Curs Lectii TMEF FR

8/19/2019 Curs Lectii TMEF FR

http://slidepdf.com/reader/full/curs-lectii-tmef-fr 1/68

Tema: TEORIA ŞI METODICA EDUCA IEI FIZICE (TMEF) CA ŞTIINŢĂȚ

ŞI OBIECT DE STUDIU

Subiecte:1. Caracteristica teoriei şi metodicii educa iei fizice ca ştiinţă şi obiect de studiuț

2. Izvoarele şi etapele de dezvoltare a teoriei şi metodicii duca iei fiziceț

3. Noţiuni de bază ale teoriei şi metodicii duca iei fiziceț

4. Metode de cercetare n teoria duca iei fiziceț

!. "nsemnătatea teoriei şi metodicii culturii fizice pentru studenţii şi absolvenţiiinstituţiilor de profil peda#o#ic

$iteratura%&M'() sub red. *.+. +şmarin) Moscova) 1,-, p./01/ 1,, p.2403&M'() sub red. *.M. iean) Moscova) 1,55 p.4011*&M'() sub red. *.N. Minaev) *.M. iean) Moscova) 1,5,&M'( şi 6) sub red. I. iclovan) *ucureşti) 1,51&M'( şi 6) sub red. 7. C8rstea) *ucureşti) 1,,1 p.-02,Carp I. Noţiuni de bază ale teoriei educaţiei fizice şi sportului. 9ecomandări

metodice:) C;iţşinău) IN'(6)2) 31 p.

1



1 Ca!acte!i"tica Te#!iei $i Met#%icii Cu&tu!ii Fi'ice ca $tii* $i #biect %e"tu%iu

+pariţia şi dezvoltarea #8ndirii teoretice n domeniul culturii fizice se semneazăncă n cultura popoarelor antice.... 'le cuprind reflecţii sau recomandări privind

practicarea e<erciţiilor fizice de către populaţia de diferite v8rste....0 n $e#ile lui Manu şi cartea sf8ntă a induşilor mil. I= .e.n. se subliniază

necesitatea practicării e<erciţiilor fizice i#ienice0 mil. III .e.n. medicul c;inez >on#0(u creează un sistem de e<erciţii fizice cu

caracter medical 0 bazat e<. respiratorii0 n 7recia +ntică ? medicul @ipocrat menţiona că sănătatea este condiţionată de

mbinarea Audicioasă a alimentaţiei cu practicarea e<erciţiilor fizice0 (ilostrat) n lucrarea Be arte #imnasticaD considera că #imnastica solicită o

str8nsă colaborare ntre i#ienă) fiziolo#ie şi peda#o#ie...."n acest conte<t ne putem referi şi la &MC() care prin sinteza informaţiilor

biblio#rafice) s0a aAuns la stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le ndeplinească ocunoaştere de tip ştiinţific. "ndeplinind aceste condiţii ea capătă statut de disciplinăştiinţifică. C#%iii&e "ut u!m*t#a!e&e%

0 să aibă obiect propriu de studiu) de cercetare0 să aibă metode proprii de cercetare sau adaptate0 să aibă noţiuni bine conturate0 să stabilească le#i) norme) cerinţe) principii specifice0 să clasifice şi să cuantifice propriile cate#orii şi probleme.TMCF este ştiinţa despre le#ităţile #enerale care ne arată conţinutul şi formele

dezvoltării culturii fizice ca proces peda#o#ic) care este introdus n sistema #enerală aeducaţiei omului....

&MC() ca #biect %e "tu%iu) vizează perfecţionarea dezvoltării fizice şi a capacităţiimotrice a omului prin practicarea sistematică a e<erciţiilor fizice.

$a r8ndul ei) teoria şi metodicii culturii fizice studiază scopul) sarcinile principaleale sistemului de educaţie fizică) dezvăluie le#ătura culturii fizice cu alte aspecte aleeducaţiei omului.

&otodată) teoria şi metodica culturii fizice studiază şi le#ităţile le#ăturii culturiifizice cu educaţia intelectuală) morală) estetică prin muncă) care şi o lea#ă cu altediscipline peda#o#ice.

6arcinile teoriei şi metodicii culturii fizice se pot desprinde din cele 3 funcţii ale lor%co#nitive) normative) te;nice.

Ena din sarcinile principale ale cursului de teorie şi metodică a culturii fizice estenarmarea viitorului peda#o# cu priceperi de a inte#ra cunoştinţele primite n timpul

2



anilor de studii şi de a #ăsi căile necesare pentru realizarea acestor cunoştinţe n practică.

upă structură teoria şi metodica culturii fizice cuprinde un număr de capitole şi subcapitole%

1 ? *azele #enerale ale teoriei şi metodicii culturii fizice care include #eneralizareanoţiunilor metodico0teoretice.

2 ? &eoria şi metodica direcţiilor de bază ale sistemului de educaţie fizică.3 ? &eoria şi metodica culturii fizice a diferitor contin#ente de v8rstă.&oate aceste despărţituri sunt unite de cunoaşterea practică a culturii fizice.Fdată cu dezvoltarea practicii apar şi unele discipline) ştiinţe) care determină

anumite re#uli teoretice. +ceste discipline pot fi mpărţite n 2 #rupe%1 ? discipline de caracter umanitar care studiază le#ităţile sociale de dezvoltare a

culturii fizice sociolo#ia) istoria culturii fizice) mana#ementul culturii fizice) psi;olo#ia sportului etc..

2 ? discipline de caracter biolo#ic ce studiază le#ităţile funcţionării şi dezvoltăriior#anismului n condiţiile culturii fizice anatomia) fiziolo#ia) bioc;imia) biomecanicae<erciţiilor fizice) medicina sportivă) i#iena e<erciţiilor fizice etc.

$a r8ndul său teoria şi metodica culturii fizice e le#ată de un şir de disciplinesportive cum sunt% #imnastica) Aocurile sportive) atletismul) nataţia) turismul) luptele etc.

Ştiia CF $i S

Figura 1. Corelaţia interdisciplinară în predarea TMCF

&eoria şi metodica culturii fizice ca ştiinţă şi obiect de studiu e alcătuită din douămari discipline%

Te#!ia cu&tu!ii +i'ice ? studiază le#ităţile #enerale ale culturii fizice ca apariţiesocială şi obiectivele #enerale ale culturii fizice şi sportului) cu alte cuvinte) abordeazăurmătoarele probleme% noţiunile fundamentale din domeniu) cultura fizică şi sportul caactivităţi sociale) ordinea şi esenţa acestora idealul) funcţiile şi obiectivele ) sistemul decultură fizică din republică sistemul miAloacelor culturii fizice şi sportul e<erciţiul fizic

? miAloc specific de bază al culturii fizice etc.

0 #imn. terapeutică0 control şi aAutormedical n C(0 bioc;imia0 i#iena0 anatomia0 biomecanica0 fiziolo#ia C( şi 6

0 psi;olo#ia C(0 peda#o#ia C(0 sociolo#ia C(0 or#. şi le#isl.C(0 istoria C(

&MC( şi 6

&MC(G+ şi 6M

&MC(şcolară

&M+6

&M96+

3



Met#%ica cu&tu!ii +i'ice cuv8nt #recesc% metodice H cale de realizare abordează laetapa actuală le#ităţile parţiale ale culturii fizice şi realizarea le#ităţilor #enerale n

procesul peda#o#ic av8nd o direcţie concretă) le#ătura procesului instructiv0educativ cuefortul n timpul practicării e<erciţiilor fizice la diferite cate#orii de oameni) sistemulformelor de or#anizare a procesului de practicare a e<erciţiilor fizice şi lecţia ca formăde bază n acest sistem tipolo#ia) densitatea) structura lecţiei şi altor forme deor#anizare conţinutul şi caracterele pro#ramei0curriculum de specialitate evaluarea ncultura fizică şi sport proiectarea didactică şi evidenţa sistemul metodelor şi

principiilor de instruire n cultura fizică şi antrenamentul sportiv.

, I'-#a!e&e $i eta.e&e %e %e'-#&ta!e a Te#!iei $i Met#%icii Cu&tu!ii Fi'ice

+naliza surselor biblio#rafice cu privire la problema abordată +şmarin *.+.)Matveev $.G.) iclovan I.) @arre .) >ruţevici &.Iu.) >uramşin Iu.(.) @olodov .>. etc.

permit să constatăm că izvoarele apariţiei şi dezvoltării teoriei şi metodicii culturiifizice ca ştiinţă şi disciplină de nvăţămnt sunt următoarele%

J ? practica vieţii obşteşti ? cerinţele societăţii de a avea oameni bine dezvoltaţifizic) a trezit dorinţa lor de a cunoaşte le#ităţile culturii fizice şi pe baza lor de a construisistema conducerii cu perfecţiunea motrică a omului.

