Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

209
LITERATURA ROM´Nˆ VECHE Repere semnificative Note de curs

Transcript of Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Page 1: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

LITERATURA ROM´Nˆ VECHERepere semnificative

Note de curs

Page 2: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu6

Argument

Editarea cursului pentru studenþii anului al III-lea de laFacultatea de Litere ºi Facultatea de Teologie-Limba românã –Universitatea din Piteºti a fost impusã de necesitãþi de ordindidactic.

Construit pe trei mari momente (literatura popularã,literatura cultã ºi literatura religioasã), cursul pune în discuþiemodalitãþi moderne de operare pe textul vechi: s-a apelat lanoþiuni teoretice asimilate de studenþi prin cursurile efectuate înanii anteriori (Teoria literaturii, Istoria limbii române literare,Pragmaticã etc.).

Page 3: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 7

REPERE

Periodizare. Delimitªri. Observaþii asupra literaturiiistoriografice. Text ”i imagine în cultura românª veche

Afirmarea formelor literare poate fi pusã în legãturãdirectã cu epoca veche (1532-1780) a evoluþiei limbii românede culturã. Din perspectiva cercetãtorilor limbii literare1,aceastã epocã a fost departajatã pe douã perioade: “Perioadacuprinsã între 1532 ºi 1640 delimiteazã faza formãrii variantelorteritoriale ale limbii române literare. Perioada cuprinsã între1640 ºi 1780 se caracterizeazã prin consolidarea acestorvariante, prin influenþele reciproce dintre ele ºi prin realizareacelei dintâi unificãri a românei literare”2.

Perioada cuprinsã între anii 1532-1640 a fost delimitatãîn alte trei. Astfel între 1532-1550 – se desfãºoarã începuturileliteraturii române. Textele apãrute aici nu au fost conservateînsã în formã nemijlocitã: Evanghelia, Apostolul, Catehismul.Etapa urmãtoare 1551-1600 – se distinge printr-un efortsusþinut, concretizat într-un numãr relativ mare de texte: 58.Dintre acestea, o parte apar ca versiuni unui text de bazã (vezicele 9 versiuni integrale sau fragmentare al Psaltirii, cele 5versiuni ale rugãciunii Tatãl nostru3 º.a.).

1Vezi Ion Gheþie, coordonator, Istoria limbii române literare. Epocaveche (1532-1780), Bucureºti, Editura Academiei Române, 1997.2Ion Gheþie, coordonator, Istoria limbii române literare ..., pp. 52-53.Pentru Epoca modernã au fost stabilite trei perioade: “1. Între 1780 ºi1836 se constatã o perioadã de diversificare lingvisticã, la capãtulcãreia unitatea câºtigatã în veacul precedent este în mare partepierdutã. 2. Între 1836 ºi 1881 se plaseazã faza de constituire aprincipalelor norme ale limbii literare unice de astãzi. 3. Între 1881 ºi1960 are loc definitivarea în amãnunt a normelor limbii româneliterare.”, op. cit., p. 53.3Pentru variantele rugãciunii vezi Luiza Petre Pârvan, MihaelaGãitãnaru, Laura Bãdescu, Crestomaþia limbii române literare,

Page 4: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu8

Prezentarea cãrþilor este realizatã plecând de ladistincþia extrem de productivã în epocã: laic – religios. În modevident numãrul textelor religioase este cu mult mai mare decâtcel al textelor laice. Literatura laicã este reprezentatã prin câtevatexte: Floarea darurilor Putna, 1592-1604, un fragment istoricmoldovenesc din 1587-1588 ºi niºte reþete medicale, aparþinândliteraturii ºtiinþifice populare ºi pãstrate în Codicele Bratul –Braºov, 1559-1600. Mai poate fi menþionat ºi un text de magiepopularã Începãturã de nuiale. Textele religioase au fostîmpãrþite în canonice ºi apocrife4. Textele canonice sunt delecturã bisericeascã Tetraevanghelul, Apostolul, Psaltirea; dedoctrinã creºtinã Catehismul; de drept ecleziastic Pravilaritorului Lucaci sau de exegezã ºi edificare moralã Cazaniile,Omilia. Textele apocrife din a doua jumãtate a secolului alXVI-lea au fost etichetate drept texte populare: ele sunt texteapocaliptice (Apocalipsul Sf. Pavel, Legenda lui Avram),legende hagiografice (Legenda Sfântului Sisinie ), texte laice.

Textele aparþinând perioadei cuprinsã între anii 1601-1640, sunt în cea mai mare parte tot religioase – canonice sauapocrife. Literatura popularã este reprezentatã prin câtevalucrãri (Alexandria, Floarea darurilor, Gromovnicul), ceaistoricã prin Cronograful lui Moxa. Lipsesc lucrãrile ºtiinþifice,iar o serie de texte de mici proporþii sunt adunate în codicemiscelanee: Codicele Sturdzan, Codicele de la Ieud, CodiceleNeagoean, Codicele Todorescu. Literatura de drept ecleziasticînregistreazã patru versiuni ale vechii traduceri a Pravilei.Literatura omileticã este reprezentatã prin Omilia la Pa”ticopiatã în Manuscrisul de la Ieud ºi Codicele Todorescu. Înliteratura bisericeascã canonicã apar traduse trei lucrãri noi:Leastviþa lui Ioan Sinaitul, Pravila aleasª tãlmãcitã deEustratie Logofãtul ºi Cuvântul la înmormântare rostit în1639 la Calafendeºti în Moldova de dascãlul Toader.

Epoca veche, vol. I, Editura Universitãþii din Piteºti, 2000, pp. 25, 44,78, 84, 99.4Ion Gheþie, coordonator, Istoria limbii române literare ..., pp. 77-79.

Page 5: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 9

A doua perioadã a epocii vechi, 1640-1780 a fostdelimitatã pe trei nivele distincte: 1640-1673, 1673-1715, 1715-17805.

Activitatea tiparniþelor este în strânsã legãturã cudezvoltarea culturalã manifestatã prin tipãrituri. S-a observat cã“primele cãrþi româneºti apar aproape în acelaºi timp în ÞaraRomâneascã (Pravila de la Govora, 1640), Transilvania(Evanghelia cu învªþªturª , 1641) ºi Moldova (Cazania luiVarlaam, 1643)”6. Literatura religioasã înregistreazã acumopere capitale: Noul Testament de la Bªlgrad , 1648, lucrãri dedoctrinã creºtinã (Catehismul calvinesc, 1642), texte omiletice(Cazania lui Varlaam, 1643) ºi de exegezã moralã (Cazania dela Govora, 1642; ˛nvªþªturile preste toate zilele , 1642). Înaceastã perioadã apare legatã de numele mitropolitului Varlaam,prima operã ce marcheazã începutul literaturii polemice –Rªspuns împotriva Catehismusului calvinesc , 1645.Mitropolitul Varlaam fusese cel care inaugurase prin Cartearomâneascª de învªþªturª ºi naþionalizarea predicii în bisericãprin introducerea vieþii a doi sfinþi autohtoni. Scrierile de dreptcanonic (Pravila de la Govora, 1640 tradusã de Moxa) vin sãcompleteze cadrul succint precizat aici.

Literatura istoricã prin Letopiseþul Þªrii Moldovei allui Grigore Ureche subsumeazã prima cronicã pãstratã în limbaromânã. Literatura popularã apare reprezentatã prin romanulascetic Varlaam ”i Ioasaf reprodus în numeroase variante dupãtraducerea de prin 1648 a lui Udriºte Nãsturel. Încercãri dedelimitare a unei literaturi ºtiinþifice apar ilustrate în Munteniaprin lexicoane slavo-române: Lexiconul lui Mardarie Cozianul(1649) ºi Lexiconul lui Mihai (1671). Tot aici se încadreazã ºi oGeografie a Ardealului redactatã între 1640-1660. În ceea cepriveºte literatura juridicã bisericeascã, apar texte reprezentative

5Ion Gheþie, coordonator, Istoria limbii române literare ..., pp. 281º.u.6Ion Gheþie, coordonator, Istoria limbii române literare ..., pp. 281.

Page 6: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu10

de drept civil precum Pravila lui Vasile Lupu (1646) ºi˛ndreptarea legii (Târgoviºte, 1652).

În perioada 1673-1715, literatura religioasãînregistreazã titluri de referinþã pentru viaþa spiritualã aromânilor din cele trei provincii istorice. Precizarea câtorva dinoperele apãrute aici vorbesc de la sine despre efervescenþaculturalã: Psaltirea în versuri (1673), Biblia de la Bucure”ti(1688), Chiriacodromionul (Bãlgrad, 1699). Literatura istoricãse dezvoltã prin afirmarea unor cronicari de prestigiu precumMiron Costin, Vasile Damian, Teodosie Dubãu, Nicolae Costin,Radu Popescu, Radu Greceanu. În cadrul literaturii de delectareapar noi traduceri de cãrþi populare: Fiziologul (1693), Esopia(1703), Sindipa (1703), dar ºi de cãrþi de prevestire Foletulnovel. Versificãrile acoperã teme filozofice (Viiaþa lumii),politice, sociale sau istorice: Oda lui Mihai Halici junior(1674), Epigramele lui Franck von Franckenstein (1679),Domnii Þªrii Moldovei de Dosoftei (dupã 1686), Poveste dejale a lui Radu Greceanu (1696-1699). Literatura filozoficãînregistreazã unul dintre cele mai disputate texte DespreRaþiunea Dominantª introdus în Biblia de la Bucure”ti ºireceptat drept a IV-a Carte a Macabeilor. Divanul lui Cantemirvine se accentueze cotitura spre profan în cadrul literaturiididactice. Geografia este reprezentatã printr-o Cosmografie ºi oGeografie a Asiei copiate de dascãlul Costea din Braºov între1693-1703. În domeniul lingvisticii apar dicþionarele: latin-român de T. Corbea (1700), român-latin AnonymusCaransebensiensis, latin-român-maghiar LexiconMarsilianum.

Perioada cuprinsã între 1715-1780 este caracterizatãprintr-o deplinã înflorire a literaturii religioase, cãci patronatulbisericii aparþine unor cãrturari strãluciþi precum Dosoftei sauAntim Ivireanul. Literatura istoriograficã subsumeazã opereleunor cronicari de prestigiu precum Ion Neculce sau RaduPopescu. Cãrþile populare apar ca reprezentative pentru gustullectorului medieval care preferã Alexandria ºi Esopia.Rãspândirea cronicilor versificate este generalã în Muntenia ºi

Page 7: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 11

Moldova unde apar Istoria lui Constantin VodªBrâncoveanul (1750), Istoria lui Iordache Stavrache (1767)sau Cuvinte în versuri a cetªþii Hotinului (1770), Versuripentru moartea domnului Griogore Ghica (1778). Lucrãrileºtiinþifice adunã câte o Cosmografie în Muntenia (1766) ºiTransilvania (jumãtatea secolului al XVIII-lea). Printre primelegramatici româneºti sunt citate Gramatica rumâneascª a luiDimitrie Eustatievici Braºoveanul (1757) ºi Gramaticaieromonahului Macarie (1772). În cadrul literaturii juridico-administrative se remarcã activitatea constantã a cancelariilordomneºti în emiterea legilor sau actelor; reprezentative apar aici˛nvªþªtura Ecaterinei a II-a (1773), Micul manual de legisau Pravilniceasca condicª (1780).

DelimitªriFãrã îndoialã cã în ceea ce priveºte aria largã care

subsumeazã operele literaturii medievale româneºti sau aleliteraturii române vechi poate fi ajustatã considerabil dacãaplicãm dintr-o perspectivã diacronicã conceptele de gen ºispecie literarã.

Vasile Florescu în Conceptul de literaturª veche 7

afirma dubla misiune a adjectivului în componenþa sintagmeiliteraturã veche. Prima era aceea de a sugera o determinaretemporalã, iar a doua de a preciza implicaþii calitative. Astfelcercetãtorul referindu-se la determinarea cronologicã arãta cãistoria unei literaturi începe cu primele manifestãri culturale alepopoarelor noi ºi þine, în cazul celor apusene, pânã în preajmaRenaºterii. În cazul popoarelor rãsãritene, încheierea ei începecu pãtrunderea masivã a ideilor iluministe.

În ceea ce priveºte implicaþiile calitative VasileFlorescu face trimitere la imposibilitatea restituirii unor opereazi ilizibile sau greu accesibile marelui public date fiindcondiþiile conservãrii sau redactãrii lor. Criteriul teritorial are un

7Vasile Florescu, Conceptul de literaturª veche , Bucureºti, Edituraªtiinþificã, 1968, pp.259-273.

Page 8: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu12

rol important încât pentru unii cercetãtorii istoria unei literaturinaþionale ar trebui sã înceapã cu mult înainte de naºtereapoporului respectiv. La noi este pseudo acreditatã ideea de aîncepe istoria literaturii române cu versurile getice pe care le-arfi scris Ovidiu (vezi în acest sens Mihail Diaconescu cu Istorialiteraturii dacoromâne ).

Confuzã ca extensie, noþiunea de literaturã veche nupoate fi pentru unii cercetãtori (v. V. Florescu, p. 266) punctulde plecare pentru formarea unui concept estetic, cum ar fi cazulcelei de literaturã clasicã sau modernã.

Profesorul Mihai Moraru reafirma ambiguitateaconceptului de literaturã veche “în ciuda unor încercãri actualetot mai asidue, curentele sau tendinþele umaniste, baroce ºiclasiciste nu sunt suficient de clar ºi convingãtor delimitate faþãcu literatura medievalã, care se pare cã rãmâne principalulechivalent sinonimic al conceptului de literaturã veche”8.

Pentru spaþiul critic contemporan s-a impus prin uzsintagma de literaturã românã veche.

Astãzi conceptul estetic este însã subscris spaþiului largal receptãrii cãci “vedem de-a lungul secolelor cum câmpulliteraritãþii condiþionale se extinde necontenit, ca urmare a uneitendinþe aparent constante, sau poate în creºtere, de recuperareesteticã, ce acþioneazã peste tot ºi care aduce creditului artei omare parte din ceea ce acþiunea timpului îi ia celui al adevãruluisau utilitãþii: de aceea, un text intrã mai uºor decât iese dincâmpul literaturii”9.

Criteriile de evaluare se aflã într-o continuã evoluþieînsã, literaritatea10, teoretizatã iniþial de formaliºtii ruºi, va ficea care va îngãdui, într-o oarecare mãsurã acceptarea unortexte drept opere subscrise literaturii

8Mihai Moraru, De nuptiis Mercuri et Philologiae, p.82.9Gerard Genette, Introducere în arhitext. Ficþiune ”i dicþiune ,Bucureºti, Editura Univers, 1994, p. 10410Roman Jakobson, Poezia modernª rusª, Praga, 1921, “literaritatea,adicã ceea ce face dintr-o operã datã o operã literarã”.

Page 9: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 13

De altfel, Gerard Genette11 va folosi aceastã sugestie aformaliºtilor mergând mai departe ºi afirmând existenþa a douãregimuri de literaritate ce îngãduie receptarea unui text dreptoperã literarã: “Trebuie sã precizãm în ce condiþii un text, oralsau scris, poate fi perceput drept o <<operã literarã>>, sau într-un sens mai larg, drept un obiect (verbal) cu funcþie esteticã –gen în cadrul cãruia operele constituie o specie aparte, definitãîntre altele prin caracterul intenþional (ºi perceput ca atare) alfuncþiei. Acestei deosebiri de întindere îi corespunde cuaproximaþie opoziþia dintre cele douã regimuri de literaritate:cel constitutiv, garantat de un complex de intenþii, de convenþiigenerice, de tradiþii culturale de toate felurile, ºi cel condiþionalcare provine dintr-o apreciere esteticã subiectivã ºi mereurevocabilã. Categoria foarte teoreticã (ºi adesea neobservatã) aregimului se întâlneºte cu încã una, aflatã mai la vedere, care îieste oarecum perpendicularã: cea a criteriului empiric pe carese întemeiazã, fie ºi cu întârziere, un diagnostic de literaritate.Acest criteriu poate fi fie tematic, adicã privind conþinutultextului (despre ce este vorba), fie formal sau, într-un sens mailarg, rematic, adicã legat de caracterul textului însuºi ºi de tipulde discurs pe care îl exemplificã. [...]”12. 11Gerard Genette, Introducere în arhitext. Ficþiune ”i dicþiune , p.104.12Gerard Genette, Introducere în arhitext. Ficþiune ”i dicþiune , p.86. Vezi s.urm. p. 87 “Criteriul tematic invocat cel mai adesea ºi maicu îndreptãþire de la Aristotel încoace, ficþionalitatea funcþioneazãîntotdeauna ca regim constitutiv: o operã (verbalã) de ficþiune esteaproape inevitabil receptatã ca literarã, independent de orice judecatãde valoare, poate pentru cã atitudinea de lecturã pe care o postuleazã(faimoasa <<suspendare voluntarã a incredulitãþii>>) este o atitudineesteticã în înþelesul kantian, de <<dezinteresare>> privind raportul culumea realã. Cât despre criteriul rematic, el poate determina douãmoduri de literaritate prin dicþiune. Unul (poezia) are un regimconstitutiv: oricum am defini forma poeticã, un poem este totdeaunaoperã literarã, pentru cã trãsãturile formale (variabile) care-lmarcheazã ca poem sunt, într-un chip nu mai puþin evident, de ordinestetic. Celãlalt mod de dicþiune (proza neficþionalã) nu poate fi

Page 10: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu14

Compartimentarea literaturii în genuri ºi specii, diverseca structurã ºi funcþionalitate a fost vãzutã ca “o realitateobiectivã complexã”13 supusã unor delimitãri descriptive ºi dediagnozã (în încercarea de a le defini ºi justifica).

O viziune de ansamblu14 a principiilor esenþiale careopereazã diferenþiator în ceea ce priveºte genurile literare areliefat modalitãþi distincte de abordare a genurilor în funcþie demodul de expunere, forma internã ºi forma externã. Acestedelimitãri apar justificate din punct de vedere istoric “dar estetotdeauna dificil de gãsit un principiu unic anistoric, unprincipiu de ordine, valabil, care sã nu dea curs nici uneiobiecþii”15.

Despre evoluþia formelor literare, Vasile Florescu înConceptul de literaturª veche , p. 43, afirma cã aceasta esteconsecinþa specificului lor structural, dar ºi a complicãriiprogresive a regulilor pe care le impun autorii. Dincolo deaceastã perspectivã simplistã a receptãrii formelor literare înevoluþie, literatura românã veche s-a dezvoltat prin raportareaconstantã la spaþiul slav, prin acceptarea slavei ca limbã-vehicol, ºi la fondul de culturã bizantinã.

Alexandru Duþu16 realiza o imagine parþialã a evoluþieiunor specii literare distincte azi ºi cultivate cu asiduitate:“genurile literare de duratã lungã ºi mare audienþã, precumromanul care descinde din cartea popularã ºi care a luat avântpe mãsurã ce evenimenþialul a dobândit tot mai mareimportanþã. În cazul român, se poate afirma cã romanuldescinde din cartea popularã ºi din istoria practicatã la curþileboiereºti sau princiare...”.

Ca un loc comun general acceptat în criticã o constituieviziunea asupra poeticii clasice ºi renascentiste unde “structurile perceput ca literar decât în chip condiþionat, adicã în virtutea uneiatitudini individuale...”13Luiza Petre Pârvan, Teoria literaturii, p. 176.14Vezi Luiza Petre Pârvan, Teoria literaturii, p. 182.15Luiza Petre Pârvan, Teoria literaturii, p. 183.16Literatura comparatª ”i istoria mentalitªþilor , p. 71.

Page 11: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 15

retorice de bazã sunt rãspunzãtoare de faptul cã teoriei i seatribuie un caracter normativ: genul literar este spaþiul anumitorposibilitãþi tematice ºi formale, al anumitor modeleexemplificate în Poetica aristotelicã ºi în poeticile italiene alesecolului al XIV-lea, care elaboreazã principiile imitaþieipornind de la Aristotel, de la Ars poetica lui Horaþiu, conjugatãcu schemele retoricii ciceroniene, sau sub influenþa retoriciimedievale; pe lângã acestea, se constituie în acest cadru oierarhie de valori, o ordine piramidalã a genurilor”17

Tzvetan Todorov a definit genurile drept instituþiifuncþionând ca orizonturi de aºteptare pentru lectori ºi modelede scriiturã pentru autori.

Pentru literatura românã veche modelul de analizã afost în genere cel descriptiv impus de G. Cãlinescu în Istorialiteraturii de la origini pânª în prezent . Istoricitatea a fost celmai pregnant principiu normativ în cazul literaturii românevechi, cronologizarea apãrând drept element investit cu statutestetic. Miºcarea înnoitoare în literaturã a fost pusã pe seamaunor personalitãþi distincte receptate într-o relaþie decontinuitate ºi, mai rar, de simultaneitate.

În aceastã relaþie, raportul tradiþie-inovaþie a fost celcare a recomandat opera drept reprezentativã. De cele mai multeori istoria literaturii vechi nu a înregistrat operele dintr-un unghiasociativ, de vreme ce fiecare operã îºi ocupã un loc, stabilit celmai adesea de formaþia autorului (sau traducãtorului), ºi mai rar,de nivelul de culturã al lectorului. Relaþia dintre literatura vecheºi societatea care a generat-o în funcþie de varii condiþii de ordinreligios, moral, intelectual etc. a fost adusã în discuþie înultimele decenii de critica româneascã. Fãrã îndoialã cã aici unrol important îl joacã genul literar “simptom al unei culturi ºi alstatusu-lui social care îl produce, îl acceptã ºi îl difuzeazã”18.

Este îndeobºte acceptatã ideea unei intercondiþionãriîntre formã ºi conþinut cãci “într-un gen tematica e aºa de strâns

17Maria Corti, Principiile comunicªrii literare , p. 157.18Maria Corti, Principiile comunicªrii literare , p. 159.

Page 12: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu16

legatã de planul formal, cã numai din interdependenþã ianaºtere codificarea”19.

În spaþiul medieval românesc aceastã relaþie esteparticularizatã prin faptul cã “nu genul literar determinã unelteleexpresiei, ci obiectul discursului este factorul ce deþine aceastãfuncþie selectivã”20. Aceastã afirmaþie apare motivatã înperspectiva actualizãrii unor formule, cel mai adeseahagiografice, atât în vieþi cât ºi în cronici, epistole sau omilii.Fenomenul clasat între retoricã ºi stilisticã afirmã existenþa uneinorme fixate prin uz, cãci “personajele au prestaþii ordonate deetichetã, [...] textele se miºcã pe trasee prestabilite. Scriitoriicreeazã potrivit necesitãþilor etichetei, realitatea discursului loreste subordonatã perceptului...”21.

Construcþia operelor se subordoneazã invariabil unuiceremonial ce multiplicã tradiþia într-un spaþiu al acumulãrilorce þin de o fireascã diversificare ºi evoluþie. De aici ºi oindistincþie a genurilor datã de uzul aceloraºi modele retorice:“Congruenþa elementelor noi în structurile narative estefacilitatã de indistincþia genurilor. Istoriografie, cãrþi populare,cronici versificate, literaturã de ceremonial, opere de polemicãreligioasã, hagiografii uzeazã toate de scheme ºi elementecomune, au un sistem radicular comun”22.

Dimensiunile cãrþii în perioada veche dau indicaþiiasupra rãspândirii ºi folosirii acesteia, asupra mediului culturalºi spiritual care contribuie la apariþia ei. Însemnãrile marginalecontemporane sau posterioare achiziþionãrii indicã valoareamaterialã ºi spiritualã a cãrþii în perioada veche23.

19Maria Corti, Principiile comunicªrii literare , p. 162.20Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românª veche, I, p. 80.21Dan Horia Mazilu, Recitind literatura românª veche, I, p. 81.22Mihai Moraru, De nuptiis Mercuri et Philologiae, p.65.23Transcriem aici câteva dintre însemnãrile marginale reproduse deDan Buciumeanu în Comori de carte veche româneascª ”i strªinªîn Biblioteca I. G. Bibicescu din Turnu-Severin: “Aceastã sfântãcarte ce sã numeºte Mãrgãrit iaste a mea ºi s-au cumpãrat de ladumnialui boier Enicã Brãthianul cu 15 talere [...]” – Cartea

Page 13: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 17

Filologia, prin critica textelor ºi tehnica ediþiilor aevidenþiat elementele materiale ale cãrþii, importante în datare,localizare, autenticitate º.a.

Mircea Vasilescu în �Iubite cetitoriule...�. Lecturª,public ”i comunicare în cultura românª veche pornind de lapremisa cã formatul cãrþii vechi oferã date asupra practicilor delecturã demonstreazã cã acesta nu este “indiferent nici faþã detipul/ genul cãrþilor, nici faþã de categoria de public cãreia i seadreseazã”24. Luând drept bazã corpusul de cãrþi ºi informaþiileprivind formatul lor oferite de Bibliografia româneascª veche ,a realizat un studiu cantitativ pentru volumele tipãrite între1508-1820. În distribuþia acestora pe mai multe perioade,autorul a avut în vedere delimitãrile consacrate de istorialiteraturii ºi a tiparului românesc.

Astfel, perioadele au fost stabilite dupã cum urmeazã:1508 – 1588 – prima vârstã a tiparului românesc, 1635 – 1716reluarea activitãþii tipografice în Muntenia pânã dupã AntimIvireanul, 1717 – 1780 de la primele lucrãri post-Antim pânãdupã publicarea Mineelor de la Râmnic, 1781 – 1820 faza detranziþie spre literatura modernã. Observaþiile sunt deosebit derelevante pentru cadrul general al spaþiului nostru cultural:“tendinþa generalã este una de micºorare a formatelor. [..] faptulcã aproape jumãtate din cãrþile apãrute între 1781 ºi 1821 suntin-octavo e semnificativ, ca ºi prezenþa cu totul redusã aformatelor mici. <<Rãmânerea>> la niºte dimensiuni deaproximativ 21X15cm, cât era un in-octavo, sugereazã cã la noicartea nu devenise, în vremea aceea un obiect <<de luat cu

româneascª de învªþªturª, F. 8 fine, p. 202; “Aceastã sfântã carte, cesã chiamã Chiriiacodromion, o am cumpãrat eu cu tl. 7 ºi o am dãruitsfintei lui Dumnezeu besearici de la moºiia cea pãrinteascã...” –Cazanii, 1784, F.1, p.215; “Aceastã carte ce sã numeºteObrazovaniei, oblastei Basarabiei, am cumpãrat-o eu pã 25 lei, bani,din...” º.a.24Mircea Vasilescu în �Iubite cetitoriule...�. Lecturª, public ”icomunicare în cultura românª veche, p.94 º.u.

Page 14: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu18

sine>>, ci presupunea pãstrarea (deci ºi lectura) într-un locstabil”25.

Relevante, în studiul citat, apar informaþiile cu privire ladispunerea secvenþelor în cartea veche. S-a observat cã însecolul al XVI-lea, dupã titlu ºi stemã urmau fie textul propriu-zis, fie mai rar, tabla de materii urmatã de text, carteaîncheindu-se cu un epilog. De la jumãtatea secolului al XVII-leasecvenþele cãrþii imprimate dobândesc o structurã codificatã,neschimbatã pânã la sfârºitul secolului urmãtor; astfelsecvenþele cãrþii se prezintã, cu neînsemnate variaþiuni astfel:

“- titlul (de obicei lung ºi <<explicativ>> – trãsãturãcaracteristicã medievalitãþii);

- stema celui care a patronat editarea (de obiceiprincipele, mai rar apar stema mitropoliei sau a unei marifamilii aristocratice);

25 Mircea Vasilescu în �Iubite cetitoriule...�. Lecturª, public ”icomunicare în cultura românª veche, p. 97. Vezi º.u. “Formatelemari (in folio ºi in quarto) sunt destinate cãrþilor de uz bisericesc,utilizate în timpul slujbei, preotul sprijinindu-le pe pupitru pentru aciti, în timp ce alte tipuri de cãrþi apar din ce în ce mai des în formatulin octavo. Mai mult decât atât, cu cât ne apropriem de sfârºitulsecolului al XVIII-lea, se observã o adevãratã <<specializare>> aformatului maxim: nu mai sunt publicate in folio decât cãrþilefundamentale cultului ºi rânduielii religioase: evangheliar, liturghier,penticostar, minee etc. [...] in folio rãmâne astfel un simbol alautoritãþii ºi al puterii, sugerând caracterul fundamental al cãrþii; [...]cãrþile de uz practic (ºi individual), mai întâi religioase ºi apoi, din ceîn ce mai multe laice, apar ºi se impun în formatul mai accesibil inoctavo: manualele de ºcoalã, cãrþile de sfaturi practice, calendarele, totmai numeroase între 1780-1820, sunt în acest format, care se consacrãastfel cu o funcþie precisã. [...] Dar ierarhizarea ºi specializareaformatelor în funcþie de uz îºi fac loc chiar ºi în conservatoruldomeniu al cãrþilor religioase: apar între 1780-1820 în volume inoctavo tot mai multe psaltiri, catehisme, ceasloave, culegeri deînvãþãturi creºtine – adicã acel tip de texte destinate dintotdeauna maiales lecturii ºi formãrii individulului.”, p. 98.

Page 15: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 19

- versurile la stemã (care uneori lipsesc, alteori<<trec>> dintr-o carte în alta);

- dedicaþia cãtre patronul editãrii;- prefaþa (predoslovia) cãtre cititori;- textul propriu-zis;- epilogul (nota tipografului sau a editorului, cu

formulele convenþionale prin care îºi exprimã bucuria de afi încheiat lucrarea ºi îºi cere scuze pentru eventualeleerori)”26.

S-a observat cã vârstele mentalitãþii româneºti suntprofund marcate de istorie. Aceste vârste s-au dedus dinacþiunea istorizatã ºi au în centru modele umane caracteristice.

Elvira Sorohan în Introducere în Istoria literaturiiromâne a stabilit câteva dimensiuni fundamentale alemodelului eroului medieval. Astfel, imaginarul feudal dinsecolul al XIV-lea ºi primele decenii ale veacului urmãtor a fostdominat de modelul voievodului întemeietor de þarã . Figurãlegendarã, el e un fel de sacerdot al ritualului cinegeticsimbolic, de luare în stãpânire definitivã a pãmântului þãriistrãbune. Aºa povesteºte Miron Costin, cã Dragoº, condusmiraculos de bourul sãlbatic recucereºte þara Moldovei, dupã ceo recunoaºte ca þinut ancestral.

În secolele al XV-lea ºi al XVI-lea se reliefeazã cafigurã dominantã eroul, apãrãtor de þarã, caracterizat prinsapientia et fortitudo. Atunci, umanitatea acestor locuri eraantrenatã în acþiuni rãzboinice violente, care nu dãdeau rãgaz dereflecþie culturalã. În ceea ce priveºte cartea, aceasta e vremeacãlugãrilor. Boierii, oricât de învãþaþi ºi pregãtiþi sã scrie, erausechestraþi de actul eroic alãturi de domn. Primele cronicioriginale rãmân într-un deplin anonimat. Cartea e excepþie ºiobiect sacru.

Secolul al XVII-lea impunea un alt model, cel almonarhului protector al culturii, acest model era dublat de unaltul al cãrturarului, boier sau cleric, dãtãtor de legi, de cronici,

26 Mircea Vasilescu, op. cit., p. 100.

Page 16: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu20

de carte originalã despre istoria originilor. Aceasta se datorafaptului cã viaþa socialã începea sã fie normatã de legi scrise,ceea ce aratã ieºirea din anonimat a cãrþii.

Presiunea acestor modele este evidentã cu precãdere înliteratura istoriograficã, probabil ca un reflex al raportãriicãrturarilor moldoveni ºi munteni la literatura europeanã.

Page 17: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 21

Observaþii asupra literaturii istoriograficeCel mai adesea, literatura istoriograficã a fost în atenþia

cercetãtorilor sau a celor avizaþi în a întocmi manuale pentruînvãþãmântul preuniversitar. Aceasta pentru cã în receptarea ºiredactarea cronicilor erau implicaþi cãrturari atenþi lamecanismele de producere a textului medieval.

Cultura românã a asimilat modalitãþile de producerespecifice scrierilor istoriografice redactate în slavã, latinã ºigreacã, poate ºi pentru cã acestea apãreau ca reflex al societãþiifeudale din Moldova ºi Þara Româneascã.

Existã însã o manierã ºi un material comun scrieriloristoriografice redactate în limbile de culturã, respectiv celeredactate în limba vernacularã. Aceastã identitate fireascã aînlesnit procesul de asimilare în spaþiul istoriografiei româneºtia textelor slavone, greceºti sau latineºti (trebuie spus ca ele aufost ulterior traduse, fiind ºi/ sau surse pentrut textele redactateîn limba românã).

Se observã ca o trãsãturã generalã cã mecanismele deproducere a literaturii istoriografice sunt comune. Parcurgândstudiul lui Jean-Louis Kupper (Pouvoir et lØgitimation � HautMoyen ´ge 27) care apare ca o încercare de a sintetizadominantele tematice ºi stilistice ale istoriografiei franceze,remarcãm prezenþa acestora ºi în textele româneºti. Redactatemai toate, în entuziasmul de a susþine o cauzã comunã cu cea acelui care comanda textul, cronicarii fixeazã ca axã tematicãfundamentalã: Dieu, source de tout pouvoir. Fãrã îndoialã cãaceastã temã trebuie pusã în prelungirea unei concepþii despreomul abstract ºi istoric subordonat unei filozofii creºtine.

În literatura istoriograficã româneascã, mai toate faptelemilitare sunt puse sub protecþia divinitãþii (vezi Letopiseþul decând s-a început, cu voia lui Dumnezu Þara Moldovei -

27În Grundriss der romanischen Literaturen des Mittelalters(GRLM), La litterature historiographique des origines a 1500,Vol. XI, Tom I (partie historique), Heidelberg 1987, p.819-833.

Page 18: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu22

ª tefan îºi aºeazã în exclusivitate faptele militare sub protecþiadivinitãþii).

Credinþa apare ca un loc comun în portretizareavoievozilor, cu precãdere atunci când cronicile sunt scrise laîndemnul acestora sau al urmaºilor direcþi: “La piété et charitédu maitre sont des lieux communs des biographies royales ouprincèrs, à tel point que l’historiographie se confond parfoisavec l’hagiographie“28.

Jean-Louis Kupper citeazã drept reprezentative VitaKaroli, Vie de Louis VI le Gros, Vie de roi Roberti, insistândpe coordonata creºtin-miraculoasã a personajelor (afirmatã nunumai în sens biblic, ci ºi militar), coordonatã care va faceulterior posibilã canonizarea acestora.

Spaþiul românesc medieval cunoaºte, de asemenea,aceastã transformare implicând, aceleaºi etape: în Letopiseþulslavon ª tefan apare ca supus al lui Dumnezeu, care dãruindbiruinþe conduce astfel mersul istoriei “cu mâna robului sãu”.Eftimie în Cronica sa, scrisã encomiastic la adresa luiAlexandru Lãpuºneanu, îl copleºeºte pe domn cu laude, ca fiind“alesul lui Dumnezu” ºi relateazã alegerea locului mãnãstiriiSlatina (intervine aici o dimensiune simbolicã a momentului -cãderea de pe cal a domnului apare ca o luptã a forþelormalefice cãci este vãzutã ca semn al diavolului care dorea astfelsã împiedice zidirea lãcaºului sfânt).

În Þara Româneascã, Viata patriarhului Nifon aduceîn prim plan patru domnii, insistând pe cea a lui NeagoeBasarab, ucenicul spiritual al lui Nifon, cel care aducea în þarãmoaºtele sfântului, moaºte care fãceau minuni înfricoºând.(Dimensiunea creºtinã a voievodului Neagoe Basarab o regãsimîn ˛nvªþªturile lui Neagoe Basarab cªtre fiul sªu Teodosie :frica ºi dragostea de Dumnezeu apar ca un loc comun înîntreaga operã pareneticã, autorul accentuând ideea monarhieide drept divin.)

28 Op.cit., p 829.

Page 19: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 23

Figura lui ª tefan cel Mare ca deplin apãrãtor alcreºtinãtãþii apare la Ureche în Letopiseþul Þªrii Moldoveipânª la Aron vodª (1359-1594): cronicarul actualizeazãmodelul sfântului militar29. Relaþia domnului cu divinitateaapare nemijlocitã30 ºi de aici recunoºtinþa pãmânteanãmanifestatã prin ctitorirea de mãnãstiri - receptatã în popor casemn al acestei relaþii.

L’héredité ºi le droit du sang apar ca elementecoagulatorii în genealogiile de circulaþie romanicã: Gestaepiscoporum, Genealogia comitum Buloniensium etc. Înspaþiul medieval românesc acestea îndrituiesc alegerea ca domna unui individ ºi recunoaºterea lui de cãtre comunitate. Îngenere, cronicarii precizeazã descendenþa noului domn ca fiu,nepot, frate, adicã demn urmaº, al unui voievod ilustru. Cultulpentru dinastie este reclamat de Basarabi, Muºatini, Cantacuziniº.a.

Atunci când pretendentul la tron nu este descendent alunei familii domnitoare el recurge, cel mai adesea la alianþe, fieprin cãsãtorie, fie prin cumpãrarea cu bani a ascensiunii dorite.Alexandru Lãpuºneanu depune eforturi considerabile pentru ase proclama uns al lui Dumnezeu ºi de aceea îºi consolideazãcea de a doua venire la tron prin cãsãtoria cu doamna Ruxandra 29Confirmat prin portretul necrolog al domnitorului, unde Urechesfârºeºte prin: “Ce dupã moartea lui, pânã astãzi îi zicu sveti ªtefanvodã, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, cã el încã aufostu om cu pãcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeºti...”, p. 64.30 Vezi Grigore Ureche, op. cit., p. 49, 59: “Zic sã sã fie arãtat luiªtefan vodã sfântul mucenicul Procopie, umblându deasuprarãzboiului cãlare ºi într-armatu ca un viteazu, fiindu într-ajutoriu luiªtefan-vodã ºi dându vâlhvã oºtii lui. Ci ieste de a-l ºi crederea acestucuvântu, cã daca s-au întorsu ªtefan vodã cu toatã oastea sa, cu marepohfalã, ca un biruitoriu, la scaunul sãu, la Suceava, au zidit bisericãpre numele sfântului mucenicu Procopie, la satu Badeuþi, unde trãieºteºi pãnã astãzi.”; “Zic unii sã sã fie arãtat lui ªtefan vodã la acestrãzboiu sfântul mucenicu Dimitrie, cãlare ºi într-armatu ca un viteazu,fiindu-i întru ajutoriu ºi dând vâlhvã oºtii lui ci este de a ºi crederea,de vreme ce au zidit bisericã.”

Page 20: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu24

(v. Ureche în Letopiseþul Þªrii Moldovei pânª la Aron vodª(1359-1594)) .

Claude Thiry în Historiographie et actulitØ (XIV etXV siŁcles)31 afirma valorile formative pe care le subsumeazãistoriografia; Ureche, Miron Costin, Stolnicul ConstantinCantacuzino º.a. insistã asupra acestor valori care modeleazãspiritul dupã canoanele autenticitãþii ºi ale eticii. Încercând sãdetecteze direcþiile majore ale dezvoltãrii istoriografiei, C.Thiry insista pe alegerea unor subiecte de actualitate precum:stabilirea identitãþii naþionale32, introspecþia33, instabilitateatimpului, contextul redactãrii ºi acceptãrii textului de cãtreindividul medieval34, ridicarea la rang de tipologie a unui

31În Grundriss der romanischen Literaturen des Mittelalters(GRLM), La litterature historiographique des origines a 1500,Vol. XI, Tom I (partie historique), Heidelberg 1987, p.1025-1063.32Dorinþa de a afirma latinitatea limbii ºi romanitatea poporului animãautori precum Nicolae Olahus (1536, Hungaria sive de originibusgentis, regni, situ, divisione, habitu atque opportunitatibus),Cronica moldo-rusª ; Grigore Ureche (sec. XVII - Letopiseþul ÞªriiMoldovei pânª la Aron vodª (1359-1594), Miron Costin (1686 cca -1691, De neamul moldovenilor, din ce þara au ie”it stramo”ii lor),etc.33Cum “ bietul om e sub vremi” ºi “stã mai tot timpul cu grijile înmânã” el ºtie ca “va da samã de toate câte scrie” - acestea sintetizeazãpoziþia cronicarilor moldoveni în faþa istoriei.34În cronicile partizane reprezentative pentru istoriografiamunteneascã, viaþa cotidianã a familiei voievodale ocupã un locimportant: se noteazã plimbãrile, naºterile, cãsãtoriile etc. la careparticipã domnul însoþit de familie ºi curte (v. Radu Greceanu). Faptuldivers este notat cu precãdere în cronicile oficiale; de cele mai multeori cronicarul pune pe seama divinitãþii diferitele întâmplãri pe care levede ca semne prevestitoare. Fenomenele meteorologice aparconsemnate, de diferite persoane, cu regularitate, daca nu în text,colateral, pe marginea acestuia sau la sfârºitul cãrþii. În Letopiseþulslavon din secolul XV se noteazã, spre exemplu, cã în 1471 a fost uncutremur mare când ªtefan stãtea la masã. Evenimentele politico-militare sunt cele care ordoneazã in cronicile moldoveneºti materia

Page 21: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 25

individ35 etc. Toate acestea apar, fãrã ostentaþie, în cronicilenoastre moldave ºi, þinând seama de partizanat, în cele muntene.

Parcurgând tipologia36 scrierilor istoriografice realizatãde autorul citat se observã cu uºurinþã cã aceasta are în culturaromânã medievalã texte37 care ilustreazã distinct departajãrileimpuse de studiul teoretic citat.

O manierã generalã de redactare a cronicilor franceze oconstituie intercalarea unor pasaje, uneori preluate declarat, dinalte texte de aceeaºi facturã38; intertextualitatea39 apare ca o

epica ; un domn este neînsemnat si se trece repede peste perioada luide domnie, dacã nu a purtat rãzboaie.35Vezi figura lui Constantin Brâncoveanu în cronica lui RaduGreceanu - construitã prin analogie cu figura marelui împãratConstantin.36Op. cit., p.1028 º.u.: Les chroniques; Les chroniques annales; Leschroniques curiales officielles; Les chroniques non-curiales; Lesmémories; Les journaux; Les chroniques versifiées; Les biographiesd’illustres contemporains. 37Deºi lapidarã, aceastã trecere în revistã propune ilustrarea tipologieicitate: Cronica scurtª a Moldovei (ev. 1359-1451, slavonã),Letopiseþul de la Putna 1518, 1526; Cronicile lui Macarie, Eftimie,Azarie, etc.; Cronica Buze”tilor (1602-1610); Analale moldovene”ti1359 (slavonã); Analele Þªrii Române”ti (cu evenimente pânã în1359); Istoria lui Constantin vodª Brâncoveanu 1714 . Historiapolskimi rytmami o Woloskiej ziemi i Multanskiej – Miron Costin,1684; Vita Jacobi Despotae Moldovarum Regni Johannes Sommer,1574; Vita Constantini Cantemyrii - Dimitrie Cantemir 1716-1717;Luminata vita a neamului prealuminatului Io Nicolae Alexandruvoievod Constantin Vacarescu 1727 cca etc.38Cãtãlina Velculescu în ˛ntre scriere ”i oralitate, Bucureºti, EdituraMinerva, 1988, pp. 37-51, semnalase aceastã manierã de compunere acronicilor.39Fãrã sã numeascã acest concept, Cãtãlina Velculescu în op. cit., p.37-51, îl ilustreazã strãlucit cu aplicaþie pe Letopiseþulcantacuzinesc: “Letopiseþul cantacuzinesc scriere colectivã, pe carenici un cronicar cu renume nu a modelat-o dupã chipul personalitãþiisale, a fost simþitã în decursul vremii ca o structurã deschisã oricãreiintervenþii, într-o lume de cãrturari mãrunþi, stând puternic sub semnul

Page 22: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu26

metoda extrem de uzitatã de autorul medieval care doreºte sã-ºiinformeze lectorul asupra unei realitãþi, dar ºi asupra proprieicondiþii de cãrturar aflat în cãutarea adevãrului.

Aceastã strategie narativã este vizatã ºi atunci cândcronicarul intercaleazã scrisori40 în corpusul epic, fie din dorinþade a autentifica informaþia, fie din dorinþa de a mimaautentificarea ei atunci când epistolele nu au referent în spaþiulpolitico-istoric.

Joseph J. Duggan în Medieval Epic as PopularHistoriography : Appropriation of Historical Knowledge inthe Vernacular Epic41 face o analizã a procesului de asimilarea informaþiei istorice în cadrul literaturii populare medievale.Aplicaþia se dovedeºte validã din perspectiva înregistrãrii în mentalitãþii folclorice a anonimatului ºi a colaborãrii nestânjenite cuautorul anterior. Acest Letopiseþ se apropie prin modalitatea sa detransmitere mai curând de regimul specific pentru Chansons de geste,cu nenumãrate ºi inclasificabile ramificaþii, decât de transmitereaexactã a unui text istoriografic sau religios.” (p. 50-51).40Dupã parcurgerea GRLM am constatat cã un numãr relativ mare deopere istorice/ pseudoistorice care prezintã la aceastã strategienarativã. Transcriem titlurile semnificative, indicând paginacorespunzãtoare din GRLM, vol XI, tom 2, Documentations: GeffreiGaimar, L�Estoire des Engleis, p.28; Guernes de Pont-Sainte-Maxence, La Vie de Saint Thomas Becket p.33; Villehardouin, de,Geoffroi, La conquŒte de Constantinople, p. 49, Guihem de Tuleda,Canso de la croazada, p. 50; Les Grandes Chroniques de France,p. 59; Christine de Pizan, Le livre des fais et bonnes meurs du sageroy Charles V, p. 100; Jean de Stavelot, Chronique, p. 115; GeorgesChastellain, Chronique, p. 124; Guillaume Gruel, Chroniqued�Arthur de Richemont , p. 133; Jean le Fevre, Seigneur de Saint-Remy, Chronique de Jean le Fevre, Seigneur de Saint-Remy, p.133; Mathieu d’Escouchy, Chronique, p. 137; Jean de Haynin,MØmoires, p. 141; Miégeville, Chronique des comtes de Foix, p.155; Gabriel Turell, Recort; Nicolas Vignier, TraictØ de l�estat etorigine des anciens François , p. 156 etc.41În Grundriss der romanischen Literaturen des Mittelalters(GRLM), La litterature historiographique des origines a 1500,Vol. XI, Tom I (partie historique), Heidelberg 1987, pp. 285-312.

Page 23: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 27

spaþiul cultural românesc a snoavelor, legendelor etc. alãturi defapte istorice; indiciu al funcþionãrii memoriei colective dupãaceleaºi mecanisme de receptare/ transmitere a informaþieiistorice. Din aceastã perspectivã, Cãtãlina Velculescu afirma “oistoriografie româneascã exista încã de la sfârºitul secoluluiXV, redactatã însã în slavonã (ulterior tradusã – pe fragmente,sau integral – în limbile latinã, germanã, slavonã-rusã, greacã,arabã). Nici unul din alcãtuitorii acelor prime cronici nu-ºiexpusese pãrerea despre istoria oralã, predominantã în epocã.Dar putem deduce aceste pãreri din înseºi textele pãstrate, fiedupã modalitatea de selectare a presupuselor informaþii orale,fie dupã înfãþiºarea luatã de acelaºi fragment în variante felurite,conforme cu deprinderile grupurilor de cititori cãrora li seadresau. Prima cronicã a Moldovei are, de exemplu, o anumitãînfãþiºare când este destinatã cititorilor autohtoni, o alta înredacþia germanã ºi o cu totul altã faþã în prelucrarea târzie dincodexurile ruseºti. [...] (Cronicile lui) Macarie, Eftimie, Azarie[...] se aflã sub presiunea exemplului istoriei lui Manasses dar ºisub presiunea deprinderilor altor genuri [...] ce aveau ele înseºio intensã circulaþie nescrisã. Aici apare un alt tip de interferenþã,demn de reþinut pentru cã în þãrile române oralitatea a rãmas viepânã târziu nu numai la nivel popular (rural sau urban), ci ºi lacurþile boiereºti sau domneºti [...]”42.

Lectorul medieval a preferat personajele care ocupau unloc important în ierarhia socialã: voievozii ºi beizadelele sunturmaþi de boierii credincioºi, de eroii haiduci sau îndrãgostiþi.

Linia de demarcaþie între legendã ºi istorie nu estetrasatã ferm; exemplu: prezenþa în cronica lui Ureche a versiuniiquasi populare a descãlecatului, cu iz de transhumanþã, versiunepreluatã ulterior ºi în alte cronici; Neculce aºezase înainteaLetopiseþului… sãu O samª de cuvinte , pe care “ cine le vaciti ºi le va crede bine va fi; cine le va citi ºi nu le va credeiarãºi va fi bine, cine precum îi va fi voia aºa va face”.

42Cãtãlina Velculescu, ˛ntre scriere ”i oralitate, pp.7-8.

Page 24: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu28

Cronicarii aduc în operele lor figuri43 ale exemplaritãþiicare satisfac orizontul de lecturã al individului medievalpropagator al unor fragmente ce se vor modela în funcþie detemã sub diferite specii precum balada, cântecul, povestirea,legenda etc. Din suita procedeelor44 stabilite de Joseph J.Duggan ce au dus la eroizarea folcloricã a figurilor istorice,reþinem câteva itinerarii comune pentru cultura noastrãmedievalã45.

Evidenþiind locurile comune producerii ºi receptãriiistoriografiei în perimetrul medieval românesc am dorit sãfacem trimiteri spre o altã posibilã cale de acces în vechilenoastre cronici.

43În spaþiul nostru cultural eroii exemplari apar în tiparul clasic alcavalerului rãzboinic – pentru secolele XV-XVI, vezi ªtefan cel Mare,Mihai Viteazul, Vlad Þepeº; se observã însa o mutaþie spre finelesecolului al XVII-lea când acest tipar va fi întregit de cel aldomnitorului iubitor de culturã: Constantin Brâncoveanu.44Grundriss der romanischen Literaturen des Mittelalters(GRLM), La litterature historiographique des origines a 1500,Vol. XI, Tom I (partie historique), Heidelberg 1987, p. 297.45Merging of deeds or attributes of figures who share the same name -Cronica lui Macarie noteazã tãierea capului unui hatman, PetruVartic; în balada Vartici fapta e pusã pe seama lui ªtefan-vodã, celuicãruia-i plãcea sã vâneze, deci ªtefãniþã (1517-1527); amalgation oftwo figures who hold offices easly confused - Mihnea Turcitul econfundat în balada Radu Calomfirescu cu Mircea-vodã (Ciobanul),numit când Mihnea, când Mircea; transformation of epithet into anoffice - rãzaºul care îl ajuta pe ªtefan sã se ridice pe cal punându-semoviliþã la picioarele domnului, va purta ulterior numele de Movilã (I.Neculce Letopiseþul Þªrii Moldovei ) - ascription of militarydisasters to trechery or cowardice - Înfrângerea lui ªtefan cel Mare laPârâul Rece în 1476 este pusã pe seama alianþei fãcute de munteniipãgâni cu turcii ºi tãtarii (Letopiseþul de când s-a început ÞaraMoldovei), moartea lui Mihai Viteazul este urmarea unei conspiraþiiuriaºe (v. Cronica Bªlenilor, Letopiseþul Cantacuzinesc etc.) sauînfrângerea lui Dimitrie Cantemir la Stãnileºti-Prut este cauzatã deîntârzierea ajutorului promis de Brâncoveanu, care fãcuse un dublu jocpolitic (v. I. Neculce Letopiseþul Þªrii Moldovei ).

Page 25: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 29

Text ”i imagine în cultura românª vecheSe poate vorbi despre un transfer constant între textul

vechi ºi celelalte ramuri ale vieþii spirituale. Pictura a fost unadintre cele mai privilegiate arte medievale cãci a beneficiat de omare prizã la individul medieval, mirean ori cleric. Literaturasibilinicã se gãseºte ilustratã cu prisosinþã pe pereþii bãtrânelornoastre mãnãstiri. Un studiu ilustrat pe aceastã problemã estecel al profesorului Vasile Grecu, Filosofi pªgâni ”i Sibile învechea noastrª picturª bisericeascª , Bucureºti, 1940.Concluziile formulate evidenþiazã un stil ºi o execuþieindividualizate în funcþie de criteriul teritorial: “În Moldovafilosofii pãgâni ºi numai o singurã Sibilã – o singurã Sibilãpotrivit tradiþiei din rãsãrit – apar întotdeauna în legãturã cuTrupina lui Iesei potrivit indicaþiilor din Cãrþile de picturãbisericeascã bizantinã. În Muntenia însã apar mai multe Sibile,ca ºi de obicei, în Apus, cãci în Apus a sporit numãrul lor pânãla 12, aduse fiind în legãturã cu Sibila romanã ºi cãrþile sibiline,în rãsãrit a rãmas însã una singurã, reprezentând pe înþeleaptareginã biblicã din Saba [...]. Apoi chipurile filosofilor ºiSibilelor din bisericile muntene nu fac parte dintr-un tabloumare unitar, precum este Rãdãcina lui Iesei, ca în Moldova, cisunt pictate ca figuri izolate. Toate aceste constatãri trebuie sãne facã sã credem cã filosofii pãgâni ºi Sibilele au intrat îniconografia bisericeascã la noi pe douã cãi: una din rãsãrit,pornind din Cãrþile de picturã bisericeascã ºi de la modelebizantine, iar alta prin mijlocire literarã venind dinspre Apus, pecât se pare din Polonia. ”

Religia civicã ne apare, de multe ori, dominantãexclusivã a medievalitãþii româneºti, prin anularea opoziþieidintre religios ºi social. Astfel, religiosul este inclus socialului,iar socialul, în diversitatea lui compartimentalã, este impregnatde religios. Primul raport poate fi ilustrat prin faptul cãinstituþiile religioase suferã reorganizãri impuse de evoluþiaformelor sociale sau politice. Cel de al doilea raport poate fi

Page 26: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu30

reperat în cadrul amplu al spiritualitãþii medievale, reconstituibilazi cu ajutorul literaturii, picturii º.a.

