerul Sanatatii- ca autoritate centrala in domeniul asistentei de

sanatate publica are urmatoarele atributii:

- elaboreaza norme de organizare si functionare a unitatilor care

asigura asistenta de sanatate publica;

- elaboreaza norme privind organizarea si functionarea inspectiei

sanitare de stat;

- organizeaza si finanteaza programele nationale de sanatate publica

- participa la acreditarea unitatilor sanitare care presteaza servicii

pentru autoritatile din domeniul asistentei de sanatate publica;

- infiinteaza si desfiinteaza filiale ale institutiilor din domeniul

asistentei de sanatate publica de interes national si local;

- organizeaza sistemul informational din domeniul asistentei de

sanatate publica si modul de raportare a datelor pentru

cunoasterea starii de sanatate a populatiei;

- prezinta rapoarte periodice pentru informarea Guvernului privind

starea de sanatate a populatiei tarii;

- fundamenteaza necesarul de resurse financiare pentru asistenta de

sanatate publica;

- reprezinta statul roman in relatiile cu organismele internationale din

domeniul sanatatii publice etc.

97


2) Directiile de Sanatate Publica- sunt institutii publice cu personalitate

juridica, ce isi desfasoara activitatea pe plan local in scopul realizarii politicilor si

programelor nationale de sanatate publica, a activitatii de medicina preventiva, a

inspectiei sanitare de stat, a monitarizarii starii de sanatate, a organizarii statisticii de

sanatate si derularii investitiior finantate de la bugetul de stat pentru sectorul de

sanatate.

- organizeaza si controleaza punerea in aplicare a programelor

nationale de sanatate publica;

- organizeaza si supravegheaza activitatea de medicina preventiva

din teritoriul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti;

- in colaborare cu autoritatile locale, cu institutiile de invatamant si

organizatii guvernamentale si neguvernamentale, directiile de

sanatate publica teritoriale organizeaza actiuni de educatie pentru

sanatatea populatiei;

- controleaza respectarea conditiilor de igiena si a normelor de

aplicare elaborate de Ministerul Sanatatii;

- coordoneaza serviciile de salvare din teritoriu, organizeaza si

coordoneza asistenta medicala in caz de calamitati, catastrofe si

situatii deosebite;

- in colaborare cu Colegiul Medicilor din Romania, directiile de

sanatate publica teritoriale spupravegheaza asistenta de medicina

legala pe teritoriul judetului sau al Municipiului Bucuresti;

- organizeaza culegerea si prelucrarea informatiilor statistice

medicale, intocmesc rapoarte care sunt puse la dispozitia

Ministerului Sanatatii si autoritatilor locale, potrivit legii,

respectandu-se confidentialitatea datelor referitoare la persoane.

98


3) Institutele de Sanatate Publica si Institutul de Management al

Serviciilor de Sanatate- sunt institutii publice cu personalitate juridica care isi

desfasoara activitatea pe baza unui statut si a unei organigrame aprobate prin ordin

al ministrului sanatatii si au urmatoarele atributii:

- asigura fundamentarea stiintifica a politicii sanitare si a strategiilor

din domeniul prevenirii imbolnavirilor, promovarii si mentinerii

sanatatii populatiei;

- efectueaza studii in domeniul sanatatii publice si al conducerii

sistemului de sanatate;

- eleboreaza proiecte de norme, metodologii si instructiuni privind

sanatatea publica;

- asigura consultanta de specialitate si colaboreaza cu autoritatile

publice si cu celelalte unitati sanitare, inclusiv de asistenta

medicala primara, cu institutiile de invatamant medical universitar in

domeniul asigurarii sanatatii publice;

- colaboreaza cu organizatiile si institutiile internationale care

desfasoara activitati de sanatate publica;

- participa la procesul de invatamant medical de specializare si

perfectionare in domeniul sanatatii publice si al managementului

serviciilor de sanatate etc.

99


CAPITOLUL 16- ORGANIZAREA SI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI

SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

16. 1 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA MUNISTERULUI SANATATII SI

FAMILIEI

16.1.1 ISTORICUL MINISTERULUI SANATATII SI FAMILIEI

Problemele de sănătate publica au fost pana la 25 aprilie 1922 in sarcina

Ministerului de Interne - Direcţia Generala a Serviciului Sanitar. Incepând

cu aceasta data, de sănătatea publica s-a ocupat Ministerul Muncii si Ocrotirilor

Sociale, infiintandu-se Ministerul Sănătăţii Publice, al Muncii si Ocrotirilor

Sociale. Acesta funcţionează pana la 4 noiembrie 1923, data la care se

reorganizează in doua ministere: Ministerul Sănătăţii si Ocrotirilor Sociale si

Ministerul Muncii, Cooperaţiei si Asigurărilor Sociale.

Potrivit Legii pentru organizarea ministerelor, din 2 august 1929, cele

doua ministere se unifica si formează Ministerul Muncii, Sănătăţii si Ocrotirilor

Sociale si funcţionează in aceasta forma pana la data de 12 august 1938.

După aceasta data organizarea Ministerului suferă diverse modificări.

In conformitate cu HG nr. 22/2001, sistemul sanitar romanesc si întreaga

reţea de sănătate publica se afla sub coordonarea Ministerului Sănătăţii si

Familiei.

Acest minister s-a format prin reorganizarea vechiului Minister al Sănătăţii

având acum in subordine atât Secretariatul de Stat pentru Persoanele cu

Handicap (SSPH), cat si unităţi aflate, pana de curând, in cadrul Ministerului

Muncii si Protecţiei Sociale, adică Centrul de Informare si Consultanta pentru

Familie si Centrul Pilot de Asistenta si Protecţie a Victimelor in Familie. Deşi

aria sa de acţiune este acum lărgită, Ministerul Sănătăţii si Familiei dispune de

numai 175 de posturi (număr in care, insa, nu sunt cuprinşi demnitarii si locurile

aferente Cabinetului ministrului si nici cele de la Secretariatul de Stat pentru

Persoanele cu Handicap). In acelaşi timp, in cadrul Ministerului Sănătăţii si

Familiei a luat fiinţa o Direcţie Generala care se ocupa exclusiv de perfecţionarea

100


postuniversitara a medicilor si farmaciştilor dar, si de cea a asistenţilor medicali,

institutul si centrul care aveau aceste misiuni desfiintandu-se.

In aceasta structura, Ministerul Sănătăţii si Familiei, trebuie sa-si recapete

autoritatea pe care a avut-o, pana nu demult, in sistemul sanitar, in calitate de

coordonator competent si energic al reformei in reţeaua de sănătate publica

din România.

16.1.2 PREZENTAREA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei se organizează si funcţionează ca organ de

specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridica, in

subordinea Guvernului, cu sediul in municipiul Bucureşti, Str. Ministerului, nr. 1-3,

sectorul 1, prin reorganizarea Ministerului Sănătăţii.

Ministerul Sănătăţii si Familiei aplica strategia si politica Guvernului in

domeniul asigurării sănătăţii populaţiei si răspunde de realizarea procesului de

reforma in sectorul sanitar si al politicilor familiale.

Rolul Ministerului Sănătăţii si Familiei este organizarea, coordonarea

si urmărirea activităţilor de asistenta sociala pentru asigurarea sănătăţii

populaţiei, sprijinirea sănătăţii familiilor si categoriilor de populaţie defavorizate,

realizarea coordonării, indrumarii si controlul activităţii de protecţie a

persoanelor cu handicap; Ministerul coordonează si acţionează pentru

prevenirea si combaterea practicilor care dăunează sănătăţii. In exercitarea

atribuţiilor sale Ministerul Sănătăţii si Familiei colaborează cu celelalte ministere

si organe centrale de specialitate din subordinea Guvernului, cu autorităţile

publice locale si cu alte organisme interesate.

101


16.1.3. ATRIBUŢIILE MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

In realizarea obiectului sau de activitate, Ministerul Sănătăţii si Familiei

îndeplineşte numeroase atribuţii cel mai importante fiind următoarele:

1. asigura, răspunde, coordonează si controlează, după caz,

organizarea activităţii de: asistenta de sănătate publica, promovarea

sănătăţii si medicinei preventive, asistenta medicala la domiciliu;

2. stabileşte principalele obiective de etapa si pe termen mediu si lung in

domeniul sănătăţii populaţiei si al reformei in sectorul sanitar;

3. are obligaţia sa asigure supravegherea si controlul aplicării

legislaţiei de către institutiile si organismele care au responsabilităţi

in domeniul sănătăţii blice, inclusiv de către sistemele de asigurări

de sănătate si de unităţile sanitare din sectorul privat de asistenta

medicala, colaborând in acest scop cu Casa Naţionala de Asigurări

de Sănătate, Colegiul Medicilor din România, Colegiul

Farmaciştilor din România, autorităţile publice locale si cu alte

instituţii abilitate;

4. elaborează, organizează, coordonează si implementează

programele naţionale de sănătate publica, aproba si stabileşte

modul de finanţare al acestora;

5. aproba normele tehnice de organizare si funcţionare a unităţilor

care asigura asistenta de sănătate publica;

6. participa la acreditarea unităţilor sanitare care prestează servicii

medicale pentru autorităţile din domeniul asistentei de sănătate

publica;

7. prezintă rapoarte pentru informarea Guvernului privind starea de

sănătate a populaţiei;

8. fundamentează necesarul de resurse financiare pentru

asigurarea asistentei de sănătate a populaţiei;

9. elaborează, coordonează si indruma elaborarea politicilor de

sănătate familiala;

102


10. aproba contractul-cadru privind condiţiile acordării asistentei

medicale in cadrul sistemului asigurarior sociale de sănătate,

elaborat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate si de Colegiul

Medicilor din România;

11. elaborează anual împreuna cu Casa Naţionala de Asigurări de

Sănătate, cu avizul Colegiului Medicilor din România si al

Colegiului Farmaciştilor din România, in baza contractului-cadru

menţionat la punctul 18, lista cu medicamentele din

Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman de care

beneficiază asiguraţii pe baza de prescripţie medicala, cu sau

fara contribuţie personala;

12. emite avize si autorizaţii sanitare de funcţionare, abilitări si acorduri

scrise pentru importul deşeurilor si reziduurilor de orice natura,

precum si al altor mărfuri periculoase pentru sănătatea populaţiei si

a mediului înconjurător, in conformitate cu prevederile legale in

vigoare;

13. emite autorizaţii de funcţionare si norme tehnice pentru

organizarea si funcţionarea unităţilor farmaceutice publice si

private, îndruma si controlează activitatea in reţeaua farmaceutica;

14. aproba preţul produselor medicamentoase din tara si din import;

emite reglementari privind termenii, condiţiile, modul de calculare

si de avizare a preturilor produselor medicamentoase si limitele de

profit;

15. elaborează sau, după caz, avizează proiecte de acte normative

din domeniul sau de activitate, armonizate cu reglementările

Uniunii Europene; urmăreşte si răspunde de aplicarea

prevederilor specifice din Acordul european de asociere si din

Strategia naţionala de pregătire pentru aderarea

României la Uniunea Europeana.

16. aproba metodologia privind angajarea, transferarea si

detaşarea medicilor, farmaciştilor, biochimistilor si chimistior, si

103


altor categorii de personal cu studii superioare din unităţile sanitare

publice;

17. asigura, potrivit legii, numirea, transferarea, detaşarea,

promovarea, eliberarea si evidenta personalului propriu si emite

norme privind personalul din unităţile subordonate;

18. stabileşte anual numărul optim pe tara de medici rezidenţi si

specialişti;

19. stabileşte strategiile si asigura desfăşurarea programelor pentru

formarea si pregătirea profesionala a personalului medico-

sanitar, in colaborare cu instituţii si organizaţii profesionale,

guvernamentale sau neguvernamentale, ale medicilor, farmaciştilor

si asistenţilor medicali;

20. stabileşte structura organizatorica, normele de organizare si

funcţionare, precum si procedurile de încadrare a personalului

unităţilor sanitare din subordinea sa;

21. avizează înfiinţarea, reorganizarea sau desfiinţarea spitalelor si

aproba schimbarea sediului, a profilului sau a structurii spitalelor,

intocmeste planul naţional de paturi si elaborează norme privind

incadrarea spitalelor publice si private cu personal;

22. editează publicaţii de specialitate si de informare specifice.

16.1.4 STRUCTURA MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SI FAMILIEI

Ministerul Sănătăţii si Familiei este condus de un ministru ajutat de 4

secretari da stat: secretarul de stat pentru asistenta medicala, Secretarul

general, Secretarul de stat pentru relaţia cu Parlamentul si Secretarul de stat

pentru persoanele cu handicap. In subordinea imediata a Ministrului Sănătăţii se

afla 5 direcţii si anume: Direcţia Generala Farmaceutica, Direcţia Generala a

Bugetului, Corpul de Control al Ministrului, Direcţia Audit intern si Direcţia

104


Generala Cooperare internaţionala, Integrare Europeana, politici de

dezvoltare.

Pe langa ministru funcţionează Colegiul Ministerului ca organ consultativ.

Componenta Colegiului se stabileşte prin ordin al ministrului sănătăţii si familiei.

In structura organizatorica a Ministerului Sănătăţii si Familiei funcţionează

direcţii generale, direcţii, servicii si birouri. Numărul maxim de posturi este de

175, exclusiv demnitarii si posturile aferente cabinetului ministrului.

16.1.5. DIRECŢIILE DE SĂNĂTATE PUBLICA JUDEŢENE SI A

MUNICIPIULUI BUCUREŞTI

Sunt servicii publice descentralizate cu personalitate juridica ale

Ministerului Sănătăţii si Familiei, in subordinea cărora funcţionează alte unităţi

cu sau fara personalitate juridica, conform prevederilor legale. Regulamentul

de organizare si funcţionare, precum si organigrama direcţiilor de sănătate

publica si a inspectoratelor de stat teritoriale pentru persoanele cu handicap

se aproba prin ordin al ministrului sănătăţii si familiei.

16.2 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA SISTEMULUI

ASIGURARILOR SOCIALE DE SANATATE

Asigurarile sociale de sanatate reprezinta principalul sistem de ocrotire a

sanatatii populatiei, sunt obligatorii si functioneaza descentralizat, pe baza

principiului solidaritatii in colectarea si utilizarea fondurilor, precum si a dreptului

alegerii libere de catre asigurati a medicului, a unitatii sanitare si a casei de asigurari

de sanatate.

Constituirea fondurilor de asigurari sociale de sanatate se face din:

contributia asiguratilor

contributia persoanelor fizice si juridice care angajeaza personal salariat

subventii de la bugetul de stat

105


alte surse de la bugetul de stat

alte surse cum ar fi: donatiile, sponsorizarile, dobanzile.

CONSTITUIREA FONDURILOR DE ASIGURARI SOCIALE DE SANATATE

LEGEA 150 / 2002

Administrarea fondului se face in conditiile legii, de catre Casa Nationala de

Asigurari de Sanatate (CNAS) si prin casele de asigurari sociale de sanatate

judetene si a municipiului Bucuresti, inclusiv prin Casa Asigurarilor de Sanatate, a

Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii Judecatoresti. CNAS

poate propune Ministerului Sanatatii si Familiei proiecte de acte normative care au

incidenta asupra constituirii si utilizarii fondului.

106

Contributia angajatilor

Contributia angajatorilor persoanelor

fizice sau juridice

Subventii de la bugetul de stat

DonatiiSponsorizariDobanzi

Contributii la fondul asigurarilor sociale de sanatate


16.2.1 BENEFICIARII SISTEMULUI DE ASIGURARI

SOCIALE DE SANATATE

Sunt supuse in mod obligatoriu asigurarii, potrivit legii, urmatoarele categorii

de persoane:

cetatenii romani cu domiciliul in tara

cetatenii straini si apatritii care au resedinta in Romania

Asiguratii vor plati o contributie lunara pentru asigurarile sociale de sanatate.

Calitatea de asigurat se dovedeste cu carnetul de asigurari sociale pentru sanatate.