J ? practica domeniului C( ? aici se verifică dacă e<istă n practică toate noţiunileteoretice) inovaţiile) cercetările ştiinţifice) le#ătura teoriei cu practica) ntre ele n modnormal trebuie să e<iste concordanţă) unitate) continuitate etc.

J ? moştenirea sau ideile pro#resive despre conţinutul şi căile dezvoltăriimultilaterale a personalităţii care au fost studiate de un şir de filozofi) istorici) biolo#iGavlov) 6ecenov) >restovniKov) $es#aft.

J ? @otăr8rile 7uvernului despre situaţia şi căile de perfecţionare a culturii fizice nţară.

J ? rezultatele cercetărilor ştiinţifice c8t n domeniul şi n domeniul altor ştiinţe."n dezvoltarea sa teoria şi metodica culturii a trecut prin c/te-a eta.e%1. Eta.a cu#$tie&#! em.i!ice despre influenţa acţiunilor motrice asupra

corpului obţinute de om n viaţa lui de toate zilele. +cumularea cunoştinţelor empirice acondus la formarea Befectului de antrenamentD şi la cunoaşterea procedeelor detransmitere a e<perienţei de practicare a e<erciţiilor fizice.

2. 'ta.a +#!m*!ii .!ime&#! met#%e ale educaţiei fizice 0 cuprinde perioadaformaţiei sclava#iste a statelor din antic;itate şi veacurilor miAlocii 7recia) '#ipt)9oma antică s0au format aceste metode pe calea e<perimentală. (ilozofii) peda#o#ii)medicii ncă nu ştiau despre le#ităţile acţiunii motrice asupra corpului uman) nu puteaulămuri mecanismul acţiunii e<erciţiilor fizice) dar ei se bazau pe rezultatelee<perimentale.

4



Metoda de practicare a e<erciţiilor fizice din 7recia +ntică unea ntr0o sistemă#enerală anumite miAloace) procedee şi metode pentru dezvoltarea calităţilor fizice. "nveacurile miAlocii numărul metodelor de predare a educaţiei fizice creşte odată cuapariţia noilor recomandări metodice) la #imnastică) nataţie) Aocuri) tra#ere la ţintă etc.Garalel cu acumularea e<perienţei şi conştientizarea esenţei educaţiei pentru formareaspirituală şi fizică a omului apare peda#o#ia ?ştiinţa care iniţial abordează problemeleeducaţiei intelectuale şi fizice. +pariţia cunoştinţelor si clarificarea specificului

procesului de educaţie fizică a determinat semnificativ diferenţierea obiectivelor) principiilor) miAloacelor şi metodelor de educaţia intelectuală) fapt ce a contribuit lamanifestarea n calitate de domeniu al cunoştinţelor ? ştiinţa despre cultura fizică.Glaton considera că #imnastica este cel mai nsemnat element al educaţiei ...

0Eta.a %e acumu&a!e ite"* a cunoştinţelor teoretice despre cultura fizică cuprinde perioada din epoca 9enaşterii p8nă la sf8rşitul veacului LIL.

ezvoltarea ştiinţei despre om) despre educaţie) despre instruire şi nsănătoşirea luii0a pus pe filozofi) peda#o#i şi medici să acorde o atenţie mai mare problemelor culturiifizice.

"n sec. L=I0L=II tendinţa acestora de a cunoaşte natura omului) rolul acestuia nsocietate şi problemele educării personalităţii contribuie la conştientizarea rolului şinsemnătăţii culturii fizice. +par diverse opinii teorii cu privire la aspectele

peda#o#ice şi sociale ale culturii fizice.+stfel) teoria lui I.+.Comenius 1!,201/- se baza pe convin#erile că ocupaţiile cu

e<erciţiile fizice trebuie să se desfăşoare n baza priceperilor de muncă a copilului şi săcontribuie la pre#ătirea lui pentru viaţă) asi#urănd educaţia lui fizică şi intelectuală.

+par un şir de sisteme de cultură fizică precum B7imnastica li#amentelorD 0pentrudezvoltarea capacităţilor motrice:

"n secolul L=III se petrec un şir de cercetări n domeniul biomecanicii e<erciţiilor fizice) fiziolo#iei etc.

"n sec. LIL apar lucrări teoretice despre cultura fizică. $a această etapă a fost pusă

baza teoriei şi metodicii culturii care a nceput să apară ca ştiinţă de la nceputulsecolului LIL.

Eta.a "tat#!ici!ii Te#!iei $i met#%icii cu&tu!ii +i'ice sec. LIL ca ştiinţă şiobiect de studiu. "n 9usia cuprinde perioada sf8rşitul secolului LIL ? nceputulsecolului LL. F mare influenţă asupra dezvoltării teoriei culturii fizice a Aucat G.(.$es#aft 153-01,,.

$ucrările lui n domeniile istoriei) peda#o#iei) anatomiei) biolo#iei) teoriei culturiifizice erau cele mai pro#resiste şi de aceia au fost puse la baza &MC(.

2Eta.a %e'-#&t*!ii ite"e a ştiinţei in domeniul culturii fizice şi sportului ? cuprinde perioada anilor 3 ai secolului precedent) finele anilor ,. Groblemele culturii

!



fizice sunt studiate de un şir de nvăţaţi Fzolin) >restovniKov) +şmarin) Matveev) NoviKov) 7uAalovsKi) 'puran) iclovan) =8drin) 'vstafiev) 6toliarov ş.a..

+par un şir de instituţii de nvăţămăt superior n domeniul culturii fizice% 1,15 ? $enin#rad) 1,24 ? Moscova) 1,3 ? >iev) 1,34 0 *udapesta 1,,1 ? C;işinău.

+par noi discipline le#ate de teoria şi metodica culturii fizice% or#anizarea şidiriAarea educaţiei fizice) istoria educaţiei fizice) biomecanica e<erciţiilor fizice)

psi;olo#ia sportului) sociolo#ia) medicina sportivă etc.Grimul ndrumar metodic la apare n 1,2/ sub redacţia lui 7. iuperon) n care se

abordează nu numai problema practicării e<erciţiilor fizice ci şi reflectarea celorlalteaspecte ale modului sănătos de viaţă) odi;nă) mbrăcăminte) călire etc.

Fbiectivele culturii fizice după 7. iuperon erau orientate spre%0 asanarea or#anismului bolnav cu deficienţe de la starea normală a sănătăţii pin

intermediul miAloacelor #imnasticii medicale0 ntărirea şi asi#urarea stării de sănătate a or#anismului #eneraţiei n creştere 0 menţinerea sănătăţii şi perfecţionarea fizică a or#anismului uman.3Eta.a a 34a %e %e'-#&ta!e a te#!iei $i met#%icii cu&tu!ii +i'ice se referă la anii

, ai secolului precedent şi durează pnă n prezent. 'venimentele ce au loc la finelesecolului 2 dau un nou imbold n dezvoltarea educaţiei şi sportului.

acă pnă n anii , miAloacele educaţiei fizice purtau un caracter aplicativ) carescotea n evidenţă aşa discipline clasice de sport ca% atletismul) #imnastica) nataţia)

Aocurile sportive) scrima) tra#erea la ţintă etc.) la nceputul anilor 5 n baza acestoraapar şi se dezvoltă noi forme de activitate motrică ce se practică după interese sportivecu ar fi% aerobica) s;apin#) step0aerobica) acvaaerobica) roupsc;ipin# ş.a. practicate nscopul petrecerii timpului liber) nbunătăţirii stării de sănătate) perfecţiunii motrice)obţinerii performanţelor sportive etc .

ezvoltarea intensivă a metodicii culturii fizice la această etapă las n urmă teoria)care trebuie să creeze baza ştiinţifică) să scoată n evidenţă le#ităţile #enerale şispecifice de influenţă a noilor forme de activitate motrică asupra or#anismului uman) sădetermine posibilităţile de aplicare a acestora la diverse contin#ente de subiecţi)

procedee şi norme de dozare a efortului fizic etc.

