CURS LEGUMICULTORPARTICULARITATILE ECOLOGICE ALE PLANTELOR LEGUMICOLE

PREMISELE ECOLOGICE ALE PRODUCTIEI DE LEGUME

Premisele ecologice ale plantelor rezulta din interactiunea factorilor climatici, edafici si biologici ai mediului ambiant cu locul si modul de cultivare ale plantelor respective. Cerintele plantelor legumicole fata de factorii de vegetatie s-au format de-a lungul timpului si sunt bine consolidate. Desfasurarea normala a proceselor metabolice din plante se realizeaza numai daca se asigura conditiile de mediu in care acestea sau format iar prin schimbarea acestora se poate zdruncina ereditatea plantelor fiind plosibila dirijarea cresterii si dezvoltarii in directii dorite pentru cresterea prod 838j91i uctiei. Pentru fiecare specie se ia in considerare un optim ecologic ca ansamblu al conditiilor in care planta creste si se dezvolta normal. Cea mai mare insemnatate pentru atingarea acestui nivel o au factorii climatici si mai ales radiatia solara, regimul apei si al hranei din sol, continutul in dioxid de carbon al aerului. Optimul ecologic mai presupune un optim climatic de aprovizionare a plantelor cu elemente chimice necesare dar si absenta factorilor chimici inhibitori sau poluanti, dar si inlaturarea agentilor patogeni, parazitiilor, buruienilor. Trebuie avut in vedere ca factorii de vegetatie actioneaza in complex fiind intr-o permanenta interdependenta.

Un exemplu : se stie ca in conditiile de irigare plantele consuma mai multe elemente nutritive si atunci vom creste dozele de ingrasaminte si un sistem adecvat de lucrari a solului.

RELATIILE PLANTELOIR LEGUMICOLE CU FACTO RII DE MEDIU SI POSIBILITATILE DE DIRIJARE ALE ACESTOR

RADIATIA SOLARA este principala sursa de energie careasigura caldura necesara cresterii si dezvotarii plantelor. La noi in tara datorita asezarii geografice din valoarea totala a radiatiei solare, vara se inregistreaza 40-42% ; primavara 2931% ; toamna 18-20%, iar iarna numai 9-10%. Radiatia solara luminoasa, singura care poate influenta fotosinteza 45%, din totalul radiatiei solare globale, iar din aceasta doar 36% este absorbita de 1 frunze. Randamentul energetic al fotosintezei este suficient de ridicat pentru a face din regnul vegetal un excelent captator si producator de energie. Prin selectie se poate ameliora rata conversiei energiei luminoase in energie chimica si depinde asigurarea altor factori cu caracter limitativ ca : umiditatea, elementele nutritive din sol, nivelul temperaturilor, intensitatea vanturilui, continutul in dioxid de carbon al aierului. La nivelul mai multor culturi randamentul energetic al fotosintezei este apreciat in valoarea 'indicelui foliar' care este raportul intre suprafata totala a frunzelor si suprafata totala a terenului ocupat. Exemplu : plantele cu port erect (drept), indicele foliar are o valoare de 7-8 m frunze/msol, fata de cale cu port tarator cu 3-4 m frunze/m.

De ce este importanta cunoasterea valorilor radiatiei solare? Este importanta in zonarea culturilor si amplasarea serelor. Pe teritoriu tarii noastre, in camp valoarea radiatiei zilnice asigura cerintele plantelor fiind superioara nivelului decompensatie al fotosintezei (100 kwh/m), iar vara valoarea radiatiei luminoase sunt mai mari de 500-600kw/m. Judetul Constanata prin amplasarea la malul marii, valoarea radiatiei luminoase este mai mare ca media pe tara asigurand conditii optime pentru amplasarea solariilor si serelor. Valoarea radiatiei zilnice in sere este influentat de perioada anului - ianuarie, decembrie, noiembrie, fiind mai mic, apoi de natura materialului de acoperire a serelor cea mai buna fiind sticla cu un coeficient de transmisie de 0,8, dar si depunerile de praf, fum, zapada, unde transparenta initiala scade cu 20-30%. Fiind factor cosmic radiatia solara este greu de dirijat, dar putem folosi unele masuri tehnologice cum ar fi : cultivarea speciilor si soiurilor de plante cu o mai buna expozitie a frunzelor la radiatiile solare, asigurarea plantelor cu apa si elemente nutritive, protezarea plantelor cu culise contra vantului, practicarea culturilor succesive, suplimentarea aerului din sere cu CO2.

LUMINA este un factor determinant in viata plantelor legumicole ceactioneaza asupra plantelor prin : intensitate, durata, compozitie spectrala. Dar variatiile acestor parametri nu se pot dirija decat in mica masura - lumina este considerata factor limitativ. Lumina este suportul energetic al fotosintezei, al formarii si stucturii anatomice a masei biologice, iar numeroase procese metabolice si fiziologice ca : sinteza pigmentilor, a glucidelor, proteinelor, vitaminelor, enzimelor, inchiderea si deschiderea stomatelor, respiratia, transpiratia, formarea elementelor de rod, sunt influentate de lumina. Cunoasterea relatiilor plantelor cu lumina are importanta in zonarea culturilor, stabilirea epocilor optime de infiintare a culturilor in camp, in spatii protejate in vederea esalonarii productiei, intocmirea schemelor de culturi succesive si asociate, procesul de producere a

rasadurilor, stabilirea schemelor de infiintare a culturilor, a densimii plantelor.

INTENSITATEA LUMINII influenteaza durata si ritmul dedesfasurare al proceselor fiziologice si in primul rand cresterea plantelor. Cu cat lumina este mai intensa creste viteza reactiilor chimice la nivelul celulelor, procesele fiziologice din plante se desfasoara mai rapid. 2

Plantele legumicole se dezvolta bine la o intensitate de 20-30 mii de lucsi. Cunoasterea nivelului minim al intensitatii luminii de la care incepe activitatea fiziologica pentru fiecare specie are importanta la alegerea zonelor de cultura, a epociilor de infiintare a culturilor in camp si sere, a speciilor in culturile asociate, aplicarea unor lucrari de ingrijire. Dupa aceste criterii plantele legumicole se clasifica astfel : pretentioase la lumina necesita 8000 lucsi : tomate, ardei, vinete, bame, fasole, castravati, pepeni galbeni, pepeni verzi, etc. mediu pretentioase la lumina necesita 4000-6000 de lucsi : morcov, patrunjel, telina, varzoase, salata, spanac, ridichi. putin pretentioase la lumina necesita 2000-3000 lucsi : plante perene, ceapa verde, sfecla pentru frunze, macrisul. nepretentioase necesita lumina pentru formarea partilor comestibile : andivele, sparanghelul, ciupercile, cordonul, telina de petiol.

-

Care este concluzia - speciile din prima grupa se vor cultiva in zonele cele mai favorabile din sudul tarii, iar plantele mai putin pretentioase in nordul tarii.

Plantele nepretentioase se cultiva in spatii special amenajate. Ce arata experienta - cresterea intensitatii luminii reduce numarul nodurilor si fruze la tomate pana la prima inflorescenta, la ardei are loc o corelatie pozitiva intre vigoarea rasadurilor si cantitatea de lumina primita de plante, iar la varza productiila de capatani creste direct proportional cu cantitatea de lumina. INSUFICIENTA LUMINII are efect negativ asupra plantelor provocand etiolarea acestora, incetineste ritmul de crestere, prelungeste vegetatia, intarzie recoltarea, florile avorteaza. La rasaduri duce la etiolare, au aspect clorozat, se alungesc si sunt sensibile la boli. EXCESUL DE LUMINA favorizeaza pierderi de apa din tesuturile plantelor, se reduce fotosinteza creste respiratia si transpiratia care determina ofilirea plantelor. Apoi excesul de lumina este daunator cand scoatem rasadurile de la lumina insuficienta in camp la lumina puternica ce produce un soc fiziologic. Evitarea acestuia se face prin calirea rasadurilor si adaptarea treptata timp de 8-10 zile. DURATA PERIOADEI DE ILUMINARE reprezinta sensibilitatea specifica a plantelor la durata zilnica de lumina si influenteaza dezvoltarea diferitelor organe mai ales a mugurilor florali, inflorescentelor si florilor. Pentru inducerea initierii florale fiecare specie necesita un numar de zile minim numit Pragul fotoperiodic, iar granita luminii zilei dintre domeniul inductiv si cel neinductiv este considerata ca 'lungimea critica a zilei'. Tinand cont de aest criteriu plantele legumicole se clasifica astfel : plante de zi scurta - in zone cu clima tropical la care inductia florala impune o perioada de intumeric si este posibila sau accelerata daca durata zilnica de iluminare nu atinge lungimea de 12-14 ore : tomate, ardei, vinete, castraveti, pepeni, bame, fasole.

-

plante de zi lunga in zone cu clima temperat la care dezvoltarea mugurilor floriferi este posibila sau acelerata daca durata zilnica de iluminare depaseste lungimea critica de 1618 ore. Nu necesita perioada de intuneric aceste pante 3

-

pot inflorii si la lumina continua ca : varza, salata, cicoarea, ceapa, mararul, mazarea. plante neutre nu au reactii indiferent de luminozitate : sparanghelul, soiuri de salata, spanac, fenicul, tomate. plante intermediare : zi lunga- scurta, sau zi scurta-lunga : anghinarea, telina, morcovul.

-

Dar mai sunt situatii ca la cartof, desi dezvoltarea florilor este indusa de zilele lungi, formarea si cresterea tuberculilor are loc in conditii de zi scurta.Pentru a intra in repaus vegetativ cartoful necesita zi scurta. Cultivate in alte conditii de lungime a zilei decat cele optime, plantele legumicole isi modifica perioada de vegetatie, isi maresc durata pana la inflorire si fructificare sau nu fructifica. Concluzia : plantele de zi lunga : salata, spanacul, ridichea de luna, ceapa verde, conopida, dau rezultate daca se cultiva primavara si toamna cand zilele scurte determina prelungirea vegetatiei si intarzierea tulpinilor florifere. CALITATEA LUMINII Plantele legumicole au reactie specifica fata de calitatea luminii. Astfel la la lumina alba plus radiatiile infrarosii, grabeste inflorirea la tomate, contriguie la cresterea numarului de flori. La sere si solarii materialul de acoperire modifica calitatea luminii, se stie ca sticla retine mai mult raiatiile ultraviolete, in timp si materialele plastice pe cele infrarosii cu repercursiuni asupra capacitatii de izolare termica.

Din experienta trebuie sa folosim folii de plastic de diferite culori si materiale. Cele mai bune rezultate la cultura de tomate sau obtinut cu folii de culoare galbena, salata si cicoare cu folii de culoare albastra. La producerea rasadului : la salata - galben deschis; la tomate - galben, albastru, rosu; la ardei - galben inchis, albastru deschis;

OPTIMIZAREA REGIMULUI DE LUMINA La culturi efectuate in canp, masurile sunt : zonare si alegerea terenurilor, perioadele optime de infiintare a culturilor, desimea plantelor si combaterea buruienilor, lucrari specifice: defolierea, sustinerea plantelor, copilit, scheme de plantare, orientarea randurilor, In spatii acoperite (sere, solaria, rasadnita) avem masuri directe: amplasarea constructiilor in zone favorabile; constuirea corespunzatoare; orientarea corecta a constructiilor pe directia N-S; folosirea materialelor de acoperire cu trasparenta maxima precum si curatirea de praf, frunze, zapada;

-

mulcirea solului cu materiale reflectorizante; iluminarea artificiala; 4

masuri indirecte alegarea soiurilor si hibrizilor adaptati la lumina redusa; reducerea temperaturii in spatiile de cultura in corelatie cu lumina; stimularea legarii fructelor la tomate in lunile cu deficit de lumina;

Avem in legumicultura situatii cand sunt necesare masuri pentru reducerea intensitatii luminii. Astfel vara in perioada de insolatie puternica umbrirea este necesara astfel la sere si rasadnite : - stropirea acoperisului, peretilor laterali, cu huma, praf de creta, spuma reziduala, argila, care se aplica cu diferite pompe, folasirea de zaluzele din sipci de lemn montat la nivelul acoperisului.