Urmatoarele categorii de persoane beneficiaza de asigurarea de

sanatate, fara plata contributiei:

copii si tinerii pana la varsta de 26 de ani, daca sunt elevi, studenti,

ucenici si daca nu realizeaza venituri din munca

persoanele cu handicap care nu realizeaza venituri din munca sau se afla

in grija familiei

sotul, sotia, parintii si bunicii, fara venituri proprii, aflati in intretinerea unei

persoane asigurate

persoanele ale caror drepturi sunt stabilite prin Decretul- lege nr 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de

dictatura instaurata la 06.03.1945, precum si a celor deportate in strainatate si

constituite in prizonieri prin legea nr 44/1994 privind veteranii de razboi, precum si

unele drepturi ale invalizilor si vaduvelor de razboi, persoanele prevazute in legea

42/1990 pentru cinstirea eroilor- martiri si acordarea unor drepturi urmasilor

acestora, ranitilor si luptatorilor pentru victoria Revolutiei din decembrie 1989, daca

nu realizeaza alte venituri dacat cele provenite din drepturile banesti acordate de

lege si cele provenite din pensii.

Persoanele exceptate de la asigurarea de sanatate obligatorie:

Asigurarea de sanatate este facultativa pentru urmatoarele categorii de persoane:

- membrii uniunilor diplomatice acreditate in Romania

- cetatenii straini aflati temporar in tara

107


Calitatea de asigurat:

Calitatea de asigurat a salariatiilor se dobandeste in ziua incheierii contractului

individual de munca al salariatului si se pastreaza pe toata durata acestuia. Persoanele

care nu sunt salariate dobandesc calitatea de asigurat din ziua in care s-a achitat

contributia.

Are calitatea de asigurat fara plata contributiei pentru asigurarile sociale de

sanatate, persoana aflata in una din urmatoarele situatii:

- satisface serviciul militar in termen

- se afla in concediu medical, concediu pentru sarcina si lauzie, concediu

medical pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 6 ani.

- executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventiv

- apartine unei familii care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995 privind ajutorul social.

Calitatea de asigurat si drepturile de asigurare inceteaza o data cu pierderea

cetateniei sau a dreptului de resedinta in tara. In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a

contributiilor datorate fondurilor de asigurari sociale de sanatate, CNAS, prin organismele

sale, va proceda la aplicarea masurilor de executare silita pentru incasarea sumelor

cuvenite bugetului asigurarilor sociale de sanatate.

16.2.2 DREPTURILE ASIGURATILOR

Asiguratii au dreptul la servicii medicale, medicamente si materiale sanitare.

Drepturile asiguratilor se stabilesc pe baza contractului-cadru elaborat de CNAS si Colegiul

Medicilor din Romania, cu avizul Ministerului Sanatatii, aprobat prin hotarare a Guvernului.

Contractul-cadru reglementeaza, in principal, conditiile acordarii asistentei

medicale cu privire la:

- lista serviciilor medicale, a medicamentelor si a altor servicii pentru

asigurati

- parametrii calitatii serviciilor

- criteriile si modul de plata a serviciilor medicale

- nivelul costurilor, modul de decontare si actele necesare in acest scop

108


- asistenta medicala primara

- internarea si externarea bolnavilor

- necesitatea si durata spitalizarii

- asigurarea tratamentului spitalicesc

- conditiile generale de acordare, de catre spital, a tratamentului

ambulatoriu

- prescrierea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor

terapeutice, a protezelor, a dispozitivelor de mers

- conditiile si plata serviciilor de termica dentara

- informarea corespunzatoare a bolnavilor

Asiguratii au dreptul la ingrijire medicala, in caz de boala sau accident, din prima zi

de imbolnavire sau de la data accidentului si pana la vindecare, stabilite prin lege.

Ingrijirea medicala acordata asiguratilor se realizeaza prin servicii medicale,

dupa cum urmeaza:

a) servicii de asistenta medicala preventiva si de promovare a sanatatii, inclusiv

pentru depistarea precoce a bolilor ;

b) servicii medicale ambulatorii;

c) servicii medicale spitalicesti;

d) servicii de asistenta stomatologica;

e) servicii medicale de urgenta;

f) servicii medicale complementare pentru reabilitare;

g) asistenta medicala pre-, intra- si postnatala ;

h) ingrijiri medicale la domiciliu;

i) medicamente, materiale sanitare, proteze si orteze.

Insotitorii copiilor bolnavi in varsta de pana la 3 ani beneficiaza de plata serviciilor

hoteliere din partea casei de asigurari de sanatate, daca, potrivit criteriilor stabilite de

comun acord de catre aceasta si de Colegiul Medicilor din Romania, medicul considera

necesara prezenta lor pentru o perioada determinata.

In serviciile medicale, suportate de casa de asigurari de sanatate, nu se includ:

a) servicii de sanatate acordate in caz de risc profesional: boli profesionale si

accidente de munca ;

109


b) unele servicii medicale de inalta performanta;

c) unele servicii de asistenta stomatologica;

d) asistenta medicala curativa la locul de munca ;

e) servicii hoteliere cu grad inalt de confort.

Serviciile medicale se stabilesc prin contractul-cadru. Asiguratii au dreptul sa-si

aleaga medicul de familie care sa le acorde serviciile medicale primare.

Daca optiunea este pentru un medic de familie dintr-o alta localitate, asiguratul va

suporta cheltuielile de transport.

Asiguratul va putea schimba medicul de familie ales dupa expirarea a cel putin 3

luni de la data inscrierii sale la medic.

Casele de asigurari de sanatate colaboreaza cu comisiile de specialitate ale

Colegiului Medicilor din Romania, cu medicii cu experienta, cu unitatile sanitare si cu

organizatiile neguvernamentale, pentru intocmirea si realizarea de programe de sanatate

finantate de la bugetul de stat, de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, precum si din

alte surse.

Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta da catre casele de asigurari

de sanatate, astfel:

a) nelimitat, pentru copii pana la varsta de 16 ani, individual sau prin formarea de

grupe de profilaxie, fie la scoala, fie la gradinita

b) pentru tineri de la 15 ani la 20 de ani, de doua ori pe an

c) pentru adulti, o data pe an.

Serviciile medicale pentru prevenirea si depistarea precoce a bolilor care ar putea

afecta dezvoltarea fizica sau mentala a copiilor sunt suportate de casele de asigurari de

sanatate.

Asiguratii in varsta de peste 30 de ani au dreptul la un control in fiecare an, pentru

prevenirea bolilor cu consecinte majore in morbiditate si mortalitate. Aceste afectiuni se

precizeaza in contractul-cadru.

Asiguratii care au efectuat controalele medicale periodice preventive, stabilite de

catre Colegiul Medicilor din Romania impreuna cu casele de asigurari de sanatate,

beneficiaza de reduceri sau de scutiri de la plata unor contributii personale, prevazute in

contractul-cadru.

110


Servicii medicale in caz de boala:

Asiguratii au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea

complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel putin pentru ameliorarea suferintei pacientului,

dupa caz.

Tratamentul medical se aplica de catre medici si alt personal sanitar acreditat.

Asiguratii au dreptul la asistenta medicala de specialitate ambulatorie, la indicatia

medicului de familie, cu respectarea liberei alegeri a medicului specialist acreditat.

Asistenta medicala de specialitate se acorda de catre medici specialisti.

Tratamentul in spital se acorda prin spitalizare integrala sau partiala, care cuprinde:

consultatii, investigatii, stabilirea diagnosticului, tratament medical si/sau tratament

chirurgical, ingrijire, medicamente si materiale sanitare, cazare si masa.

Asigurarea asistentei medicale spitalicesti revine spitalului, potrivit contractului

incheiat de acesta cu casa de asigurari de sanatate.

Serviciile medicale stomatologice se acorda de catre medicul din cabinetul

stomatologic si din serviciul buco-maxilo-facial.

Tratamentele stomatologice se suporta de catre casa de asigurari de sanatate in

proportie de 40% 60%, tinand seama de necesitatea respectarii controalelor profilactice

impuse de serviciul stomatologic. Aceste tratmente, in cazul copiilor pana la varsta de 16

ani, se vor suporta de catre casa de asigurari de sanatate, pe baza criteriilor stabilite in

contractul-cadru.

Asiguratii au dreptul la materiale sanitare pentru corectarea vazului, a auzului,

pentru protezarea membrelor si la alte materiale de specialitate in acest scop, pe baza

prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala,in conditiile prevazute in

contractul-cadru.

Asiguratii beneficiaza de tratament fizioterapeutic, masaje, gimnastica medicala si

altele asemenea, pe baza prescriptiilor medicale, cu sau fara contributie personala, in

conditiile prevazute in contractul de furnizare de servicii medicale.

111


Criteriile privind calitatea asistentei medicale ce se acorda asiguratilor se

eleboreaza de comisiile de specialitate ale Colegiului Medicilor din Romania si de Casa

Nationala de Asigurari de Sanatate si se refera la:

a) tratamentul medical;

b) tratamentul stomatologic;

c) actiunile de depistare precoce a im bolnavirilor ;

d) procedeele medicale de recuperare eficace;

e) prescrierea de medicamante, materiale sanitare, proteze, transportul bolnavilor;

f) eliberarea de certificate medicale si rapoarte medicale necesare atat caselor de

asigurari de sanatate pentru indeplinirea sarcinilor, cat si asiguratilor pentru a

beneficia de ajutoare de boala ;

g) masurile de restabilire a fertilitatii unui cuplu ;

h) infiintarea si functionarea unitatilor sanitare si dotarea lor corespunzatoare.

Aceste criterii sunt obligatorii pentru medici si pentru personalul sanitar.

16.2.3 FINANTAREA SERVICIILOR MEDICALE

Fondul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si fondurile caselor de asigurari

de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti se formeaza din:

a) contributii ale persoanelor fizice si juridice, in parti egale ;

b) subventii de la bugetul de stat si de la bugetele locale ;

c) alte venituri.

Persoana asigurata are obligatia platii unei contributii banesti lunare pentru

asigurarile sociale de sanatate. Cunatumul contributiei banesti lunare a persoanei

asigurate se stabilesc sub forma unei cote de 7% si se aplica la venitul brut.

Contributia pentru asigurarile sociale de sanatate se deduce din impozitul pe salariu

sau din impozitul pe venit, dupa caz, stabilit potrivit legii, si se varsa la casa de asigurari de

sanatate.

Persoanele fizice si juridice care angajeaza personal salariat au obligatia platii

contributiei pentru asigurarile sociale de sanatate de 7%, raportat la fondul de salarii.

112


Pentru pensionari, pentru beneficiarii ajutorului de somaj si ai alocatiei de sprijin,

precum si pentru persoanele care lucreaza pe baza de conventii civile, contributia pentru

asigurarile sociale de sanatate se retine, o data cu plata drepturilor banesti asupra carora

se calculeaza, de catre cei care efectueaza plata acestor drepturi. Contributia pentru

asigurarile sociale de sanatate se vireaza casei de asigurari de sanatate la care este

arondata persoana in cauza.

Persoanele care nu sunt salariate vor comunica direct casei de asigurari de

sanatate in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea, veniturile impozabile, in

vederea stabilirii contributiei de 7% pentru asigurarile sociale de sanatate, potrivit legii.

Sunt asigurate prin efectul prezentei legi, cu scutire la plata contributiei pentru

asigurarile sociale de sanatate de catre acestea, persoanale care:

a) satisfac serviciul militar in termen;

b) se afla in concediu medical sau in concediu medical pentru ingrijirea copilului

bolnav in varsta de pana la 6 ani;

c) executa o pedeapsa privata de libertate sau arest preventive;

d) fac parte dintr-o familie care beneficiaza de ajutor social, potrivit Legii nr.

67/1995 privind ajutorul social.

Angajatorii si asiguratii care au obligatia platii contributiei pentru asigurarile sociale

de sanatate, potrivit prevederilor prezentei legi, si care nu o respecta datoreaza majorari

pentru perioada de intarziere, egale cu majorarile aferente pentru intarzierea achitarii

impozitelor.

Daca datoria nu este achitata in termen de o luna de la data scadenta, casa de

asigurari de sanatate va introduce dispozitie de incasare silita.

Bugetul de stat suporta urmatoarele cheltuieli:

a) pentru investitiile legate de construirea unor unitati sanitare si pentru aparatura

medicala de mare performanta ;

b) pentru activitatea de diagnostic, curativa si de reabilitare de importanta

nationala, pentru recuperarea capacitatii de munca.

Asiguratii suporta unele plati suplimentare privind costul medicamentelor furnizate

si unele servicii medicale corespunzator reglementarilor stabilite de Casa Nationala de

Asigurari de Sanatate, potrivit criteriilor prevazute in contractul de asigurare de sanatate.

113


Pentru sustinerea bugetelor caselor de asigurari de sanatate din judetele cu

dezechilibre financiare, se va varsa, de catre fiecare casa de asigurari de sanatate, o cota

de 7% in contul Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, din incasarile lunare ale

acestora.

Utilizarea fondurilor de asigurari sociale de sanatate

Fondurile de asigurari sociale de sanatate se utilizeaza pentru:

a) plata medicamantelor si a serviciilor medicale acordate

b) cheltuieli de administrare si functionare, in cota de maximum 5%

c) fond de redistribuire, in cota de 7%

d) fond de rezerva, in cota de 5%.

Fondurile ramase la finele anului se reporteaza in anul urmator.

16.2.4. RELATIILE CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE CU FURNIZORII DE

SERVICII MEDICALE, APARATURA SI MEDICAMENTE

Furnizorii de servicii medicale, potrivit legii, sunt medicii si personalul sanitar,

cabinetele medicale, centrele de diagnostic si tratament, spitalele si alte unitati sanitare

care se afla in relatii contractuale cu casele de asigurari de sanatate.

Relatiile dintre furnizorii de servicii medicale si casa de asigurari de sanatate se

stabilesc si se desfasoara pe baza de contract.

Casa de asigurari de sanatate organizeaza un sistem de asigurare pentru

raspunderea civila a medicilor si a celorlalte categorii de personal medical.

Furnizarea serviciilor medicale are la baza stabilitatea contributiei asiguratilor.

Asistenta medicala primara si de specialitate ambulatorie se acorda de catre

medici, personal sanitar, cabinete pentru practica individuala, dispensare pentru practica

de grup, centre de sanatate, policlinici, centre de diagnostic si tratament si de catre

serviciile ambulatorii ale spitalelor.

Casele de asigurari de sanatate incheie cu furnizorii de servicii medicale contracte

anuale pentru furnizarea de servicii si pentru plata acestora, urmarind realizarea

114


echilibrului financiar. La incheierea contractelor se tine seama de economicitatea si de

calitatea serviciilor oferite si de interesul manifestat de asigurati.

Casele de asigurari de sanatate incheie contracte anuale cu furnizorii de servicii

medicale, in baza contractului-cadru. Prevederile contractului-cadru sunt date publicitatii,

pentru informarea asiguratilor si a furnizorilor de servicii medicale. Furnizorii de servicii

medicale pot negocia clauze suplimentare cu casa de asigurari de sanatate, in limita

conditiilor prevazute in contractul-cadru.

Modalitatile de plata a furnizorilor de servicii medicale de catre casele de asigurari

de sanatate se stabilesc prin contractul-cadru si pot fi:

a) in asistenta medicala primara si de specialitate, prin tarif pe persoana asigurata

si prin tarif pe serviciu medical, dupa caz;

b) in asistenta medicala din spitale si din alte unitati cu stationar, prin tarif pe

persoana internata, prin tarif pe zi de spitalizare, prin tarif pe serviciu medical si

prin tarife negociate pentru anumite prestatii.

Spitalele se construiesc, de regula, de catre autoritatile locale sau centrale, in baza

unui program pe termen lung, desfasurat pe ani, care se aproba prin lege.