0 N#iui %e ba'* a&e TMCF 9ealizarea procesului de pre#ătire a specialiştilor n domeniul educaţiei fizice şi

sportului este determinată nu numai de prezenţa nc;ipuirilor despre activitatea profesională m domeniu) cunoştinţelor necesare n domeniul specialităţii alese şi dinalte ştiinţe medico0biolo#ice) social0economice) de drept) de a rezolva cu iscusinţăsarcini profesionale complicate) dar şi de posedarea unui aparat de noţiuni precise) fărăde care e de nenc;ipuit activitatea antrenorului contemporan) profesorului şior#anizatorului culturii fizice cu caracter de masă.

/



ezvoltarea cu preponderenţă a sportului şi culturii fizice contemporane n ultimiiani este nsoţită de apariţia unor noţiuni noi) unor date şi termeni ai disciplinelor nruditecu conţinut nou. +ceasta duce la tratarea n mod diferit a unor şi aceiaşi termeni) care nmaAoritatea cazurilor pun n dificultate procesul de instruire n instituţiile de nvăţăm8nt)complic8nd comunicarea ulterioară a specialiştilor.

'ste clar) că pentru nlăturarea acestor dificultăţi este necesar de a elabora indicaţiimetodice) care vor reflecta date ştiinţifice noi ce caracterizează noţiunile şi termeniiapăruţi n ultimii ani) fapt ce constituie un pro#res n domeniul culturii fizice şisportului.

+paratul de noţiuni ale termenilor de bază) ca şi ale termenilor din alte domenii) n0ar fi fost complet) daca n0ar fi fost reprezentate cunoştinţele despre unele fenomene maisuperioare) ct cele ce se folosesc n sfera culturii fizice şi sportului. $a ele se referă aşanoţiuni) ca cultura) ştiinţa) nvăţăm8ntul) ocrotirea sănătăţii) arta etc.

"n teoria culturii fizice şi teoria sportului se cunosc t!ei 5!u.e %e #iuicate#orii% noţiuni de bază) noţiuni ce le dezvoltă si le #eneralizează si noţiunea caredetermină rezultatul dezvoltării. $a r8ndul său) n fiecare #rupă e necesar de menţionatnoţiunile de bază şi cele ce reies din ele) noţiunile derivate secundare.

6a 5!u.a #iui&#! iiia&e7 ca #iui %e ba'* "e !e+e!*% cultura fizică) sportul)competiţiile sportive. n calitate de noţiuni derivate secundare pot fi% mişcareasportivă) activitatea sportivă) activitatea de concurs) sportul cu caracter de masă)rezervele sportive) sportul de performanţa) etc.

Di 5!u.a %e #iui ce &e %e'-#&t* .e ce&e iiia&e +ac .a!te u!m*t#a!e&e#iui %e ba'*% pre#ătirea sportivului) antrenamentul sportiv) educaţia fizică) teoriaculturii fizice) teoria sportului. rept noţiuni secundare la acestea servesc% sistemul

pre#ătirii sportive) şcoala sportului) comercializarea sportului) sponsorizarea) politizareasportului) sistemul antrenamentului sportiv) selecţia şi evaluarea n sport) diriAarea)controlul) pro#nosticarea) planificarea şi evidenţa n educaţia fizică şi sport pre#ătireate;nică) tactica) fizică şi intelectuală) psi;olo#ică şi inte#rală a sportivului)antrenamentul sportiv) macrociclul) efortul fizic) miAloacele şi metodele antrenamentuluisportiv) adaptarea) oboseala) refacerea) sistemul educaţiei fizice) metodica educaţieifizice) dezvoltarea fizică) controlul medical n educaţia fizică) reabilitarea şi recreareafizică etc.

6a #iui&e %e ba'a a&e 5!u.ei a t!eia de #eneralizare se referă% performanţelesportive) rezultatele sportive) calificarea sportivă) sănătatea) educaţia) instruirea etc.

Noţiunile secundare ale acestora sunt% pre#ătirea către performanţele sportive) #radul de pre#ătire fizică) tactică) psi;olo#ică) intelectuală şi inte#rală) starea fizică) aptitudinilede forţă) viteza) coordonare) mobilitate) rezistenţă) #radul de antrenament) #radul de

pre#ătire) priceperea motrică) deprinderea motrică) starea de start) strate#ia) tactica)

-



efortul) antrenarea) etc. Noţiunile menţionate reflectă procesele şi fenomenele ce au locn cadrul activităţii sportive.

$a descrierea aparatului de noţiuni am folosit lucrările următorilor autori%$.G.Matveev) +..NoviKov) *.+.+şmarin) =.M.=drin) +.+.7uAalovsKi)=.N.Glatonov) +.ra#nea) 7.Crstea) M.'puran) Iu.Curamşin) &.>ruţevici) 7.9aţă ş.a.

Cultura fizică - este o parte componentă a culturii universale ce sintetizează

categoriile, legităţile, instituţiile şi unurile materiale create pentru valorificarea

e!erciţiilor fizice în scopul perfecţionării potenţialului iologic, motric şi spiritual al

omului.

Cultura fizică este un proces şi rezultat al activităţii omului spre sc;imbarea naturiisale corporale fizice. 'a are o sferă lar#ă şi un conţinut comple<. "n acest conte<t)conform opiniei lui $.G.Mateev) N.N.Gonomariov) =.G.6tolearov) 7.Crstea)Iu.Curamşin desprindem că cultura fizică cuprinde realizările materiale şi spirituale alesocietăţii%

I. =alorile spirituale snt create de0a lun#ul evoluţiei istorice) n vederea or#anizăriisuperioare a practicării e<erciţiilor fizice discipline ştiinţifice din domeniu)

performanţele şi recordurile) te;nica şi tactica etc..II. =alorile materiale) subordonate creşterii permanente a performanţelor sportive%

instalaţii şi materiale sportive moderne) baze sportive n aer liber şi pe termen acoperit)aparataA modern de refacere a capacităţii de efort etc.

III. =alori realizate prin spectacolul sportiv% receptivitatea faţă de etica şi estetica#estului motric n competiţie) dorinţa de autodepaşire) respectul reciproc) corectitudineaetc.

I=. =alori create n procesul direct de practicare a e<erciţiilor fizice educaţia fizica)antrenamentul sportiv) competiţiile etc.)datorită faptului că el se desfăşoară n str8nsăle#ătură cu muzica) dansul şi c8ntecul) cu formarea calităţilor morale şi volitive) cuacumularea unor cunoştinţe ştiinţifice din domeniul fiziolo#iei) biomecanicii)

psi;olo#iei etc.) cu stimularea creativităţii) ima#inaţiei etc.Cultura fizică este cea mai vastă dintre toate noţiunile teoriei educaţiei fizice şi

teoriei sportului. 'a include conţinutul tuturor noţiunilor.&otodată cultura fizică ndeplineşte şi unele funţii% normative) informative)

comunicative) biolo#ice) estetice etc. "ducaţia fizică # proces pedagogic care valorifică sistematic ansamlul formelor

de practicare a e!erciţiilor fizice, factorilor naturali şi igienici, în scopul dezvoltării

calităţilor morfologice, funcţionale, morale şi volitive ale omului, înarmarea lui cu

cunoştinţe, priceperi şi deprinderi motrice necesare pentru viaţă. 'ducaţia fizică este un fenomen fiziolo#ic prin natura e<erciţiilor sale) peda#o#ic 0

prin metodele aplicate) biolo#ic 0 prin efectele sale) şi social 0 prin or#anizarea şiactivitatea n centrul căreia stă omul.

5



'ducaţia fizică este un proces instructiv0educativ care vizează creşterea) formarea şicultivarea capacităţilor fizice ale oamenilor. 'ste un proces deliberat construit şidesfăşurat n vederea perfecţionării 0 indicilor morfofuncţionali) capacităţilor motrice)n funcţie de particularităţile de v8rsta şi se<) cerinţe de nre#istrare şi specificul unor

profesii.'ste accesibilă tuturor v8rstelor şi are obiective instructiv0educative #enerale şi

diferenţiate pentru fiecare subsistem specific% educaţia fizică a #eneraţiei tinere)educaţie fizice profesionale) educaţia fizică aplicativ0militară) educaţia fizică a

populaţiei mature etc.'ducaţia fizică se or#anizează drept%a un proces instructiv0educativ special conceput n şcoli) instituţii superioare)

armată) asociaţii etc.. b o activitate independentă #imnastica zilnică) plimbări) Aocuri) ocupaţii de sine

stătătoare etc..c are un caracter predominant formativ) nefiind e<clus caracterul competitiv) mai

ales n ultimii ani odată cu sportivizarea educaţiei fizice şcolare.d beneficiază de un ansamblu foarte mare de e<erciţii fizice diferenţiate şi adoptate

la diferite condiţii.'ducaţia fizică ca proces peda#o#ic are o influenţă deosebită asupra formării

personalităţii omului n #eneral. $ezvoltarea fizică # este un proces al sc%imării formelor organismului uman la

diferite v&rste, concretizată n două cate#orii de indici% somatici sau morfolo#ici)acestea se observă cu oc;iul liber sau se obţin prin măsurare% talie) #reutatea) perimetrutoracic) lun#imea se#mentelor corpului etc. şi funcţionali fiziolo#ici) 0 fre#venţacardiacă) fre#venţa mişcărilor respiratorii) capacitatea vitală) tensiunea arterială etc.constituie motorul or#anismului acestea din urmă se obţin prin măsurare.