CALDURA este un factor hotarator in germinatia semintelor, cresterea plantelor, formarea clorofilei, infloriurea, fructificarea, durata de repaus, transpiratia, perioada de vegetatie. Fiecare specie are nevoie de o temperatura minima- optima si maxima de vegetatie. Aceasta adptare la conditiila vitrege de temperatura ne va scuti de a lua masuri de protectie a plantelor impotriva frigului. Avem : - plante rezistente la frig - morcovul, patrunjelul, pastarnacul, telina, varza alba, bulboasele, spanacul, laptuca, salata ce suporta

temperaturi de 0C, la incoltire 2-5C, iar tempetatura optima 1420C - rezistente la frig - care asimileaza mai bine la 16-18C, dar partile aeriene sunt distruse cand OC se mantine mai mult timp. Exemplu - cartoful. pretentioase la caldura - tomatele, ardeiul, vinetele, fasolea, dovlecelul.

Temperatura minima de incoltire 10-14C, optima de incoltire 2025C, se dezvolta bine la 25-30C. Temperaturile de 3-5C duc la moartea plantelor. Rezistente la caldura - castavetii, pepenii galbeni, pepenii verzi, bamele.

Temperatura de incoltire 14-16C, fructifica bine la 28-32C, suporta 35-40.

CORELATIA TEMPERATURII CU CEILALTI FAVTORI DE VEGETATIE a) cu lumina - cand lumina este puternica procesul de fotosinteza este mai ridicat, iar in cursul noptii asimilatia se opreste, intensificandu-se respiratia. b) cu umiditatea - la temperaturi mei coborate, plantele absorb apa mai putina si invers. Umiditatea ridicate micsoreaza rezistenta la temperaturi scazute. Cand umiditatea este scazuta, temperatura ridicata plantele se vestejesc.

POSIBILITATI DE DIRIJARE A CALDURII Inlaturarea excesului de caldura.

- folosirea rationala a terenului - alegerea cu expozitie nordica, modelarea terenului E-V, - reducerea temperaturii prin irigare, aerisire puternica, umbrirea, mentinerea foliajului, mulcirea solului; stabilirea rationala a desfiintarea culturiilor; momentului 5 Evitarea deficitului de caldura realizarea de perdele de protectie, mulcirea solului; alegarea si folosirea rationala a terenului; masuri tehnice : aerisirea solului prin lucrari profunde, evacuarea apei, mulcire cu gunoi de grajd; suplimentarea cu caldura artificiala; pentru infiintarea si

SURSE DE CALDURA UTILIZATE IN LEGUMICULTURA A Radiatia solara - sursa de baza pentru legumele in camp. Fenomenul de sera sta la baza incalzirii naturale a serelor si solariilor. B Caldura biologica se obtine in urma decompunerii materiei organice, gunoiului de grajd. Se utilizeaza la rasadnite si solarii. C Energia eoliana se poate folosi la actionarea pompelor pentru ridicarea si stocarea apei, la producerea energiei electrice. Caldura tehnica se realizeaza prin : centrale termice - gaz metan, pacura, carbune;

-

centrale de termoficare - apa incalzita la 110-114C; energie industriala reziduala - apa ca agent de racire; energia electrica; energia solara; ape termale;

AERUL Plantele legumicole au nevoie de un regim favorabil de aer si gaze atat in atmosfera de deasupra solului in care cresc organele aeriene, cat si in sol unde se gaseste sistemul radicular. In compozitia aerului se gaseste 78% N; 21% O2; 0,03% CO2. OXIGENUL este necesar chiar din din primele faze de crestere, in faza de germinatie mai ales. Apoi in sol oxigenul este folosit nu numai de plante ci si de microorganisme si poate fi insuficient la un sol tasat sau cu crusta si unde stagneaza apa. In timpul pastrarii semintelor, a materialului saditor si a produselor legumicole este nevoie de oxigen, dar si de interactiunea dintre acetea si umiditate, temperatura si lumina. DIOXIDUL DE CARBON participa direct in procesul de fotosinteza. Cand in atmosfera concentratia de Co2 scade sub 0,03% se limiteaza actiunea favorabila a factorilor lumina, caldura, apa, hrana. O crestere a Co2 poate dubla activitatea fotosintezei. Masurile capabile sa duca la sporirea concentratiei de Co2 in aer : fertilizarea cu ingrasaminte organice, incalzirea cu biocombustibil sau administrarea directa cu Co2 este foarte importanta in cultura plantelor legumicole. In sere se poate imbogatii aerul cu Co2 prin folosirea dioxidului de carbon lichefiat in butelii, arderea metanului, a petrolului. In sol concentratia de Co2 este mai mare ca in aer, dar insuficienta oxigenului in sol si cresterera Co2 stanjeneste respiratia

la nivelul radacinilor, inhiba dezvoltarea radacinilor si germinatia semintelor. Cresterea de Co2 peste 1% devine 6 daunatoare pentru plante, dar o concentratie de 3-4% este utila la pastrarea unor legume.Co2 peste 1% in atmosfera se gaseste in special in cazul rasadnitelor, solariilor si serelor-solar destinate producerii rasadurilor cand se foloseste biocombustibilul. ALTE GAZE amoniacul care se intalneste tot in rasadnite, solaria si sere-solar, iar peste 3-4% devine toxic. EFECTUL POLUARII ATMOSFEREI R LEGUMICOLE Poluarea se datoreaza: degajarii in atmosfera a substantelor poluante de intreprinderi; eliminarea gazelor arse din diferite motoare; chimizarea intense a culturilor; acumularea deseurilor industriale; arderea combustibilului in domeniu casnic; Poluantii se intalnesc in atmosfera sub forma gazoasa, de pulberi si aerosoli. Protectia culturilor legumicole se poate realiza partial prin : supravegherea permanenta a gradului de poluare; masuri tehnice de micsorare a emanatiilor de agenti poluanti; crearea de perdele de protectie si zone verzi. ASUPRA PLANTELO

EFECTUL VANTULUI ASUPRA PLANTELOR LEGUMICOL E

Curentii slabi de aer au actiune fovorabila asupra cresterii plantelor deoarece dupaploaie , zvanta aparatul foliar, impiedica inmultirea agentilor patogeni, iar in perioada de temperaturi excesive raresc plantele. Vantul puternic rupe frunzele, tulpinile, scutura fructele, impiedica polenizarea cu ajutorul insectelor, deterioreaza sistemul de sustinere, intoarce tulpinile cucurbitaceelor, duce la seceta solului. Apoi se deterioreaza plasticul de la adaposturi, scade temperatura in adaposturi. Cand avem adapost natural se impune masuri de confectionare de perdele de protectie din stuf, coceni de porumb, panouri din plastic. APA - toate procesele fiziologice si biochimice in viata plantelor se realizeaza numai in prezenta apei. Apa este elemental de constructie, vehiculant al substantelor minerale si a celor de sinteza, are rolul de regulator termic al tesuturilor prin prin transpiratie si evaporatie. Spre deosebire de alte plante legumicole sunt produse suculente cu un continut mare de apa - 70-75% la usturoi, pana la 94-96%, la castraveti, iar tocmai apa asigura suculenta, prospetimea legumelor. Pierderea apei determina ofilirea partilor comestibile si deprecierea calitativa. Continutul in apa este mai mare la plantele tinere precum si la cele cultivate in sere si solarii.

7

CERINTELE PLANTELOR FATA DE APA Consumul de apa variaza in funtie de faza de vegetatie fiind in crestere de la germinare pana la recoltare. Consumul de apa

a unei culturi depinde de sistemul radicular, precum si de anatomia aparatului foliar. Dupa consumul de apa si capacitatea de absorbtie speciile legumicole se impart in 4 grupe :

Grupa I - consum redus, posibilitatea de a micsora transpiratia, un sistem radicular puternic - tomate, morcov, patrunjel, pepeni; Grupa II - are un consum de apa neeconomic, mare, frunzele maresc evaporatia, au sistemul radicular slab dezvoltat - varza, conopida, gulia, castravetii, salata, spanacul, ardeiul, vinetele, praz, telina; Grupa III - consum mare de apa - sfecla rosie, dovlecelul, cartoful timpuriu; Grupa IV consum mic de apa, aparat foliar redus, sistem radicular slab dezvoltat - ceapa, usturoiul. Lipsa apei in sol determina reducerea productiei, deprecierea calitatii. Excesul de apa duce la scaderea continutului de substanta uscata si duce la erducerea rezistentei la plantare. Prevenirea excesului de umiditate se poate realiza prin : amplasarea culturilor de legume pe terenri ferite de inundatii; alegarea terenurilor mijlocii si usoare cu un bun drenaj; madelerea terenului in straturi; lucrarea terenului periodic mai adanc; nivelarea terenului; irigarea rationala;

Deficitul de umiditate duce la fenomenul de ofilire cu urmari daca este de lunga durata asupra productiei poate fi prevenit prin : lucrarile solului periodic;

-

combaterea buruienilor; asigurarea unei desimi corespunzatoare; protejarea culturilor prin perdele de protectie, culturi in culise; mulcirea solului cu materiale organice sau cu folii de material plastic; irigarea;

SOLUL constituie suportul material al majoritatii plantelor legumicole si cea mai importanta sursa de hrana. Sunt mai multe tipuri de sol ce se deosebesc prin textura, structura si sunt determinate de clima, roca, varsta, relief, vegetatie. Solurile formate pe argila sunt mai bogate in saruri minerale, in timp ce solurile formate pe nisipuri, gresii, pietrisuri, au o capacitate de retinere a apei mai redusa. 8 De aici fertilitatea solului care reprezinta proprietatile solului legate de alcatuirea granulometrica a acestuia si de capacitatea lui de a pune la dispozitia plantelor in cantitati suficiente substante nutritive si apa fara deficit de aer si exces de saruri. Excesul de saruri ca si cel de umiditate are efect nefavorabil asupra nutritiei. In scopul cresterii fertilitatii solului se impune cunoasterea texturii factorilor atat cu caracter fizic cat si biochimic si anume : Textura si structura solului Prin textura se intelege proportia in care intra in alcatuirea solului particolele elementare de diferite marimi. La noi in tara avem urmatoarele fractiuni granulometrice : pietris - > 2 mm nisip grosier - >0,2 mm nisip fin - 0,2-0,02 mm

-

praf I - 0,02-0,002 mm praf II - 0,01-0,02 mm argila coloidala - < 0,002 mm In functie de aceste fractiuni deosebim :

- soluri nisipoase care au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mare pentru apa in schimb capacitate de retinere a apei este mica, sunt bine aerate, se incalzesc usor, se racesc repede, sunt sarace in elementa nutritive. Nu sunt recomandate pentru culturi de legume, necesita un consum mare de apa. - soluri argiloase - au o capacitate de absorbtie si o permeabilitate mica pentru apa, au in schimb mare capacitate de inmagazinare a apei, sunt neaerate, prin uscare formeaza crapaturi adanci, sunt bogate in elemente nutritive. Nu sunt indicate pentru legumicultura. - solurile lutoase au proprietati intermediare, au permeabilitate buna pentru apa si un raport favorabil intre fazele : lichida, solida, gazoasa si sunt cele mei indicate pentru cultura legumelor. STRUCTURA SOLULUI este data de reunierea particolelor elementare in agregate structurale si poate fi : granulometrica, nuciforma, bulgaroasa si lamelara. Un sol cu structura gromelurala prezinta conditii bune de crestere si dezvoltare a plantelor si este caracteristic cernoziomurolor, solurilor brune. In funtie de grupa solurilor clasificarea plantelor legumicole se clasifica : - soluri mijlocii toate speciile dede legume cu exceptia sparanghelului; - soluri usoare fasolea oloaga, mazarea, salata de camp, ridichiile, sfecla rosie, spanacul, tomatele;

- soluri umede conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastarnacul, prajul, telina radacina, varza alba, tomate; - soluri grele bobul, varza rosie, varza alba; Pentru a inbunatati structura solurilor pe care se aplica irigarea cu cantitati mari de apa, trebuie ca aratura sa nu se faca la aceeasi adancime in fiecare an, sa se excute o afanare profunda si sa se foloseasca o rotatie rationala. Stuctura solului este data de reunirea particolelor elementare in agregate structurale si poate fi : glomerulara, nuciforma, bulgaroasa, si lamelara. 9 Un sol cu stuctura glomerulara prezinta conditii bune de crestere si dezvoltarea plantelor si este caracteristic cernoziomurilor,solurilor brune. In functie de grupa clasifica : solurilor plantelor legumicole se

- soluri mijlocii toate speciile de legume cu exceptia sparanghelului; - sooluri usoare - fasolea oloaga, mazarea, salata de camp ridichiile, sfacla rosie, spanacul, tomatele. - soluri umede - conopida, varza chinezeasca, mazarea, castravetii, dovlecelul, pastarnacul, prazul, telina radacina, varza alba, tomatele. - soluri grele - bobul, varza rosie, varza alba,. Pentru a imbunatati structura solurilor pe care se aplica ingrijirea cu cantitati mari de apa, trebuie ca aratura se nu se faca la aceeasi adancime in fiecare an, sa se execute o afanare profunda si sa se foloseasc a o rotatie rationala.