Aparatele de mare performanta se procura de catre spitale si de centrele de

diagnostic si tratament, pe baza aprobarii unei comisii centrale compuse din reprezentatii

Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate, ai Colegiului Medicilor din Romania si ai

Ministerului Sanatatii, in limita prevederilor bugetului alocat. Prima dotare se suporta de la

bugetul de stat.

Materialele sanitare, protezele si ortezele pot fi furnizate numai de catre persoane

fizice sau juridice acreditate de casele de asigurari de sanatate. Casa Nationala de

Asigurari de Sanatate si Colegiul Medicilor din Romania elaboreaza anual liste nominale

ale acestor materiale, care se publica in Monitorul Oficial al Romaniei.

Modul de furnizare si conditiile de plata se stabilesc prin contracte directe incheiate

intre casele de asigurari de sanatate si respectiv furnizori.

In relatiile caselor de asigurari de sanatate cu furnizorii de medicamente, obligatia

farmacistilor este de a elibera medicamentul cu pretul cel mai mic, daca medicul indica

numai denumirea substantei active, precum si de a arata posibilitatea de inlocuire a

medicamentului prescris.

115


Asigurarea asistentei medicale, a ingrijirii la domiciliul bolnavului si a ajutorului in

menaj se contracteaza de la casele de asigurari de sanatate cu unitati specializate sau cu

persoane fizice. Casa de asigurari de sanatate poate colabora cu organizatii caritabile si de

intrajutorare.

Asistenta medicala de urgenta si alte tipuri de transporturi medicale se acorda prin

servicii de ambulanta judetene si al municipiului Bucuresti, iar plata acestor servicii se

asigura pe baza contractului care se incheie intre serviciile de ambulanta si casele de

asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti.

16.2.5 ORGANIZAREA CASELOR DE ASIGURARI DE SANATATE

Casele de asigurari de sanatate sunt institutii publice autonome, nelucrative, care

desfasoara activitati in domeniul asigurarii sanatatii.

Organizarea administrativa:

Asigurarile de sanatate se organizeaza prin Casa Nationala de Asigurari de

Sanatate, prin casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti si prin

oficii teritoriale.

Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti pot avea, la

nivelul oraselor, al municipiilor, precum si al altor localitati, oficii de asigurari de sanatate,

daca numarul asiguratilor este de cel putin:

a) 200.000 pentru orasele, municipiile si sectoarele municipiului Bucuresti

b) 100.000 pentru alte localitati.

Casele de asigurari de sanatate functioneaza pe baza unui statut.

Statutul trebuie sa contina prevederi referitoare la:

a) denumirea si sediul casei de asigurari de sanatate ;

b) teritoriul deservit;

c) felul, cantitatea si calitatea unor servicii care nu sunt definite expres de lege;

d) nivelul si felul de incasare a contributiilor ;

e) numarul membrilor in organele de conducere;

f) drepturile si obligatiie organelor de conducere;

g) modul de adoptare a hotararii adunarii generale a reoprezentatilor;

116


h) organizarea activitatii financiar-contabile, a controlului si intocmirea bilantului

contabil anual ;

i) componenta si sediul comisiei de litigii ;

j) modalitatile de publicitate.

Organele de conducere ale Casei Nationale de Asigurari de Sanatate sunt:

a) adunarea generala a reprezentatilor;

b) consiliul de administratie, ales de adunarea generala a reprezentatilor, care are

un presedinte si un vicepresedinte, alesi dintre membrii acestuia, si care, in

termen de 6 luni, va elabora statutul casei de asigurari de sanatate.

Adunarea generala a reprezentantilor are ca principal obiectiv sustinerea

intereselor asiguratilor in raporturile cu consiliul de administratie.

Ea are ca atributii:

a) aproba statutul si alte reglementari specifice in domeniul sau de activitate,

potrivit legii ;

b) aproba bilantul contabil si descarcarea gestiunii anului precedent pentru Casa

Nationala de Asigurari de Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate

judetene si a municipiului Bucuresti ;

c) ia decizii privind administrarea patrimoniului;

d) aproba bugetul de venituri si cheltuieli pentru anul curent al Casei Nationale de

Asigurari de Sanatate si pentru casele de asigurari de sanatate teritoriale ;

e) alege o comisie de cenzori formata din 3 persoane si 3 supleanti.

Consiliul de administratie reprezinta Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si pe

asigurati in raporturile cu alte persoane fizice si juridice.

Pe langa Casa Nationala de Asigurari de Sanatate functioneaza consilii de experti,

care elaboreaza proiecte de norme metodologice pentru acordarea serviciilor medicale,

abrobate de catre comisia mixta a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si Colegiului

Medicilor din Romania.

Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si

a comisiei de cenzori vor beneficia de o indemnizatie de sedinta, al carei cuantum este

stabilit prin statut.

117


Casele de asigurari de sanatate judetene si a municipiului Bucuresti au urmatoarele

organe de conducere:

a) Adunarea Reprezentatilor;

b) Consiliul de Administratie.

Atributiile si modul de desfasurare a activitatii organelor de conducere se

reglementeaza prin satut.

Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate:

Alegerea organelor de conducere ale caselor de asigurari de sanatate se face prin

vot secret. O persoana poate fi aleasa pentru maximum doua mandate. Organele de

conducere se aleg pe o perioada de 5 ani.

16.3 ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA CASELOR DE ASIGURARI

DE SANATATE

16.3.1 CONSTITUIREA CASELOR DE ASIGURARI DE

SANATATE

Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate este institutie publica,

autonoma, de interes national, cu personalitate juridica, in coordonarea

Ministrului Sanatatii si Familiei, care administreaza si gestioneaza sistemul de

asigurari sociale de sanatate in vederea aplicarii politicilor si programelor in

domeniul sanitar ale Ministrului Sanatatii si Familiei si are sediul in municipiul

Bucuresti, calea Calarasi nr. 248, sectorul 2.

CNAS are ca principal obiectiv de activitate asigurarea functionarii unitare si

coordonate a sistemului de asigurari de sanatate judetene, Casa de Asigurari de

Sanatate a Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei, Casa

Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si Autoritatii

Judecatoresti.

CNAS functioneaza pe baza statutului propriu abrobat de consiliul de

administratie. Casele de asigurari functioneaza pe baza statutului propriu, care

respecta prevederile statutului-cadru abrobat de Consiliul de administratie al CNAS.

118


Pentru anul 2003 statutul se elaboreaza de Consiliul de administratie al

CNAS si se aproba prin hotarare a Guvernului.

Satutele caselor de asigurari de sanatate trebuie sa contina prevederi

referitoare la:

denumirea si sediul casei de asigurari respective ;

relatiile CNAS cu alte case de asigurari si cu oficiile teritoriale, precum si

cu asiguratii ;

structura, drepturile si obligatiile organelor de conducere ;

modul de adoptare a hotararilor in consiliul de administratie si relatia dintre

acesta si conducerea executiva a casei de asigurari ;

alte prevederi.

Casele de asigurari judetene sunt institutii publice, cu personalitate

juridica, cu bugete proprii, in subordinea CNAS. Aceasta colecteaza contributiile si

gestioneaza bugetul fondului aprobat, cu respectarea prevederilor legale, asigurand

functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate la nivel local.

Pe langa CNAS functioneaza consilii de experti pentru elaborarea

proiectelor de acte normative care se aproba de catre Ministerul Sanatatii si Familiei,

cu consultarea obligatorie a ministerelor si institutiilor centrale cu retele sanitare

proprii.

Casele de asigurari pot infiinta oficii de asigurari de sanatate fara

personalitate juridica, la nivelul oraselor, municipiului Bucuresti, in baza criteriilor

stabilite prin ordin si ministrului sanatatii si familiei.

119


16.3.2 ATRIBUTIILE CASEI NATIONALE DE ASIGURARI DE

SANATATE

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate are urmatoarele atributii:

1. Administreza, impreuna cu casele de asigurarai de sanatate, Fondul de

asigurari sociale de sanatate ;

2. Avizeaza proiectele de acte normative care au incidenta asupra constituirii

si utilizarii fondurilor asigurarilor sociale de sanatate ;

3. Controleaza respectarea dreptului asiguratilor la servicii medicale,

medicamante si materiale sanitare in mod nediscriminatoriu, in conditiile

legii;

4. Stabileste strategia generala a sistemului de asigurari sociale de sanatate,

de colectare, administrare, utilizare si control al fondurilor asigurarilor

sociale de sanatate ;

5. Stabileste, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si Familiei, Colegiul

Medicilor din Romania, reprezenanti ai spitalelor si clinicilor universitare, ai

unitatilor de cercetare, ai organizatiilor neguvernamentale, ai sindicatelor

si patronatelor, precum si cu reprezentanti ai populatiei, obiectivele

programelor de sanatate publica ;

6. Supravegheaza si con troleaza functionarea sistemului de asigurari

sociale de sanatate ;

7. Monitorizeaza si controleaza modalitatea de eliberare a medicamentelor

comform prevederilor art 48 din Legea nr. 145/1997, cu modificarile si

completarile ulterioare;

8. constituie comisii de experti care elaboreaza proiecte de norme

metodologice pentru acordarea serviciilor medicale, ce vor fi aprobate de

Comisia mixta a Casei Nationale de Asigurari de Sanatate si a Colegiului

Medicilor din Romania ;

9. Elaboreaza criterii de acreditare a furnizorilor de servicii medicale;

10.Elaboreaza si modifica, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania,

contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul

120


sistemului asigurarilor sociale de sanatate, pana la data de 30 noiembrie a

anului in curs pentru anul viitor, cu avizul Ministerului Sanatatii si Familiei

si al ministerelor cu retele sanitare proprii, care se aproba prin hotarare a

Guvernului, in conditiile legii;

11.Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, criteriile privind

calitatea asistentei medicale din sistemul de asigurari sociale de sanatate;

12.Elaboreaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Regulamantul

de functionare a comisiilor de acreditare a medicilor din sistemul de

asigurari sociale de sanatate;

13.Participa la acreditarea medicilor si a personalului sanitar care pot fi

admisi sa lucreze in sistemul de asigurari sociale de sanatate ;

14.Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, controlul

activitatii medicale furnizate asiguratilor;

15.Elaboreaza anual, impreuna cu Ministerial Sanatatii si Familiei, lista

cuprinzand denumirile comune internationale (DCI) ale medicamentelor

din Nomenclatorul medicamentelor si produselor biologice de uz uman, de

care beneficiaza asiguratii, pe baza de prescriptie medicala, in tratament

ambulatoriu, cu sau fara contributie personala;

16.Elaboreaza anual, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, liste

nominale cuprinzand materialele sanitare, protezele si ortezele;

17.Acrediteaza persoanele fizice sau juridice care pot furniza materialele

prevazute la punctul 16, stabileste cadrul general privind modul de

furnizare si conditiile de plata pentru aceste materiale, care urmeaza safie

prevazute in contractele directe incheiate intre casele de asigurari de

sanatate si furnizori ;

18.Desemneaza reprezentanti in comisia centrala, care aproba procurarea

aparaturii de mare performanta, alaturi de reprezentanti ai Colegiului

Medicilor din Romania si ai Ministerului Sanatatii si Familiei ;

19.Elaboreaza reglementarile privind platile suplimentare ale asiguratilor

pentru unele medicamente si unele servicii medicale suplimentare;

121


20.Organizeaza un sistem de asigurare pentru raspundere civila a furnizorilor

de servicii medicale;

21.Organizeaza, impreuna cu Colegiul Medicilor din Romania, Comisia

centrala de arbitraj si avizeaza regulamentul de organizare si functionare

a acesteia;

22.Elaboreaza proiectul de statut-cadru pentru casele de asigurari de

sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti ;

23.Aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a

municipiului Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare,

organigrama si statele de functii ale acestora ;

24.Elaboreaza normele de organizare de personal ;

25.Definitiveaza proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de

sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum si pe cele

ale Casei Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei

Nationale si Autoritatii Judecatoresti si Casei de Asigurari de Sanatate a

Transporturilor, la propunerea acestora ;

26.Abroba anual bugetele de venituri si cheltuieli corespunzatoare unui plan

de activitati si listele de investitii ale caselor de asigurari de sanatate

judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, la propunerea acestora ;

27.Administreaza bunurile mobile si imobile, dobandite, in conditiile legii, din

activitati proprii, subventii, donatii sau din alte surse ;

28.Stabileste anual, in limitele legii, cota de contributie a caselor de asigurari

de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, si a Casei

Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si

Autoritatii Judecatoresti si Casei de Asigurari de Sanatate a

Transporturilor la constituirea fondului de redistribuire pentru sustinerea

bugetelor caselor de asigurari de sanatate cu dezechilibre financiare si

elaboreaza anual criteriile pe baza carora se calculeaza sumele aferente

fondului de redistribuire ;

29.Stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ;

122


30.Elaboreaza metodologia privind tiparirea, distribuirea si evidenta

carnetelor de asigurat;

31.Asigura evidenta statistica necesara in activitatea specifica sistemului de

asigurari sociale de sanatate si colaboreaza ci institutii cu atributii in

domeniul statisticii;

32.Efectueaza prin intermediul caselor de asigurari de sanatate, direct sau

prin intermediari specializati, sondaje in vederea evaluarii gradului de

satisfacere a asiguratilor si de evaluare a interesului manifestat de acestia

fata de calitatea serviciilor medicale si asigura controlul masurilor stabilite

in gestionarea fondurilor pentru realizarea functionarii sistemului

asigurarilor sociale de sanatate intr-un mod coerent si unitar.

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate si casele de asigurari de sanatate

vor functiona avand la baza un sistem de informatizare integrat.

Casa Nationala de Asigurari de Sanatate elaboreaza norme privind modul de

incasare a contributiilor la Fondul de asigurari sociale de sanatate.

In cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contributiilor datorate Fondului

de asigurari sociale de sanatate Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, prin

casele de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, precum

si Casa Asigurarilor de Sanatate a Apararii, Ordinii Publice, Sigurantei Nationale si

Autoritatii Judecatoresti si Casa de Asigurari de Sanatate a Transporturilor

procedeaza la aplicarea masurilor de executie silita pentru incasarea sumelor

cuvenite bugetului asigurarilor sociale de sanatate si a majorarilor de intarziere,

potrivit procedurii instituite prin Ordonanta Guvernuluiu nr. 11/1996 privind

executarea creantelor bugetare, aprobata prin Legea nr. 108/1996, cu modificarile

ulterioare, ale carei dispozitii se aplica in mod corespunzator.

Casa Nationala de Asigurari de Santatate elaboreaza norme metodologice

privind activitatea de executare silita pentru recuperarea creantelor la Fondul de

asigurari sociale de sanatate, privind acordarea de inlesniri, amanari si esalonari la

plata contributiilor, precum si norme tehnice privind constituirea si utilizarea fondului

pentru acordarea de stimulente.

123


16.3.3 ORGANELE DE CONDUCERE ALE CNAS

Organele de conducere ale CNAS sunt reprezentate de:

- Adunarea Reprezentantilor;

- Consiliul de Administratie al CNAS;

- Presedinte CNAS;

- 2 vicepresedinti;

- Directorul General.

Persoanele care fac parte din organele de conducere ale CNAS trebuie sa

Indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie cetateni romani si sa aiba domiciliul pe teritoriul Romaniei ;

- sa aiba calitatea de asigurat;

- sa nu aiba cazier judiciar sau fiscal.

A. Adunarea reprezentanţilor se constituie pe o perioadă de 4 ani şi

cuprinde:

reprezentanţi ai asiguraţilor delegaţi de consiliile judeţene şi de

Consiliul General al Municipiului Bucureşti în număr de unu pentru fiecare

judeţ şi doi pentru municipiul Bucureşti. Desemnarea acestor reprezentanţi

se face în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei

ordonanţe de urgenţă;

29 de membri numiţi astfel: 2 de către Preşedintele României, 3 de

către primul-ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, 3 de

către Senat, la propunerea comisiei de specialitate, 3 de către Camera

Deputaţilor, la propunerea comisiei de specialitate, 5 de către asociaţiile

patronale reprezentative la nivel naţional, 5 de către organizaţiile sindicale

reprezentative la nivel naţional, 7 reprezentanţi ai ministerelor şi instituţiilor

centrale cu reţele sanitare proprii, respectiv câte un reprezentant al

Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Justiţiei,

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, Serviciului Român

de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de

124


Telecomunicaţii Speciale, şi un reprezentant al Consiliului Naţional al

Persoanelor Vârstnice.