S.#!tu& 0 fenomen social apărut n istoria societăţii după educaţia fizică şi care s0adezvoltat cu preponderenţă n acest secol odată cu renaşterea ocurilor Flimpicecontemporane +tena) 15,/.

'portul - activitate competiţională şi de antrenament, care solicită de la sportiv un

nivel înalt de dezvoltare şi manifestare, în condiţii special organizate, a capacităţilor

fizice, te%nico-tactice, psi%ologice şi intelectuale.

=aloarea socială a sportului o reprezintă activitatea competiţională) pre#ătireaspecială n acest scop) nsă sarcina principală n practicarea sportului este atin#erea unor rezultate de performanţă. Garalel cu această sarcină se realizează şi alte sarcini socialimportante% ntărirea sănătăţii şi perfecţiunea fizică a subiecţiilor) educarea lor morală)intelectuala) estetică etc. sportul se manifestă drept ca cel mai efectiv miAloc al educaţieifizice) metodă de acţionare asupra pre#ătirii omului pentru activitatea productivă)aplicativ0militară) dezvoltării multilaterale şi armonioase.

,



6portul este deosebit de comple<) după structură este alcătuit din trei subsisteme%sportul pentru toţi) sportul de performanţă şi sportul de naltă performanţă.

'p ortul pentru toţi # este unul din aspectele social-culturale ale societăţii şi în

acelaşi timp un factor al dezvoltării acesteia. "l poate fi definit ca formă a sportului

care, în general, nu are caracter competiţional, fiind practicat atît în cadrul

cluurilor, cît şi în forme neorganizate.

'portul de performanţă # cuprinde toate formele de activităţi cu caracter

competiţional, care reclamă din partea individului o capacitate motrice deoseită şi

aptitudini pentru oţinerea de rezultate care depăşesc cu mult media.

6portul de performanţă este caracterizat prin%0 competiţie severă şi permanentă pentru desemnarea campionului) vedetă răsfăţată)

dar care este mult mai fra#ilă dec8t vedetele din teatru sau cinema) deoarece n acestdomeniu selecţia este permanentă constantăşi nemiloasă

0 antrenament ri#uros care necesită mai multe ore pe zi şi care de cele mai multe ori presupune o muncă de mare intensitate

0 eliminarea celor mai puţin puternici) competiţiile fiind rezervate din ce n ce maimult unei elite sportive

0 imperative financiare care0l orientează spre căutarea spectrului) aBsenzaţionaluluiD) prin aservirea acestuia unor interese economice

0 obiectivul maAor este de Bvictorie asupra altoraD) ceea ce determină uneorifolosirea unor miAloace nere#ulamentare ? interzise.

'portul de înaltă performanţă # activitate orientată spre satisfacerea interesului

către o anumită ramură de sport prin oţinerea rezultatelor de înaltă performanţă

care devin recunoscute la nivel mondial în scopul oţinerii unui prestigiu personal la

nivel de ec%ipă şi societate.

(ntrenamentul sportiv este o parte componentă a pregătirii sportivului şi este

definit în literatura de specialitate ca un proces pedagogic desfăşurat sistematic şi

continuu gradat, de adaptare a organismului uman la eforturi fizice şi psi%ice

intense, implicate de participarea în concursuri organizate în diferite ramuri de sport,

necesare oţinerii performanţei sportive.

)eailitare fizică - activitate îndreptată spre refacerea funcţiilor şi capacităţilor psi;ofizice slăbite ale sportivului prin intermediul miAloacelor educaţiei fizice.

Conform criteriului temporal) refacerea capacităţii de efort a subiecţiilor serealizează sub două forme% 0 refacerea pe parcursul activităţii 0 refacerea dupănc;eierea activităţii.

)ecrearea fizică - refacerea organismului prin intermediul odi%nei active, adică

cu a*utorul e!erciţiilor fizice.

1



(ct motric - element de ază a oricărei mişcări, efectuat în scopul adaptării

imediate sau al construirii de acţiuni motrice.

(cţiune motrică - sistem de acte motrice prin care se atinge un scop imediat, unic

sau integrat într-o activitate motrică.

(ctivitate motrică - ansamlu de acte sau acţiuni încadrate într-un sistem de idei,

reguli şi forme de organizare în vederea oţinerii unui efect comple! de adaptare a

organismului şi perfecţionării dinamicii acestuia.

2 8"em*tatea TMCF .et!u "tu%eii $i ab"#&-eii i"tituii&#! %e .!#+i&.e%a5#5ic

+naliza literaturii de specialitate permite să constatăm că pentru orice persoanăncadrată n activitatea de muncă e<istă 3 căi de obţinere a măiestriei profesionale%

0 de a mer#e pe calea ncercărilor şi #reşelilor) de a nvăţa profesia n bazae<perienţei proprii........

0 a treia cale) unică) de a aplica ţine cont de e<perienţa istorică a societăţiiomenirii care este prezentată şi ar#umentată din punct de vedere educaţional şiştiinţific n literatura de specialitate.

&MC( permite studentului sau specialistului să nţelea#ă esenţa culturii fizice cafenomen social şi peda#o#ic) să poată ar#umenta le#ătura influenţa culturii #eneraleasupra culturii fizice) să cunoască structura şi funcţiile ei.

Cunoştinţele teoretice ? formă superioară a ştiinţei despre cultura fizică sunt prezentate n literatura de specialitate ştiinţifică şi metodică n conformitate adecvatnivelului de pre#ătire a studenţilor) aspiranţilor) cadrelor didactice şi savanţilor dindomeniu.

Cunoaşterea &MC( determină #radul şi nivelul instruirii studenţilor şi specialiştilor)totodată şi nivelul competenţelor profesionale ale acestora. +ctualmente) este necesar caspecialiştii din domeniul C( şi 6 să posede aplicarea cunoştinţelor acumulate nactivitatea practică.

11



Tema: MI96OACE6E EDUCAŢIEI FIZICE Subiecte:1. Noţiuni #enerale despre miAloacele educaţiei fizice.2. '<erciţiile fizice 0 miAloc specific de bază al educaţiei fizice. Conţinutul şi

forma lor.3. &e;nica e<erciţiilor fizice% baza te;nicii) veri#a principală) detaliile şi

individualizarea te;nicii.4. Caracteristicile mişcărilor.!. Clasificarea e<erciţiilor fizice./. (actorii naturali şi i#ienici 0 ca miAloace ale educaţiei fizice.

Obiecti-e:

J să definească miAloacele educaţiei fizice şi sportuluiJ să prezinte şi să caracterizeze tipurile de miAloace specifice educaţiei fiziceJ să caracterizeze e<erciţiul fizic ca miAloc specific de bază al educaţiei fiziceJ să nominalizeze factorii ce determină te;nica e<erciţiilor fiziceJ să analizeze caracteristicile mişcărilor spaţiale) temporale) spaţial0temporale)

dinamice şi ritmiceJ să menţioneze criteriile de clasificare a e<erciţiilor fiziceJ să caracterizeze actorii naturali şi i#ienici 0 ca miAloace asociate ale educaţiei

fizice şi sportului.*iblio#rafie%1. 7.Crstea B'ducaţia fizică) teoria şi bazele metodicii) *ucureşti) 1,,-2. Iu. N. Ciusov BCălirea elevilor) C;işinău) 'ditura Blumina) 1,5-.

12



I Ca!acte!i"tica 5ee!a&* a ee!ciii&#! +i'iceGentru realizarea scopurilor educaţiei fizice se utilizează diferite mi;&#ace7

printre care şi cele cu caracter peda#o#ic #eneral. F #rupă aparte aici o constituie'<erciţiile fizice) unii factori naturali ai mediului nconAurător şi factorii i#ienici.&oată această #rupă de factori este denumită n 5ee!a&4mi;&#ace ale educaţieifizice.