Constantele hidrofizice ale solului trebuiesc cunoscute in vederea aplicarii corecte a irigatiilor intervalul umiditatii active ( IUA) rezultat din duferenta Cc si Co si care reprezinta apa pusa la dispozitia plantelor. Insusirile chimice ale solului influenteaza fertilitatea acestuia. Un rol deosebit il au : Continutul in humus suportul elementelor minerale si furnizor de azot organic.Avem soluri foarte bogate 7%, bogate 5-7%, normale 3-5%, mediocre 2-3%, submedrioche 2% capacitatea de camp pentru apa (Cc) coeficientul de ofilire (Co)

Solutia solului se compune din substante in stare de dispersie moleculara ionica de natura organica sau minerala. Concentratia solutiei solului variaza in functie de tipul de sol, climat, aport freatic, cantitatea apei de irigat, activitatea microorganismelor, natura ingrasamintelor. Solutia solului constituie sursa directa de aprovizionare a platentelor cu substante nutritive. Cu cat acesta contine o gama mai larga si o cantitate de substante nutritive mai apropiata de cerintele legumelor cu atat solul este mai fertil. Cand solutia are un caracter foarte scid sau foarte alcalin - solutia solului are un efect daunator asupra plantelor. Calitatea apei folasita la irigere poate influenta concentratia solutiei solului. La culturile din sere prin folosirea unor cantitati mari de ingrasaminte, s-a constatat o crestere a continutului de saruri, ce a

dus la reducerea activitatii microorganismelor din sol, caderea productiei. Reactia solului conditioneaza regimul de nutritie al plantelor si este determinata de proportia dintre ionii de hidrogen si cei de oxidril din solutia solului pe de o parte si de proportia dintre coloizii cu caracter acid si cei cu caracter bazic pe de alta parte. Reactia solului se exprima conventional prin simbolul Ph si din acest punc de vedere solurile pot fi neutre ( Ph=7), acide (pH mai mic de 7) si bazice (pH peste7). 10 Reactia solului are rol in solubilizarea si accesibilitatea pentru plannte a elementelor nutritive in primul rand al fosforului si a microelementelor. Cultivarea plantelor pe soluri cu reactii necorespunzatoare determina scaderea productiei. Legumele prefera pH neutru sau usor acida si chiar usor alcalina.

Capacitatea tampon este o alta proprietate a solului de care depinde regimul nutritive si reprezinta insusirea solului de a se opune tendintelor de a-I modifica reactia. Cresterea continutului in materie organica din sol, in special in sere pana la 6-8% asigura acestora o capacitate tampon ridicata. In cazul solurilor cu reactie acida se indica folosirea ingrasamintelor cu reactie alcalina si invers. Valoarea nisipoase. capacitatii tampon este foarte slaba la solurile

Concluzia - pentru cultura legumelor cele mai indicate soluri sunt cele aluvionale, molisoluri. (cernoziom, lacoviste). Nutritia Elementele nutritive ce alcatuiesc factorul hrana pentru plante influenteaza o buna crestere si se materializeaza prin : sporirea cantitativa si calitativa a productiei;

-

scurtarea perioadei de vegetatie;

De ce legumele au pretentii mai ridicate fata de elementele nutritive ? sistemul radicular slab superficial al solului. dezvaltat, raspandite in stratul

plantele legumicole saracesc repede solul datorita productiilor realizate; Sa vedem rolul catorva elemente nutritive in viata plantrelor:

-

participa la alcatuirea moleculelor unor substante organice cu rol plastic; intra in compozitia unor enzime, vitamine, pigmenti. etc.

Azotul se gaseste in compozitia aminoacizilor, a proteinelor, acizilor nucleici. Azotul favorizeaza desfasurarea normala a metabolismului, influentand cresterea masei vegetative si a fructelor. In exces se stimuleaza cresterea vegetative in detrimental fructelor, prelungeste perioada de vegetatie, intarzie fructificarea si maturarea fructelor, reduce rezistenta la boli si la pastrare, sub aspect general plantele au culoare verd inchis. Cea mai grava consecinta a unei nutritii excesive in azot duce la acumularea de nitriti si nitrati in organele comestibile si pot forma substante cancerigene. Carentele in azot se evidentiaza prin cresteri slabe, frunzele inguste, care cad usor iar florile, fructele, semintele raman nedezvoltate. Ca aspect general frunzele au culoare verde inchis cu nervure roscate, limb foliar mic, tulpina scurta, subtire.

Fosforul are rolul in transportul energiei biochimice, participa la procesul de fotosinteza a aminoacizilor, a pigmentilor. Stimuleaza inflorirea, fructificarea, depozitarea substantelor de rezerva, maturarea fructelor, influenteaza calitatea legumelor. 11 Carenta de fosfor se manisfesta mai rar prin slabe crestere a plantelor, influenteaza negative fructificarea, intarzie coacerea, scade calitatea productiei, scade rezistenta la boli. Carenta de fosfor conduce la carente de azot. Ca aspect general frunzele au culoare verde inchis apoi albastrui si cad, tulpinile slb dezvoltate. Potasiul participa la absorbtia apei prin cresterea rezistentei la ger si seceta a activitatea enzimelor,influenteaza pozitiv favorizand sinteza azotului, iar in prezenta coacerea fructelor. radacina, contribuie la plantelor. Stimuleaza calitatea fructelor, fosforului accelereaza

Insuficienta potasiului duce la dezvoltarea insuficienta a tesuturilor mecanice, se reduce rezistenta la seceta si ger, scade calitatea fructelor. La tomate carenta potasiului duce la aparitia pe frunze a unor zone colorate in verde sau galben. Sub aspect general frunzele au pete colorate la inceput mici apoi se extind spre marginea frunzelor, iar in final au culoarea galben-brun si mor. In exces sfecla si cartoful cresc normal insa dau produse de calitate inferioara. Calciu se acumuleaza in radacini si frunze batrane. In exces calciu determina reactie bazica a solului nefavorabil plantelor legumicole, determina aparitia clorozei, frunzele se ingalbenesc. Insuficienta calciului determina reactie acida a solului, stagneaza cresterea plantelor. La tomate de sera lipsa calciului duce la putrezirea zonei pistilare a fructelor, la cartof diminueaza productia.

Ca aspect general frunzele tinere sunt rasucite, rigide, limbul are culoare verdegalbui, radacina scurta, groasa, tulpina mica si rigida. Magneziul influenteaza cresterea organelor de reproducere. Insuficienta apare pe solurile reci, incetineste cresterea plantelor, a infloririi, coacerea fructelor. Sub aspect general frunzele ingalbenesc, apar arsuri la cartof, roscat la conopida, pete albicioase la varful frunzei de ceapa. Tulpina ramane subtire. In exces magneziul este toxic si duce la moartea plantelor. Trebuie sa urmarim aprovizionarea solului cu sulf, fier, bor, cupru, magneziu, molibden, zinc, fiecare are aportul lui la obtinerea productiilor propuse si mai ales la calitatea ei. Aprovizionarea plantelor cu elemente nutritive este in stinsa corelatie cu : prezentaacestora in mediul incojurator,cu caldura, umiditatea din sol si aer, reactia solului. Temperatura mediului din care se absoarbe elementele nutritive joaca un rol deopsebit, gradul de umiditate mai scazut micsoreaza capacitatea absorbtiei substantelor hranitoare. Nevoia plantelor legumicole fata de elemente nutritive este direct

proportionala cu perioada de vegetatie si productia planificata. Castravetii au nevoie de o cantitate mai mica de elemente nutritive decat morcovul, la fel ceapa, usturoiul, prazul au un sistem radicular slab dezvoltat., 12 Care sunt sursele de asigurare? Acestea sunt ingrasamintele organice, ingrasamintele organice verzi, ingrasamintele chimice bacteriene. Modul, momentul stabilesc pentru fiecare specie. Dozele se stabilesc prin calcule tinandu-se cont de tipul de sol, rezerva solului, productia planificata, consumul specific, partilaritatile biologice si factorii de vegetatie. Ca moment de aplicare - fertilizarea de baza 60% in proportie apoi frtilizarea in mai multe etape. Forma de administrare - solida sau lichida. Fertilizarea de baza in forma solida. In legumicultura cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea combinata a simple si complexe, forma de ingrasamintele administrare se

calitatea,

ingrasamintelor organice cu cele minerale.

PRICIPIILE BIOLOGICE ALE CULTIVARII PLANTELOR LEGUMICOLE

Cunoasterea partilaritatilor biologice ale plantelor legumicole prezinta o deosebita importanta practica pentru ca pe baza lor se stabilesc si se dirijeaja tehnologiile de cultura atat in camp cat si in spatiile protejate. Pentru practica legumicola prezinta importanta cunoasterea plantelor folosite, daca sunt soiuri sau hidrizi, precum si destinatia lor pentru sistemul de cultura ( camp, sere, solarii) ; formele de cultura (tinpurii, de vara, tarzii) si destinatia productiei (consum proaspat, pastrare, industrializare). Aceste aspecte impun crearea de noi soiuri, corespunzatoare cerintelor productiei. Clasificarea botanica a plantelor legumicole Caracteristicile botanice sub aspectul morfologic si structural au implicatii practice deosebite : ce inseamna? au rol important in stabilirea asolamentului, rotatiei, succesiunii si asocierea culturilor; aspectul plantei (habitatul) participa la stabilirea schemelor si distantelor de plantare; cunoasterea dezvoltatarii sistemului radicular implica aplicarea corecta a irigarii, fertilizarii si prasilelor; caracteristicile frunzelor, in special suprafata frunzelor infuenteaza

stabilirea metodei de udare, precum si aplicarea corecta a tratamentelor foliare; plantele legumicole din aceeasi familie botanica au boli si daunatori comuni; structura florala intervine in tehnologia producerii de seminte si impune reguli care sa impiedice polenizarea incrucisata;

Clasificarea plantelor legumicole dupa durata vietii Acest criteriu se refera la 'durata vietii' plantelor care reprezinta intervalul de timp necesar pentru parcurgerea succesiva a tuturor perioadelor si fazelor de vegetatie de la samanta la samanta, sau de la organul vagetativ la organul vegetativ. Durata parcurgerii fazelor de dezvoltare vegetativa si generativa este diferita de la planta la planta. 1 Plantele legumicole se grupeaza in : - anuale - cuprinde speciile ce au un numar mic de elemente ce sunt parcurse intr-un singur an - tomate, vinete, ardei, castravetele, dovlecelul, pepenele galben, pepenele verde, fasolea de gradina, mazarea de gradina, ridichiile de luna, salata, spanacul, conopida, loboda, mararul, bamele ; - bienale - ciclul de viata se desfasoara pe parcursul a doi ani. In primul an se formeaza organele vegetative in care se depoziteaza substante hranitoare de rezerva, organele comestibile, iar in al doilea an se formeaza tulpinile florale, florile, fructele, semintele. Din aceasta grupa fac parte varza, radacinoasele (morcov, patrunjel, pastarnac), ceapa prazul ;

- perene - care cresc si fructifica in fiecare an, timp de mai multi ani (4-15 ani). Iarna organele vegetative aeriene pier, iar perpetuarea speciei se realizeaza prin organele vegetative subterane in care s-au depozitat : bulbi, tuberculi, rizomi, stoloni sau radacini( sparanghel, revent, hrean, andive, tarhon, leustean). De ce trebuie sa tinem cont de clasificare ? sa stabilim structura asolamentului; sa stabilim graficul de obtinere si valorificare a productiei marfa si a semintelor; stabilirea unor verigi tehnologice specifice de cultivare si producere a semintelor;

In legumicultura se mai folosesc 2 termeni : a) perioada de vegetatie care este intervalul de timp de la rasarirea plantelor si pana la prima recoltare si cu acest criteriu grupam semintele si hibrizi in : timpuri, semitimpuri, semitarzii, tarzii. b) Durata de vegetatie cuprinde intervalul de la monentul rasaririi si pana la incheierea vegetatiei. Aceasta perioada poate fi scurtata prin carnit.