Sunt considerate reprezentative la nivel naţional asociaţiile patronale si

organizaţiile sindicale care îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr.

130/1996 privind contractul colectiv de muncă.

Adunarea reprezentanţilor se întruneşte în şedinţă o dată pe an, la

convocarea consiliului de administraţie, sau în şedinţe extraordinare, la

convocarea preşedintelui CNAS, a consiliului de administraţie sau a unui

număr de cel puţin 30 de membri ai adunării reprezentanţilor.

Adunarea reprezentanţilor poate adopta hotărâri dacă sunt prezente două

treimi din numărul membrilor. Pentru adoptarea hotărârilor este necesar votul

favorabil al majorităţii membrilor prezenţi.

Adunarea reprezentanţilor are următoarele atribuţii:

a) propune modificarea Statutului CNAS;

b) îi alege şi îi revocă pe cei doi membri în consiliul de administraţie;

c) analizează repartizarea bugetului aprobat de către cei în drept şi

recomandă ordonatorului principal de credite cu delegaţie luarea măsurilor

necesare pentru modificarea acestuia, în condiţiile legii;

d) analizează modul de utilizare a fondului, costurile sistemului, serviciile

acordate şi tarifele practicate la contractarea pachetului de servicii de bază şi

recomandă măsurile legale pentru folosirea cu eficienţă a fondurilor şi de

respectare a drepturilor asiguraţilor.

B. Consiliul de administraţie al CNAS se constituie din 17 membri, cu un mandat pe

4 ani, după cum urmează:

5 reprezentanţi ai statului, dintre care unul este numit de Preşedintele

României şi 4 de primul ministru, la propunerea ministrului sănătăţii şi familiei, a

ministrului muncii şi solidarităţii sociale, a ministrului finanţelor publice şi a

ministrului justiţiei;

125


5 membri numiţi prin consens de către asociaţiile patronale

reprezentative la nivel naţional;

5 membri numiţi prin consens de către confederaţiile sindicale

reprezentative la nivel naţional;

2 membri aleşi de către adunarea reprezentanţilor din rândul membrilor săi.

Preşedintele consiliului de administraţie este preşedintele CNAS şi îndeplineşte şi

funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei. Preşedintele CNAS

este numit de primul-ministru dintre membrii consiliului de administraţie, la propunerea

Ministerului Sănătăţii şi Familiei.

Consiliul de administraţie are 2 vicepreşedinţi aleşi de consiliul de administraţie

prin vot secret. Vicepreşedinţii consiliului de administraţie sunt şi vicepreşedinţii CNAS.

Consiliul de administraţie funcţionează în mod legal în prezenţa a cel puţin 11

membri, iar hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu votul a cel puţin două

treimi din numărul membrilor prezenţi.

Principalul rol al consiliului de administraţie este de a elabora şi a realiza

strategia naţională în domeniul asigurărilor sociale de sănătate.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale

caselor de asigurări, precum şi personalul angajat al acestor case de asigurări, indiferent

de nivel, nu pot deţine funcţii de conducere în cadrul Ministerului Sănătăţii şi Familiei,

direcţiilor de sănătate publică, unităţilor sanitare, cabinetelor medicale, funcţii alese

sau numite în cadrul CMR, colegiilor judeţene ale medicilor, respectiv al municipiului

Bucureşti, CFR, colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al municipiului Bucureşti,

organizaţiilor centrale şi locale ale OAMR sau funcţii în cadrul societăţilor comerciale cu

profil de asigurări, farmaceutic sau de aparatură medicală.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS şi ai consiliilor de administraţie ale

caselor de asigurări care, fie personal, fie prin soţ, soţie, afini sau rude până la gradul al

doilea inclusiv, au un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului de

administraţie nu pot participa la dezbaterile consiliului de administraţie şi nici la

adoptarea hotărârilor.

126


Consiliul de administratie al CNAS are urmatoarele atributii :

- aproba statutul si strategia CNAS, la propunerea presedintelui acestuia

- aproba planul de activitate si proiectul bugetului Fondului de Asigurari

sociale de Sanatate

- aproba rapoarte de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de

presedintele CNAS

- aproba proiectul contractului-cadru

- aproba masuri privind administrarea patrimoniului, potrivit legii

- stabileste destinatia de utilizare a fondului de rezerva propriu ramas

neutilizat la finele fiecarui an

- aproba normativele pentru functionarea caselor de asigurari de sanatate

judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, a Casei Asigurarilor de

Sanatate a Apararii Ordinii Publice, Sigurantei Natinale si Autoritatii

Judecatoresti si a Casei de Asigurari de Sanatate a Transporturilor

- aproba planul anual de activitate al CNAS, inaintat dupa aprobarea

proiectului de buget

- aproba statutele caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a

municipiului Bucuresti, regulamentele de organizare si functionare si

organigramele acestora.

Membrii Consiliului de Administratie al CNAS si cei ai consiliilor de

administratie ale caselor de asigurari de sanatate judetene, respectiv a municipiului

Bucuresti, trebuie sa indeplinesaca urmatoarele conditii :

- sa fie cetateni romani

- sa aiba capacitate de exercitiu deplina

- sa nu aiba cazier judiciar

- sa aiba varsta de minim 25 de ani

- sa nu fi fost colaborator al securitatii ca politie politica.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate este

legal constituit si functioneaza incepand cu data la care sunt numiti cel putin 11

membri, cu conditia ca la sedinta sa fie prezenti cel putin 3 dintre membrii desemnati

127


de puterea executiva, 3 dintre membrii desemnati de sindicatele reprezentativesi 3

dintre membrii desemnati de asociatiile patronale reprezentative.

Consiliul de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate se

intruneste ori de cate ori este necesar, dar cel putin o data pe luna, si ia hotarari

valabile in prezenta a cel putin 11 membri si cu votul a cel putin doua treimi din

numarul membrilor prezenti.

Convocarea Consiliului de adminitratie al Casei Nationale de Asigurari de

Sanatate se face de catre presedintele acesteia. Convocarea consiliului de

administratie va fi facuta si la solicitarea a cel putin unei treimi din numarul

membrilor acestuia.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate isi

alege 2 vicepresedinti in conditiile legii.

Consiliul de administratie al Casei Nationale de Asigurari de Sanatate

mandateaza pe unul dintre cei 2 vicepresedinti sa il inlocuiasca pe presedinte in caz

de forta majora.

Membrii Consiliului de administratie al Casei Nationale de Asigurari de

Sanatate, cu exceptia presedintelui si ai vicepresedintilor, nu sunt salariati ai

acesteia si primesc o indemnizatie lunara de pana la 20% din salariul presedintelui

Casei Nationale de Asigurari de Sanatate, in conditiile prezentei efective la sedintele

consiliului de administratie.

Preşedintele CNAS se deleagă în condiţiile legii, prin ordin al ministrului

sănătăţii şi familiei, ca ordonator principal de credite pentru administrarea şi

gestionarea fondului şi reprezintă CNAS în relaţiile cu terţii şi pe asiguraţi în raporturile

cu alte persoane fizice sau juridice, componente ale sistemului asigurărilor sociale de

sănătate. Conducerea executivă a CNAS este asigurată de către directorul general.

Ocuparea postului de director general se face prin concurs, pe o perioadă de

4 ani, şi se numeşte prin ordin al ministrului sănătăţii şi familiei. Organizarea

concursului şi criteriile de selecţie sunt stabilite de ministrul sănătăţii şi familiei şi de

preşedintele CNAS.

128


Pe timpul executării mandatului preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi pe o

perioadă de 4 ani. Aceştia nu pot exercita pe durata mandatului nici o altă funcţie sau

demnitate publică, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

Membrii Consiliului de administraţie al CNAS, pe perioada exercitării

mandatului, nu sunt salariaţi ai CNAS, cu excepţia preşedintelui şi a vicepreşedinţilor,

şi nu pot ocupa funcţii în structurile executive ale caselor de asigurări. Aceştia nu pot

exercita activităţi la societăţi comerciale sau la alte unitati care se afla in relatii

contractuale cu casele de asigurari.

Salarizarea presedintelui si vicepresedintelui CNAS se stabileste dupa

cum urmeaza:

- pentru presedinte, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru

functia de secretar de stat;

- pentru vicepresedinti, la nivelul indemnizatiei prevazute de lege pentru

functia de subsecretar de stat.

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate are următoarele

atribuţii:

a) organizează si conduce structurile executive ale acesteia;

b) asigura coerenta si eficienta gestiunii financiare a fondurilor asigurărilor

sociale de sănătate;

c) elaboreaza normele, regulamentele si procedurile administrative specifice

îndeplinirii atribuţiilor prevăzute la lit. a) si b) si elaborează normele

specifice de personal;

d) organizează si coordonează activităţi de control pe ansamblul sistemului

asigurărilor sociale de sănătate;

e) aplica sancţiuni disciplinare si administrative pentru nerespectarea normelor

si regulamentelor prevăzute la lit. c);

f) răspunde de aducerea la îndeplinire a hotărârilor Consiliului de admistratie

al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

g) aproba, la propunerea Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de

Asigurări de Sănătate, criteriile de stabilire a cuantumului indemnizaţiilor

129


membrilor consiliilor de administraţie ale Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate, caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti, si modalitatea de plata a acestora, în condiţiile legii;

h) emite ordine în exercitarea mandatului sau, precum si pentru punerea în

aplicare a hotărârilor consiliului de administraţie;

i) supraveghează si controlează funcţionarea sistemului de asigurări sociale

de sănătate

j) reprezintă Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în relaţiile cu terţii;

k) convoacă Consiliul de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate si conduce şedinţele acestuia;

l) aproba înfiinţarea de oficii teritoriale la nivelul caselor de asigurări de

sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, la propunerea

acestora, în condiţiile legii;

m) aproba contractarea de consultanta de specialitate în condiţiile si situaţiile

prevăzute de actele normative în vigoare;

n) definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale caselor de

asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al Casei

Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si

Autorităţii Judecătoreşti si al Casei de Asigurări de Sănătate a

Transporturilor, la propunerea acestora, si elaborează proiectul bugetului

de venituri si cheltuieli centralizat al Fondului de asigurări sociale de

sănătate, pe care, cu aprobarea Consiliului de administraţie al Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate, îl înaintează spre aprobare

Parlamentului;

o) promovează imaginea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate;

p) stabileşte anual criterii de utilizare a fondului de redistribuire si

administrează acest fond;

r) organizează concurs pentru ocuparea postului de director general al Casei

Naţionale de Asigurări de Sănătate, conform prevederilor legale, stabilind

criteriile si standardele de performanta pentru ocuparea acestui post;

130


s) numeşte cu delegaţie directorul general al Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate pana la ocuparea postului prin concurs, conform legii;

t) desemnează reprezentanţi în comisia centrala care aproba procurarea

aparaturii de înalta performanta alături de reprezentanţi ai Colegiului

Medicilor din România si ai Ministerului Sănătăţii si Familiei;

u) aproba statele de funcţii ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate si

ale caselor de

asigurări de sănătate în urma definitivării bugetului Fondului de asigurări

sociale de sănătate si în baza organigramei aprobate de consiliul de

administraţie;

v) numeşte, cu delegatie, directorii generali ai caselor de asigurări de

sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care asigura

conducerea acestora ca ordonator secundar de credite, în urma

concursului organizat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în

condiţiile legii si stabileşte atribuţiile si competentele acestora;

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate poate delega atribuţii

de reprezentare oricărui vicepreşedinte sau membru al Consiliului de administraţie al

Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Mandatul preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate încetează

prin demisie, prin revocare de catre primul-ministru sau prin deces.

Atributiile vicepresedintilor Consiliului de administratie al CNAS:

a) urmăresc aducerea la îndeplinire a hotărârilor consiliului de administraţie,

încredinţată de către preşedinte;

b) preiau, în caz de forţa majora, atribuţiile preşedintelui, în condiţiile

prevăzute de prezentul statut;

c) asigura comunicarea cu asociaţiile patronale, organizaţiile sindicale si

organizaţiile pensionarilor;

131


d) asigura îndeplinirea condiţiilor legale si ale prezentului statut cu privire la

constituirea si la funcţionarea consiliilor de administraţie ale caselor de

asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

e) îndruma si controlează nemijlocit activitatea consiliilor de administraţie ale

caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului

Bucureşti, sub aspectul legalităţii activităţii si al respectării prevederilor

prezentului statut si îl informează pe preşedintele Casei Naţionale de

Asigurări de Sănătate asupra celor constatate;

f) alte atribuţii date în competenta prin lege si prin prezentul statut.

Mandatele vicepreşedinţilor încetează prin demisie, prin deces sau prin

revocare de către consiliul de administraţie, cu votul a cel puţin doua treimi din

numărul membrilor acestuia, sau prin revocarea ca membru al consiliului de

administraţie de către cei care i-au desemnat.

Consiliile de administraţie ale caselor de asigurări de sănătate judeţene,

respectiv a municipiului Bucureşti au urmatoarele atributii principale:

a) aproba proiectul statutului propriu;

b) aproba proiectul bugetului de venituri si cheltuieli anuale aferente fondului


c) aproba rapoartele de gestiune lunare, trimestriale si anuale, prezentate de

directorul general;

d) aproba politica de contractare propusa de directorul general, cu

respectarea contractului-cadru;

e) aproba programele de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare,

inclusiv masurile de executare silita, potrivit prevederilor legale în vigoare;

f) alte atribuţii date în competenta prin lege sau prin prezentul statut.

132


Membrii consiliilor de administratie ale caselor de asigurari de sanatate

judetene, respectiv al municipiului Bucuresti, sunt obligati sa participe la

adoptarea hotararilor care sa asigure functionarea sistemului de asigurari sociale

de sanatate la nivel local.

Organele de conducere ale caselor de asigurări judeţene si ale

Municipiului Bucureşti sunt :

> consiliul de administraţie;

> preşedintele;

> director general.

Consiliul de administraţie al caselor de asigurări de sănătate judeţene

şi a municipiului Bucureşti este alcătuit din 9 membri, desemnaţi după cum

urmează:

- unul de consiliul judeţean, respectiv de Consiliul General al

Municipiului Bucureşti;

- unul de prefect, la propunerea direcţiei de sănătate publică

judeţene, respectiv a Direcţiei de Sănătate Publică a Municipiului

Bucureşti;

- 3 de asociaţiile patronale reprezentative la nivel naţional, desemnaţi

prin consens;

- 3 de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional,

desemnaţi prin consens;

- preşedintele, care este directorul general al casei de asigurări.

Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este alcătuit din 5

membri, desemnaţi după cum urmează:

- unul de către Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei;

- unul din partea confederaţiilor reprezentative ale sindicatelor;

- unul din partea asociaţiilor reprezentative ale patronatelor;

- unul din partea Ministerului Sănătăţii şi Familiei;

133


- preşedintele Casei Asigurărilor de Sănătate a Ministerului

Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.

Consiliul de administraţie al Casei Asigurărilor de Sănătate a

Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se

constituie potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu

modificări şi completări prin Legea nr. 458/2001.

Mandatul membrilor consiliilor de administraţie ale caselor de

asigurări este de 4 ani. Consiliul de administraţie ia hotărâri prin vot, în

prezenţa a cel puţin două treimi din numărul membrilor. Şedinţele consiliului de

administraţie sunt publice, cu excepţia cazurilor în care membrii consiliului decid

prin vot ca acestea să se desfăşoare cu uşile închise. Problemele legate de

buget se vor discuta întotdeauna în şedinţe publice.