BInstrumentele cu care se Boperează n procesele instructiv0educativesunt reprezentate de către miAloacele educaţiei fizice) mpreună cu metodele şi

procedeele metodice) formează conţinutul propriu0zis al proceselor respective.$a r8ndul lor ele se #rupează n%0 miAloace specifice0 miAloace nespecifice asociate.MiAloacele specifice) recunoscute unanim de toţi specialiştii s8nt

următoarele%1. '<erciţiile fizice 0 asupra căruia vom reveni la subiectul 22. +paratura de specialitate 0 care Aoacă un rol foarte important) mai ales

n antrenamentul sportiv) calitatea căreia determină n maAoritateacazurilor nivelul de e<ecuţie a mişcării.

3. Măsurile de refacere a capacităţilor de efort 0 specifice mai ales pentruantrenamentul sportiv) pe parcursul procesului de pre#ătire) sau n timpulcompetiţiilor) dar mai ales după aceasta.....................

0 Ge parcursul activităţii0 9efacere după nc;eierea activităţii.

MiAloacele nespecifice sunt următoarele%

a Condiţiile i#ienice 0 care se referă la i#iena individualăec;ipament curat) alimentarea .... c8t şi la cea colectivăcalitatea 0 funcţionalitatea bazelor sportive) inventarului

a (actorii naturali de călire 0 apa) aerul şi soarele. 'ste demonstratcă utilizarea acestor factori...................... duce spre atin#erea scopului pusntr0un timp c8t mai scurt. (actorii naturali Aoacă un rol important c8t n

antrenamentul sportiv at8t şi n educaţia fizicăc MiAloacele mprumutate din celelalte laturi ale educaţiei ....

muzica) c8ntecul) studierea unor lucrări sau opere cu subiecte dinBviaţa sportivă studierea unor lucrări de specialitate...........................

II. &ermenul de e<erciţiu fizic n teoria şi practica educaţiei fizice are onsemnătate dublă.

13



0 +cţiuni motrice care s0au format n calitate de miAloace a educaţiei fizice0 Groces de repetare multiplă a acţiunilor motrice) care se or#anizează n

conformitate cu principiile metodice.$a #reci) termenul #eneral pentru e<erciţii era Bascesis. En ascet era acea

persoană care practica e<erciţiile fizice şi mintale) considerate ca indispensabile.upă e<presia lui 6.ailO) omul era considerat ca un tot unitar .... Cei care

practicau e<erciţiile fizice n scopul obţinerii unui premiu erau numiţi 0atleţi. Ceamai marc parte a e<erciţiilor fizice erau practicate tară scopuri ....

&ermenul de e<erciţiu este le#at de mişcările omului. Mişcarea-sc;imbarea poziţiei corpului sau a părţilor lui. Gentru educaţia fizică onsemnătate deosebită o au mişcările libere. upă Gavlov fiecare mişcareliberă se caracterizează prin 3 semne%

0 este funcţie a conştiinţei...0 este căpătată de om pe parcursul vieţii0 nvăţarea mişcărilor măreşte #radul de supunere a lor voinţei omului.F mişcare aparte este numită element al acţiunii. Mai multe mişcări le#ate

ntre ele duc la ndeplinirea actului motric. Mişcările care au scopul de a ;otăr osarcină concretă formează)acţiunea motrică ...

Noţiunea e!erci iu fizicț 00 repetarea sistematică şi conştientă a unei acţiunin vederea realizării obiectivelor educaţiei fizice şi sportului. Nu fiecare acţiune

poate fi numită e<erciţiu fizic ... Conţinutul depinde) n privinţa eficienţeisale şi analiza care urmează aplicării de intenţia sau scopul n care este

practicat e<erciţiul fizic respectiv.Conţinutul e<erciţiului fizic primeşte 2 interpretări%0 totalitatea elementelor mişcărilor #lobale sau se#mentare care l compun0 influenţele asupra or#anismului...Grin conţinutul e<erciţiilor fizice 0 acele acţiuni şi procese de bază care se

desfăşoară n or#anism n timpul ndeplinirii acestuia) determin8nd acţiunea saasupra celui ce se ocupă. +ceste procese s8nt complicate şi multilaterale 0 caracter

psi;olo#ic) fiziolo#ic) bioc;imic) biomecanic ....'lementele care definesc conţinutul e<erciţiilor fizice s8nt% mişcările

corpului) efortul fizic) volumul i intensitate) efortul psi;ic ...ș

+ceste elemente reprezintă o parte din componentele care intră n procesulinstructiv0educativ) alături de miAloacele) metodele şi metodolo#iacorespunzătoare n care participă ca materie primă 0 subiecţii.

e particularităţile conţinutului e<erciţiilor fizice depinde şi forma lor internă şi e<ternă.

6tructura internă 0 le#ătura ntre procesele de funcţionare a or#anismului ntimpul ndeplinirii e<erciţiilor fizice.

14



6tructura e<ternă 0 forma ce se vede cu oc;iul liber şi se caracterizează prin corelaţia n spaţiu) timp) dinamică) poziţia corpului directă traiectoria)amplitudinea mişcărilor.

Fbiectivele educaţiei fizice se realizează prin folosirea sistemei ntre#i demiAloace) dar un rol important n ;otăr8rea obiectivelor de instruire şi educare lerevin e<erciţiile fizice. 6e determină aceasta prin următoarele cauze%

0 din toate felurile de activitate peda#o#ice 0 numai n educaţia fizică obiectulde instruire este acţiunea ndreptată spre perfecţionarea fizică a subiectului

0 e<erciţiul fizic acţionează multilateral asupra personalităţii0 e<erciţiul fizic ca sistemă a mişcărilor e<primă ideile şi emoţiile subiectului)

le#ătura cu mediul nconAurător0 e<erciţiile fizice 0 ca procedee de transmitere a e<perienţei social0istorice n

domeniul educaţiei fizice) performanţelor ei practice şi ştiinţifice ...0 e<erciţiile fizice pot satisface necesitatea naturală a omului de a se mişca ...I&&. ' constatat că pentru perfecţionarea formelor e<erciţiilor fizice se

caută cele mai raţionale procedee de ndeplinire a acţiunilor motrice. Fnsemnătate a acestor căutări este cunoaşterea le#ităţilor cărora li se supune te;nicae<erciţiilor fizice.

Noţiunea de te;nică a e<erciţiilor fizice se descrie din două puncte de vedere%0 de pe poziţia pedagogică prin te;nica e<erciţiilor fizice 0 noi

nţele#emansamblul de procedee structurate) eficiente şi raţionale pentru ndeplinireaanumitor sarcini motrice

0 iomecanica- camcteristicVmişcM^ En concept foarte apropiat de formae<erciţiilor fizice l reprezintă 0te;nica.

'ficacitatea se manifestă prin acţiunea c8t mai raţională asupraor#anismului elevilor şi rezultatul acţiunii.

&e;nica tot timpul se perfecţionează şi depinde de un r8nd de factori%0 perfecţionarea metodicii de nvăţare P 0

0 căutarea unor noi procedee de ndreptarea e<erciţiilor fizice0 reprezentările ştiinţifice n domeniu0 perfecţionarea inventarului sportiv0 cerinţele crescătoare a nivelului de pre#ătire0 de baza) veri#a şi detaliile te;nicii mişcării.

a Grin baza te;nicii 0 noi nţele#em ntrunirea elementelor principale ale te;nicii. In caz dacă lipseşte unul din acesteelemente) mişcarea nu va avea loc sau va fi sc;imonosită.'<emplu% (ără av8nt nu se va primi bătaia) tară bătaie nu se va

1!



primi mişcare b =eri#a principală a te;nicii 0 este mai principală şi ;otăr8toare

parte a procesului de ndeplinire a mişcării respective.'<emplu% =eri#a principală la sărituri va fi bătaia le#ată de av8ntul nalt şi

rapid a piciorului ...cetaliile te;nicii 0 particularităţile secundare ale mişcării)care pot fi sc;imbate tară a se sc;imba baza te;nicii. etaliilete;nicii pot fi diferite la diferiţi sportivi şi n .............................cazurilor depind de particularităţile lor funcţionale şi morfolo#ice. '<emplu% mişcarea

de av8nt puţin sau tare ndoite a piciorului n timpul săriturilor n nălţimeFrice mişcare este compusă din faze ce urmează una după alta.$a mişcările aciclice se distin# 3 faze) care c8nt le#ate reciproc una de alta.

decur# unit şi depind una de alta.1.(aza premer#ătoare 0 asi#ură cele mai avantaAoase condiţii pentru

)ndeplinirea fazei principale a acţiunii. '<emplu% $a sărituri foarte

important este av8ntul care duce la ndreptarea .................... efectivă amişcării.2. (aza principală 0 e alcătuită din mişcări) cu aAutorul cărora se

rezolvă sarcina principală a mişcării. '<emplu% $a sărituri de peloc bătaia şi zborul.