Considerãm literatura reflector constant al anulãrii, fieuneori ºi accidentale, dihotomiei sacru-profan, anulare ceanunþã, în cadrul mentalitãþii medievale, inexistenþa vreuneiopoziþii între picturã, filozofie, literaturã sapienþialã, istoricã,sau epistolarã - pe de o parte - ºi literatura bisericeascã, pe dealtã parte. Pentru susþinerea acestei afirmaþii vom urmãri în cemãsurã existã locuri comune în literatura laicã ºi în iconografiasau pictura muralã bisericeascã.

Ctitorirea lãcaºelor de cult este strâns legatã demanifestarea spiritului literar al epocii. Arta figurativã aperioadei medievale susþine existenþa unui stil creat dinnecesitãþi estetice dar ºi sociale. Spaþiul sacru devine astfel unloc al manifestãrii artistului care îºi exprimã concepþia desprelume preluatã din cãrþile profane. Depistãm cu usurinþã motiveºi teme ale literaturii medievale fixate în imagini pe zidurilemãnãstirilor de pe întreg teritoriul locuit de români.

Radu Greceanu propunea în Predoslovia…Istorieidomniei lui Constantin Brâncoveanu voievod, un modelvoievodal mulat pe vechiul topos al elogiului suveranului ºiactualizat prin evidenþierea realizãrilor culturale ale luiBrâncoveanu: tipãriturile, ºcoala, lãcaºul de cult º.a. Vechiultopos literar plasa voievodul într-o descendenþã ilustrã alãturi deîmpãratul Constantin ("Cum marele Constantin ºi mareleJustinian …"). Arta iconograficã preia acest topos nu numaiprin imagini ce redau alãturat cele douã personalitãþi, ci ºi prinscene istorice sau parabole simbolice (vezi pronaosul mãnãstiriide la Hurezu). Se dorea fixarea instituþiei voievodale înconºtiinþa individului medieval, atât prin discurs cât ºi prinimagine, fapt care promova valori ce oferã azi posibilitatea unuistudiu diacronic al relaþiilor sociale.

Specific Þãrii Româneºti sunt frizele ctitoreºti care îiînfãþiºeazã pe domnitori alãturi de alaiul curþii, îmbrãcaþi încostume de ceremonie ºi afectând atitudini lumeºti (vezipicturile mãnãstirilor Hurezu, Cãlui, Surpatele). Tabloul de

Page 27: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 31

paradã sau de curte este surprins în mai toate cronicilemunteneºti, cronici partizane care redau, ca într-un almanah-calendar, informaþii cu privire la toate cumetriile, nunþile,plimbãrile familiei voievodale.

În Moldova, atât frizele ctitoreºti cât ºi cronicile suntdominate de un alt spirit, care indicã orientãri de cugetarediferite de cel munteneºti. În frize, ctitorii sunt înfãþiºaþi în cer,în faþa lui Cristos ºi sunt prezentaþi acestuia de Sfântul Hram almonumentului sau de Maria. Nu mai asistãm la o ceremonie decurte ca în Þara Româneascã, ci la o închinare smeritã a omuluiconºtient de deºertãciunea vieþii. Conºtiinþa moldovenilor depoartã a creºtinãtãþii este surprinsã nu atât în frizele ctitoreºtiprin atitudine ºi adresare, cât în letopiseþe. Relevantã esteinventarierea atentã pe care o întreprinde Ureche în LetopiseþulÞªrii Moldovei ..., atunci când numãrând cele 44 de mãnãstirictitorite de Þtefan cel Mare subliniazã legãtura pe care acesta oare cu divinitatea. Se remarcã în aceastã epocã a victorieicreºtinãtãþii repurtate de ª tefan cel Mare o atitudine diferitã þiîn cadrul frizelor prin faptul cã ctitorii erau înfãþiºaþi înaintea luiDumnezeu ºi nu existã nici un intermediar al prezentãrii.

Legãtura stabilitã în aceastã perioadã între diversecompartimente ale culturii este puternicã, fapt ilustrat prinprezenþa unor sfinþi autohtoni atât în cadrul literaturii, cât ºi încel al reprezentãrilor murale. În Iconografia artei bizantine ”ia picturii feudale române”ti 46 era semnalatã o particularitate aiconografiei moldoveneºti prin "introducerea în programeleiconografice a portretelor ºi vieþii Sf. Ioan cel Nou (ale cãruimoaºte sunt pãstrate la Suceava) ºi ale Sf. Paraschiva (moaºtelesunt la Iaºi în catedrala mitropolitanã), consideraþi drept sfinþinaþionali"47.

Literatura de ritual înregistra în 1643 apariþia Cªrþiiromâne”ti de învªþªturª a mitropolitului Varlaam, care

46I. D. ªtefãnescu, Iconografia artei bizantine ”i a picturii feudaleromâne”ti, Bucureºti, Editura Meridiane, 1973.47Op. cit., p.189.

Page 28: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu32

prezenta în partea a doua între sfinþii mari ºi doi sfinþiautohtoni: Preacuvioasa Paraschiva din Epivat ºi Ioan cel Noude la Suceava. Includerea celor doi sfinþi în textul Cazanieiindica un act de autoritate din partea mitropolitului, care încercasã sublinieze neatârnarea spiritualã a zonei, acum protejatã.Moaºtele Sfintei Paraschiva fuseserã aduse în Moldova devoievodul Vasile Lupu, cel care patronase ºi tipãrirea Cazaniei,þi urmau sã ocroteascã mãnãstirile ridicate de acesta. Varlaamatent la miºcãrile spirituale ale epocii va redacta viaþa SfinteiParaschiva, având, se pare ca model textul bulgarului Eftimie,patriarhul Târnovei. Se ºtie însã din corespondenþamitropolitului, cã textul Cazaniei fusese terminat prin 1637 însãdin cauza unor dificultãþi financiare, va apãrea abia în 1643 –aceste date aratã cã Varlaam procedase la revizuiri succesive încorpusul cãrþii.

O particularitate a iconografiei moldoveneºti oconstituie portretele de filozofi. În cadrul unor mãnãstirireprezentative ca Voroneþ, Moldoviþa, Humor, Sf. Gheorghe dinSuceava º.a., întâlnim portrete ale unor filozofi celebri –Aristotel, Socrate, Plutarh, Tucidide, Platon, Pitagora, Astakoeº.a.

Imixtiunea filozofiei în literatura bisericeascã atingeapogeul prin includerea unui text filosofic - Despre singurulþiitoriul gând – în cadrul Vechiului Testament, traduceremanuscrisã a Spãtarului Milescu (manuscrisul va intra înBiblia.. de la 1688 îngrijitã în Þara Româneascã de fraþiiGreceanu).

Literatura apocrifã ca þi literatura de delectare (veziVarlaam ”i Ioasaf) au transferat picturii murale româneºtiimagini ºi scene inconfundabile. Raiul, loc comun al literaturiiapocrife, apare în Dioptra, Cuvânt pentru Adam ”i Eva,Moartea lui Avraam, Apocalipsul Apostolului Pavel… º.a.individualizat prin paleta coloristicã ºi/sau organizaretopograficã. Aceleaºi caracteristici le deþin ºi reprezentãrilemurale ale raiului din mãnãstiri ca Voroneþ ºi Suceviþa. LaVoroneþ ºi la Vatra Moldoviþei zidurile exterioare sunt

Page 29: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 33

împodobite cu scena zapisului înþelegerii dintre Adam ºi diavol,scenã desprinsã din legenda apocrifã [Adam ºi Eva].

Urmãrind transferul de teme ºi motive dintre literaturãºi picturã sau dintre diversele specializãri ale literaturiimedievale observãm cã religiosul se raporteazã la coordonateleprincipale ale schemei de gândire a individului medieval. Acestsistem a fost receptat adesea ca o concesie pe care religia eranevoitã a o face în favoarea celui care purcede la lucrulapostolesc dupã ce a asimilat cunoºtinþe profane. Astfel, se daumãrturii, prin intermediul picturii ºi literaturii – mijloace deexprimare esteticã ºi cognitivã, de existenþa unei religii, pe carenumind-o civicã afirmam ºi flexibilitatea ei. Imaginarulmedieval relevã traseul funcþional – de la literaturã spre picturãsau de la cuvânt spre imagine. Chiar dacã acest traseu ar puteafi infirmat de circulaþia redusã a cãrþii susþinem cã apariþiaacesteia favorizeazã dezvoltarea aceloraºi teme, sacre sauprofane, în cadrul picturii bisericeºti. S-ar putea formula ipotezaunei sincronizãri tematice a literaturii cu pictura, datoritãorganizãrii vieþii spirituale în jurul locaºelor de cult – undeactivau tiparniþele.

Page 30: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu34

LITERATURA POPULARÃCªrþile populare. ˛ntre romanul pseudo-istoric

Alexandria ”i Bestiarii.

Apariþia cãrþilor populare în cultura medievalãromâneascã a fost receptatã ca început al afirmãrii identitãþiispirituale ºi istorice48 în limba vernacularã.

Sintetizând principalele direcþii ale receptãrii cãrþilorpopulare în cultura românã, Ion Istrate aduce precizãriimportante studiului acestei falii a literaturii române; întrebãrilefrecvente de tipul “Ce sunt, de fapt, cãrþile populare? Prin ce sedeosebesc ele de folclor? Care este raportul just ce se cade a fistabilit între ideea de univers ficþional ºi caracterul vãdit<<eticesc ºi de zãbavã>> (Al. Duþu) pe care îl au multe dintreele? La care s-a rãspuns cam aºa: cãrþile populare nu suntliteraturã cultã, deoarece, dupã cum aratã felul în care circulã,modificate mereu, nu sunt înþelese ca opere de autor; cãrþilepopulare, pentru a putea fi gustate de cãtre popor, trebuiautotuºi sã posede anumite caracteristici de tip cult (pe careHaºdeu le numea <<poporane>>); cãrþile populare descind cãtrepopor din pãturile înalte. La care s-ar putea adãuga: cãrþilepopulare sunt, totuºi, la origine, literaturã cultã; materia lor este,totuºi, mãcar în parte, de sorginte folcloricã; perenitatea lor esteasiguratã, în mare mãsurã, de legãturile cu folclorul; alcãtuirealor e laxã, dar ºi schematicã”49.

Procesul asimilãrii cãrþilor populare s-a conformat unuispirit al epocii, unui gust pentru lecturã ºi unor condiþii istorice,sociale ºi economice distincte cãci: “Alegerea romanului pentrua fi tradus nu se face la întâmplare, ci ea este determinatã denecesitãþi ale momentului. Astfel, romanul despre vitejiile lui 48Vezi Cãtãlina Velculescu, ˛ntre scriere ”i oralitate, p. 11: “S-aupãstrat còpii vechi, aproape contemporane cu primele cronici, ale unoropere ce presupun o puternicã înclinare spre imaginaþie ºi un adevãratsimþ al cuvântului meºteºugit întors, cum sunt hagiografiile sau cãrþilede tipul Alexandriei”.49Ion Istrate, Relaþia epicª , p.7.

Page 31: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 35

Alexandru Macedon (Alexandria) se gãsea încã în anul 1562într-un manuscris slav al bibliotecii Mãnãstirii Neamþ, dar n-afost tradus în româneºte, cu adaptãrile locale inevitabile, decâtîntre 1593-1601, în timpul domniei lui Mihai Viteazul [...].Epoca ºi domnia eroicului50 voievod prezentau asemãnãri cuconþinutul Alexandriei”51.

Cãrþile populare52 deºi s-au manifestat sub varii genuri,datoritã caracterului unitar pe care îl presupun în momentulreceptãrii53 au fost fixate în memoria colectivã ca un tot

50Cel care introduce aceastã perspectivã de abordare a cãrþilorpopulare prin raportare la contextul în care apar este Nicolae Iorga înart. Faze suflete”ti ”i cªrþi reprezentative la români cu specialªprivire la legªturile �Alexandriei� cu Mihai Viteazul , în AnaleleAcademiei Române, secþ. ist., s. II, tom 37, 1914-1915, ºedinþa de la15/25 mai 1915, pp.545-605. Nicolae Iorga va insista pe aceastãdirecþie ºi în art. Partea Olteniei în literatura româneascª , înArhivele Olteniei, I, 1922, nr.1 unde va susþine cã Alexandria a servitca îndreptar lui Mihai Viteazul (p.13). Gãsim aceeaºi viziune ºi laElvira Sorohan, Introducere în Istoria ..., p.79: “La noi s-a tradus înpreajma lui 1600, în vremea lui Mihai Viteazul, momentsemnificativ,...”. º.a.51Dan Simonescu, Romanul popular în literatura românªmedievalª , Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, 1965, p. 15-16.52Vom folosi ediþia Cªrþile populare în literatura româneascª ,Bucureºti, Editura pentru Literaturã, 1963.53Aceastã perspectivã a prezentãrii cãrþilor populare într-un singurcapitol, fãrã a fi condiþionat de criteriul cronologic am întâlnit-o laElvira Sorohan, Introducere în Istoria ..., p.74: cãrþile populare“definesc spiritul receptor al poporului ºi nu spiritul creator. De aceeale-am ºi închis într-un singur capitol, indiferent de secolul în care aufost traduse”. Despre caracterul unitar vezi Ion Istrate, Relaþia epicª ,p.53: “natura ºi calitatea adevãratã a fenomenului literar care s-adezvoltat o datã cu apariþia cãrþilor populare sunt de cãutat nu atât întexte ºi în originea lor, cât în relaþia care se stabilea între text ºiascultãtor, în ceea ce aceste texte deveneau lecturã. Or, din acest punctde vedere, caracterul unitar al fenomenului cãrþilor populare româneºtini se pare deasupra oricãrei îndoieli.”

Page 32: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu36

nediferenþiat tematic. Astfel, receptarea Alexandriei dãmãrturie despre anumite vârste ale mentalitãþii culturale devreme ce “asimilatã la noi în medii socio-culturale diferite54

(cumva concomitent ºi nu în urma unei translatãri pe verticalãdinspre curte ºi aristocraþie cãtre celelalte categorii, tot mai largnumericeºte)”55, este supusã unui oprobriu al autenticitãþii deistoricii care încearcã sã stopeze înflãcãrarea lectorilor ºi sãtraseze delimitarea dintre real ºi imaginar56. Cã aceastã

54Despre raportul instituit între cultura maselor ºi cea cultã vorbeºte ºiIon Istrate, Relaþia epicª , p. 27. Pentru a-l defini autorul introduce înanalizã concepte referitoare la o formã a lecturii precum codul vorbitºi retorica involuntarã arãtând cã douã sunt ideile dominante: “a.lumea cãrþilor populare româneºti nu este lumea manuscriselor în careni s-a pãstrat, bogãþia de texte dovedind numai puternica nevoie care aexistat pentru ele; b. citite de ºtiutorii de carte ºi <<traduse>> în limbapoporului, ele au circulat pentru cã au fost dorite de cei care simþeaunevoia sã le asculte, întrucât corespundeau mentalitãþii ºi gustului cedomina sufletul popular”.55Dan Horia Mazilu, �Alexandria� sau modelul �popular� aleroului civilizator, în vol. Un �Dracula� pe care Occidentul l-aratat, p. 282.56Alexandru Duþu, Coordonate ale culturii române”ti în secolulXVIII, (1700-1821); Studii ºi texte, Bucureºti, Editura pentruLiteraturã, 1968, p.25: “Del Chiaro întocmeºte în capitolul doi aloperei sale, Istoria delle moderne revoluzioni della Valachia, unscurt catalog al cãrþilor publicate în vremea sa. Figureazã printreacestea o Alexandrie, ce-i pare curioasã prin basmele pe care lecuprinde...”; Dan Horia Mazilu, �Alexandria�... , p. 284-285:“Cãrturarii autentici, istoricii mai cu seamã, interesaþi de lecturileaflate în circulaþie, au declarat fãrã echivoc, încã din veacul al XVII-lea, cã Alexandria nu este altceva decât o <<operã de ficþiune>> (deficþiune istoricã dacã nu artisticã), rezultat al stratificãrii unor relatãriinexacte ºi a succesivelor fantazãri. Miron Costin, cititor ºi traducãtoral unei cãrþi despre Alexandru Macedon a lui Quintus Curtius Ruffus(Graiul solului tªtªrªsc... s-a intitulat capitolul tãlmãcit de el), n-aezitat sã punã lucrurile la punct. Stolnicul Constantin Cantacuzino, celce fãcea la începutul Istoriei... sale, o trecere în revistã a izvoarelor, afost chiar mai vehement, arãtând cã aceastã carte, frecvent cititã ºi în

Page 33: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 37

delimitare57 se impunea o vedem fie ºi numai din notiþele celorcare transcriau manuscrisul introducând totodatã episoade saufragmente din scrierile istoriografice româneºti. Scopul vizateste unul pedagogic prin excelenþã, ce presupune acþiunea unuiprincipiu al analogiei, de vreme ce gãsim într-un ms. BAR cota4646, datat 1788 ºi localizat în Moldova, intercalat episodulîntemeierii Moldovei între ff. 43v-45r cu urmãtoarea notiþãconcludentã: “ª i pentru acei am scris eu smeritul din Litopisiþullui ª tefan voi<vo>d ca sã sã ºtie cum au descãlecat þar<a>Moldovi<i> ca s<ã> ºtie cene a ceti în Alixãndrie”58. Sau într-un alt ms. BAR cota 3512, din 1789 (Moldova), pe f. 83v gãsimo descriere a lui Alexandru Macedon ce aminteºte de portretulnecrolog fãcut de Ureche lui ª tefan cel Mare: “Acest împãratfost-au om nu pre mare la trup [...]. Iarã la rãzboi era foartecumplit ºi nici unde nu gândie, el acolo se afla ºi meºterºugosfoarte la rãzboi...”59.

Apare ca evident faptul cã literatura de delectare ºi ceaistoricã activau în perioada medievalã un cod unic de lecturã.

Lipsa distincþiei între ficþiune/ non ficþiune semnalatãmerituos de vechii noºtri cãrturari precum Miron Costin sau acel timp, nu este decât <<o aflare de o grãmadã de minciuni... dupãcare umblã norodul acesta, rãtãcindu-sã ºi cred celea ce niciodatã decrezut nu sânt>>”; sau Ion Istrate, Relaþia epicª , p.58: “La vremea sa,însuºi Miron Costin crezuse de cuviinþã sã ia atitudine [...] arãtând cãadevãrata viaþã a eroului o gãsim la <<Plutarh�>> iar nu în<<minciunile>> pe care le spunea acea <<Alixªndrie din grecie oridintr-o altã limbã scoasã pre limba þãrii noastre, plinã de basne ºiscornituri>>”57Vezi ºi Dan Horia Mazilu, �Alexandria�... , pp. 286-287: copiºtiiromâni “îºi folosesc lecturile pentru a amplifica ici-colo uneleepisoade sau introduc informaþii locale, inaccesibile redactorilorversiunilor strãine. Apar astfel ºtiri despre Dachia ºi dachiani [...],despre <<marile împãrat Troian ... carile au bãtut pe dachiani>>,despre originea romanã a românilor”.58Mihai Moraru, Cãtãlina Velculescu, Bibliografia analiticª acªrþilor populare laice, p.79.59Ibidem, p. 80.

Page 34: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu38

Stolnicul Constantin Cantacuzino, a fost receptatã ca indiciu alnivelului scãzut de culturã al lectorului român medieval. Separe însã cã aceastã nediferenþiere apare ca un loc comun înEuropa medievalã cãci întâlnim elemente miraculoase în scrieripseudo istorice.

Raportându-ne la Alexandria, remarcãm transferuldinspre literatura de delectare sau de ficþiune spre literaturaistoricã. Observãm cã existã lecþii ale unei istorii a receptãrii încare informaþia vine întru întâmpinarea gustului individuluimedieval aplecat spre magie ºi vrãjitorie. Concepereamiraculoasã a Marelui Alexandru apare ca episod bine precizatatât opere de circulaþie româneascã precum CronografulTradus din greceºte de Pãtraºco Danovici60, cât ºi în opere decirculaþie ºi recunoaºtere europeanã precum LiberChronicarum al lui Hartman Schedel61. În acest sens,observãm în Liber Chronicarum planºa care aratã descendenþalui Alexandru cel Mare. Arborele genealogic al acestuia indicãca principiu patern activ pe Nehtinav, magul ce face pereche cuOlimbiiada. La o micã distanþã este redatã ºi figura împãratuluiFilip, care este însã singur (vezi Anexa 1).

Caracterul cãrþilor populare apare “precizat în secolul alXVIII-lea în numeroase predoslovii ca fiind: <<eticesc ºi dezãbavã>>. Eticesc va sã însemne cã instrucþia era îndreptatã în

60Bucureºti, Editura Minerva, 1998, p. 142: “Iarã împãrãtiasaOlimbiiada l-au poftitu în curþile sale; deci atâta o au fãrmãcat ºi o aubuimãcit, câtu-i pãrea împãrãtiasãi cã iaste Nehtenavu frumos casoarele, pânã s-au culcat ºi cu dânsa º-au purcesu gria cu Alexandru”.61 Opera a fost publicatã la Nuremberg (Antoine Koberger, 1493, 12julliet) ºi ceea ce ne priveºte, cuprinde douã gravuri: cea care oferã oimagine a Valahiei ºi încã una, în care avem o imagine a Traciei.Receptatã ca o istorie a lumii ce nareazã evenimente pornind de laGenezã, Cronica este printre primele opere care are ilustraþii tipãrite.Acestea apar însoþite întotdeauna de textul menit a furniza informaþiidespre locuitori ºi istoria lor. Gravurile din Liber chronicarum factrimitere la Tracia în termenii formulaþi de Strabon.

Page 35: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 39

primul rând spre educaþia moralã a individului, dar aceasta nuînseamnã cã se reduce la atât”62.

Aceastã instrucþie a fost sesizatã de cãrturari deprestigiu ºi confirmatã prin istorie ca având un punct de plecareiluminist cãci “unele romane populare au servit în Evul Mediuromânesc ca texte pentru deprinderea scrisului ºi cititului”63.

Din aceastã perspectivã a apropierii de textul cãrþilorpopulare cu scopuri practice aplicabile în viaþa cotidianã, ni separe fireascã introducerea tiparului epistolar aºa cum era folositîn cancelaria domneascã, în acte ºi înscrisuri oficiale. Fãrã aavea statut de hipotext, aceste cãrþi valideazã nevoia de model.Critica a atras atenþia asupra epistolelor inserate în Alexandria,indicând epistolografia ca posibilã cheie de lecturã: “schimbulde solii – chiar eroul se deghizeazã într-un rând în ambasador –ºi de mesaje ocupã destul loc în roman, epistolografia pãrând afi o ocupaþie agreatã”64.

Cã a existat un transfer între aceste cãrþi ºi folclor, estedovedit fie ºi prin numitul indice de popularitate65; desfãºurareabazându-se pe structuri distincte de producere66 ºi receptare a

62Mihai Moraru, Configurarea raporturilor cu literaturauniversalª. Cªrþile populare , în vol. De nuptiis Mercurii etPhilologiae, Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1997, pp.30-31.63Dan Simonescu, Romanul popular..., p. 63.64Dan Horia Mazilu, �Alexandria�... , p. 284.65Ion Istrate, Relaþia epicª , p.8: “Conþinutul lor, în cazul în care apãtruns în folclor, va trebui sã posede un indice de popularitate. [...]între text ºi popor exista odinioarã spaþiul imens al neºtiinþei de cartepe care conþinutul lor textual l-a depãºit, nu se ºtie cum, ajungând înbasme”66Vezi Mihai Moraru, Structuri narative în romanul eroic.Alexandria, în vol. De nuptiis Mercurii et Philologiae, p. 65“Istoriografie, cãrþi populare, cronici versificate, literaturã deceremonial, opere de polemicã religioasã, hagiografii uzeazã toate descheme ºi elemente comune, au un sistem radicular comun”; sau DanHoria Mazilu, �Alexandria� ... , p. 281: “miºcãrile complexe petrecuteîn rândul consumatorilor de literaturã, în perioade succesive ori în

Page 36: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu40

textului medieval în universalitatea lui. Relaþionarea culiteratura universalã a fost deseori abordatã oferind direcþii încercetare care s-au dovedit viabile prin comprehensiuneafenomenului în ansamblul lui67.

O viziune globalã, generoasã asupra receptãrii înperspectivã diacronicã a cãrþilor populare este afirmatã decritica clujanã: “prin orientarea de gust la care participã, datoritãexistenþei unor forme specifice de transmitere a mesajuluiliterar, care determinau, în ascultãtor, activarea unor zonecaracteristice ale imaginarului, cãrþile populare nu constituie, înstrânsã contingenþã cu folclorul, doar cea dintâi mare experienþãliterarã petrecutã pe teren românesc. Aceastã experienþã este defapt ºi cea care stã la baza adevãratei modernizãri a literaturiiromâne, în sens integral”68.

Alexandria apare ca un record de circulaþie69,rãspândire ºi reeditare ce dezvãluie “o structurã ºi un Erouîndepãrtate de modelul romanesc propus de alte cãrþi popularedin Evul Mediu occidental, Alexandru cel Mare apãrând nu caun cuceritor împãtimit de glorie ºi ambiþie ori ca un cavaler

cursul uneia ºi aceleiaºi epoci, au un rol cert în selectarea ºi prelevareaunui anumit text într-un anumit moment (în cazul <<cãrþilorîmprumutate>>) ori în impunerea ºi cultivarea asiduã a unui anumitgen literar”.67Vezi în acest sens opinia sintetizatoare Mihai Moraru, Configurarearaporturilor cu literatura universalª... , pp. 30-31. “Urmãrireadiacronicã ºi evolutivã a acestui concept (de literaturã universalã n.n.)în relaþionarea lui cu literatura naþionalã are de relevat rolul acestorcãrþi în deschiderea spre fondul de idei ºi spre tehnicile literare dinpatrimoniul universal. Descoperirea cãrþilor populare, în retrospectivã,este descoperirea conceptului de literaturã universalã în formele salegenuine. [...] Cãrþi de colportaj sunt cãrþile populare, dar nu în sensulîn care s-a înþeles, ci în sensul ca ele au purtat ºi menþinut un inventarde teme ºi motive literare, trecându-l dintr-o literaturã într-alta, dintr-oepocã într-alta.”68Ion Istrate, Relaþia epicª , p. 64.69Vezi Anexa 2 unde redãm dupã dupã David J.A.Ross rãspândirearomanului în literatura europeanã.

Page 37: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 41

preocupat de relaþiile cu societatea din care fãcea parte, ci, aºacum observã Cãtãlina Velculescu, ca un Erou mitic, damnat,<<ca un personaj de basm, plecat în lume sã-ºi împlineascãsoarta>>”70.

Despre relaþiile instituite în plan epic, avem în studiulStructuri narative în romanul eroic Alexandria71 cea maicompletã abordare a problematicii pe care o ridicã romanul.Apar precizate tipologia compoziþionalã, modalitãþile deconstrucþie antinomicã a disputei, parcurgerea completã aschemei traseului º.a.

Romanul popular Alexandria prin numãrulconsiderabil de epistole inserate confirmã, pe de o parte, nevoiade autenticitate a lectorului tuturor timpurilor, iar pe de altãparte, precizeazã poziþia unor personaje, raporturile existenteîntre ele, motiveazã declanºarea acþiunii etc.

Critica româneascã a sesizat prezenþa acestor scrisoriatât din perspectiva formularisticii epistolare72, cât ºi dinperspectiva comparaþiei cu versiunile europene sau chiar cuversiunile succesive pe care le-a reþinut istoria pe teritoriulromânesc73. 70Ioana Drãgan, Romanul popular în România. Literar ”iparaliterar, Cluj, Editura Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2001, p. 50.71Mihai Moraru, în vol. De nuptiis Mercurii et Philologiae, pp.60-82.72Vezi Prefaþa Alexandriei, Ediþie îngrijitã, cu o prefaþã, glosar ºinote de Dan Simonescu, Ediþia a II-a revãzutã, [s.l.], Editura de Statpentru Literaturã ºi Artã , [s.a.]: “Numeroasele scrisori pe care leschimbã între ele personajele naraþiunii conþin, regulat, formula deînceput a genului epistolar al poporului: <<Sãnãtate ºi viiaþã trimiþdomniilor voastre>>”, p. 22.73Vezi I. C. Chiþimia în Prefaþa Alexandriei, Text revãzut de MihailSadoveanu, Bucureºti, Editura Pentru Literaturã, 1966: “versiunileoccidentale nu cunosc o scrisoare a Olimpiadei cãtre fiul sãuAlexandru cel Mare, dar ea apare în versiunile sud-est europene,sârbeascã ºi româneascã, însã ºi aici în tonalitãþi diferite.” Referindu-se în continuare la aceastã scrisoare autorul realizeazã o paralelã întreediþiile care au urmat lui Petru Bart pânã la cea a lui Sadoveanu

Page 38: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu42

Studiile strãine au avut în vedere problema epistolelor74

inserate sau adiacente ale acestui roman medieval de largãcirculaþie75. Urmãrind primul ciclul epistolar desfãºurat întreDarie ºi Alexandru am observat cã acesta este prezent în toateediþiile româneºti ale romanului, dar ºi în ediþiile de circulaþieeuropeanã76 esticã (cu precãdere bulgãreºti77) sau occidentalã. arãtând cã “nimeni n-a gãsit necesar sã-i schimbe topica frazei ºiexpresia poeticã. Iar dacã atragem atenþia cã însãºi prima redacþieromâneascã a Alexandriei pãstratã în copia din 1620, conþine aceeaºiscrisoare, în aceeaºi inflexiune de slove [...] precum ºi întreagaconformaþie a cãrþii, înseamnã cã puntea tradiþiei de expresie artisticã,în ce priveºte Alexandria, se întinde nu peste douã sute de ani, cipeste mai bine de trei veacuri ºi jumãtate”. pp. XII-XIII.74Vezi David J.A.Ross, Alexander Historiatus, A Guide to medievalillustrated Alexander Literature, Athenäum, [s.l.], [s.a.], pp. 27-33passim; The medieval Alexander, Edited by D. J. A. Ross,Cambridge at the University Press, 1956, pp. 14-16, 350 º.u.;Introduction in The Romances of Alexander, translated by DennisM. Kratz, New York & London, Garland Publishing, Inc., 1991, pp.XXIX-XXXII; Auctorum graecorum et latinorum opusculaselecta. Aristotelis epistularum fragmenta cum testamento,Fasciculus III, Edidit et ilustravit Marianus Plezia, Varsoviae,Pañstwowe Wydawnictwo Naukowe, MCMLXI, pp. 38, 50-65, 80º.u.; Í.Ê. Ãóäçèé, Õðåæòî ì à òŁÿ ï î ä ð å â í åØ ð óææŒîØ ºŁòåðàòóðåXI-XVII âåŒîâ, Ì îñêâà, Ãîñóäàðñòâåí í î å ó÷åáíî-ïåäàãîãè÷åñêîåèçäàòåëüñòâî Ì è í èñòåðñòâà Ïðîñâåùåíèÿ ÐÑÔÑÐ, 1952, pp. 119-121 º.u.75Despre rãspândirea romanului vezi David J. A. Ross, AlexanderHistoriatus, ..., pp. 26, 46, 115.76Vezi D.J.A.Ross, Studies in the Alexander romance, London, ThePindar Press, 1985, I. 38 – I. 41; The Romances of Alexander,translated by Dennis M. Kratz, pp. 16 – 19.77Vezi Dan Horia Mazilu, Traduceri în limba bulgarª ale� Alexandriei� române”ti în vol. Vocaþia europeanª a literaturiiromâne vechi , Bucureºti, Editura Minerva, 1991, p. 279: “Înversiunea româneascã epistola cãtre Darie mai cuprinde doar douãfaze [...] pe când în textul bulgãresc ea continuã, denunþândfãrãdelegile lui Nethinav ºi agravându-le [...] Este limpede cã textul

Page 39: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 43

Diferenþele prezente între acestea rezumã în linii generaletendinþa reducerii constante a textului din Alexandriileromâneºti. Am avut în vedere microstructuri narativeconcretizate în epistole inserate pentru a urmãri cu uºurinþãparalela impusã. Ediþia englezã a Alexandriei prezintã ciclulepistolar Darie Alexandru însã textele sunt mai ample ºiconsemneazã detalii pe care textul românesc le-a omis. Însãformularul epistolar coincide cu cel prezent în ediþiaromâneascã citatã aici.

Primul ciclu epistolar Darie-Alexandru se remarcãprintr-o desãvârºitã dispunere a replicilor într-un tipar epistolarcaracteristic spaþiului cultural românesc medieval, printr-un actde deplinã motivare evenimenþialã în care sensurile metaforicecãutate dezvãluie puterea cuvântului cunoscutã ºi însuºitã de ceicare conduceau imperiile.

Acest prim ciclu este alcãtuit din patru epistole78,numite generic texte, ce se organizeazã ca perechi adiacente în

bulgãresc prezintã, pe un fir al povestirii coincident, serioaseamplificãri...”.78Reproducem aici cele patru epistole: I. “Eu, Darie, împãrat prestetoþi împãraþii, ºi întocma cu Dumnezeu, ºi luminat tocma ca soarele ºidumnezeul persilor, împãratul împãraþilor, al tuturor domnilor domn,scriiu voao, machedonenilor, carii sunteþi mai mari, boiarii lui Filip.Sã ºtiþi ca am înþeles cã au murit împãratul vostru ºi au rãmas coconulmic. ªi mie îm pare rãu de Filip ºi mie îm iaste milã de coconul lui. ªiaºa îm iaste voia, sã-l trimiteþi la împãrãþia mea, sã fie, pânã va fi dedomnie, la mine. Dupã aceia iarã-l voiu trimite la moºiia lui. Iarã voaov-am trimis sã vã fie domn Candarcus. ªi sã-m trimiteþi haraciu ºioaste, când va trebui. Iarã pre feciorul lui Filip sã-l trimiteþi la mine,cu toate steagurile lui, sã slujeascã porþii mele; cã sunt la mine 40 defeciori de împãraþi, mai mari ca acela. ªi amintrelea sã nu faceþi.” p.23II. “Scriiu eu, Alexandru, viteazul ºi împãratul Machedoniei, scriiu þie,Darie, sãnãtate ºi-þi mulþumesc de cartea care mi-ai trimis. ªi ce tegrijeºti de þara mea? ªi pre mine pofteºti, tânãr, sã slujãsc porþii tale ºisã mã hrãneºti? Iarã deaca mã socoteºti cocon mic ce suge þâþã, lasã-mã pânã voi înþãrca la þâþa maicii mele, apoi voiu veni la tine sã mã

Page 40: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu44

virtutea dispunerii preferenþiale a aranjãrii enunþurilor dupã unmodel conversaþional ce reclamã existenþa unui act principalurmat, aici la distanþã, de acte subordonate.

Se observã cã actul principal apare în proemium(comentariul care precede epistola recapitulând împrejurãrileredactãrii) ºi este, de regulã, reluat în expoziþie. Dat fiind faptulcã epistola dezvoltã comentariul ce o introduce, funcþia eidominantã este de a autentifica informaþiile furnizate în textulromanului.

În fragmentul comentariu ce introduce prima epistolã,gãsim notate împrejurãrile care declanºeazã redactarea textuluiºi cererile formulate: “Marele Darie-mpãrat auzi cã au muritFilip, craiul de la Machedoniia, ºi au rãmas cocon tânãr. ª itrimise sol ºi carte pre Candarcus, la Machedoniia, la boiarii luiFilip.”79

hrãneºti. Iarã pre Candarcus sã nu-l mai trimiþ la Machedoniia, cã nu-lvei mai vedea, cã machedonenii nu sunt aºa fãrã cap, cum îþ pare þie.”p.24III. “Eu, Darie-împãrat, dumnezeul turcilor, scriiu la tine, fãtul mieuAlexandre, sãnãtate. ªi sã ºtii cã n-am ºtiut cã eºti atâta de înþelept; cite pricepuiu la soliiia dintâiu. Ci sã ºtii cã înþelepciunea tinerilor scurtãiaste. Ci iatã, cã þ-am trimis jucãrei ºi cãruþ sã te joci cu coconii, ºi þe-am trimis doao racle deºarte, sã le umpli de haraciiu; ºi þe-am trimisdoi saci de mac, sã-l numeri ºi sã afli numãrul oºtilor mele. Iarã tucurând sã-m trimiþi haraciu; iarã de nu vei trimite, vei veni legat lamine.” p. 24IV. “Sãnãtate, ºi sã ºtii cã de toatã cinstea ai fost, iarã acum ai ajunsminte de cocon, cu acestea ce mi-ai trimis tu mie. Tu-mi cugeþi bine sãfiiu împãrat de lume, cã aceste roate sunt pãmântul. ªi cum sãînvârteºte pãmântul ºi aceste roate, aºa te vei învârti tu înaintea mea.Iarã raclele tu mi le-ai trimis poclon, iarã macul eu l-am ros. Iarã eu îþtrimeþ o traistã de piperiu sã-l rozi tot, sã vezi machedonenii cât suntde iuþi. ªi sã ºtii cã machedonenii sunt lei, iarã persii sunt oi; ci te rogsã-þi þii Rãsãritul, cu turcii tãi.” p.2579Op. cit., p. 23

Page 41: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 45

Cel de-al doilea text este introdus printr-o replicãreluatã în epistolã: “Alexandru auzi, ºi sã mânie, ºi sparse carteaºi zise:

– N-ar trebui lui Darie sã grãiascã cu picioarele ºi la capnu cautã; cã nu sunt machedonenii aºa cumu-i pare lui.”80

Comentariul care precede epistola a treia redã replicalui Candarcus, replicã din care Darie preia o serie de informaþiiatunci când va redacta textul: “Împãrate, nu trebuiaºte sã râzi deniºte cuvinte ca acestea, cã eu cât îl vãzui, el fu cocon tânãr, iarãmintea îi fu de bãtrân…”81 etc.

Enunþurile prefaþatoare precizeazã atitudini, gesturi,anticipã firul epic: “…ºi o ceti Alexandru ºi clãti cu capul ºizise:

– O, nesocotite Darie, ºi mãrirea ta deºartã, tu cuDumnezeu te potriveºti, iarã mie îm pare cã nici unui om de prepãmânt nu te vei potrivi.”82

Rolul acestora este de a puncta prezenþa unui naratoromniscient care anticipând curiozitatea lectorului îi pune ladispoziþie informaþii reluate ulterior – modalitate de verificare aatenþiei? – mizând pe declanºarea interesului faþã de text, dupãmodelul binecunoscut al nuvelelor medievale europeneintroduse, mai întotdeauna, de un scurt comentariu rezumativ.

Dispunerea celor patru texte ca perechi adiacente (I cuII ºi III cu IV) permite activarea unui tipar conversaþionalstandardizat printr-o formularisticã epistolarã specificãsecolului al XVI-lea º.u.

În analiza pe care o vom întreprinde vom utilizatermeni impuºi de pragmatica integratã. Subscriem celei de adoua teze a pragmaticii integrate – a autoreferinþei sensului,aceasta este rezumatã prin formula: “sensul unui enunþ este

80 Op. cit. p.2481Op.cit. p. 2482Op. cit. p. 24

Page 42: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu46

imaginea enunþãrii sale” ºi interpretatã în modul urmãtor: “aînþelege un enunþ înseamnã a înþelege raþiunile enunþãrii sale”83.

În acest sens teoria lui Grice, în ceea ce priveºtecomunicarea va sta la baza analizei noastre. Grice propunea unprincipiu general, cel al cooperãrii. Astfel, “pentru ca auditoriulsã poatã interpreta ce a vrut sã spunã vorbitorul, trebuiepresupus cã acesta din urmã a respectat acest principiu”84.

Introducând noþiunea de implicaturã85 Grice distingeîntre implicatura convenþionalã (cea declanºatã de o expresielingvisticã) ºi cea conversaþionalã (care are la bazã principiigenerale legate de comunicare ºi raþionalitate). Pentru ca ideeade cooperare sã fie mai exact definitã, Grice introduce patrucategorii generale numite generic maxime conversaþionale86

stabilind totodatã ºi condiþiile încãlcãrii lor87. 83Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicþionar enciclopedic depragmaticª , Cluj, Editura Echinox, 1999, p.25.84 Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicþionar enciclopedic depragmaticª, p.186.85 “care permite explicarea frecventei divergenþe dintre semnificaþiafrazei ºi sensul comunicat prin enunþ” Jacques Moeschler, AnneReboul, Dicþionar enciclopedic de pragmaticª, p.186.86 Jacques Moeschler, Anne Reboul, Dicþionar enciclopedic depragmaticª, p.188: Maxima de cantitate

1. Contribuþia dumneavoastrã sã conþinã atâta informaþie câtã secere.2. Contribuþia dumneavoastrã sã nu conþinã mai multãinformaþie decât se cere.

Maxima de calitate (veridicitate)Contribuþia dumneavoastrã sã fie veridicã:

1. Nu afirmaþi ceea ce consideraþi fals.2. Nu faceþi afirmaþii pentru care nu aveþi dovezi.

Maxima de relaþie (de relevanþã/ pertinenþã)Vorbiþi la subiect (fiþi relevant)Maxima de modFiþi clar.

1. Evitaþi exprimarea neclarã, confuzã.2. Evitaþi ambiguitatea.3. Fiþi scurt (evitaþi orice prolixitate inutilã).

Page 43: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 47

Principiul de cooperare apare ca dominant în texteleanalizate ºi acest fapt este verificabil prin recunoaºtereamaximelor conversaþionale.

Maxima de cantitate este respectatã prin faptul cãfiecare emiþãtor furnizeazã întreaga cantitate de informaþiinecesarã pe de o parte, declanºãrii textului adiacent ºi pe de altãparte, continuãrii firului epic; în condiþiile morþii lui Filip, Darieîmpãrat cere boierilor sã accepte un nou domn, sã trimitãcoconul la curtea lui ºi sã plãteascã tribut. Cererile sunt ferme ºiclar formulate ºi aceasta se reflectã ºi în rãspunsul luiAlexandru. Astfel, primul text poate fi considerat faza iniþialã aschimbului conversaþional pentru cã aici apar toate cererile cevor fi reluate - pe baza principiului cooperãrii - ºi dezbãtute încelelalte trei texte. Retorica activeazã un discurs preponderentdeliberativ88: Darie îi sfãtuieºte pe boierii lui Filip, uzândameninþãtor de timpul viitor ºi folosind ca mod de argumentareexemplul (“Iarã pre feciorul lui Filip sã-l trimiteþi la mine, cutoate steagurile lui, sã slujeascã porþii mele; cã sunt la mine 40de feciori de împãraþi, mai mari ca acela.”).

Fragmentele care precedã epistolele având rolul de apuncta atitudinea emiþãtorului faþã de cele afirmate determinãinstituirea maximei de calitate. Astfel în fragmentul comentariu

4. Fiþi ordonat87Astfel tautologiile constituie exemple ale încãlcãrii maximei decantitate iar figurile retorice precum ironia, metafora sau litota aparca încãlcãri ale maximei de calitate. Încãlcarea maximei de relaþiepresupune prezenþa unui enunþ care impliciteazã schimbarea bruscã asubiectului despre care se vorbea anterior iar încãlcarea maximei demod subordoneazã submaxima de claritate ºi pe cea de concizie. veziJacques Moeschler, Anne Reboul, Dicþionar enciclopedic depragmaticª, p.190-19288“Genul deliberativ discutã afacerile guvenului, are drept scop sãsfãtuiascã pe membrii unei adunãri politice pe baza criteriului utilitãþiiin raport cu cetatea, utilizeazã timpul viitor ºi ca mod de argumentaredominant exemplul”, Oswald Ducrot, Jean-Marie Schaeffer, Nouldicþionar enciclopedic al ”tiinþelor limbajului, Bucureºti, EdituraBabel, 1996, p.112.

Page 44: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu48

ce precede textul IV, aflãm cã “Alexandru roade macul ºisparge raclele”, iar în epistolã el îl informeazã pe Darie: “Iarãraclele tu mi le-ai trimis poclon, iarã macul eu l-am ros.”89

Maxima de relaþie apare ca dominantã în textele alese.Menþinerea fiecãrui locutor în acelaºi spaþiu tematic esteverificatã prin mãrcile comuniunii fatice, cu precãdere prinreluãrile în ecou: “Iarã voao v-am trimis sã vã fie domnCandarcus.” vs “Iarã pre Candarcus sã nu-l mai trimiþ laMachedoniia”; “Iarã deaca mã socoteºti cocon mic…” vs “Ci sãºtii cã înþelepciunea tinerilor scurtã iaste. Ci iatã, cã þ-am trimisjucãrei ºi cãruþ sã te joci cu coconii”; “Iarã tu curând sã-mtrimiþi haraciu…” vs “Iarã eu îþ trimeþ o traistã de piperiu sã-lrozi tot, sã vezi machedonenii cât sunt de iuþi.” etc.

Anularea maximei de mod care impunea exprimareaclarã ºi evitarea ambiguitãþilor, este motivatã de dorinþafiecãruia dintre cei doi locutori de a-ºi intimida adversarulprintr-o încifrare a intenþiilor declinate simbolic de darurile acãror semnificaþie va fi decriptatã contrar voinþei locutoruluicare iniþiase acþiunea. Sunt aplicate aici strategii anticipativevãdite prin decodarea distinctã din perspectiva fiecãruiparticipant la acest schimb de informaþii. Instituind schimbareade semnificaþii, eroul îºi anticipã prin victoria persuasivã,victoria armatã. Având ultimul cuvânt, Alexandru insereazãoracular traseul ascensiunii sale: “ª i cum sã învârteºte pãmântulºi aceste roate, aºa te vei învârti tu înaintea mea”.

Prezenþa acestor maxime confirmã performarea oralã aromanului popular în virtutea unei tradiþii a lecturii ca actpropriu-zis desfãºurat în cadrul comunitãþilor neºtiutoare decarte. Istoria a consemnat în Franþa Vechiului Regim90 existenþaîn cadrul bibliotecilor publice a unor cabinete sau camere delecturã în care erau purtate discuþii pe marginea unei cãrþi dincare un lector citea pasajele interesante. Deºi în perimetrul

89Op. cit., p. 25.90Roger Chartier, Lecturi ”i cititori în Franþa Vechiului Regim,Bucureºti, Editura Minerva, 1997, pp. 207-212.

Page 45: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 49

medieval românesc nu apar astfel de instituþii de lecturã avemconsemnatã recitarea sau citirea cu voce tare romanului .

Epistolele atestã un îndelungat proces de prelucrare alromanului în cultura românã rezultatã din intimitatea legitãþilorinterne ale procesului de transmitere a mesajului, indicând omodalitate distinctã de înþelegere a mecanismelor de asimilare aelementelor legate organic de perimetrul nostru culturalromânesc.

Realizând o reconversie artisticã a tiparului epistolarregãsim aici atestat gustul unui lector avizat pentru cuvântulºlefuit. Nu întâmplãtor epistolele creeazã spaþii de legãturã cutextul romanului în care lectorul poate sã-ºi verifice atâtabilitãþile de lecturã, cât ºi cunoºtinþele de retoricã aplicatã.Dincolo de activarea detaliatã a formularului epistolar medieval(indiciu precis al rolului practic, didactic al romanului)scrisorile inserate nu conservã detalii narative prezente înversiunile occidentale ale Alexandriei.

Page 46: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu50

BestiariiScrierile cu animale indicã o vârstã distinctã a receptãrii

medievale: aceea de început. Jean-Paul Clébert în Bestiarfabulos. Dicþionar de simboluri animaliere91 îºi justificademersul critic plecând de la afirmaþia cã animalul (animus -suflet) “este purtãtor de adevãruri ascunse. Este vehicul întrecele trei mari regnuri pe care ºi le disputã concepþia noastrãdespre lume – infernal, uman ºi divin”. Deºi aparent s-aubanalizat, simbolurile animaliere au încã un impact mare atât îndiscursul cotidian (încãrcat de afectivitate sau dimpotrivã avândconotaþii diferite), cât ºi în cel publicitar (vezi sloganurile detipul “puneþi un tigru în motorul dvs”92). Mai mult, “psihologiaabisalã, pusã în luminã de Jung [...] are ºi ea de plãtit unimportant tribut zoologiei afective.[...] Visele noastre ºi, cu atâtmai mult coºmarurile noastre sunt în continuare invadate debalauri ºi de ºerpi, de ºobolani ºi de furnici care nu înceteazã sãne înspãimânte”93.

Despre originea, rãspândirea, semnificaþiile º.a. acestorscrieri Victor Simion realizeazã un amplu studiu Imagini,legende, simboluri94.

Dupã sursa citatã95, se pare cã primele scrieri despreanimale îºi au punctul de plecare în vechile scrieri indiene ºiiraniene care au pãtruns în Egipt, unde în secolul al II-lea e.n.,unde au fost strânse într-o carte ce se va bucura de o marerãspândire: Fiziologul. Aceastã carte va lua drumul Bizanþului,pe de o parte, iar pe de altã parte, cel al Occidentului latin undeva fi cunoscutã sub numele de Bestiar. Despre aceste scriericritica a afirmat cã ele apar “în egalã mãsurã, expresia unormentalitãþi colective, a unei ignoranþe, a unei viziuni proprii 91Traducere din limba francezã de Rodica Maria Valter ºi Radu Valter,Bucureºti, Editurile Artemis ºi Cavallioti, 1995, p. 6.92Jean-Paul Clébert, op. cit., p. 7.93Jean-Paul Clébert, op. cit., p. 8.94Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 2000.95pp. 10 º.u.

Page 47: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 51

asupra lumii ºi a naturii înconjurãtoare, dar ºi o imagine-metaforã a vieþii morale a omului medieval”96.

Nicolae Cartojan97 scria cã “Fiziologul este o curioasãcarte de ºtiinþe naturale, în care animale, pãsãri. reptile ºi peºtisunt descrise cu obiceiurile lor, dupã tradiþii populare pentru a fiapoi interpretate ca simboluri ale unor idei morale ºi religioase.El este dar, alcãtuit din douã pãrþi: una care cuprinde descriereavieþuitoarelor, alta care înfãþiºeazã interpretarea moralã”.

Dintre Bestiariile medievale cele mai cunoscute sunt:Bestiarul de dragoste de Richard de Fournival, Bestiaruldivin de Guillaume Le Clerc, De natura rerum de ThomasCantimpré, Buch der Natur de Conrad de Magdenberg,Hortus Sanitatis de Meydenbach.

Dupã Nicolae Cartojan, la noi Fiziologul a fost preluatprin intermediul variantei sale sârbeºti care derivã dint-oredacþie greceascã atribuitã sfântului Epifaniu98. Victor Simionafirmã cã cea mai veche traducere a acestei variante “o conþinemanuscrisul nr. 1436 de la BAR: la sfârºitul capitolului intitulatDarovania, este adãugatã – fãrã vreun alt titlu, ci ca ocontinuare a textului respectiv – ºi traducerea Fiziologului.Manuscrisul a fost copiat în anul 1693 de cãtre Costea Dascãlulde la biserica din Scheii Braºovului [...]. În afara lucrãriirespective, se mai cunosc încã douã versiuni româneºti aleFiziologului. Prima dintre ele a fost realizatã de un dascãl –Nicolae Duma – ºi dateazã din anul 1774, fiind o prelucraredupã versiunea greco-bizantinã ce fusese alcãtuitã de cãtreDamaschin Studitul, arhiepiscopul Naupactei, lucrare dedicatãlui Mihail Cantacuzino, publicatã fiind prima oarã la Veneþia înanul 1743. [...] Cu cele 68 de animale pe care le descrie (demenþionat, ca un lucru deosebit de semnificativ, faptul cã înaceastã lucrare prezentarea animalelor nu mai este însoþitã ºi de

96Victor Simion, op. cit., p. 10.97Cªrþile populare în literatura româneascª , vol. I, Bucureºti,Editura Enciclopedicã Românã, 1974, p. 236.98Op. cit., pp. 239-240.