Directorii generali ai caselor de asigurări sunt numiţi pe bază de

concurs, prin decizie a preşedintelui CNAS sau, după caz, prin ordin al

ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi locuinţei, respectiv în condiţiile

prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 56/1998, aprobată cu modificări şi

completări prin Legea nr. 458/2001. Directorul general devine membru de drept

al consiliului de administraţie al casei de asigurări şi preşedintele acestuia.

Directorul general al casei de asigurări este ordonator de credite, în

condiţiile legii. Directorul general se numeşte pentru un mandat de 4 ani, după

validarea concursului, şi se suspendă de drept din funcţiile deţinute anterior, cu

excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. Directorul general este

salarizat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Atribuţiile principale ale directorului general sunt:

a) aplică normele de gestiune, regulamentele de organizare şi de

funcţionare şi procedurile administrative unitare;

b) organizează şi coordonează activitatea de control al execuţiei

contractelor de furnizare de servicii medicale;

134


c) organizează şi coordonează activitatea de urmărire şi control al

colectării

contribuţiilor la fond;

d) propune programe de acţiuni de îmbunătăţire a disciplinei financiare,

inclusiv executarea silită, potrivit legii;

e) stabileşte modalitatea de contractare, cu respectarea contractului-cadru;

f) organizează împreună cu alte structuri abilitate controale privind

respectarea drepturilor asiguraţilor şi propune măsuri în caz de

nerespectare a acestora;

g) supraveghează şi controlează organizarea şi funcţionarea sistemului de

asigurări de sănătate la nivel teritorial şi prezintă anual rapoarte, pe

care le

dă publicităţii;

h) numeşte, sancţionează şi eliberează din funcţie personalul casei de

asigurări.

Obligaţiile caselor de asigurări:

Conform legislaţiei in vigoare si al statutului Casei Naţionale de asigurări de

sănătate obligaţiile CNAS sunt următoarele:

- să asigure logistica funcţionării unitare şi coordonate a sistemului


- să urmărească colectarea şi folosirea cu eficienţă a fondului;

- să folosească mijloace adecvate de mediatizare pentru reprezentarea,

informarea şi susţinerea intereselor asiguraţilor pe care îi reprezintă;

- să acopere potrivit principiilor prezentei ordonanţe de urgenţă nevoile de

servicii de sănătate ale persoanelor, în limita fondurilor disponibile.

- să verifice acordarea serviciilor medicale, conform contractelor încheiate

cu furnizorii de servicii medicale;

- să deconteze furnizorilor contravaloarea serviciilor medicale contractate

şi prestate asiguraţilor, în maximum 30 de zile de la data raportării, în caz

contrar urmând a suporta penalităţile prevăzute în contract; s să acorde

135


furnizorilor de servicii medicale sume care să ţină seama şi de condiţiile de

desfăşurare a activităţii în zone izolate, în condiţii grele şi foarte grele,

pentru care sunt stabilite drepturi suplimentare, potrivit legislaţiei;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de

contractare şi a negocierii clauzelor contractuale;

- să informeze furnizorii de servicii medicale asupra condiţiilor de furnizare a

serviciilor medicale şi despre orice schimbare în modul de funcţionare şi de

acordare a acestora, cu cel puţin 30 de zile înainte de aplicarea modificării;

să asigure confidenţialitatea datelor în condiţiile prezentei ordonanţe de

urgenţă;

- să verifice prescrierea şi eliberarea medicamentelor în conformitate cu

reglementările în vigoare; să transmită situaţiile statistice şi alte activităţi

raportate de furnizorii de servicii medicale către instituţiile interesate,

respectiv direcţiilor de sănătate publică şi centrelor de statistică;

- să raporteze CNAS, la termenele stabilite, datele solicitate privind

serviciile medicale furnizate, precum şi evidenţa asiguraţilor şi a

documentelor justificative utilizate;

- să furnizeze, la solicitarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, prin direcţiile de

sănătate publică, datele de identificare a persoanelor asigurate, numai

pentru bolile cu declarare nominală obligatorie, conform legislaţiei în vigoare.

Casele de asigurări de sănătate judeţene şi a municipiului Bucureşti pot avea,

la nivelul oraşelor, al municipiilor, precum şi al altor localităţi, oficii de asigurări de

sănătate, dacă numărul asiguraţilor este de cel puţin:

a) 200.000 pentru oraşele, municipiile şi sectoarele municipiului Bucureşti;

b) 100.000 pentru alte localităţi.

136


16.3.4 RELAŢIILE CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE CU

CASELE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

Sistemul de asigurări sociale de sănătate este un sistem naţional, unitar,

coordonat de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în calitate de instituţie

publica autonoma de interes naţional.

Sistemul naţional al asigurărilor sociale de sănătate este constituit din

casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, care

asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local, din

Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si

Autorităţii Judecătoreşti, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de

sănătate în municipiile si oraşele în care funcţionează formaţiuni medicale

aparţinând ministerelor si instituţiilor din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei

naţionale si autorităţii judecătoreşti si din Casa de Asigurări de Sănătate a

Transporturilor, care asigura funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate

pentru personalul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei,

instituţiilor publice din subordine, regiilor autonome, companiilor naţionale,

societăţilor naţionale si al societăţilor comerciale, care desfăşoară activităţi în

domeniul transporturilor aeriene, navale, rutiere, feroviare si cu metroul, pentru

membrii de familie ai acestora, precum si pentru pensionarii care au lucrat în

transporturi si pentru membrii lor de familie, care folosesc reţeaua sanitara proprie a

Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor si Locuinţei.

In calitate de ordonator principal de credite preşedintele Casei Naţionale de

Asigurări de Sănătate definitivează proiectele de bugete de venituri si cheltuieli ale

caselor de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, al

Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale si

Autorităţii Judecătoreşti si Casei de Asigurări de Sănătate a Transporturilor, la

propunerea conducătorilor acestora, în calitate de ordonatori secundari de credite, în

conformitate cu dispoziţiile Legii nrJ72/1996 privind finanţele publice, cu modificările

137


ulterioare, si cu cele ale normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor

Publice.

Bugetul centralizat al fondurilor de asigurări sociale de sănătate se aproba de

Parlament, la propunerea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

16.3.5 ASIGURAREA CALITĂŢII SERVICIILOR - O OBLIGAŢIE A

CASEI NAŢIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE

16.3.5.1 Serviciul medical al Casei de Asigurări

In cadrul CNAS funcţionează serviciul medical, care este condus de un

medic-şef. La nivelul caselor de asigurări funcţionează un serviciu medical, în

raport cu numărul asiguraţilor, care este condus de un medic-şef. Funcţia de

medic-şef al CNAS şi al caselor de asigurări se ocupă prin concurs organizat

de CNAS, în condiţiile legii fiind echivalentă cu cea de director general adjunct.

Serviciul medical al CNAS urmăreşte interesele asiguraţilor cu privire

la calitatea serviciilor acordate de către furnizorii de servicii medicale,

medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu

casele de asigurări. Criteriile privind acordarea serviciilor medicale pentru

asiguraţi se elaborează de către serviciul medical al CNAS împreună cu CMR, se

actualizează ori de câte ori este nevoie şi se prevăd în clauzele contractelor de

furnizare de servicii.

138


Masuri si criterii de asigurare a calităţii serviciilor

Asigurarea calităţii pachetului de servicii de bază pentru asiguraţi revine

CNAS prin respectarea următoarelor măsuri:

- acceptarea încheierii de contracte numai cu furnizori acreditaţi

conform legii, precum şi a medicilor, asistenţilor medicali şi altor

categorii de personal acreditate ;

- existenţa unui sistem informaţional corespunzător asigurării unei

evidenţe primare privind diagnosticul şi terapia aplicată;

- respectarea de către furnizori a criteriilor de calitate a asistenţei

medicale şi stomatologice, elaborate de către CMR şi OAMR;

- utilizarea pentru tratamentul afecţiunilor numai a medicamentelor

din Nomenclatorul de produse medicamentoase de uz uman;

- utilizarea materialelor sanitare şi a dispozitivelor medicale

autorizate, conform legii.

Criteriile privind calitatea asistenţei medicale acordate asiguraţilor

se elaborează de comisiile de specialitate ale CMR, se negociază cu CNAS

şi se referă la:

a) tratamentul medical;

b) tratamentul stomatologic;

c) acţiunile de depistare precoce a îmbolnăvirilor;

d) procedeele medicale de recuperare eficace;

e) prescrierea de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale

şi

transportul bolnavilor;

f) eliberarea de certificate medicale necesare asiguraţilor pentru a

beneficia de ajutoare de boală şi de rapoarte necesare caselor de

asigurări pentru îndeplinirea atribuţiilor lor.

Criteriile sunt obligatorii pentru toţi furnizorii de servicii medicale care au

încheiat contracte cu casele de asigurări. In vederea respectării calităţii serviciilor

medicale furnizate asiguraţilor, CNAS şi casele de asigurări organizează

139


controlul activităţii medicale împreună cu comisiile de specialitate ale CMR, CFR

şi ale OAMR.

O modalitate de verificare a calităţii servicilor o reprezinta

reglementarea stricta a relaţiilor caselor de asigurări sociale de sănătate cu

furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente.

Controlul de gestiune al CNAS şi al caselor de asigurări se face anuai de

către Curtea de Conturi. CNAS împreună cu CMR, CFR şi OAMR organizează

controlul serviciilor medicale care se acordă asiguraţilor potrivit ordonanţe de

urgenţă nr. 105/2002.

16.3.5.2 Relaţiile Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate

cu furnizorii de servicii medicale

A. Natura relaţiilor dintre furnizori si Casele de asigurări

Furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de

medicamente, care sunt în relaţii contractuale cu casele de asigurări, sunt:

cabinetele medicale, centrele de diagnostic şi tratament, spitalele şi alte

unităţi sanitare, medicii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de

personal, personalul sanitar din serviciile conexe actului medical;

farmaciile, distribuitorii şi producătorii de medicamente şi materiale

sanitare

persoanele fizice şi juridice autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.

Relaţiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări sunt de

natură civilă, se stabilesc şi se desfăşoară pe bază de contract care se încheie anual.

In situaţia în care este necesară modificarea sau completarea clauzelor, acestea

sunt negociate şi stipulate în acte adiţionale.

Furnizorii de servicii medicale încheie cu casele de asigurări contracte

anuale pe baza modelelor de contracte prevăzute în normele metodologice de aplicare

140


a contractului-cadru, în cuprinsul cărora pot fi prevăzute şi alte clauze suplimentare,

negociate.

Casele de asigurări încheie cu furnizorii de servicii medicale contracte anuale

pentru furnizarea de servicii şi pentru plata acestora, urmărind realizarea echilibrului

financiar. La încheierea contractelor părţile vor avea în vedere interesul asiguraţilor şi

vor ţine seama de economicitatea, eficienţa şi calitatea serviciilor oferite pe baza

criteriilor elaborate de CNAS, CMR, CFR şi OAMR.

Contractele de furnizare de servicii medicale cuprind şi obligaţiile părţilor

legate de buna gestionare a fondurilor, precum şi clauze care să reglementeze

condiţiile de plată a serviciilor furnizate până la definitivarea unui nou contract între

părţi, pentru perioada următoare celei acoperite prin contract.

Plata furnizorilor de servicii medicale poate fi:

a) în asistenţa medicală primară şi de specialitate ambulatorie prin tarif pe

persoana asigurată, tarif pe serviciu medical, suma fixă negociată pe pachet de

servicii medicale;

b) în asistenţa medicală din spitale şi alte unităţi, în afara celor ambulatorii,

prin

tarif pe caz rezolvat, tarif pe zi de spitalizare, tarif pe serviciu medical, după

caz;

a) prin tarife pentru anumite servicii, stabilite prin contractul-cadru;

b) prin preţ de referinţă prevăzut în lista medicamentelor cu sau fără

contribuţie personală;

c) prin preţ de referinţă prevăzut în lista de materiale sanitare şi de

dispozitive medicale.

Modalitatea de decontare a serviciilor medicale, medicamentelor, materialelor

sanitare şi dispozitivelor medicale se stabileşte prin contractul-cadru. Decontarea

serviciilor medicale se face în baza contractelor încheiate între casele de asigurări şi

furnizorii de servicii medicale, indiferent de casa de asigurări la care s-a virat contribuţia

asiguratului, pe baza documentelor justificative stabilite prin contractul-cadru.

141


B. Acreditarea furnizorilor de servicii medicale, de dispozitive medicale, de

medicamente şi materiale sanitare

Pot intra în relaţie contractuală cu sistemul de asigurări sociale de sănătate

numai furnizorii de servicii medicale, de dispozitive medicale şi de medicamente

acreditaţi. Medicii, farmaciştii, personalul mediu sanitar şi alte categorii de personal se

acreditează după cum urmează:

a) medicii şi alte categorii de personal cu studii superioare se acreditează

de către comisiile formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale medicilor,

respectiv al municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de

sănătate publică sau ai direcţiilor medicale ori ai structurilor similare din ministerele

şi instituţiile centrale cu reţele sanitare proprii, dupa caz, în cadrul acreditării unităţii

sanitare;

b) asistenţii medicali se acreditează de către comisiile formate din

reprezentanţi ai OAMR, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică

sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale

cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării unităţii sanitare;

c) farmaciştii şi asistenţii de farmacie se acreditează de către

comisiile

formate din reprezentanţi ai colegiilor judeţene ale farmaciştilor, respectiv al

municipiului Bucureşti, ai caselor de asigurări şi ai direcţiilor de sănătate publică

sau ai direcţiilor medicale ori structurilor similare din ministerele şi instituţiile centrale

cu reţele sanitare proprii, după caz, în cadrul acreditării farmaciei.

Regulamentul de funcţionare a comisiilor de acreditare a furnizorilor de servicii

medicale se aprobă de către Consiliul de administraţie al CNAS. Metodologia de

acreditare a furnizorilor de servicii medicale se elaborează de către CNAS şi structurile

naţionale ale CMR, CFR şi ale OAMR şi se aprobă prin ordin al ministrului sănătăţii şi

familiei, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţe de urgenţă nr.

150/2002.

Autorizarea furnizorilor de aparatură medicală şi materiale sanitare se face anual

de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Metodologia de autorizare se aprobă prin ordin

142


al ministrului sănătăţii şi familiei. Lista furnizorilor de aparatură medicală şi materiale

sanitare autorizaţi este dată publicităţii anual.

C. Arbitrajul

CNAS împreună cu CMR şi OAMR organizează Comisia centrală de arbitraj care

soluţionează litigiile dintre furnizorii de servicii medicale şi casele de asigurări. Comisia

centrală de arbitraj este formată din 4 arbitri, dintre care 2 delegaţi numiţi de către CNAS

şi câte un delegat numit de CMR şi OAMR. Preşedintele Comisiei centrale de arbitraj

trebuie sa fie un arbitru acceptat de părţi. Arbitrii pot fi medici, jurişti sau economişti,

acreditaţi şi înregistraţi de Ministerul Sănătăţii şi Familiei. Regulamentul de activitate al

arbitrilor se elaborează de către CNAS, împreună cu CMR şi OAMR, şi se avizează de

către Ministerul Justiţiei.

Hotărârile Comisiei centrale de arbitraj sunt obligatorii pentru toate părţile ale

căror litigii se soluţionează de către aceasta şi se completează în mod corespunzător cu

prevederile Codului de procedură civilă.

Legislaţia in vigoare prevede si cuantumul explicit al amenzilor ce sancţionează

diversele contravenţii. Cuantumul amenzilor ste cuprins in intervalul 5.00 lei si 50.000.

16.3.6 ADMINISTRAREA UNITATILOR SANITARE PUBLICE DE INTERES

JUDETEAN SI LOCAL SI COMPETENTELE AUTORITATILOR LOCALE IN

DOMENIUL SANITAR

Regimul juridic si metodologia administrativa a unităţilor sanitare publice de

interes judeţean si local sunt stabilite prin ordonanţa nr. 70 din august 2002, ce a

intrat in vigoare la 1 octombrie 2002.

Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile sanitare

publice de interes judeţean sau local, parte integrantă a domeniului public al judeţelor,

comunelor, oraşelor şi municipiilor, se află în administrarea consiliilor judeţene sau

consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului

Bucureşti. Celelalte componente ale bazei materiale sunt proprietate privată a

statului şi sunt administrate de unităţile sanitare publice.

143


Schimbarea destinaţiei sau înstrăinarea bazei materiale a unităţilor sanitare

publice se poate face în condiţiile legii şi numai cu aprobarea Ministerului

Sănătăţii şi Familiei. Actele de înstrăinare sau de schimbare a destinaţiei bazei

materiale a unităţilor sanitare, fără aprobarea Ministerului Sănătăţii şi Familiei, sunt

nule.

Indrumarea, coordonarea şi monitorizarea activităţii desfăşurate în unităţile

sanitare publice se exercită de Ministerul Sănătăţii şi Familiei ca autoritate centrală în

domeniul asistenţei de sănătate publică şi de direcţiile de sănătate publică

teritoriale, unităţi descentralizate care reprezintă autoritatea de sănătate publică

la nivel local.

Ministerul Sănătăţii şi Familiei exercită controlul asupra activităţii unităţilor

sanitare publice de interes judeţean sau local, precum şi asupra modului de aplicare de

către acestea a dispoziţiilor legale în vigoare în domeniul sanitar.

In administrarea unităţilor sanitare de interes local si judeţean Ministerul

Sănătăţii si Familiei jaca un rol extrem de importanat, totuşi marea majoritate a

acestor atribuţii, si anume structura organizatorica a unităţii sanitare precum si

infiintarea, reorganizarea, desfiinţarea sau schimbarea profilului acestora se

realizează cu avizul consiliilor judeţene sau al consiliilor locale.

Direcţiile de sănătate publică teritoriale au si o serie de atribuţii exclusive:

avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, proiectele

bugetelor de venituri şi cheltuieli ale unităţilor sanitare publice;

avizează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii, statul de funcţii

pentru unităţile sanitare publice cu personalitate juridică, cu încadrarea în

bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat;

centralizează situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de

unităţile sanitare publice şi înaintează situaţiile centralizatoare Ministerului

Sănătăţii şi Familiei;

avizează şi supun spre aprobare Ministerului Sănătăţii şi Familiei

propunerile autorităţilor administraţiei publice locale privind înfiinţarea,

reorganizarea şi desfiinţarea unităţilor sanitare publice, după caz, precum şi pe

cele referitoare la schimbarea profilului sau a denumirii acestor unităţi.

144


Ordonanţa 70/2002 enumera in mod exhaustiv si atribuţiile preşedinţilor

consiliilor judeţene şi primarilor comunelor, oraşelor, municipiilor şi ai sectoarelor

municipiului Bucureşti astfel aceştia :

- avizează, în termen de 5 zile de la data primirii, proiectele bugetelor de venituri

şi cheltuieli şi situaţiile financiare trimestriale şi anuale transmise de unităţile

sanitare publice;

- aprobă, în termen de 5 zile de la data primirii, statele de funcţii pentru

unităţile sanitare publice, după caz, şi urmăresc încadrarea în normativele de

personal aprobate şi în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate;

- pot asigura resurse financiare pentru cheltuielile de întreţinere şi gospodărire,

reparaţii, consolidare, extindere şi modernizare a unităţilor sanitare publice.

Consiliile judeţene şi consiliile locale pot înfiinţa, cu avizul Ministerului

Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Administraţiei Publice, unităţi de asistenţă

medico-sociale, prin reorganizarea unor unităţi sanitare publice.

Finanţarea cheltuielilor unităţilor de asistenţă medico-sociale se asigură

astfel:

a) din bugetul fondului de asigurări sociale de sănătate pentru pachetul de servicii

medicale de bază;

b) din bugetele locale pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire,

reparaţii, consolidări, dotări independente, în limita bugetului aprobat.

Conducerea unităţilor sanitare publice are obligaţia de a dimensiona, cu avizul

direcţiilor de sănătate publică teritoriale şi al consiliilor judeţene sau consiliilor locale,

după caz, numărul de personal, în limita statului de funcţii şi a bugetului de venituri şi

cheltuieli aprobate.

Unităţile de asistenţă medico-sociale sunt instituţii publice specializate, cu

personalitate juridică, în subordinea autorităţilor administraţiei publice locale, care

acordă servicii de îngrijire, servicii medicale, precum şi servicii sociale persoanelor cu

nevoi medico-sociale. Persoanele care beneficiază de servicii furnizate în aceste unităţi

sunt persoane care necesită supraveghere, asistare, îngrijire, tratament, precum şi

servicii de inserţie şi reinserţie socială.

145


Internarea în aceste unităţi se face la recomandarea unităţilor sanitare sau

la solicitarea persoanelor fizice ori juridice, în baza unei grile de evaluare medico-socială

a persoanei.

Unităţile de asistenţă medico-sociale se înfiinţează ca instituţii rezidenţiale

sau de zi, prin hotărâre a consiliului local ori, după caz, a consiliului judeţean,

respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, prin reorganizarea unor unităţi

sanitare, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi al Ministerului Administraţiei

Publice. Reorganizarea se poate realiza după evaluarea de către direcţiile de

sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi direcţiile generale

de muncă şi solidaritate socială judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, a

performanţei unităţii sanitare, a potenţialului acesteia de transformare în unitate de

asistenţă medico-socială, ţinând cont de nevoile medico-sociale ale populaţiei.

Propunerea de înfiinţare a unităţii de asistenţă medico-sociale se face de

către preşedintele consiliului judeţean, respectiv al Consiliului General al Municipiului

Bucureşti, sau de către primar, după caz, pe baza documentaţiei şi fundamentării

prezentate de serviciul public de asistenţă socială de la nivelul consiliilor judeţene sau al

consiliilor locale.

Conducerea unităţilor de asistenţă medico-sociale este asigurată de către

director. In realizarea atribuţiilor sale directorul este sprijinit de un consiliu consultativ

compus din 5 membri desemnaţi după cum urmează:

■ un reprezentant al autorităţii administraţiei publice locale prin a cărei

hotărâre a fost înfiinţată unitatea de asistenţă medico-socială;

■ un reprezentant al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti;

■ un reprezentant al direcţiei generale de muncă şi solidaritate socială

judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti;

■ un reprezentant al casei de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a

municipiului Bucureşti;

■ un reprezentant al societăţii civile.

Personalul existent în unităţile sanitare care se reorganizează se preia de

către unitatea de asistenţă medico-socială, cu încadrarea în statul de funcţii aprobat. în

146


contractele individuale de muncă ale persoanelor preluate se va prevedea obligaţia

acestora de a urma formele de pregătire profesională în domeniul cerut de angajator.

Bunurile aflate în administrarea unităţilor sanitare care se reorganizează

trec în administrarea unităţilor de asistenţă medico-sociale, conform protocolului de

predare-primire încheiat între acestea. Aparatura medicală existentă în unităţile care se

reorganizează va fi redistribuită, după caz, de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei, prin

direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, la alte unităţi sanitare

publice, în funcţie de necesităţi.

Bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţilor de asistenţă medico-sociale se

aprobă de către consiliul local sau consiliul judeţean, respectiv Consiliul General al

Municipiului Bucureşti, după caz, cu avizul casei de asigurări de sănătate judeţene sau

a municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.

Cheltuielile curente şi de capital ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se

asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate din bugetul local în funcţie de

subordonare. Subvenţiile de la bugetele locale sunt acordate pentru asigurarea

serviciilor sociale, în condiţiile legii, pentru cheltuieli de întreţinere şi gospodărire,

reparaţii, consolidări, dotări independente.

Veniturile proprii ale unităţilor de asistenţă medico-sociale se constituie

din:

sume decontate de casele de asigurări de sănătate, pentru servicii

medicale furnizate pe bază de contract, conform contractelor-cadru de

acordare a asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări de

sănătate, prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări sociale de

sănătate, precum şi conform normelor de aplicare a acestora;

contribuţii personale ale beneficiarilor, după caz, stabilite prin hotărârile

consiliilor locale

sau ale consiliilor judeţene, respectiv Consiliului General al Municipiului

Bucureşti, în condiţiile legii;

sponsorizări, donaţii, alte venituri potrivit legii.

147


CAPITOLUL 17

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA

Colegiul Medicilor din Romania este o organizatie profesionala autonoma a

corpului medical, de interes public, apolitica si fara scop patrimonial, avand in

principal obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de

medic.

La nivelul Municipiului Bucuresti si al fiecarui judet s-a organizat Colegiul

Medicilor: Municipiul Bucuresti si respectiv colegii teritoriale.

Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt: adunarea generala,

consiliul, biroul consiliului si presedintele.

Adunarea Generala- este formata din membrii colegiului teritorial, se

intruneste anual in primul trimestru la convocarea consiliului si adopta hotatrari cu

majoritate simpla in prezenta a 2/3 din numarul membrilor sai.

Consiliul- are un numar de membrii proportional cu numarul medicilor inscrisi

in evidenta colegiului la data organizarii alegerilor, dupa cum urmeaza:

- 11 membrii pentru un numar de 500 de medici inscrisi;

- 13 membrii pentru un numar intre 501-1000 de medici inscrisi;

- 19 membrii pentru un numar de 1001-2000 de medici inscrisi;

- 21 de memebrii pentru un numar de peste 2000 de medici

inscrisi;

Consiliul constituit la nivelul municipiului Bucuresti este format din 23 de

membrii proportional cu numarul de membrii ai consiliului se vor alege 3-9 membrii

supleanti.

Biroul consiliului colegiului teritorial este format dintr-un presedinte, 3

vicepresedinti si un secretar. Presedintele biroului consiliului colegiului teritorial este

si presedintele colegiului teritorial.

148


Colegiul Medicilor din Romania- este format din toti medicii inscrisi in

colegiile teritoriale. Colegiul Medicilor din Romania are personalitate juridica,

patrimoniu si buget proriu.

Organele de conducere, la nivel national sunt:

- adunarea generala nationala;

- consiliul national;

- biroul executiv;

- presedintele.

Adunarea generala nationala- este alcatuita din membrii Consiliului national

al Colegiului Medicilor din Romania si reprezentanti ai fiecarui colegiu teritorial.

Norma de reprezentare in adunarea generala nationala este de 1/200 membrii,

reprezentantii fiind alesi pentru un mandat de 4 ani. Proportional cu numarul de

medici inscrisi in evidenta colegiului teritorial se va alege un numar de 3-10 membrii

supleanti.

Consiliul national al Colegiului Medicilor din Romania este alcatuit din cate

un reprezentant al fiecarui judet, din trei reprezentanti ai municipiului Bucuresti si

cate un reprezentant al medicilor din fiecare minister sau institutie centrala cu retea

sanitara proprie. Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de cate un

reprezentant al Academiei de Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii si Familiei,

Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Familiei si Ministerul Justitiei. Reprezentantii

in Consiliul National sunt alesi pe o perioada de 4 ani de catre membrii consiliilor

colegiilor teritoriale si reprezentantii acestora in adunarea generala nationala,

intruniti in sedinta comuna. Deciziile Consiliului national sunt obligatorii pentru

colegiile locale si pentru toti medicii din Romania.

Biroul executiv al Colegiului Medicilor din Romaina este format dintr-un

presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi de catre Consiliul national,

dintre membrii sai, pe o durata de 4 ani.

Presedintele Colegiului Medicilor din Romania este presedintele Biroului

executiv al consiliului National.

149


17.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA

Colegiului Medicilor din Romania are urmatoarele atributii:

1. Asigura aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizeaza si

reglementeaza exercitarea profesiei de medic;

2. Apara demnitatea si promoveaza drepturile si interesele membrilor sai, apara

onoarea, libertatea si independenta profesionala a medicului, dreptul acestuia

de decizie in exercitarea actului medical;

3. Asigura respectarea de catre medici a obligatiilor ce le revin fata de bolnav si

de sanatate publica;

4. Elaboreaza si adopta Statutul Colegilor Medicilor din Romania si codul de

deontologie medicala;

5. Controleaza si supravegheaza modul de exercitare a profesiei de medic;

6. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la formarea, specializarea si

perfectionarea pregatirii profesionale a medicilor;

7. Actioneaza singur sau impreuna cu institutiile sau autoritatile publice cu

atributii in domeniu, in vederea asigurarii calitatii actului medical in unitatile

medicale;

8. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei de acordare a

gradului profesional si tematica de concurs.

9. Organizeaza forme de educatie medicala continua si de ridicare a gradului de

competenta profesionala a membrilor sai;

10. Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea criteriilor si standardelor

privind dotarea cabinetelor medicale;

11. Asigura cadrul necesar desfasurarii unei concurente loiale bazate pe

promovarea competentei profesionale;

12. Promoveaza si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii

similare;

13.Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea reglementarilor din

domeniul medical sau al asigurarilor sociale de sanatate;

150


14.Organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica

profesionala, deontologie medicala si de la regulile de buna practica

profesionala, in calitate de organ de jurisdictie profesionala;

15. Stabileste, in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului asigurat

in cadrul asigurarilor de rapsundere civila profesionala pentru membrii sai;

16. Sprijina institutiile si actiunile de prevedere si asistenta medico-sociala pentru

medici si familiile lor;

17. Participa, impreuna cu Ministerul Educatiei si Cercetarii si Ministerul Sanatatii

si Familiei, la stabilirea numarului anual de locuri in facultatile de medicina

acreditate, precum si numarul locurilor in rezidentiat.

18. Participa la elaborarea contractului-cadru, in conditiile legii etc.

Colegiul Medicilor din Romania avizeaza infiintarea cabinelelor medicale private

indiferent de forma lor juridica si participa, prin reprezentanti, la concursurile

organizate pentru ocuparea posturilor din unitatile sanitare publice.

17.2 MEMBRII COLEGIULUI MEDICILOR DIN ROMANIA

In vederea exercitarii profesiei de medic, medicii cetateni romani sau medici

cetateni ai unui stat membru al Uniunii Europene, un stat apartinand Spatiului

Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene, stabiliti in Romania, au obligatia

sa se inscrie in Colegiul Medicilor din Romania. Calitatea de membru este dovedita

prin certificatul de membru al Colegiului Medicilor din Romania, calitate ce poate fi

pastrata,la cerere, de medicii pensionari.

Membrii Colegiului Medicilor din Romania sunt inscrisi intr-un registru care se

face public anual de catre Colegiul Medicilor.

151


17.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI

MEDICILOR DIN ROMANIA

Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele drepturi:

1. Sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere de la nivelul structurilor

teritoriale sau nationale;

2. Sa participle la actiunile Colegiului Medicilor;

3. Sa foloseasca impreuna cu membrii familiei toate dotarile sociale,

profesionale, culturale si sportive ale colegiului Medciilor din Romania si

ale colegiilor teritoriale;

4. Sa conteste sanctiunile primite;

5. Sa beneficieze de asistenta medicala gratuita, medicamente gratuite,

personal cat si pentru membrii de familie.

Membrii Colegiului Medicilor din Romania au urmatoarele obligatii:

1. Sa faca dovada cunosterii normelor de deontologie profesionala si a celor

care reglementeaza organizarea si functionarea corpului profesional;

2. Sa respecte dispozitiile Statutului Colegiului Medicilor din Romania, Codul

de deontologie medicala, hotararile organelor de conducere ale colegiului

Medicilor din Romania si reglementarile profesiei.