3. (aza finală 0 fr8nează mişcarea şi menţine ec;ilibrul 0 la săriturin lun#ime) loc 0 aterizarea.

(aza de bază se ndeplineşte cu aAutorul mişcărilor care alcătuiesc bazate;nicii) iar alte 2 faze 0 cu aAutorul mişcărilor) care alcătuiesc detaliile te;nicii.

Gentru caracteristica n ntre#ime a te;nicii e<erciţiilor fizice nsemnătatea principală o are noţiunea de structură de bază a sistemei mişcărilor.

6tructura mişcărilor 0 este o le#itate) relativ stabilă care lea#ă toate părţileactului motric ntr0un act motric ntre#.

&oate mişcările s8nt ndeplinite de om n spaţiu şi n timp. de aceea putemvorbi despre o structură cinematică care include caracteristicile n spaţiu iș

n timp. Grin caracteristici temporale 0 nţele#em ritmul n care sendeplineşte mişcarea. $a caracteristicile n ritm a mişcărilor se manifestăritmul) durata şi tempoul mişcărilor.

urata poziţiei şi mişcării Aoacă un rol important n sc;imbarea activităţiior#anismului. 6c;imb8nd durata ndeplinirii e<erciţiilor timpul ncordării) duratancordărilor statice se poate de re#ulat volumul total al efortului fizic.'<emplu%

1/



&empoul 0 frecvenţa repetării ciclului de mişcări) sau numărul de mişcări ntr0ounitate de timp.'<emplu% tempoul mersului sportiv 0 12014 paşi pe minut&empoul canotaA 0 304 v8sliri pe minut.&empoul mişcărilor depinde de un şir de factori% masa corpului) inerţiamişcării părţii corpului care ia parte la mişcare dacă) Caracteristicile spaţial0temporale% se manifestă prin viteza mişcării.

9apiditatea 0 caracterizează viteza mişcării corpului n spaţiu ntr0o unitate detimp. =iteza mişcărilor se măsoară n metri pe secundă. acă viteza mişcărilor este una şi aceeaşi n toate punctele 0 aşa mişcare se numeşte uniformă dar dacă sesc;imbă 0 neuniformă.

6c;imbarea vitezei ntr0o unitate de timp se numeşte accelerare. 'a poate fi pozitivă sau ne#ativă. Mişcările care se e<ecută fără sc;imbări bruşte a vitezei senumesc lente.

Mişcările care se ncep brusc cu viteze mari) şi se sc;imbă permanent)ncepe) repede) se numesc rapide.

Caracteristicile dinamice 0 forţele care acţionează asupra corpuluiuman şi forţele pierdute de om pentru ndeplinirea mişcării) ele se mpart% 1. (orţeinterne

0 forţele active ale aparatului locomotor 0 forţele de tracţiune amuşc;ilor

0 forţele pasive ale aparatului locomotor 0 forţele de #raţie) elasticitate) amuşc;ilor0 forţele de reacţie 0 forţele care apar n procesul interacţiunii

părţilor corpului n procesul accelerării mişcărilor.2. Forţe e!terne 0 forţele ce acţionează asupra corpului omenesc de din afară.

In procesul ndeplinirii e<erciţiilor fizice forţele e<terne sunt%0 forţe de #reutate a corpului propriu0 forţele de reacţie a spriAinului0 forţele de rezistenţă a mediului e<tern aerul) apa şi a corpurilor

fiziceadversarului n luptă) partenerul n acrobatică....

+ceste forţe s8nt str8ns le#ate ntre ele. 'ficacitatea te;nicii e<erciţiilor fizice se manifestă prin manifestarea c8t mai raţională a funcţiilor interpretate.

Caracteristicile ritmice. Enul din cele mai intearale caracteristici a te;niciimişcărilor este ritmul. 9itmul 0 este caracteristica comple<ă a te;nicii

e<erciţiilor fizice) care refleactează ordinea mpărţirii eforturilor n timp şi spaţiu)succesiunea şi măsura sc;imbărilor mărimea muşc;ilor şi dinamica acţiunilor.Caracteristicile ritmice sunt cele mai răsp8ndite din toate. '<emplu% v8slirea 0faza de lucru) dufcerea braţelor 0 faza de odi;nă.

1-



'tailitatea şi varietatea te%nicii mişcărilor.

6tabilitatea se manifestă prin aceea că prin ndeplinirea repetată a acţiuniimotrice un r8nd de parametri se produc uniform) practic la fel. nu numai n condiţiistandarde) dar şi n condiţii diferite ... 1 nimeriri din 1 aruncări.

=arietatea 0 se caracterizează prin introducerea unor sc;imbări n dinamicate;nicii) dar c8nd trebuie şi n structura #enerală respectiv la condiţiineobişnuite de ndeplinire 1<1 nu toate aruncări. '<emplu% aruncarea obiectelor sportive pe v8nt.... s8nt tot una după tra#ere.

=. Clasificarea e<erciţiilor fizice.Clasificarea e<erciţiilor fizice 0 este mpărţirea lor n #rupuri str8ns le#ate

conform asemănării lor. Cu aAutorul clasificării nvăţătorul poate stabili trăsăturacaracteristică a e<erciţiilor fizice. i ale#earea e<erciţiilor fizice care corespund

sarcinii peda#o#ice. tiinţa despre educaţia fizică se mbo#ăţeşte cu date noişi de aceea "e "c<imb* şi clasificarea ....

$iteratura de specialitate consemnează mai multe clasificări clasice ae<erciţii fizice s8nt%

1. Clasificarea e<erciţiilor fizice după particularităţile deOvoltării istoricea sistemului de educaţie fizică #imnastică) Aocurile) turismul şi sportul.upă or#anizare caracteristicile e<erciţiilor fizice se mpart n 4 #rupe%

0 exerciţii gimnastice 0 ce se caracterizează prin activitatea multilateralăa mişcărilor şi acţiunilor formate) eficacitatea cărora se caracterizează

prin acţiunea electorală asupra construcţiei şi funcţiilor or#anismului şifrumuseţii ndeplinirii tuturor mişcărilor

0 exerciţii de oc 0 s8nt alcătuite din feluri de acţiuni naturale aler#ări)sărituri) aruncări care se ndeplinesc n diferite variante concomitent cusc;imbarea situaţiei n procesul Aocului) ele se notează prin eficacitateaacţiunii lor asupra or#anismului....

0 exerciţii fi!ice turistice) n care intră mersul) aler#ările) săriturile)nfruntarea obstacolelor) mersul pe sc;iuri) pe bicicletă) canotaAul ncondiţii reale) eficacitatea acestor e<erciţii se notează prin acţiuneacomple<ă asupra or#anismului n timpul marşului turistic

0 exerciţiile sportive unesc o #rupă de acţiuni) ndeplinirea cărora este pusă n clasificarea sportivă 0 scopul căreia este atin#erea rezultatelor sportive ma<imale.

2. Clasificarea e<erciţiilor fizice după calităţile motrice pe care ledezvoltă%

0 exerciţii de forţă 0viteză) care cer de la cei ce se ocupă manifestareaeforturilor ma<imale ntr0o unitate minimală de timp e<erciţii dealer#are la /) lFFm) sărituri ...

15



0 exerciţii fi!ice cu caracter de re!istenţă 0 aler#ări !)1.2)42) 1,!m)mers pe sc;iuri

0exerciţii fi!ice care cer manifestarea coordonării mişcărilor după unre#ulament strict e<emplu% la inventarul #imnastic) sărituri n apă...

0exerciţii fi!ice care cer manifestarea complexă a tuturor calităţilor fi!ice prin sc"imbarea permanentă a eforturilor în corespondenţă cu sc"imbarea condiţiilor Aocuri) luptă.

3. Du.* c!ite!iu& aat#mic% e<erciţiile fizice pentru se#mentele corpuluimembre superioare) inferioare) trunc;i) cap 0 #8t) etc. şi e<erciţii fizice

pentru ntre#ul corp. cu obiecte şi fără) individuale şi n perec;i) dindiferite poziţii) st8nd) şez8nd) culcat.