Page 48: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu52

comentarii sau interpretãri cu valoare religioasã saumoralizatoare), precum ºi cu cele 40 de capitole ale sale,traducerea lui Nicolae Duma se numãrã printre cele maicomplete variante ale Fiziologului din câte au circulat în þãrileromâne. O a treia variantã a acestei scrieri dateazã din anul1777, fiind asemãnãtoare cu versiunea sârbeascã. Textulpublicat în anul 1886 de M. Gaster în Archivio glottologicoitaliano a fost copiat de cãtre Andronache Berheceanu,ciubucciu în casa lui Manolache Basarabul din Bucureºti, fiindde asemenea unul dintre cele mai complete texte (conþinereferiri la 40 de animale printre care se numãrã vulturul, finixul,pilul, aspida, cocorul, stratocamilul, inorogul etc.). În cazulacestui ultim manuscris, descrierea animalelor respectã tradiþia,fiind însoþitã de acele interpretãri cu sens moralizator atât defrecvente ºi apreciate de oamenii de rând ai societãþii medievaleromâneºti”99.

Gheorghe Vlãduþescu în Bestiarul medieval � ”tiinþª”i mitologie100 sintetiza direcþiile de receptare ale acestor scrieriîn care “ toate vieþuitoarele sunt dincolo de bine ºi de rãu, defrumos ori de urât, de folositor sau nefolositor. Ba mai curând,fiecare în felul ei, participã la bine, la frumos, cam asemenearãului areopagitic. [...] În peisajul lumii fiecare îºi are rostulsãu, bune sau rele, frumoase ori urâte fiind dupã distincþiaomeneascã (ºi, în acest caz, antropomorfizatã) numai în mãsuraîn care îºi urmeazã firea, ceea ce înseamnã cã nu stricã armoniadin care fac parte toate, de la ºarpe la vultur, de la broascã laleopard [...]”. Vieþuitoarele sunt înfãþiºate în funcþie procesul detransfigurare pe care omul îl suprapune caracterizãrilor fiecãruianimal: “Toate aceste alte istorii ale lor: economicã, religioasã,artisticã, moralã, ºtiinþificã pot fi ele însele paralele, uneorichiar opuse (aceea ºtiinþificã ºi aceea imagologicã) ceea ce estelesne de înþeles. Nu mai e însã, nici de înþeles, nici de acceptat,

99Op. cit., pp. 12-13.100Studiu publicat în vol. Aspecte ale mitului, coordonator IonelBuºe, Craiova, Editura Universitaria, 2001, p. 126 º.u.

Page 49: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 53

când acestea din urmã sunt puse sã se excludã reciproc, îndeosebi prima pe cea de a doua gãsitã de domeniul fantasticuluipur, ca ºi cum imaginarul n-ar þine de natura noastrã ºi încã înmãsurã sã concureze dimensiunea ºtiinþificã, dacã nu chiar s-oîntreacã ”.

În cea ce priveºte categoriile animalelor incluse atât înscrierile, cât ºi în reprezentãrile iconografiei zoomorfe, VictorSimion a stabilit ºase mari grupe: ihtiomorfe (peºtele, balena,melcul, ºtima apelor, sorbul delfinul); aviomorfe (pãsãridomestice: raþa, porumbelul, pãunul; pãsãri rãpitoare: vulturul,bufniþa, uliul; pãsãri de apã: stârcul, pelicanul, raþa sãlbaticã;pãsãri de pãdure: ciocãnitoarea, privighetoarea, turtureaua);animale/ pãsãri având corp dublu; animale domestice (calul,boul, câinele, berbecul, mielul); animale sãlbatice (lupul, ursul,bourul, cerbul, cãprioara, leul, elefantul); reprezentãrimitologice ºi fantastice (echinda, himera, sfincsul, gorgonele,harpiile, sirena, melusina inorogul).

Bestiariile au stabilit ºi relaþii de concordanþã întreanimale ºi lunile anului101: ianuarie – oaia, pãunul; februarie –calul, lebãda; martie – capra, ciocãnitoarea; aprilie – þapul,porumbelul; mai – taurul, cocoºul; iunie – câinele, ibisul; iulie –cerbul, acvila; august – mistreþul, vrabia; septembrie – mãgarul,gâsca; octombrie – lupul, cucuveaua; noiembrie – cãprioara,cioara; decembrie – leul, rândunica.

Jean-Paul Clébert citeazã corespondenþa stabilitã întreanumite animale ºi perioadele de zece ani corespunzãtoarevârstei omului, dupã o xilografie germanã din 1482102; de

101Dupã Dictionnaire des superstitions al lui Chesnel, apud Jean-Paul Clébert, op. cit., pp. 12-13.102Jean-Paul Clébert, op. cit., p. 13: “Vârstele sunt aici împãrþite îndecenii de la 10 la 100 de ani. Fiecãrui animal îi corespunde un tipuman. Astfel: 10 ani, cãprior (un copil cu sfârleazã); 20 de ani, viþel(un tânãr cu ºoim pe mânã); 30 de ani, taur (un bãrbat înarmat), 40 deani, leu (un bãrbat cu îmbrãcãminte bogatã); 50 de ani, vulpe (unbãrbat cu o pungã de bani); 60 de ani, lup (un bãrbat cu pãr alb,plimbându-se); 70 de ani, câine (un bãtrân cu baston ºi cu un ºirag de

Page 50: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu54

asemenea sunt prezentate analogiile între animale ºi planete,animale ºi diviziunile timpului103 º.a.

Ne vom opri doar asupra inorogului, datã fiindparticularizarea acestui animal miraculos în cultura românã prinopera lui Dimitrie Cantemir. Vom proceda ºi la redareadescrierii inorogului aºa cum apare în diferite culturi europene.Numit ºi licorn, unicorn sau einhorn, inorogul a fost preluatdintr-o legendã indianã unde apãrea descris “ca un animal cutrup de cal alb, frumos, având capul roºu, ochii albaºtri ºi uncorn sinuos, lung de un cot, amplasat în frunte. Acest corn (albîn dreptul frunþii, negru spre mijloc ºi purpuriu spre vârf) areputerea de a neutraliza otrãvurile. Animalul este sfios,enigmatic, singuratic, iubitor al puritãþii, motiv pentru care nupoate fi prins decât de o fecioarã castã, goalã, pe care elsimþind-o, i se aºazã în poalã”104.

În Fiziolog se menþioneazã cã “inorogul este o gadinãmare ºi cu un corn în frunte mare, ºi iaste ager, ºi agiunge precãprioarã ºi o loveºte cu cornul ºi o împunge. Deci tot o poartãîn corn 40 de zile pânã putrezeºte ºi cade din corn; ºi pânã opoartã numai cu limba linge sângele ºi scuturã tot lingândsângele; aceia îi iaste hranã foarte cu nevoie ºi se roagã luiDumnezeu”105.

Legenda inorogului a fost subordonatã de criticaoccidentalã106 vânãtorii mistice vãzutã ca alegorie curteneascã.

mãtãnii); 80 de ani, pisicã (un moºneag cocârjat, sprijinindu-se cuambele mâini într-un baston); 90 de ani, mãgar (un moºneag decrepit,de care-ºi bate joc, fluierând, un copil); gâscã (un cadavru în sicriu)”.103Vezi Jean-Paul Clébert, op. cit., pp. 13-14.104Victor Simion, op. cit., pp. 98-99.105Victor Simion, op. cit., p. 100.106Vezi Jaques Le Goff, Jean-Claude Schmitt, Dicþionar tematic alEvului Mediu Occidental, Iaºi, Editura Polirom, 2002, pp. 811-812:“Legenda unicornului, ce nu poate fi prins decât atunci când capul sãuse odihneºte în poala unei fecioare, a fost interpretatã de Sfinþii pãrinþiai bisericii ca o altã imagine a lui Hristos. Însã aceastã tematicã arãmas puþin folositã înainte de secolul al XII-lea, când apariþia sa a

Page 51: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 55

În Anexa 3 am transcris o schemã succintã a rãspândirii mituluiinorogului în literatura universalã, precum ºi câteva textereprezentative din Bestiariile medievale. Pilda inoroguluiinseratã în ˛nvªþªturile lui Neagoe Basarab... apare careprezentativã pentru spaþiul medieval românesc ºi de aceea amprocedat la aºezarea alãturi de imaginile desprinse din clasiceleBestiarii

Ca o concluzie la literatura bestiariilor se impuneperspectiva receptãrii contemporane cãci, “pentru naturalist,este limpede, asemenea cãrþi pot procura doar exemple desprecum nu se face ºtiinþã ori, când e mai multã <<clemenþã>> elesunt trecute de partea literaturii ºi lãsate ei. [...] pentru istoria ºiistoricul/ teroreticianul mentalitãþilor ºi nu numai, ele dauseama de o existenþã fascinantã, cu mari profunzimi, amedievalului. ª i nu în cele din urmã de alt mod de a fi al<<adevãrului>>, dacã nu mai tare decât acela cogniþionist –corespondenteist, nici mai slab”107.

devenit mai frecventã, capturarea unicornului figurând Întruparea.Totuºi, tema a fost utilizatã ºi de cãtre truveri, ca imagine a supuneriifaþã de doamnã (Thibaut de Champagne). Aceastã formã deconcurenþã între alegoria misticã ºi alegoria curteneascã s-a prelungitîn timp pânã în secolul al XVI-lea. Tema vânãtorii mistice a cunoscutmari realizãri picturale; una este pãstratã la Weimar, o alta se gãseºtepe marele retablu al dominicanilor de la Colmar ºi se datoreazã luiMartin Schongauer (circa 1470-1480); în decorul de hortus conclusus,unicornul este urmãrit de arhangelul Gavriil sunând din corn ºi þinândpatru câini, identificaþi drept milostenia, dreptatea, pacea ºi adevãrul.Însã, dimpotrivã, cea care trimufã în cele douã serii de tapiserii aleDoamnelor cu licornul din muzeele de la Cluny ºi Cloisters e alegoriacurteneascã.”107Gh. Vlãduþescu, op. cit., p. 130.

Page 52: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu56

LITERATURA CULTˆ

“Istoria ieroglificã”

Istoria ieroglificª a stat în atenþia criticii româneºti ºis-a bucurat de percepþii dintre cele mai diferite108. Unul dintrestudiile contemporane109 ce sintetizeazã stadiul cercetãrilor, apropus o lecturã susþinutã de douã mari axe spaþio-temporale:

108Vezi câteva dintre cele mai reprezentative opere de exegezãcantemirianã: Babeþi, Adriana, Bªtªliile pierdute. DimitrieCantemir. Strategii de lecturª , Timiºoara, Editura Amarcord, 1998;Bãdãrãu, Dan, Filosofia lui Dimitrie Cantemir, Bucureºti, EdituraAcademiei, 1964; Ciobanu, ªtefan, Dimitire Cantemir în Rusia,Bucureºti, Editura Elion, 2000; Giosu, ªtefan, Dimitrie Cantemir.Studiu lingvistic, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, Bucureºti, 1973;Ionescu, Cornel Mihai, Palimpseste, Bucureºti, Editura CarteaRomâneascã, 1979; Lãudat I. D., Dimitrie Cantemir, Viaþa ”i opera,Iaºi, Editura Junimea, 1973; Mãciucã Constantin, Dimitrie Cantemir,Bucureºti, Editura Albatros, 1972; Mazilu, Dan Horia, Recitindliteratura românª veche , vol. 3, Bucureºti, Editura UniversitãþiiBucureºti, 2000; Mazilu, Dan Horia, Dimitrie Cantemir. Un prinþ alliterelor, Bucureºti, Editura Elion 2001, Mihãilescu, Gabriel,Universul baroc al Istoriei ieroglifice. Intre retoricª ”i imaginar ,Bucureºti, Editura Fundaþiei Naþionale pentru ªtiinþã ºi Artã, 2002;Moldovanu, Dragoº, Dimitrie Cantemir. ˛ntre Orient ”i Occident,Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române, 1997; Moraru, Mihai,De nuptiis Mercurii et Philologiae, Bucureºti, Editura FundaþieiCulturale Române, 1997; Panaitescu, P.P., Dimitrie Cantemir, Viaþa”i opera, Bucureºti, Editura Academiei, 1958; Pascu, Giorge, Viaþa ”ioperele lui Dimitrie Cantemir, Bucureºti, Editura Cultura Naþionalã,1924; Sorohan, Elvira, Cantemir în cartea hieroglifelor, Bucureºti,Editura Minerva, 1978; Tãnãsescu, Manuela, Despre Istoriaieroglificª , Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1970; Þarãlungã,Ecaterina, Dimitrie Cantemir. Contribuþii documentare la unportret, Bucureºti, Editura Minerva, 1989; Vaida, Petru, DimitrieCantemir ”i Umanismul, Bucureºti, Editura Minerva, 1972.109Ne referim la Adriana Babeþi, Bªtªliile pierdute. DimitrieCantemir. Strategii de lecturª , pp. 43 º.u..

Page 53: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 57

“Prima axã, desfãºuratã pe orizontalã, în plan, la intersecþiamarilor trasee cardinale est/ vest, nord/ sud reuneºte încercãrilede amplasare a personalitãþii cantemiriene într-o topologie (ºi,implicit, într-o tipologie) spiritual-culturalã. Un Cantemir alOrientului? Un Cantemir occidentalizat întru totul? UnCantemir fascinat de <<puterile>> Nordului? Un Cantemir asud-estului balcanic? Sau un Cantemir la rãspântia drumurilor?[...] Pe cea de-a doua axã, temporalã, mult mai accesibilãcercetãrii, pentru cã nu antreneazã o deschidere de anvergurãprimea, studiile au privilegiat periodic – ºi într-un modsemnificativ – apartenenþa lui Cantemir (personalitate ºi operã)la unul din marile curente ale culturii occidentale. Un Cantemirmedieval? Un umanist de tip renascentist? Un Cantemir baroc?Contemporan Luminilor? Sau chiar anticipând preromantismul?Ori – din nou – un Cantemir nu doar la rãspântia drumurilor, ciºi a veacurilor?”110. Apare de la sine înþeles cã toatã aceastãretoricã interogativã propune trimiterea directã la studiile ceformulau ºi argumentau tezele plasãrii lui Cantemir într-oanumitã grilã de lecturã ce vãdea, cu precãdere, formaþia ºimetodele specialiºtilor111. Pertinenþa cercetãrilor indicã însãcomplexitatea ºi dinamica proiectului cantemirian ºi afirmãexistenþa unei “personalitãþi ºi opere unice în spaþiul românesc,amplasate nu doar la intersecþia marilor arii, ci ºi a marilorepoci de spiritualitate ºi culturã”112.

Un alt studiu contemporan113 pleacã de la afirmareauniversului baroc ca dimensiune fundamentalã a Istorieiieroglifice, motivând prin intermediul retoricii teoretice asecolului al XVII-lea prima paradigmã româneascã a retoriciiaplicate subscrisã unui imaginar care apare ca expresie 110Adriana Babeþi, op.cit., pp. 43-45.111Vezi Adriana Babeþi, op. cit., p. 46: “Fiecare expert propune unCantemir <<al sãu>>, reflex al propriilor zone de interes ºtiinþific ºi alopþiunilor metodologice”.112Adriana Babeþi, op. cit., p. 47.113Gabriel Mihãilescu, Universul baroc al �Istoriei ieroglifice�.˛ntre retoricª ”i imaginar.

Page 54: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu58

specularã a mundanului. Dupã prezentarea retoricii baroculuieuropean, autorul specificã în cel de-al doilea capitol raportuldintre imaginar ºi retoricã insistând pe complementaritatea ºiintercondiþionarea celor douã dimensiuni ale analizei114.Relaþiile dintre retoricã ºi imaginar sunt urmãrite din treiperspective: prima antropologicã, cea de-a doua cultural-istoricãºi în fine, cea de-a treia literarã115. Pentru analiza romanuluimetoda acceptatã este cea a structuralismului figurativ, vãzut caun structuralism al sensului, care “împacã figura cu sintaxa,imaginea cu limba, simbolul cu structura”116. Astfel, aparemotivatã perspectiva celor patru dominante structurale urmãrite,de fiecare datã, în proiecþia lor omologicã pe trei palierefigurative: figurile retorice, figurile naraþiunii ºi figurileimaginarului. Cele patru dominante ordoneazã în factocapitolele: Figurile inversiunii ºi ale reversabilitãþii117, Figurileincongruenþei118, Figurile amplificãrii119 ºi Figurile iluziei120. În

114Gabriel Mihãilescu, op. cit., p.51-53.115Gabriel Mihãilescu, op. cit., p. 51-71.116Gabriel Mihãilescu, op. cit., p.69.117Figurile inversiunii ºi ale reversibilitãþiii se concretizeazã la nivelultemelor ºi al imaginarului sub forma unui topos baroc: lumea pe dos.Din aceastã perspectivã, “simetria inversã, chiasticã (...) presupuneposibilitatea perpetuã a inversãrii inversiunii, adicã reversibilitateatotalã a perspectivelor” (p.72). Figurile retorice prezentate aici apar cuo frecvenþã considerabilã în Istoria ieroglificª : anastrofa, hiperbatul,chiasmul, antimetabola º.a.118 Figurile incongruenþei ilustreazã tendinþele spre anomalie “prinaberaþia morfologicã a numeroaselor fãpturi hibride care însufleþescuniversul imaginar” (p. 72) care au însã ca revers monºtrii angelici –v. Monocheroleopardalul.. Figurile retorice care participã, aici, laconfigurarea lumii pe dos ar fi oximoronul ºi hiperbatul.119 Figurile amplificãrii vizeazã “o lume aºezatã sub imperiulatotstãpânitor al materiei ºi al cantitãþii” ºi apar în planul naraþiuniiatât sub forma amplificãrii prin expansiune sau intradiegeticã, cât ºisub forma amplificãrii prin inserþie sau metadiageticã (v. pp. 168-187). Pentru a argumenta amplificarea intradiegeticã sunt dezvoltatestrategia amânãrii narative precum ºi tehnica diversiunii prin

Page 55: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 59

capitolul final Imaginarul retoricii. Concluzii apar delimitatecele douã mari paliere ale imaginarului Istoriei ieroglifice:regimul nocturn, feminin cãruia i se opune regimul diurn “alantagonismului mitic eroic dintre Inorog ºi lumea decãzutãcare-l înconjoarã ºi a cãrei emblemã este Corbul”121. Supremaþiaîi revine domeniului nocturn al imaginarului: “<<lumeaformelor care zboarã>> sfârºeºte prin a fi învinsã de <<lumeaformelor care trag în jos>>”122.

Maniera punctiformã a cercetãrii întreprinse de GabrielMihãilescu se dovedeºte validã ºi în ceea ce priveºteevidenþierea micronaraþiunilor narative asimilate epistolelorinserate, cu precãdere, în partea a doua a cãrþii cu scopul de aindica traiectoria evenimentelor urmãrind clarificarea relaþiilordintre personaje, programarea unor acþiuni ºi/sau demascareaaltora deja înfãptuite în secret.

Epistolele, în numãr de 16, în Istoria ieroglificª –Dimitrie Cantemir nu apar ca simplu exerciþiu de fixare într-unspaþiu – confortabil lectorului – menit a asigura validareainformaþiilor.

Formula epistolarã adoptatã de Cantemir apare motivatãatât evenimenþial, cât ºi retoric. Principele vizeazã, ca de altfelîn toatã opera sa, supþiierea limbii ºi aºezarea ei într-o matcãretoricã care sã permitã dezvãluirea – avizatã – a ascunseihieroglife. Autorul mãrturisea în prefaþa cãrþii: ”nu atâta cursulistoriii în minte mi-au fost, pre cât spre deprinderea ritoriceascã

proliferarea falselor nuclee epice (fiind aici punctat rolul discursurilorpersonajelor în expansiunea textului narativ). Amplificareametadiageticã se concretizeazã în douã tipuri de naraþiune:homodiegeticã ºi heterodiegeticã.120Figurile iluziei sunt considerate factorul coagulator al imaginaruluicantemirian. Analiza vizeazã “principalii hormoni ai iluzieiieroglifice: Cetatea Epithimiei, Hameleonul (...) ºi nu în ultimul rândInorogul ca agent al unei contre-iluzii eroice” (p.72, v. 201-254).121Gabriel Mihãilescu, op. cit., p.258.122Gabriel Mihãilescu, op. cit., p.260.

Page 56: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu60

nevoindu-mã, la simcea groasã ca aceasta, prea asprã piatrãmultã ºi îndelungatã ascuþiturã sã fie am socotit”.

Considerãm cã aceste micronaraþiuni dezvãluie, parþial,sensul deprinderii retoriceºti, planul estetizãrii limbii afirmândexistenþa unui ideal de formã obþinut ca urmare a asimilãriiretoricii drept paradigmã teoreticã.

Epistola apare ca reflex al unei mentalitãþi culturale curãdãcini în literatura latinã ºi greacã, reflex travestit social ºipolitic în Istoria ieroglificª susþinând însã conversiuneanormalului în stilistic. Conºtiinþa acestei conversiuni o areCantemir – ºi se pare ºi unii dintre contemporanii lui (veziIeremia Cacavela: “O, întru tot împãrãtiasã ritoricã! Cu câtedaruri, cu câte slove, în puþinã vreme iubitorii tãiîmbogãþiºi...”123) – pentru cã respectând formularisticaepistolarã nu ezitã a o transpune în planul expresivitãþii.

Critica a observat cã “nu în puþine rânduri discursurile –întrerupte uneori de <<exempla>> sau de naraþiuni de tipdigresiv, alteori de acte, tratate sau scrisori (discursuri <<inabsentia>>), tot specii ale prozei oratorice ºi ele redactate dupãrecomandãrile acelor <<arte>> în care se fãrâmiþase retoricamedievalã: <<ars dictaminis>>, <<ars epistolaria>> etc. – austructura ºi cadenþa unor modele antice, deloc surprinzãtoare lacultivatorul atent al clasicitãþilor care a fost Cantemir”124. Înacest sens ª erban Cioculescu vorbea chiar de o “superstiþie astilului ciceronian”125.

Neculce exploatase ºi el filonul epistolar, fãrã a aveaînsã la îndemânã alegoria cantemirianã, veritabil declanºator deenergii narative. Elvira Sorohan semnalase faptul “cã materiaistoricã a cronicii lui Neculce e alegorizatã în Istoriaieroglificª ”126, lucru care se dovedeºte exact atunci când

123Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. I, p. 119.124Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir..., p.165.125ªerban Cioculescu, Varietªþi literare , Bucureºti, Editura pentruLiteraturã universalã, 1966, p. 57.126Elvira Sorohan, Introducere în Istoria literaturii române , p.217.

Page 57: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 61

descoperim intenþiile inserãrii epistolelor în cele douã opere.Acelaºi mecanism al redactãrii le determinã, cãci tânãrulCantemir avusese, fãrã îndoialã, nãzuinþe similare cu cele alevârstnicului Neculce, a cãrui dorinþã era “de a compune pentruposteritate o imagine <<corectã>> despre el însuºi, celamestecat în miºcarea de evenimente, dezvinovãþindu-senecontenit, cu mijloacele povestirii directe. Pentru cititorulavizat, e frapantã similitudinea cu ambiþia lui Cantemir de a seacoperi cu masca idealitãþii inorogului”127. Elvira Sorohanidentificând în pârã un personaj privilegiat al cronicii luiNeculce, deoarece devenise o practicã intratã în ritmul vieþiipolitice a þãrilor române, motiveazã prin aceasta schimburileepistolare din roman, dar ºi din letopiseþ: “Nu întâmplãtor,asupra lumii alegorizate în Istoria ieroglificª e aruncatã mreajascrisorilor denigratoare, care circulã halucinant între capitalavalahã ºi cetatea coruptã a Epithimiei. [...] La Neculcefenomenul psiho-social amintit pare exagerat. Însã frecvenþatermenului <<pârã>> indicã astfel o dominantã a moravurilor<<într-acele vremi de vrãjbi>> ºi de <<urgie>> cauzate de luptapentru putere. Þara e un viespar. Domnii se denunþã între ei, caºi boierii, iar cronicarul nu mai dovedeºte sã consemneze câte<<feliuri de feliuri de pâri>> se practicau, cine despre cine, cuce scop ºi cu ce profit...”128.

Despre epistolele inserate în roman, Gabriel Mihãilescuîn Universul baroc al �Istoriei ieroglifice�. ˛ntre retoricª ”iimaginar considerã cã, printre alte elemente, acestea þin de“dezvoltãri imaginare de purã invenþie” ele îndeplinind funcþiaunor “ipoteze argumentative”129. Fãrã a subscrie întru totul 127Elvira Sorohan, Introducere în Istoria literaturii române , p.216.128Elvira Sorohan, Introducere în Istoria literaturii române , p.229.129Vezi în Gabriel Mihãilescu, Universul baroc al �Istorieiieroglifice, p.130 s.u.:“se construieºte astfel o situaþie fictivã în caresunt imaginate comportamentul ºi reacþiile fiecãrui personaj pentru adeduce comportamentul ºi reacþiile persoanelor istoricecorespunzãtoare într-o situaþie realã [...] Asemenea expuneri false,inventate în sprijinul cauzei, verosimile totuºi, în aºa fel încât sã

Page 58: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu62

afirmaþiei cã principele exagereazã literar rolul ºi circulaþiascrisorilor de tainã130 (vezi în capitolele anterioare numãrulmare al acestora consemnat în cronici), credem cã estebinevenitã precizarea sensului recurgerii la aceastã tehnicã ainserãrii epistolelor cãci, în prima care apare în roman, cea aVulpii, aflãm cã “scrisorile precum a celui bun, aºe a celui rãusfat iascã ºi strãmutare sunt”: “Dintr-o datã, <<cãrþile>> suntgrupate în funcþie de sentimentele ºi gândurile dominante, desimpatie sau de antipatie, cum se împart ºi scrisorile enumerateîn Istoria ieroglificª ”131.

Elvira Sorohan realizeazã o analizã a scrisorilor dinroman acordând atenþie faptului cã “lupta scrisorilor, cuadevãrate efecte de lecturã, are egalã importanþã ca inserþienarativã restrânsã în marea povestire a romanului cu lupta ºiecourile narative introduse în prima parte”132. Prezentândsecvenþial “drama scrisorii ajunsã din eroare la un duºman aladresantului, prefigurare la comedia <<scrisorii pierdute>>”,precum ºi “o relatare epistolarã (cãtre Corb) cu privire la unul ºiacelaºi eveniment”, autoarea nu neglijeazã “din unghiul ordiniitemporale a evenimentelor în povestire o clasificare: scrisori deanticipare a acþiunii sau scrisori posterioare acþiunii, deraportare a îndeplinirii poruncilor, de plângeri ºi pâri (povestirela trecut) sau scrisori de formulare a unor dorinþe [...]”133.

Considerând aceste secvenþe narative devieri ficþionalecare oferã avantajul complementar al autenticitãþii, al adecvãriila realitate º.a., G. Mihãilescu vede în scrisori o aplicaþie aretoricii interpretative: “Caracterul autentificabil134 al multora

corespundã persoanei, locului ºi timpului, erau admise ºi de retoriiantici ºi purtau numele de colores (v. Quintilian, 1974, vol. 1, p.375)”.130Elvira Sorohan, Cantemir în cartea ieroglifelor, p.222.131Elvira Sorohan, Idem, pp.222-223.132Elvira Sorohan, Idem, p.225.133Elvira Sorohan, Idem, pp.223-228.134În ceea ce priveºte autenticitatea faptelor narate, vezi ºi EcaterinaÞarãlungã, Dimitrie Cantemir � Contribuþii documentare la unportret, Bucureºti, Editura Minerva, 1989: Autoarea citeazã pentru a

Page 59: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 63

din faptele narate, atestat de cãtre toþi istoricii care s-au aplecatasupra Istoriei ieroglifice, era cu atât mai evident pentrucititorii (boieri) contemporani ai autorului. Pentru a fi însã cutotul sustras controversei, faptul are nevoie de un acorduniversal a cãrui existenþã poate fi sugeratã, de pildã, prinextinderea auditoriului particular, cu anexarea (parþial, tot pecale ficþionalã) la acesta a unora dintre cei mai redutabiliadversari (Brehnacea ºi ª oimul), ºi prin aducerea în cauzã adovezilor extrinseci (scrisorile interceptate de cãtre Inorog)”135.De altfel, scrisorile interceptate136 sunt considerate de cãtreautorul citat principalul contravicleºug al Inorogului137, iartãinuirea ºi transformarea lor în arme secrete – urmãtorii paºiîntru schimbarea tacticii, cãci, în final, Inorogul arãtândª oimului mãrturia fãrã echivoc îºi dezvãlui strategia prudenþialãde acþiune: “dezvãluirea gradualã ºi cu <<rest>> ainformaþiilor”138.

Aceste dovezi retorice joacã un rol important înstrategia politicã a Inorogului: “Inorogul se pricepe, deasemenea, atunci când ocazia favorabilã e de partea lui, sãcultive cu folos amânarea în privinþa celorlalþi, sã le întreþinãsetea ºi nerãbdarea, sã se facã pe sine dorit ºi aºteptat. Prinamânarea ºi ocolirea abilã a dezvãluirii directe cãtre Uliu a

atesta chemarea lui Constantin Brâncoveanu la Adrianopole dinscrisorile bailului veneþian datate 1703, p. 236 º.u.; mai mult iniþiazãipoteza autenticitãþii tratatului inserat în roman: “Tratatul dintremunteni ºi moldoveni, aºa cum apare în Istorie, conþine indicii despretextul propriu-zis al tratatului care nu ne-a parvenit din alte surse,ºtiindu-se doar cã a intrat în vigoare la începutul anului 1704”, p. 239.135Gabriel Mihãilescu, Universul baroc al �Istoriei ieroglifice... ,p.131-132.136Cã interceptarea scrisorilor este o practicã uzualã în epocã o vedemºi în vol. Correspondance al Marchizului de Ferriol, ambasadorul luiLouis al XIV-lea la Constantinopol, Anvers, Typographie J.-E.Buschmann, 1870, p.365 etc.137Gabriel Mihãilescu, op.cit., p.246.138Gabriel Mihãilescu, op.cit.,, p.247.

Page 60: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu64

<<cãrþilor>> de delaþiune ale Pardosului, Inorogul îºi multiplicãreuºita: pe lângã învrãjbirea reciprocã a duºmanilor (Uliu vs.Pardos), þinta principalã a acþiunii sale ºi a Filului, eroulprimeºte cu cinism, rãsplata umilirii adversarului, dar ºi pe cea(moralã) rezultatã din satisfacera dorinþei acestuia, rãzbunarealuând astfel chipul înºelãtor al facerii de bine [...]”139.

Dintre cele 16 poslanii, douã se impun ca reprezentativepentru a ilustra conºtiinþa retoricã a Principelui reafirmând,parþial, prima remarcabilã manifestare textualã a retoricii încultura românã.

Cele douã epistole relateazã Corbului întâlnireaª oimului cu Inorogul dintr-o dublã perspectivã: pe de o parte,din perspectiva dulãilor, ª oimul140 se face vinovat de trãdare ºide trecere în tabãra Inorogului, iar pe de altã parte, dinperspectiva ª oimului, Inorogul apare ca victimã a unor urzelipolitice abile, declanºatoare de aprige repercusiuni din parteaCorbului neavizat.

Relatarea distinctã a aceluiaºi eveniment, adicãexistenþa unui referent unic, este subordonatã ºi unui unicformular epistolar activat, cãci ambele epistole respectã, cu miciexcepþii motivate prin atitudinea emiþãtorilor, aceleaºisubdiviziuni ale protocolului iniþial, contextului ºi protocoluluifinal.

Se doreºte astfel ca atenþia receptorului sã nu fiedistrasã de la mesajul transmis de cei doi emiþãtori care seplaseazã în planuri distincte vizavi de validarea aceleiaºirelatãri.

139Gabriel Mihãilescu, op.cit., p. 244.140Prietenia dintre Cantemir ºi Toma este dezaprobatã de cronicarul luiBrâncoveanu, Radu Greceanu, care afecteazã în Cronicª, tonulindividului constant indignat de nelegiuirile peste fire ale principeluimoldav: “Deci trecând Toma spãtarul în þinutul Moldovii, au tras lavestitul telpiz, domnul þãrii Moldovii, Dumitraºco-vodã Cantemir, cucare ºi mai înainte vreme înþelegere avusese, dã vreme ce minteaamândurora la acest feli dã lucruri blestemãþeºti ºi necuvioase bine sãpotrivise.” p. 171

Page 61: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 65

Pãstrând formularistica epistolarã caracteristicãsecolelor XVI-XVIII, autorul regizeazã un joc al imaginiiîntoarse, în care rafinamentul retoric va dezlega lectoruluineiniþiat în politicã, gândurile ascunse ale corespondenþilor.Este drept, autorul însuºi indicã cheia de lecturã întrudecriptarea unor lucruri ascunse ca acestea, prin notareaatitudinii receptorului (Corbul) la primirea celor douã scrisori.Corbul este cel care declanºeazã actul epistolar ºi îl întreþine înmomentele cheie ale derulãrii lui, ceea implicã, în terminologialui Grice, principiul de cooperare. De altfel, în cele douãepistole gãsim în mod explicit acest fapt141 (cãci ambii emitenþicomunicã unicului receptor, Corbul, în ce fel au dus la capãtmisiunea cu care fuseserã învestiþi), semnalând indirect poziþiade subordonare smerit-linguºitoare sau demnã a emiþãtorilor.

Amplu în epistola dulãilor, protocolul iniþial subliniazãcondiþia servilã ºi ingratã a unor curteni pricepuþi în a þese ºiîntreþine intrigi, însã buni cunoscãtori ai tipicului de adresareverbal ºi gestic142 practicat în Imperiul Otoman ºi în þãrile ce îirecunoºteau suveranitatea: ”Monarhiii monarhiilor ºi domnuluidomnilor, stãpânului nostru milostiv, noi credincioase slugi ºiplecaþii robi, ogarîi, dulãii, coteiii ºi Râsul, cu multã plecãciune,la pravul pragului peternicului nostru stãpân, nevrednicilenoastre obraze ºtergând, de la toate cereºtile puteri bunã pazã ºifericitã viaþã rugând, biruinþã a toatã împotrivirea supunere a totnepriiatinul poftim”143.

Dublul polyptoton –“Monarhiii monarhiilor ºidomnului domnilor”- din intitulaþie este fixat printr-o apoziþie –

141“...adecã la Grumadzii Boului, unde împotriva nepriiatinului deobºte ºi pentru vânãtoarea vrãjmaºului Inorog trimiºi sintem...”/ “Bineºtie domnul mieu milostiv cã dupã porunca carea mi s-au dat...”142Cantemir pomeneºte despre aceastã modalitate de salut adresatsultanului de proaspãt numitul domn, în Descrierea Moldovei, ed.cit., p.91: “Când ajung în pragul divanului aceºtia (boierii n.n.) îlsilesc sã-ºi plece capul pânã la pãmânt, lucru pe care îl va face ºi lapasul al treilea ºi la al ºaselea.”143Dimitrie Cantemir, Opere complete, vol. IV, 1974, p.210.

Page 62: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu66

“stãpânului nostru milostiv”- ºi apare dispus într-un paralelismîn care este antrenatã ºi inscripþia alcãtuitã în mod similar dintr-o dublã dispunere a calitãþilor emiþãtorilor actului urmate deapoziþia explicativã ce indicã numele acestora “credincioaseslugi ºi plecaþii robi, ogarii, coteiii ºi Râsul”. Construcþiaidenticã a intitulaþiei ºi inscripþiei plaseazã receptorul ºiemiþãtorul multiplu în acelaºi plan al intrigilor ºi maºinaþiunilorpolitice, cãci Corbul nu este strãin de capcanele întinseInorogului. Invocaþia verbalã aflatã la finalul protocoluluiiniþial pune receptorul sub semnul divinitãþii (“de la toatecereºtile puteri bunã pazã ºi fericitã viaþã rugând;”) apelând la oformulã de salutaþio realizatã printr-un paralelism sintactic -construit din obiect direct ºi atribut substantival prepoziþional -(“biruinþã a toatã împotrivirea supunere a tot nepriiatinulpoftim”).

În epistola ª oimului, protocolul iniþial este lapidar,consemnând atitudinea demnã a boierului aflat în misiunediplomaticã (“Bine ºtie domnul mieu milostiv…”). Absenþainvocaþiei verbale, a inscripþiei ºi salutaþiei, precum ºinedeclinarea titlurilor ilustrului Corb atrag atenþia asupraemiþãtorului acestei epistole aflat în încurcãturã dinconsiderente de onoare.

Debutul brusc al contextului, lãmureºte aceastã dilemãîn care se aflã ª oimul precizând totodatã ºi dorinþa paradoxalã aacestuia de a fi loial atât Corbului, cât ºi Inorogului: “cã dupãporunca carea mi s-au dat, la Grumadzii Boului viind împreunãcu toþi dulãii, în tot chipul de nevoinþã, spre a Inoroguluivânãtoare am silit ºi am nevoit, atâta cât nici o piatrã neclãtitã ºinici un unghiu nescociorât ºi nici un meºterºug neispitit n-amlãsat (ce celea ce norocul nu sloboade, nevoinþa batgiucuresc) ºinicicum cu de-a sila la mânã sã-l aducem n-am putut”144.

Aceastã primã subdiviziune a contextului – notificaþia,este reluatã în epistola ª oimului ºi apare formulatã de douã oritocmai pentru a puncta misiunea acestuia: “Ce iarãºi dupã

144Op.cit., p. 211.

Page 63: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 67

porunca carea am avut, cu mijlocul Hameleonului cuvinte depace ºi sãmn de prieteºug i-am trimis…” Se observã cã acþiuneaª oimului apare circumscrisã perfectului compus am silit ºi amnevoit ce indicã aici atât consecvenþa personajului, cât ºi rolulde mediator asumat. Cele douã verbe declanºeazã un paralelismsintactic tripartit bazat pe repetiþia anaforicã a negaþiei simple“nici”, negaþie ce întãreºte figura moralã a personajului “nici opiatrã neclãtitã, ºi nici un unghiu nescociorât ºi nici unmeºterºug neispitit”145.

Observãm cã ºi în epistola dulãilor apar, tot înnotificaþie, douã verbe ce indicã misiunea emitenþilor, precum ºiobiectivul colportator al scrisorii – însãmnãm ºi înºtiinþãm.Apare ºi aici un paralelism sintactic introdus prin repetiþieanaforicã, repetiþie ce alterneazã însã negaþia simplã adverbialãnici cu nu: “Cãtrã aceasta, în ºtire facem cã precum ceresculVultur martur cuvintelor ºi cunoscãtoriu inimilor ne iaste, cã nude vreo zavistie porniþi, nici de vreo pizmã clãtiþi, ce deadevãrate tâmplate lucrurile pãrþilor acestora (adecã laGrumadzii Boului, unde împotriva nepriiatinului de obºte ºipentru vânãtoarea vrãjmaºului Inorog trimiºi sintem) însãmnãmºi înºtiinþãm”146.

Expoziþia dezvoltã în ambele epistole structuri binare,îndelung ºlefuite în epistola dulãilor ºi bine argumentate în ceaa ª oimului.

În primul text se afirmã o supralicitare stilisticã menitãsã accentueze dorinþa dulãilor ºi efortul lor de a fi pe plac, cuorice chip mãritului Corb.

Debutând cu o hiperbolã, în care apare sensul pe care îlavea în limba veche adjectivul crunt = însângerat, expoziþiacontinuã cu un hiperbat ce întãreºte ideea de sacrificiu, ideereluatã apoi ºi dezvoltatã în cadrul paralelismului sintactic: “Vaºti darã domnul nostru milostiv cã în ceste zile cu osteninþa aunor priiatini credincioºi ºi prin multe crunte ale noastre sudori,

145Op. cit., p. 210.146Op. cit., p. 210.

Page 64: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu68

cât ºi talpele prin aspre ºi ascuþite stânci cãlcând ni s-au beºicatprin dese ºi ghimpoase hinciuri scociorând pãrul ni s-au jepuit ºipiialea ni s-au despoiat,…”147. Fraza amplã sfârºeºte conclusivprintr-un hiperbat nuanþat semantic de un poliptoton: “ºi aºe,dupã multe priveghiri ºi alergãri, pre acel de cap nepriiatin lamare strâmtoare l-am coborât ºi în mâna ª oimului ca în nerupteºi nedezlegate legãturi l-am lãsat.”

Dupã cum se observã, prima parte a expoziþiei dinepistola dulãilor creazã un relief simbolic - al osteninþei ºisudorilor crunte - complicat prin hiperbate preþioase ºi ample,ce au drept scop sublinierea eforturilor terifiante pe careemitenþii le-au depus.

În opoziþie cu structurile sintactice ample desfãºurate înepistola dulãilor, în epistola ª oimului întâlnim în prima parte aexpoziþiei o concentrare a efortului retoric în douã sintagme ceau ca scop dorinþa de a afirma fapta bunã, condiþie esenþialã aunei lumi profund religioasã. Cuvintele de pace ºi sãmnul deprieteºug dezvoltã forme simple ale repetiþiei precumepanalepsa ºi parigmenonul. Aceste douã sintagme marcheazãcircular fragmentul delimitându-l de a doua parte a expoziþiei ºimotivând poziþia adoptatã de Inorogul înºelat în aºteptãrile ºiconvingerile lui personale. Cuvintele de pace devin un loccomun al discursului diplomatic al ª oimului (apar în text depatru ori ºi dezvoltã ºi termeni sinonimici precum voroavã, avorovi etc.) iar sãmnul de prieteºug apare drept garanþie ajurãmintelor fãcute: “Ce iarãºi, dupã porunca carea am avut, cumijlocul Hameleonului cuvinte de pace ºi sãmn de prieteºug i-am trimis (ca cea cu rãu a isprãvi n-am putut, cu bine a isprãvisã ispitim). Carile, întãi cuvintelor, apoi giurãmânturilor meleîncredinþându-sã, la un loc ni-am împreunat ºi tot feliul devoroavã cu dânsul am scuturat. Ce câte prin multã vreme amvorovit, toate a sã scrie ºi multe sint ºi nu toate urechile a lesuferi pot; iarã toatã încheietura cuvintelor iaste aceasta: Paceaºi liniºtea cu toatã inima pofteºte, însã a sã încredinþa prea cu

147Op. cit., p. 210.

Page 65: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 69

anevoie a fi aratã, de vreme ce de multe ori ºi prin multe chipuriaceasta s-au ispitit ºi totdeauna ºi în cuvinte ºi în fapte amãgit ºiviclenit s-au aflat”148.

Partea a doua a expoziþiei antreneazã în ambele texterepetiþii anaforice la distanþã, paralelisme sintactice, hiperbate ºiantiteze lexicale de ordin verbal ºi pronominal. Aceastãîncãrcãturã retoricã este motivatã prin faptul cã emiþãtoriiactului demonstreazã aici finalitatea acþiunii la careparticipaserã direct (ª oimul) sau indirect (dulãii).

Interesant apare faptul cã dulãii apeleazã la termeniicheie din discursul ª oimului (cuvintele, prieteºug etc.)invalidându-i astfel epistola prin anticiparea informaþiilortransmise. Scopul urmãrit este atins prin discreditare, cãciîncheierea pactului dintre Inorog ºi ª oim este relatatã cumijloacele intrigii mãrunte ºi trãdãrii neabãtute. Trimiºi a-lurmãri pe ª oim, dulãii consemneazã afectând registrul oracularal Bestiariilor medievale: “ce ª oimul (pre carile pentru maimare credinþa ºi mai bunã nedejdea l-aþi fost trimis) dupã ce cudânsul faþã la faþã au vinit, nu ºtim, cu ochii, ca vulpea pecocoº, l-au fãrmãcat, au cu cuvintele, ca sirenele cu cântecele, l-au aþipit ºi l-au amãgit?”149.

Construind fraza prin aºezarea anaforicã a unor termenirestrictivi (nu numai) încadraþi într-un paralelism sintactic ceordoneazã faptic atât trãdarea ª oimului, cât ºi vina acestuia dea-i corupe pe cei trimiºi sã-l urmãreascã, dulãii înºtiinþeazã ºi deprezumtiva trecere în tabãra adversã a Bâtlanului: “Atâta ºtimcã nu numai cãci nu l-au prins, nu numai cãci nepipãit l-auslobodzit, ce încã ºi una cu dânsul într-un prieteºug ºi într-oinimã legându-sã, mare dragoste între dânºii sã aratã, atâta cât,nu numai cãci despre goana lui ne opreºte, ce încã ºi pre noi, cavicleºugului lui pãrtaºi sã ne facem, tare ne sileºte. AºijdereaBâtlanul (carile mai pre urmã pentru paza gârlelor s-au trimis),în partea lor dându-sã, toate tainele ºi toate silþele cãtrã Inorog

148Op. cit., p. 211.149Op. cit., p. 210.

Page 66: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu70

ne descopere, cât un pãr de pe noi de ni-ar nãpârli, preste ºtiinþanepriiatinului sã fie cu putinþã nu iaste”150.

A doua parte a expoziþiei epistolei ª oimului dovedeºtenevinovãþia Inorogului prin dezvãluiri incontestabile “cu multeºi mari argumenturi ºi nebiruite dovede ºi mai vârtos cuscrisorile care a mânã avea…”. Antiteza lexicalã de ordinpronominal eu\el plaseazã iniþial emiþãtorul în tabãra Corbuluipentru ca apoi sã treacã în cea a Inorogului ca urmare a activãriicodului etic cãci “toate jalobele lui cu dreptate a fi mi s-aupãrut”. Caracterizatã printr-o frecvenþã remarcabilã a verbelor(18 în douã fraze) aceastã parte reflectã dorinþa ª oimului de amedia conflictul dintre Inorog ºi Corb. Dorinþa este mãrturisitãfãrã ezitare ºi întãritã prin afirmarea, repetatã de trei ori,inocenþei Inorogului: “…ª i într-aceasta domnul mieu milostivadeverit sã fie amestecãtorii de rãutãþi ºi a pãcii nepriiatini într-alt chip îl zugrãviia, iarã eu la dânsul alt chip am cunoscut. Decice priinþa adevãratii mele slujbe mã îndiamnã ºi adevãrulpofteºte, dzic cã jiganiia aceasta nu de neprieteºug, ce deprieteºug vrednicã iaste, cãci într-îmbã mâna gata ºi neferitiaste”151.

Dispoziþia în epistola dulãilor este exprimatã concisdupã ce aceºtia pledaserã pentru vinovãþia ª oimului ºi aBâtlanului; se formuleazã ºi sancþiunea laicã: “La carea proastanoastrã minte alt liac a afla nu poate, fãrã numai ª oimul ºiBâtlanul, dintr-aceastã slujbã scoþindu-sã, la monarhie sã sãcheme, pentru ca vicleºugul carile au fãcut dovedindu-sã, cuceia ce li sã cade pedeapsã sã li sã plãteascã”.

În epistola ª oimului, dispoziþia este formulatã întermenii impuºi de eticheta curþii, emiþãtorul þinând seama defaptul cã nu poate lua decizii, dar poate intermedia încheiereaunui pact favorabil ambelor pãrþi, de vreme ce Inorogul plecaseurechea la cuvântul dat de ª oim. Epistola aceasta reia formulade adresare din intitulaþie suplinind astfel protocolul final:

150Op. cit., p. 210.151Op. cit., p. 211.

Page 67: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 71

“Pentru acestea, darã, cu îndrãzniala ºi voia domnului mieumilostiv ar fi, cum mai cund chiar rãspuns sã aib, cãci pãnã învremea a 1500 de minute, soroc rãspunsului puind, pãnã laaceia vreme goana neprieteneascã în odihna prieteniascãprecum va sta cuvânt i-am dat”152.

Cele douã epistole dezasambleazã tacit prin intermediulmetataxelor – cu precãdere la nivelul formularisticii epistolare –ºi al metalogismelor – întâlnite, dupã cum s-a observat dinanaliza noastrã, aleator în cele douã texte – complotul pus lacale de Corb împotriva Inorogului. Corbul decodeazã distinctcele douã poslanii în maniera evului mediu latin apelând lametafore anatomice ce dezvoltã o arccimbolderie0 a lecturiiînlesnitã prin polysydenton: “Corbul, darã aºe din doaã pãrþi,doaã feliuri de scrisori luând, cu doi ochi, doaã cãrþi citiia, ºi cudoaã urechi, doaã poveºti împotrivã audziia; ce ochiul cel dreptcu urechea dreaptã pe cartea dulãilor fu ºi minciunoasãcuvintele ºi clevetele lor ascultã; iarã ochiul stâng ºi urecheastângã pe slovele curate ºi cuvintele adevãrate întorcând, toatedzisele îndãrãpt ºi tot adevãrul în minciunã luã (cãci minciunadupã voie decât adevãrul împotrivã la cei stãpânitori mai mareîncãpere are)”153.

Notaþia autorului nu face decât sã lãmureascã cititorulasupra adevãrului politic: “Paranteza comentariului asupraefectului de lecturã aparþine autorului care evalueazã moral ºidistinge calitativ cele douã corespondenþe de raportare afaptelor sãvârºite la comandã. Se foloseºte prilejul pentru a seavertiza satiric asupra necesitãþii minciunii într-o societate cumoravuri corupte precum aceea din mijlocul cãreia se fãceaauzit glasul lui Cantemir iluministul, realitate a lumii balcanicedin jurul anului 1700”154.

Fraza activeazã în cadrul paralelismului sintacticfuncþia emotivã a limbajului prin notaþiile autorului care nu se

152Op. cit., p. 211.153Op. cit., p.211.154Elvira Sorohan, Cantemir în cartea ieroglifelor, p.224.

Page 68: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu72

sfiieºte sã dezvãluie, fãrã ocoliºuri, eºafodajul puterii politice.Scrisoarea dulãilor, deºi se bucurã de o lecturã pãrtinitoare, sedesfãºoarã într-un spaþiu al oralitãþii (vezi poziþia finalã asubstantivelor cuvintelor ºi clevetele, precum ºi a verbuluiascultã) care are datoria de a afirma cã informaþiile transmisesunt nefondate.

Fãrã îndoialã cele douã epistole valideazã principiul decooperare în accepþiunea lui Grice.

Sã urmãrim însã în ce mãsurã satisfac cele douãepistole maximele conversaþionale urmãrind dispunerea lor încadrul diviziunilor formularisticii epistolare.

Maxima de cantitate este anulatã în epistola dulãilorcãci efortul lor se concentreazã în primul rând asupramodalitãþilor extenuante de procurare a informaþiilor ºi ulteriorasupra transmiterii lor; în epistola ª oimului aceastã maximãeste respectatã cu precãdere prin atitudinea superioarã adiplomatului care recurge la transmiterea gradualã a faptelor(derularea alertã a informaþiilor este verificatã morfologic prinfrecvenþa verbelor).

Maxima de calitate constituie un obiectiv major alepistolei dulãilor care sunt antrenaþi în a aduce dovezi, de vremece misiunea lor era subscrisã verbului a însãmna; se observã cãaceastã maximã în epistola ª oimului este circumscrisã nuacþiunii ce determinase întâlnirea cu Inorogul, ci dovediriinevinovãþiei acestuia. Faptul rãmâne însã fãrã ecou în lecturaîntreprinsã de Corb, cãci acesta declanºase acþiunea cu scopulprinderii Inorogului ºi nu pactizãrii.

Neglijarea maximei de relaþie, respectiv de mod – încele douã epistole apare ca urmare a efortului retoric ceantreneazã textul printr-o miºcare continuã a planurilor.

Ceea ce se impune semnificativ în încercarea decooperare a emitenþilor cu destinatarul este principiul

Page 69: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 73

politeþii155. Comunicarea epistolarã a implicat aici o strategieguvernatã, dupã Brown ºi Levinson, “de trei variabile de naturãextralingvisticã: distanþa socialã, puterea ºi gradul deinterferenþã. Însumarea valorilor acestor variabile, atribuite înraport cu datele concrete ale fiecãrei situaþii comunicative, îipermite emiþãtorului sã considere o anumitã strategie dreptadecvatã în situaþia avutã în vedere”156.