Clasificarea plantelor legumicole dupa organele comestibile Organele comestibile reprezinta scopul in sine al cultivarii plantelor si anume : a) plante legumicole la care se consuma organele vegetative - radacini ingrosate : morcov, patrunjel, pastarnac, telina, sfecla rosie, hrean, ridichi;

-

tuberculi : cartof timpuriu si de vara; bulbi : ceapa, usturoiul, praz, tulpini false : praz, ceapa verde, ceapa de iarna, usturoi verde; frunze verzi : spanac, salata, loboda, tarhon, telina frunze, cimbru busuioc, marar leustean; frunze etiolate : andive; muguri cu crestere inchisa : - terminali - varza alba, creata, chinezeasca; - auxiliari - varza de Bruxel;

c) la care se consuma organele generative; primordii de inflorescenta : conopida, brocoli; parti de inflorescenta : andivele; 2 fructe la maturitatea tehnica : ardei vinete, castraveti, dovlecei, bame, fasole pastai, mazare pastai; fructe la maturitatea fiziologica : tomate ardei (gogosari, kapia, de boia), pepene verde, galben; fructe la maturitatea tehnica si fiziologica : tomate mature sau gogonele, ardei gras, lung; seminte la maturitatea tehnica : mazare fasole bob; SI DEZVOLTAREA PLANTELOR

CRESTEREA LEGUMICOLE

A) Cresterea este un proces complex morfologic, fiziologic si biochimic care prin modificari cantitative ireversibile volumului. Cresterea se bazeaza pe : Germinatia semintelor in anumite conditii interne de samanta buna si conditii externe - umiditate, temperatura. Se incepe cu absortia apei, creste samanta in volum, crapa tegumentul, apoi hipocotilul; Fotosinteza este sinteza hidratilor de carbon. In prima etapa lumina este absorbita de planta verde si trasformata in energie chimica. Etapa a doua reactii chimice si enzimatice. B) Dezvoltarea consta in modificari calitative ce conduc la inmultirea plantelor. Un rol important in desfasurarea celor doua procese il au factorii de mediu : temperatura, lumina, umiditatea solului, dar si cei interni, substantele hormonale regulatoare de crestere (biostimulatori) si substante de crestere din grupa vitaminelor. Substante stimulatoare Auxinele sunt compusi naturali sintetizati de catre plante si acumulati in diferite organe. Prin folosirea lor se mareste plasticitatea celulelor, ce duce la formarea de noi radacini. Giberelinele au rolul de accelerare a reactiilor biochimice. Administrate extern actioneaza asupra cresterii plantelor, stimuleaza facultatea germinativa a semintelor. Substante retardante au rol prin reducerea proceselor de diviziune, franeaza cresterea in inaltime pe o durata limitata de timp. In practica se foloseste Cycocel, Ethrel si Alar. In Romania in 1972 a fost obtinut din produsul COMPUS VII mai

multe sinteze 39, 40, 41, 42, cel mai bun a fost Sinteza 41 fiind utilizat la tratarea rasadurilor si a plantelor de tomate, ardei, castraveti. Ca urmare a tratamentului cu retardanti plantele se adapteaza mai bine la seceta, la temperaturi ridicate si scazute, au o rezistenta mai mare la boli si daunatori. 3 De regula in concentratii de 0,05-0,2% (500-5000 ppm) se folosesc 1-2 tratamente la rasad, la 1-2 frunze adevarate. Se pot aplica tratamente la plante in cultura in ciclul I normal sau cand luminozitatea este scazuta si persista, da nu mai devreme de 10-15 zile de la plantare. Ethrelul stimuleaza cresterea numarului de flori femele la castraveti, grabeste maturitatea. La tomate timpurii aplicarea Ethrelului cand fructele din prima inflorescenta au un diametru de cca 2 cm determina sporuri de productie de 20-25%. La tomatele pentru industrie se aplica cand 50% din fructe sunt deja formate determinand o coacere la 80-85% uniforma cca ce permite mecanizarea. Durate de actiune a retardantilor este 3-6 saptamani. INMULTIREA PLANTELOR LEGUMICOLE Inmultirea reprezinta proprietatea de a se multiplica, respectiv de a-si spori numarul de indivizi. Plantele legumicole se inmultesc pe 2 cai : generativa (sexuata) si vegetativa (asexuata). inmultirea generativa (sexuata) foloseste semintele : tomate, ardei, vinete, castraveti, dovlecei, pepeni, varza, conopida, praz, ceapa, frunze, sau fructe uscate indehiscente : morcov, patrunjel, pastarnac, telina, sfecla, rosii, spanac. inmultirea vegetativa (asexuata) : usturoi, cartof, hrean, tarhon,

-

folosindu-se organe sau parti de organe vegetative ale plantelor. vegetativ si generativ : anghinare, cordon, sparanghel, stevie, macris. asexuata in sens stict : realizata prin gamete asexuati specializati 'spori'- la ciuperci.

INMULTIREA SEXUATA ( reproducere sexuata) este proprietatea plantelor de a lasa urmasi prin intertmediu unor 'gameti sexuali'. Aceasta se realizeaza prin seminte realizate prin unirea gametilor de sexe diferite. Ce avantaje are inmultirea sexuata: coeficient mare de multiplicare de la o singura planta obtinandu-se un numar mare si foarte mare de seminte - la varza : 1:1300 -1;2000 ; tomate 1:4000 ; morcov 1:200 ; ceapa 1:100 ; castraveti 1:50. continut redus de apa ce face ca semintele sa se pastreze 2-7 ani, iar prin coborarea temperaturilor pana aproape de congelare semintele se pot pastra sute de ani. se pot manevra usor, ocupa spatiu mic de pastrare. operatiunile de ambalare se face mecanizat. se pot crea rezerve de seminte pentru situatiile critice. permite semanatul seminte/ha. mecanizat, cantitate mica de

-

-

permite introducerea in practica de hibrizi valorosi.

4

Dezavantaje impurificarea soiurilor in conditiile nerespectarii cerinte tehnologice in cultura semintelor. Seminte hibride se obtin cu cheltuieli mari. unor

INMULTIREA ASEXUATA (vegetativa)

Este cea mai veche si cea mai simpla metoda de inmultire si se foloseste la speciile de plante leguimicole care nu formeaza seminte (hreanul, cartoful, usturoiul,) Se recomanda ca fiind mai economica la plantele care formeaza seminte putine sau sterile (leusteanul, tarhonul, cordonul). Este o metoda avantajoasa, prin care se transmit la descendenti insusirile valoroase pe care la are planta mama si permite obtinerea de productii chiar din primul an. Dezavantaje : - coeficient de multiplicare mai mic; - cantitate de material mai mare; - pastrare mai anevoioasa, apa multa; - volum mare de pastrare, impuritati de pastrare cu cheltuiele; In practica se utilizeaza mai multe metode : . Inmultirea prin bulbi si bulbili se aplica la ceapa esalonata, usturoi, ceapa de Egipt (bulbili). Detasarea si plantarea in camp se face toamna (septembrie) sau primavara (martie), manual sau mecanizat. . Inmultirea prin tuberculi se utilizeaza la cartof. Se planteaza primavara.

. Inmultirea prin rizomi se practica la macris, stevie, revent, folosindu-se portiuni din rizomi care au cativa muguri vegetativi. Plantarea se face primavara devreme . . Inmultirea prin radacini tuberizate se practica la hrean si batat. La hrean se folosesc radacini de 5-15 cm si grosime de 2 cm, avand muguri la ambele extremitati (cei din portiunea intermediara trebuie eliminati prin razuire). Pentru pastrare, radacinile se sectioneaza la o extremitate orizontal, iar la cealalta oblig. . Inmultirea prin drajoni (lastari formati din muguri radicali) ca la anghinare, cordon si tarhon. Drajoni se detaseaza cu o portiune de radacina si se planteaza direct in camp sau se inradacineaja in rasadnite sau ghivece. Plantarea se face primavara devreme. . Inmultirea prin butasi se practica la plantele legumicole care au insusirea de a emite radacini adventive din lastari vegetativi. Se utilazeaza la tarhon, batat. Butasii detasati de la planta se fragmenteaza sau se lasa intregi in lungime de 10 cm si un numar de 3-5 frunze. Frunzele de la baza se inlatura iar cele superioare se fasoneaza. Plantarea se face primavara. . Inmultirea prin marcotaj se practica la tarhon si cardon ai caror lastari emit radacini cand vin in contact cu solul. La baza plantarii se face un musuroi, iar dupa ce apar radacinile lastarul se detaseaza de planta mama si se 5 planteaza toamna sau primavara. . Inmultirea prin despriderea tufelor se practica la plantele perene ca tarhonul, reventul, anghinare, leustean, macris, stevie, cimbru. Tufele se despart prin taiere cu cutitul sau cazmaua. . Inmultirea prin altoire se practica cu scopul de a creste rezistenta la atacul ciupercii Fusarium si nematozi. Se practica

la castraveti, pepeni galbeni, tomate, vinete. La castraveti portaltoiul este Cucurbita ficifolia care trebuie sa fie in faza cotiledonala, iar altoiul la prima frunza adevarata. Altoirea se face prin alipire. Se mai practica si metoda prin intepare unde se foloseste un ac special care se introduce oblic la 45 in tulpina portaltoiului. La altoi se face o pana de dimensiunile orificiului. Plantele se acopera cu pungi de material plastic si dupa 3 zile se perforeaza pentru aerisire, iar dupa 8-10 zile plantele altoite nu se mai protejeaza. . Inmultirea prin culturi de celule 'in vitro' este cea mai moderna metoda de inmultire vagetativa la cartof, conopida, tomate, pepeni galbeni. Avantaje - se pot practica culturi pe toata perioada anului in laboratoare; permite scurtarea perioadei de multiplicare; favorizeaza crearea de noi genotipuri; se obtin plante sanatoase; etc.