4. $upă componentele (' pe care le vizează% 0 e<erciţii fizice pentrute;nică) e<erciţii fizice pentru tactică şi e<erciţii fizice pentru pre#ătire fizică

!. $upă tipul deprinderilor motrice care se învaţă% sau după nsemnătatearezolvării sarcinilor de instruire%

0 '<erciţii fizice pentru deprinderea motrice de bază incluse n pro#ramele de nvăţăm8nt

0 '<erciţii fizice aAutătoare utilitar aplicative0 '<erciţii fizice pentru deprinderi motrice specifice ramurilor şi

probelor sportive speciale/.Clasificarea e<erciţiilor fizice pe probe sportive 0 fiecare probă

are clasificarea ei.-. upă caracterul biomecanicii) succesiunii mişcărilor

componente% e<erciţii fizice ciclice) aciclice şi combinate5. upă natura contracţiei musculare% e<erciţii fizice statice)

dinamice) combinate sau mi<te.,.upă nsemnătatea efortului fizic% e<erciţii fizice

suprama<imale) ma<imale) subma<imale) e<erciţii fizice deintensitate medie şi e<erciţii fizice de intensitate mică.

=I. Fmul tot timpul este le#at de mediul nconAurător) influenţează asupralui şi se adaptează la condiţiile lui. In urma acesteia apare şi le#itatea

le#ăturii or#anismului cu mediul e<tern.

Factorii naturali ca miAloc al educaţiei fizice .- #actori naturali ca factori autători care formea!ă

condiţii favorabile pentru ocupaţiile cu exerciţiile fi!ice. $le adaugă şi

1,



întăresc eficacitatea acţiunii mişcărilor asupra organismuluiuman.

- #actori naturali - ca miloace de întărire a sănătăţii şi decălire

sub formă de băi solare de aer şi apă.Factorii igienici reprezintă o #rupă diversă de miAloace care este

mpărţită n 2 sub#rupe%0 Miloace care aprovi!ionea!ă activitatea organismului în afara

procesului de educaţie fi!ică% normele i#ienei personale şiobşteşti ai muncii) nvăţăturii) de trai) odi;nă) alimentare ....

-....................................................Miloace care s&nt legate de procesul de educaţie fi!ică'optimi!area regimului de efort şi odi"nă după cerinţele igienice(alimentare specială............................( formarea condiţiilor speciale.

-. #actorii ce determină efectul optimal în ocupaţiile cu exerciţiile fi!ice s&nt următorii%

0 Caracteristicile personale a profesorului şi elevului factor important de cauză le#ătura dintre profesor şi elev. Grocesul deinstruire este bilateral 0 profesor nvaţă) elevul se nvaţă) de aceeaacţiunea e<erciţiilor fizice depinde de cel ce nvaţă şi de cei ce senvaţă....

0 #actorii ştiinţifici 0 caracterizează cunoaşterea le#ităţilor educaţiei fizice de către om. Cu c8t mai detaliat s8nt elaborate

particularităţile peda#o#ice şi filozofice) a e<erciţiilor fizice) cu at8t maiefectiv le putem folosi pentru rezolvarea sarcinilor peda#o#ice.

0 #actorii metodici 0 cerinţele necesare de folosire a e<erciţiilor fizice

0 )o!area corectă a exerciţiilor fi!ice ....0 #actorii meteorologici - temperatura( aerul umiditatea ...- #actorii materiali ....

2



TEMA: METODE6E DE INSTRUIRE IN EDUCAŢIA FIZICĂ Glan%

1. 'fortul şi odi;na ? componente specifice ale metodelor educaţiei fizice.2. Caracteristica noţiunilor% metodă) procedeu metodic) metodică.3. Clasificarea metodelor de instruire.4. Caracteristica metodelor de instruire%a Metode verbale.

b Metode intuitive.c Metode practice

$iteratura%B&M'(D sub redacţia lui *. M. ica N0 m01,55 G0!0/! B&M'(D sub redacţia lui $.G. Matveev =1 p.5-01130M01,-/B&M'( şi sportuluiD sub redacţia 7.iclovan *. 1,-,) p. 1-5021! B&M'( şi sportuluiD sub redacţia lui 7. C8rstea *. 1,,10G.5- ? 12

I. $a etapa contemporană maAoritatea specialiştilor consideră că eficacitateaoricărui miAloc peda#o#ic depinde) n mare măsură) de metoda procedeul deaplicare. Metodele specifice ale educaţiei fizice s8nt inseparabile de e<erciţiilefizice. ar nici un fel de instruire şi educaţie nu pot fi concepute fără metode le#atede aplicarea miAloacelor peda#o#ice #eneral adoptate ...

Ena din cele mai importante baze ale tuturor metodelor de educaţie fizică oconstituie procedeul ales pentru re#larea efortului şi modul de mbinare a acestuiacu odi;na.

*rin efort - înţelegem mărimea acţiunii exerciţiilor fi!ice asupraorganismului( precum şi nivelul dificultăţilor obiective şi subiective depăşite încadrul lor( s-au indicatorul cantitativ al acţiunii exerciţiilor fi!ice.

'fortul este le#at de c;eltuirea Bpotenţialului de lucruD al or#anismului şi deoboseala acestuia) iar aceasta din urmă este le#ată inevitabil de odi;nă) n timpulcăreia se desfăşoară procesele de refacere) condiţionate de efort. Ca atare) prinoboseală efortul duce la refacere şi la creşterea capacităţii de lucru.

$fectul efortului ? este direct proporţional cu volumul şi intensitatea lui. acă privim un anumit e<erciţiu fizica pe un oarecare factor de influenţare) atuncinoţiunea volumului efortului fi!ic se va referi la Bdurata influenţeiD ? ndeplinireaei n timp) m) cm) K#) ...

21



+ntensitatea efortului va fi caracterizată prin forţa de nr8urire n fiecaremoment dat) prin ncordarea funcţiilor) mărimea solicitărilor e<ecutate. 'fortul#eneral al c8torva e<erciţii fizice poate fi determinat pe baza caracteristicilor inte#rale ale volumului şi intensităţii lui n anumite activităţii motrice.

"ntre indicatorii limită a volumului şi intensităţii efortului e<istă un raportinvers proporţional% cu c8t intensitatea creşte ) volumul mai mic şi invers.

,n diferite metode ale educaţiei fi!ice efortul poate fi standard practic acelaşidupă parametrii săi externi în fiecare moment al exerciţiului şi variabil care semodifică în timpul exerciţiului.

6tructura metodelor educaţiei fizice este determinată n mare măsură şi defaptul dacă) n procesul lecţiei efortul are un caracter nentrerupt sau cu intervale.

Fdi;nă ? ca element component al metodelor de educaţie fizică) poate fi pasivă ? repaus relativ) absolut a activităţii motrice şi activă e<emple ...

urata intervalului de odi;nă dintre părţile efortului se stabileşte) n cazul unor metode diferite) n conformitate cu orientarea preponderentă a acţiunilor cule#ităţile după care se desfăşoară procesele de refacere.

Cunoaştem tipuri de intervale de odi"nă%1. /ormal ? or#anismul se restabileşte complet şi permite repetarea lucrului fără o

solicitare suplimentară a efortului.2. +ncomplet ? atunci c8nd partea următoare a efortului se suprapune cu perioada n

care unele funcţii sau ntre#ul or#anism nu s8nt complet refăcute) ceea ce nsă seva reflecta neapărat n reducerea parametrilor e<terni a efortului lucru se poaterepeta fără o modificare nsemnată a acestora.

3. upracompensat ? acel interval n care partea următoare a efortului se suprapunecu faza capacităţii de lucru mărite) ce survine ca urmare a le#ităţilor antrenării)

postacţiunii efortului şi desfăşurării fazelor de refacere.Garticularităţile concrete ale oricărei metode s8nt determinate n mare măsură

de particularităţile procedeului ales pentru re#larea efortului şi odi;nei."ntre unele metode şi procedee metodice e<istă interelaţii str8nse) iar n

ansamblul lor constituie sistemul modalităţilor prin care se influenţeazărandamentul subiecţilor n concordanţă cu obiectivele urmărite.

Grin metodică nţele#em sistema specială de metode şi procedee metodice deinstruire) n unele cazuri şi forme de or#anizare a ocupaţiilor petrecute n scopulnvăţării acţiunilor motrice concrete cu un anumit contin#ent de subiecţi.