Urmãrind cele trei variabile sociologice care audeclanºat comunicarea epistolarã influenþând emiþãtorii,considerãm ca pregnantã puterea care a acþionat dinsprereceptor spre emiþãtorii atenþi atât la distanþa socialã pentru cãaceasta a determinat schimburile cu caracter personal, respectiv– tranzacþional (vezi dispoziþia în cele douã epistole), cât ºi lagradul de interferenþã manifestatã sub forma cheltuirii de timpºi de informaþie (cu precãdere în epistola dulãilor). Identificândtipurile de bazã ale politeþii (politeþea pozitivã157 ºi politeþea

155Pentru explicitare vezi Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia:structuri ”i strategii..., p. 84: “Pragmatic, a fi politicos înseamnã aþine în permanenþã seama de celãlalt, a avea sentimentul uneiresponsabilitãþi faþã de colocutor în tot cursul interacþiunii verbale.”;Elena Dragoº, Introducere în pragmaticª , Cluj, Editura Casa Cãrþiide ªtiinþã, 2000, p.59: “principiul politeþii subliniazã natura strategicãa conversaþiei, dupã cum principiul cooperativ susþinea natura eiconstitutivã”.156Apud. Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia: structuri ”istrategii..., p. 84.157Redãm dupã Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia: structuri ”istrategii..., p. 85-92 principalele caracteristici ºi strategii ale politeþiipozitive: aceasta are “funcþie integrativã, accelerând relaþiile socialeprin insistenþa asupra elementelor de comunitate”[...] “Strategiile caredefinesc politeþea pozitivã au la bazã afirmarea (sau chiar exagerarea)simpatiei, a admiraþiei sau aprobãrii faþã de tot ceea ce þine depersoana interlocutorului, anticiparea unor rezultate favorabile actuluicomunicativ în curs ºi gluma...”; Cele mai reprezentative strategii alepoliteþii pozitive sunt: “Sporirea interesului receptorului pentruintervenþia în curs [...] prin: alternarea vorbirii directe cu cea indirectã,alternanþa dintre timpurile trecut ºi prezent (pentru a marca momentele

Page 70: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu74

negativã158) vom încerca sã stabilim strategiile dominante încele douã epistole.

Strategiile politeþii pozitive apar ca dominante înepistola dulãilor. În protocolul iniþial, ºi apoi rãsfirat în întreagaepistolã, Dulãii îºi exprimã admiraþia159 ºi aprobarea faþã de

cheie), repetiþia ca formã de politeþe”; “Folosirea unor mãrci deidentitate care subliniazã apartenenþa interlocutorilor la acelaºi grup,mai ales în sistemul formelor de adresare”; “Cãutarea acordului, deobicei prin abordarea unui subiect sigur, înþeleasã ca o modalitate deafirmare a unui teritoriu comun, înainte de abordarea subiectuluiprincipal, care poate fi sursã de dezacord.”; “Evitarea dezacorduluiprin folosirea unor formule de pseudo-acord de tipul da ... dar”;“Atitudinea optimistã, ca formã de a preveni refuzul receptorului”;“Includerea deopotrivã a E ºi R în activitatea la care se referã unenunþ, chiar dacã aceasta nu-l priveºte decât pe unul dintre parteneri”;“Prezentarea unei motivãri receptorului pentru ceea ce doreºte E” etc.158Redãm dupã Liliana Ionescu-Ruxãndoiu, Conversaþia: structuri ”istrategii..., p. 85-92 strategiile politeþii negative care “se bazeazã pesublinierea continuã a dorinþei de non-interferenþã, pe evitarea unorpresupuneri sau anticipãri legate de persoana interlocutorului, pediminuarea propriei personalitãþi, simultan cu exagerarea valoriiceluilalt”; Autoarea precizeazã cã în comunitãþile rurale “politeþeanegativã a menþinerii distanþelor” se întâlnesc cu precãdere douãstrategii: “strategia reducerii la minim a presupunerilor privindintenþiile, dorinþele sau preferinþele receptorului, prin folosirea unorelemente care sã atenueze verbele perfomative, forþa ilocuþionarã sauconþinutul propoziþional al unui enunþ; strategia deferenþei faþã de Rcare, prin efectele sale, este direct legatã de aceea a impersonalizãriireceptorului” etc.159Consemnarea titlurilor aferente receptorului respectiv emiþãtorilorprin exagerarea valorii domnului, respectiv diminuarea calitãþilorspionilor ar face pertinentã aplicarea unei strategii de politeþenegativã; considerãm însã cã aceasta þine însã de uz ºi de ceremonialulverbal ºi gestual activ în epocã (“Monarhiii monarhiilor ºi domnuluidomnilor, stãpânului nostru milostiv, noi credincioase slugi ºi plecaþiirobi, ogarîi, dulãii, coteiii ºi Râsul, cu multã plecãciune, la pravulpragului peternicului nostru stãpân, nevrednicile noastre obrazeºtergând...”)

Page 71: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 75

toate acþiunile recomandate de Corb, încercând chiar sã lepreîntâmpine (vezi de exemplu cererea de destituire a ª oimuluitrãdãtor). Emiþãtorii comunicã receptorului în mod repetat,implicarea lor totalã în acþiunea iniþiatã de acesta pentruprinderea Inorogului (ex: “Cu toþii bunã nedejde având ca ºiosteninþele noastre în deºert sã nu iasã, ºi acel cumplitnepriiatin sfârºit rãutãþilor sã-ºi puie”). Alternanþa dintretimpurile trecut prezent (prezentul caracterizeazã acþiuniledulãilor în care aceºtia se conformeazã dorinþelor Corbului:însãmnãm, înºtiinþãm...; trecutul apare obsedant în relatareaeforturilor dulãilor dar ºi insucceselor repurtate de ª oim: s-aubeºicat/jupuit/beºicat, au fãrãmcat/aþipit/amãgit etc.), precum ºiprezenþa repetiþiei în sub forme simple (“stãpânului nostrumilostiv”, “domnul nostru milostiv”) sau complicate (vezi supraanaliza noastrã) au ca scop sporirea interesului Corbului pentrucele relatate, dar ºi obþinerea bunãvoinþei regeºti a acestuia.

Strategiile politeþii pozitive afirmate în epistolaredactatã de ª oim sunt dominate de cele ale politeþii negative.Considerãm necesar a le ilustra exclusiv pe cele din urmã.

Avem notatã atitudinea deferentã a emiþãtorului vizavide acþiunea iniþiatã de receptor: “dupã porunca carea mi s-audat,... dupã porunca carea am avut...”. ª oimul evitã sã-lnumeascã pe Corb ca fiind cel care declanºase acþiuniconsecutive împotriva Inorogului, neglijând astfel ºi dorinþaacestuia de a-l prinde cu orice preþ pe Inorog: “Pacea ºi liniºteacu toatã inima pofteºte, însã a sã încredinþa prea cu anevoie a fiaratã, de vreme ce de multe ori ºi prin multe chipuri aceasta s-au ispitit ºi totdeauna ºi în cuvinte ºi în fapte amãgit ºi viclenits-au aflat...”; “adeverit sã fie amestecãtorii de rãutãþi ºi a pãciinepriiatini într-alt chip îl zugrãviia...”.

Emiþãtorul realizeazã în finalul epistolei o miºcare denoninterferenþã cu acþiunea Corbului prin subordonarea faptelorsale principiilor formulate de logicã ºi eticã: “Deci ce priinþaadevãratii mele slujbe mã îndiamnã ºi adevãrul pofteºte,dzic...” dupã ce “toate cuvintele lui cu socotealã ºi toate jalobele

Page 72: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu76

lui cu dreptate a fi mi s-au pãrut”. Aceastã dezicere a ª oimuluide intenþiile Corbului este sesizatã de acesta în epistola rãspuns,unde negând cu vehemenþã toate încercãrile de pactizare pe carele întreprinsese ª oimul, îl cheamã în þarã fãrã întârziere: “Deciiatã cã-þi zic: nu sã poate, nu sã face, nu sã aflã, cãtrã mine altãdatã a scrie te pãrãseºte [...] Deci cum mai curând dupã poruncanoastrã, sau isprãvind, sau neisprãvind lucrul [...] aicea sãvii...”. Pentru a capta bunãvoinþa Corbului, ª oimul recurge lamaxima tactului (“Pentru acestea, darã, cu îndrãzniala ºi voiadomnului mieu milostiv ar fi, cum mai cund chiar rãspuns sãaib...”) ºi, tangenþial, la maxima generozitãþii (“Ce el, cu multeºi mari argumenturi ºi nebiruite dovede ºi mai vârtos cuscrisorile carile a mânã avea, dreptatea lui ºi amãgiala noastrãarãta...”).

Semnalând prevalenþa strategiilor politeþii pozitive,respectiv negative în epistolele analizate, am dorit sã ilustrãmconsecvenþa autorului în a subordona propriei opinii registredistincte de producere ºi receptare a textului. Observãm cãvarietatea mijloacelor de receptare converg spre un unic decodaj(discreditarea Corbului) indiferent de epoca, spiritul sauformaþia lectorului virtual.

Rãmâne surprinzãtor faptul cã dificultatea construiriiIstoriei ieroglifice nu împiedicã cititorul sã-i surprindã sensul,ci îl îndeamnã sã-l descopere. Erudiþia Principelui obligã la olecturã atentã pentru a descoperi efortul conºtient de stilizareclasicizantã, umanistã ºi totodatã barocã. În acest efort deconºtientizare este implicat un cititor care, indiferent de simplasau complexa sa formaþie, poate accesa cel puþin un nivel dedecriptare al romanului: cel al structurilor paremiologice.

Cantemir foloseºte sentenþiile drept sancþiuni savanteaduse unei ordini evenimenþiale instaurate prin miºcãrileneuniforme ale personajelor, în genere neadecvate dorinþelorInorogului.

Avem astfel o demonstraþie a retoricii aplicate care îºiaflã în opera lui Cantemir întâia paradigmã. În sprijinul acestei

Page 73: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 77

afirmaþii stau recomandãrile cãrþii a doua, cap. XXI dinRetorica Aristotel, precum ºi cele formulate de Quintilian încartea a V-a a Retoricii sale parte consacratã probelor, cedovedeºte fãrã echivoc cã proverbul trebuie privit în contextulsãu. Spaþiul retoric medieval este ilustrat abundent cupreocupãri în ceea ce priveºte uzul proverbelor: astfel,Geoffrey of Vinsauf indica poziþia proverbelor într-undiscurs160, Bene Florentini în Candelabrum161 introducea pelângã regulile de redactare epistolarã (v Liber VI, 32, 33, s.u.)ºi un corpus de proverbe sub titlul Tractatus generaliumsententiarium per ordinem litterarum. Un corpus textelorretorice medievale reprezentative a fost publicat sub îngrijirealui Edmond Faral162 care realizând tabelar similitudinile înceea ce priveºte prezenþa figurilor de stil, în zece opere indicafaptul cã sentenþiile apar în nouã dinte cele zece analizate163.

160Geoffrey of Vinsauf în Documentum de modo et arte dictandi etversificandi (Instruction in the Method and Art of Speaking andVersifying), Translated from the Latin, with an Introduction by RogerP.Parr, Milwaukee, Wisconsin, Marquette University Press, 1968, p.40-45 (cap.I, II): “Of the artistic beginning, wich can be handled ineight ways: This is what is meant by the natural beginning. The artisticbeginning occurs when the discourse begins elsewhere. An artisticbeginning, moreover, can be handled in eight ways. For one couldbegin in the middle, or at the end, or from a proverb in three ways:near the begnning, near the middle or near the end; from an exemplumin three ways: since it can be used near the beginning, near the middle,or near the end...“ (p. 40, vezi ºi mai departe proverbe care ilustreazãpoziþia datã); Aceleaºi sugestii asupra inserãrii proverbelor într-un textle gãsim ºi într-o altã a autorului citat, Poetria Nova, (translated byMargaret F. Nims, Pontifical Institute of Medieval Studies, Toronto-Canada, 1967, pp.20-23).161Bene Florentini, Candelabrum, edidit Gian Carlo Alessio, Pataviiin �dibus Antenoreis MCMLXXXIII, pp. 167-205; 274-286.162Les Arts PoØtiques du XII-e et du XIII-e y, Recherdhes etdocuments sur la Technique littéraire du moyen age, Paris, LibraireHonoré Champion, 1962163Op.cit., p. 52.

Page 74: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu78

Recomandãri pentru uzul avizat al proverbelor întâlnimîn universitãþile medievale164 iar apoi pânã în secolul al XVIII-lea, în mai toatã Europa (vezi John Walker, « A rhetoricalgrammar », 1785 – în Lesson XI , Praxis… s.a.).

Racordarea lui Cantemir la corpusul de proverbe alRomaniei occidentale este puþin ilustrat în Istoria ieroglificª 165,de reþinut însã maniera de tratare a temei, similarã cu cea aliteraturilor romanice, prin raportare la proverbe ºi maxime –manierã uzitatã atât în romanele istorice, cât ºi în operelealegorice166. De altfel, critica167 a semnalat faptul cã alegoria

164Helene Wieruszowski, The Medieval University, Masters,Students, Learning, New Jersey, Toronto – London – New York, D.Van Nostrand Company, INC., Princeton, pp. 133-135, 146 º.u.; M.-D. Chenu, în La thØologie au XIIe siŁcle, Paris (Vrin), 1957, pp.351-352, preciza în acest sens: “Dans la pédagogie médiévale, ... toutes lesdisciplines, les scientifiques comme les littéraires ou lesphilosophiques, se construisent à partir de textes de base ...: desrecueils de textes choisis (sententiae), des collections de recettesspirituelles et de décisions canoniques, des compilations peu à peuorganisées en floriléges d’auteurs ou en dossiers doctrinaux,transmettaient d’autorité un bon capital, mais aussi habituaient lesesprits à ce genre littéraire primitif, où les formules hors contexterevêtent une espèce de dignité qui en impose: ce sont des autorités.”165Rareori am gãsit similitudini cu proverbe franceze înregistrateînaintea secolului al XV-lea ((v. Joseph Morawski, Proverbesfrancais anterieurs au XV-e siecle, Paris, Champion Editeur,1925) : 763 – “Fortune regne”, 1669 – “Por donter bat on le chiendevant le lyon, boni principii, bonus finis”, pp. 278-280) sau ulterior(“sous le chapeau d’un paysan peut se trouver le conseil d’un prince”p. 87; “ la fortune est aveugle”, p. 221; “hier vacher, huy chevalier”,p.222; “il passera par mes mains” p.259; “les murs ont des oreilles” p.97); exemple puþine ºi din Gesta Romanorum (cap. 103 “quidquidagis, prudenter agas et respice finem” p. 245) sau fabulele lui LaFontaine (“tirer les marrons du feu pour les autres” p.80 ; cartea IX,fabula 16).166Vezi în acest sens studiul de referinþã: Elisabeth Schulze-Busacker,Proverbes et expressions proverbiales dans la littØrature narrativedu Moyen ´ge français, Recueil et analyse, Genève-Paris, Editions

Page 75: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 79

medievalã recurgea adesea la sentenþii, ca la un cod unic pentrutoate tipurile de texte, fie ele moral-religioase, fie de delectare.

Nu este lipsitã de relevanþã activitatea lui Erasmus, celcare teoretizase ºi aplicase arta epistolarã, de a strânge unimpresionant corpus de proverbe, realizat între 1500 ºi 1530168.

Fãrã a intra în aceastã temã a sentenþiilor cantemiriene,se cuvine amintitã ideea descendenþei acestora ºi pe filierã arabãºi greceascã169.

În ceea ce priveºte spaþiul românesc, este generalacceptatã ideea cã Dimitrie Cantemir s-a apropiat de opera luiMiron Costin prin afirmarea a douã direcþii, ºi anume prinpreocuparea sa pentru versificaþie ºi apoi prin preferinþa sapentru paremiologie - sentinþe, maxime etc., domeniu în care îldepãºeºte considerabil pe înaintaºul sãu170.

Cantemir însuºi stãruia asupra faptului cã a împodobitIstoria ieroglificª cu 760 de sentenþii, tezã contestatã deNicolae Stoicescu (v. studiul introductiv al ediþiei din 1973),care susþine cã sunt mai puþine, întrucât unele se repetã de maimulte ori.

Epistolele inserate în roman apar mai întotdeaunaadãogite cu sentenþii ce au rolul de a prezenta opinia principeluitranspusã sub o formã obiectivã, cea a maximei înþelepciunifixatã în memoria colectivã. Cã Principele acordã o importanþã

Slatkine, 1985, pp.13-15, v. ºi cap. al II-lea, Esquisse de l’histoired’une procédé littéraire.167Armand Strubel, <<Grant senefiance a>>: AllØgorie et littØratureau Moyen ´ge , Paris, Honoré Champion Éditeur, 2002, pp. 99-100.168Vezi Elisabeth Schulze-Busacker, Proverbes et expressionsproverbiales dans la littØrature narrative du Moyen ´gefrançais... . pp. 9-10; Susanne Schmarje, Das sprichwörtlicheMaterial in den Essais von Montaigne, Hamburger RomanistischeStudien 50, 2 vol., Berlin/ New York (de Gruyter), 1973, pp. 19-28.169Vezi Ecaterina Þarãlungã, op.cit., p.243, 251 º.a.170Dumitru Velciu, Miron Costin, Raporturile literare cucontemporanii ”i posteritatea sa istoriograficª , Bucureºti, EdituraMinerva, 1995, p. 210.

Page 76: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu80

deosebitã acestor structuri paremiologice supuse atenþiei unuilector virtual, o afirmã el însuºi, aºa cum a semnalat Ion Istrate:astfel Cantemir cititorului sãu îi “explicã cu lux de amãnuntecum sunt cuprinse maximele în <<þircãlamuri>>, ca vorbe deduh ieºite din <<din tâmpla priiatinului tãu>> (sic!); îi aratãcum trebuie þinut <<stâlpul voroavei>>, prin ridicarea ochilor,<<dupã obiceiul parenthesii>>, pentru a vedea pe margine cele<<douã puncturi roºii>> care certificã prezenþa fiecãreimaxime;”171. Aceste strategii de lecturã recomandate dePrincipe par a se lega, în viziunea lui Ion Istrate, de“deprinderea ritoriceascã” pentru ca “înþelesurile sale sã seorganizeze, pe plan tranzitiv, în raport cu sensul sus-amintitelorsentenþii...” cu atât mai mult cu cât “prin aceste sentinþe [...]autorul se ascunde <<de ochiul zavistiii sub scutul umilinþii>>”permiþând “constituirea unei înþelegeri tacite cu cititorul,activând rezerva de conotaþii pe care doar un astfel de text, demai multe ori ticluit, o presunpune”172.

Urmãrind aici exclusiv sentinþele care intrã în poslaniileIstoriei ieroglifice încercãm sã arãtam cã tiparul epistolaradoptat de Cantemir este motivat fie ºi prin trasarea indirectã apropriei opinii. Sentinþele inserate în epistole sau cele care aparca un comentariu pe marginea acestora, anticipând sauprecedând textul, oferã posibilitatea unei decodãri corecte înconcordanþã cu þelurile moralizatoare ale majoritãþii scrierilorvechi.

Sentenþiile incluse în epistole sunt în marea lormajoritate proverbe. Apar frecvent proverbele implicative173 (cã

171Ion Istrate, Relaþia epicª , Editura Napoca Star, [s.l.], [s.a.], p. 94.172Ion Istrate, op. cit., p. 94-95.173 Cezar Tabarcea încearcã sã construiascã un sistem „logico-semantic” care sã permitã ordonarea proverbelor într-un corpus.Demersul este necesar pentru cã „ imensul numãr de proverbe ale uneilimbi ºi al variantelor acestora poate ºi trebuie sã fie redus la un numãrcât mai mic de invariante”. Modelele propuse sunt „logice” pentru cãse bazeazã pe relaþiile între termenii care le compun, relaþii sunt de tip

Page 77: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 81

fãrã leac numai moartea la muritori ieste, – moartea lamuritori este fãrã leac unde subtipul dezvoltat corespundestructurii logico semantice: X a ESTE Y b; unde X, Y – subiectlogic, a, b – orice determinanþi ai subiectului sau obiectului) darsi cele actanþiale sau combinate: “...cã obrinteala rãnii de premargini sã cunoaºte” (p. 240) proverb de tip III, adicã actanþial,unde structura logicã semanticã corespunde schemei X pred x¸mai exact subtipului X a pred m x (unde X este subiectul logic,pred se interpreteazã ca verb de acþiune, m desemneazãdeterminãri modale sau spaþio temporale, a orice determinaþi aisb sau ob);

“...cã leneºul mai mult aleargã ºi scumpul mai multpãgubeºte”174– Aici primul enunþ indicã un proverb de tip III,adicã actanþial, unde structura logicã semanticã corespundeschemei X pred x¸ mai exact subtipului X pred m x (unde X estesubiectul logic, pred se interpreteazã ca verb de acþiune, mdesemneazã determinãri modale sau spaþio temporale).

logic (conjuncþie, disjuncþie, etc.) ºi totodatã „semantice” pentru cãaceasta este natura trãsãturilor luate în considerare .Cele cinci tipuri de modele simple procedeazã urmãtoarele operaþii:Tipul I : Proverbe implicative-calitãþi X⊃⊃ YTipul II : Proverbe implicative- obiecte X ARE xTipul III: Proverbe actanþiale X pred xTipul IV: Proverbe circumstanþiale X[a] pred mTipul V : Proverbe comparative MAI i [(ESTE)]X[a]

CA

DACAT [(ESTE)] Y(j) [b]

Pe lângã aceste autrorul precizeazã existenþa a cinci tipuri combinatepe baza celor cinci tipuri simple.Tipul VI : p ºi qTipul VII : p sau qTipul VII : sau p sau qTipul IX : p dar qTipul X : p determinã q174Op. cit., p.202.

Page 78: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu82

“...(cã precum copaciul fãrã roadã altã nu face fãrãnumai foc, aºe prieteºugul fãrã cele ºie urmãtoare altã nu facefãrã numai colachii ºi linguºituri)” – Aceasta sentenþie estepreluatã din Matei, cap. 3.10: tot pomul care nu face roadã bunãse taie ºi se aruncã în foc175;

Aici structura X a pred m(x) preia de douã ori tipul IIIrezultând un proverb de tipul X “p determinã (det) q” subtipul13 , III det. III.

Sentenþiile reflectã universul social ºi politic al vremiiºi de aceea, se impune sã facem o precizare asupra funcþiei pecare considerãm cã principele a atribuit-o epistolelor. Ne vomopri doar asupra poslaniilor, implicit a sentenþiilor aferente,redactate sau adresate Inorogului respectiv Corbului,considerând ca aceste douã personaje sunt cele care motiveazãdeplin actul epistolar.

Considerãm cã funcþia dominantã a acestor texte esteuna denigratoare, cu atât mai mult cu cât Corbul apare fie cainiþiator al schimbului epistolar (el primeºte ºase epistole ºiredacteazã trei), fie ca personaj activ despre care relateazãaproape toate poslaniile.

Cantemir cunoºtea, fãrã îndoialã, intensele schimburiepistolare ce aveau loc între Brâncoveanu, respectiv ºefulcancelariei lui – Stolnicul Constantin Cantacuzino, ºi marileputeri ale Europei. ª i ca o ciudatã ironie a sorþii, Cantacuziniiaveau sã-l vândã pe domn turcilor convingându-i de hainia ºinevrednicia lui, având la îndemânã corespondenþa secretã. Dealtfel, istoria a reþinut complotul pus la cale împotriva luiBrâncoveanu, ºi implicit pârile ce se adunaserã la Poartãîmpotrivã-i: “Voievodul muntean era denunþat cã avea relaþiisecrete nu numai cu împãratul de la Viena ºi þarul ruºilor, ci ºicu polonezii ºi veneþienii…”176. Radu Popescu consemna încronica lui: “ª tiind toate tainele nepotu-sãu, ºi cãrþile de la

175V. Opere, IV, p.370176ªtefan Ionescu, Panait I. Panait, Constantin Vodª Brâncoveanu ,Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1969, p.275.

Page 79: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 83

nemþi ºi de la moscali … le-au dus la imbrihor … ºi s-au rugatca sã le dea în mâna împãratului”. Ura Cantacuzinilor a ajunspânã acolo încât ª tefan, noul domn “a dat turcilor atât diplomade principe al Imperiului habsburgic, primitã de ConstantinBrâncoveanu în 1695, cât ºi corespondenþa purtatã cu þarulRusiei, Petru I, ºi cu guvernul sãu. Toate aceste documente erauascunse într-o chilie de la mãnãstirea Colþea…”177.

Ancorat într-o lume în care oamenii stãteau cu zilele înmânã, Cantemir descoperã prin intermediul sentenþiilor inserateîn textul poslaniilor, preþul dramatic al acþiunilor politice ratate.

Epistolele mascheazã prezenþa naratorului, având roluldeclarat de a furniza lectorului adevãruri incontestabile ºi de a-lorienta pe acesta asupra “negrelor pene” ale Corbului. Totuºisentinþele integrate epistolelor, precum ºi cele care aparprefaþând textul sau consemnând atitudinea receptorilordeclaraþi, sunt expresie a atitudinii principelului faþã depersonajul care emite sau recepteazã textul. Astfel principeleinsereazã sentinþele descriind un univers sângeros ºi malefic,reflecþie a personajelor angrenate pe scena politicã.

Scopul declarat al epistolelor, descoperit într-o primãposlanie, este acela ca “gândurilor noastre ºtire sã le facem (cãroada pomului prieteºugului alta nu iaste, fãrã numai ascunsulinimii fãrã primejdie a descoperi ºi chitele între sine tare aacoperii)”178. Este aici un joc între aparenþã ºi esenþã, cãci cedecripteazã cel înþelept este o altã silþã întinsã atât lui, cât ºilectorului neavizat. Vulpea desconspirã mecanismul secret alepistolelor, cãci “scrisorile precum a celui bun, aºe a celui rãu,sfat iascã ºi strãmutare sint”179. Persuasivã, ea declarã cã“adevãrata dragoste nu numai cu cuvânt de faþã ce ºi cuscrisoarea de departe chipul a-ºi arãta obiciuitã iaste”180.

177ªtefan Ionescu, Panait I. Panait, Idem, p. 286.178Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 145.179Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 144.180Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 144.

Page 80: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu84

Sentenþiile cuprinse în epistolele adresate Corbului auca referent evitarea conflictelor fãþiºe (“cãci bucãþeaua aluatuluila toatã covata destul iaste ºi din scânteia micã mare pojar a sãaþâþa poate”181, “ca cea cu rãu a isprãvi n-am putut, cu bine aisprãvi sã ispitim”182, “cã pasirile rumpãtoare când carneproaspãtã a câºtiga nu pot, prin stârvuri ºi prin împuþiciunifoamea a-ºi domoli obicinuite sunt” cãci “trestia, dupã vântplecându-sã, sã îndoieºte ºi iarãºi sã scoalã, iarã bradul,împotrivã puindu-sã, din rãdãcinã sã prãvãleºte, cu a cãruiarãsturnare, cele de prin pregiur mlãdiþe ºi zmicele, stropºindu-sã, cu pãmântul sã amestecã”183).

În douã dintre cele trei epistole redactate de Corb nu seîntâlnesc sentenþii. Excepþie face epistola adresatã ª oimului.Celelalte douã, una adresatã Dulãilor ºi urmãtoarea Biholului,preced în textul romanului epistola adresatã ª oimului. Absenþasentinþelor în textele menþionate poate fi pusã atât pe seamalipsei de înþelepciune a receptorilor, cât ºi pe seama lipsei deconsideraþie pe care o are emitentul faþã de corespondenþii sãi.

În epistola adresatã ª oimului, Corbul face însã dovadaunei abilitãþi politice machiavelice prin consemnarea uneiaxiome ce stã la baza politicii sale, care se conduce dupãprincipii ca scopul scuzã mijloacele fiind mai uºor sã te judecicu mortul ºi mai bine sã te cureþi de duºmani decât de pãcate:“(cã pre nepriiatin a-l birui numai voia noastrã ciarcã; iarã totfeliul de meºterºuguri ºi de vicleºuguri a face pravila loculuinostru sloboade)”, “Cã în monarhiia noastrã vestitã ºi de la toþiadeveritã axiomã iaste: (cu mortul decât cu viul giudecatã a

181Sentenþie poziþionatã final în epistola Dulãilor cãtre Corb, op. cit.,p. 210.182Sentenþie aflatã în poziþie iniþialã în epistola ªoimului cãtre Corb,op. cit., p. 211.183Sentenþie aflatã în poziþie medianã în epistola Uleului ºi a tuturorDulãilor cãtre Corb, op.cit., p. 267.

Page 81: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 85

avea mai lesne, ºi de pãcatul nevãdzut, decât de nepriiatinulvãdzut a te curãþi mai pre iuºor iaste)”184.

În scrisorile ajunse, din greºealã, în mâna duºmanului,Corbul este evocat prin obiceiul macabru al pãsãrii care sehrãneºte cu hoituri: “atâta sã-i dea pliscul de stârv, cât îþipofteºte el binele” îi spune Pardosul Râsului, liniºtindu-l cã,dacã cumva domnul ar afla de complotul lor are “ac decojocul”185 lui.

Corbul este pus mereu în relaþie cu tenebrele, cu veºtileaducãtoare de moarte ºi spaime. În epistola IstoriografuluiAfrodiseu cãtre descântãtoriul de la Lacul Dracilor estedoveditã viclenia Corbului care promisese sprijinul sãu la doicandidaþi; Astfel, acþiunile lui sunt numite “fapte (a cãrora deproaspete, precum sã dzice, încã sângele le picã)”186.

Cã Inorogul nu participã la acest intens schimb epistolarcare nu face cinste o vedem din numãrul redus de scrisori încare apare fie ca receptor (1), fie ca emitent (1).

Prima ipostazã îl consemneazã pe Inorog ca destinataral unei epistole emise de ª oim, ogari, dulãi ºi cotei. Deºiepistola nu înregistreazã nici o sentenþie, acestea apar dupãtextul scrisorii, consemnând poziþia Inorogului faþã de celecitite. Reflectând asupra veºtilor, Inorogul se situeazã pe opoziþie radical opusã Corbului, care atunci când primeºte veºtidã crezare celor mincinoase, nedistingând adevãrul.

Astfel, Inorogul prin amplele paranteze pe care ledeschide drept comentariu asupra veºtilor primite creeazãimaginea compensatorie a unui spaþiu al medicinei medievale,al cunoaºterii omului din perspectiva renascentistã.

Înþelepciunea principelui pune în legãturã sufletul cutrupul, vrãjmãºia ºi rana cu prietenia ºi vindecarea: “Inorogulcartea dacã citi ºi cele ce într-însa sã cuprindea dacã preamãruntul înþãleasã, cãtrã Hameleon dzisã: (Precum rana veche 184Sentinþe consemnate median în epistola citatã, op. cit., p.212.185Op. cit. p. 260.186Op. cit., p. 251.

Page 82: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu86

ºi adâncã pre lesne a sã tãmãdui, aºe ºi încã mai multneprieteºugul ºi vrãjmãºiia de mulþi ani în curândã vreme a sãuita ºi de la inimã a sã lepãda prea cu anevoie lucru ieste), însã(precum la rana rea ºi grea mehlemul ºi leacul de sã ºi aflã, cãfãrã leac numai moartea la muritori ieste, ce sãmnul grozavlocul odãnãoarã betejit învaþã, aºe ºi nepriietinul vechiu ºivrãjmaº, de s-ar face priietin, însã pãtimirile mai denaintetrecute ºi simþite a faptei nepriietinului pururea împungãtoare ºide pomenirea cu dosadã aducãtoare rãmân). … însã de vreme ceîntâi ei plecãtori spre pace ºi poftitori de prieteºug s-au arãtat(nici pacea a goni a celui cu socotealã, nici în viaþã pizma aþinea ºi vrãjmãºiia a urma a înþeleptului lucru ieste)”187.

Scrisoarea Inorogului cãtre Cucoºul evropãscaccentueazã poziþia privilegiatã a Principelui care “în glasulacestuia a cânta ºtiia” reuºind sã dea dovada mãsurii talentuluisãu oratoric exersat aici într-un mic discurs pe temaprieteniei188, discurs ce pune în valoare lecturile clasice alePrincipelui. Luând din nou forma digresiunilor ceînmagazineazã experienþa Inorogului, sentenþiile apar înexpoziþie (2) ºi în dispoziþie (1) la adãpostul parantezelor, subforma preceptelor biblice “(cã precum copaciul fãrã roadã altãnu face fãrã numai foc, aºe prieteºugul fãrã cele ºie urmãtoarealtã nu face fãrã numai colachii ºi linguºituri)”189, filtrate printr-o înþelepciune proprie “(cã rãutatea de tot desfrânatã decâtpiatra din ceriu aruncatã mai repede iaste)”ºi desãvârºite prinabilitãþile omului politic “(cãci în laturi a mã da am socotit,pânã va trece urgiia)”190. Aºa cum s-a remarcat, în aceastã

187Op. cit., p. 174.188Aceastã prietenie, între marchizul de Ferriol ºi principe este vãditãºi în rapoartele ambasadorului Franþei: “Le Prince de Moldavie[Antioh Cantemir] est fort de mes amis... Son frère a été l’annéepassée refugié six mois dans la Palais de France” în Hurmuzaki, supl.I la vol. I, p. 359, 10 mai 1705,.189Sentenþie preluatã din Matei, cap. 3.10: “Tot pomul care nu faceroadã bunã se taie ºi se aruncã în foc”.190Op. cit., p. 232.

Page 83: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 87

epistolã Inorogul îºi analizeazã cu luciditate armele lui care “searatã a fi slabe (<<un corn în loc de armã împotriva a atâþeavrãjmaºi ºi patru picioare de fugã împotrivã a atâþea gonaºi>>),aproape de neluat în seamã în raport cu mulþimea duºmanilor(“<<în ceriu de m-aº sui, acolo sint câini, în fundul mãrii de m-aº coborî, acolo sînt dulãi, în munþi cotei, în dialuri copoi, încâmpi ogari, în stuhuri sampsonri ºi în tot locul fâlci deºchise,guri cãscate ºi colþi rânjiþi...>>”)”191. Inorogul subliciteazãretoric aici, cãci alchimia trebuie sã primeze în ciuda hãituiriihiperbolice care se desfãºoarã într-un spaþiu atât de larg încâtlibertatea personajului pare iluzorie. Observãm însã cã autoruldispune aceastã urmãrire în cadrul unui paralelism sintacticbinar organizat iniþial pe o miºcare oscilatorie sus-jos (“în ceriude m-aº sui, acolo sint câini, în fundul mãrii de m-aº coborî,acolo sînt dulãi”) apoi prin multiplicarea binarului seaccentueazã continua coborâre ce are ca punct final stuhurile –adicã apropierea apei (reþinem cã apa apare ca veritabilã “stihiedominatoare în tripticul cantemirian Pãmânt-Aer-Apã ºi evidentostilã”192). Paralelismul este rezumat printr-un enunþ ce nu maiintrã în schemã, dar care fixeazã nelimitarea spaþiului “în totlocul”, precum ºi armele duºmanilor “fâlci deºchise, guricãscate ºi colþi rânjiþi” (sindecdoca multiplã prin raportare laarmele Inorogului, nu dominã decât aparent superioritatea celuidin urmã, cãci armele adversarilor cu porniri sângeroase suntmanipulate, ceea ce indicã condiþia socialã, net inferioarã,precum ºi cea mentalã - ridicolã).

Apelul la sentinþe apare ca un procedeu ce tinde sãvalideze inserarea epistolarã. Motivându-ºi discursul epistolarcu structuri paremiologice dintre cele mai diverse, Principeleîºi valideazã opinia care devine astfel valabilã în eternitate.

Deºi desluºirea acþiunilor prin structurile paremiologiceeste una personalã, ea are atuurile imuabilului. Inserarea

191Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir. Un prinþ al literelor ,Bucureºti, Editura Elion, 2001, p. 176.192Dan Horia Mazilu, Dimitrie Cantemir..., p.176.

Page 84: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu88

sentenþiei presupune o unicã decriptare a acþiunii dezbãtute,decriptare pe care principele o foloseºte în favoarea scopurilorsale politice, filosofice etc. Contextualizând abil sentenþia,Principele urmãreºte transferul reversibil al generalului asupraparticularului. Acest proces vizeazã o conºtientizare ºi oimplicare a lectorului care, pe mãsura orgoliului sãu, îºi vaaloca sieºi pãtrunderea sensului ºi distingerea valorilor etice. Laadãpostul unei asemenea aparente detaºãri, Principele îºi varezerva pentru sine dreptul de a conferi acþiunilor vizate unstatut subordonat valorilor logice de adevãrat sau fals.

Page 85: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 89

LITERATURA RELIGIOASÃ

Consideraþii generale asupra limbajului bisericesc.Momente semnificative ale literaturii religioase: NoulTestament de la Bªlgrad ºi Biblia de la Bucure”ti. …Constatãri ale unor discordanþe lingvistice. Predoslovii.Coordonate umaniste ale traducerii primului text filosofic înlimba românã de cãtre Spãtarul Nicolae Milescu

"Limba textelor bisericeºti contemporane, o adevãratãrelicvã vie, este deci continuatoarea vechii noastre limbiliterare, în uz pânã în primele decenii ale secolului al XIX-lea.Înlocuitã din rangul de limbã literarã oficialã de limba scrierilorlaice, ea a devenit, dupã 1830, model pentru aceasta: modellingvistic, urmat în procesul de stabilire a normelor limbiiliterare moderne, ºi model stilistic, imitat în încercarea de asugera, cu mijloacele artei scriitoriceºti, trecutul, tradiþia"193.

Trebuie sã acceptãm rolul major pe care l-a avutliteratura bisericeascã în formarea limbii române literare. Dintr-o bibliografie consacratã limbajului bisericesc prezentãm câtevaopinii formulate în secolul trecut ºi la începutul secoluluinostru. Este acceptat cã "aceste cãrþi bisericeºti au statornicitpentru toate veacurile unitatea limbei româneºti, fiind în acelaºtimp adevãratul depozitar al limbei române"194 chiar dacã, "ceicare au scris în limba noastrã, fiecare a scris dupã cum seobicinuia vorba în locul sãu. Cei bisericeþti însã s-au învoit întresine ºi scriitori bisericeºti Munteni, Moldoveni ºi ungurenipociu zice cã au avut ºi au tot o limbã sau dialect"195.

Spre sfârºitul celei de a doua perioade (1840-1880) aevoluþiei limbii literare în epoca modernã erau ameninþate 193Gheorghe Chivu, Consideraþii asupra limbajului bisericescactual, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1997, p. 15.194 Mihai Eminescu, Scrieri politice ”i literare, vol. I, ediþia I. Scurtu,Bucureºti, 1905, p. 6.195Ion Heliade Rãdulescu, Corespondenþa cu C. Negruzzi în Operetomul II, ediþia D. Popovici, Fundaþia Regalã, 1943, p.238.

Page 86: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu90

"simplicitatea ºi limpezeala…frasei din Ciaslov"196 ºi deci seprotesta "împotriva aceºtii fãrã-de-legi, care þinteºte laînlocuirea frumoasei ºi popularei limbi din bisericã, cu limbaporeclitã cultã, pe care o vorbesc ºi o scriu cei ce ºtiu oleacã decarte […]."197

Pentru crearea unui instrument lingvistic adecvat sefãcea trimitere spre "literatura noastrã din trecut, (care n.n.)alcãtuindu-se mai cu samã din cãrþi bisericeºti, limbadintr'ensele, singura desvelitã ºi formatã pe cale fireascã, s'arcuveni sã ne slujeascã ca temelie, ca puncte de plecare, pentrucultura noastrã intelectualã"198.

Trebuia sã se þinã seama cã "era o greºalã fundamentalãaceea de a considera limba bisericeascã dintr-un punct devedere modern, în accepþiunea strictã a cuvântului, ºi eragreºalã pentru cã biserica îºi avea limba sa statornicitã prinvremuri, o limbã româneascã, care prin frumuseþa sa archaicãîntrecea ori-ce fel de limbã meºteºugitã, o limbã […] care aveatot dreptul la respectul generaþiilor pentru cã ea a exercitat þiasupra formãrii limbei literare o influinþã deosebitã ºi eraînþeleasã de toþi fãrã deosebire, dela opincã pãnã la vlãdicã[…]."199 Modernizarea limbii era cerutã fãrã îndoialã ºi defactori extralingvistici dar, "nu înoirea limbei e mijlocul de achema iarãþ pe popor la vechea credinþã ºi cucerniciestrãmoºeascã, atât de cãzutã astãzi, ci împãcarea formelortradiþionale cu cuprinsul desvoltãrii noastre istorice ºi cuaspiraþiunile ºi nizuinþele de astãzi, ceea ce a arãta ºi a conservaera chematã Biserica noastrã."200

196S. G. Vãrgolici, Reforma limbei din cªrþile biserice”ti , înConvorbiri literare, X (1877), nr. 11, p. 439.197 Ibidem.198 Idem, p. 440.199Onisifor Ghibu, Limba nouªlor cªrþi biserice”ti , Sibiu, 1905, p.27-28.200Idem, p. 29

Page 87: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 91

Rãmâne notabil, în acest cadru, apariþia volumuluiLimba cãrþilor bisericeºti201. Studiul menþionat propune odescriere a limbii bisericeºti (izvoare, influenþe, documente202

care normau evoluþia etc.) cu atente demarcaþii lingvistice ºiteologice.

Ne propunem o descriere a limbajului bisericesc luândîn considerare, pe de o parte, trãsãturile caracteristice ale limbiiliterare în perioada 1532-1780, iar pe de altã parte, structurastilisticã a limbii literare contemporane. Procedãm la aceastãdescriere pentru a ilustra caracterul conservator al limbajuluibisericesc, dar ºi pentru a prefaþa studiul comparativ între celedouã opere de referinþã ale literaturii religioase: NoulTestament de la Bªlgrad (1648) ºi Biblia de la Bucure”ti(1688).

Considerãm definitorii trãsãturile limbii literare aleperioadei 1532-1780, pentru limbajul bisericesc actual, pentrucã literatura (în accepþiunea generalã a termenului) acesteiperioade este alcãtuitã cu precãdere din texte bisericeºti. Deasemenea, cadrul larg al factorilor extralingvistici careprefaþeazã începuturile scrisului în limba românã este dominatde curente cultural-religioase203. Este recunoscut cã "variantastilisticã din cãrþile bisericeºti se caracterizeazã printr-oterminologie specificã, pãstratã, în linii mari, pânã azi, chiardacã în secolul trecut lexicul bisericesc a suferit modificãriimportante datoritã intervenþiei mitropolitului VeniaminCostache; prin utilizarea unor cliºee lingvistice (îndeosebilexicale ºi sintactice), prin menþinerea unor aspecte arhaice care,încã din secolul al XVII-lea, contribuie treptat la diferenþierealingvisticã a textelor laice de cele religioase, precum ºi prin 201Ioan Bãlan, Limba cªrþilor biserice”ti, Tipografia SeminaruluiGreco-Catolic, Blaj, 1914.202Vezi hotãrârile sinoadelor de la Alba-Iulia (1700), Blaj (1872),regulamentul Sfântului Sinod al Bisericii autocefale române (11noiembrie 1880) etc. în op. cit. p. 267 º.u.203Vezi Ion Gheþie, Alexandru Mareº, Originile scrisului în limbaromânª , Bucureºti, Editura ªtiinþificã þi Enciclopedicã, 1985, p.77.

Page 88: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu92

elemente de retoricã bizantinã pe care le gãsim atât în traduceri,cât ºi în textele bisericeºti originale (cazanii, predici ocazionaleetc)"204.

Un studiu avizat205 al structurii stilistice a acestei etape,identificã cele trei stiluri fundamentale ale limbii româneliterare, beletristic206, juridico-administrativ207 ºi ºtiinþific208.

Demersul nostru nu îºi propune o prezentare a textelorbisericeºti raportate la cele trei stiluri209, deºi, recunoaºte

204ªtefan Munteanu, Vasile D. Þãra, Istoria limbii române literare ,Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã, [1983], p.120.205Vezi Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu, Constantin Frâncu, IonGheþie, Alexandra Roman Moraru, Mirela Teodorescu, Istoria limbiiromâne literare, Epoca veche (1532-1780), Bucureºti, EdituraAcademiei Române, 1997, p. 241-260.206 "[…] textele beletristice copiate sau tipãrite între 1532 ºi 1640aparþin în marea lor majoritate literaturii bisericeºti. În cadrul acesteiliteraturi primatul îl deþin textele canonice de lecturã (Psaltirea,Apostolul, Evanghelia, toate conservate în numeroase copii, tipãriteºi manuscrise, Palia ºi Leastviþa), sau de slujbã (Cazaniile,Molitvenicul ºi Cartea de cântece )", op. cit., p. 242.207"Puþin numeroase ºi foarte puþin diversificate, scrierile juridice ºiadministrative pãstrate din perioada 1532-1640 se încadreazã în douãclase distincte: pravilele, de regulã bisericeºti, ºi actele decancelarie[…]", op. cit., p. 248.208"Fãrã sã se poatã vorbi încã de o literaturã ºtiinþificã ºi tehnicãpropriu-zisã, în perioada 1532-1640 au fost copiate sau tipãrite ºiunele texte, foarte puþin numeroase de altfel, care, prin funcþie ºi princaracteristicile lingvistice dominante, se constituie în cele mai vechiscrieri româneºti de tip ºtiinþific sau tehnic. Ele oferã indicaþii utilepentru practicarea unei profesiuni (Liturghierul) sau pentrudesfãºurarea unor activitãþi ocazionale […], constituie un îndrumar detip didactic pentru însuºirea principiilor de bazã ale religiei creºtine(Catehismul) sau ajutã la prevederea viitorului (Gromovnicul)", op.cit., p. 257.209Care au fost "stabilite pe baza caracteristicilor stilistice dominante[…], iar nu prin raportare la caracterul laic sau religios alconþinutului", op. cit., p.242.

Page 89: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 93

caracterul neunitar al literaturii bisericeºti "din punct de vedereal exprimãrii ºi organizãrii discursului"210.

Existenþa unor structuri individualizate stilistic în cadrulliteraturii bisericeºti a ridicat problema constituirii limbajuluibisericesc.

Din cerinþe metodologice, este definitorie pentru noi ºiraportarea la conþinut, deci vom lua în considerare opoziþialimbaj bisericesc-limbaj laic (pentru. perioada 1532-1780),opoziþie a unei limbi literare prin definiþie bisericeascã.

Propunem o descriere a limbajului bisericesc actualavând ca suport studiul lui Dumitru Irimia, Structura stilisticªa limbii române contemporane 211.

Considerãm limbajul bisericesc "o variantã funcþionalãparalelã ºi echivalentã cu ceea ce am putea numi limbajul laic.La fel ca acesta, dar în modalitãþi de exprimare mai puþindiverse ºi evident conservatoare, limbajul bisericesc seilustreazã prin scrieri beletristice, de tip tehnic ºi ºtiinþific saujuridico-administrativ ºi tot asemenea lui ºi-a creat, chiar dacãmai târziu, o variantã vorbitã"212.

Oficierea slujbelor în cadrul bisericii ortodoxe românes-a fãcut vreme îndelungatã în limba slavonã sau greacã; deºiexistau traduceri ale cãrþilor de lecturã bisericeascã încã dinprima jumãtate a secolului al XVII-lea limba românã nu erafolositã în bisericã decât parþial213. Principalul model lingvistica fost limba greacã: "În epoca de început a limbii româneliterare, întrucât cultura româneascã era parte integrantã aculturii ortodox-bizantine a Europei de sud-est, nu latina, ca în

210Gheorghe Chivu, Stilurile limbii române literare în perioada1532-1640, (I), în Limba românã, XXXIV (1985), nr.6.211Dumitru Irimia, Structura stilisticª a limbii românecontemporane, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1986.212Gheorghe Chivu, Consideraþii asupra limbajului bisericescactual, p.15.213Vezi Ion Gheþie, Alexandru Mareº, Originile scrisului�, p.56 º.u.;ªtefan Munteanu, Vasile D. Þâra, Istoria limbii române literare , p.79.

Page 90: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu94

Occident, ci greaca a fost modelul lingvistic principal. […]slavona ecleziasticã a transmis limbii române literare incipienteo substanþã lexicalizatã dupã modelul primar grecesc."214

Admiþând cã limba românã literarã ºi-a început existenþa "printraducerea textelor fundamentale ale religiei creºtine, procesiniþiat în secolul al XVI-lea ºi culminând cu traducerea integralãa Bibliei, publicatã în 1688[…]"215 recunoaºtem ca dominantãfuncþia metalingualã. Textele slavo-române cu traducereintercalatã (avem înregistrate, pentru a doua jumãtate asecolului al XVI-lea, 19 texte) pot fi considerate manuale deînvãþare a limbii slavone prin intermediul limbii române216. Deasemenea existã ipoteza cunoaºterii insuficiente a limbiislavone de cãtre preoþi, astfel, traducerile unor pasaje în limbaromânã fiind preluate din texte care deja circulau217. Acestetraduceri, deºi neacceptate în oficierea slujbelor bisericeºti, aufost generate de nevoia unei receptãri corecte ºi totale adiscursului scris. Mai trebuie precizat cã aceste traduceri careutilizau metoda literalã, singura acceptatã pentru menþinereasacralitãþii textelor, s-au perfectat prin transfer lingvistic218 ºimai apoi prin asimilare totalã (acestui transfer lingvistic îicorespunde funcþia metalingualã). Faptul cã textele puse îndiscuþie "nu sunt simple mãrturii de limbã scrisã, ºi nici formeale stadiului preliterar al limbii, ci reprezintã faza iniþialã a

214Eugen Munteanu, Studii de lexicologie biblicª , EdituraUniversitãþii "Al. I. Cuza", Iaºi, 1995, p. 35.215Idem, p. 35.216Gheorghe Chivu, Mariana Costinescu,…., Istoria limbii româneliterare…, p.79.217Vezi Ion Gheþie, Alexandru Mareº, Originile scrisului…, p. 57.218Eugen Munteanu, Studii�, p.13, defineºte transferul lingvistic"Înþelegem prin transfer lingvistic un proces condiþionat de contactullingvistic la nivelul textului, de preluare de idiom scris a unor structurisemantice ºi sintactice proprii unui alt idiom, luat ca etalon literar.Rezultatul procesului de transfer lingvistic se concretizeazã înconstituirea unui instrument lingvistic apt pentru comunicarea scrisã aunor conþinuturi noþionale complexe."

Page 91: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 95

limbii literare, manifestarea ºi expresia ei incipientã"219, nepermite sã neglijãm funcþia metalingualã în descrierea propusãde noi.

Considerãm cã desfãºurarea funcþiei globale a limbii, decomunicare ºi cunoaºtere, se întemeiazã pe fuziunea funcþieireferenþiale cu cea conativã asistatã de funcþia poeticã.Observãm cã primele douã funcþii sunt caracteristice ºi stiluluipublicistic (unde intrã în relaþie cu funcþia expresivã). Ca ºiacolo, "acþiunea funcþiei referenþiale este, în mãsurã însemnatã,dirijatã de funcþia conativã"220. Depistãm în structurareferentului componente variabile (judiciare, deliberative,epidictice) menite a fixa atitudinea receptorului în coordonatecreºtine (astfel, acesta devine destinatar)221. Aceste componentevariabile sunt fixate în cadrul funcþiei poetice prin mijloaceretorice. Funcþia poeticã dezvoltã ºi varianta vorbitã alimbajului bisericesc tot pe coordonatele retoricii bizantine. Esterecunoscut cã autorii medievali introduceau "proza ritmatã înpredici ºi în panegiricele sfinþilor, adesea amestecatã cu versuri[…], cu scopul declarat de a delecta auditoriul […]. Acelaºilucru se petrece ºi la bizantini, unde întâlnim omilii ritmicecomplet muzicalizate"222. Uneori funcþia poeticã, prindimensiuni eufonice, tinde a avea o pondere maximã: "[…]imnurile de slavã, litaniile ºi psalmodierea oricãrui text suntmijloace potrivite, (pentru manifestarea în comun a adoraþiei ºiextazului, n.n.), cãrora Biserica le-a dat atenþia cuvenitã […]predica însãºi devine un fel de muzicã, tot cu scopul de a anulafuncþia de comunicare a cuvântului ºi de a pune stavilãlogicului"223.

219ªtefan Munteanu, Vasile D. Þâra, Istoria limbii române literare ,p. 66.220Dumitru Irimia, Structura stilisticª a limbii române …, p.186.221Pentru distincþia receptor/ destinatar vezi idem, p.186-187.222Vasile Florescu, Retorica ”i Neoretorica. Genezª, Evoluþie,Perspective, Bucureºti, Editura Academiei, 1973, p.114.223Idem, p.97.

Page 92: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu96

Recunoaºtem aici principalele caracteristici alevariantei vorbite a limbajului bisericesc. Aceastã variantãprezintã mãrci distincte care o pot suprapune varianteiscenice.224 Este important de precizat cã varianta scenicã alimbajului bisericesc este condiþionatã de funcþia conativã,devenitã situaþionalã, putând fi pretenþioasã sau/ºi familiarã.Varianta pretenþioasã este declanºatã de un public avizat dar þide citirea anumitor pasaje din cãrþile sfinte. Varianta familiarãfuncþioneazã ca o captatio benevolentiae ºi apare adesea înformulãrile individuale ale preoþilor (comentarii pe margineatextelor sfinte, a împrejurãrilor sociale, economice, politice etc).Ambele variante ale pronunþãrii sunt subordonate funcþieipoetice, cãci, scria în 1859 Arhimandritul Dionisie în Principiide retoricª ”i elokuinþa amvonului "nu este suficient caautorul sã aibã numai un plan bun ºi dovezi tari, ci trebuie sã leînfrumuseþeze prin espresii vii ºi puternice."225

În textul scris funcþia poeticã pare a fi dominatã de ceareferenþialã, ea având drept scop protejarea misterului; "studiulfigurilor existente ºi în Biblie ºi în textele patristice, estenecesar pentru a ajunge la adevãrul pe care ele îl învãluie"226.Funcþia poeticã apare organizatã pe principiul seducþiei prinformã a cãrei intenþionalitate este persuasivã.