3. Sa rezolve sarcinile ce le-au fost incredintate in calitate de membrii ai

corpului profesional;

4. Sa participe la manifestarile initiate de organele de conducere, la

activitatile profesionale sau de pregatire profesionala;

5. Sa participe la sedintele la care au fost convocati;

6. Sa pastreze secretul profesional;

7. Sa pastreze confidentialitatea asupra dezbaterilor, opiniilor si voturilor

exprimate in organele de conducere;

8. Sa respecte normele, principiile si indatoririle deontologiei medicale;

9. Sa aiba un comportament demn in exercitarea profesiei sau a calitatii de

membru al Colegiului Medicilor din Romania;

152


10. Sa acorde cu promptitudine si neconditionat ingrijirile medicale de

urgenta;

11.Sa actioneze pe toata durata exercutarii profesiei in vederea cresterii

gradului de pregatire profesionala;

12. Sa aplice parafa, cuprinzand numele, prenumele, gradul, specialitatea si

codul, pe toate actele medicale pe care le semnaza;

13. Sa respecte drepturile pacientilor.

17.2.2 RASPUNDREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR COLEGIULUI

MEDICILOR DIN ROMANIA

Medicul raspunde disciplinar in cazul nerespectarii legilor si regulamentelor

profesiei medicale, a codului de deontologie medicala si a regulilor de buna practica

profesionala, a Statutului Colegiului Medicilor din Romania, pentru nerespectarea

deciziilor adoptate de organele de conducere ale Coelgiului Medicilor si pentru orice

fapta savarsita privind profesia. Raspunderea disciplinara a membrilor Colegiului

Medicilor din Romania nu exclude raspunderea penala, contraventionala, civila si

materiala, potrivit prevederilor legale. Sanctiunile disciplinare sunt: mustrarea,

avertizmentul,votul de blam, amenda de la 100 lei la 1.500 lei, interdictia de a

exercita profesia sau anumite activitati medicale pe o perioda de la o luna la un an,

retragerea calitatii de membru al colegiului Medicilor din Romania.

153


17.3 VENITURILE SI CHELTUIELILE COLEGIULUI MEDICILOR DIN

ROMANIA

Veniturile Colegiului Medicilor din Romania se constituie din:

- taxe de inscriere;

- cotizatiile lunare ale membrilor;

- contravalorea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice si

juridice, inclusiv din organizarea de cursuri si alte forme de educatie medicala

continua;

- donatii si sponsorizari de la persoane fizice si juridice;

- drepturi editoriale;

- incasari din vanzarea publicatiilor proprii;

- fonduri rezultate din manifestarile culturale si stiintifice;

- alte surse.

Veniturile pot fi utilizate penrtu cheltuieli cu organizarea si functionarea,

cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital,

perfectionarea pregatirii personalului, acordarea unor burse medicilor, incurajarea

medicilor cu venituri mici, acordarea de premii pentru membrii cu activitati

profesionale deosebite etc.

154


CAPITOLUL 18

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA COLEGIULUI FARMACISTILOR DIN

ROMANIA

Colegiul Farmacistilor din Romania se organizeaza si functioneaza ca

organizatie profesionala, de interes public, apolitica, fara scop patrimonial, avand ca

obiect de activitate controlul si supravegherea exercitarii profesiei de farmacist.

Colegiul Farmacistilor din Romania are autonomie institutionala, se organizeaza si

functioneaza pe criterii teritoriale, la nivel national si judetean, respectiv la nivelul

municipiului Bucuresti. Intre Colegiul Farmacistilor din Romania si colegiile teritoriale

exista raporturi de autonomie functionala, organizatorica si financiara. Colegiile

farmacistilor au personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu.

Organele de conducere ale colegiului teritorial sunt:

1) adunarea generala a farmacistilor;

2) consiliul;

3) biroul consiliului;

4) presedintele.

1) Adunarea generala- este formata din toti farmacistii cu drept de practica

inscrisi in colegiul respectiv.

2) Consiliul colegiului- are un numar de membrii proportional cu numarul

farmacistilor inscrisi in evidenta colegiului la data organizarii alegerilor dupa cum

urmeaza:

- 7 membri pentru un numar de pana la 100 de farmacisti inscrisi;

- 11 membri pentru un numar de 101-500 farmacisti inscrisi;

- 13 membri pentru un numar de 501 pana la 1000 de farmacisti

inscrisi;

- 19 membrii pentru un numar de peste 1000 de farmacisti inscrisi.

Consiliul judetean sau al municipiului Bucuresti are un numar de 3-11

membrii supleanti alesi de adunarea generala.

3) Biroul consiliului- este format dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un

secretar.

155


Colegiul Farmacistilor din Romania este constituit din toti farmacistii

inscrisi in colegiile teritoiale, are personalitate juridica, patrimoniu si buget propriu.

Organele de conducere , la nivel national sunt:

1) Adunarea generala nationala;

2) Consiliul judetean;

3) Biroul executiv;

4) Presedintele.

1) Adunarea generala nationala- este alcatuita din presedintii colegiilor

teritoriale si reprezentanti alesi de adunarile generale locale prin vot direct si secret.

Norma de reprezentare in adunarea generala este de 1/50 membri, reprezentantii

fiind alesi pentru un mandat de 4 ani. Proportional cu numarul farmacistilor inscrisi in

evidenta colegiului territorial, se vor alege 3-11 membrii supleanti.

2) Consiliul national al Colegiului Farmacistilor din Romania este alcatuit din

presedintii colegiilor teritoriale, trei reprezentanti ai Colegiului Farmacistilor din

Bucuresti, respectiv presedintele si 2 vicepresedinti, si cate un reprezentant al

farmacistilor din fiecare minister sau institutie centrala cu retea sanitara proprie.

Consiliul national poate fi asistat, cu rol consultativ, de catre un reprezentant al

Academiei de Stiinte Medicale, Ministerul Sanatatii, Ministerul Muncii, Solidaritatii

Sociale si Familiei, Ministerului Justitiei. Reprezentantii in Consiliul national al

Colegiului Farmacistiolor din Romania sunt alesi pe o durata de 4 ani. Deciziile

Consiliului national sunt obligatorii pentru colegiile teritoriale si pentru toti farmacistii

din Romania. Consiliul national stabileste strategia si planul anual de control si

supraveghere a modului de exercitare a profesiei de farmacist.

3) Biroul executiv al colegiului Farmacistilor din Romania este format

dintr-un presedinte, 3 vicepresedinti si un secretar general, alesi individual de

Consiliul national dintre membrii sai. Biroul executiv coordoneaza activitatea

comisiilor de lucru ale Consiliului national al Colegiului Farmacistilor din Romania.

4) Presedintele Biroului executiv al consiliului national este presedintele

Colegiului Farmacistilor din Romania.

156


18.1 ATRIBUTIILE COLEGIULUI FARMACISTILOR DIN ROMANIA

Colegiul Farmacistilor din Romania are urmatoarele atributii:

1) Asigura aplicarea legilor, regulamentelor si normelor care organizeaza si

reglementeaza exercitarea profesiei de farmacist;

2) Elaboreaza si adopta Regulamentul de organizare si functionare a

Colegiului Farmacistilor din Romania si Codul deontologic al farmacistului;

3) Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii si Ministerul Educatiei si Cercetarii la

formarea, specializarea si perfectionarea pregatirii profesionale a

farmacistilor;

4) Avizeaza potrivit regulamentelor de organizare si functionare a unitatilor

farmaceutice, fisa de atributii a postului de farmacist;

5) Actioneaza singur sau cu institutiile publice, in vederea asigurarii calitatii

actului profesional in unitatile farmaceutice;

6) Colaboreaza cu Ministerul Sanatatii in activitatea de inspectie

farmaceutica organizata de acesta, la elaborarea metodologiei de

acordare a gradului profesional si a tematicii de concurs;

7) Controleaza modul in care sunt respectate de catre angajatori

independenta profesionala si dreptul de decizie profesionala ale

farmacistului;

8) Promoveaza si stabileste relatii pe plan extern cu institutii si organizatii

similare;

9) Colaboreaza cu ministerul Sanatatii la elaborarea reglementarilor profesiei

de farmacist;

10) Organizeaza judecarea cazurilor de incalcare a normelor de edontologie

profesionala sau a celor care reglementeaza exercitarea profesiei sau a

actului profesional;

11) Stabileste, in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului

asigurat in cadrul asigurarilor de raspundere civila profesionala pentru

membrii sai;

12) Avizeaza, potrivit legii, structura retelei farmaceutice la nivel national etc.

157


18.2 MEMBRII COLEGIULUI FARMACISTILOR DIN ROMANIA

In vederea exercitarii profesiei de farmacist, farmacistii cetateni romani sau ai

unui stat membru al UE, ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai

Confederatiei Elvetiene, stabiliti in Romania, au obligatia sa se inscrie in Colegiul

Framacistilor din Romania. Membrii Colegiului sunt inscrisi in Registrul farmacistilor

din Romania care se publica periodic.

18.2.1 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR COLEGIULUI

FARMACISTILOR DIN ROMANIA

Drepturile membrilor Colegiului Framacistilor din Romania sunt urmatoarele:

1) Sa aleaga si sa fie alesi in organele de conducere de la nivelul structurilor

teritoriale sau nationale ale colegiului Farmacistilor din Romania;

2) Sa se adreseze organelor abilitate ale Colegiului si sa primeasca

informatiile solicitate;

3) Sa participle la toate actiunile Colegiului;

4) Sa benefieceze impreuna cu membrii familiei de dotarile Colegiului

Farmacistilor si ale colegiilor teritoriale;

5) Sa poarte insemnele Colegiului Farmacistilor din Romania;

6) Sa conteste sanctiunile primite etc.

Obligatiile membrilor Colegiului Farmacistilor din Romania:

1) Sa dovedeasca cunoasterea normelor de deontologie profesionala si a

celor care reglementeaza organizarea si functionarea corpului profesional;

2) Sa respecte dispozitiile Regulamentului de organizare si functionare a

Colegiului Farmacistilor din Romania, Codul deontologic al farmacistului,

hotararile organelor de conducere ale Colegiului Farmacistilor si

regulementele profesiei;

3) Sa rezolve sarcinile ce le-au fost incredintate in calitate de membrii ai

colegiului;

158


4) Sa participle la sedintele, manifestarile initiate de organele de conducere,

la activitatile profesionale sau de pregatire profesionala organizate de

organele de conducere nationale sau locale;

5) Sa pastreze secretul profesional;

6) Sa pastreze, in cadrul profesiei, confidentialitatea asupra dezbaterilor,

opiniilor si voturilor exprimate in organele de conducere;

7) Sa respecte normele, principiile si indatoririle deontologiei profesionale si

sa aiba un comportament demn in exercitarea profesiei ori a calitatii de

membru al Colegiului Framacistilor din Romania;

8) Sa nu aduca prejudicii reputatiei corpului profesional sau a altor membri,

respectand statutul de corp profesional al colegiului Farmacsitilor din

Romania;

9) Sa actioneze, pe toata durata exercitarii profesiei, in vederea cresterii

gradului de pregatire profesionala si cunoasterii noutatilor profesionale;

10) Sa respecte drepturile legale ale pacientilor;

11)Sa acorde, cu promptitudine asistenta farmaceutica de urgenta, ca o

indatorire fundamentala, profesionala si civica etc.

18.2.2 RASPUNDEREA DISCIPLINARA A MEMBRILOR

COLEGIULUI FARMACISTILOR DIN ROMANIA

Farmacistul raspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor si

regulamentelor profesionale, a Codului deontologic al farmacistului si a regulilor de

buna practica profesionala, a statutului Coelgiului Farmacistilor din Romania, pentru

nerespectarea deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului

Farmacistilor din Romania, precum si pentru orice fapte savarsite in legatura cu

profesia sau in afara acesteia, care sunt de natura sa prejudicieze onoarea si

prestigiul profesiei sau al Colegiului Farmacistilor din Romania.

Sanctiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

159


c) vot de blam;

d) suspendarea calitatii de membru al colegiului Farmacistilor din

Romania pe o perioada nedeterminata, de la o luna la un an.

Retragerea calitatii de membru al Colegiului Farmacistilor din

Romania opereaza de drept pe durata stabilita de instanta de

judecata prin hotarare definitiva a instantei judecatoresti, cu privire

la interzicerea exercitarii profesiei.

18.3 VENITURI SI CHELTUIELI ALE COLEGIULUI FARMACISTILOR DIN

ROMANIA

Veniturile Colegiului Farmacistilor din Romania se constituie din:

a) taxa de inscriere;

b) cotizatii lunare ale membrilor;

c) contravaloarea serviciilor prestate membrilor sau persoanelor fizice

si juridice;

d) donatii si sponsorizari de la persoane fizice si juridice;

e) drepturi editoriale;

f) incasari din vanzarea publicatiilor proprii;

g) fonduri rezulatate din manifestarile culturale si stiintifice;

h) organizarea de cursuri de educatie profesionala continua;

i) alte surse.

Veniturile pot fi utilizate pentru cheltuieli cu organizarea si functionarea,

cheltuieli de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital,

perfectionarea pregatirii profesionale, acordarea de burse prin concurs farmacistilor,

intrajutorarea farmacistilor cu venituri mici, cererea de institutii cu scop filantropic si

stiintific, alte cheltuieli aprobate, dupa caz, de consiliul colegiului teritorial, respectiv

de Colegiul national.

160


CAPITOLUL 19

ORGANIZAREA SI FUNCTIONAREA ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI

MOASELOR DIN ROMANIA

Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania se organizeaza si

functioneaza sa organizatie profesionala a asistentilor medicali si a moaselor,

neguvernamentala, de interes public, nonprofit, avand ca obiect de activitate

controlul si supravegherea exercitarii profesiei de asistent medical si respectiv de

moasa cu drept de libera practica.

“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizatie cu

autonomie institutionala, patrimoniu propriu constituit din bunuri mobile si imobile,

avand sediul central in Municipiul Bucuresti. In cadrul “Ordinului Asistentilor Medicali

si Moaselor din Romania” se organizeaza comisii de specialitate precum: Comisia

de Specialitate a Asistentilor Medicali Generalisti, Comisia de Specialitate a

Moaselor, Comisii de Specialitate pentru celelalte specialitati ale asistentilor medicali

precum si Comsia de Disciplina.

19.1 ATRIBUTIILE “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN

ROMANIA”

b) Atributiile generale:

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea normelor

specifice si a reglementarilor privind profesiile de asistent medical

si moasa, asigurand aplicarea lor;

- promoveaza drepturile si interesele profesionale ale membrilor sai,

apara onoarea, libertatea si independenta profesionala a

asistentilor medicali si moaselor in exercitarea profesiei;

- supravegheaza respectarea standardelor de calitate a activitatilor

de asistent medical si moasa;

161


- participa in colaborare cu Ministerul Sanatatii la elaborarea

criteriilor si standardelor de evaluare a calitatii ingrijirilor de

sanatate, asigurand aplicarea acestora;

- elaboreaza si adopta Regulamentul de Organizarea si Functionare

a Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania precum si

Codul de Etica si Deontologie al asistentului medical si moasei din

Romania;

- ii reprezinta pe membrii sai in relatiile cu autoritatile si institutiile

guvernamentale si neguvernamentale interne si internationale;

- organizeaza judecarea cazurilor de abateri de la normele de etica,

deontologie profesionala si a cazurilor de malpraxis;

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la inscrierea asistentilor

medicali si moaselor in Registrul Unic National al Asistentilor

Medicali si Moaselor din Romania;

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la organizarea si desfasurarea

concursurilor si examenelor pentru asistenti medicali si moase;

- elibereaza avizul necesar dobandirii autorizatiei de “libera practica”

in profesiile de asistent medical si moasa;

- reprezinta asistentii medicali si moasele care desfasoara activitati

de ingrijire in cardul sistemului asigurarilor de sanatate la

elaborarea contractului-cardu privind conditiile acordarii asistentei

medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate si a

normelor de aplicare ale acestuia;

- stabileste in functie de gradul riscului profesional, valoarea riscului

asigurat in cadrul asigurarilor de raspundere civila pentru asistenti

medicali si moase;

- organizeaza puncte teritoriale de informare privind legislatia

sistemului de sanatate;

- elaboreaza ghiduri si protocoale de practica, criteriile si conditiile

privind asigurarea calitatii ingrijirilor de sanatate pe care le propune

spre aprobare Ministerul Sanatatii.