Incoveniente laboratoare dotate; personal calificat; fitohormoni scumpi;

INMULTIREA AXEXUATA SAU IN SENS STRICT Este specifica pentru ciupercile comestibile. Grupate in clase Basidiomycetes, acestea prezinta pe partea inferioara a palariei organe sporifere, bazidii, pe care se formeaza bazidiosporii care prezinta germeni axexuati specializati pentru inmultire. Prin germinarea bazidiosporilor se da nastere miceliului primar utilizat pentru insamantarea ciclurilor de productie. In practica se foloseste

miceliul clasic ambalat in staniol ,se inoculeaza micelul primar pe stratul de gunoi de cabaline. SISTEMUL DE CULTURA A PLANTELOR LEGUMICOLE A. Dupa locul de cultura : - in camp plantele cresc fara protectie intr-un anumit climat. - culturi fortate in spatii inchise (sere, rasadnite), in care factorii de vegetatie sunt dirijati, iar produsele proaspete se obtin in perioade deficitare ale anului. - culturi protejate se efectueaza in diferite constructii mai simple (solarii, tunele, rasadnite reci), unde beneficiaza numai partial de un microclimat artificial, in interior temparatura este cu 2-5C mai mare ca in exterior. - culturi adapostite care se apara de intemperii prin mijloace simple sub forma de obstacole impotriva vantului sau a frigului (clopote, folii de polietilena asezate pe 6 cultura sau ca in SUA teren modelat de la SUD la VEST), iar dupa rasarirea plantelor de tomate se aseaza inclinat sprijinit de araci, o banda de hartie care face ca tomatele sa reziste si la -3C cand plantele sunt mici si pana la 2C in timpul infloritului. Tomatele pot fi protejate prin modelare speciala a terenului - bilonare cu pante asimetric. Dovleceii pot fi protejati cu clopote din plastic. B. Dupa caracteristicile substratului de cultura in medii naturale; in medii nutritive artificial ( fara sol)

C. Dupa metoda de infiintare prin semanat direct in camp;

-

prin plantarea rasadurilor; prin plantarea de organe sau portiuni de organe de planta;

D. Dupa esolonarea productiei extratimpurii timpurii semitimpurii (de vara) tarzii ( de toamna) intarziata ( toamna tarziu sau primavarta urmatoare)

In sere ciclul I - iarna-vara ciclul II - vara-iarna culturi in ciclul I decalat - primavara-vara sau primavaratoamna culturi in sere-solar (neancalzite artificial, reci)

In solarii ciclu scurt - primavara-vara ciclu prelungit - primavara-toamna

E. Dupa destinatia produselor consum in stare proaspata pentru industrializare

Calendarul gradinii de legume FEBRUARIE - Se incearca semintele sanatoase punand cateva din ele sa incolteasca in muschi sau nisip umezit. - Livada doarme sub amortirea iernii; in zilele frumoase se pot curata pomii de frunzele uscate - in ele se ascund dusmani din primavara; tot in aceste zile se sapa pomii la radacina si se pune gunoi, se acopera cu pamant sapat, sau se aduna zapada la radacina lor. - si pamantul are viata lui; din cand in cand nu strica sa se puna pe el gunoi. Pe straturile de langa casa se pune gunoi de pasari, cenusa pentru ingrasarea pamantului. MARTIE - replicatul rasadurilor in cuburi sau ghivece nutritive destinate culturilor timpurii de camp (tomate, ardei, vinete) - insamantarea in rasadnite sau solarii incalzite biologic a legumelor destinate culturilor de vara (varza, tomate) - plantarea in prima jumatate a lunii in solarii sau tunele a verzei timpurii, conopidei timpurii si gulioarelor - plantatul si semanatul din timp a mazarei, verzei si conopidei timpurii, a cepei din arpagic si samanta, a usturoiului de primavara, a morcovului, patrunjelului, spanacului, ridichii de luna, etc. - in a doua jumatate a lunii se planteaza in rasadnite castravetii, ardeii - se pregatesc solariile pentru tomate, ardei, vinete - se continua protejarea verdeturilor cu polietilena si recoltarea verdeturilor produse in sistem fortat - se practica supraaltoirea pomilor (unde e cazul) dupa metoda prin despicatura, copulatie sau triangulatie - fertilizarea suplimentara cu azot - dezgropatul si demusuroitul vitei de vie - se face taierea radacinilor pornite din altoi (taierea de rodire si copcitul)

- in legumicultura se continua dezinfectarea rasadnitelor, solariilor, cu formalina sau sulfat de cupru; - pomii fructiferi se pot stropi cu solutie sulfo-calcica, impotriva fainarii; peste 2 saptamani se mai face o stropire impotriva moniliei, cu o solutie pe baza de cupru. Tot in aceasta luna putem pregati terenul pentru plantarea de noi pomi fructiferi: se sapa si se gunoieste pentru a fi reavan, apoi, spre sfarsitul lunii, se pot planta. APRILIE - pana la mijlocul lunii aprilie se mai pot planta in gradina: - radacinoasele (morcovi, patrunjel, pastarnac) in randuri, distanta de 25 cm; salata, spanacul; - se seamana soiuri de mazare tarzie, sfecla rosie si samanta de ceapa; - de la mijlocul lunii incepe: - plantatul varzoaselor, guliei si conopidei; - semanatul cartofilor preincoltiti la distanta de 70 cm intre randuri, iar pe rand, intre cuiburi, 30-40 cm, la adancimea de 10 cm; - semanatul fasolei, castravetelui, pepenelui si dovlecelului; - se mai poate semana inca sfecla rosie la 30 cm intre randuri; - plantarea telinei la distanta de 40 cm intre randuri si pe rand; - semanatul porumbului; - semanatul florilor anuale, plantatul trandafirilor, al daliilor, gladiolelor, crinilor; - la sfarsitul lunii se poate planta rasadul de rosii timpurii si ardei; - Atentie la semanat! Combinatii bune: morcovi-mazare, semanate alternativ; ceapamorcov, semanate alternativ; ceapa-sfecla rosie-gulie; cartof timpuriu-mazare; cartoffasole sau ridiche de luna cu fasolea. Combinatii rele: ceapa-usturoi; morcov-patrunjel; mazare-fasole; castravete-cartof; - n livada se uda bine pomii fructiferi plantati in primavara si se incepe pregatirea pentru stropitul lor. MAI

- incepe plantarea rasadurilor de legume. Vom planta rasadurile de ardei, rosii, castraveti, varza, gulie, conopida, broccoli, telina, ceapa (din seminte), praz, vinete; - inainte de plantarea rasadurilor este necesar sa faceti o erbicizare a solului cu urmatoarele substante: Dithane 0,5%, Captan 5%, Merpan 0,5%. De asemenea, uneltele trebuie dezinfectate cu solutie de Carbetox 0,4% sau sulfat de cupru 2-3%. - plantarea rasadurilor de varza timpurie, conopida, broccoli si castraveti se face numai pe pamant umed, la o temperatura de 7-10 grade Celsius. daca nu a plouat, udati terenul, operatiune care se repeta si dupa plantare; - rasadurile vor avea roade dupa 50-60 de zile, timp in care trebuie sa prasiti de 2 ori si sa udati din 10 in 10 zile. Controlati mereu rasadurile pe masura ce cresc si nu ezitati sa folositi insecticide daca vor aparea paraziti: purici, fluturi, muste. IUNIE - daca nu ai reusit sa termini plantarea rasadurilor de legume in luna mai, ai timp doar la inceputul lunii iunie sa plantezi rasadurile de rosii, ardei si vinete; - pe soluri fertilizate cu ingrasamant organic planteaza conopida, varza de toamna, varza rosie, varza de Bruxelles, gulia de toamna si broccoli; - foloseste culturile succesive pe parcele eliberate dupa ceapa verde, salata, spanac, mazare si gulioare. n vederea infiintarii culturilor duble cureti terenul de resturile vegetale, sapi si nivelezi pamantul. Poti cultiva fasole, ridichi de toamna, castraveti de toamna; - este perioada pentru palisarea, copilirea si carnatirea rosiilor timpurii; - daca ai vita de vie, continua legarea lastarilor, copilitul si carnatitul (indepartarea varfurilor tuturor lastarilor mai vigurosi). Daca ai timp suficient, aranjeaza frunzele vitei in asa fel incat ciorchinii sa aiba mai multa lumina, mai mult soare. Stropeste via contra manei, fainarii si putregaiului; - intinde castravetii timpurii din sera pe sfoara. Daca frunzele nu sunt ridicate pe sfoara, castravetii nu vor avea lumina si nu se vor coace; - continua prasitul. Plivitul, raritul si irigarea zarzavaturilor si combaterea bolilor si daunatorilor la legume. IULIE - Atentie! Rosiile care incep sa se maneze pot fi salvate prin ruperea regulata a frunzelor si indepartarea fructelor stricate.

AUGUST - grabeste strangerea cepei, dar inainte de depozitare pastreaz-o la soare cateva zile; - continua recoltarea castravetilor pentru muraturi; - strange rosiile pentru sucuri si bulion, dar nu uita sa continui copilitul si carnitul lor; - spre sfarsitul lunii poti incepe recoltarea cartofilor, dupa o prealabila verificare daca sau maturat suficient; - fasolea uscata pentru consum se aduna, se despoaie si se mai pastreaza la soare cateva zile inainte de depozitare; - pentru o productie sporita de ardei vei continua fertilizarea cu azot si potasiu; - continui recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vara, pepenilor galbeni si verzi; - in livezi incepe adunarea merelor de vara (imediat dupa ce roua s-a uscat) si se continua recoltarea piersicilor si a caiselor tarzii; - incep sa se coaca strugurii timpurii, dar atentie, acestia nu se recolteaza decat daca sunt complet copti, caci altfel sunt acri; - nu uita sa semeni pe sol bine maruntit salata, pentru obtinerea rasadului de plantat la inceputul lunii octombrie; - daca vrei sa ai hrean cu radacina dreapta si groasa, indeparteaza radacinile laterale; - pe terenuri eliberate se poate semana spanac, morcov si patrunjel, pentru productia de primavara. SEPTEMBRIE - acum este momentul strangerii semintelor pentru primavara. La tomate, se aleg fructele mari, specifice soiului, sanatoase, coapte bine. Rosiile se zdrobesc bine, se pun in vase cu apa, unde se spala bine. Dupa ce s-au spalat se indeparteaza de pe seminte resturile de pulpa si se lasa apa sa se linisteasca. Semintele bune se lasa la fund, in timp ce semintele seci plutesc la suprafata. Semintele bune se spala bine si se pun la uscat, la soare. Cand sau uscat trebuie sa aiba o culoare albicioasa-argintie. n medie la 10 kg tomate se obtin 30-50 g samanta ( in functie de soi). La ardei, pentru extragerea semintelor se taie fructul in jurul coditei, apoi se scot semintele (codita cu seminte se aseaza pe un ziar si cu mana se desprind semintele). Acestea se spala in apa, se separa semintele bune de cele seci prin punerea lor in apa si decantarea apei. Se usuca la umbra, iar semintele se rasfira intr-un strat subtire (1-2 cm). Din cand in cand se rascolesc cu mana, pentru a se usca mai repede. Cand sunt uscate au o culoare galben-aurie. Se pastreaza pana in primavara in

pungi de hartie. Din 15 kg ardei se pot obtine in medie 100 g samanta. La vinete, cand fructele au ajuns la maturitate, se zdrobesc, se toaca marunt, apoi pulpa se pune intr-un vas cu apa, unde se freaca bine cu mainile pentru a separa semintele de pulpa. Semintele bune sunt grele si se lasa la fundul apei, separate de cele seci, usoare, care raman la suprafata. Cele bune se spala, se usuca la umbra si apoi se pun in pungi de hartie. La castraveti se aleg fructele mari, galbene, care au ajuns la maturitate. Se lasa la soare 67 zile, dupa care se extrag semintele. Se taie longitudinal fructul si cu o lingura se scot semintele, se spala si se lasa in apa. Apoi, dupa cateva ore acestea se desprind usor de mucilagiile care le inconjoara. Semintele bune raman la fundul vasului, se scurg, se usuca la soare in strat subtire de 1-2 cm, cat mai repede, pentru a nu se innegri. La salata, semintele ajung la maturitate la 25-30 de zile de la inflorire. Plantele se taie, se fac snop, se duc la umbra pentru uscare. Dupa o saptamana snopii se scutura bine deasupra unui ziar, se vantura si ramane samanta buna, care se pastreaza in pungi de hartie. La ceapa, semintele se recolteaza dimineata, pe roua, pentru a nu se scutura. Se taie cu tija intreaga, se fac snopi mici, se usuca la umbra, dupa care se scutura capsulele, sa iasa semintele, care sunt de culoare neagra. Se vantura semintele si se pun la uscat in strat subtire. OCTOMBRIE - se scot cartofii de toamna; - morcovii, patrunjelul, pastarnacul se scot pe timp uscat, se zvanta, se curata de frunze si se depoziteaza in pivnita; - se recolteaza ultimii ardei, care au devenit dulci si carnosi; - rosiile necoapte se pot smulge din vrejuri cu tot si se pun la adapost si intuneric, unde se coc; - se recolteaza varza si se pune la murat; - se recolteaza vinetele, ardeii, guliile, morcovii, patrunjelul, pastarnacul, telina; - se recolteaza gogonelele, care pot fi puse la murat sau pot fi depozitate in pivnita sau in incaperi mai calduroase, unde cu timpul se inrosesc si se pot consuma ca rosiicoapte. Se vor depozita numai gogonelele sanatoase; pivnita inainte de depozitare trebuie aerisita, curatata si dezinfectata; - se defriseaza terenul de resturile vegetale si se pregateste terenul in vederea fertilizarii; - se sapa terenul, pe masura ce s-au recoltat ultimele legume; - Nu uita! Pentru a avea legume proaspete primavara devreme, este timpul sa le cultivam - ceapa verde (de stufat), usturoiul verde, salata, spanacul, loboda, toate acestea rezista bine la temperaturi joase: se planteaza rasadul de salata pentru primavara, cu 2-3 udari