Atât varianta vorbitã (dupã cum am arãtat mai sus) câtºi varianta scrisã a limbajului bisericesc iau în consideraredestinatarul. Mãrcile specifice în discurs ale funcþiei conative(imperativul ºi vocativul) apar constant alãturi de/ºi în pasajemoralizatoare didactice, apocaliptice º.a. Destinatarul, deºiuneori apare nominalizat (v. tiparul Epistola lui … cãtre…) esteacelaºi cu cel din restul textelor (creºtinul). Posibilitateamaximei generalizãri a destinatarului (Biblia se adreseazã,

224Vezi Lidia Sfârlea, Variante stilistice ale pronunþªrii române”tiactuale, în Limba românã, XII (1963), nr. 6, p. 596-606.225Ileana Oancea, Istoria stilisticii române”ti , Editura ªtiinþificã ºiEnciclopedicã, Bucureºti, 1988.226Vasile Florescu, Retorica ”i Neoretorica…, p.96.

Page 93: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 97

aparent în mod direct ºi nemijlocit, tuturor), ºi deci pondereaînsemnatã pe care o deþine funcþia conativã, este mai evidentã învarianta vorbitã a limbajului bisericesc. Ne referim laposibilitatea de rãsfrângere a pasajului biblic într-un anumecontext (la slujba de înmormântare se citeºte despre învierea luiIisus, astfel auditoriul va spera în învierea celui decedat; este defapt o reluare masivã în ecou a unor termeni meniþi sã fixezeatenþia într-un spaþiu al vieþii veºnice).

Procedãm la o descriere227 pe nivele a limbajuluibisericesc actual pentru ilustra caracterul conservator al normeilimbajului bisericesc.

Nivelul fonematic al limbajului bisericesc nu prezintãdiferenþe raportat la nivelul limbii literare. Lidia Sfârleaanalizând aproximativ o mie de unitãþi lexicale din Biblia…,1938, prezintã distribuþia fonemelor astfel: 1e, 2a, 3i, 4t, 5r,6u,7n, 8l, 9s, 10m, 11u, 12y, 13c, 14ã, 15d, 16p, 17º, 18î, 19è,20v, 21f, 22j, 23 ea, 24z, 25ω, 26b, 27þ, 28g, 29 oa, 30k, 31¡ g,j,32h, 33oo, 34́ g, oa228.

Nivelul morfematic al limbajului bisericesc secaracterizeazã prin depãºirea numericã a substantivului de cãtreverb ºi a adjectivului de cãtre adverb, prin frecvenþa neobiºnuitã

227Prezentãm materialul bibliografic al acestei descrieri: Lidia Sfârlea,Contribuþii la delimitarea stilurilor literare române”ti, în Studii delimbã literarã ºi filologie, II, Bucureºti, 1972, p.145-206; GheorgheChivu, Stilurile limbii române literare în perioada 1532-1640, (I);Gheorghe Chivu, O variantª ignoratª a românei literare moderne -limbajul bisericesc, în Limba românã, XLIV (1995), nr 9-12, p.445-453; Gheorghe Chivu, Consideraþii asupra limbajului bisericescactual, Bucureºti, Editura Academiei Române, 1997; GheorgheChivu, Limba românª de la primele texte pânª la sfâr”itulsecolului al XVIII-lea, Bucureºti, Editura Univers enciclopedic,2000; Marcu Mihail Deleanu, Stilul religios al limbii româneliterare, în Limbã ºi literaturã, vol. II, 1997, p.28-33.228 Lidia Sfârlea, Contribuþii la delimitarea…., p.182.

Page 94: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu98

a pronumelui ºi a conjuncþiei. Se remarcã frecvenþa deosebitã avocativului ºi a modului indicativ (forme compuse)229.

Nivelul sintactic al limbajului bisericesc secaracterizeazã la nivelul propoziþiei prin elidarea predicatului,prin ponderea ridicatã a subiectelor ºi predicatelor230, printr-unregim cazual specific cerut de verbele crede, ierta, rãsplãti,urma, vesti231, evitarea determinãrii subiectului etc. Modelulpropoziþiei din Biblie este Conj. (sau adv.) + P + S + C ← A(+C). Se remarcã "preferinþa pentru fraze lungi, cu unitãþicoordonate pe bazã de joncþiune ºi cuprinzând un numãr relativmare de elemente redundante"232.

Nivelul lexical se caracterizeazã printr-o redusãmobilitate a vocabularului, prin "posibilitatea utilizãrii unorforme ºi sensuri învechite, precum ºi prin folosirea frecventã aunor nume proprii specifice"233. De semnalat cuvintelespecializate, arhaismele lexicale (afierosi - a separa, ardere-de-tot - jertfã în care animalul este sacrificat sau ars º.a.) þi celesemantice (destoinic - demn, lãmuri - a face sã devinã curat, apurifica º.a.).234

Considerãm dimensiunea stilisticã a limbajuluibisericesc actual ca identificându-se în mare mãsurã cu ceaspecificã perioadei 1532-1780. Comparaþia are în genere "ostructurã simplã, ambii termeni aparþinând concretului"235;

229 Idem, p.156-177, 201.230"atributele ºi complementele (luate împreunã) nu ajung sãdepãºeascã de douã ori cantitatea subiectelor ºi a predicatelor (luatetot împreunã)", idem, p.166.231"Dupã verbele crede, ierta, rãsplãti, urma ºi vesti, în loculcomplementului direct apare un complement indirect în dativ",Gheorghe Chivu, Consideraþii asupra limbajului bisericesc actual ,p. 9.232Lidia Sfârlea, Contribuþii la delimitarea…., p. 201.233Ibidem234Gheorghe Chivu, Consideraþii asupra limbajului bisericescactual, p. 10-15.235Gheorghe Chivu, idem, p. 514.

Page 95: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 99

metafora este de regulã explicitã, plasticizantã, cea implicitãeste "puþin utilizatã, vehiculeazã motive stilistice binecunoscuteîn retorica bizantinã"236; epitetul este cel mai adesea "stereotipºi generalizator"237. Frecvent înregistrate sunt diversele formeale repetiþiei238 urmate de enumeraþie ºi paralelism sintactic.

Biblia de la Bucure”ti este o strãlucitã ºi netrecãtoareîmplinire a tezaurului de grai, de cuget ºi de spiritualitateromâneascã a acestui popor în perioada delimitãrii teritoriale ºipolitice. Faptul cã s-a impus valoarea scriiturii într-un mediusupus geografic ºi istoric primatului oralitãþii, conferã Bibliei(1688) titlul de monument fundamental al scrisului vechi, cuatât mai mult cu cât acea perioadã era una de alfabetizareduhovniceascã în limba românã.

� Ca �sª citeascª întru a lor limbª dumnezªiascªScriptura�

Apariþia în 1688 a Bibliei de la Bucure”ti, marcheazãun moment aºteptat în viaþa spiritualã a tuturor românilor:punerea alãturi, pentru prima datã în limba românã, a Vechiuluiºi a Noului Testament. Cãci, “vãzând cum într-aceste vremimai de apoi, de acuma au mai toate limbile dumnezeiasca legenoauã tãlmãcitã ºi prepusã cineº pre a sa limbã ca, cetind, sãînþeleagã ºi sã cunoascã calea cea direaptã a vrerii luiDumnezeu, … nevoitu-ne-am a prepune acestã sfântã ºi deDumnezeu suflatã carte…” (BB - Cuvânt înainte cãtrã cetitor).

Biblia adecª dumnezeiasca scripturª ale celei maivechi ”i ale cei noao lege a fost datã la tipar de voievodulª erban Cantacuzino ºi terminatã sub domnia lui ConstantinBrâncoveanu.

Coordonatorii Bibliei lui ª erban Cantacuzino, fraþiiRadu ºi ª erban Greceanu ºi colaboratorii lor, s-au folosit deacumulãrile anterioare, acumulãri care au uºurat întocmirea unei

236Idem, p.515.237Ibidem.238Vezi idem, p.516.

Page 96: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu100

Biblii integrale în limba românã; limbã, cu remarcabile inovaþiilexicale, cu stabilitate morfologicã dar ºi cu alternanþe fonetice,datorate ºi diverºilor colaboratori.

Constatãri ale unor discordanþe lingvistice; normeneunitare, corespunzând sudului dar ºi nordului:

Biblia de la Bucure”ti a fost apreciatã ca un momentde referinþã al îndrumãrii spre limba vorbitã239. Ca faptesemnificative ale oralitãþii se remarcau sporirea cazurilor dedurificare ale ºuierãtoarelor “º”, “j” urmate de “e”, “i”, notareamai frecventã a palatalizãrii labiodentalei “f”; trecerea lui “e”aton medial la “i”; rostirea durã a lui “d”.

Ion Gheþie a stabilit o serie de trãsãturi lingvistice de tipnordic caracteristice Bibliei de la Bucure”ti precum:durificarea labialelor; durificarea lui “s”, “z”, “þ”; prezenþa lui“î” în mînile, a articolului posesiv invariabil; existenþa unorfonetisme ca “Dumnãzãu”, “blãstãm”, “mânule”, a formeiarticulate “tatul” (º.a.)

��“i pre lângª izvodul lui Necolae am maialªturat��

Este acceptatã teza conform cãreia Biblia� a preluat ºiadaptat texte din tipãriturile lui Coresi, Palia de la Orª”tie(1582), Paremiile lui Dosoftei, Evanghelia (1682), Apostolul(1683), Vechiul Testament (1667) - traducere manuscrisã aspãtarului Nicolae Milescu; Noul Testament de la Bªlgrad(1648).

Pentru a explica prezenþa particularitãþilor lingvistice detip nordic, s-a avut în vedere folosirea manuscrisului luiMilescu (pentru Vechiul Testament) ºi probabilitatea infiltrãriiunor particularitãþi de limbã în paginile Bibliei …, din izvodulmoldovenesc. Pentru particularitãþile nordice existente în Noul

239 I. Gheþie Baza dialectalª , pag. 338

Page 97: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 101

Testament, a existat ipoteza pãtrunderii lor din versiunimoldoveneºti sau ardeleneºti (Noul Testament de la Bªlgrad ).

Un rol important în pãtrunderea trãsãturilornemunteneºti de limbã, au avut tipografii moldoveni care aulucrat la tipãrirea Bibliei (1688) - Chiriac “diortorsitoriul”,Mitrofan… Cauza acceptãrii unei intervenþii deliberate atipografilor moldoveni poate fi prestigiul de care se bucurascrisul literar moldovenesc (v. cãrþile lui Dosoftei).

“Punctul culminant al influenþei moldoveneºtiasupra limbii scrise din Muntenia îl reprezintã Biblia de laBucure”ti. În nici un alt text tipãrit în grai muntean începândcu Coresi ºi pânã la sfârºitul secolului al XVII-lea normamunteanã nu este atât de puþin respectatã ca în aceastã carte. Eun motiv suficient pentru a pãrãsi opinia curentã dupã careBiblia� ar fi avut rolul de a impune definitiv graiul muntean cabazã a limbii literare”240.

Pentru Vechiul Testament al Bibliei (1688) a fostfolosit manuscrisul Vechiului Testament al lui Milescu.Vechiul Testament (1667) izvodit dupã Septuagintagreceascª (varianta aldinã, în ediþie protestantã, 1597), dupãizvodul slovenesc, Ostrog (1581) ºi dupã cel latinesc -Vulgata(sfârºitul secolului al XVI-lea - începutul secolului al XVII-lea),cuprinde tratatul Despre Raþiunea Dominantª (Adecª pentrusângurul-þiitoriul gând ). Traducerea a fost realizatã de N.Milescu între anii 1661-1664, la Constantinopol, ºi a apãrut înversiune româneascã, prima datã, ca parte a Bibliei de laBucure”ti. Textul a fost reluat în diferitele ediþii ulterioare aleBibliei (Blaj-1795, Buzãu 1854-1856).

Nicolae Milescu “a lucrat pe Septuaginta greceascã(variantã aldinã) într-o ediþie protestantã apãrutã la Frankfurtpe Main în 1597. Ediþie, altfel, întru totul remarcabilã. Milescupreia în întregime împãrþirea conþinutului dupã aceastã ediþie, sestrãduieºte sã reproducã ºi aparatul ei critic ºi nu renunþã nici la

240I. Gheþie - Introducere în studiul limbii literare, p. 73

Page 98: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu102

acel text, socotit apocrif de Ortodoxie (A IV-a Carte aMacabeilor), intitulat – în traducerea cãrturarului român –Pentru sângurul þiitoriul gând (dizertaþie pentru aºezarearaþiunii deasupra simþurilor), atribuit lui Josephus Flavius, darscris în realitate de un anonim din Alexandria în veacul Iî.d.Hr.. Lângã acest <<text de bazã>>, Milescu s-a mai adresatunui <<izvod slovenesc>>, care trebuie sã fi fost ediþia din1581 apãrutã la Ostrog, sub protecþia cneazului Constantin(prefaþa ms. 45 Cluj, preluând verosimil informaþii dinpredoslovia lui Milescu, trimite limpede cãtre aceastã versiune<<ª i iarã mãrturiseºte el de zice cã de cel slovenesc nu s-auþinut, cã numai acest izvod iaste slovenescu care acum sã aflãtipãrit la Ostrov>>). Sã credem de aci cã Milescu n-ar ficunoscut ºi n-ar fi avut la îndemânã ediþia moscovitã din 1663 aBibliei slavone? Este posibil. În a acest caz, anul 1663 (ºi nuanul 1664) ar trebui acceptat ca termen ante quem al tãlmãciriilui Milescu. <<Izvoadele leteneºti>> evocate – tot ca auxiliare –vor fi fost reprezentate de ediþii oficiale ale Vulgatei (tipãrite,probabil, la sfârºitul secolului al XVI-lea sau începutul celui de-al XVII-lea), iar în celãlalt <<izovd letenesc ce au fost scos decurând>>, alt text ajutãtor, cercetãtorii au vãzut o <<traducerelatinã, recentã pentru Milescu, a originalului ebraic al VechiuluiTestament>>”241.

Dupã cum se ºtie, manuscrisul lui Milescu nu s-apãstrat. Existã doar douã copii: ms. 45 Filiala BAR Cluj-Napoca ºi Ms. 4389 BAR Bucureºti

În ceea ce priveºte ms 45 BAR Cluj-Napoca, N. A.Ursu a comparat textul cu pasaje din Psaltirea de-nþªles ºiParimiile preste an ale mitropolitului Dosoftei identificândstilul ºi limba lui Dosoftei242. Virgil Cândea, deºi formuleazãdouã observaþii asupra studiului filologic intreprins de filologulieºean, admite cã “ipoteza lui N.A.Ursu este seducãtoare. Ea

241Dan Horia Mazilu, Noi printre ceilalþi sau Despre literaturaperegrinilor, [Bucureºti], Editura Ager, 2003, pp.26-27.242Dosoftei, Opere (Versuri), vol. I, Bucureºti, 1978, p. 507.

Page 99: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 103

propune argumente privind unitatea de creaþie a cãrturarilorromâni din trecut, de pe întreg cuprinsul þãrii noastre. Toþicercetãtorii ar primi desigur cu satisfacþie dovada cã Dosoftei aperfectat tãlmãcirea unui învãþat moldovean contemporan,Milescu, ºi faptul cã la Bucureºti, în epilogul Bibliei din 1688,mitropolitul Sucevii era inclus între <<dascãlii locului>>,afirmaþie care ar cãpãta astfel sensul major al conºtiinþei unitãþiiculturale româneºti”243.

Noul Testament de la Bªlgrad (1648) a fost izvodit cu“mare socotinþã din izvod grecescu ºi slovenescu pre limbãrumãneascã, cu îndemânarea ºi cu porunca denpreunã cu toatãcheltuiala a Mãriei sale Gheorghie Rakoczi, Craiul Ardealului”În Predoslovia cªtre Mªria sa Craiul Ardealului se maispecificã ºi un izvod latinesc (Biblia - 1587).

Noul Testament de la Bªlgrad a avut ca modele:pentru Evanghelii - Tetraevanghelul lui Coresi, poate ºiEvangheliarul de la Sibiu; pentru Faptele Apostolilor -Apostolul lui Coresi; pentru Facere ºi Ieºire - Palia de laOrª”tie .

Studiul izvoarelor care au stat la baza Bibliei de laBucure”ti a facilitat apariþia mai multor ipoteze cu privire lanaºterea acestei cãrþi.

Posibilitatea ca Biblia� (1688) sã fie o retipãrire aunui text preexistent (Tetraevanghelul) ar putea fi o primãipotezã.

A doua ipotezã formuleazã ideea ca Biblia de laBucure”ti sã fie o tipãrire a unui text nou lângã care au fostpuse texte preexistente.

În vederea demonstrãrii unei ipoteze, prezenta lucrareîncearcã colaþionarea Bibliei de la Bucure”ti cu texte româneºtianterioare, ºi compararea lingvisticã a acestor texte pentru a

243Virgil Cândea, Raþiunea dominantª . Contribuþii la istoriaumanismului românesc , Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, pp. 165-166.

Page 100: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu104

constata eventual simpla prelucrare, din punct de vederelingvistic ºi stilistic.

S-au ales pentru comparaþie texte din Ms 45 (în ceea cepriveºte Vechiul Testament): Facerea, cap. 2, 12, 22, iar pentruNoul Testament (1648): cap. I, cap. II, cap. III, cap. IV -Evanghelia dupã Matei; cap. I - Evanghelia dupã Marcu, cap.IX. Evanghelia dupã Luca; cap. IX, Evanghelia dupã Ioan;cap. I, Faptele Apostolilor; Predoslovia la evanghelistul Marcu,Predoslovia evanghelistului Luca, Predoslovia evanghelistuluiIoan.

Analiza comparativª Ms. 45 - Biblia de la 1688.Pentru a înlesni analiza propunem în mod constant ilustrareaprin texte reproduse paralel pe douã coloane.

Dupã cum am afirmat, este îndeobºte acceptatã tezaintroducerii traducerii Vechiului Testament datoratã lui Milescuîn Biblia de la 1688.

Se pare cã Mitrofan adusese textul Vechiului Testamenttãlmãcit de Milescu ºi revizuit de Dosoftei ºi colaboratorii sãide la Bucureºti244. Cele douã manuscrise pãstrate mãrturisesc înpredoslovii ca izvor textul lui Milescu, deºi deosebirile dintreele, explicabile prin sursele diferite pe care le folosesc, suntmari.

Manuscrisul 4389 are un traducãtor (dupã N.A. Ursu)pe Daniil Andrean Panoneanul ºi urmeazã o linie maiconservatoare mergând alãturi de tradiþia veche slavonã în carese înscrisese ºi Palia de la Orãºtie.

Manuscrisul 45 este o reproducere revizuitã a textuluilui Milescu, dupã cum a demonstrat V. Cândea. Apelând laizvorul elinesc pentru izvoditurã (ediþia greceascã Frankfurt,1597), ºi acest fapt este recunoscut ºi în prefaþa manuscrisului45 de cãtre traducãtor care spune cã a mai apelat ºi la alteizvoare greceºti.

Cele douã manuscrise redau cu o fidelitate mai mare(manuscrisul 45) sau mai micã (manuscrisul 4389) textul

244Vezi N.A. Ursu, L.R. XXXIV, 1985, p. 44.

Page 101: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 105

traducerii lui Milescu. Este interesant cã ambii traducãtoriconsiderã tãlmãcirea lui Milescu nesatisfãcãtoare (luând înconsiderare acest fapt s-a presupus existenþa unei legãturi întrecei oi traducãtori) ºi cã aceastã opinie apare în prefeþe dar ºi întext, prin apelarea la alte surse, care le îndepãrteazã demanuscris, (manuscrisul 4389 reflectã, prin insistenþaconsultãrii izvodului slavon aceastã opinie).

Alãturarea unor pasaje din manuscrisul 45, pasajelecorespunzãtoare Bibliei (1688) scoate în relief mici diferenþe ceatestã filiaþia dintre texte.

Manuscrisul 45Bitia, Cap. 2

1. ª i sã gãti ceriul ºipãmântul ºi toatã podoabalor.

2. ª i sãvârºiDumnedzãu în-a ºeasea dzifaptele lui carele au fãcut; ºirãposã în dzua a ºeaptea detoate faptele lui ce au fãcut.

3. ª i blagosloviDumnedzãu dzua a ºeapteaºi o sfinþi pre însã pentru cãîntru însa rãpoasã de toatefaptele lui carele au începutDumnedzãu a face.

4. Aceasta-i carteafacerii ceriului ºi apãmântului când s-au fãcut.

5. întru care dzi aufãcut Domnul Dumnedzãuceriul ºi pãmântul, ºi totvârdele câmpului maintedecât a rãsãri pre pãmântu ºi

Biblia 1688Facerea, Cap. 2

1. ª i sã sãvârºirãceriul ºi pãmântul ºi toatãpodoaba lor.

2. ª i sãvârºi a ºaseazi faptele care le-au fãcut.Sã odihni Dumnezãu aºaptea zi de toate faptele luicare au fãcut.

3. ª i blagosloviDumnezãu zioa a ºaptea ºi osfinþi pre ea pentru cã întruînsa încetã de toate faptelelui care începu Dumnezãu aface.

4. Acesta e carteafacerii ceriului ºi apãmântului, când s-au fãcut.

5. În care zi au fãcutDomnul Dumnezãu ceriul ºipãmântul, ºi toatã iarbacâmpului mai înainte de a sã

Page 102: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu106

toatã iarba câmpului maintede a se face pentru cã n-auploat Dumnedzãu asupra

pãmântului ºi om nuera a lucra pre însul.

Manuscrisul 45Bitia, Cap. 12

1. ª i dzisã Domnullui Avram: “Ieºi denpãmântul tãu, ºi den ruda taºi din casa tãtâne-tãu ºi ia-mblã la pãmântul carele-þivoi arãta þie.

2. ª i te voi face pretine întru limbi mare ºi tevoi blagoslovi ºi-þi voi mãrinumele ºi vei fi blagoslovit.

3. ª i voi blagoslovipe cela ce te blagoslovãscuºi pre acela ce te blastãmãvoi blãstãma; ºi sã vorblagoslovi întru tine toateneamurile pãmântului.”

4. ª i sã duse Avramdupã cum i-au grãit luiDomnul; ºi sã dusã cu însulLot. ª i era Avram de 75 deani Cându au ieºit de laHarran. ª i luã Avram peSara, fãmeia lui, ºi pe Lotficiorul fratelui lui ºi toateuneltele lor câte au agonisitºi tot sufletul cât au agonisitîn Haran ºi au ieºit ca sã

face pentru cã n-au ploatDumnezãu pre pãmânt ºi omnu era a lucra pre dânsul.

Biblia 1688Facerea, Cap. 12

1. ª i zise Domnullui Avram: “Ieºi denpãmântul tãu, ºi den ruda taºi den casa tãtâne-tãu, ºi sãmergi la pãmântul pe care-lvoiu arãta þie.

2. ª i te voiu face pretine întru limbi mare ºi tevoiu blagoslovi ºi-þi voiumãri numele ºi vei fiblagoslovit. 3. ª i voiublagoslovi pe ceia ce te vorblagoslovi ºi pre ceia ce tevor blestema îi voiublestema; ºi sã vorblagoslovi întru tine toateneamurile pãmântului.”

4. ª i sã duse Avramdupã cum i-au grãit luiDumnezãu; ºi sã ducea cudânsul Lot. ª i era Avram deani 75 când au ieºit de laHaran. 5. ª i luo Avram preSara, fãmeia lui, ºi pre Lot,feciorul fratelui lui, ºi toateuneltele lor câte au agonisit

Page 103: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 107

meargã la pãmântul Hanaan.

Manuscrisul 45Bitia, Cap. 22

1. ª i fu dupãcuvintele acestea,Dumnedzãu ispitiia preAvram ºi-i dzise lui:“Avraam, Avraam!” ª idzise: “Iatã eu!”

2. ª i-i dzise: “Ia-lpre fiul tãu cel iubit pre celce ai iubit, pre Isaac, ºi pasla pãmântul tãu cel înnaliuºi-l fã pre el acolo jirtvã, preunul dentru munþi carele îivoi dzice þie.”

3. ª i, sculându-sãAvraam dimineaþa, îºi înºelãmãgariul sãu ºi luã cu însuldoã slugi ºi pe Isaac, ficiorullui; ºi tãindu lemne pentrujirtvã, sculându-sã, merse ºiveni la locul unde-i dzise luiDumnedzãu a treia dzi.

4. ª i cãutânduAvraam cu ochii, au vãzutlocul de departe.

5. ª i zise Avraamslugelor sale: “ª edeþi acii cumãgariul, iarã eu ºi copilaºulvom merge pãn-acii ºi,închinându-ne, ne vomîntoarce la voi.”

ºi tot sufletul care auagonisit den Haran ºi au ieºitca sã margã la pãmântulHanaan.

Biblia 1688Facerea, Cap. 22

1. ª i fu dupãcuvintele acestea,Dumnezeu ispitiia preAvram ºi-i zise lui:“Avraame, Avraame!” ª idzise: “Iatã eu!”

2. ª i zise: “Ia prefiul tãu cel iubit pre Isaac,pre cel ce ai iubit, ºi pas lapãmântul cel nalt ºi-l fã predânsul jirrtvã, pre unuldentru munþi carele i voiuzice þie.”

3. ª i, sculându-sãAvraam dimineaþa, îºiînsãmãrã mãgariul sãu ºi luãcu însul doaã slugi ºi peIsaac, feciorul lui; ºi tãindlemne pentru jirtvã,sculându-sã, merse ºi veni lalocul unde-i zise luiDumnezeu a treia zi.

4. ª i cãutândAvraam cu ochii, vãzu loculde departe.

Page 104: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu108

5. ª i zise Avraamslugilor sale: “ª ãdeþi aiceacu mãgariul, iarã eu ºicopilaºul vom merge pãnãacii ºi, închinându-ne, nevom întoarce la voi.”

Page 105: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Se observã urmãtoarele particularitãþi:

În foneticã1. înlocuirea africatei “dz” (ms. 45) cu spiranta

“z” (BB)2. impunerea în BB a grafiei cu “j” în dauna

grafiei cu “g” (ms. 45)În morfologie ºi în sintaxã nu se înregistreazã diferenþe

notabile, construcþiile urmând adeseori topica impusã de textuldin care se traduce.

În cadrul lexicului, se înregistreazã tendinþa în Biblia dela Bucureºti de înlãturare a unor termeni consideraþi învechiþisau populari ("îmbla"” înlocuit cu "merge"; “rãposã” înlocuit de“odihni”) ºi o preferinþã pentru neologisme (“înger” înlocuit cu“anghel”).

Editorii Bibliei din 1688 au lucrat, în privinþa VechiuluiTestament, pe un text tãmãcit de Milescu, text ce suferise oîndreptare însemnatã. Se pare cã fraþii Greceanu ºi colaboratoriilor au supus acest text “revizuit” propriei lor “revizii”“confruntându-l cu originalul grecesc… ºi poate, cu versiuneadin ms. 4389 BAR, renunþând, în bunã mãsurã laimpresionantul aparat critic al ms. 45 Cluj“245.

Milescu traducea în limba românã a primul textfilozofic Despre raþiunea dominantª sau Adecª pentrusângurul þiitoriul gând , text incorporat Vechiului Testament.

Coordonate umaniste ale traducerii primului textfilosofic în limba românª de cªtre Spªtarul Nicolae Milescu

Tratatul a circulat fiind considerat opera lui JosephusFlavius, dar ºi ca A IV-a Carte a Macabeilor. Scris dinsecolul al II-lea din e.n., tratatul Despre raþiunea dominantªeste atribuit însã unui discipol al filozofului alexandrinPoseidonios din Apameea. Peri avtokratoros logismon a fost

245 D.H. Mazilu, Recitind literatura românª veche , I, p. 507.

Page 106: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu110

mai întâi tradus în latinã de Erasm din Rotterdam (DeSuperatrice Ratione).

J. Freudenthal stabileºte cã traducerea acestui text acunoscut 26 de ediþii, apãrute în limbile francezã, germanã,cehã, italianã, spaniolã, englezã ºi olandezã. Freudenthal nu iaînsã în considerare ediþia existentã în limba românã.

Apãrut în versiune româneascã prima datã ca parte aBibliei de la Bucure”ti, textul a fost inclus în diferitele ediþiiulterioare ale Bibliei (Blaj 1975, Buzãu, 1854-1856). Se parecã traducerea acestui tratat nu a rãmas fãrã ecou în perimetrulcultural românesc, cãci peste 10 ani Dimitrie Cantemir reia înDivanul… referinþele la stoici. Nu este exclusã, desigur,cunoaºterea de cãtre domnitorul savant a lucrãrilor filozoficecitate în una dintre versiunile strãine sau utilizarea tratatuluiDespre raþiunea dominantª de cãtre Andrea Wissowatius -autorul tradus de Cantemir în primele cãrþi ale Divanului.

Tratatul este considerat o introducere în filozofia stoicã,mergând pânã la un punct alãturi de doctrinã. Etica stoicismuluivechi (sec. al IV-lea- al II-lea î.e.n.) cerea ca “înþeleptul“ sãtrãiascã “potrivit raþiunii”, sã stârpeascã pasiunile (durerea,frica, pofta ºi plãcerea), sã considere virtutea ca singurul bunadevãrat, iar bogãþia, gloria, sãnãtatea ca lucruri indiferente.Omul trebuie sã se supunã destinului.

Pseudo-Josephus vorbeºte despre raþiunile cardinale –prudenþa, bãrbãþia, cumpãtarea, pe care le subscrie “formelorînþelepciunii”. Aici avem ºi cea dintâi definiþie a înþelepciunii –a filozofiei, pusã în relaþie cu Raþiunea, cãci “gândul iaste, darãminte cu dirept cuvânt mai cinstind viaþa înþelepciunei ºiînþelepciunea iaste cunoaºterea dumnezeeºtilor ºi omeneºtilorlucruri ºi ale acestora pricini”246.

Existã ºi puncte care diferenþiazã textul tradus dedoctrina stoicã, ºi în acest sens este de evidenþiat ideea conformcãreia stoicii considerau cã “pasiunile nu sunt înnãscute, cidatorate relei cugetãri, putând aºadar sã fie extirpate”247. În

246V. Cândea, Raþiunea dominantª , p. 196 .247 V. Cândea, Raþiunea dominantª , p. 188.

Page 107: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 111

textul tratatului avem: “precum doao rãsãdituri trupului ºisufletului fiind dulceaþa ºi durerea, multe sunt odraslelerãsãditurilor acestora. Pentru carele pre fieºtecarea celatotlucrãtoriu gând curãþându-le ºi privindu-le ºi adãpându-le ºiîn tot chipul mai turnându-le dumesteceaºte ale nãravurilor ºiale patimilor materii.” (BAR, CRVB6, p. 740II 741I)

Textul pare a fi, în prima parte mai accentuat, unmonolog socratic prin argumentaþia stimulat-logicã, prinpreocuparea pentru definirea noþiunilor morale care duc ladezvoltarea unei teorii etice. Monologul preferã enunþurile detip definiþie, bogat arborescente, explicative; cãci cuvântul ce sevrea definit apare iniþial într-o altã definiþie – asistãm deci la onaºtere a cuvântului, definiþie pentru cuvântul definit. A sevedea în acest sens definiþia filozofiei reprodusã anterior.Interesant sunt pasajele ce apropie raþiunea de lege stabilind“locul” raþiunii în raport cu legea – fãrã îndoialã creºtinã. “Zicedirept aceea lege: ”Sã nu pofteºti pre muierea aproapelui tãu/…/ Însã ca cum a nu pohti noi au zis legea cu mult mai multne-ar adeveri pre noi, ca gândul ar putea birui pre pofte”248. Estevizibilã aici conºtientizarea legii ºi asumarea unor decizii prinraþiune.

Despre singurul þiitoriul gând relateazã evenimentedin anul 168 î.e.n., când sirienii ocupaserã Ierusalimul ºiîncercau sã-iconverteascã pe locuitori la ritualurile lor.Încercãrile ºi suferinþele prin care trec cei ºapte fraþi împreunãcu mama lor ºi cu bãtrânul Eleazar constituie firul epic altratatului. Nedorind sã aducã sacrificii zeilor, ei declanºeazã unconflict între pasiuni ºi raþiune. Pasiunea, fiind aici o a douaconsecinþã a patimilor, adicã durere, sfârºeºte sub stãpânirearaþiunii.

Cu privire la rezistenþa a celor ºapte fraþi, V. Cândeaafirmã cã nu este expusã “ca un martiraj, cum o va face maitârziu literatura hagiografica, ci ca o luptã (certamen), în care semanifestã caractere puternice, complet ºi frumos realizate –autorul relevã kalokagathia eroilor sãi, idealul de desãvârºire

248 V. Cândea, Raþiunea dominantª , p. 199.

Page 108: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu112

umanã a antichitãþii”249. Aceastã opinie finalã se poateargumenta printr-un pasaj revelator: “pentru bunãtãþi darãslobod sunt a lãuda pre bãrbaþii cei ce pre aceea vreme pentrubunã bunãtate au murit cu maica sa -; iarã pentru cinste ferici-i-aº..."250. Se contureazã aici virtuþi stoice ai concepte etico-estetice (bunã bunãtate, tradus ca ideal de desãvârºire umanã înfilozofia greacã adicã bunãtate ºi frumos). Dacã pentru unhagiograf “sfântul este campionul lui Dumnezeu pe Pãmânt înlupta contra pãgânismului – afirmã N. Cartojan – ºi dacãtorturile cele mai groaznice nu au efect, fiindcã trupul sfântuluiocrotit prin sacru este imun pânã în clipa când Mântuitorul îiprimeºte sufletul oferindu-i cununa de martir”251 pentru autorultratatului Despre raþiunea dominantª cei ºapte fraþi luptândpentru legea strãmoºeascã prin dominarea durerii dovedescautoritatea raþiunii. Din cele expuse se pot desprinde mai multeîntrebãri ce pot ajuta la definirea tratatului, la explicareaopþiunii spãtarului N.Milescu pentru realizarea acestei traduceriºi la includerea lui în Biblie între cãrþile Vechiului Testament.

O primã întrebare ar fi aceea dacã Tratatul are locuricomune cu legendele hageografice de circulaþie româneascã ºidacã aceste locuri comune nu au permis cumva aºezareaTratatului alãturi de Vechiul Testament tradus de N. Milescu.Se impune o precizare ºi anume cã legendele hageograficeavând caracter întrucâtva popular, pãtrund în literatura noastrãîncã din secolul al XVI-lea. În cel mai vechi manuscript de textepoporane, în Codicele Sturdzan, se gãsesc douã asemenealegende hageografice: una având un caracter apocrif, Sf. Sisine;cealalaltã desprinsã din colecþia Vieþilor de sfinþi :”Sf. Vineri -nota N. Cartojan în remarcabila monografie consacratã Cªrþilorpopulare� (p. 183).

Vom proceda la compararea tratatului Despre raþiuneadominantª cu legenda Sf. Vineri, legendã copiatã de popaGrigorie din Mãhaci dupã unele pãreri înainte de 1660.

249În Viaþa Româneascã, 1963 /nr. 3.250 V. Cândea, Raþiunea dominantª , p. 194251Istoria literaturii române vechi , p. 120

Page 109: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 113

Se impune ca primã asemãnare, alegerea personajelorcare se dovedesc de la început a fi superioare: în Tratat, ceiºapte fraþi sunt investiþi cu puterea cifrei sacre, în legendã,naºterea copilei “Vinerca” este vestitã, printr-un înger alDomnului. Legat de cifrele sacre, trebuie menþionat cã ºi înlegendã apar cifrele 3 ºi 7. Un alt loc comun îl constituie“mobilului” acþiunii personajelor: personajele acþioneazã înnumele credinþei, cãci cei ºapte fraþi împreunã cu mama lor ºicu bãtrânul Eleazar, “Moriu pentru lege”, iar Sf. Vineri pleacãîn lume pentru a propovãdui “legea cea nouã a Mântuitorului”.Personajele trec printr-un ritual similar, cel al convingerii de ase lãsa de legea lor. Se încearcã iniþial ademenirea cu bogãþie ºimãrire. În Tratat se noteazã: “credeþi darã cã ºi boierii asupralucrurilor mele veþi lua, lepãdându-vã de cel de moºie al vostrual politiei obieceaiu ºi luându viaþa elineascã ºi primenindu-vãdesfãtaþi-vã în tinereþile voastre252; în legendã, Sfintei Vineri Ise propune sã fie “Doamna ºi împãrãteasa pre toate casele lui.”

Ritualul convingerii se continuã cu maltratarea fizicã.Aceastã maltratare fizicã nu este însã cauza morþii SfinteiVineri ºi aici, de fapt, intervine diferenþa între Tratatul filozoficºi legenda hagiograficã, cãci dacã sfera religiei e supranaturalulsau transcedentalul, sfera filozofiei e naturalul sau imanentul.

O altã întrebare ar putea fi de ce e tradus N. MilescuTratatul Despre raþiunea dominantª ?

Interesantã ar fi o incursiune în mentalitatea epocii, careîmbrãþiºeazã nu atât procesele logice, cât automatismele, nu atâtconvingerile profunde, cât reflexele mecanice ale gândirii.Raportarea lui N. Milescu la mentalitatea epocii esteschismaticã ºi se realizeazã surprinzãtor prin aspiraþiile adâncicare dau adevãrata mãsurã omului. Laicul Milescu se va integravieþii conduse de mentalitatea clericalã, încercând însã adeschide cãi pentru o transformare a vechii mentalitãþi. Aceastãtransformare se va numi ulterior umaniam. Sã nu uitãm cãprima traducere a lui Milescu, Cartea cu multe întrebªri , esteo operã de limpezire a problemelor pe care le va fi extras din

252V. Cândea, Raþiunea dominantª , p. 210

Page 110: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu114

lecturile precedente, o operã care vãdeºte predilecþia pentruerudiþie ºi ermetism. Tot ca o evadare din perimetrul dominatde mentalitatea impusã prin religie, menþionez prezenþa înBiblia de la Bucure”ti, a unei epigrame greceºti tradusã despãtarul N. Milescu (vezi V. Cândea în Limba românã XII,1963, nr. 3) – epigramã controversatã din punctul de vedere alpaternitãþii. Profesorul Gabriel Þepelea considera, referindu-sela acest text, cã se aflã în faþa unor “versuri în metru anticsemnate de Radu Greceanu” (Limba românã XII, 1963, nr. 1).Prin deschiderea umanistã a spãtarului, cred însã cã textul îiaparþine.

Este greu de precizat de ce a tradus spãtarul MilescuTratatul Despre raþiunea dominantª , având în vederementalitatea epocii. Mentalitate desprinsã prin raportarea laepoca însãºi, la spaþiul social ºi cultural, mentalitate ce nu-ºidezvãluie susþinerea umanistã ºi ce se pierde în încercarea deconturare a personalitãþii umanistului N. Milescu. Anteriortraducerii fãcute de Milescu ºtim cã s-a tradus între 1612-1654doar Dioptra. Textele etice ºi filozofice apãrute dupã acestmoment sunt ºi ele puþine: Mªrgªritarele (1691), lui IoanHrisostom; Chiriacodromion (1699), Sicriul de aur (1683) allui Ioan Zoba din Vinþ.

Milescu a intuit concesia pe care religia va fi nevoitã ao face celorlalte sfere de culturã, îndeosebi moralei, disciplinãautonomã ºi a înþeles noutatea adusã astfel în cultura românã avremii. De aici poate decurge o ultimã întrebare, ºi anume dacãspãtarul Milescu nu a dorit alãturarea Tratatului Despreraþiunea dominantª Vechiului Testament.

Nu trebuie neglijatã nici ipoteza preluãrii întreguluiansamblu de texte existent în ediþia folositã de Nicolae Milescupentru traducerea Vechiului Testament, unde se va fi aflat ºiscrierea Pseudo-Iosephus.

Aceastã alãturare, pe care o cred intenþionatã, ar puteafi explicatã prin cunoaºterea, de cãtre Milescu, a doctrineicreºtine ºi a ºcolii stoice. Sã nu uitãm cã în stoicismul mijlociuºi în cel nou, s-a accentuat latura idealistã religioasã, care, subaceastã formã, a influenþat începuturile creºtinismului ºi cã, prin

Page 111: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 115

stoicismse înþelege în genere atitudinea omului care suportã cubãrbãþie vicisitudinile vieþii, or creºtinismul a debutat camiºcare a celor care trebuiau sã îndure. Este important depunctat terenul originar al formãrii creºtinismului, ºi anume,sectele iudaice ºi contactele cu filozofia greacã ºi cultelepopoarelor pãgâne; este interesant de amintit ºi faptul cãfilozoful evreu Filon din Alexandria adept al filozofiei greceºti,a fost unul din pãrinþii creºtinismului. Prin aceastã prismãputem vedea opþiunea spãtarului Milescu, de a oferi lectoruluiposibilitatea opþiunii între Raþiune ºi Religie, o Religie – legecare nu poate fi decantatã decât dupã ce a trecut prin filtrulRaþiunii. Recunoaºterea Religiei ca “îndreptar” este certã, daraceastã recunoaºtere nu poate fi absolutã ºi aici se dã “lupta ceamare”, cãci mul trebuie sã lupte cu patimile pentrurecunoaºterea Religiei, iar Raþiunea este tocmai “stãpânã apatimilor potrivnice cumpãtãrii, a pasiunilor contrare dreptãþii, apasiunilor potrivnice bãrbãþiei.”

Întrevãd în aceastã luptã întoarcerea spre originiledoctrinei creºtine, cãci contradicþia dintre religie ºi filozofie esteîn realitate o antinomie chiar înãuntru credinþei. Aceastãargumentaþie ar putea fi validatã doar de cunoaºterea filozofieiantice pe care fãrã îndoialã spãtarul Milescu ºi-o însuºise. Aducîn discuþie un subiect “paralel” acestei probleme. La întrebarearidicatã asupra vieþii filozofice a Antichitãþii de cãtre oameniide culturã români, rãspunsul este afirmativ ºi surprinzãtor depalpabil. Am în vedere picturile murale moldoveneºti aflate înmãnãstirile Voroneþ (pictatã în 1532), Sf. Gheorghe (pictatã în1570), unde apar Homer, Pitagora, Socrate, Iosef Iudeul,Porfirius, Platon, Aristotel, Sofocle, Plutarh253.

Integrarea acestor cugetãri în teoria personajelor pictateîn interiorul bisericilor poate pãrea tot atât de surprinzãtoare caincluderea Tratatului Despre raþiunea dominantª în cadrulVechiului Testament. Nu putem deci sã credem în ignoranþacãrturarului moldovean mai ales în condiþiile în care acesta a

253W. Podlacha, Gr., Nandris, Umanismul picturii muralepostbizantine, p. 50

Page 112: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu116

fost fãrã îndoialã lector al predicilor, omiliilor ºi legendelorspaþiu de dezbatere a problematicii virtuþilor.

Importanþa Bibliei de la Bucure”ti a eclipsat motivattraducerea Spãtarului Milescu consideratã adeseori scrierereligioasã. Mãrturiile infirmãrii acestei ipoteze atestã cã primultext filozofic apare în Biblia de la Bucure”ti de la 1688.

Biblia de la Bucure”ti ºi Noul Testament de laBªlgrad

Noul Testament de la Bªlgrad adunase laolaltã texteanterioare din Scriptura cea Nouã.

Noul Testament era reprezentat, datoritã necesitãþilor decult ºi de catehezã, destul de abundent. Cel mai vechi texttipãrit, care s-a pãstrat, din Scriptura cea Nouã esteEvangheliarul de la Sibiu (1551-1553), astãzi la BibliotecaSaltâcov-ª cedrin din Leningrad. Acesta conþine Evangheliadupã Matei, cap. 3.17-27.55, în text paralel român ºi slavon.

Codicele Popii Bratul (jumãtatea secolului al XVI-lea)conþine Faptele Apostolilor, Epistolele lui Ioan, Petru ºi Iacobºi I Corinteni 5.6-7.35, în text paralel slavon-român.

Codicele Voronoþean cuprinde Faptele Apostolilor dela capitolele 18.14, Iacob, Petru I ºi Petru II, pânã la cap. 2.9.Dintre tipãriturile diaconului Coresi cele care au stat la bazaScripturii cele Noi: Tetraevanghelul (1560), Praxiul (1563) ºiCartea ce se cheamª evanghelie cu învªþªturª în tuspatruevangheli”tii aleasª (o reluare a textului din Tetraevanghel).

Prima traducere integralã a Noului Testament apare laAlba-Iulia în 1648 sub oblãduirea mitropolitului Simeon ª tefanal Ardealului care intuind necesitatea unei limbi literare comunescria în Predoslovie...: “Bine ºtim cã cuvintele trebuie sã fie cabanii, cã banii aceia sunt buni carii îmblã în toate þãrâle, aºea ºicuvintele acelea sunt bune carele le înþeleg toþi”.

Datã fiind comparaþia lingvisticã pe care o propunem,este necesarã inventarierea trãsãturilor fundamentale ale textelorNoului Testament, respectiv ale Bibliei de la Bucure”ti.

Page 113: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 117

Astfel pentru limba Noului Testament apar careprezentative umrãtoarele particularitãþi:

Foneticã:În vocalism se observã:

1. “e” medial aton apare pãstrat (feciori, oameni,am venit) dar ºi alternat cu “i” (priiatinul, ucinicii), formapredominantã este grafia cu “e”.

2. “ã” proton nu a trecut niciodatã la “a” (bãrbat,pãcatul, a lãsa)

3. “e” final aton nu apare trecut la “i” (dereptate,dulce)

4. “ea” nu s-a redus la “e” (a avea, cea)5. “î” alterneazã cu formele “îi”, formele cu “î”

fiind însã majoritare (cânii, cânilor, mânilor - apar alãturide câinilor, mâinilor)

În consonantism semnalãm:1. labiodentala “f” nealteratã (sã fie)2. labialele moi alterneazã cu labialele dure,

predominând cele dintâi: iubesc, mergând, sã rãpeascã, darºi sã iubascã, iubãsc, mãrgând, beu.

3. “n” intervocalic apare conservat: sã asamãnã,botejune.

4. “n” trecut la “i”: pustie, vie5. “s”, “z”, “þ” moi alterneazã cu “s”, “z”, “þ” duri,

cu predominarea celor dintâi (auzirã, sã curãþeascã,seamãnã, dar ºi adusãrã, sara, omorâþ); “þ” moale înfrâmseþe; apariþia lui “i” (nu î) dupã “s” (simbete).

6. “º”, “j” moi (+e) (greºesc, grije) alãturi de “º”,“j” duri (deºãrt, grijã, înºãlãciune), cu predominarea celordintâi.

7. africata g: agiunge, sã giuca; rareori apare “j”,ajutoriu.

8. “r” dur (+e,i) apare în “rãu, strinsãrã, urâtoriu;“r” moale în “crepa, strâmbarã”

9. “rr” a fost redus la “r” (urãscu)În ceea ce priveºte morfologia se poate observa:

Page 114: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu118

1. conservarea unor plurale vechi la substantive(greºale, darure)

2. articolul posesiv cunoaºte forme variabile înnumãr ºi gen (”a lui Isus Hristos, ai Iudeei, ale lor”)

3. formele verbale iotacizate sunt singurelefolosite la verbele cu radical în “d” (sã auzã, sã vazã) ºi în“t” (poci, sã scoaþã). La verbele cu radical în “n”, alãturi deformele iotacizate apar la conjunctiv ºi cu forme cu dentalãrefãcutã (sã puie, sã vie)

4. articularea pronumelui relativ “care” (carii)Dintre fenomenele sintactice, cele mai

semnificative sunt:1. alternanþa dintre construcþiile mai vechi cu

complementul direct în acuzativ precedat de “pre” ºi fãrãdublare pronominalã, ºi construcþiile mai noi cu dublarepronominalã (“ºi întrebarã pre el ucenicii lui, zicând”;“mâine-l vei auzi pre el”).

2. Topica “nume propriu de persoanã-substantivîn nominativ”, în cazul în care între acestea existã relaþie deapoziþie (“în zilele lui Irod craiu”)

3. Folosirea conjuncþiei “de” ºi cu alte funcþii(consecutivã, atributivã º.a.)

4. Propoziþii condiþionale introduse prin “sã”, mairar prin conjuncþia “de” (“sã aþi fi orbi, n-aþ avea pãcate).

Vocabularul este alcãtuit, în general, din cuvintecurente în epocã. Întâlnim:

1. elemente de origine latinã: “acicea”, adverbaici, “au”, conj. sau, ori; “de plin” loc. adv. pe deplin;“derept aceaea” - loc. adv. de aceea; “întru” prep. în;“înþelepþi” vb., a face pe cineva înþelept, a lumina; “preaiurea” loc.adv. prin altã parte; “pntru” prep. din cauza;“sãva cã” loc. conj. cu toate cã; “scripturã”, s.f. scriere; 3 sg.pf.s. “scuepi” scuipã; “vare-carea” loc. adv. oarecum º.a.

2. elemente de origine slavã: “craiu, dihanie(mulþime), gubãvie (leprã), isprãvi (îndrepta), mândri(filosofi), posledui (a urma, a confrunta), soroc (fazã,perioadã).

Page 115: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 119

3. maghiarisme: altui vb., beteag, cheleug,chelºug, fãgãdaº, ºumã.

4. grecisme: gangrenã, iotã, maghi, mamon,poblican, sinagoga, typografie.

5. elemente de tip nordic: alean, besadã, cirdã,mire, nea, ocã, poroboc, priiatnic, sãcriiu, sudui, scrâºca,tãrnaþ.

6. elemente de tip sudic: curte, ginere, prah,scuepi, scuepiturã.

Trãsãturile fundamentale ale normei lingvisticespecifice Biblia de la Bucure”ti sunt:

În foneticã:1. trecerea lui “e” medial aton la “i” (priiatinilor)2. închiderea lui “e” final aton la “i” (di)3. diftongarea generalã a lui “î” (câine, mâine)4. palatalizarea labiodentalei “f” la “h” este rarã

(hiarã)5. durificarea labialelor “sã clipascã, vacul”6. durificarea sporadicã a lui “d”: “adevãrat”7. un numãr mare de “s”, “z”, “þ” duri8. întâlnirea destul de frecventã a formei

invariabile “a” a articolului posesiv “a le cetãþii”În morfologie semnalãm:

1. substantivul masculin “tatã” are forma “tatul”.2. neutrele cu radical “r”, fac pluralul în “ã”:

hotarãle, izvoarãle.pronumele negativ “nime” apare destul de desnumeralul ordinal “treile”, cu terminaþia “-le”,

alãturi de care apar forme în “-lea” (“treilea”)forme de prezent indicativ, conjunctiv: înconjurã,

lucreazã, sã mãnânce.3. Verbele “a bea, a lua”, prezintã la conjunctiv

prezent pers. a treia formele: sã bea, sã ia.4. Imperativele prohibitive în “-areþi”, “-ereþi”, “-

ireþi” sunt încã rãspândite, (nu oprireþi)5. Adverbul “acum” e general.

În domeniul lexical se disting:

Page 116: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu120

1. elemente de tip sudic: cearceaf, cizmã, ficat,ginere, noroi, os, pisicã, prah, rãnichi, zãpadã.

2. elemente de tip nordic: omãt, pântece, sudalmã,suduitor, tinã, vorovi

Lexicul prezintã elemente de reînnoire, operând cudiferite procedee: renunþarea la o serie de arhaisme ºislavonisme, reromanizarea, prin folosirea de latinisme sautermeni romanici pânã la neologisme izbitoare de tipul“turnurã”

3. românizarea unor construcþii lexicale:a) printr-un numãr de termeni compuºi:

“scrisoare-de-norod”-rencesãmânt; ”scriitoriu-de-pãmânt”;b) prin acordare de sensuri noi unor cuvinte de uz

îndelungat: “duh”-aer, “gând”-raþiune, “turnare”-respiraþie,“zãbavã”-treabã, “deasupra-foarte;

c) introducerea de termeni specifici: “paic”-aprod,“dãrdaº”-suliþaº, “limbã”-popor, “zidire”-fãpturã, “luciu”-mare,º.a.

Noul Testament de la Bªlgrad ”i din Biblia de laBucure”ti � analizª ccomparativª

Svânta Evanghelie. De la Matthei, Cap. I, II, III, IV

Prin comparaþia fãcutã textelor Evangheliei lui Mateidin Noul Testament de la Bªlgrad (NTB) ºi din Biblia de laBucure”ti (BB) s-au obþinut urmãtoarele diferenþieri:

În Foneticã:Vocalism:

1. Se observã în BB pãstrarea grafiilor cu “en”(den, dentâiu, dentru), pe când în NTB întâlnim alternareaacestora cu grafiile “in” (din, dintru, dentâi);

2. Textul BB reflectã închiderea lui “e” medial la“i” (dirept, direapte, direptate) pe când în NTB avem pãstrarealui “e” (derept, dereapte, dereptate);

Page 117: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 121

3. Grafiile cu “u” final se întâlnesc în ambeletexte, în NTB (Ieseiu, craiu) ºi în BB (ucisu, propoveduindu);

4. În locul grafiilor cu “e” (NTB) întâlnim în BBcu “ª ”: þipet (NTB) - þipãt (BB); [hotarele (NTB) - hotarãle(BB)].