162


c) Atributiile “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”

in domeniul formarii profesionale:

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii si M.E.C. la organizarea

educatiei continue, cresterii gradului de competenta profesionala a

asistentelor medicale si moaselor;

- colaboreaza cu Ministerul Sanatatii la elaborarea metodologiei si

tematicilor de concursuri si examene pentru asistente medicale si

moase;

- sustine dezvoltarea cercetarilor stiintifice si organizeaza manifestari

stiintifice in domeniul ingrijirilor de sanatate;

- organizeaza centre de pregatire lingvistica, necesare exercitarii

profesiei de catre asistentii medicali si moase cetateni ai statelor

membre U.E., ai statelor aparatinand Spatiului Economic European

sau ai Confederatiei Elvetiene.

19.2 MEMBRII “ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI

MOASELOR DIN ROMANIA”

Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” se dobandeste la cerere, fiind dovedita prin certificatul de membru care se

elibereaza la inscriere, calitate care se pierde pe durata suspendarii sau in cazul

retragerii dreptului de exercitare a profesiei de asistent medical sau moasa.

Pot deveni la cerere, membrii ai “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor

din Romania” si asistentii medicali si moasele cetateni ai unui stat membru al U.E.,

ai unui stat apartinand Spatiului Economic European sau ai Confederatiei Elvetiene

stabiliti in Romania. Calitatea de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania” o pot pastra la cerere si pensionarii asistenti medicali si

respectiv moase care au practicat meseria.

163


19.3 DREPTURILE SI OBLIGATIILE MEMBRILOR “ORDINULUI

ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au

urmatoarele drepturi:

- de a alege si de a fi alesi in organele reprezentative ale “Ordinului

Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”;

- de a avea acces la toate datele care privesc organizarea

administrativa a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” si a filialelor acestuia;

- de a se adresa tuturor organelor “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania” si de a fi informat privind desfasurarea

acestora;

- de a participa la programe de perfectionare pentru asistenti

medicali si moase;

- de a contesta sanctiunile primite in termen de 30 de zile de la

comunicarea lor;

- dreptul persoanelor care exercita functii de conducere la nivel

teritorial sau national in structura “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania” de a-si mentine locul de munca pe

perioada in care indeplinesc functiile respective;

- de a beneficia de asistenta medicala gratuita si medicamente

gratuite atat personal cat si pentru membrii de familie.

Membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” au

urmatoarele obligatii:

- sa respecte reglementarile legale privind exercitarea profesiei;

- sa respecte statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” privind exercitarea profesiilor de asistent medical si

moasa precum si regulamentul de organizare si functionare (ROF)

al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” ;

164


- sa respecte si sa aplice prevederile codului de etica si deontologie

al asistentilor medicali si moaselor din Romania;

- sa participe la adunarile generale ale filialelor din care fac parte;

- sa apere reputatia si interesele legitime ale asistentilor medicali si

moaselor;

- sa faca dovada cunoasterii normelor de deontologie profesionala

- sa nu aduca prejudicii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor

din Romania”.

Raspunderea disciplinara:

- membrii “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”

care incalca normele de exercitare a profesiei si nu respecta Codul

de etica si deontologie al asistentilor medicali si al moasei din

Romania raspund disciplinar, in functie de gravitatea abaterii si li se

va aplica una din urmatoarele sanctiuni: mustrare, avertizment,

suspendarea temporara a calitatii de membru, retragerea calitatii

de membru al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania”;

- raspunderea disciplinara a membrilor “Ordinului Asistentilor

Medicali si Moaselor din Romania” nu exclude raspunderea civila,

contraventionala si penala.

19.4 ORGANIZAREA LA NIVEL NATIONAL SI TERITORIAL A

“ORDINULUI ASISTENTILOR MEDICALI SI MOASELOR DIN ROMANIA”

“Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este organizat la nivel

national, judetean si la nivelul municipiului Bucuresti si functioneaza prin filialele

judetene si cea a Municipiului Bucuresti. Filialele judetene si a Municipiului Bucuresti

nu au personalite juridica si beneficiaza de autonomie organizatorica si functionala

165


in limitele prevazute de statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” .

Organele de conducere ale filialelor judetene si respective ale

Municipiului Bucuresti sunt:

Adunarea Generala

Consiliul Judetean

biroul Consiliului Judetean

Presedintele.

Adunarea Generala – este constituita din reprezentantii tuturor asistentilor

medicali si moaselor cu drept de libera practica inscrisi in filiala respectiva, potrivit

normei de reprezentare de 1 la 50. Adunarea generala alege prin vot secret, cu

majoritate simpla, membrii Consiliului Judetean respectiv membrii Consiliului

Municipiului Bucuresti, in prezenta a cel putin 2/3 din numarul total al

reprezentantilor alesi.

Consiliile Judetene - au un numar de membrii proportional cu numarul

asistentilor medicali si moaselor inscrisi in organizatia “Ordinului Asistentilor Medicali

si Moaselor din Romania” , dupa cum urmeaza:

pana la 1000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 11 membrii

intre 1001-2000 asistenti medicali si moase inscrisi- 15 membrii

intre 2001-4000 asistenti medicali si moase inscrisi- 19 membrii

peste 4000 de asistenti medicali si moase inscrisi- 21 de membrii.

Consiliul Municipiului Bucuresti este alcatuit din 25 de membrii. Alegerile sunt

validate in prezenta a 2/3 din numarul total al reprezentantilor in Adunarea Generala.

In cazul in care nu este intrunita conditia de mai sus, in termen de 2 saptamani, se

va organiza o alta adunare generala pentru alegeri, al carei rezultat va fi validat

indiferent de numarul participantilor. Consiliul Judetean respectiv al Municipiului

Bucuresti, va alege dintre membrii sai un birou format dintr-un presedinte, 2

vicepresedinti, si un secretar.

166


Organizarea la nivel national a “Ordinului Asistentilor Medicali si

Moaselor din Romania”:

Organele de conducere a “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” la nivel national sunt:

Adunarea Generala Nationala este constituita din reprezentanti alesi la

nivel judetean si al Municipiului Bucuresti potrivit normei de 1 reprezentant la 500 de

membrii. Adunarea Generala Nationala alege prin vot secret cu majoritate simpla,

membrii Consiliului National al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania”, in prezenta a minim 2/3 din numaul total a reprezentantilor alesi. In cazul

in care la Adunarea Generala Nationala la care au loc alegeri nu se intrunesc un

numar de 2/3 din numarul total al reprezentantilor, in termen de 2 saptamani, se va

organiza o alta Adunare Generala Nationala de alegeri, al carei rezultat va fi validat

indiferent de numarul participantilor. Adunarea Generala Nationala adopta in

prezenta a cel putin 2/3 din numarul total al reprezentantilor alesi Codul de Etica si

Deontologie al asistentilor medicali si moaselor din Romania, regulamentul de

organizare si functionare al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania”, precum si statutul “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” .

Consiliul National – este alcatuit din cate 2 reprezentanti ai fiecarui judet,

respectiv 4 reprezentanti ai Municipiului Bucuresti si cate un reprezentant din

ministerele cu retea sanitara proprie alesi de catre Adunarea Generala Nationala.

Consiliul National este legal constituit in prezenta a jumatate + 1 din numarul

membrilor sai si hotaraste cu majoritate simpla. Consiliul se intruneste in sesiuni

trimestriale si extraordinare. In cadrul Consiliului National functioneaza Comisia

Nationala de specialitate a asistentilor medicali generalisti, Comisia Nationala de

Specialitate a moaselor, Comisii Nationale de specialitate pentru celelalte specialitati

ale asistentilor medicali, Comisia Nationala de disciplina precum si departamante si

compartimente de specialitate.

“Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania” este coordonat intre

sesiunile Cosniliului National de catre Biroul Executiv.

167


Biroul executiv – al Consiliului National este constituit din presedinte, 3

vicepresedinti, si un secretar alesi prin vot secret de membrii Consiliului National.

Organizarea alegerilor la nivel national, judetean si respectiv al Municipiului

Bucuresti, se desfasoara o data la patru ani in baza regulamentului de alegeri

elaborat de Biroul Executiv al “Ordinului Asistentilor Medicali si Moaselor din

Romania” si aprobat de Consiliul National.

Veniturile ordinului asistentilor medicali si moaselor din Romania se constituie

din taxe de inscriere, cotizatii lunare, donatii, sponsorizari, fonduri rezulatate din

taxe, percepute pentru manifestari stiintifice, drepturi editoriale, alte surse cu

respectarea prevederilor legale.

168


CAPITOLUL 20

CONCLUZII

Sistemul serviciilor de sanatate din Romania aflat in plina reforma din anul

1989 are ca obiective strategice imbunatatirea starii de sanatate a populatiei,

garantarea accesului echitabil la serviciile sistemului de ingrijiri de sanatate si

asigurarea unui sistem de ingrijiri mai bine calificat.

Pe parcursul derularii reformei s-a actionat pe linia reorganizarii si

eficientizarii activitatii spitalicesti, revigorarii asistentei primare prin medicii de

familie, reorganizarii ambulatoriului de specialitate si armonizarea legislatiei cu cea a

Uniunii Europene.

In contextul reformei se impune clarificarea rolurilor si responsabilitatilor

principalilor actori din sectorul sanitar, profesionalizarea personalului de conducere,

constituind o etapa importanta a reformei. Managerii spitalelor trebuie sa se

preocupe permanent de toate aspectele ce afecteaza acordarea serviciilor de ingrijiri

de sanatate precum si de sanatatea financiara a spitalelor. Managerii de spitale

stabilesc procedurile corecte pentru monitorizarea performantelor stabilite pe baza

politicilor de functionare si dezvoltare. Monitorizarea activitatii implica stabilirea unui

flux informational operational, ce va semnala permanent modul in care se realizeaza

obiectivele politicilor de functionare si au de asemenea responsabilitati referitoare la

crearea si monitorizarea politicilor financiare. Responsabilitatile specifice includ

stabilirea bugetelor precum si colectarea si evaluarea informatiilor financiare si

statistice.

Managerii de servicii de sanatate trebuie instruiti privind mediul spitalicesc si

functionarea in cadrul acestuia. Asistentul medical, membru al echipei de ingrijire

poate fi de asemenea si membru al corpului managerial al unitatii sanitare in care isi

desfasoara activitatea, ca asistent sef de sectie sau director nursing.

Analizand situatia actuala a sistemului sanitar romanesc precum si evolutia

acestuia,se impune ca Romania sa-si identifice permanent nevoile reale de servicii

medicale sis a elaboreze programe de actiune bazate pe resursele disponibile,

169


avand in vedere faptul ca asiguratul este elementul central al sistemului asigurarilor

de sanatate.

Prioritatile reformei sectorului sanitar vizeaza aspecte precum:

1. Stabilirea unor politici coerente de sanatate, dezvoltarea acestor politici

bazandu-se pe analiza indicatorilor de sanatate comparabili ca nivel cu cei din

Uniunea Europeana.

2. Avand in vedere criza financiara existenta la nivelul spitalelor se impune

profesionalizarea personalului de conducere si dezvoltarea managementului

spitalicesc strategic, financiar si al proceselor administrative.

3. Un alt aspect important al reformei este asigurarea finantarii durabile si

predictibile a sistemului sanitar romanesc.

4. Cresterea performantei spitalelor cu asigurarea accesului la serviciile

spitalicesti si expunerea acestora pe piata serviciilor spitalicesti. Obiectivele

reformei organizationale a spitalelor fiind cresterea eficientei tehnice si alocative,

cresterea accesibilitatii pentru grupurile defavorizate si adecvarea structurii

serviciilor spitalicesti la asteptarile utilizatorilor.

5. Integrarea sanatatii in alte politici, cum ar fi cele privind protectia sociala,

educatia, cultura, dezvoltarea economica.

Masurile principale ce ar trebui urmate sunt:

- dezvoltarea unui model de alocare obiectiva a fondurilor existente in sistem

catre spitale, in functie de caracteristicile spitalului;

- stabilirea anuala a numarului necesar de medici si asitenti medicali care

sunt pregatiti in sistemul de invatamant medical public si privat;

- dezvoltarea programelor de formare continua;

- incurajarea colaborarii intre spitalele din Romania si cele din Uniunea

Europeana si SUA, favorizand schimburile de specialisti, crearea colectivelor mixte

de cercetare, ducand nemijlocit la imbunatatirea actului medical;

- imbunatatirea eficientei si calitatii serviciilor medicale prin restructurarea si

reorientarea lor cu scopul de a raspunde nevoilor de ingrijire a populatiei;

170


- achizitionarea prioritara a produselor farmaceutice romanesti cat si a

aparaturii si instrumentarului medical;

- introducerea conceptului cast-eficienta, prin organizarea unor servicii

medicale integrate;

- cresterea rolului medicinei preventive si promovarii sanatatii;

- accentuarea autonomiei serviciilor de sanatate, ducand la stimularea

competitiei si calitatii serviciilor medicale;

- asigurarea unor servicii medicale de calitate ridicata pe intreg teritoriul tarii,

reducand diferentele intre mediul rural si urban;

- sustinerea infiintarii si dezvoltarii serviciilor medicale private etc.

Aceasta carte intentioneaza sa ofere viitorilor asistenti medicali informatii si

cunostinte care sa vina in sprijinul formarii lor profesionale si manageriale.

171


BIBLIOGRAFIE

1. Armenia Androniceanu "Management public" Editura

Economica, Bucureşti, 1999

2. Charles Debbach "La transparence administative en Europe" - ediţia II-

1995

3. "Cartea alba a guvernării" - capitolul privind sectorul public

4. Conferinţa privind problemele de sănătate de interes comun pentru

România si Uniunea europeana (Bucureşti 4-6 octombrie 2000)

5. Comunicatul Ministerului Sănătăţii si Familiei privind reuniunea de la 21

februarie 2003

6. Nita Dobrota "Dicţionar de Economie" Editura Economica, Bucureşti 1999

7. Prof. G. Moldoveanu "Analiza organizationala" Editura Economica,

Bucureşti, 2000

8. I. Plumb "Managementul Servicilor publice" Editura ASE, Bucureşti 2000.

9. Institutul National de Statistica si Studii Economice - indicatori

demografici

10. Legea 70/2002 priwind regimul juridic si metodologia administrării

unităţilor sanitare publice de interes local si judeţean

11. Legea nr. 145/1997 privind asigurările de sănătate

12. Legea nr. 307/2004 privind exercitarea profesiei de aisstent medical si a

profesiei de moasa, precum si organizarea si functionarea „Ordinului

Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania”

13. Legea nr. 529- Legea pentru ratificarea Acordului European asupra

instruirii si formarii asistentilor medicali, incheiat la Strasbourg la 25 oct.

1967

14. Legea 146/1999

15. HG 743/3 iulie 2003

16. Hotărârea guvernului nr 790/2001 privind organizarea si funcţionarea

Ministerului Sănătăţii si Familiei

17.Marius Profiroiu "Managementul strategic al colectivităţilor locale"

172


Editura economica , Bucureştii 1999

18.Marius Profiroiu, Irina Popescu "Politici Europene" Editura economica,

Bucureşti, 2003

19.O. Nicolescu, I. Verboncu "Metodologii Manageriale" Editura tribuna

Economice, Bucureşti, 2001

20.Programul de guvernare 2000-2004 - capitolul V privind imbunatatirea

stării de sănătate a populaţiei

21.O.U.G nr 150/ 31 oct. 2002 privind organizarea si funcţionarea sistemului

de asigurări sociale de sănătate

22. OUG 48/2003 privind intarirea disciplinei financiare si a creşterii

eficientei utilizării fondului sistemului sanitar

23. Ordonanţa Guvernului nr. 124/1999 privind organizarea

cabinetelor medicale

24. Ordonanţa de Guvern nr. 182/2002 privind licitaţiile electronice

173

Curs Management Si Legislatie Sanitara

Documents

Transcript of Curs Management Si Legislatie Sanitara