obligatoriu; se seamana morcovii, patrunjelul, mazarea, ceapa si usturoiul pentru recoltele timpurii de anul viitor; - se recolteaza merele, perele, gutuile, nucile, prunele; - se aduna porumbul care este copt; - se mai pot aduna semintele de ceapa si loboda; - pentru protejarea pomilor tineri de inghet si de rozatoare vom pune frunze moarte in jurul lor si le vom acoperi tulpinile cu saci. NOIEMBRIE - pe masura ce gogosarii se coc, sunt culesi si pusi la borcan; - sfecla rosie mai poate fi recoltata, curatata de frunzele verzi si depozitata in pivnita; - se mai culege porumbul, se taie cocenii si se pun pe foc; - zarzavaturile vor fi recoltate dupa 1 noiembrie, dupa caderea brumei; - varza se recolteaza tot acum; - toamna se scurteaza radacinile pomilor batrani pentru a le prelungi viata. O lucrare care da bune rezultate la pomii batrani carora li s-au aplicat taieri de regenerare este si intinerirea radacinilor. Aceasta lucrare se face fie in toamna premergatoare regenerarii, fie primavara, inainte de intrarea pomilor in vegetatie, si consta in saparea unui sant circular in dreptul proiectiei coroanei pe sol, adanc de 60-80 cm si lat de 60 cm. Toate radacinile se taie cu fierastraul de pomi si se scot. Apoi santul se acopera cu pamant amestecat cu ingrasaminte. Pentru un pom se socotesc 150 kg gunoi de grajd bine putrezit, 3 kg superfosfat si 1 kg sare potasica. santul se umple pe trei sferturi, se toarna 10 caldari de urina de grajd subtiata cu apa (1 parte urina si 3-4 parti apa). Dupa udat santul se umple definitiv cu pamant. La pomii batrani se face o scurtare foarte puternica a ramurilor de schelet astfel incat jumatate din lungimea lor se taie. Trebuie insa sa respectam cateva reguli la taierea de intinerire: 1) punctul din care se face scurtarea ramurilor trebuie sa se afle deasupra unor ramuri lacome sau a unei ramuri laterale; 2) in locul unde se face taierea, ramura nu trebuie sa fie au groasa de 8-10 cm. Pentru asigurarea unei incarcaturi normale de fructe pe pom, este bine sa se faca si rarirea ramurilor de rod, stiut fiind ca distanta normala intre ele este de 10-20 cm. Trebuie pastrate ramurile de rod cu pozitie laterala, acestea fiind considerate cele mai bune. Ardei

In cultura se gasesc 4 feluri de ardei: iuti, grasi, lungi (ex.: kapia) si gogosari. Ardeiul, la fel ca rosiile si vinetele, este o planta pretentioasa la lumina, caldura, apa si hrana. Pentru a avea o productie mare si de calitate, ardeiul trebuie cultivat ntr-un pamnt bogat, afnat, lucrat adnc si ngrasat cu gunoi de grajd. Soiuri Ardei gras: Galben timpuriu, Export, Galben de Banat, Galben urias, Urias de California, Romnesc, Calincov verde, etc. Gogosar: Timpuriu de Bucuresti, Superb, Urias dulce, Splendid, Rubin, etc. Ardei lung: Kapia, Lung romnesc, Medaliat, Cosmin Ardei iute: Iute portocaliu (ciusca), Iute de Arad, etc. Rasadul Semanatul n rasadnita se face catre sfrsitul lunii februarie (pentru culturi timpurii) sau la mijlocul lunii martie pentru culturile de vara. Pentru culturile trzii de toamna (ardei, gogosari si ardei lungi) semanatul se face n rasadnite reci (pe straturi) la nceputul lunii aprilie. Plantarea rasadului pentru productii timpurii se face catre sfrsitul lunii aprilie. n celelalte cazuri, ardeii se planteaza la nceputul lunii mai. Distanta de plantare pe biloane este de 40/40 cm, punnd cte 1 fir la cuib. Pentru ardeiul iute plantarea se face la 30/30 cm. Daca plantarea se face pe straturi naltate, distantele de plantare sunt de 70/15 cm la ardei gras si gogosar. Rasadurile trebuie ngropate la aceeasi adncime ca cea din rasadnita. ngrijirea se face la fel ca la rosii si vinete (prasit, udat, ngrasare suplimentara). Important este cum se face udarea, si anume: apa sa nu fir prea rece; dupa udatul de la plantare ardeii nu se mai uda 2-3 saptamni pentru ca plantele sa se nradacineze bine; apoi udatul se face odata la 6-8 zile; n timpul nfloririi masive se ntrerupe udatul. Odata cu prasitul se musuroiesc plantele pentru a ngropa radacinile dezgolite la udat. Pentru productii timpurii cu fructe mari si de calitate este bine sa se crneasca ramurile fiecarei plante, lasnd doar 5-6 ardei la tufa. De la o tufa se pot obtine 0,5-0,75 kg ardei, gogosari sau ardei lungi.

Conopida Se cultiva pentru inflorescenta din lastari ngrosati. Este o planta destul de pretentioasa, mai ales la temperaturi sub 0 grade C, cnd se pateaza si nu mai produce recolte de calitate.

Cnd s-a format, inflorescenta trebuie ferita de lumina deoarece se negreste. Se cultiva pe soluri fertile, bine lucrate si ngrasate cu gunoi de grajd. Soiuri Timpurie de Ertfurt, cu perioada de vegetatie de 90-100 zile, cu inflorescenta mica, rotunda si ndesata de 300-500 gr Bulgare de zapada (115-120 zile), cu inflorescenta mare, de 600-1000 gr, cu productie mare la cultura n cmp si care se pastreaza bine mai mult timp. Alte soiuri: Timpurie de Arad, etc. Rasadul Soiurile timpurii se produc n rasadnite calde (3.5 gr la 1,5 mp) n februarie. Soiurile trzii se seamana pe straturi la sfrsitul lunii mai. Plantarea n gradina se face la mijlocul lunii aprilie pentru soiurile timpurii (50-50 cm) si n luna iulie pentru cele trzii (70-70 cm). Rasadul poate fi plantat putin mai adnc dect a fost n rasadnita. Pamntul se amesteca cu 300-500 gr mranita la planta, iar la baza se aseaza pleava, paie sau frunze uscate (mulcire) pentru mentinerea apei n sol. Dupa plantare se uda si se trage pamnt n jurul plantei. ngrijirea se face n general la fel ca la cultura verzei, n ce priveste prasilele, musuroirea, udarea si ngrasarea suplimentara. Suplimentar, inflorescenta trebuie ferita de lumina prin legarea frunzelor la vrf sau frngerea a 2-3 frunze care se asaza peste capatna. Exista soiuri la care frunzele acopera de la sine capatna. Recoltarea se face treptat, cnd inflorescentele sunt ndesate si albe, nainte ca acestea sa se resfire, la 15-20 zile de la formarea lor. Capatnile se taie de la baza, cu tot cu frunze. Ceapa Contine multe substante hranitoare: zaharuri, vitamine si substante active care omoara microbii. Ceapa de arpagic Se obtine astfel: solul arat din toamna se niveleaza si se marunteste bine n primavara; samnta de ceapa se seamana n martie (0,8-1 kg la 100 mp), n rnduri la 7-10 cm distanta si 1-2 cm adncime, lasnd poteci de 50 cm la 10-15 rnduri. Pentru a grabi rasarirea, samnta se nmoaie n apa 2-3 zile. Dupa rasarire se fac 3-4 prasile, se pliveste cultura de buruieni si se stropeste cu zeama bordeleza mpotriva manei.

Recoltarea se face n luna august cnd bulbisorii s-au format iar frunzele exterioare sunt uscate. Recoltarea se realizeaza prin smulgere cu mna sau cu sapaliga. Cel mai bun arpagic este cel cu diametrul de 7-12 mm. Dupa uscare, arpagicul se pastreaza n ncaperi uscate cu temperaturi ori de 0-2 gr C ori de 18-20 gr C; trebuie evitate temperaturi de 3-15 gr C, pentru a nu forma fusti anul urmator. Soiuri de ceapa de arpagic: - Uriasa de Stuttgart, De Bacau, De Zittau, De Vinga, De Darasti, De Lovrin, De Filiasi, etc. Ceapa de consum (bulbi) La sfrsitul lunii martie se planteaza arpagicul la 20-25 cm ntre rnduri si 10-12 cm ntre bulbi pe rnd, pe terenul pregatit corespunzator. La 1000 mp sunt necesare 40-60 kg arpagic. ngrijirea consta n 4-5 sapaligi, 1-2 udaturi, 1-2 ngrasari suplimentare, 3-4 stropiri cu zeama bordeleza pentru combaterea manei, precum si ruperea fustilor florali. ngrasarea si udarea se face numai dupa primele 2 saptamni de la plantare. Recoltarea se face n august cnd tulpinile s-au nmuiat la baza si mai mult de jumatate au cazut la pamnt, prin smulgere sau cu sapaliga, cu atentie sa nu se taie bulbii. Dupa recoltare se lasa sa se zvnte la soare. Se pot obtine 2-2,5 tone de ceapa bulbi la 1000 mp. Ceapa de apa (caba) Pentru cultura cepei de apa se foloseste rasadul, care se obtine prin semanare pe straturi n luna aprilie n rnduri la 5-6 cm. Pentru 1000 mp sunt necesare 45000-50000 rasaduri care se obtin din 600800 gr samnta. Rasadul este bun de plantat cnd are 2-3 frunze. La plantare se scurteaza radacinile si frunzele la 1/3. Rasadul mocirlit se planteaza cu plantatorul, la sfrsitul lunii mai, la 25-30 cm ntre rnduri si 10-15 cm pe rnd. Dupa plantare se uda, apoi se ngrijeste la fel ca ceapa de arpagic. La recoltare se pot obtine 1200-1700 kg de pe 1000 mp de teren. Soiuri de ceapa de apa: De Buzau, Spaniola Ceapa verde Aburii de ceapa vindeca guturaiul Pentru a obtine ceapa verde (stufat) n primavara, se planteaza toamna trziu sau primavara ct mai de timpuriu arpagic mare cu diametrul de peste 20 mm sau chiar bulbi mici de ceapa de 20-30 gr la 15-20 cm ntre rnduri si 5-10 cm pe rnd. Daca plantarea se face din toamna este bine sa se aseze peste cultura un strat de gunoi paios de grajd sau frunze, pentru a feri bulbii de nghet. Acest strat se aduna cu grebla n primavara.