MorfologieNeutrele cu radical “r” fac pl. în “ã” în BB.Se dã mai jos lista diferenþelor fonetice (vocalice)

existente BB ºi NTB:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

dendireptIeseiuchemadentâiudentruchemândmieuhotarãleþipãtceriurilorrãdãcinamâinimreajãIudeii

din (III,16)derept (I19; II3, 15)Ieseiu (I16)chiama (I21)dentâi (I24)dintru I16)chiemând (II10)miu (II15)hotarele (II16)þipet (II18)ceriurelor (II2;IV17)rãdicina (II10)mâni (IV6) –mreajia (IV18)Iudeei (II5,6)

Consonantism1. În textele date nu se consemneazã fenomenul

palatalizãrii lui “f” - fapt consemnat în alte fragmente aleBB;

Page 118: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu122

2. Se observã rostirea durã a cosoanelor “ s, dz, z,þ “ în NTB ºi în BB (aflã -sã, deºchisãrã, sã botezã -Dumnezãu, sãdea);

3. În ceea ce priveºte situaþia lui “g�” ºi “j” textulBB apeleazã exclusiv la “j”, în timp ce NTB la “g�” (jos(BB) - gios (NTB).

Tabelul deosebirilor consonantice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

Dumnezãucãrturariideºchizând -gãtitfaceþfugiþsfântjosºãdeadrãciþaflã-se

Dumnedzeu (I23; IV3,6)cãrtularii (II5,7)deºchisãrã (II11)gãtiþi (III3)faceþi (III3)fugiþi (III7)svânt (III11)gios (IV6)ºedea (IV16)drãciþi (IV24)aflã-sã (I18)

În morfologie:Din domeniul structurii morfologice semnalãm:

1. apariþia unor plurale vechi în NTB ºi în BB:“darure”; dar ºi existenþa unor plurale vechi în NTB ºiabsenþa lor în BB (neamure, neamuri; ceriurilor, ceriurelor).

2. structura “substantiv + determinant” din NTB(fecioara aceia (I,24)), nu este întâlnitã în BB.

3. marcarea genului prin articulare, duce laneconcordanþe; substantive neutre în NTB, apar în BB casubstantive masculine: (pustiiul, pustiia).

4. alternanþa substantivelor sg.-pl., este desîntâlnitã: în BB “pãrþile”, în NTB “partea” (II,22); dar ºi “tot

Page 119: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 123

împrejurul” (BB), - “toate împregiurile” (NTB; III, 5),“aripa” (BB) - “arepile” (NTB, IV,5).

5. În cadrul flexiunii verbale se observã cele maimari diferenþe: (frecvenþa) modurile personale (NTB) suntînlocuite în BB cu modurile nepersonale (predominantãforma gerunziului vu valoare activã).

6. Alternarea formei de perfect compus simplu înBB ilustreazã modelul folosit – NTB, în care perfectulsimplu este folosit mai frecvent ca pf. compus (vezi. I,versetele 1-5).

Tabelul deosebirilor morfologice:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

hotareleneamurieranevrândam venitchemândascultândviindau stãtutcãzând

deºchizândluând

sculându-seam chemat

trimiþândsã auziplângându

sculându-sãluândsã dusãvenind

hotarãle (I,2,3) neamure (I,2)

fu (I,18)nu vru (I,18)venirã (II,2)chiemã (II,6)ascultarã (II,9)veni (II,9)de stãtu (II,9)cãzurã (II,10)deºchisãrã (II,11)luarã (II,12)scoalã (II,13,14)voiu chema (II,15)trimise (II,15)se auzi (II,19)plângea (II,17)sã sculã (II,21)luo (II,22)sã duse (II,22)veni (II,23)

Page 120: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu124

propoveduinds-au apropiat

faceþvãzând

rãspunzândbotezându-se

postindsã slujaºteauzindlãsânds-au zisvãzulãsând

au vindecatmearserãpustiiu

de propovediia (III,1)sã apropie (III,2)faceþi (III,8,3)vãzurã (III,7)

rãspunse (III, 15; IV,4)sã botezã (III,16)posti (IV,2)

slujaºte (IV,10)auzi (IV,12)lãsã (IV, 13)au zis (IV, 14)vãzurã (IV, 16)lãsarã (IV,22)vindeca (IV, 24)mergea (IV, 25)pustie (III,3)

O.d. apare marcat de prep. diferite în NTB - de proroculdar în BB pren prorocul. Se observã în cazul marcãrii o.d. cuaceastã prep. o folosire distinctã în cazul enumerãrii.

Sintaxã: În cadrul fenomenelor sintacticesemnalãm:

1. marcarea o.d. cu prep. “pre(n)” apare în NTB ºiîn BB, cu precizarea cã BB foloseºte “pre” în locul prep.“de” (NTB), ºi eliminã prep. “pre” în cazul enumeraþiei: ““pren, prorocul” (BB) - de prorocul” (NTB, II,5); “luoCoconul ºi pre maica lui” (BB) - “luo pre cocon ºi pre maicalui“ (NTB, II,14).

2. se observã o extindere la nivelul sintactic:partea de propoziþie (NTB) este echivalentã cu o propoziþie(BB): subst. “strigãtorului” (NTB; III,3) - “celui ce strigã”(BB, III,3).

3. analog pct. 2 se observã contragerea uneipropoziþii la nivelul unei pãrþi de propoziþie: “coconii cariiera în Vitleam” (NTB; III,16) - “copii cei din Vithleam”(BB; III,16)

Page 121: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 125

4. în coordonarea propoziþiilor se observãfolosirea distinctã a conjuncþiilor coordonatoare “ºiducându-sã ei” (BB, II,13) - “iarã deaca sã dusãrã…”(NTB, II,13)

5. uneori frazele nu coincid din punct de vedereformativ unei fraze enunþiative (NTB; III,14)corespunzându-i o frazã interogativã (BB, III,14)

6. la nivelul propoziþiei se observã o topicãinversatã: în NTB: “Determinant-Substantiv” (ceaste pietri(IV,3), în BB “Substantiv-Determinant (pietrile acestea(IV,3) variazã ºi locul subiectului: în NTB, subiectul stãdupã predicat (sã fie pâini (IV,3), pe când în BB subiectulprecede predicatului (pâini sã se facã (IV,3); apoziþia apareacordatã în NTB (“a Domnului nostru, a lui Iisus Hristos”)(Galileiului (NTB) Galileii (BB, II,22)

Lexic:În privinþa lexicului se observã o relativã identitate

între textele comparate ale celor douã documente. Cuvintelecare au fost înlocuite în BB (presupunând cã textul NTB a fosttextul dupã care au lucrat editorii BB) sunt variante sausinonime (regionale sau neologice).

Tabel (al cuvintelor folosite în regim sinonimic)

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

vrãjitoriivrãjitoriîmpãratnorodcercetãcercetaþiviscopiiisufletulîmpãratul

împãrãteaºte

mândrii (II,1)maghi (II,7,16,17)craiu (I,6; II,1,2,3)

oameni (I,21, II,5,6; IV, 16,23)întrebã (II,7)iscodiþi (I,8)somn (II,12,22)coconii (II,16,20)viiaþa (II,20)domneºte (II,22)e zis (II,23)

Page 122: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu126

s-au grãitîmbrãcãminte

hranavrednicsã nu vã parãzacecopacilorrodnu-s destulpaieleopriamãrireaîn loculrãsãria propoveduicingloateva mântui(în) pântece

tãlmãcindu-semaica

veºmântul (III,4)mâncarea (III,4)destoinic (III,8)

nu gândireþi (III,9)iaste pusã (III,10)arburilor (III,10)poame (III,10)

nu-s destoinic (III,11)pleavele (III,12)conteniia (III,12)frâmseaþea (III,8)în þânutul (IV,16)strãluci (IV,16)a povesti (IV,17,23)

corabie/ corabiia (IV,21,22)mulþime (IV,25)va izbãvi (I,21)(în) sine (I,22)sã spune (I,22)muma(I,18;III,20,2)

Page 123: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Biblia de laBucure”ti

De la Matthei.Svânta Evanghelie. cap. I

Cartea naºterii luiIisus Hristos, fiiul luiDavid, fiiul lui Avraam.Avraam au nãscut preIsaac, iarã Isaac au nãscutpre Iacov, iarã Iacov nãscupre Iuda ºi pre fraþii lui.Iarã Iuda nãscu pre Fares ºipre Zara den Thamar, iarãFares nãscu pre Esrom ºiEsrom nãscu pre Aram.

Aram nãscu preAminadab, iarã Aminadavnãscu pre Nasson, Nassonnãscu pre Salmin, Salmonnãscu pre Vooz denRahaav, iarã Vooz nãscupre Ovid den Ruth, iarãOvid nãscu pre Iesei. Ieseinãscu pre David împãratul,iarã David împãrat nãscupre Solomon, den muiareacarea au fost a Uriei.Solomon nãscu preRovoam, iarã Rovoamnãscu pre Avia ºi Avianãscu pre Assa. Assanãscu pre Ioasaft, iarãIoasaft nãscu pre Ioram, ºiIoram pre Ozia, -

Eliud nãscu preEleazar iarã Eleazar nãscu

Noul Testament dela Bªlgrad

De la Matteiu.Sfânta Evanghelie. Cap. I.

Neamul ºi naºterea alui Iisus Hristos carele iasteMesia fãgãduit izbãvitorpãrinþilor.

Cartea de neamul luiIisus Hrisots, fiiul luiAvraam. 2. Avraam nãscupre Isaac, iarã Isaac nãscupre Iacov, iarã Iacov nãscupre Iuda ºi pre fraþii lui. 3.Iuda nãscu pre Fares ºi preEsrom ºi Esrom nãscu preAram.

4. Aram nãscu preAminadav, iarã Aminadavnãscu pre Nasson, Nassonnãscu pre Salmon. 5.Salmon nãscu pre Vooz dinRahav, iarã Vooz nãscu preOvid din Ruta, Ovid nãscupre Iesei. 6. Ieseiu nãscu preDavid craiu, iarã Davidcraiu nãscu pre Solomon,den muiarea carea au fost aUriei. 7. Solomon nãscu preRovoam, iarã Rovoam nãscupre Avia ºi Avia nãscu preAssa. 8. Assa nãscu preIoasaft, iarã Ioasaft nãscupre Ioaram ºi Ioaram nãscu

Page 124: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu128

pre Mathan, iarã Mathannãscu pre Iosif, bãrbatulMariei dentru carea S-aunãscut Iisus, carele secheamã Hristos. Toatedarã neamurile de laAvraam pânã la David, 14neamuri, ºi de la Davidpânã la mutarea în Vavilon,neamuri 14, ºi de lamutarea Vavilonului pânãla Hristos, neamuri 14.Iarã naºterea lui IisusHristos aºa era, cãlogodindu-se maica Lui,Maria, cu Iosif, mai naintepânã nu se adunase ei, aflã-se în pântece având denDuhul Sfânt. Iarã Iosif,bãrbatul ei, fiind dirept ºinevrând sã o vãdeascã preea, vru sã o lase pre ascuns.ª i cugetând el aceastea,iatã îngerul Domnului i searãtã lui în vis, grãind:“Iosife, fiul lui David, nu teteame a lua pre Mariamuiarea ta, cã cel nãscutîntru ea den Duhul Sfântiaste. ª i naºte-va fiiu ºi veichema numele Lui Iisus, cãAcela va mântui prenorodul Lui den pãcatelelor. ª i aceasta tot fu ca sãsã împle ce e zis deDomnul pren proroculzicând: Iatã, fecioara în

pre Oziia.15. Eliud nãscu pre

Eleazar, iarã Eleazar nãscupre Mattan, iarã Mattannãscu pre Iacov. 16. Iacovnãscu pre Iosif, bãrbatulMariei, dentru carea nãscuIisus carele Sã chiamãHristos. 17. Derept aceatoate neamurile de laAvraam pânã la David,patrusprãzeace neamure; ºide la David pânã la mutareaîn Vavilon, neamurepatrusprãzeace, ºi de lamutarea den Vavilon pânã laHristos neamure 14. 18.Iarã naºterea lui IisusHristos aºa fu: cã fiindlogoditã muma Lui, Mariia,lui Iosif, mainte pânã nu sãadunase ei, aflã-sã-ngreuiatãden Duhul Sfânt. 19. IarãIosif, bãrbatul Ei, fiindderept ºi nu vru sã Ovãdeascã, vru sã O lase într-ascuns. 20. Ce cugetând elaceastea, iatã îngerulDomnului i sã arãtã lui însomn, grãind: “Iosife, fiiullui David, nu te teame a luapre Maria muiarea ta, cã ce eîntru Ia a sã naºte, denDuhul Sfânt iaste. 21. ª inaºte-va fiiu, ºi vei chiamanumele Lui Iisus, cã Acelava izbãvi pre oamenii sãi

Page 125: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 129

pântece va avea ºi va naºtefiiu ºi vor chema numeleEmmanuil, carele iastetãlmãcindu-se: “Cu noiDumnezãu”. ª i sculându-se Iosif den somn, au fãcutcum au poruncit îngerulDomnului, ºi o luo premuiarea lui. ª i nu ocunoscu pre ea pânã undeau nãscut pre fiiul ei celdentâiu ºi chemã nume luiIisus.

Cap.II

Iarã Iisusnãscându-Sã în Vithleamuljidovesc, în zilele lui Irodîmpãrat, iatã vrãjitorii de larãsãrituri au venit laIierusalim, zicând: “Undeiaste cel ce s-au nãscut,Împãratul jidovilor? Cã amvãzut steaua Lui sprerãsãrit ºi am venit sã neînchinãm Lui.”

ª i auzind Irodîmpãrat, sã turburã, ºi totIerusalimul cu el. ª iadunând pre toþi arhiereii ºicãrturarii norodului, întrebade ei unde Sã naºte Hristos.Iarã ei zisãrã lui: “ÎnVithleaemul Iudeii, pentrucã aºa iaste scris prenprorocul: ª i tu Vithleame,

den pãcatele lor. 22.Aceasta tot fu ca sã sã împlece zice Domnul pre proroculzicând: 23. Iaca fecioaraaceia va priimi în sine ºi vanaºte fiiu, ºi vei chemanumele Lui Emmanuil,carele sã spune: “Cu noiDumnedzeu”. 24. Iarãsculându-sã Iosif den somn,fãcu cumu-i porunci luiîngerul Domnului ºi luo premuiarea lui. ª i nu ocunoscu pre ea pânã unde aunãscut pre fiiul ei celdentâiu ºi chemã numele luiIisus.

Cap. 2.

Iarã Iisus nãscându-Sã în Vithleaemul jidovesc,în zilele lui Irod împãrat,iatã vrãjitorii de la rãsãrituriau venit la Ierusalim, zicând:“Unde iaste cel ce s-aunãscut, Împãratul jidovilor?Cã am vãzut steaua Lui sprerãsãrit ºi am venit sã neînchinãm Lui.” ª i auzindIrod împãrat, sã turburã, ºitot Ierusalimul cu el.

4. ª i adunã pre toþimai marii popilor ºicãrtularii oamenilor ºiîntrebã de ei unde-i sã Sãnascã Hristos. 5. Iarã ei

Page 126: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu130

pãmântul Iudii, nici înt-unchip mai mic eºti întrupovãþuitorii Iudii; cã dentrutine va ieºi PovãþuitoriuCarele paºte pre norodulMieu, Israil.”

Atuncea Irod, preascunsu, chemând prevrãjitori, cercetã de la eivremea ceii ce s-au arãtatstea, ºi trimiþând pre ei înVithleaem zise: “Ducându-vã, cercetaþi cu de-adins deCocon; ºi deacã-L veþi afla,daþi-m ºtire, ca sã viiu ºi eusã mã închin Lui.”

Iarã ei ascultândpre împãratul, mearserã; ºiiatã, steaua care au vãzut larãsãrit înainte aducea preei, pânã viind au stãtutdesupra unde eraCoconul… Iarã deacavãzurã steaua, sã bucurarã,bucurie mare foarte. Iarã elsculându-se, luo Coconul ºipre maica Lui noaptea ºi sãduse la Eghipet. ª i fuacolo pânã la moartea luiIrod, ca sã sã plineascã ce ezis de Domnul prenprorocul zicând: “DenEghipet am chemat preFiiul Mieu.” Atuncea Irod,vãzând cã fu batjocorit devrãjitori, sã mânie foarte ºitrimiþând au ucisu pre toþi

ziserã lui: În VitleaemulIudeei, cã aºia iaste scris deprorocul: 6. ª i tu Vitleaeme,Pãmântul Iudei, cu nemicãnu eºti mai mic întrudomniile jidoveºti, cã dintrutine va ieºi povaþã, carele vapaºte oamenii mieiiisrilteanii.” 7. Atuncea Irod,pre ascuns, chiemã premaghi ºi întrebã de ei,vreamea în care s-au arãtatsteoa. 8. ª i-i trimease pre eiîn Vitleaem, zise: “Duceþi-vã, iscodiþi cu de-adins decocon ºi deaca-L veþi afladaþi-mi de ºtire ca sã viiu ºieu, sã mã închin Lui. 9. Iarãei ascultarã pre craiu ºimearserã ºi iatã steaoa carevãzurã la rãsãrit mergeaînaintea lor, pânã veni destãtu deasupra unde eracoconul. 10. Iarã deacavãzurã steaoa, sã bucurarãcu bucurie mare foarte […]

14. ª i se sculã el deluã pre cocon ºi pre mumaLui, noaptea ºi sã duse înEghipet. 15. ª i fu acolo pânãla moartea lui Irod ca sã sãîmple ce e zis de Domnulpre prorocul zicând: “DenEghipet voiu chema preFiiul Miu.” 16. AtunceaIrod, vãzând cã fu batjocoritde maghi se mânie foarte ºi

Page 127: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 131

copiii cei den Vithleaem ºiden toate hotarãle lui, dedoi ani ºi mai mici, dipãvreamea care au iscodit dela vrãjitori. Atuncea sãplini ceacea ce s-au grãit deIeremia prorocul zicând:“Glas în Rama sã auzi;plângere ºi suspin ºi þipãtmult; Rahil plângânducopiii sãi ºi nu vrea sã sãmângâie, cãci nu era.” Iarãdeaca muri Irod, iatî,îngerul Domnului în vis sãarãtã lui Iosif în Eghipetzicând: Scoalã ºi iaCoconul ºi pre maica Lui ºite du în pãmântul lui Israil,cã au murit ceia ce cãutasufletul Coconului. Iarã elsculându-sã, luo Coconul ºipre maica Lui ºi veni înpãmântul lui Israil.

22. ª i auzind cãArhelau împãrãteaºte înIudea în locul lui Irod,tãtâne-sãu, sã temu amearge acolo ºi, luând ºtireîn vis sã dusã în pãrþileGalileii.

23. ª i venindsãlãºlui în cetatea carea sãcheamã Nazareth, ca sã sãîmple ceaea ce s-au grãitpren proroci, cã sã vachema Nazarinean.

trimise de pierdu pre toþicoconii carii era în Vitleaemºi den toate hotarele lui, dedoi ani ºi mai mici denvreame carea întrebase demaghi. 17. Atuncea sã împlucarea e zisã de Eremiaprorocul zicând: “Glas înRama se auzi plângere ºisuspin ºi þipet mult; Rahiilplângea coconii sãi ºi nuvrea sã sã mângâie cã nuera.” 19. Iarã deacã muriIrod, iatã, îngerul Domnuluiîn somn sã arãtã lui Iosif înEghipet zicând: 20. “Scoalãºi ia coconul ºi pre mumaLui ºi te du în pãmântul luiIsrail, cã au murit ceia cecãuta viiaþa coconului. 21.Iarã el sã sculã ºi luococonul ºi pre muma Lui ºiveni în pãmântul lui Iizrail.22. Deci auzind cã domneºteArhelae în Iudea în locul luiIrod, tãtâne-sãu, sã temu amearge acolo ºi, luo ºtire însomn ºi sã duse în parteaGalileiului. 23. ª i veni de sãsãlãºlui în cetatea carea sãchiamã Nazaret, ca sã sãîmple ce e zis pren proroci,cã sã va chema Nazarinean.

Page 128: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu132

Cap. III

În zilele acealea,veni Ioan Botezãtoriulpropoveduind în pustiiulIudei. ª i zicând:

2.Pocãiþi-vã cã s-au apropiat împãrãþiaceriurilor. 3. Cã acesta ecel ce s-au grãit de Isaiaprorocul zicând: Glasulcelui ce strigã în pustiiul:“Gãtiþ calea Domnului,direapte faceþ cãrãrile Lui!”4. ª i acesta Ioan aveaîmbrãcãmintea lui de pãrde cãmilã ºi brâu de cureaprejur mijlocul lui; ºi hranalui erau lãstare ºi miaresãlbatecã. 5. Atuncea ieºi lael Ierusalimul ºi toatãIudeia ºi tot împrejurulIordanului. 6. ª i sã botezade la el în Iordanispoveduindu-ºi pãcatelelor. 7. ª i vãzând mulþi denfarisei ºi saduchei viindcãtrã botezul lui, zise lor:“Pui de nãpârci, cine v-auarãtat voao sã fugiþ deurgia cea viitoare? 8. Faceþdarã rod vreadnicpocãinþei. 9. ª i sã nu vãparã a grãi întru voi:“Pãrinte avem preAvraam!”, cã zic voao cãpoate Dumnezãu den

Cap. 3

În zilele acealea,veni Ioan Botezãtoriuldepropoveduiia în pustiiaIudeii. ª i zicând: 2. Pocãiþi-vã, cã sã apropie Împãrãþiiaceriurelor. 3. Cã acesta-i decarea e zis pren Isaiiaprorocul zicând: glasulstrigãtorului în pustie:“Gãtiþi calea Domnului,dereapte faceþi cãrãrile Lui!”4. ª i acesta Ion aveaveºmântul lui de pãr decãmilã ºi brâu de cureapreste mijlocul lui ºimâncarea lui era lãcuste ºimiiare sãlbatecã. 5. Atunceeºi la el Erosalimul ºi toatãIudea ºi toate împregiurileIordanului. 6. ª i sã botezade la el în Iordanispovedindu-ºi pãcatele lor.7. ª i deaca vãzurã mulþifarisei ºi saduchei viind labotegiunea lui, zise lor: “Puide nãpârci, cine vã arãtãvoao sã fugiþi de mâniia ceva sã vie?” 8. Faceþi roddestoinic pocãinþei. 9. ª i nu-ºi gândireþi a grãi întru voi:“Pãrinte avem pre Avram!”,cã zic voao cã poate

Page 129: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 133

pietrile aceastea sã râdicefeciori lui Avraam. 10. ª iiatã, ºi sãcurea zace larãdãcina copacilor; deci totpomul ce nu face rod buntaie-sã ºi în foc sã bagã. 11.Cã eu nu botez pre voi cuapã întru pocãinþã; iarã Celce vine dupã mine mai tarede mine iaste, Cãrui nu-sdestul sã-I portîncãlþãmintele; Acela vaboteza pre voi cu DuhulSfânt ºi cu foc; 12. Cãruiae lopata în mâna Lui ºi vacurãþi area Lui ºi va adunagrâul Lui în jitniþã, iarãpaiele le va arde în foculnestins.” 13. Atuncea veniIisus den Galilea la Iordancãtrã Ioan, sã Sã boteze dedinsul. 14. Iarã Ioan opriapre El, zicând: “Eutrebuiesc sã mã botez deTine: ºi Tu vii la mine? 15.ª i rãspunzând Iisus zisecãtrã el: “Lasã acum, cã aºasã cade noao a împlea toatãdireptatea.” Atunci lãsã preEl. 16. ª i botezându-SãIisus, numaidecât ieºi denapã ºi, iatã, I sã deºchisãrãLui ceriurile ºi vãzu Duhullui Dumnezãu pogorând caun porumb ºi viind spre El.

Cap. IV

Dumnedzãu ºi den pietrileaceastea sã râdice feciori luiAvraam. 10. Cã iatã, sãcuriaiaste pusã la rãdicinaarburilor, deci tot pomul cenu face poame bune tae-sã ºiîn foc sã aruncã. 11 Cã eubotez pre voi cu apã întrupocãinþã; darã Cel ce vinedupã mine mai tare de mineiaste, Cãruia nu-s destoinicsã-I port încãlþãmintele;Acela va boteza pre voi cuDuhul Svânt ºi cu foc. 12.Cui e lopata în mâna Lui ºiva curãþi area Lui ºi vaaduna grâul Lui în jitniþã,darã pleavele le va arde înfocul nestins.” 13. Atunceaveni Iisus den Galilei laIordan cãtrã Ioan, sã Sãboteaze dela el. 14. DarãIoan conteniia pre El zicând:Eu trebuiesc sã mã botez deTine, ºi Tu vii la mine.” 15.ª i rãspunse Iisus cãtrã el:“Lasã-Mã acum, cã aºa sãcade noao a împlea toatãdereptatea.” 16. ª i deaca sãbotezã Iisus, numai cât eºidin apã ºi, iaca, I sãdeºchisãrã Lui ceriurile ºivãzu Duhul lui Dumnezãupogorând ca un porumb ºiviind spre EL.

Page 130: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu134

1. Atuncea Iisusaduse-sã de Duhul la pustiesã Sã ispiteascã dediavolul. 2. ª i postind 40de zile ºi 40 de nopþi, apoiflãmânzi. 3. ª i apropiindu-sã cãtrã El ispititoriul, zise:“De eºti Fiiul luiDumnezãu, zi ca pietrileaceastea pâini sã sã facã.”4. Iarã El rãspunzând zise:“Scris iaste: Nu numai cupâine va trãi omul, ce cutot cuvântul carele iase dengura lui Dumnezeu.”

5. Atunci luo preEl diavolul întru sfântacetate ºi-L puse pre El prearipa besearecii. 6. ª i ziseLui: “De eºti Fiiul luiDumnezãu, pune-Te preTine jos, cã scrisu-s-au cã,“Va porunci îngerilor Sãide Tine; ºi preste mâiniridica-Te-vor, sã nu cândvapoticneºti de piatrã piciorulTãu.”

7. Zise Iisus lui:“Iarã s-au scris: “Sã nuispiteºti pre DomnulDumnezãul tãu.” 8. Iarã luopre El diavolul într-unmunte înalt foarte ºi arãtãLui toate împãrãþiile lumiiºi mãrirea lor. 9. ª i ziseLui: “Toate aceastea voiu

Cap. 4.

1. Atuncea Iisus dusfu de Duhul la pustie sã Sãispiteascã de diavolul. 2. ª ideaca posti patruzeci de zileºi patruzeci de nopâi, apoiflãmânzi. 3. ª i apropiindu-sãcãtrã El ispititoriul zise lui:“De eºti Fiiul luiDumnedzeu, zi ceaste pietrisã fie pâini.” 4. Iarã Elrãspunse, zise: “Scris iaste:Nu numai cu pâine va trãiomul, ce cu tot cuvântulcarele iase den gura luiDumnedzeu."”5. Atunci luosus pre El diavolul întrusânta cetate ºi-L puse pre Elspre arepile besearecii. 6.“Sã eºti Fiiul luiDumnedzeu, aruncã-Te gios,cã scris iaste cã va porunciîngerilor Sãi de Tine ºi spremâini lua-Te-vor, sã nucândva poticneºti de piatrãpiciorul Tãu.” 7. Zise Iisuslui: “iarã iaste scris sã nuispiteºti pre DomnulDumnedzeul tãu.” 8. Iarãluo pre El diavolul într-unmunte înalt foarte ºi arãtãLui toate împãrãþiile lumii ºifrâmseþea lor. 9. ª i zise Lui:“Toate aceaste voiu da Þie,de Te vei pleca sã te închini

Page 131: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 135

da Þie, de Te vei pleca sãTe închini mie.” 10.Atuncea zise Iisus lui: “Du-te denapoia Mea, satano, cãscrisu-s-au: “DomnuluiDumnezeului tãu sã teînchini, ºi Lui sângur sãslujãºti.” 11. Atuncea lãsãpre El diavolul ºi iatã,îngerii sã apropiarã ºislujiia Lui. 12. ª i auzindIisus cã Ioan s-au prins,mearse în Galilea. 13. ª ilãsând Nazaretul, veni ºilãcui în Capernaum, lângãmare, în hotarãle luiZavulon ºi lui Neftalim;14. Ca sã sã împle ce s-auzis pren Isaia proroculzicând: 15. “Pãmântul luiZavulon ºi pãmântul luiNeftalim, calea mãrii, deceaea parte de Iordan,Galilea limbilor,

16. Nãrodul cel ceºãdea într-un tunearec vãzuluminã mare; ºi celor ceºãdea în locul ºi în umbramorþii, luminã rãsãri lor.”

17. De atunceîncepu Iisus a propoveduiºi a grãi: “Pocãiþi-vã cã s-au apropiat împãrãþiaceriurilor.” 18. ª i îmblândIisus lângã marea Galileii,vãzu doi fraþi: pre Simon,ce sã zice Petr, ºi pre

mie.” 10. Atuncea zise Iisuslui: “Du-te Satano, cã scrisiaste: “DomnuluiDumnedzeului tãu sã teînchini ºi Lui sângurslujaºte.” 11. Atuncea lãsãpre El diiavolul ºi iatã,îngerii sã apropiarã ºi slujiiaLui. 12. Iarã cum auzi Iisuscã iaste Ioan prins, mearseîn Galilea. 13. ª i lãsãNazaretul, veni ºi lãcui înCapernaum, lângã mare, înhotarãle lui Zavulon ºi a luiNeftalim; 14. Ca sã sã împlece-au zis pre Isaia proroculzicând: 15. Pãmântul luiZavulon ºi pãmântul luiNeftalim, calea mãrii, deceaia parte de Iordan,Galilea limbilor. 16.Oamenii cei ce ºedea întunearec vãzurã luminã mareºi cei ce ºãdea în þânutul ºiîn umbra morþii, luminãstrãluci lor.

17. De atunci începuIisus a povesti ºi a grãi:Pocãiþi-vã, cã s-au apropiatîmpãrãþia ceriurelor.”

18. Iarã îmblândIisus lângã marea Galileii,

Page 132: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu136

Andreiu, fratele lui,aruncând mreaja în mare(cã era pãscari). 19. ª i ziselor: “Veniþi dupã Mine, ºivoiu face pre voi pãscari deoameni.” 20. Cariinumaidecât lãsând mrejile,mearserã dupã El. 21. ª imergând de acolea vãzualþi doi fraþi, pre Iacov allui Zevedeiu ºi pre Ioan,fratele lui, în corabie cuZevedeiu, tatãl lor, cârpindmrejile lor, ºi chemã pre ei.22. Iarã ei numaidecâtlãsarã corabiia ºi pre tatãl.23. ª i încungiurã Iisustoatã Galilea, învãþând însinagoga lor ºi povestindEvangheliia Împãrãþiei ºivindecând toatã boala ºislãbiciunea întru oameni.

24. ª i eºi veastealui în toatã Siria ºi adusãrãLui pre toþi carii pãþia rãu,în multe fealiur de boale ºide chinuri cuprinºi ºidrãciþi ºi lunateci ºislãbãnogi de vine ºivindeca pre ei.

25. ª i mergea dupãEl mulþime multã denGalilea ºi din Decapolia ºidin Erosalim ºi din Iudea ºide ceaia parte de Iordan.

vãzu doi fraþi: pre Simion,ce sã zice Pãtru, ºi preAndreiu, fratele lui,aruncând mreajia în mare(cã era pãscari).

20. ª i zise lor:“Veniþi dupã Mine, ºi voiuface pre voi pãscari deoameni. 21. Darã einumaidecât lãsarã mrejile ºimearserã dupã El. ª imergând de acolea vãzu alþidoi fraþi, pre Iacov al luiZevedeiu ºi pre Ioan, fratelelui, în lor mearserã dupã El.22. Iarã ei, numaidecâtlãsând cinul ºi pre tatãl lor,mearserã dupã El. 23. ª iîncunjgiurã Iisus toatãGalilea, învãþând adunãrilelor ºi propoveduinduEvanghelia împãrãþiei ºivindecând toatã boala ºitoatã slãbiciunea întrunãrod. 24. ª i ieºi vestea luiîn toatã Siria ºi aduserã Luipre toþi carii pãþii rãu, înmulte fealiuri de boale ºi dechinuri cuprinºi fiind: ºidrãciþ, ºi lunateci ºislãbãnogi; ºi au vindecat preei. 25. ª i mearserã dupã Elgloate multe den Galilea ºi

Page 133: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 137

den Decapolias ºi denIerusalim ºi den Iudea ºi deceaea parte de Iordan.

Page 134: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu138

Evanghelia de la Marcucap.I

Din comparaþia realizatã pe textul cap. I din Evangheliade la Marcu, în Noul Testament de la Bªlgrad ºi Biblia de laBucure”ti am obþinut urmãtoarele diferenþieri:

Foneticã:a) Vocalism

Se observã mici diferenþieri, dintre care enumerãmdoar:

1) închiderea lui “e” medial la “i” în BB.sãlbaticã (BB I, 6) - sãlbatecã (NTB I,6)

b) În consonantism avem ca diferenþe:1) palatalizarea labiodentalei “f” în stadiul h în

BB ºi pãstrarea formei nepalatalizate în NTB.hiarãle (BB I, 13) - fierile (NTB I, 13)

2) rostirea durã a consoanei “z” cu transcrierea dzîn NTB.

Dumnezãu (BB I, 14) - Dumnedzãu (NTB I, 44) (seobservã apariþia nemuntenescului Dumnezãu în textul BB)

MorfologiePuþine diferenþieri întâlnim ºi în cazul structurii

morfologice:a) plurale vechi conservate însã diferit:

ceriuri (BB I, 11) - ceriure (NTB I,11)b) schimbarea categoriei gramaticale (substantivul

(NTB) - apare în (BB) ca verb) prinsoarea (NTB I, 14) - sãprinse (BB I, 14)

SintaxãÎn domeniul structurii sintactice nu semnalãm diferenþe,

ci asemãnãri remarcabile; dãm spre exemplificare cazulapoziþiei acordate:

(NTB I, 1) Înceaperea a Evangheliei a lui Iisus Hristos,a Fiului lui Dumnedzãu; (BB I,1) Înceaperea Evangheliei a luiIisus Hristos, Fiului lui Dumnezãu.

Page 135: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 139

LexicNu se înregistreazã diferenþe, singura pereche de

sinonime (parþiale ºi regionale) este:încãlþãmintelor (BB I, 7) - colþunilor (NTB I, 7)

Page 136: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu140

Biblia de laBucure”ti

Evanghelia de laMarco

Cap. I1. Înceaperea

Evanghelie a lui IisusHristos, Fiiului luiDumnezãu. 2. Precum s-auscris în proroci: “Iatã Euvoiu trimite îngerul Mieuînaintea feaþii Tale, careleva gãti calea Ta înainteaTa. 3. Glasul celui ce strigãîn pustie: “Gãtiþi caleaDomnului, direapte faceþicãrãrile Lui.” 4. Era Ioanbotezând în pustie ºipropoveduind botezulpocãinþei întru iertareapãcatelor. 5. ª i ieºiia cãtrãel toatã þara Iudeii ºiierusalimleanii ºi sã botezatoþi în râul Iordanului de lael, ispoveduindu-ºi pãcatelelor.

Noul Testamentde la Bªlgrad

Evanghelia de laMarcu

Cap. IÎnceperea a

Evangheliei a lui IisusHristos, a Fiiului luiDumnedzãu. 2. Cum s-auscris în proroci: “Iatã euvoiu trimite îngerul Mieuînaintea feaþei Tale, careleva gãti calia Ta înaintea Ta,3. Glasul celui ce strigã înpustie: “Gãtiþi caleaDomnului, direapte faceþicãrãrile Lui.” 4. Era Ioanbotezând în pustie ºipropoveduind botezulpocãinþei întru iertãciuneapãcatelor. 5. ª i eºiia cãtrã eltoatã þara Iudeii ºiierusalimleanii ºi sã botezatoþi în râul Iordanului de lael, ispoveduindu-ºi pãcatelelor.

Evanghelia de la Luca cap. IX

Din comparaþia fãcutã textelor Evangheliei de la Luca(cap. IX) din NTB ºi din BB am obþinut urmãtoarele concluziiîn:

Foneticã:a) În vocalism înregistrãm urmãtoarele fenomene:

Page 137: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 141

1) închiderea lui “e” în “i” în NTB, ºi conservarealui ca în BB

vendecare (NTB IX, 11) - vindecare (BB IX, 11)2) alternanþa formei “nece” (NTB IX, 3) cu forma

nice / nici (BB IX, 3)3) pãstrarea grafiei cu “u” final apare în ambele

texte de NTB ºi BB (somnu IX, 32) - [fapt interesant ºipentru BB care apeleazã pentru “somn” la sinonimul “vis”,ori preluarea în acest text a grafiei “somnu” denotãoriginalul NTB]

Tabelul fonetismelor diferenþiate vocalic

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

a triianiceniciverevericariivindecareziserãmulþimeasomnu

a treia (IX, 21)nece (IX, 3)nece (IX, 3)vare (IX, 4)varecarii (IX, 5)vendecare (IX,11)zisãrã (IX, 12)mulþimia (IX,12)somnu (IX,32)

b) În consonantism se observã:1. disimularea lui “n” apare în ambele texte cu

specifiacarea cã în BB întâlnim douã variante: nemurui/nemãrui (BB IX, 36, 21) - nemurui (NTB IX, 36,21)

Tabel al diferenþierilor consonantice:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

frânsenemãruinemurui

frâmse (IX, 16)nemurui (IX, 21)nemurui (IX, 36)

Page 138: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu142

cãrturari cãrtulari (IX, 21)

MorfologieÎn cadrul structurii morfologice semnalãm

urmãtoarele diferenþieri:1. neconcordanþa formelor verbale - modurile personale (NTB)apar ca moduri nepersonale (BB) (priimind (BB IX, 11) - priimi(NTB IX, 11); luând (BB IX, 16) - lua (NTB IX, 16) º.a.m.d.)2. verbele de conjugarea a IV-a fac imperfectul în NTB în “-

iia” (NTB - grãiia (IX, 11), trebuiia (IX, 11); BB - grãia(IX, 11), trebuia (IX,11)

3. pluralul substantivului în BB are desinenþa “-i” asimilat(bãrbaþ (NTB IX, 32) - bãrbaþi (NTB IX, 32)

Tabel al diferenþierilor morfologice:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

al patruleaauzuspuserãpriimindziserãsã-º afledaþluândgrãiatrebuiabãrbaþascultaþ

al patrul (IX, 7)auz (IX, 9)spusãrã (IX, 10)priimi (IX, 11)zisãrã (IX, 12)sã-ºi afle (IX, 12)daþi (IX, 13)luo (IX, 16, 28)grãiia (IX, 11)trebuiia (IX, 11)bãrbaþi (IX, 32)ascultaþi (IX, 35)

În cadrul structurii sintactice nu se semnaleazãdiferenþieri.

Page 139: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 143

LexicObservãm puþine diferenþieri lexicale propriu-zise,

abundenþa construcþiilor echivalente se bazeazã pe sinonimie,având activ principiul stilistic.

Semnalãm prezenþa unui calc total din slavã în Bibliade la Bucureºti ºi absenþa acestuia în Noul Testament de laBãlgrad (binevestind (BB IX, 9) - vestind (NTB IX, 6)).

Tabel al diferenþierilor lexicale

BB NTBvolniciebinevestind

sã sã odihneascãasãzaþiotace

sã râdicã prisosealacoºuria sã izgonisufletulcolibizile

vârtute ( IX, 1)vestind ( IX, 6)sã sã rãsfire (IX, 14)

faceþi-l sã ºazã (IX, 14)pre rând (IX, 14)

luarã de rãmãºiþele (IX, 17)corfe (IX, 17)lepãdat a fi (IX, 21)viiaþa (IX, 23, 24)sãlaºe (IX, 33)vreme (IX, 36)

Biblia de laBucure”ti

De la LucaCap. IX.

1. ª i chemând precei 12 ucenici ai Lui, deadelor puteare ºi volnicie spretoþi dracii, ºi toate boalele sãvindece.

2. ºi trimise pre ei sãpropoveduiascã Împãrãþialui Dumnezãu ºi sã vindecebolnavii

Noul Testament de laBªlgrad

De la LucaCap. 9

1. ª i chemând precei doisprezeace ucenici aiLui, deade lor puteare ºivârtute spre toþi dracii, ºiboalele sã vindece.

2. ºi trimise pre ei sãpropoveduiascã “Împãrãþialui Dumnezãu” ºi sã vindecebolnavii

Page 140: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu144

3. ª i zise lor:“Nemicã sã nu luaþi pre cale,nici toiag, nici taistrã, nicipâine, nici bani, nici câtedoao veºminte a avea.

4. ª i veri în ce casãveþi întra, acolo rãmâneþi ºide acolea ieºiþi.

5. ª i vericarii nu vorpriimi pre voi, ieºind denoraºul acela, ºi prahul denpicioarele voastre scuturaþi,întru mãrturie spre ei,

6. ºi ieºind, îmblapren toate satele,binevestind ºi vindecândpretutindenea.

7. Auzi ºi Irod, alpatrulea domnitoriu, cealeace fura de El toate ºi sãîndoia, pentru cã zicea uniicã Ioan s-au sculat denmorþi.

8. Iarã unii zicea cãIoan s-au arãtat, iarã alþii cãun proroc din cei de demults-au sculat.

9. ª i zicea Irod:“Pre Ioan eu l-am tãiat, darcine iaste Acesta de Careleauzu unele ca aceasta?”

10. ª i cãuta sã-lvazã pre EL ºi înturnându-seapostolii, spuserã lui toatecâte fãcuse. ª i luând pre ei,

3. ª i zise lor:“Nemicã sã nu luaþi pre cale,nece toiag, nece taistrã, necepâine, nece bani, nece câtedoao veºminte având.

4. ª i vare în ce casãveþi întra, acolo rãmâneþi ºide acolea eºiþi.

5. ª i varecarii nuvor priimi pre voi, eºind denoraºul acela, ºi prahul denpicioarele voastre scuturaþimãrturie spre ei,

6. Iacã eºind,îmblaþi pren toate satele,vestind Evanghelia ºivindecând pretutindenea.

7. Auzi ºi Irod, alpatrulea domnitoriu, cealeace fura de El toate, ºi sãîndoiia, pentru cã zicea uniicã Ioan s-au sculat denmorþi.

8. Iarã unii zicea cãIoan s-au arãtat, iarã alþii cãun proroc din cei de demults-au sculat den morþi.

9. Atuncea ziseIrod: “Pre Ioan eu l-am tãiat,dar cine iaste Acesta deCarele eu auz unele caaceasta ºi vrea sã-l vazã.

10. ª i înturnându-sãapostolii spusãrã

Lui toate câte fãcuse, ºiluând pre ei, sã dusã Însuºiîn loc pustiiu al oraºului ce

Page 141: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 145

sã osebi Însuºi în loc pustiiual oraºului ce sã cheamãVithsaida.

11. Iarã înþelegândmulþimea, mearserã dupã El;ºi priimind spre ei, grãia lorde împãrãþia lui Dumnezãu,ºi celor ce trebuia vindecarevindcã-l

12. Iarã ziua începua treace, ºi mergând la El cei12 ziserã Lui: “Slobozimulþimea ca sã meargã înoraºã ºi sate carele-sîmprejur; sã sã odihneascã ºisã-ºi afle bucate, cã aiceasuntem în loc pustiiu.”

13. ª i zise lor: “Daþivoi lor sã mãnânce.” Iarã eiziserã: “Nu iaste la noi maimult de cinci pâini ºi doipeºti, poate cã vom meargenoi sã cumpãrãm mulþimeiaceºtiia bucate!”

14. Cã era bãrbaþi cala cinci mii; iarã El ziseucenicilor Lui: “Aºãzaþi preei otace, câte 50.

15. ª i fãcurã aºa, ºi-i aºãzarã pre toþi.

16. ª i luând cealecinci pâini ºi cei doi peºti,cãutând la ceriu, leblagoslovi ºi le frânse ºialcade ucenicilor sã le puieînaintea mulþimei.

sã chiamã Vitsaida.

11. Carea înþelegândmulþimea mearserã dupã Elºi priimi pre ei grãiia lor deÎmpãrãþia lui Dumnezãu. ª icelor ce trebuiia vendecare,vindeca-i.

12. Iarã zuoa începua treace. Mergând la El ceidoisprãzeace ziserã Lui:Slobozi mulþimea ca sãmeargã în oraºã ºi în satecarele-s împregiur, sã sãrãsfire ºi sã-ºi afle bucata; cãacicea suntem în loc pustiiu.13. Iarã zise lor: Daþi voi lorsã mãnânce. Iarã ei ziserã:Nu iaste la noi mai mult decinci pâini ºi doi peºti.Poate cã vom mearge noi sãcumpãrãm mulþimei aceºtiiabucate.

14. Cã era bãrbaþi cala cinci mie. Iarã El ziseucenicilor Lui: Faceþ-i sãºazã pre rând câte cincizeci.

15. ª i fãcurã aºa, ºi-i aºãzarã pre toþi.

16. Iarã El luo cealecinci pâini ºi cei doi peºticãutând la ceriu, blagoslovi-le ºi le frâmse ºi deadeucenicilor sã le puie înainteamulþimei. 17. ª i mâncarã ºisã sãturarã toþi ºi luarã de

Page 142: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu146

17. ª i mâncarã ºi sãsãturarã toþi, ºi sã ridicãprisosala lor, fãrmituri,coºuri, doosprãzeace.

18. ª i fu fiind Elrugându-se deosebi cu Elerau ucenicii ºi întrebã pre eizicând: “Cine-M zicmulþimea cã sunt?” Iarã eirãspunzând ziserã: “IoanBotezãtoriul, alþii Ilie, iarãalþii cã un proroc den cei dedemult s-au sculat.”

20. ª i zise lor:“Darã voi cine-M ziceþi cãsunt?” Rãspunzând Petãrzise: “Pre Hristos al luiDumnezãu.”

21. Iarã El,contenind pre ei poruncinemãrui sã nu spuie aceasta,

22. Zicând cã sãcade Fiiului Omenesc multea pãþi ºi a seã izgoni debãtrâni, ºi de arhierei, ºi decãrturari, ºi a-L omorî, ºi atriia zi a înviia.

23. ª i zicea tuturora:“ Cine va vrea dupã Mine sãvie, sã se leapede de sine ºisã ia crucea lui în toatezilele ºi sã vie dupã Mine.

24. Cã cine va vreasufletul lui sã-l mântuiascãpiarde-l va pre el, iarã cineva piarde sufletul lui pentru

rãmãºiþele fãrmiturilor, corfedoaosprãzeace.

18. ª i fu când S-arãruga El sângur, cu El eraucenicii ºi întreba pre eizicând:

19. Cine Mã zicmulþimea cã sunt? Iarã eirãspunzând zisãrã: IoanBotezãtoriul, alþii Illie, iarãalþii cã un proroc den ceidedemult s-au sculat.

20. Zise deacii lor:Darã voi cine Mã ziceþi cãsunt? Rãspunzând Pãtruzise: Cel Hristos al luiDumnezãu.

21. Iarã Elcontenind pe ei, poruncinemurui sã nu spue aceasta.

22. Zicând cã sãcade Fiiului omenesc multea pãþi ºi lãpãdat a fi debãtrâni ºi de mai mariipopilor ºi de cãrtulari, ºi a-Lomorî ºi a treia zi a înviia.

23. Iarã ziceatuturora: Cine va vrea dupãMine sã vie sã sã leapede desine ºi sã ia crucea lui, întoate zilele ºi sã vie dupãMine.

24. Cã cine va vreaviaþa lui sã o mântuiascã,piiarde o-va, iarã cine vapiiarde viaþa lui pentru Mineafla-o-va.

Page 143: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 147

Mine, aceasta-l va mântuipre el.

25. Cã ce foloseºteomului de va dobândi lumeatoatã iarã pre sine sã piarzãsau sã pãgubeascã?

26. Cã cine se varuºina de Mine ºi decuvintele Meale, de acelaFiiul Omenesc sã va ruºinacând va veni cu slava Lui, ºia Tatãlui ºi a sfinþilor îngeri.

27. Ce zic voaoadevãrat: “Sunt unii dencarii stau acicea carii nu vorgusta moartea pânã nu vorvedea împãrãþia luiDumnezãu.”

28. ª i fu dupãcuvintele aceastea ca la optzile ºi luând pre Petãr ºi preIoan ºi Iacov sã sui înmãgurã sã sã roage.

29. ª i fu, rugându-se El, faþa obrazului Lui alta,ºi veºmântul Lui albustrãlucind.

30. ª i iatã doi bãrbaþvoroviia cu El, carii eraMoiisi ºi Ilie,

31. Carii sã vãzurãîn slavã grãiia de ieºirea Luicarea era a împlea înIerusalim.

32. iarã Petãr ºi ceiace era cu El erau îngruiaþi desomnu iarã deºteptându-se

25. Cã ce foloseaºteomului sã va dobândi lumiatoatã, iarã pre sine sã piarzãsau sã sã pãgubeasccã?

26. Cã cine sã varuºina de Mine ºi decuvintele Meale, de acelaFiiul omenesc încã-i va firuºine, când va veni, cuslava Lui ºi a Tatãlui ºisfinþilor îngeri.

27. Ce zic voaoadevãrat, sunt unii de cariicare stau acicea cari nu vorgusta moartea pânã nu vorvedea Împãrãþiia luiDumnezãu. 28. ª i fu dupãcuvintelea aceastea la optzile, luo pre Pãtru ºi pre Ioanºi Iacov, sui în mãgurã sã Sãroage.

29. ª i fu, rugându-Sã, faþa obrazului Lui alta, ºiveºmântul Lui albustrãlucind.

30. ª i iatã doibãrbaþi voroviia cu El cariiera Moisii ºi Illia.

31. Carii sã vãzurãîn slavã, grãiia de eºirea Luicarea era a împlea înErosalim.

32. Iarã Pãtru ºi ceiace era cu el era îngruiaþi desomnu, iarã deºteptându-sã

Page 144: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu148

vãzurã slava Lui, ºi cei doibãrbaþ ce sta cu EL.

33. ª i fu cândosebiia ei de la El, zise Petãrlui Iisus: “Dascale, bineiaste noao acicea a fi, ºi sãfacem trei colibi: una Þie ºilui Moisi una, ºi una luiIlie”, neºtiind ce grãiaºte.

34. ª i aceasteazicând el, fu nuor ºi umbripre ei, ºi sã spãrearã cândîntrarã ei în nor.

35. ª i glas fu dennor, zicând: “Acesta iasteFiiul Mieu cel iubit, preAcesta ascultaþ.”

36. ª i dupã ce fuglasul, sã aflã Iisus sângur.Iarã ei tãcurã ºi nemurui nuspusãrã în zilele acealea,nemicã de acealea carele auvãzut.

vãzurã slava lui ºi cei doibãrbaþi stând cu El.

33. ª i fu când s-arãduce de la El, zise Pãtru luiIisus: Dascale, bine iastenoao acicea a fi ºi sã facemtrei sãlaºã: unul Þie, unul luiMoisi ºi unul lui Ilie,neºtiind ce grãiaºte.

34. Iarã aceasteazicând el, fu nuor ºi umbripre ei, ºi sã spãrearã cândîntrarã ei în nor.

35. ª i glas fu dennor zicând: Acesta iasteFiiul Mieu cel iubit, preacesta ascultaþi.

36. ª i dupã ce fuglasul sã aflã Iisus sângur,iarã ei tãcurã ºi nemurui nuspusãrã, în aceaia vreame,nemicã de acealea carelevãzurã.

Page 145: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 149

II. 3.4. Evanghelia de la Ioan (cap. IX)

Din comparaþia fãcutã textelor Evangheliei de la Ioan(cap. IX), din Noul Testament de la Bªlgrad ºi Biblia de laBucure”ti am obþinut urmãtoarele concluzii în:

Foneticãa) În vocalism observãm:1. pãstrarea grafiei cu “u” final în NTB

orbu (NTB; IX, 1,3,8,13) - orb (BB; 1,3,8,13)elu (NTB; IX,18) - el (NTB; IX, 18)

2. închiderea lui “e” medial la “i”tremes (NTB; IX, 4) - trimis (BB; IX, 4)

3. trecerea lui e>i ºi apoi sincoparea saNTB (derept IX, 25) - BB (dirept IX, 25)

Tabel al diferenþierilor fonetice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

orbnicetrimischemadeºchisdireptdeciel

orbu (IX, 1,3,8,13,10)nece (IX,3)tremes (IX,4)chiama (IX,11)diºchis (IX,14)derept (IX,25)deacii (IX,28)elu (IX,18)

b) În consonantism observãm:1. rostirea durã a consoanelor “s”, “z”, “t”, în

Noul Testament de la Bãlgrad zisãrã (IX;12) adusãrã(IX,13), zuo (IX,4) ºi rostirea moale în Biblia de laBucureºti (ziserã, aduc, zio)

2. textul NTB apeleazã exclusiv la g*, în timp ceBiblia de la Bucureºti la j (giudecatã (NTB; IX, 39) -judecatã (BB, IX,39)

Page 146: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu150

Tabel al diferenþierilor fonetice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

zioziserãaducjudecatã

zuo (IX, 14)zisarã (IX, 12)

adusarã (IX,13)giudecatã (IX,39)

c) În morfolgie se înregistreazã:1. tendinþa substantivelor de a-ºi schimba

numãrul:NTB subst. sg. lucrul (IX,3) - BB subst. pl. lucrurile

(IX,3)NTB subst. pl. pãcate (IX,41) - BB (subst. sg. pãcat

(IX,41)2. pãstrarea pluralului vechi în NTB.

lucrurele (NTB, IX,4) - lucrurile (BB, IX,4)3. tendinþa de înlocuire a pronumelui personal cu

alte forme de pronumeNTB - el (IX, 2) - BB dânsul (IX, 2)NTB - însuºi (IX,21) - BB el (IX, 21)4. pãstrarea în NTB a formei arhaice de pf.

simplu, sau prezent- ºi echivalarea ei în BB cu pf. compus.NTB (scuepi (IX, 5), feace (IX, 6) - BB au scuipit (IX,

5), au fãcut (IX, 6)5. înlocuirea în BB a modului indicativ (cu forme

predominante de perfect simplu) specific NTB, cu modulgerunziu sau indicativ perfect compus.

6. Schimbarea categoriei morfologice: verb (NTB- samãnã (IX,9)) - adverb (BB - aseaminea (IX,9)); substantiv(NTB - naºtere (IX,32)) - verb (BB - nãscut (IX,32))

Tabel al diferenþierilor morfologice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

Page 147: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 151

lucrurilevinesa lucreazeau scuipitau fãcutvedeaiasteaseamineaau fãcutau unsmergândspãlându-mãam vãzutaducau deºchis

întrebaziceþeldânsulva grãide iasteau fãcutveþsã auziþfiþeºtisã fie deºchisnãscutnu ar fide aþ fin-aþpãcatziceþ

lucrul/lucrurele(IX,3,4)veni-va (IX,4)lucra (IX,4)scuepi (IX,5)feace (IX,6)vãzuse (IX,8)e (IX,8)seamãnã (IX,9)

facu (IX, 9, 11,14)unse (IX, 11)merºu (IX, 11)spãlaiu (IX, 11)vãzuiu (IX, 11)

adusãrã (IX, 13)deschise (IX,17,26)deºchisease (IX,14)întrebarã (IX, 15)

ziceaþi (IX, 19)însuºi (IX, 21)el (IX, 21)

sã grãiascã (IX, 21)sã-i (IX, 25)fãcu (IX, 26)veþi (IX, 27)

sã auziþi (IX, 27)fiþi (IX, 27)fi (IX, 28)

sã deºchizã (IX, 32)naºtere (IX, 32)n-arã fi (IX 33)sã aþi fi (IX, 41)n-aþi (IX, 41)pãcate (IX,41)ziceþi (IX, 41)

Page 148: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu152

SintaxaSe observã diferenþe minime de reorganizare a sintaxei,

propoziþiei ºi a frazei:1. obiectul direct este antepus verbului în BB ºi

postpus verbului în NTB; în BB se observã o alternare a acestorpoziþii “ºi-l întrebarã (BB IX,1) - “ºi întrebarã pre El (NTBIX,1).

2. o altã particularitate este abundenþa formelorinversate în propoziþie ºi construcþiilor sintactice dislocate:

NTB - “Darã cum veade acum?” (IX, 19,21)BB - “Cum darã acum veade (IX, 19,21)NTB - “iaste pãcãtos” (IX,24)BB - “pãcãtos iaste” (IX,24)3. reluarea obiectului direct prin pronume apare în

BB datoritã normei sintactice a limbii române literare:NTB - “iarã pre Acesta nu ºtim” (IX, 28)BB - “iarã pre Acesta nu-L ºtim” (IX, 28)NTB - “tu înveþi pre noi” (IX,34)BB - “tu ne înveþi pre noi” (IX,34)

4. variazã poziþia predicatului în propoziþie:NTB - “Venit-am sã fac giudecatã în lumea acesta”

(IX,39)BB - “Întru judecatã Eu în lumea aceasta am venit”

(IX,39)

LexicÎn domeniul organizarãii lexicale semnalãm înlocuirea

cu termeni muntenºti sau neologici a termenilor socotiþineînþeleºi.

Tabel- construcþii sinonimice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

Raaviscãldãtoareasã înþeleage

învãþãtoriule (IX,2)lacul (IX, 7,11)tâlcui (IX,7)

Page 149: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 153

sã duseodinioarãnu pãzeaºtepriceam vãzutadunare

depãrtat sã fiemãrirenu ascultãcrezãtoriudu-te

mearse (IX,7)mainte (IX,13)nu þine (IX,16)sfadã (IX, 16)

deºchisease ochii (IX, 18)sinagoga (IX, 22)

sã leapede (IX,20)slavã (IX, 24)nu aude (IX, 31)

cinstitoriu (IX, 31)pasã (IX,7)

- variante

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

nimeneascuipatfiiul

nime (IX,4)scuepiturã (IX,6)feciorul (IX,

19,20)

Se observã grija pentru stil a traducãtorilor:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

vârstã are destul mare-i(IX, 21)

Page 150: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu154

Biblia de laBucure”tiEvanghelia de la

IoanCap. IX

1. ª i vãzu un omorb den naºtere.

2. ª i-l întrebarãucenicii Lui zicând: “Ravvi,cine au greºit? Acesta aupãrinþii lui, ca sã sã nascãorb?” 3. Rãspunse Iisus:“Nice acesta au greºit, nicepãrinþii lui, ce ca sã sã aratelucrurile lui Dumnezãu întruel. 4. Eu trebuie a lucralucrurile celui ce M-autrimis pe Mine, pânã iaºtezio; vine noapte cândnimenea nu poate sã lucreze.5. Când sunt în lume,Luminã sunt lumii.” 6.Aceaste zicând, au scuipatjos ºi au fãcut tinã denscuipat ºi au uns tina pesteochii orbului. 7. ª i zise lui:“Du-te de te spalã lascãldãtoarea lui Siloam!”carea sã înþãleage: Trimis.Deci sã duse ºi sã spãlã, ºiveni vãzând. 8. Deci veciniiºi ceia ce-l vedea pre el maiînainte cã era orb zicea: “Aunu iaºte acesta cela ce ºãdeaºi cerea?”

Alþii zicea cã acesta

Noul Testament de laBªlgradEvanghelia de la

IoanCap. 9

1. Trecând dereptaceaia, vãzu pre un om orbuden naºtere. 2. ª i întrebarãpre el ucenicii lui, zicând:“Învãþãtorule cine au greºit,acesta au pãrinþii lui, ca sãnascã orbu?” 3. RãspunseIisus: “Nece acesta au greºit,nece pãrinþii lui, sã nascãorbu, ce ca sã sã arate lucrullui Dumnezãu în el.” 4. Miesã cade a lucra lucrureleCeluia ce M-au tremes, pânãiaºte zuo; veni-va noapteacând nime nu poate lucra. 5.Pânã voiu fi în lume luminãsunt lumii. 6. Aceasteazicând scepi la pãmânt ºifeace tinã den scuepiturã, ºiunse cu tinã ochii orbului. 7.ª i zise lui: “Pasa de-þi spalãochii în lacul lui Siluoam (cesã chiamã de a veri tâlcui“trimes”). Merse ºi sã spãlãºi veni râzând. 8. Iarã veciniiºi ceia ce-l vãzuse maiînainte cã era orbu zicea:“Au nu e acesta carele ºãdeaºi cerea?” 9. Alþii zicea cãacesta iaºte, darã alþii cã-isamanã lui. El zicea cã “eu-

Page 151: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 155

iaºte, iarã alþii cã asemineacu el iaºte. Acela zicea cã :“Eu sunt.” 10. Deci zicealui: “Cum þi s-au deschisochii?” 11. Rãspunse acelaºi zise: “Un om ce se chemaIisus tinã au fãcut ºi au unsochii miei; ºi zise mie: “Du-te la scãldãtoarea lui Siloamºi te spalã. ª i mergând ºispãlându-mã, am vãzut.” 12.Deci ziserã lui: “Unde iaºteAcela?” Zise: “Nu ºtiu” 13.Aduc pre el cãtrã farisei, pecel ce odinioarã era orb.14.ª i era sâmbãtã când au fãcutIisus tina ºi au deschis luiochii. 15. Deci iar㺠îlîntreba pre el ºi fariseii cumau vãzut. Iarã el zise lor:“Tinã au pus preste ochiimiei, ºi m-am spãlat ºi vãz.”16. Deci zicea dentru fariseioarecarei: “Acesta om nuiaºte de la Dumnezãu cãcisâmbãta nu o pãzeaºte.”Alþii zicea: “Cum poate unpãcãtos ca aceastea sã facãseamne?” ª i price era întruei. 17. Ziserã orbului iarãºi:“Tu ce zici pentru El cã þi-audeschis Þie ochii?” Iarã elzise cã proroc iaºte. 18. Decinu crezurã jidovii pentru elcã orb era ºi au vãzut, pânãau chemat pre pãrinþii celuiace au vãzut.

s acela.”10. Ziserã derept

aceia lui: “Cum þi s-audeschis ochii?” 11.Rãspunse acela ºi zise: “Unom ce-l chiamã Iisus, tinãfãcu ºi-mi unse cu aceaiaochii miei ºi-mi zise: “Pasãla lacul Siluam ºi-þi spalãochii. ª i dacã mersu ºi-mispãlaiu ochii vãzuiu. 12.Zisãrã-i derept aceaia lui:“Unde iaºte Acela?” Zise:“Nu ºtiu” 13. Adusãrã pre elcãtrã farisei, pre acela careleera mainte orbu. 14. ª i erasâmbãtã când fãcu Iisus tinãºi-i diºchisease ochii lui. 15.ª i iarã-l întrebarã fariseiicum i s-au deschis ochii; elzise lor: “Tinã puse la ochiimiei, ºi mã spãlaiu ºi vãz.16. Ziserã unii den farisei:“Acest om nu e de laDumnezãu, cã sâmbãta nuþine. Alþii zisea: “Cumpoate om pãcãtos faceseamne ca aceasta?” ª i erasfadã într-înºi. 17. Zisãrãorbului iarãºi: “Tu ce zici deEl, cã-þi deschise ochii tãi?”Iarã el zise: “Prorocu-i”. 18.ª i nu crezurã jidovii de elucã au vrut fi orb ºi veade,pânã nu chemarã pãrinþii lui,a celuia ce o sã deºchiseaseochii. 19. ª i întrebarã pre ei,

Page 152: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu156

19. ª i întrebarã preei zicând: “Acesta iaºte fiulvostru, carele voi ziceþi cãorb s-au nãscut? Cum darãacum vede?”

20. Rãspunserã lorpãrinþii lui ºi ziserã: “ª im cãacesta iaºte fiul nostru ºicum orbu s-au nãscut.”

21. Iarã cum acumveade, nu ºtim. Au cine audeschis lui ochii, noi nuºtim. El vârstã are, predânsul întrebaþi. El pentrudânsul va grãi.”

22. Aceastea ziserãpãrinþii lui, cãci se temea dejidovi ca, de-L va mãrturisicineva pre El Hristos,depãrtat de adunare sã fie.

23. Pentru aceaeapãrinþii lui ziserã cã: “Vârstãare, pre el întrebaþi.”

24. Deci strigarã deal doilea rând pre omulcarele era orb ºi zisãrã lui:“Dã mãrire lui Dumnezãu.Noi ºtim cã omul acestapãcãtos iaºte.”

25. Rãspunse direptaceaea acela ºi zise: “Deiaºte pãcãtos nu ºtiu. Unaºtiu cã orb fiind, acum vaz.ª i ziserã lui iarãºi: “Ce aufãcut þie? Cum au deºchis þieochii?”.

27. Rãspunse lor:

zicând: “Acesta iaºtefeciorul vostru carele voiuziceaþi c-au nãscut orbu?Darã cum veade acum?

20. Rãspunserã lapãrinþii lui ºi zisãrã: “ª timcã acesta iaºte feciorulnostru ºi c-au nãscut orb.

21. Iarã cum veadeacum, nu ºtim; s-au cine i-audeschis ochii lui, noi nuºtim. Însuºi destul mare-i,pre el întreba-þi, însuºi desine o sã grãiascã.22.Aceastea zisãrã pãrinþii lui,ca sã temea de jidovi, cã iatãrânduisã jidovii cã varecinava mãrturisi de Hristos, sã-lleapede den sinagoga.

23. Derept aceasteazisãrã pãrinþii lui, cã:“destului de mare, pre elîntrebaþi pãcãtos. 24. Decichemarã ºi a doua oarã preomul carele era orb ºi zisãrãlui: Dã slavã lui Dumnezãu,noi ºtim cã omul acesta iaºtepãcãtos. 25. Rãspunse dereptaceia acela ºi zise: Sã-ipãcãtos eu nu ºtiu; una ºtiu:cã fiind orb, acum vãz. 26.ª i iarãºi zisãrã lui: Ce-þifãcu þie? Cum deºchise ochiitãi? 27. Rãspunse lor: Iatãspus, voao ºi nu auziþi, cã ceveþi iarã sã mai auziþi, doarã

Page 153: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 157

“Am zis voao acum ºi n-aþauzit. Ce iar㺠veþ sã auziþ?Au ºi voi veþ sã fiþ luiucenici?”

28. Deci suduirã preel ºi ziserã: “Tu eºti ucenicAceluia, iarã noi lui Moisisuntem ucenici. 29. Noi ºtimcã au Moisi au grãitDumnezãu, iarã pre Acestanu-l ºtim de unde iaºte.”

30. Rãspunse omulºi zise lor: “Pentru cã întruaceasta minunat iaºte, cãcivoiu nu ºtiþi de unde iaºte, ºiau deschis mie ochii.

31. ª i ºtim cã prepãcãtoºi Dumnezãu nu-iacultã, ce, de va fi cineva deDumnezãu crezãtoriu ºi vaface voia lui pre acelaascultã. 32 Den veac nu s-au auzit cum sã fie deschiscineva ochi de orb nãscut.

33. De nu ar fiacesta de la Dumnezãu, n-arputea sã facã nemicã.” 34.Rãspunserã ºi ziserã lui:“Întru pãcate tu te-ai nãscuttot, ºi tu ne înveþi pre noi?”ª i-l scoaserã pre el afarã.35. Auzi Iisus cã l-am scospre El afarã ºi aflând pre elzise lui: “Tu crezi în Fiul luiDumnezãu?” 36. Rãspunseacela ºi zise: “Cine iaºteDoamne, ca sã crez întru El?

ºi voi veþi sã fiþi ucenici?28. Deacii-l ocãrârã

pre el ºi ziserã: Tu fii ucenicAceluia, iarã noi lui Moisisuntem ucenici. 29. Noi ºtimcã lui Moisi au grãitDumnezãu, iarã pre Acestanu ºtim de unde iaºte.

30. Rãspunse omulºi zise lor cã: Aceasta iaºteminune, cã voi nu ºtiþi deunde iaºte, ºi-mi deºchiseochii miei.

31. Iarã ºtim cã prepãcãtoºi Dumnezãu nu-iaude; ce cine iaºtecinstitoriu pre Dumnezãu ºivoia Lui face, pre acesta-laude. 32. Den veac nu s-auauzit sã deºchizã cinevaochii orbului den naºtere.

33. Sã n-arã fiAcesta de la Dumnezãu, n-are putea face nemicã. 34.Rãspunserã ºi ziserã lui: tuîn pãcate ai nãscut tot ºi tuînveþi pre noi? ª i-l scoaserãpre el afarã. 35. Auzi Iisuscã l-am scos afarã, ºi aflândpre el, zise lui: Tu crezi înFiul lui Dumnezãu? 36.Rãspunse acela ºi zise: cineiaºte Doamne sã crez în El?

37. Zise dereptaceaia Iisus lui: Vãzutu-L-aiºi care grãiaºte cu tine,

Page 154: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu158

37. ª i zise lui Iisus: “ª i L-aivãzut pre El! ª i cela cegrãieºte cu tine, Acelaiaºte.”

38. Iarã el zise:“Crez Doamne!” ª i sãînchinã lui. 39. ª i zise luiIisus: “Întru judecatã Eu înlumea aceasta am venit, caceia ce nu vãd sã vazã, ºiceia ce vãd orbi sã fie.” 40.ª i auzirã dentru fariseiaceastea, cria ce era cu El, ºiziserã Lui: “Au ºi noi orbisuntem?”

41. Zise lor Iisus:“De aþ fi orbi n-aþ avea pãcatiarã acum ziceþ cã: “Vedem;deci pãcatul vostru rãmâne.

Acela iaºte.

38. El zise: CrezDoamne. ºi sã închinã Lui.

39. ª i zise Iisus:Venit-am sã fac judecatã înlumea aceasta: ca aceia cenu vãd sã vazã, ºi cei ce vãdorbi, sã fie.

40. ª i auzirã denfarisei aceastea, carii era cuEl, ºi zisãrã Lui: Au doarã ºinoi orbi suntem?

41. Zise Iisus lor: Sãaþi fi orbi, n-aþi avea pãcate,iarã acum ziceþi cã vedem;derept aceaia pãcatul vostrurãmâne.

Page 155: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 159

Faptele Apostolilor Cap. I

Din comparaþia fãcutã textului “Faptele Apostolilor”cap. I din NTB ºi BB, am obþinut urmãtoarele diferenþieri în:

Foneticãa) în vocalism semnalãm:

1. închiderea lui “e” la “i” în BB (nedireptãþii(I,18) NTB - nedreptaþii (I,18)

2. “e” în loc de “ã” în BB (ziserã (BB I, 11) -zisãrã (NTB I, 11))

Tabel al diferenþierilor fonetice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

nedireptaþiimãruntãilePsalmilorziuaziserãnor

nedreptãþii (IX, 18)mãruntaele (I, 18)Psalomilor (I,20)zuoa (I, 2)zisãrã (I, 11)nuor (I,9)

b) În consonantism nu se înregistreazã diferenþeMorfologie1. pãstrarea pluralelor vechi în Noul Testament de la

Bãlgrad nu este atestatã în Biblia de la Bucureºti : mãruntaele(NTB I, 8) - mãruntãile (BB I, 8); sorþile (NTB I, 26) - sorþii(BB I,26)

2. utilizarea formelor variabile ale pronumelui relativ“care” în moduri diferite: în NTB - cãrora (I,3), carele (I, 12),carii (I, 21) în BB - carii (I,3), carea (I,12), care (I, 21)invariabil.

3. lipseºte în NTB articolul demonstrativ: BB Duhul celSfânt (I,16) NTB Duhul Sfânt (I,16)

4. cele mai importante diferenþe sunt în cadrul flexiuniiverbale, prin tendinþa de înlocuire a verbului la perfectul simpluºi imperfect cu verbe la perfect compus sau conjunctiv:

Page 156: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu160

Tabel al diferenþierilor morfologice

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

fãcut-amau ales

s-au înãlþats-au adunat

întrebastaluându-se

sã sã împlelãcuiesc

s-au chemati scris

sã lãcuiascãs-au numit

carelecariielvoocareaaceastaceltoþiceiacare

mãruntãilesorþii

fãcuiu (I, 1)alesease (I,2)se înãlþã (I,2)

adunându-sã (I, 6)întrebarã (I, 6)stãturã (I, 10)sã luo (I, 11)

a sã împlea (I,16)lãcuiia (I, 19)

sã chiema (I, 19)iaste scris (I, 20)

lãcui (I, 20)fu numit (I, 23)ce (I, 1)cãrora (I, 3)lui (I, 3)a voastrã (I, 3)carele (I, 12)acealea (I, 12)- (I, 16)tuturor (I, 19)celora (I, 19)carii (I, 21)

mãruntaele (I, 18)sorþile (I, 28)

SintaxaÎn cadrul structurii sintactice am semnalat cele mai mari

diferenþieri între textele Noul Testament de la Bãlgrad ºi Bibliade la Bucureºti, diferenþieri nu doar strict sintactice, ci ºilexicale ºi morfologice.

Page 157: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Biblia de laBucure”ti

1. Cuvântul celdentâiu fãcut-am pentrutoate, o, Theofile carele auînceput Iisus a face ºi aînvãþa.

7. … Nu iaste vooa priceape anii auvremurile, carele Pãrinteleau pus întru a sa biruinþã.

14. Aceºtea toþi eraaºteptând dempreunã, curugãciunea ºi cu ruga,împreunã cu muierile ºi cuMariia, maica lui Iisus, ºicu fraþii lui.

17. Cãci numãratera cu noi ºi lua sorþulslujbei aceºtiia.

24. ª i, fãcândrugãciuni, ziserã:“Tu Doamne, ºtiutoare deinimile tuturor, aratã dentruaceºti doi pre unul carelevei aleage.

Noul Testamentde la Bªlgrad

1.Întâiu fãcuiucuvânt de toate ce-auînceput Iisus a face ºi aînvãþa.

7. Nu iaste avoastrã sã ºtiþi vremile ºiceasurile carele Tatãl le-aupuse întru a lui puteare.

14. Aceºtea toþi eracuprinºi cu o inimã în rugãºi în rugãciune cu muierileºi Maria, Muma lui Iisus ºicu fraþii lui.

17. Cãci numãra cunoi ºi era luat soarteaslujbei aceºtiia.

24. ª i rugându-sã,zisãrã: “Tu, Doamne, careleºtii inimile tuturora, aratãden ceºti doi pre carele aiales.

Textele comparate, se integreazã trãsãturilor generaleale diferenþelor semnalate anterior în domeniul sintaxei, cuprecizarea cã au o frecvenþã relativ mai mare:

1. Schimbarea poziþiei pronumelui / adjectivuluidemonstrativ:

aceastã vreme (NTB I,6) - anul acesta (BB I, 6)2. Atributul în acuzativ este precedat de prepoziþii

diferite:

Page 158: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu162

cu hainã (BB I, 10) - în veºminte (NTB I, 10)3. Echivalarea sintacticã a prepoziþiilor diferite:

lângã (BB I, 10) - înaintea (NTB I, 10)la (BB I, 10) - spre (NTB I, 11)LexicVocabularul prezintã aceleaºi particularitãþi: se insistã

pe echivalarea unor construcþii în mare parte scontându-se peefecte stilistice:

Tabel al diferenþierilor lexicale:

Biblia de laBucure”ti

Noul Testament de laBªlgrad

dentâiua priceapePãrintelebiruinþãs-au întorsmãguraeleonulfoiºorera mâindmaicatrebuiascrisoareaau câºtigat locdeu preþulcãzutcalea sâmbetii

avândgloatã de

numeau plesnitsã înþeleasecurtesocoteala

întâiu (I,1)sã ºtiþi (I, 6)Tatãl (I; 6)puteare (I; 6)sã înturnarã (I,

12)muntele (I, 12)mãslinilor (I, 12)casa de sus (I,

13)lãcuiia (I, 13)muma (I, 14)cãdea-se (I, 16)scriptura (I, 16)agonesi câmp (I,

18)den plata (I, 18)spânzurat (I, 18)cale de o

sâmbãtã (I, 12)mulþime anume

împreunã (I,15)crepã (I, 18)în ºtire fu (I, 19)

Page 159: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 163

sãlaº (I, 20)episcupiia (I, 20)

Page 160: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu164

Biblia de laBucure”tiFaptele Apostolilor

Cap. I

1. Cuvântul celdentâiu fãcut-am pentrutoate, o, Theofile, carele auînceput Iisus a face ºi aînvãþa, 2. Pânã în ziua,carea, poruncind apostolilorpren Duhul Sfânt, pre cariiau ales, s-au înãlþat. 3. Lacarii s-au ºi aiavea arãtatdupã ce au pãtimit El întrumulte seamne chiar pren 40de zile arãtându-se lor ºizicând ceale ce era pentruîmpãrãþia lui Dumnezãu. 4.ª i împreunã petrecând,porunci lor de la Ierusalimsã nu se despartã, ce sãaºteapte fãgãduinþaPãrintelui, carea aþi auzit dela Mine: 5. Cãci Ioan aubotezat cu apã, iarã voi vãveþi boteza cu Duhul Sfântnu dupã zilele aceastea. 6.Deaca s-au adunat, ei întrebapre El, zicând: “Doamne, auîn anul acesta vei aºãzaîmpãrãþiia lui Israil?” 7. ª izise cãtrã ei: “Nu iaste voo apriceape anii au vremile,carele Pãrintele au pus întrua sa biruinþã.

Noul Testament de laBªlgrad

Faptele ApostolilorCap. 1

1. Întâiu fãcuiucuvânt de toate, o Teofile,de toate ce-au început Iisus aface ºi a învãþa. 2. Pânã înzuoa, carea poruncindapostolilor prin Duhul Sfânt,pre carii alesease, sã înãlþã.3. Cãrora li sã arãtã dupãpatima Lui, viu, cu multeseamne adevãrate.

5. Cãci Ioan aubotezat cu apã, iarã voi vãveþi boteza cu Duhul Sfântnu dupã multe zileleaceastea. 6. Iarã ei,adunându-sã, întrebarã preEl zicând: “Doamne au întruaceasta vreame vei tocmiîmpãrãþiia lui Israiil?” 7. ª izise cãtrã ei: Nu iaste avoastrã sã ºtiþi vremile ºiceasurile carele Tatãl le-aupus întru a Lui puteare.

8. Ce priimi-veþiputearea Duhului Sfânt viindspre voi, ºi-mi veþi fie Mie

Page 161: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 165

8. Ce veþi luaputeare venind Duhul Sfântpreste voi ºi veþi fi Miemãrturie în Ierusalim ºi întoatã Iudea ºi Samaria ºipânã la margineapãmântului.

9. ª i aceasteazicând, era în ceriu mergândEl ºi iatã, doi bãrbaþi stalângã ei cu hainã albã,

11. Carii ºi ziserã:“Bãrbaþi galilei, ce staþicãutând la ceriu? AcestaIisus, luându-se de la voi înceriu, aºa va veni, în ce chipaþi vãzut pre El mergând înceriu.

12. Atunci s-auîntors în Ierusalim de lamãgura ce se cheamãEleonul, carea iaste aproapede Ierusalim, calea Sâmbetiiavând.

13. ª i când întrarã,sã suirã în foiºor, unde eramâind Petãr ºi Iacov ºi Ioanºi Andrei, Filip ºi Thoma,Vartholomeu ºi Mattheu;Iacov al lui Alfeu ºi SimonZilotis ºi Iuda a lui Iacov.14. Aceºtea toþi eraaºteptând dempreunã, curugãciunea ºi cu ruga,împreunã cu muierile ºi cuMaria, maica lui Iisus, ºi cufraþii Lui. 15. ª i în zilele

mãrturii în Ierosalim ºi întoatã Iudea ºi Samaria, pânãla marginea pãmântului.

9. ª i acestea zicând,cãutând ei, Sã rãdicã ºinourul cuprinzându-L luopre El de la ochii lor. 10. ª iaºa cãutând, era în ceriumergând El ºi iaca, doibãrbaþi stãturã înaintea lor,în veºminte albe. 11. Cariizisãrã: “Bãrbaþi galileani, cestaþi cãutând spre ceriu?Acest Iisus carele sã luo susde la voi, în ceriu, aºa vaveni, în ce chip aþi vãzut preEl mergând în ceriu. 12.Atuncea sã înturnarã înIerosalim den muntele ce-lchiamã al Mãslinilor, careleiaste aproape de Ierosalim,cale de o sâmbãtã. 13. ª icând întrarã, sã suirã în casade sus, unde lãcuiia Petãr ºiIacov ºi Ioan ºi Andrei, Filipºi Toma, Vartolomeu ºiMattheu, Iacov al lui Alfeuºi Simon Zilotis ºi Iudafratele lui Iacov. 14. Aceºtiatoþi era cuprinºi cu o inimãîn rugã ºi în rugãciune cumuerile, ºi Mariia, Muma luiIisus ºi cu fraþii Lui.

15. ª i în zileleacealea, sculându-se Petãr înmijlocul ucenicilor, zise (ºiera mulþime anume

Page 162: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu166

aceastea, sculându-se Petãrîn mijlocul ucenicilor, zise(ºi era gloatã de nume într-un loc ca de vreo 120):“Bãrbaþi fraþi, trebuia sã sãîmple Scrisoarea aceasta,care au zis mai nainte Duhulcel Sfânt pren rostul luiDavid pentru Iuda, cela ce s-au fãcut povaþã celor ce auprins pre Iisus. 17. Cãcinumãrat era cu noi ºi luosorºul slujbei aceºtiia. 18.Deci acest au câºtigat locden plata nedireptãþii ºicãzut fiind, au plesnit prestemijloc ºi s-au vãrsat toatemãruntãile lui. 19. ª i sãînþelease la toþi ceia celãcuiesc Ierusalimul, cât s-au chemat locul acela culimba lor Acheldama, adecãLoc al sângelui. 20. Pentrucã scris iaste în carteaPsalmilor: “Facã-se curtealui pustie ºi sã nu fie cine sãlãcuiascã întru ea ºisocoteala lui sã o ia altul.21. Deci, trebuie, denbãrbaþii care au venit cu noiîn toatã vreamea întru careaau întrat ºi au ieºit asupranoastrã Domnul Iisus, 22.Începând de la botezul luiIoan pânã în ziua carea s-auînãlþat de la noi, mãrturieînvierii Lui unul sã sã facã

împreunã ca vreo 120):“Bãrbaþi fraþi, cãdea-se a sãîmplea Scriptura carea zisemainte Duhul Sfânt, prerostul lui David, de Iudacarele fu povaþã celora ceprinsãrã pre Iisus.

17. Cãci numãra cunoi ºi era luat soartea slujbeiaceºtiia. 18. ª i acestaagonesi câmp den preþulnedreptãþii, ºi spânzuratfiind, crepã pre mijloc ºi sãvãrsarã toate mãruntaele lui.19. ª i în ºtire fu tuturorcelora ce lãcuiia înIerosalim, aºa cât sã chiemacâmpul acela în limba lor,Acheldama, ce sã zicecâmpul sângelui. 20. Cã-iscris în cartea Psalomilor“sã fie sãlaºul lui pustiiu, ºisã nu fie cine lãcui întru el,ºi episcupiia lui sã o iaaltul.”

21. ª i sã cade dentr-aceºti bãrbaþi carii s-auadunat cu noi, în toatãvreamea în carea îmbla întrenoi Domnul Iisus, 22.Începând de la botegiunealui Ioan, pânã în zuoaa careasã luo sus dentre noi, deînvierea lui Hristos.

23. ª i stãturã doi,Iosif care-l chiamã Varsava,cela ce fu numit Iust ºi

Page 163: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 167

dentru aceºtea împreunã cunoi.” 23. ª i au pus pre doi,pre Iosif, cela ce sã chemaVarsava, carele s-au numitIustos, ºi pre Matthia. 24. ª ifãcând rugãciuni, ziserã:“Tu, Doamne, ºtiutoare deinimile tuturor, aratã dentruaceºti doi pre unul carele veialeage. 25. Sã ia sorþulslujbei aceºtiia ºi a trimiteriidentru carea au ieºit Iuda sãmeargã la locul lui. 26. ª ideaderã sorþii lor ºi cãzusorþul pre Matthia ºiîmpreunã sã rândui cu cei 11apostoli.

Mattia.24. ª i rugându-sã,

zisãrã: Tu, Doamne, careleºtii inimile tuturora, aratãden ceºti doi pre carele aiales.

25. Sã ia soartaslujbei aceºtia ºi aapostoliei den carea rãtãciIuda, sã meargã în locul lui.26. ª i aruncarã sorþile lor ºicãzu soartea pre Matthia ºisã numãrã cu unsprãzeaceapostoli.

II. 3. 6. Predosloviile

G. Þepelea a demnostrat254 cã trei dintre predosloviileNoul Testament de la Bªlgrad � 1648 sunt reproduse, cusimple modificãri grafice sau înlocuiri de termeni, în Biblia dela 1688, ºi anume:

254Studii de istorie ”i limbª literarª, Bucureºti, Editura Minerva,1970.

Page 164: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu168

Page 165: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 169

Page 166: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu170

Page 167: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 171

Page 168: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu172

Page 169: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 173

Page 170: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu174

Predoslovia la evanghelistul Marcu, predosloviaevanghelistului Luca, predoslovia evanghelistului Ioan.

Stabilind diferenþa de grafie în principal, ºi notând osingurã diferenþã foneticã (e > ea, e > b) articolul subliniazãunitatea limbii române prin accesibilitatea în Muntenia a unuitext bãlgrãdean, scris în urmã cu patruzeci de ani.

Page 171: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 175

Concluzii

Din paginile precedente se desprind câteva diferenþierigenerale ale textelor comparate.

Diferenþele predominante sunt de naturã foneticã ºimorfologicã, mai puþin lexicalã ºi sintacticã. Aceste diferenþierisunt înscrise în norma de evoluþie a limbii literare caracteristicãperioadei 1532 - 1656 (perioadã a tipãririi Noului Testamentde la Bªlgrad ) ºi perioada 1656 - 1780 (perioada tipãririiBibliei de la Bucure”ti); cu câteva abateri pentru ultimaperioadã, care asimileazã caracteristici nemunteneºti în foneticãºi în vocabular (în foneticã, rostirea nemunteneascã“Dumnezãu, judicãtori, hiarãle”, în lexic câteva asociaþiisinonimice interesante: vrãjitori prin mândrii (NTB, Matei, II,1), cin (BB, Matei, IV, 21,22) pentru corabie (NTB, Matei, IV,21, 22), otace (NTB, Luca, IX,14) cu sensul de grupe; socoteala(NTB, Faptele apostolilor, I, 20). În textele comparate existã osingurã înlocuire lexicalã nesinonimicã: lãcuste (NTB, Matei,III, 4) pentru vlãstare (BB, Matei III, 4).

Diferenþele sintactice þin adesea de stil ºi de limbavorbitã ºi nu sunt impuse cu regularitate în Biblia de laBucure”ti.

Se impune urmãtoarea concluzie: Noul Testament dela Bªlgrad ºi Biblia de la Bucure”ti au utilizat aceeaºi sursã cucertitudine, însã este greu de presupus cã douã traduceri diferitedau acelaºi rezultat. Biblia de la Bucure”ti a utilizat NoulTestament de la Bªlgrad ca sursã principalã pentru ScripturaNouã, cu certitudine pentru Evanghelii ºi pentru FapteleApostolilor.

Biblia de la Bucure”ti - sintezª a vechiului scrisromânesc

Page 172: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu176

Apariþia Bibliei (1688) a fost posibilã datoritã existenþeitextelor biblice traduse ºi/ sau tipãrite în Moldova ºiTransilvania. Un rol important în izvodirea acestei operei l-auavut ms. 45, ms. 4389 ºi Noul Testament (1648), precum ºitradiþia tãlmãcirilor scripturistice fragmentare în limba românã.

Discuþii în ceea ce priveºte limba tipãriturii de la 1688,gãsim notate în prefaþa Bibliei de la 1795 de Samuil Micu.Tãlmãcirea Bibliei de la 1688, text de bazã pentru noultraducãtor, îi apare acestuia scrisã “cu foarte întunecatã ºiîncurcatã aºezare ºi întocmire a graiului românesc.”

Biblia de la Bucure”ti, operã de monumentaleproporþii pentru acea epocã (cartea are fãrã predoslovii, 933 depagini format mare, cu textul pe douã coloane ºi având 59 derânduri) punea în circulaþie o limbã literarã care astãzireprezintã o sintezã a graiului românesc vorbit în mediulecleziastic dar ºi în cel laic, în Muntenia ºi dincolo de graniþelelingvistice ºi politice. Prezenþele particularitãþilor de grainemuntenesc nu infirmã monumentalitatea limbii folosite, cidoar conferã caracter lingvistic neunitar datorat, dupã cum amprecizat, atât originalelor utilizate cât ºi colaboratorilormoldoveni ai fraþilor Greceanu. Deºi se observã, în textulBibliei (1688), apãsarea originalelor strãine (în sintaxã),calchierile semantice neizbutite, împrumutãrile din greacã,grafiile oscilante º.a. rãmâne impresionantã strãdania întrupãriiromâneºti a Scripturii celei Vechi ºi celei Noi.

Operã de unire a spiritului ºi rostirii româneºti (într-unsens foarte larg) Biblia de la Bucure”ti este o carte pentruîntreaga “colectivitatea româneascã”.

Page 173: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 177

ANEXA I

Descendenþa lui Alexandru Macedon255

255Hartman Schedel, Liber Chronicarum, Nuremberg AntoineKoberger, 1493, 12 julliet, LXXVI.

Page 174: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu178

ANEXA II

Schemele rãspândirii romanului Alexandriadupã David J.A.Ross256

256 David J.A. Ross, Alexander Historiatus, A guide to medievalillustrated Alexander Literature, Athenäum. [s.l.], [s.a.], pp. 26, 46,115.

Page 175: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 179

Page 176: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu180

Page 177: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 181

ANEXA III

Schema rãspândirii motivului Inorogului257

257Jürgen W. Einhorn, Spiritalis unicornis, Das Einhorn alsbedeutungsträin literatur und kunst des mittelalters , München,Wilhelm Fink Verlag, 1976, p. 257.

Page 178: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu182

BESTIARII258

Des proprietes de la licorne259

Il exite une bête qui est appellée en grec monocheros,c’est-à-dire en latin unicorne. Physiologue dit que la nature dela licorne est telle qu’elle est de petite taille est qu’elleressemble à un chevreau. Elle possède une corne au milieu dela tête, et elle est si féroce qu’aucun homme ne peut s’emparerd’elle, si ce n’est de la manière que je vais vous dire: leschasseurs conduisent une jeune fille vierge à l’endroit oùdemeure la licorne, et ils la laissent assise sur un siège, seuledans le bois. Aussitôt que la licorne voit la jeune fille, ellevient s’endormir sur ses genoux. C’est de cette manière queles chasseurs peuvent s’emparer d’elle et de la conduire dansles palais des rois.

De la même manière Notre-Seigneur Jésus-Christ,licorne céleste, descendit dans le sein de la Vierge, et à causede cette chair qu’il avait revêtue pour nous, il fut pris par lesJuifs et conduit devant Pilate, présenté à Hérode et puiscrucifié sur la sainte Croix, lui qui, auparavant, se trouvaitauprès de son Père, invisible à nos yeux; voilà pourquoi il ditlui-même dans les psaumes: “Ma corne sera élevée commecelle de l’unicorne.” On a dit ici que la licorne possède uneseule corne au milieu du front; c’est là le symbole de ce que leSauveur a dit: “Mon Père et moi, nous sommes un; Dieu est lechef du Christ.” Le fait que la bête est cruelle signifie que niles Puissances, ni les Dominations, ni l’Enfer ne peuvent

258Traducerea fragmentelor aferente Bestiariilor, din limba francezã ºienglezã a fost realizatã de asist. univ. drd. Liliana Sandu-Goilan,Catedra de Limbi Romanice, Facultatea de Litere, Universitatea dinPiteºti. Mulþumim ºi pe aceastã cale pentru sprijinul acordat.259Pierre de Beauvais, Guillaume le Clerc, Richard de Fournival,Brunetto Latini, Corbechon, Bestiaires du Moyen Age, Mis enfrançais moderne et présentés par Gabriel Bianciotto, EditionsStock+Moyen Age, 1980, Pierre de Beauvais, Bestiaire, pp.38-39.

Page 179: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 183

comprendre la puissance de Dieu. Si l’on a dit ici que lalicorne est petite, il faut comprendre que Jésus-Christ s’humiliapour nous par l’Incarnation; à ce propos, il a dit lui-même:“Apprennez de moi que je suis doux et humble de coeur”; etDavid dit que celui qui accomplira les bonnes oeuvres, il seraconduit au palais royal, c’est-à-dire au Paradis.

Proprietªþile licornului

Existã un animal cãruia i se spune în limba greacãmonocheros ºi în limba latinã unicorne. Physiologue spune cãlicornul este de talie micã ºi cã seamãnã cu iedul. Are un cornîn mijlocul capului, ºi este atât de feroce încât nici un om nupoate pune mâna pe el, decât în felul urmãtor: vânãtorii duc ofecioarã în locul unde stã licornul, ºi o lasã acolo aºezatã pe unscaun, singurã în pãdure. De îndatã ce licornul o vede pe tânãrafatã, vine sã se culce pe genunchii sãi. Aºa pot vânãtorii sã îlprindã ºi sã îl ducã în palatele regilor.

Tot aºa Domnul Nostru Isus Hristos, licorn ceresc, acoborât în sânul Fecioarei, ºi din cauza acestei cãrni pe care aîmbrãcat-o pentru noi, a fost prins de evrei ºi dus în faþa luiPilat, prezentat lui Irod ºi apoi crucificat pe sfânta Cruce, elcare, pânã atunci, era lângã Tatãl sãu, invizibil ochilor noºtri;iatã de ce spune el în psalmi: „Cornul meu va fi înãlþat ca acelaal unicornului.” S-a spus aici cã licornul posedã un singur cornîn mijlocul frunþii; acesta este simbolul cuvintelor Salvatorului:„Eu ºi Tatãl meu suntem unul; Dumnezeu este capul luiHristos.” Faptul cã animalul este crud înseamnã cã niciPuterile, nici Dominaþiile, nici Infernul nu pot cuprinde puterealui Dumnezeu. Dacã s-a spus aici cã licornul este mic, trebuiesã înþelegem cã Isus Hristos s-a umilit pentru noi prinÎntrupare; despre acest lucru spune el-însuºi: „Învãþaþi de lamine cã sunt blând ºi umil la inimã”; ºi David spune cã acelacare va face fapte bune, va fi dus în palatul regal, adicã înParadis.

Page 180: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu184

De la licorne260

Nous allons parler maintenant de la licorne: c’est unanimal qui ne possède qu’une seule corne, placée au beaumilieu du front. Cette bête a tant de témérité, elle est siagressive et si hardie, qu’elle s’attaque à l’éléphant: c’est leplus redoutable de tous les animaux qui existent au monde. Lalicorne a le sabot si dur et si tranchant qu’elle peutparfaitement se battre contre l’éléphant; et l’ongle de son sabotest si aigu que, quoi que ce soit qu’elle en frappe, il n’est rienqu’elle ne puisse percer ou fendre. L’eléphant n’a aucunmoyen de se défendre quand elle l’attaque, car elle le frappesous le ventre si fort, de son sabot tranchant comme une lame,qu’elle l’éventre entièrement. Cette bête possède une tellevigueur qu’elle ne craint aucun chasseur. Ceux qui veulenttenter de la prendre par ruse et de la lier vont d’abord l’épiertandis qu’elle est en train de jouer sur la montagne ou dans lavallée; une fois qu’ils ont découvert son gîte et relevé avecsoin ses traces, ils vont chercher unde demoiselle qu’ils saventvierge, puis ils la font s’asseoir au gîte de la bête et attendre làpour la capturer. Lorsque la licorne arrive et qu’elle voit lajeune fille, elle vient aussitôt à elle et se couche sur sesgenoux; alors les chasseurs, qui sont en train de l’épier,s’élancent; ils s’emparent d’elle et la lient, puis ils laconduisent devant le roi, de force et aussi vite qu’ils lepeuvent.

Cette bête extraordinaire qui possède une corne sur latête représente Notre-Seigneur Jésus-Christ, notre sauveur; ilest la licorne céleste qui est venue se loger dans le sein de laVierge, qui est d’une si grande bonté. En elle, il revêtit formed’homme, et c’est ainsi qu’il se montra aux yeux du monde.

260Pierre de Beauvais, Guillaume le Clerc, Richard de Fournival,Brunetto Latini, Corbechon, Bestiaires du Moyen Age, Mis enfrançais moderne et présentés par Gabriel Bianciotto, EditionsStock+Moyen Age, 1980, Guillaume le Clerc, Bestiaire divin, pp.92-94.

Page 181: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 185

Son people ne le reconnut pas; tout au contraire, les Juifsl’épièrent, jusqu’au moment où ils s’emarèrent de lui et lelièrent; ils le conduisirent devant Ponce Pilate, et là ils lecondamnèrent à mort. En vérité, cette, bête qui ne possèdequ’une seule corne est le symbole de l’unité divine, ainsi queDieu l’a declaré lui-même en tout vérité dans l’Evangile,ouvertement et clairement: “Mon Père et moi, nous ne sommesqu’un.” Et le bon prêtre Zacharie, avant que Dieu ne naquît deMarie, déclara que dans la maison de David, l’enfant chéri deDieu, le fils tendrement élevé, se dresserait Notre-SeigneurDieu en personne. Et Dieu lui-même a dit encore, par labouche de David qui le proclame: “Mon corps sera élevécomme la corne de l’unicorne.” Cette parole fut accomplieainsi que Dieu l’avait promis, conformément au texte de laprophétie, lorsque Jésus-Christ fut couronné, et torturé sur lanoire Croix.

La grande cruauté dont cette bête est rempliesymbolise le fait que jamais, en vérité, les Puissances du Ciel,les Trônes ou les Dominations ne purent connaître l’heure del’Incarnation. Jamais le Diable, qui avait pourtant mis unegrande application à le savoir, et qui s’y ingénia de toutes lesfaçons, ne put en connaître la route ou le sentir: il ne parvintjamais à savoir comment cela s’était produit.

Dieu manifesta une grande bienveillance quand il pritpour nous forme humaine; ainsi qu’il le dit lui-même, etcomme il est écrit dans l’Evangile: “Apprenez de moi, quevous voyez ici parmi vous, combien je suis simple et doux,humble de coeur, et dépourvu d’orgueill.” Par la seule volontédu Père, Dieu s’incarna, sans que la virginité fût rompue; et ildemeura avec nous, de telle sorte que nous pûmes contemplersa grande gloire, en vrai Dieu fait homme qu’il était, plein degrâce et de vérité.

Despre licorn

Page 182: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu186

Vom vorbi acum despre licorn: este un animal care nuare decât un singur corn, pus chiar în mijlocul frunþii. Aceastãfiarã are atât curaj, este atât de agresivã ºi de semeaþã, încât îlatacã ºi pe elefant: este cel mai de temut dintre toate animalelecare existã în lume. Licornul are copita atât de tare ºi detãioasã încât se poate bate cu elefantul; ºi unghia copitei saleeste atât de ascuþitã încât, orice ar lovi cu ea, nu existã nimic cenu poate fi gãurit sau tãiat de ea. Elefantul nu are nici unmijloc de apãrare când el atacã, cãci el îl loveºte sub pânteceatât de tare, cu copita tãioasã ca o lamã, încât îl spintecã tot.Aceastã fiarã are o asemenea putere încât nu se teme de nici unvânãtor. Cei care vor sã încerce sã o prindã prin ºiretenie ºi são lege o vor pândi mai întâi pe când ea se joacã pe munte sauîn vale; dupã ce i-au descoperit vizuina ºi ºi-au îndepãrtatatoate urmele, merg sã caute o fatã pe care o ºtiu fecioarã apoi opun sã se aºeze în vizuina fiarei ºi aºteaptã acolo pentru a oprinde. Când vine licornul ºi o vede pe fecioarã, vine de îndatãla ea ºi se culcã pe genunchii ei; atunci vânãtorii care îlpândesc se reped, îl prind ºi îl leagã, apoi, cu forþa ºi cât derepede pot, îl duc în faþa regelui.

Aceastã fiarã extraordinarã care are un corn în cap îlreprezintã pe Domnul Nostru Isus Hristos, salvatorul nostru; eleste licornul ceresc care a venit sã se adãposteascã în sânulFecioarei, care este de o atât de mare bunãtate. În ea, aîmbrãcat forma de om, ºi astfel s-a arãtat lumii. Poporul lui nul-a recunoscut; din contrã, evreii l-au pândit pânã când l-auprins ºi l-au legat; l-au dus în faþa lui Ponþiu Pilat, ºi acolo l-aucondamnat la moarte. Într-adevãr, aceastã fiarã care nu aredecât un singur corn este simbolul unitãþii divine, aºa cum adeclarat Dumnezeu însuºi în Evanghelie, deschis ºi clar: „Eu ºiTatãl meu suntem unul.” ª i bunul pãrinte Zaharia, înainte caDumnezeu sã se nascã din Maria, a spus cã în casa lui David,copilul drag al lui Dumnezeu, fiul crescut cu duioºie, se vaînãlþa Domnul Nostru Dumnezeu în persoanã. ª i Dumnezeuînsuºi a mai zis, prin gura lui David care îl declarã : „Corpulmeu va fi înãlþat precum cornul unicornului.” Aceste cuvinte s-au îndeplinit aºa cum a promis Dumnezeu, conform textului

Page 183: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 187

profeþiei, când Isus Hristos a fost încoronat ºi torturat peneagra Cruce.

Marea cruditate a acestei fiare simbolizeazã faptul cãniciodatã, intr-adevãr, Puterile Cerului, Tronurile sauDominaþiile nu au putut sã cunoascã ora Întrupãrii. NiciodatãDiavolul, care s-a strãduit totuºi mult sã ºtie, ºi care s-a ostenitîn toate felurile, nu a putut sã cunoascã calea sau sã îl simtã: elnu a reuºit niciodatã sã ºtie cum s-a produc acest lucru.

Dumnezeu a dovedit o mare bunãvoinþã când a luatforma umanã pentru noi; aºa cum spune el-însuºi ºi cum estescris în Evanghelie : „Învãþaþi de la mine, cãci vedeþi aiciprintre voi, cã sunt simplu ºi blând, umil la inimã, ºi lipsit deorgoliu.” Prin simpla voinþã a Tatãlui, Dumnezeu s-a întrupat,fãrã a rupe virginitatea; ºi a rãmas cu noi, ca sã-i putemcontempla marea sa glorie, un adevãrat Dumnezeu fãcut om,plin de graþie ºi de adevãr.

De la licorne261

La licorne est une bête redoutable, dont le corpsressemble un peu à celui d’un cheval; mais elle a le pied del’éléphant et une queue de cerf, et sa voix est tout à faitépouvantable. Au milieu de sa tête se trouve une corne unique,extraordinairement étincelante, et qui a bien quatre pieds delong, mais elle est si résistante et si acérée qu’elle transpercesans peine tout ce qu’elle frappe. Et sachez que la licorne est sicruelle et si redoutable que personne ne peut l’atteindre ou lacapturer à l’aide d’un piège, quel qu’il soit: il est bien possiblede la tuer, mais on ne peut la capturer vivante. Cependant, leschasseurs envoient une jeune fille vierge dans un lieu quefréquente la licorne; car telle est sa nature: elle se dirige ausitôttout droit vers la jeune vierge en abandonnant tout orgueil, et

261Pierre de Beauvais, Guillaume le Clerc, Richard de Fournival,Brunetto Latini, Corbechon, Bestiaires du Moyen Age, Mis enfrançais moderne et présentés par Gabriel Bianciotto, EditionsStock+Moyen Age, 1980, Brunetto Latini, Livre du TrØsor, p.239.

Page 184: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu188

elle s’endort doucement dans son sein, couchée dans les plis deses vêtements; et c’est de cette manière que les chasseursparviennent à la tromper.

Despre licorn

Licornul este o fiarã de temut al cãrui corp seamãnãpuþin cu cel al unui cal, dar are picior de elefant ºi coadã decerb, iar vocea sa este de-a dreptul înfricoºãtoare. În mijloculcapului se gãseºte un corn unic, extraordinar de strãlucitor careare patru picioare bune lungime, dar este atât de rezistent ºi deascuþit încât strãpunge cu uºurinþã tot ce loveºte. ª i sã ºtiþi cãlicornul este atât de crud ºi de temut încât nimeni nu poate sã îlatingã sau sã îl prindã în vreo capcanã de orice fel: este posibilsã îl omori, dar nu poþi sã îl prinzi viu. Totuºi, vânãtorii trimito fecioarã într-un loc frecventat de licorn; cãci aceasta îi estenatura: el se îndreaptã direct spre fecioarã abandonând oricemândrie, ºi adoarme încet la sânul sãu, culcat în pliurileveºmintelor ei; ºi astfel reuºesc vânãtorii sã îl pãcãleascã.

Unicorn262

The fabulous unicorn of ancient folklore still turns upin poetry, popular songs, and pshychoanalysis is a symbol ofboth good and evil. Its most essential features is, of course, itssingle horn, which from earliest times has been associated withcurative and generative powers. In China the unicorn was theemblem of perfect good: the noblest of the animals, it livedone thousand years and symbolized longevity, grandeur,felicity, illustrious offspring, wise administration. Throughoutthe East it was a symbol of miraculous energy.

The animal was first described by Ctesias, a Greekphysician at the court of Darius II of Persia in the fifth century

262Rowland, Beryl, Animals with human faces: a guide to animalsymbolism, London, 1974, pp. 152-157.