Recoltarea se poate ncepe din luna aprilie cnd frunzele au lungimea de 30-35 cm. Vinete Patlagelele vinete, ca si cele rosii, sunt plante pretentioase la caldura, apa, lumina si hrana. Samnta ncolteste numai la temperaturi ce depasesc 14-15 grade C, iar la temperaturi sub 0 grade C plantele mor. Cer mai multa apa, deci se uda mai des. Daca nu au suficienta lumina n rasadnita, plantele se ngalbenesc si se alungesc. Daca sunt umbrite n teren, nu leaga rod. Ce soiuri cultivam? Sunt recomandate urmatoarele soiuri: "Delicia" pentru culturi timpurii, "Danubiana" pentru culturi de vara, "Pana Corbului" si "Bucurestene" pentru culturi trzii. Cum se produce rasadul de vinete? Vinetele se cultiva numai prin rasad. Semanatul n rasadnite se face la sfrsitul lui februarie, nceputul lui martie. Repicatul se face la 7-7 cm sau 8-8 cm cu mult pamnt la radacina sau n ghivece nutritive. Plantarea rasadurilor se face la nceputul lunii mai, la 60 zile de la semanare, cnd au 6-7 frunze, la 60-70 cm ntre rnduri si 30 cm pe rnd, la aceeasi adncime la care au stat n rasadnita. La plantare se pun la cuib 50-100 gr mranita. Dupa plantare se uda fiecare planta cu 1-1,5 litri apa si se trage pamnt maruntit n jurul plantei. Cum se ngrijeste? n general, ngrijirea se face asemanator cu cea de la tomate, cu anumite specificatii: se fac 4-5 prasile, se uda mai des ca rosiile (4-5 zile), iar ngrasarea se face de 3 ori, prima data la 10-15 zile, iar celelalte 2 ngrasari la intervale de 15-20 zile. Vinetele bune de recoltat au o culoare neagra lucioasa si sunt elastice, daca se strng usor ntre degete si podul palmei. Fructele mbatrnite devin amare. La recoltare se taie cu codita cu tot, de obicei dimineata, pe racoare. Recoltarea se repeta din 7 n 7 zile. O planta poate produce 5-6 vinete, aproximativ 1-1,5 kg. Rosia compozitie- ce contine rosia? Sucul de rosii Rosiile reprezinta una din principalele culturi din gradina de legume, datorita fructului care e un aliment foarte valoros, ce contine nsemnate cantitati de substante hranitoare. ntr-un kg de rosii se gasesc cca 30-40 gr zaharuri, 20-60 gr vitamina A, 20-60 gr vitamina C, 40-50 mg calciu, 20-30 mg fier. Ce soiuri se cultiva?

Pentru productii timpurii se pot folosi soiuri autohtone, ca Arges 400", "Arges 408" sau "Arges 450"care sunt foarte precoce si dau fructe la 95-105 zile de la rasarire, de asemenea se folosesc "Export" sau "Delicates" Pentru culturile timpurii din solarii se pot folosi soiurile bulgaresti "Marita 15" si "Marita 25" Pentru culturile de vara se pot folosi soiurile: "Aurora", cu fructe mari (100-200 gr) la 120-125 zile de la rasarire; " de Tulcea", cu fructe mari, rotunde, cu 5 coaste specifice, produce la 130-135 zile de la rasarire; "Campbell" produce rosii de 150-160 gr de forma rotunda turtita, foarte carnoase, la 130-140 zile de la rasarire. Alte soiuri bune sunt din grupa "Heinz" Trebuie mentionat ca ameliorarea soiurilor de legume n general, si a celor de tomate n special progreseaza rapid, asa ca probabil au aparut deja si alte soiuri foarte valoroase pentru culturile de buna calitate. Tomatele cer multa lumina, mai ales n rasadnita si solarii. Au nevoie de multa hrana, de aceea trebuie cultivate n soluri fertile, ngrasate treptat cu ngrasaminte naturale, mai ales. Tomatele se cultiva mai mult prin rasad, desi se pot cultiva cu rezultate bune si prin semanare direct n cmp. Rasadul pentru culturile timpurii se produce n rasadnite calde, n care se seamana n luna februarie ntre 4 si 8 gr samnta la 1 mp. La 2-3 saptamni de la rasarire, cnd apar primele frunze adevarate, rasadul se repica la distanta de 10/10 cm cnd vrem sa obtinem un rasad viguros si avem spatiu suficient. Mai bune rezultate se obtin prin repicarea la cuiburi sau ghivece nutritive. Pentru cultura de vara, semanatul n rasadnita se face la nceputul lunii martie. Cnd a trecut pericolul brumelor trzii de primavara, ncepnd cu mijlocul lunii aprilie si pna n luna mai, rasadurile de tomate se pot planta n gradina. Plantarea se face la 60-70 cm ntre rnduri pentru soiurile cu portul mai mic si la 70-80 cm ntre rnduri si 30-40 cm pe rnd pentru soiurile mai mari. La plantare este bine sa se puna la cuib un pumn de mranita care se amesteca cu pamntul din cuib. Dupa plantare rasadul se uda cu 1-1,5 litri apa la cuib sau se iriga ntre rnduri. Nu se stropesc direct plantele! Cum se ngrijeste cultura de tomate? Dupa plantare, rasadurile trebuie aracite pentru asigurarea sustinerii. Aracii de lemn de 1-1,2 m lungime se nfig n pamnt n dreptul fiecarei plante nspre nord . Sau se instaleaza spalieri mai grosi de lemn de 70-80 cm din 2 n 2 metri pe rnd, pe care se ntinde srma la 50-60 cm naltime. n afara prasilelor repetate pentru spargerea crustei si combaterea buruienilor, se mai efectueaza urmatoarele lucrari: Legatul de arac sau de spalier; lucrarea se face pe masura ce tufele se ncarca cu rod si devin mai grele. Legarea se face cu sfori, fsii de crpe sau alt material textile, imediat sub frunze, nconjurnd tulpina n asa fel nct fructele sa aiba loc sa creasca. Copilitul, ruperea lastarilor crescuti sub frunzele principale, se face imediat ce acestia apar, pentru o buna dezvoltare a fructelor. Se pot lasa 1-2 lastari la tufa,

din cei care apar n preajma primului ciorchine de fructe, pentru cresterea productiei. Udarea se face la 6-7 zile, functie de gradul de uscare al pamntului. Primavara si la nceputul verii, rosiile se uda dimineata, pentru ca pamntul sa se ncalzeasca n timpul zilei, iar plantele sa nu sufere de raceala din timpul noptii. Vara, udarea se face seara si noaptea, cnd solul s-a mai racorit. La udare trebuie urmarit ca apa sa ajunga la radacini si nu direct pe planta, iar apa folosita sa nu fie rece, ci trebuie lasata la soare pentru a se ncalzi un pic. ngrasarea pamntului se face o data la 10-15 zile de la plantarea rasadurilor, apoi la 2 saptamni. n acest scop e indicat sa se foloseasca ngrasaminte naturale, precum gunoiul animal (1 galeata gunoi se subtiaza cu 5 galeti apa), 10-15 litri la 1 mp, sau mranita, care se mprastie printre plante si se ngroapa prin prasit n sol. Crnitul este o lucrare foarte indicata, att pentru culturile timpurii ct si pentru cele trzii. Consta n retezarea vrfului plantei la 2-3 frunze deasupra ultimului ciorchine de fructe. La tomatele timpurii se lasa 4-5 ciorchini de fructe, iar la cele trzii 6-8 ciorchini. Prin aceasta lucrare se grabeste coacerea fructelor n cazul rosiilor timpurii, se asigura fructe mari si carnoase la cultura de vara, iar la cea trzie se accelereaza coacerea nainte de caderea brumei. Recoltarea tomatelor se face pe masura coacerii lor, n mai multe rnduri.

Andive Andivele reprezinta un manunchi de frunze inalbite care se consuma ca salata, fiind fragede, cu gust placut, putin amarui. Se obtin de la planta denumita cicoarea de vara sau cicoarea de Bruxelles. Valoarea alimentara este deosebita. Cultura de andive se realizeaza in doua etape: intai se produc radacinile si apoi din acestea, in timpul iernii, se vor obtine "papusile" (andivele). Cum se obtin andivele ? Pentru a obtine andivele ("papusile"), radacinile se pun in santuri incalzite sau in pivnite. Santurile se fac late de 80-100 cm si adanci de 40-50 cm. In ele se asaza radacinile, la 1-3 cm una de alta, in pozitie verticala, dupa ce mai intai s-au scurtat la 25 cm si s-au inlaturat mugurii laterali de pe colet (sa ramana numai mugurele principal). Printre radacini se pune un amestec de pamant de gradina, mranita si nisip. De asemenea, deasupra radacinilor se asaza un strat din acest amestec gros de aproximativ 20 cm, iar peste acest strat se asaza un strat de ingrasamat organic in fermentatie de grosime circa 40-50 cm. Sub influenta caldurii data de ingrsamant, incep sa creasca frunzele. Deoarece cresc in stratul de pamant, raman albe si adunate in forma de "papusa". Andivele se taie pe o mica portiune din colet, pentru a nu desprinde frunzele. La un metru patrat de

sant se pot pune la fortat 180-200 radacini, recoltandu-se 12-15 kg andive. In pivnite, radacinile se pun la fortat infigandu-se intr-un strat de pamant (amestec obisnuit), una langa alta. Ele pot fi acoperite cu un strat de pamant gros de 15-20 cm sau se infig in pamant numai pana la jumatate. In acest caz, papusile cresc complet afara, din care cauza au frunzele desfacute. Aceste papusi au un gust mai placut decat cele inalbite in pamant. Particularitatile producerii rasadurilor de legume pentru cultura in solarii

Particularitatile producerii rasadurilor de legume pentru cultura in solarii Obtinerea productiei extratimpurii de legume este posibila prin infiintarea culturilor numai cu rasad de buna calitate, care duce la o scurtare a perioadei de vegetatie comparativ cu infiintarea culturilor prin semanat direct. De aceea pentru solarii se impune obligatoriu producerea rasadurilor tinand seama de urmatoarele aspecte tehnologice: stabilirea datei de plantare; varsta optima a rasadului; durata de semanat la rasarire; stabilirea datei de semanat. Producerea rasadurilor de legume destinate culturii in solarii se face in spatii incalzite (sere inmultitor) unde se pot controla si dirija factorii de vegetatie pentru a detine un rasad optim din punct de vedere calitativ. Semanatul se face in doua moduri: - semanatul pe strat nutritiv, urmat de repicarea rasadurilor atunci cand se produce un numar mare de rasaduri. Pentru aceasta se pregateste un strat nutritiv afanat, bine maruntit si nivelat, alcatuit dintr-un amestec nutritiv nu prea bogat in elemente nutritive, alcatuit din mranita, pamant de gradina si nisip, gros de 7-10 cm. Semintele se distribuie fie prin imprastiere, cu conditia asigurarii unei distribuiri uniforme a acestora, fie in randuri, cand este necesara marcarea randurilor cu o rigla prevazuta cu o muchie ascutita sau un gratar format din mai multe rigle distantate in functie de distanta intre randuri care este de 5 cm, iar pe rand semintele se distribuie la 1-2 cm. Dupa semanat, semintele se acopera cu un strat de 0,5-1 cm grosime de amestec nutritiv cernut, repartizat uniform care se taxeaza cu un tavalug manual pentru a asigura un contact bun intre seminte si stratul nutritiv. Semanatura se uda cu apa la temperatura mediului ambiant si se acopera cu rogojini sau folie de polietilena pentru a mentine umiditatea la nivelul semintelor pe tot parcursul germinarii semintelor. Cand plantele incep sa rasara, se inlatura materialele de acoperire pentru a beneficia de lumina de care au nevoie.