Page 185: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 189

B.C. It was exceedingly swift and powerful, and no creature –“neither the horse, nor any other” – could overtake it. Thisdescription as well as that Pliny’s and other early historiansseems to rely partly on the Indians rhinoceros. But themedieval unicorn was usually smaller and looked like a longhaired goat or a white horse; its horn often convoluted, conical,and always sword-like, was as long as its body. Its reputationfor great strength and fierceness may have been due to the factthat the Hebrews Re’em, in numbers xxiii.22, Deuteronomyxxx – iii.17, and Job xxxix.9 – 10, appeared in the Septuagintas in the Vulgate as unicornis or rhinoceros and in theAuthorized Version as unicorn. […] Attracted, so someversions state by her smell, or as others suggest, by the sight ofher uncovered bosom, the unicorn looses its fierceness. […]

Christ, who descending into the Virgin’s womb, isincarnate, captured and condemned to death. The hornsymbolizes Christ’s unity with his Father; the unicorn’sfierceness, the inability of any power to contain him; itssmallness, Christ’s humility; its kid-like appearance, Hisincarnation in the likeness of sinful flesh. The huntsmen standvariously for the angel Gabriel, the Jews, or God the Fatherpursuing the unicorn until it takes refuge in Mary’s womb; thephallic nature of the symbolism is particularly obvious in afifteenth-century German engraving in the Annunciationdescribed by Evans. Gabriel, as a huntsman, blows the angelicgreeting on a hunting horn. The unicorn, pursued by dogs,flees to the Virgin, who is sitting in a state of ecstasy withupturned eyes and her hands folded across her breast as thehorn is plunged in her lap. God the Father blesses the pairfrom above. Here the unicorn clearly represents the fertilizingbreath of the Holy Ghost or Logos, the Word of God madeflesh.

In secular terms, this figure offered furtherpossibilities of interpretations. In miniatures, medallions,tapestries, and engravings of the fifteenth and sixteenthcenturies in particular, it represented variously the triumph of

Page 186: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu190

chastity, a state of courtship and marriage, or the wiles ofwoman, including those having to do with sorcery.

In some representations, religions and secularsymbolism occurs simulataneously. In the so-called UnicornTapestries at the Cloistres, in the New York City, five of whichwere probably made for Anne of Brittany to celebrate hermarriage to Louis XII in 1499, themes of the Incarnation,courtship and marriage are simulataneously depicted in arichlly decorative contemporary hunt. The tapestries arecrowded with sniffing alaunts in spiked collars, prancinggreyhounds, grim-faced, gesticulating huntsmen and courtiers,brocaded ladies, timid rabbits, a squirrel on a hazel-nut tree,birds clearly identitiable as pheasant, European goldfinch, andswallow. The figures give a compelling authenticity to sceneswhich culminate in the agony of the strange equine beastrearing up its long horn as three huntsmen spear its head andbreast and hounds fix their teeth in its back and flanks. Aconcluding tapestry of slightly later date shows the unicornsitting alone, its wounds exposed, chained to a single treeenclosed in a garden which is rich with flowers. Here theunicorn is the risen Christ; the garden is the hortus conclusus(enclosed garden) of the Canticum and symbolizes both thechurch and the Blessed Virgin; the pomegrante tree is theCross, its fruit Christ.

Psalters also depicted the unicorn as symbolizingdeath. A parable, originally from the Legend of Barlaam andJosaphat, and subsequently incorporated in the GoldenLegend, stated:

They that desire the delights corporeal and suffer theirsouls die for hunger, be like to a man that fled before a unicornthat he shold not devour him and in fleeing he fell into a greatpit, and as he fell he caught hold of a branch of a tree with hishands and set his feets upon a sliding place and then saw tworats, the one white and other black, with without ceasinggnawed the root of the tree and had almost gnawed it asunder.And he saw in the bottom of this pit, an horrible dragon castingforth fire and who had his mouth open and desired to devour

Page 187: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 191

him… Then he lifted up his eyes and saw a little honey thathung in the boughs of the tree and thereupon he forgot the perilthat he was in and gave himself entirely to the sweetness of thathoney. The unicorn is the figure of Death, which continuallyfolloweth man and desireth to seize him. The pit is the worldwhich is full of wickedness. The tree is the life of everyman,who, by the two rats that are day and night, and the hoursthereof, incessantly has been wasted and therefore approachedto the cutting or gnawing assunder… The horrible dragon is themouth of hell which desireth to devor all creatures. Thesweetness of the honey in the boughs of the tree is the falsedeceivable delection of the world, by which men is deceived sothat he takes no heed of the peril in which he is.

Death rides a unicorn in a miniature of Jean Colombein the second part of the Hours of Chantilly (1485), accordingto Van Marle. In Dürer’s Rape of Persephone, a unicorn isPluto’s mount as he carries off his bride to the underworld.

What of Spencer’s “prowd rebellious unicorn”, ormore recently, Dylan Thomas’ “unicorn evils” that run throughhapless humanity? The weak unicorn has always existedalongside the good. In an early bestiary edited by MaxGoldstaub and Richard Wedriner from a manuscript in theBiblioteca Communale at Pauda, the unicorn is a symbol ofviolent and cruel people who can only be subdued andrendered genle by the grace of God. This unicorn of wrathappears in the twelfth-century Ancrene Riwle, a rule book fornuns, which includes in English for the first time a discussionwith various animals associated with the Seven Deadly Sins.Here it is in the company of the lion of pride, the serpent ofenvy, the bear of sloth, and other evil beasts.

More commonly, however, the castity, solitariness,and nobility of the unicorn are aspects subseqently stressed innheraldry, representtaions of saints, and emblems. Among thesaints the unicorn became associated with St. Justina for purityand with St. Boniface as a symbol of solitude or the monasticlife. For obvious reasons it was the symbol of QueenElizabeth I. It also appeared early in the Sccotih royal arms,

Page 188: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu192

but its origin is uncertain. Seton suggests that it might havebeen introduced as a supporter on James I’s marriage to JaneBeaufort, the Beauforts as dukes of somerset having used it.Atthe Union, the unicorn became incorporated in the royal armsof both. England and Scotland in a motif of great antiquity,once seen on the walls of ancient Persepolis itself, where theunicorn confrunted its traditional enemy, the lion. Reusner inhis Emblems (1581) chose the unicorn for the emblem Vitrixcasta fides (spotless face victorious).

The therapeutic powers attributed to the unicorn gaverise to special symbolism. Aelian said that the horn of theunicorn was an antodote against poison. The bestiariselaborated and popularized the idea. They told of a streamwhich had been poisened by a dragon. Just when all theanimals of the forest were gathering to drink, a unicorn enteredthe stream, made the sign of the cross, and purified the waters.Here the unicorn was Christ; the animals were sinners seakingsalvation.

The miraculous properties of the unicorn becamewidely known. For centuries there was a brisk trade indrinking cups, salt cellars, and spoons believed to have beenfashioned from the horn of the unicorn but, in fact, made fromnarwal. Many cathedrals and rich men possessed an entireprophylactic horn. Queen Elisabeth I had one in her bedroomat Windsor valued nearly at ten thousand pounds. Even as lateas 1789, instruments of “unicorn’s horn” were used to test theroyal food for poison in the court ceremonial of France. In afifteenth-century Italian manuscript by Pope GregoryI, aunicorn illustrates an incident in the life of St. Benedict. Thestory has nothing to do with the unicorn but tells how the saint,because of ibs purity was able to detect poison in a loaf ofbread which had been sent him by an enemy. The parallelcould be readily understood.

In the Renaissance, emblem writers referred to thecurrative proporties of the unicorn. Bartholomew Alviano,hero at the Balttle of the Marignan, took it as his emblembecause, according to Camerarius, he routed out his enemies

Page 189: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 193

just as the unicorn routed out poison. The unicorn also servedas a mark for various printers and as an apothecary’s sign.

In modern times there have been attempts to “explain”the unicorn. Zeckel, noting the phalic significance of the hornand various discrepancies in the legend of r\the virgin and theunicorn, questions weather the unicorn can be equated with thesun in an Oedipal situation castred by his father (the hunter)for his sexual rivalry. He concludes that the unicorn does notbasically represent the sun but the totem animal, which is thefather:

This seemingly contradictory conclusion will prooveto be closer to the truth than we have been before. The huntnow means the killing or castration of the father with the helpof the mother. Those who are the delegates of the king, thehuntsmen, are the group of suns who will take the trophy, thetotem animal, alive or dead, to the king who will own its horn.Why to the king? He is the symbol of the father. It is obviousthat the father was slain while having intercourse with themother.

Suhr, observing the ancient and widespread belief in acomposite creature which was solitay ambivalent, much soughtafter, and which essentailly possessed a single magical horn,suggested that in primitive time the unicorn was a ymbol of atotal solar eclipse.

Unicornul

Legendarul unicorn din folclorul vechi mai apare încãîn poezii, cântece populare ºi psihanalizã este simbolul atât albinelui cât ºi al rãului. Trãsãtura sa esenþialã este, desigur,unicul sãu corn, care din cele mai vechi timpuri a fost asociatcu puteri tãmãduitoare ºi de procreaþie . În China unicornul afost emblema binelui perfect: cel mai nobil dintre animale, atrãit o mie de ani ºi a simbolizat longevitatea, grandoarea,fericirea, urmaºul ilustru, conducerea înþeleaptã. În tot Estul afost un simbol al energiei miraculoase.

Page 190: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu194

Animalul a fost descris pentru prima datã de Ctesias,un tãmãduitor grec de la curtea lui Darius al II-lea al Persiei însecolul cinci, î.H. Era extrem de iute ºi puternic, ºi nici ocreaturã – „nici calul, nici altceva” – nu putea sã îl întreacã.Aceastã descriere ca ºi cele ale lui Pliny ºi ale altor istoricitimpurii par sã se bazeze în parte pe rinocerii indieni. Darunicornul medieval era de obicei mai mic ºi arãta ca o caprã cupãr lung sau ca un cal alb; cornul sãu adesea rãsucit, conic ºiîntotdeauna ca sabia, era lung cât corpul. Reputaþia sa pentruforþa mare ºi ferocitate se poate datora faptului cã evreiiRe’em, in numerle xxiii.22, Deuteronomul xxx – iii.17, ºi Iovxxxix.9 – 10, au apãrut în Septuaginta ca ºi în Vulgata caunicornis sau rhinocerus ºi în Versiunea autorizatã caunicorn. [..] Atras, dupã anumite versiuni de mirosul ei, saudupã cum susþin alþii de vederea sânului ei neacoperit,unicornul îºi pierde ferocitatea. Hristos, coborând in uterulFecioarei, este întrupat, prins ºi condamnat. Cornulsimbolizeazã unitatea lui Hristos cu Tatãl sãu; ferocitateaunicornului, neputinþa oricãrei puteri de a-l stãpâni; micimeasa, smerenia lui Hristos, aparenþa sa de copil, întruparea Sa înformã de carne pãcãtoasã. Vânãtorii stau în fel ºi chip în loculîngerului Gabriel, al evreilor sau Dumnezeu Tatãl urmãrindunicornul pânã când acesta se refugiazã în uterul Mariei;natura falicã a simbolismului este evidentã mai ales îngravurile germane din secolul al cincisprezecelea în BunaVestire descrisã de Evans. Gabriel, ca vânãtor, suflãîntâmpinarea pe un corn de vânãtoare. Unicornul, urmãrit decâini, aleargã la Fecioarã, care stã într-o stare de extaz cu ochiiîndreptaþi în sus ºi cu mâinile încruciºate peste sâni pe cândcornul este afundat în poala ei. Dumnezeu Tatãlbinecuvânteazã perechea de sus. Aici unicornul reprezintãevident rãsuflarea care fecundeazã a Sfântului Duh sau Logos-ul, Cuvântul Domnului fãcut carne.

În termeni seculari, aceastã figurã a oferit ºi alteposibilitãþi de interpretare. În miniaturi, medalioane, tapiserii ºigravuri din secolele cincisprezece ºi ºaisprezece în special, areprezentat în mod divers triumful castitãþii, o formã de curte ºi

Page 191: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 195

cãsãtorie, sau tertipuri ale femeii, inclusiv cele legate devrãjitorie.

În unele reprezentaþii, religiile ºi simbolismul secularapar simultan. În aºa-numitele Tapiserii ale Unicornului de laCloistres, în New York, dintre care cinci au fost fãcuteprobabil de Anna de Bretania pentru a celebra cãsãtoria ei cuLudovic XII în 1499, teme ale Întrupãrii, curtea ºi cãsãtoriasunt descrise simultan într-o vânãtoare contemporanã bogatornamentalã. Tapiseriile sunt ticsite cu ogari grozavi, vânãtoriºi curteni cu feþe fioroase ºi care gesticuleazã, doamne inbrocart, iepuri timizi, o veveriþã într-un alun, pãsãri care se potidentifica ca fazani, sticleþi europeni ºi rândunele. Figurile dauo autenticitate convingãtoare scenelor care culmineazã cuagonia ciudatei bestii cabaline care îºi ridicã cornul lung întimp ce trei vânãtori îi strãpung capul ºi pieptul ºi câinii devânãtoare îºi înfig dinþii în spatele ºi în coastele lui. O tapiserieterminatã datând dintr-o perioadã ceva mai târzie îl aratã peunicorn stând singur, cu rãnile expuse, legat cu lanþul de uncopac închis într-o grãdinã bogatã în flori. Aici unicornul esteHristos înãlþat; grãdina este hortus conclusus (grãdinã închisã)din Canticum ºi simbolizeazã atât biserica cât ºi pe FecioaraBinecuvântatã; copacul de rodii este Crucea, fructele acestuiaHristos.

Psaltirile descriu de asemenea unicornul ca simbolizândmoartea. O parabolã, originalã din Legenda lui Barlaam ºiJosaphat ºi ulterior integratã în Legenda de Aur, spune: Ceicare doresc plãcerile trupeºti ºi suferã sufletele lor mor defoame, sã fie ca un om care a fugit în faþa unui unicorn sã nu fiedevorat ºi alergând a cãzut într-o prãpastie mare, ºi cãzând s-aprins cu mâinile de o creangã a unui copac ºi ºi-a pus picioarelepe un loc alunecos ºi apoi a vãzut doi ºobolani, unul alb ºicelãlalt negru, care rodeau neîncetat rãdãcina copacului ºiaproape l-au ros în direcþii diferite. ª i a vãzut în fundul acesteiprãpãstii, un dragon oribil scuipând foc ºi care avea guradeschisã ºi vroia sã îl devoreze... Apoi ºi-a ridicat ochii ºi avãzut puþinã miere atârnând printre crengile copacului ºi a uitatde pericolul în care se afla ºi s-a dãruit în întregime dulceþei

Page 192: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu196

acelei mieri. Unicornul este figura Morþii, care îl urmãreºteneîncetat pe om ºi doreºte sã îl ia. Prãpastia este lumea care esteplinã de rãutate. Copacul este viaþa oricãrui om, care, prin ceidoi ºobolani care sunt ziua ºi noaptea, ºi orele din acestea, aufost risipite neîncetat ºi deci s-a apropiat de tãiere sau ros dindirecþii diferite … Dragonul oribil este ura iadului care doreºtesã devoreze toate creaturile. Dulceaþa mierii dintre ramurilecopacului este falsa amãgire a lumii, prin care omul e înclinat sãnu ia în seamã pericolul în care se aflã.

Moartea cãlãreºte un unicorn într-o miniaturã a luiJean Colombe în cea de-a doua parte a Orelor din Chantilly(1485), conform lui Van Marle. În Violul lui Persefona al luiDürer, un unicorn este calul lui Pluto când îºi duce mireasa îninfern.

Dar „unicornul rebel ºi mândru” al lui Spencer, saumai recent „unicornii cei rãi” care alergau prin umanitateanefericitã? Unicornul slab a existat dintotdeauna lângã bine.Într-un bestiar timpuriu editat de Max Goldstaub ºi RichardWedriner dintr-un manuscris din Biblioteca Communale dinPauda, unicornul este simbolul poporului violent ºi crud carepoate fi supus ºi îmblânzit numai prim mila lui Dumnezeu.Acest unicorn de urgie/ pedeapsã apare în Ancrene Riwle dinsecolul al doisprezecelea, o carte cu reguli pentru cãlugãriþe,care cuprinde pentru prima datã o discuþie în englezã despreanimale diferite asociate celor ºapte pãcate de moarte. Aiciapare în compania leului ce simbolizeazã mândria, a ºarpeluicare trimite la invidie, a ursului ce este asimilat cu trândãvia, ºialte bestii rele.

Mai des, totuºi, castitatea, singurãtatea ºi nobleþeaunicornului sunt aspectele subliniate ulterior în heraldicã, înreprezentãrile sfinþilor ºi embleme. Printre sfinþi unicornul adevenit asociat cu Sfânta Justina pentru puritate ºi cu SfântulBoniface ca simbol al singurãtãþii ºi al vieþii monahale. A fostsimbolul Reginei Elisabeta I din motive evidente. A apãrut deasemenea devreme în braþele regale ale lui Sccotih, daroriginea lui nu este sigurã. Seton sugereazã cã se poate sã fifost introdus ca adept al cãsãtoriei lui James (Jacob) I cu Jane

Page 193: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 197

Beaufort, familia Beaufort în calitate de duci de Somersetshirel-au folosit. La Unificare, unicornul s-a integrat în braþeleregale ale amândoura. Anglia ºi Scoþia într-un desen dinantichitate, vãzut odatã pe pereþii vechiului Persepolis, undeunicornul s-a confruntat cu duºmanul sãu tradiþional, leul.Reusner în Emblemele sale (1581) a ales unicornul pentruemblema Vitrix casta fides (faþa fãrã patã victorioasã).

Puterile terapeutice atribuite unicornului au dat naºtereunui simbolism special. Aelian a spus despre cornulunicornului cã este antidotul pentru otravã. Bestiariile auelaborat ºi au popularizat aceastã idee. Ele vorbeau despre oapã care fusese otrãvitã de un dragon. Chiar în momentul încare toate animalele din pãdure se adunau sã bea, un unicorn aintrat în apã, a fãcut semnul crucii ºi a purificat apa. Aiciunicornul era Hristos; iar animalele erau pãcãtoºii care cãutauizbãvirea.

Proprietãþile miraculoase ale unicornului au devenitcunoscute peste tot. Timp de secole a fost un comerþ activ cuceºti de bãut, pivniþe de sare ºi linguri despre care se credea cãerau fãcute din corn de unicorn, dar e fapt, erau din narval.Multe catedrale ºi mulþi oameni bogaþi aveau un întreg cornprofilactic. Regina Elisabeta I avea unul în dormitorul ei de laWindsor care valora aproape zece mii de lire. Chiar târziu pe la1789, instrumente din „corn de unicorn” erau folosite pentru averifica mâncarea regalã dacã este otrãvitã în ritualul curþii dinFranþa. În manuscrisul italian din secolul al cincisprezecelea alPapei Gregoriu I, un unicorn ilustreazã un incident în viaþaSfântului Benedict. Povestea nu are nimic de-a face cuunicornul dar spune cum sfântul, din cauza puritãþii sale aputut sã detecteze otrava dintr-o felie de pâine pe cere i-otrimisese un duºman. Aceastã paralelã putea fi înþeleasãrepede.

În Renaºtere, scriitorii de embleme se refereau laproprietãþile curative ale unicornului. Bartholomew Alviano,erou al Bãtãliei de la Marignan, ºi-a luat embleme deoarece,conform lui Camerarius, ºi-a eliminat duºmanii aºa cumunicornul a eliminat otrava. Unicornul a mai servit de

Page 194: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu198

asemenea ca marcã pentru diferiþi tipografi ºi ca semn al unuifarmacist.

În timpurile moderne au existat diferite tentative de a„explica” unicornul. Zeckel, notând semnificaþia falicã acornului ºi diferitele discrepanþe din legenda virginei ºi aunicornului, se întreabã dacã unicornul poate fi egalat cusoarele în situaþia lui Oedip castrat de tatãl lui (vânãtorul)pentru rivalitatea sexualã. Concluzia lui este cã unicornul nureprezintã soarele ci animalul totem, care este tatãl:

Aceastã concluzie aparent contradictorie se va dovedicea mai apropiatã de adevãr. Vânãtoarea înseamnã acumomorârea sau castrarea tatãlui cu ajutorul mamei. Cei care suntdelegaþii regelui, vânãtorii, sunt grupul sorilor care vor ducetrofeul, animalul totem, viu sau mort, regelui care îi va luacornul. De ce regele? El este simbolul tatãlui. Este evident cãtatãl a fost omorât în timpul actului sexual cu mama.

Vechea ºi rãspândita credinþã cu privire la aceastãcreaturã complexã, ambivalentã, solitarã ºi mult cãutatã careavea în principal un singur corn magic a sugerat cã într-un timpprimitiv unicornul era simbolul unei eclipse totale de soare.

Le bestiaire d�amour263

I was captured also by smell, like THE UNICORNwhich falls asleep at the sweet smell of maidenhood. For suchis its nature that no beast is so cruel to capture. It has a horn inthe middle of its forehad which can penetrate all armor, so thatno one dares to attack or ambush it except a young virgin. Forwhen the unicorn senses a virgin by her smell, it kneels in frontof her and gently humbles itself as if to be service.Consequently, the clever hunters who knows its nature place amaiden in its path, and it falls asleep in her lap. And when it isasleep the hunters, who have not the courage to pursue it whileawake, come out and kill it.

263 Pennytoyal Press, Inc. 1985, pp.15-16.

Page 195: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 199

That is just how Love avenged itself on me. For I havebeen the haugtiest young man of my generation toward Love,and I thought I had never seen a women that I would wnt for myown, a women I would love as passionately as I had been toldone loved. Then Love, who is a clever hunter, put a maiden inmy path and I fell asleep at her sweetness and I died the sort ofdeath that is appropriate to Love, namely despair withoutexpectation of mercy. And so I say that I was capturedby smell,and my lady has continued to hold me since by smell, and Ihave abandoned my own will in pursuit of hers, like the beaststhat, after they have sensed the odor of THE PANTHER, willnot abandon it.

Am fost capturat tot dupã miros, asemeneaUNICORNULUI care adoarme la mirosul dulce al fecioriei.Pentru cã aºa este în natura lui cã nici o fiarã nu este aºa de greude capturat. Are un corn în mijlocul frunþii care poate penetraorice armurã, aºa cã nimeni nu îndrãzneºte sã îl atace sau sã îlîncolþeascã cu excepþia unei fecioare. Pentru cã atunci cândunicornul simte o virginã dupã miros, îngenuncheazã în faþa eiºi se umileºte ca ºi cum ar fi în la dispoziþia acesteia. Prinurmare, vânãtorii deºtepþi care îi cunosc firea pun o fecioarã încalea lui, ºi el adoarme în poala ei. ª i când adoarme, vânãtorii,care nu au curajul sã îl urmãreascã când e treaz, vin ºi îlomoarã.

ª i iatã cum s-a rãzbunat Dragostea pe mine. Pentru cãam fost cel mai trufaº tânãr din generaþia mea în ceea cepriveºte Dragostea, ºi am crezut cã nu am vãzut niciodatã vreofemeie pe care sã o doresc pentru mine, o femeie pe care sã oiubesc cu atâta pasiune cum auzisem eu cã se iubeºte. ApoiDragostea, care este un vânãtor deºtept, a pus o fecioarã în caleamea ºi am adormit la dulceaþa ei ºi am murit, o moarte careseamãnã cu Dragostea, adicã disperare fãrã a se aºtepta la nici oîndurare. ª i aºa spun cã am fost capturat de miros, ºi doamnamea a continuat sã mã þinã pânã când de miros mi-amabandonat propria voinþã în cãutarea voinþei ei, precum fiarele

Page 196: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu200

care, dupã ce au simþit mirosul PANTEREI, nu vor sã oabandoneze.

Bestiary264

The unicorn, which is also called rhinocerus in Greek,has this nature: it is a little beast, not unlike a young goat, andextraordinarily swift. It has a horn in the midlle of its brow, andno hunter can catch it. But it can be caught in the followingfashion: a girl who is a virgin is led to the place where it dwells,and is left there alone in the forest. As soon as the unicorn seesher, it leaps into her lap, and embraces her, and goes to sleepthere; then the hunters capture it and display it in the king’spalace. Our Lord Jesus Christ is the spiritual unicorn of whomit is said: “My beloved is like the son of the unicorns’ [Song ofSongs 2:9]; and in the psalm: “My horn shalt thou exalt like thehorn of an unicorn” [92:10]; and Zacharias said: “He hats raisedup un horn of salvation for us, in the house of his servantDavid” [Luke 1:69]. The single horn of the unicorn’s headsignifies what He Himself said: “I and my Father are one” [John10:30]; according to the Apostle, “The head of Christ is God” [ICorinthians 11:3]. He is called very swift, for neitherprincipalities nor powers, nor thrones nor lordships couldcapture Him, and not even the most cunning devil couldunderstand Him. But by the will of the Father alone Hedescended into the Virgin’s womb to save us. He is called aninsignificant creature because He humbled Himself in the flesh:He Himself said: “Learn of me, for I am meek and lowly inheart” [Mattew 11:29]. The unicorn often fights elephants; itwounds them in the stomach and kills them.

264Bestiary Being an english version of the Bodleian library, Oxford,M.s. Bodley 764 with all the original miniatures reproduced infacsimile. Translated and introduced by Richard Barber. The BoydellPress. Woorbridge. 1993, p. 37.

Page 197: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 201

Unicornul, numit, de asemenea, rhinocerus in limbagreacã, are aceastã naturã: este o fiarã micã nu altfel decât ocaprã tânãrã si foarte iute. Are un corn în mijlocul sprâncenei,ºi nici un vânãtor nu îl poate prinde. Dar poate fi prins în felulurmãtor: o fatã care este fecioarã este dusã în locul undelocuieºte el, ºi este lãsatã acolo singurã în pãdure. De îndatã ceunicornul o vede, sare în poala ei, ºi o îmbrãþiºeazã, ºi adoarmeacolo; apoi vânãtorii îl captureazã ºi îl duc în palatul regelui.Domnul nostru Isus Hristos este unicornul spiritual aºa cumeste spus: ”Cei dragi mie sunt ca fiul unicornului [CântareaCântãrilor 2:9]; ºi în psalm: „Cornul meu se va înãlþa ca ºicornul unicornului” [92:10]; ºi Zaharia a spus: „ºi ne-a ridicatun corn de mântuire, în casa slujitorului Sãu David” [Luca1:69]. Singurul corn de pe capul unicornului înseamnã ceea ceel însuºi a zis: „Eu ºi Tatãl una suntem.” [Ion 10:30]; conformApostolului, „Capul lui Hristos este Dumnezeu” [I Corinteni11:3]. Este numit foarte iute pentru cã nici principate niciputeri, nici tronuri nici domeniile lorzilor nu pot sã Îlcaptureze, ºi nici chiar cel mai viclean diavol nu poate sã Îlînþeleagã. Dar cu voia Tatãlui numai El a coborât în uterulFecioarei pentru a ne salva. Este numit creaturãnesemnificativã pentru cã El s-a umilit în carne: chiar El aspus: „Învãþaþi de la mine, cãci eu sunt blând ºi smerit cuinima” [Matei 11:29]. Unicornul se luptã adesea cu elefanþi; îirãneºte în stomac ºi îi omoarã.

Pilda cu inorogul265

(Ms. a. fol. 31 b-32a. Ms. b. fol. 36a-36b)Aceºta sã aseamãnã unui om, ce fugea de un inorog ºi

nu putea nici cum sã rabde ºi sã târpeascã strigarea ºi zberetulglasului lui, celui groaznec ºi înfricoºat, ce fugia tare, ca sã nucumva sã-l ajungã ºi sã-l mãnânce, ºi aºa fugind, cãzu într-ogroapã mare; ºi deaca cãzu într-însa, el aflã acolo un copaciu,

265Neagoe Vodª: ˛nvªþªturi în M. Gaster, Chrestomatie românª ,vol. I, Leipzig - Bucureºti, F.A.Brockhaus – Socec� &Co, 1891, pp.165-166.

Page 198: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu202

ºi sã apucã de sã urcã într-însul, ºi stãtu cu picioarele pre niºteramuri, ºi gândea cã va fi în pace, fãrã nici o grijã. Iar deacã sãurcã el ºi cãutã la rãdãcina acelui copaciu ºi vãzu doi ºoarici,unul era albu ºi altul neagru, ºi rodea totdeauna acel copaciu încare era el. ª i atãta îl rosese cãt numai puþinel îi era ca sã nucaz(ã) jos. Deci cãutã în fundul acei gropi, ºi vãzu un ºarpemare ºi groaznec, ºi unde sufla iºa din gura lui parã de focu, ºivinea cu gura cãscatâ, ºi cu dinþii rânjiþi, numai sã-l înghiþã. ª ideacii iar cãutã spre partea în cotro sta el cu picioarele, ºi vãzu3??? capete de aspidã, unde cã ivirã din malul acela, ce era. ª iiar cãutã în sus, ºi vãzu, unde pica dintr-o ramurea aceluicopaciu, câte o picãturã de miere. ª i deaca vãzu acea puþinãmiere, uitã de a-ºi mai aduce aminte de acele rãutãþi multe, ce-lîncungiurase; cã dinafarã de acea groapã, sta inorogul, sta sã-lmãnânce; iar în fundul gropii, rânja acel ºarpe groaznec, ca sã-lînghiþã; iar copaciul în care cã urcase, era puþinel numai ca sãcazã; iar picioarele ºi le pusese pe niºte ramuri, uscate ºiputrede. ª i uitã aceste rãutãþi, ºi greutãþi toate, ºi sã pornii spreacea puþinã (miere) ce pica dintr-acea ramaur(ã).

Tâlcul: aceasta iaste închipuirea celor ce sã înºalã cuînºãlãciunea lumii aceºtea, care acum þi-o voiu tâlcui. Inorogulsemneazã moartea, care goneºte sã ajungã pre tot neamul luiAdam; iar acea groapã mare, iaste lumea aceasta, care iasteplinã de cursele morþii; iar copaciul acela, carele-l rodeatotdeauna acei ºoareci, de carele sã apucase acel om de sãþinea, acelaiaste viiaþa a fieºte cãrue om, ºi sã scurteazã trecândziua ºi noaptea, ºi sã apropie de sfârºit; iar acele 4???? capetede aspidã, semneazã 4???? stihii, din care sã tocmeºte trupulomului; care de le va purta cineva rãu ºi cum nu sã cade, decisã va rãsipi tocmirea trupului; iar focul acela, ce iºa dinsuflarea acelui ºarpe, acela semneazã groaznici ºi cumplitemaþe ale iadului, care aºteaptã, sã îng(h)iþã ºi sã amistuiascãpre cei, ce iubescu mai vârtos frumuseþea ºi cinstea luiiaceºtea, decât bunãtatea veacului ce va sã fie; iar acea picãturãde miere semneazã, dulceþile lumii aceºtia, cu care amãgeaºteºi înºalã pre prietenii sãi, ºi nu-i lasã sã sã grijascã de spãsenieºi mântuirea sufletelor.

Page 199: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 203

Parabola inorogului266

Un om fugiia de faþa unui inorog, carele, neputândrãbda glasul zberãtului lui ºi ale groaznecelor rãcnituri, fugiiiatare ca sã nu-l mãnânce.

Deci alergând el repede, cãzu într-o prãpastie foartemare ºi adâncã. ª i cãzând într-însa, îº întinsã mâinile de sãapucã de un copaciu ºi sã þinea prea tare. Iarã picioarele leînþepeni între niºte gemãnãri, pãrându-i-sã cum cã de.acii iasteîn pace ºi întru tãrie, fãrã de grijã ºi fãrã de fricã.

Iarã când cãutã el în jos, la rãdãcina copaciului, vãzudoi ºoareci, unul albu ºi unul negru, rozind la rãdãcinacopaciului, de carele sã þinea el, atâta întru cât sã apropiiasã depuþin rãmãsese sã surpe copaciul. Dupã aceia cãutând în fundulprãpastiei, vãzu un ºarpe foarte mare ºi groaznec la vedere,suflând cu foc ºi înfricoºat, încolãcindu-sã. ª i cumplit cãscagura ºi veniia sã-l înghiþã.

Iarã dupã aceia cãutând iar㺠la acea ramurã pe careaîº întãrisã picioarele el, vãzu patru capete de aspidã ieºinddintru acel mal lângã carele sta el.

Iarã deaca îº ridicã ochii sãi în sus, vãzu picând dinramura acelui copaciu puþinea miiare. Deci pãrãsi de a sã maigriji de nevoile ce-l cuprinsese: cum dinafarã îl cãuta inorogulsã-l mãnânce, iarã dedesupt ºarpele acel mare cãsca gura sã-lînghiþã, iarã copaciul de carele sã apucasã era numai cât depuþin sã se surpe. Acestea ºi ca acestea multe rãutãþi uitându-le, sã pornisã spre dulciaþa aceii puþinele mieri.

266Varlaam ”i Ioasaf, cap. 12, în Cªrþile populare în literaturaromâneascª , 1963, Bucureºti, Editura pentru Literaturã, pp. 294-295.

Page 200: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu204

BIBLIOGRAFIE SELECTIVˆ

• ***, Alexandria, [s.a.], Ediþie îngrijitã, cu o prefaþã, glosarºi note de Dan Simonescu, Ediþia a II-a revãzutã, [s.l.],Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã.

• ***, Alexandria. Esopia, 1960, Ediþie revãzutã ºi îngrijitã,de Mihail Sadoveanu, Cuvânt înainte de Mitu Grosu, [s.l.],Editura de Stat pentru Literaturã ºi Artã.

• ***, Alexandria, 1966, text revãzut de Mihail Sadoveanu,Prefaþã de I. C. Chiþimia, Bucureºti, Editura pentruLiteraturã.

• ***, The medieval Alexander, 1956, Edited by D. J. A.Ross, Cambridge at the University Press.

• ***, Auctorum graecorum et latinorum opusculaselecta. Aristotelis epistularum fragmenta cumtestamento, MCMLXI, Fasciculus III, Edidit et ilustravitMarianus Plezia, Varsoviae, Pañstwowe WydawnictwoNaukowe.

• Altman, Janet La politique de l�art Øpistolaire au XVIII-esiŁcle, în vol. Art de la lettre. Art de la conversation àl�Øpoque classique en France, Actes du colloque deWolfenbüttel octobre 1991, 1995, publié par Bernard Brayet Christoph Strosetzki, Editura Klincksieck.

• Les Arts PoØtiques du XII-e et du XIII-e y, Recherdheset documents sur la Technique littéraire du moyen age,1962, Paris, Libraire Honoré Champion.

• Bãlan, I., Limba cªrþilor biserice”ti, Studiu istoric ”iliturgic, 1914, Blaj, Tipografia Seminarului TeologicGreco-Catolic.

• Beer, Jeanette M. A., Narrative Conventions of Truth inthe Middle Ages, 1981, Genève, Librarie Droz S.A.

• Biblia adecª Dumnezeiasca Scripturª a Vechiului ”i aNoului Testament, 1988, Bucureºti, Editura InstitutuluiBiblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,.

Page 201: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 205

• Biblia 1688 - Pars I, Genesis � Monumentala linguaedacoromanorum, 1988, Iaºi, Editura Universitãþii “Al. I.Cuza”.

• Biblia sau Sfânta Scripturª , 1988, Societatea BiblicãInterconfesionalã din România.

• Bogdan, Damian P., 1938, Diplomatica slavo-românª dinsecolele XIV ”i XV, Bucureºti, M.O., ImprimeriaNaþionalã.

• Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, Bucureºti,Editura Humanitas, 2000.

• Cantemir, Dimitrie, 1974, Opere complete – Istoriaieroglificª , vol. IV, ediþie criticã îngrijitã de Virgil Cândea;text stabilit de Stela Toma, studiu introductiv, comentarii ºinote de N. Stoicescu, Bucureºti, Editura Academiei.

• Cantemir, Dimitrie, 1976, Descrierea Moldovei, Bucureºti,Editura Minerva.

• Cartojan, Nicolae, 1980, Istoria literaturii române vechi ,Ediþie îngrijitã de Dan Simonescu ºi Dan Zamfirescu,Bucureºti, Editura Minerva,.

• Cartojan, Nicolae, 1974, Cªrþile populare în literaturaromânª , Vol. I-II, Ediþie îngrijitã de Al. Chiriacescu,Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã.

• ***, Cªrþile populare în literatura româneascª , 1963,Bucureºti, Editura pentru Literaturã.

• Cândea, Virgil, 1979, Raþiunea dominantª. Contribuþii laistoria umanismului românesc , Cluj-Napoca, EdituraDacia.

• Cândea, Virgil, 1963, O epigramª greceascª tradusª despªtarul Nicolae Milescu, în “Limba Românã”, anul XII,nr. 3.

• Cândea, Virgil, 1963, Tratatul despre raþiuneadominantª , în Viaþa Româneascã, XVI, nr. 3.

• Cavillac, Cécile, 1995, Vraisemblance pragmatique etautoritØ fictionnelle, în Poetique, nr. 101, Paris, Seuil.

Page 202: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu206

• Cernovodeanu, Paul, Constantiniu, Florin (coordonatori),1989, Constantin Brâncoveanu , Bucureºti, EdituraAcademiei Republicii Socialiste România.

• Chenu, M.-D., 1957, La thØologie au XIIe siŁcle, Paris(Vrin).

• Chiþimia Ion C., Toma, Stela, coordonatori, 1984,Crestomaþie de literaturª românª veche , Cluj-Napoca,Editura Dacia.

• Chivu, Gheorghe, 1995, O variantª ignoratª a româneiliterare moderne - limbajul bisericesc, în Limba românã,XLIV (1995), nr 9-12.

• Chivu, Gheorghe, 1997, Consideraþii asupra limbajuluibisericesc actual, Bucureºti, Editura Academiei Române.

• Chivu, Gh., 2000, Limba românª de la primele textepânª la sfâr”itul secolului al XVIII-lea , Bucureºti, EdituraUnivers Enciclopedic.

• Cioculescu, ª erban, 1966, Varietªþi critice , Bucureºti,Editura pentru Literaturã universalã.

• Corfus, Ilie, 1979, Documente privitoare la istoriaRomâniei culese din arhivele polone , Secolul al XVI-lea,Bucureºti, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia.

• Cornea, Andrei, 1984, Mentalitªþi culturale ”i formeartistice în epoca romano-bizantinª (300-800), Bucureºti,Editura Meridiane.

• Corti, Maria, 1981, Principiile comunicªrii literare ,Bucureºti, Editura Univers.

• Costin, Miron, 1958, Letopiseþul Þªrii Moldovei de laAron vodª încoace , Ediþie criticã de P. P. Panaitescu,Bucureºti, Editura pentru Literaturã ºi Artã.

• Coteanu, Ion, 1981, Structura ”i evoluþia limbii române(De la origini pânª la 1860), Bucureºti, Editura AcademieiR.S.R.

• Curtius, Ernst Robert, 1970, Literatura europeanª ”i Evulmediu latin, Bucureºti, Editura Univers.

Page 203: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 207

• ***, 1979, Documente ”i însemnªri române”ti din secolulal XVI-lea Text stabilit ºi indice de Gheorghe Chivu,Bucureºti, Editura Academiei Republicii SocialisteRomânia.

• Dragomirescu, Gh. N., 1995, Dicþionarul figurilor de stil,Bucureºti, Editura ª tiinþificã.

• Dragoº, Elena, 2000, Introducere în pragmaticª , Cluj,Editura Casa Cãrþii de ª tiinþã.

• Ducrot, Oswald; Schaeffer, Jean-Marie, 1996, Nouldicþionar enciclopedic al ”tiintelor limbajului, Bucureºti,Editura Babel.

• Duggan, Joseph J., 1987, Medieval Epic as PopularHistoriography : Appropriation of HistoricalKnowledge in the Vernacular Epic în Grundriss derromanischen literaturen des mittelalters (GRLM), Lalitterature historiographique des origines a 1500, Vol.XI, Tom I (partie historique), Heidelberg.

• Duþu, Alexandru, 1968, Coordonate ale culturiiromâne”ti în secolul XVIII , (1700-1821). Studii ºi texte,Bucureºti, Editura pentru Literaturã.

• Duþu, Alexandru 1972, Sintezª ”i originalitate în culturaromânª , Bucureºti, Editura Enciclopedicã Românã.

• Duþu, Alexandru, 1978, Cultura românª în civilizaþiaeuropeanª modernª , Bucureºti, Editura Minerva.

• Duþu, Alexandru, 1979, Modele. Imagini. Priveli”ti, Cluj-Napoca, Editura Dacia.

• Duþu, Alexandru, 1982, Literatura comparatª ”i istoriamentalitªþilor , Bucureºti, Editura Univers.

• Einhorn, Jürgen W., 1976, Spiritalis unicornis, DasEinhorn als bedeutungsträin literatur und kunst desmittelalters, München, Wilhelm Fink Verlag.

• Eminescu, Mihai, 1905, Scrieri politice ”i literare, vol. I,ediþia I. Scurtu, Bucureºti.

• Ferriol, de, 1870, Correspondance, Anvers TypographieJ.-E. Buschmann.

Page 204: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu208

• Florentini, Bene, MCMLXXXIII, Candelabrum, ediditGian Carlo Alessio, Patavii in �dibus Antenoreis.

• Florescu, Vasile, 1968, Conceptul de literaturª veche ,Bucureºti, Editura ª tiinþificã.

• Florescu, Vasile, 1973, Retorica ”i neoretorica. Genezª;Evoluþie; Perspective , Bucureºti, Editura AcademieiRepublicii Socialiste România.

• Gaster, M., 1891, Chrestomatie românª , vol. I, Leipzig -Bucureºti, F.A.Brockhaus – Socec� & Co.

• Genette, Gérard, 1978, Figuri, Bucureºti, Editura Univers.• Genette, Gérard, 1994, Introducere în arhitext. Ficþiune ”i

dicþiune , Bucureºti, Editura Univers.• Gheþie, Ion, 1975, Baza dialectalª a românei literare ,

Bucureºti, Editura Academiei.• Gheþie, Ion, 1978, Istoria limbii române literare ,

Bucureºti, Editura ª tiinþificã ºi Enciclopedicã.• Gheþie, Ion, 1982, Introducere în studiul limbii române

literare, Bucureºti, Editura ª tiinþificã ºi Enciclopedicã.• Gheþie, Ion, coordonator, 1997, Istoria limbii române

literare. Epoca veche (1532-1780), Bucureºti, EdituraAcademiei Române.

• Ghibu, Onisifor, 1905, Limba nouªlor c ªr þi biserice”ti,Sibiu.

• Greceanu, Radu, 1984, Cronica, Cronicari munteni, 3,Bucureºti, Editura Minerva.

• Ãóäçèé, Í .Ê., 1952, Õðåæòî ì àòŁÿ ï î äð å â í å Ø ðóææŒ î غŁòåðàòóðå XI-XVII âåŒ î â, Ì îñêâà, Ãîñóäàðñòâåí í îåó÷åáí î- ïåäàãîãè÷åñêîå èçäàòåëüñòâ î Ì èí èñòåðñòâàÏ ðîñâå ùåí èÿ ÐÑÔÑÐ.

• Ionescu-Ruxãndoiu, Liliana, 1995, Conversaþia: structuri”i strategii, Sugestii pentru o pragmaticª a româneivorbite, Bucureºti, Editura All.

• Ionescu, ª tefan; Panit I. Panait, 1969, Constantin VodªBrâncoveanu , Bucureºti, Editura ª tiinþificã.

Page 205: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 209

• Iorga, Nicolae, 1999, Scrisori de boieri. Scrisori dedomni, Ediþie îngrijitã de Ruxandra Mihãilã, EdituraEurosong & Book.

• Iorga, Nicolae, 1915, Faze suflete”ti ”i cªrþireprezentative la români cu specialª privire la legªturile�Alexandriei� cu Mihai Viteazul , în Analele AcademieiRomâne, secþ. ist., s. II, tom 37, ºedinþa de la 15/25 mai1915.

• Iorga, Nicolae, 1922, Partea Olteniei în literaturaromâneascª , în Arhivele Olteniei, I, nr.1.

• Iorga, Nicolae, [1981], Istoria românilor prin cªlªtori ,Bucureºti, Editura Eminescu.

• Irimia, Dumitru, 1986, Structura stilisticª a limbiiromâne contemporane , Bucureºti, Editura ª tiinþificã ºiEnciclopedicã.

• Irimia, Dumitru, 1999, Introducere în stilisticª, Iaºi,Editura Polirom.

• Istrate, Ion, [s.a.], Relaþia epicª , [s.l.], Editura Napoca Star.• Kupper, Jean-Louis, 1987, Pouvoir et lØgitimation � Haut

Moyen ´ge în Grundriss der romanischen literaturendes mittelalters (GRLM), La litteraturehistoriographique des origines a 1500, Vol. XI, Tom I(partie historique), Heidelberg.

• Mareº, Alexandru, coordonator, 1994, Crestomaþia limbiiromâne vechi , volumul I (1521-1639), Bucureºti, EdituraAcademiei Române.

• Marino, Adrian, 1987, Hermeneutica ideii de literaturª ,Cluj-Napoca, Editura Dacia.

• Mazilu, Dan Horia, 1987, Proza oratoricª în literaturaromânª veche , (Renaºterea. Barocul) Partea a II-a,Bucureºti, Editura Minerva.

• Mazilu, Dan Horia, 1991, Vocaþia europeanª a literaturiiromâne vechi , Bucureºti, Editura Minerva.

• Mazilu, Dan Horia, 1994, Recitind literatura românªveche, vol. I, Bucureºti, Editura Universitãþii Bucureºti.

Page 206: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu210

• Mazilu, Dan Horia, 1999, Noi despre Ceilalþi. Fals tratatde imagologie, Iaºi, Editura Polirom.

• Mazilu, Dan Horia, 2001, Dimitrie Cantemir. Un prinþ alliterelor, Bucureºti, Editura Elion.

• Mazilu, Dan Horia, 2001, Un �Dracula pe careOccidentul l-a ratat� , Bucureºti, Editura Floarea Darurilor.

• Mazilu, Dan Horia, 2003, Voievodul dincolo de salatronului, Iaºi, Polirom.

• Mihãilescu, Gabriel, 2002, Universul baroc al �Istorieiieroglifice�. ˛ntre retoricª ”i imaginar , Bucureºti, EdituraFundaþiei Naþionale pentru ª tiinþã ºi Artã.

• Moeschler, Jacques; Reboul, Anne, 1999, Dicþionarenciclopedic de pragmaticª , Cluj, Editura Echinox.

• Moraru, Mihai; Velculescu, Cãtãlina, 1976, Bibliografiaanaliticª a cªrþilor populare laice, Partea I, Bucureºti,Editura Academiei R.S.R.

• Moraru, Mihai, 1997, De nuptiis Mercurii et Philologiae,Bucureºti, Editura Fundaþiei Culturale Române.

• Morawski, Joseph, 1925, Proverbes francais anterieursau XV e siecle, Paris, Champion Editeur.

• Munteanu, ª tefan, Þâra, Vasile, 1983, Istoria limbiiromâne , Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã.

• Munteanu, ª tefan; Oancea, Ileana; David, Doina; Þâra,Vasile, 1978, Crestomaþie româneascª, Texte de limbãliterarã, Bucureºti, Editura Didacticã ºi Pedagogicã.

• Neculce, Ion, 1975, Letopiseþul Þªrii Moldovei, Bucureºti,Editura Minerva.

• Negrici, Eugen, 1972, Naraþiunea în cronicile lui Gr.Ureche ”i Miron Costin, Bucureºti, Editura Minerva.

• Noul Testament (1648-1988), 1988, Editura MitropolieiAlba-Iulia.

• Oancea, Ileana, 1988, Istoria stilisticii române”ti ,Bucureºti, Editura ª tiinþificã ºi Enciclopedicã.

• Petre Pârvan, Luiza, 2000, Don Quijote un metaroman,Piteºti – Braºov – Cluj-Napoca, Editura Paralela 45.

Page 207: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 211

• Petre Pârvan, Luiza, 2002, Strategii textuale ”iargumentative în �Þiganiada� Piteºti, Editura Pygmalion.

• Podlacha, W., Nandris, Gr., 1985, Umanismul picturiimurale postbizantine, Bucureºti, Editura Meridiane.

• Rãdulescu, Ion Heliade, 1943, Opere, tomul II, ediþia D.Popovici, Fundaþia Regalã.

• Ricœur, Paul, 1996, Istorie ”i adevªr , Editura Anastasia.• The Romances of Alexander, 1991, translated by Dennis

M. Kratz, New York & London, Garland Publishing, Inc.• Ross, David J. A., [s.a.], Alexander Historiatus, A Guide

to medieval illustrated Alexander Literature, [s.l.],Athenäum.

• Ross, D. J. A., 1985, Studies in the Alexander romance,London, The Pindar Press.

• Schulze-Busacker, Elisabeth, 1985, Proverbes etexpressions proverbiales dans la littØrature narrative duMoyen ´ge français, Recueil et analyse, Genève-Paris,Editions Slatkine.

• Strubel, Armand, 2002, � Grant senefiance a�: AllØgorie etlittØrature au Moyen ´ge, Paris, Honoré ChampionÉditeur.

• Sorohan, Elvira, 1978, Cantemir în cartea ieroglifelor,Bucureºti, Editura Minerva.

• Sorohan, Elvira, 1997, Introducere în Istoria literaturiiromâne, Iaºi, Editura Universitãþii “Al. I. Cuza”.

• Scarlat, Mircea, 1976, Introducere în opera lui MironCostin, Bucureºti, Editura Minerva.

• Schmitz, Dietmar, 1995, La theorie de l�art epistolaire etde la conversation, în vol. Art de la lettre. Art de laconversation à l�Øpoque classique en France, Actes ducolloque de Wolfenbüttel octobre 1991, publié par BernardBray et Christoph Strosetzki, Editura Klincksieck.

• Simonescu, Dan, 1965, Romanul popular în literaturaromânª medievalª , Bucureºti, Editura Didacticã ºiPedagogicã.

Page 208: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Laura Bªdescu212

• ª tefãnescu, I. D., 1973, Iconografia artei bizantine ”i apicturii feudale române”ti, Bucureºti, Editura Meridiane.

• Thiry, Claude, 1987, Historiographie et actulitØ (XIV etXV siŁcles) în Grundriss der romanischen literaturendes mittelalters (GRLM), La litteraturehistoriographique des origines a 1500, Vol. XI, Tom I(partie historique), Heidelberg.

• Þarãlungã, Ecaterina, 1989, Dimitrie Cantemir �Contribuþii documentare la un portret , Bucureºti,Editura Minerva.

• Þepelea, Gabriel, 1963, Câteva precizªri în legªturª cuizvoarele ”i glosele Noului Testament de la Bªlgrad , înLimba Românã, nr. 3, XII.

• Þepelea, Gabriel, 1963, Versuri în metru antic în �Bibliade la Bucure”ti� , în Limba Românã, XII, nr. 1.

• Þepelea, Gabriel, 1970, Studii de istorie ”i limbª literarª ,Bucureºti, Editura Minerva.

• Þepelea, Gabriel, 1989, Opþiuni ”i retrospective,Bucureºti, Editura Eminescu.

• Þepelea, Gabriel, 1994, Pentru o nouª istorie a literaturii”i culturii române vechi , Bucureºti, Editura Tehnicã, 1994.

• Vasilescu, Mircea, 2001, �Iubite cetitoriule...�. Lecturª,public ”i comunicare în cultura românª veche , Piteºti-Bucureºti-Braºov-Cluj-Napoca, Editura Paralela 45.

• Velciu, Dumitru, 1968, Ion Neculce, Bucureºti, EdituraTineretului.

• Velciu, Dumitru, 1995, Miron Costin. Raporturileliterare cu contemporanii ”i posteritatea saistoriograficª , Bucureºti, Editura Minerva.

• Velculescu, Cãtãlina, 1988, ˛ntre scriere ”i oralitate,Bucureºti, Editura Minerva.

• Vighi, Daniel, 1998, ˛ntre hanger ”i sofa, Literatura înepoca veche româneascª , Timiºoara, Editura Marineasa.

• Vinsauf of, Geoffrey, 1968, Documentum de modo et artedictandi et versificandi (Instruction in the Method andArt of Speaking and Versifying), Translated from the

Page 209: Curs Literatura Romana Veche - Laura Badescu

Literaturª românª veche. Repere semnificative 213

Latin, with an Introduction by Roger P. Parr, Milwaukee,Wisconsin, Marquette University Press.

• Wieruszowski, Helene, The Medieval University, Masters,Students, Learning, Princeton, New Jersey, Toronto –London – New York, D. Van Nostrand Company, INC.

• Zafiu, Rodica, 2001, Stilul epistolar, în România literarã,nr. 10-16 ianuarie, anul XXXIV, nr. 1.

• Zamfirescu, Dan, 1973, Neagoe Basarab ”i ˛nvªþªturilecªtre fiul sªu Theodosie , Bucureºti, Editura Minerva.