Semanatul in ladite se practica pentru producerea unui numar mic de rasaduri, pentru gospodariile particulare, dar si atunci cand conditiile de temperaturi sunt mai precare, laditele fiind usor de manipulat in locurile mai calduroase si mai usor de supravegheat. Se folosesc diferite tipuri de ladite: de lemn, de plastic de diferite dimensiuni. Acestea se dezinfecteaza cu solutii de formalina 2%, sulfat de cupru 2-3%, si se pregatesc in felul urmator: pe fundul laditei se asaza un strat de nisip de 1-1,5 cm grosime apoi se pune amestecul nutritiv astfel incat sa ramana goala ladita circa 2 cm, se taseaza si se marcheaza randurile la 4-5 cm. Se acopera cu bucati de sticla, cu hartie sau cu folie, se duc in locuri calde si se urmaresc pana in momentul repicarii rasadurilor. Producerea rasadurilor pentru cultura in solarii se poate face si in solarii incalzite cu biocombustibil. Pentru aceasta sunt mai multe variante: - introducerea gunoiului de grajd pe intreaga suprafata a solarului, in grosime de 40-50 cm, circulatia facandu-se pe o poteca de 60 cm. De o parte si de alta a potecii se pune amestec pe care se va produce rasadul; - saparea unor santuri de 30-40 cm de o parte si de alta a potecii si introducerea gunoiului in aceste santuri; - instalarea de tocuri de rasadnite in interiorul solarului, peste patul de gunoi asezat. Pentru obtinerea unui rasad bun de plantat intr-o anumita perioada de timp se aplica o serie de lucrari de ingrasare si anume: - dirijarea factorilor de vegtatie si in special a temperaturii care s-a hotarat. Astfel, imediat dupa semanat temperatura este mai ridicata, insa in limitele specifice fiecarei specii legumicole, scade cu cateva grade in perioada rasaririi pentru a nu se alungi si apoi creste si ramane constanta pana la plantare. Inainte de plantare cu circa 10-15 zile, temperatura scade, in vederea calirii rasadurilor, pana aproape de nivelul temperaturii care se atinge dupa plantare. - lumina trebuie corelata cu temperatura si se iau masuri de patrundere a unei cantitati maxime de lumina (curatirea geamurilor, folosirea de folie de polietilena noua etc.). - aerisirea se face zilnic, in scopul reglarii temperaturii cat si al compozitiei aerului. udarea se face moderat cu apa calduta (20-22C); - udarea excesiva duce la putrezirea rasadurilor sau la alungirea acestora. - fertilizarea suplimentara cu solutii de ingrasaminte in concentratie de 0,4-0,5 1%. Se fac 2-4 fertilizari, prima la 7-10 zile de la repicat iar urmatoarea la interval de 10-15 zile. Repicatul se face in faza de frunze cotiledonale in pozitie orizontala si aparitia

primelor frunze adevarate, in ghivece de diferite tipuri nutritive ale caror dimensiuni sunt diferite in functie de specii. Se mai folosesc ghivece de plastic, de hartie, de turba etc. Adancimea de repicat este si ea diferita cu specia si trebuie respectata altfel rasadurile se prind mai greu. - raritul la distante mai mari pentru a crea conditii optime de lumina, prevenind alungirea; - tratarea cu substante retardante de crestere care previne deprecierea rasadului prin alungire; combaterea bolilor si daunatorilor; - calirea rasadurilor care consta in obisnuirea treptata a plantelor cu temperaturi mai scazute, cu lumina mai multa, apa mai putina si aerisire mai buna. Un rasad bine calit trebuie sa aiba tulpina groasa si scurta, iar la tomate, varzoase, rasadul capata o culoare violacee. Cultura tomatelor in solarii si rasadnite. Tomatele ocupa primul loc printre culturile ce se practica in solarii si chiar in rasadnite. In felul acesta se pot obtine productii mai timpurii cu 2 - 3 saptamani, comparativ cu o cultura timpurie in camp deschis. Este bine ca tomatele sa urmeze dupa castraveti, fasole urcatoare, varza, pepeni galbeni etc. Acest lucru nu este totdeauna posibil datorita ponderii mari a tomatelor, ardeiului si vinetelor. De aceea, la cultura in solarii, cand urmeaza dupa acestea, este bine sa se faca dezinfectia chimica a solului. Pregatirea terenului se incepe din toamna (luna octombrie) si consta din defrisarea atenta a culturii anterioare, fertilizarea de baza cu 50 - 80 t/ha gunoi de grajd semidescompus, 400 - 500 kg/ha superfosfat si 200 kg/ha sulfat de potasiu, mobilizarea adanca a solului la adancimea de 28 - 30 cm cu MSS 1,4 sau pe suprafete mai mici cu cazmaua. Deoarece este bine sa avem o cultura secundara de salata, spanac sau ceapa verde, dupa mobilizarea adanca terenul se marunteste, se modeleaza in straturi inaltate si se trece la semanat spanac sau plantat rasaduri de salata sau bulbi de ceapa (se va tine seama de schema de plantare a tomatelor in primavara). In timpul iernii se repara scheletul solariilor prin inlocuirea stalpilor deteriorati, a a rcurilor deformate, a sarmelor rupte sau a sipcilor din lemn, in functie de tipul constructiv. La inceputul lunii martie se acopera solariile cu folie de polietilena cu grosimea de minimum 0,15 mm. Acoperirea are ca scop grabirea vegetatiei culturilor anticipate si incalzirea solului. Este posibil ca pana la 20 martie sa se recolteze spanacul, ceapa verde sau salata.

Dupa aceea urmeaza fertilizarea de primavara cu circa 200 kg/ha azotat de amoniu, se incorporeaza acesta in sol prin frezare si se aplica erbicidele specifice pentru combaterea buruienilor. Rasadurile se produc in sere inmultitor sau in rasadnite cu incalzire biologica. Se folosesc circa 250 g seminte pentru 1 hectar, din hibrizi timpurii. Semanatul se face in ladite in ultima decada a lunii ianuarie. Se asigura conditii corespunzatoare de rasarire, iar la 8 - 10 zile de la rasarire se face repicatul in ghivece din plastic, cu diametrul in partea superioara de 8 cm, sau in cuburi nutritive cu latura de 7 cm. Se aplica intregul complex al lucrarilor de ingrijire, astfel incat in jurul datei de 20 martie rasadurile se fac gata de plantare. Plantarea se face incepand cu data de 20 martie in zonele mai sudice, iar in cele mai nordice se continua pana la 5 aprilie. Desigur, datele de plantare se coreleaza cu conditiile concrete de temperatura din primavara respectiva. Intre randuri se lasa 70 cm, iar intre plante pe rand 30 cm, daca se realizeaza un ciclu scurt si 35 cm pentru ciclul lung. Tomatele se pot planta mai adanc, deoarece emit usor radacini adventive. Lucrarile de ingrijire constau din dirijarea factorilor de vegetatie, intretinerea solului si conducerea plantelor. Dupa plantare se uda local fiecare planta, cu circa 0,5 l apa pentru a nu se raci solul. In continuare, irigarea se face pe brazde prin aspersiune sau prin picurare, in mod repetat, la interval de 5 - 7 zile, cu norme de udare de 250 - 400 m/ha. Pentru mentinerea unei temperaturi mai ridicate, la inceput, solariile se tin inchise, aerisirea efectuandu-se numai dupa ora 10. In jurul orei 16, solariile se inchid. Atunci cand temperatura creste se intensifica aerisirea. Fertilizarea suplimentara se aplica in doua etape: la legarea fructelor in prima inflorescenta si la a doua inflorescenta. Se folosesc circa 300 kg/ha Complex III. Solul se afaneaza periodic prin efectuarea prasilelor manuale, atat intre rasaduri, cat si pe rand. Prin prasile se combat si buruienile. Intervalul dintre randuri se poate mulci cu folie de polietilena uzata. Sustinerea plantelor se face pe spalieri de sarma sau pe suprafete mai mici, cu araci. Copilitul se aplica saptamanal si se efectueaza radical. Frunzele imbatranite de la baza se rup si se indeparteaza. Carnitul se face dupa 3 - 5 inflorescente pentru ciclul scurt si dupa 7 - 8 inflorescente pentru ciclul prelungit. Se aplica tratamente fitosanitare in mod periodic pentru combaterea bolilor si a daunatorilor.

Recoltarea se incepe in jurul datei de 20 mai si se continua pana la 25 iulie, pentru ciclul scurt si pana in septembrie, pentru ciclul prelungit. Productia medie este de 40 - 45 t/ha la ciclul scurt si de 50 - 60 t/ha in ciclul prelungit. Pentru cei care nu au solarii, se poate obtine o productie mai timpurie prin acoperirea tomatelor cu tunele joase. Rasadurile se planteaza in jurul datei de 10 - 15 aprilie, se acopera cate 2 randuri cu arcuri din lemn, fier beton sau plastic, peste care se asaza folie de polietilena de 0,05 mm grosime. In zilele calduroase se face aerisirea. Protejarea dureaza circa 3 saptamani, dupa care tunelele se desfiinteaza. Dupa scoaterea rasadurilor din rasadnite, se completeaza amestecul de pamant pana la grosimea de 20 - 22 cm, se planteaza rasaduri repicate la 50 / 25 cm, se aplica lucrari obisnuite de ingrijire, inclusiv inaltarea tocurilor, carnirea se face dupa 2 3 inflorescente. In felul acesta se pot obtine 4 - 5 kg fructe/m, iar rasadnitele sunt utilizate in mod eficient. Prof. univ. Dr. Conf. univ. Gheorghita HOZA Cultivarea rosiilor in sera Plantarea Intr-un an, in sera se pot obtine 1-2 recolte de rosii. Data de plantare, transplantare si recoltare variaza de la o zona la alta. Soiurile de rosii incep sa se coaca la cel mult 100 de zile de la plantare. Recoltarea poate fi gata mai devreme ca sa se reduca coturile incalzirii. Recolta de primavara tarziu se obtine prin semanarea semintelor toamna tarziu sau iarna devreme. Cel mai bine este sa samanati semintele in rasadnite (vase de plastic, pahare de iaurt, inghetata sau de plastic) pentru a reduce costurile muncii si socul transplantarii. Folosirea amestecurilor de pamant steril, de gradina scade incidenta bolilor. Se pot folosi si un amestec de pamant obisnuit, dar acesta trebuie fumigat pentru a elimina si neutraliza insectele, bolile si semintele de buruieni; pamantul trebuie mentinut la 70C timp de 30 de minute pentru a se distruge toti daunatorii. Semanati 2-3 seminte in fiecare rasadnita, la 6 mm adancime, udati si acoperiti vasele cu o folie de polietilena; asezati rasadnitele la umbra, la 21C, pana germineaza semintele. Dupa aceea puteti indeparta folia, iar rasadnitele se pot muta in plin soare. Lasati numai planta cea mai viguroasa in fiecare vas. Victor POPESCU

Pe cat posibil, rasadurile trebuie tinute in primele 10-14 zile la temperaturi de 1415C ziua si 11-13C noaptea. Acest tratament ar trebui sa ajute semintele sa dezvolte cotiledoane mai mari si tulpini mai subtiri. De asemenea, plantele vor fructifica mult mai devreme, crescand numarul de recolte. Dupa aceste 10-14 zile, temperaturile trebuie mentinute la 21-23C ziua si 15-17C noaptea. Important este ca dupa acel tratament initial, temperaturile nu trebuie sa scada sub 12-13C - daca acest lucru se intampla, rosiile vor ramane pitice iar leguma va avea forma neregulata. In zilele noroase, temperaturile pot fi scazute putin. Apa de irigare poate fi putin incalzita iarna, inainte de a fi folosita. Udarea cu apa mai rece de 10C ingheata radacinile si face ca rosia sa ramana pitica. Plantele trebuie tratata saptamanal cu un fertilizator solubil, amestecat in apa de udare. Pe masura ce rosia se dezvolta, fertilizarea se poate face de doua ori pe saptamana. Dupa 4-6 saptamani de la semanare, rasadurile de rosii sunt destul de dezvoltate pentru a fi transplantate in straturi. Se planteaza la o adancime cu 2,5 cm mai mare decat cea din rasarnita, cu 38-46 cm distanta intre ele si pe randuri de 90120 cm latime. Se uda imediat dupa transplantare. Legarea si copilirea rosiilor O singura tulpina principala trebuie antrenata pe suport, tulpinile laterale trebuind rupte (nu taiate, pentru ca lama cutitului poate fi purtatoare de boli) - aceasta operatie se numeste copilirea rosiilor. Vitele pot fi sustinute de fire de plastic sau sfoara legate lejer in jurul bazei plantei si apoi de sarme sau de elementele scheletului se sustinere a serei. Aceste sarme trebuie sa fie la cel putin 65 cm deasupra stratului de rasaduri. Firele de plastic sau sfoara se infasoara in sensul acelor de ceasornic in jurul vitei, pe masura ce aceasta se dezvolta, cu o invartir completa la fiecare 3 frunze. De asemenea, vita trebuie sa fie sustinuta de sfoara de sub frunze, nu de codita sau de buchetul de rosii. Nu incercati sa infasurati sfoara in jurul varfului ramurii, pentru ca acesta se poate rupe. Cand planta a crscut pana la sarmele se suport, desfaceti sforile si codorati vitele pana la cel putin 90 cm; dupa asta, vitele ar trebuie sa creasca toate intr-o singura directie. Se leaga iar si se aduna frunzele care au cazut pe jos in timpul operatiei. Cam cu