, C&a"i+ica!ea $i ca!acte!i'a!ea 5ee!a&* a .!ici.a&e&#! 5!u.e %eMet#%e

22



Gractica şcolară contemporană relevă e<istenţa unei varietăţi e<trem de bo#aten ceea ce priveşte situaţiile de instruire. "n conformitate cu principiile didacticiimoderne) se acreditează ideea transformării elevului n BsubiectD al acţiuniiinstructiv0educative şi implicării sale active n realizarea acestui proces. eoareceelevii reprezintă o serie de particularităţi psi;oindividuale care i diferenţiază ntreei) se impune cu necesitate utilizarea unei #ame c8t mai ample de metode de

predareP nv8ţare care să le pună n evidenţă şi să le valorifice potenţialele de caredispun. 9ezultă de aici o multitudine de clasificări ale metodelor de nvăţăm8nt)mai mult sau mai puţin fundamentate ştiinţific şi acoperind) ntr0o măsură mai micăsau mai mare) ntre#ul BarsenalD al respectivelor metode. ar importanţa unor asemenea clasificări nu este doar una teoretică) ci) n primul r8nd) practică) astfeloferindu0li0se profesorilor posibilitatea de a cunoaşte şi utiliza o varietate demetode şi procedee. "n acest mod se e<plică şi interesul sporit pe care literatura despecialitate l acordă respectivei probleme) put8nd fi amintiţi autori precum I.Cer#;it) C. Moise) M. Ionescu) =. C;iş) I. Nicola ş.a.

9ealiz8nd o sinteză a acestor puncte de vedere) I. Cer#;it 1,,-) p.5-0,3 şianiela Creţu 1,,,) p.1-015 menţionează următoarele ca fiind cele mai desinvocate clasificări%

0 după criteriul istoric% metode tradiţionale P metode moderne0 după sfera de aplicabilitate% metode #enerale P metode particulare0 după modul de transmitere al cunoştinţelor% metode verbale P metode intuitive0 după #radul de an#aAare al elevilor% metode e<pozitive P metode active0 după criteriul sarcinii didactice% metode de comunicare P metode de consolidare P

metode de verificare a cunoştinţelor0 după modul de administrare a e<perienţei de nvăţare% metode al#oritmice P metode

euristice0 după modul de or#anizare a nvăţării% metode frontale P metode individuale P

metode de nvăţare prin cooperare."n educaţia fizică şi sport mai concret n antrenamentul sportiv s0a statornicit

un sistem de metode( unele 1clasice2 şi altele 1moderneD. Criteriile de clasificare aacestor metode vizează aspectele principale pe care le presupune procesulinstructiv0educativ specific. in acest punct de vedere metodele n domeniulnostru sunt%

0 metode de instruire propriu0zise0 metode de educaţie0 metode de verificare şi apreciere0 metode de corectare a #reşelilor e<ecutate0 metode de refacere a capacităţii de efort.

ezvoltarea calităţilor motrice

23



"n opinia autorilor $.Matveev) 1,-/) 1,,1 *.+şmarin) 1,, 7;.C8rstea 1,,-)sistemul metodelor specifice 'ducaţiei (izice şi 6portului poate fi prezentat astfel%

Conversaţia ? constă n stimularea #8ndirii creatoare a subiecţilor n vedereansuşirii sau aprofundării unor laturi ale pre#ătirii lor proprii ? prin dialo#)convorbire .... 'a este deosebit de eficientă mai ales cu ocazia elaborăriiplanificării sau pre#ătirii sportivilor) c8nd profesorii şi antrenorii solicită

participarea activă a acestora la stabilirea obiectivelor de instruire) precum şi a aconţinutului diferitor etape de pre#ătire.

*raistormin#ul ? după denumire brain0creer) storm0furtună) asalt se foloseşte pentru stimularea participării active şi creatoare a subiecţilor n dezbaterea unor probleme de instruire.

Gotrivit acestei metode a Basaltului de ideiD se admit la dezbatere ? toate părţile ? sub formă de presupuneri şi afirmări ale participanţilor) mai ales dacă acesteasunt ar#umentate.

6tudiul individual ? metodă verbală clasică) care ar trebui să #eneralizeze şi laeducaţia fizică) fiind ndrumat) orientat şi controlat de conducătorul procesuluiinstructiv0educativ.

$escrierea metodelor de învăţăm&nt

&ransformările la care este supus nvăţăm8ntul rom8nesc ncep8nd cu ultimuldeceniu al secolului LL cuprind) n mod firesc şi metodolo#ia didactică) orientatăn primul r8nd către implicarea activă şi conştientă a elevilor n procesul proprieiformări) respectiv către stimularea creativităţii acestora. "n acest conte<t)

prefacerile pe care le cunosc metodele de nvăţăm8nt cunosc c8teva direcţiidefinitorii%

• relaţia dinamică0desc;isă constă n raporturile n continuă sc;imbare ce se

stabilesc ntre diferitele metode a se vedea) de e<emplu) relaţiile care se stabilescntre metoda euristică) problematizare şi al#oritmizare

• diversitatea metodelor este impusă de comple<itatea procesului de nvăţare) fiecare

metodă aleasă trebuind stabilită n funcţie de re#istrul căruia i se raporteazăobiectual) lo#ico0matematic etc.) niciodată recomandabil să se utilizeze o sin#urămetodă pentru un anumit re#istruamplificarea caracterului formativ al metodelor

presupune punerea accentului pe relaţiile sociale pe care le are elevul n procesulde culturalizare şi formare a personalităţii

• accentuarea caracterului practic0aplicativ

• reevaluarea permanentă a metodelor tradiţionale vizează adaptarea lor n funcţie de

necesităţi şi raportarea lor la evoluţia ştiinţei

24



• relaţia metode0miAloace pleacă de la ideea că metodele nu se aplică doar n clasă) ci

şi n laboratoare) ateliere) ntre acestea şi miAloacele de nvăţăm8nt trebuind săe<iste o relaţie dinamică şi interdependentă

• relaţia metode0celelalte componente ale procesului de nvăţăm8nt este una

interdependentă) conform proiectării curriculare) metodele didactice trebuie alesen funcţie de obiectivele urmărite."n mod aparte vom caracteriza fiecare din aceste #rupe de metode% Metodele

verbale% $xpunerea ? realizată prin limbaA) trebuie să fie accesibilă nivelului de

nţele#ere al colectivelor de subiecţi. *ovestirea ? se foloseşte cu precădere la nivelul nvăţării preşcolar şi primar.

Fr#aniz8nd e<ecutarea diferitor e<erciţii fizice profesorul se bazează pe relaţii

cunoscute de subiecţi emiterea mersului pisicilor) zborul păsărilor) sărituraepuraşilor. $xplicaţia ? Aoacă rolul fundamental n instruirea subiecţilor de v8rstă şcolară

şi universitară. 'a reprezintă procedeul cu aAutorul căruia profesorii şi antrenorii) pe baza e<punerii lo#ice) călăuzesc #8ndirea colectivului cu care lucrează spreformarea unor concluzii) nţele#erea deosebit de utilă şi conştientă a activităţilor

practice. *relegerea ? ca procedeu de transmitere a cunoştinţelor se deosebeşte de

povestire şi e<plicaţie nu numai prin faptul că are o durată mai lun#ă) ci şi princerinţa că la baza acesteia stă o ri#uroasă şi amplă ar#umentare ştiinţifică a temelor tratate.

Metodele intuitive ? fac apel la primul sistem de semnalizare la structura unor analizatori mai ales cel vizual n scopul formării unor reprezentări clare privindstructura şi e<ecuţia raţională a actelor şi acţiunilor motrice.

)emonstrarea ? se foloseşte n str8nsă corelaţie cu e<plicaţia sau povestirea.'a urmăreşte scopul de a forma unele reprezentări şi noţiuni clare cu privire la

structura şi e<ecuţia raţională a deprinderilor şi e<erciţiilor pro#ramate n vederearealizării sarcinilor urmărite.(olosirea demonstrării nemiAlocite implică respectarea unor cerinţe de bază)

dintre care cele mai importante s8nt%0 mişcarea demonstrată să stimuleze dorinţa elevilor de a efectua acţiunea respectivă

cel puţin la nivelul calităţii modelului0 observaţia subiecţilor să fie permanent orientată prin indicaţii şi precizări) n

vederea priceperii elementelor esenţiale) care condiţionează calitatea e<ecutării

0 demonstrarea să ţină cont de particularităţile individuale a sportivilor.Metoda observării e<ecuţiei altor subiecţi ? este folosită n scopul dezvoltăriicapacităţii de sesizare a notelor esenţiale de e<ecuţie corectă a priceperilor şi

2!



deprinderilor motrice. '<. Grin urmărirea ndeplinirii corecte a mişcărilor de alţisubiecţi sau profesori.

=aloarea instructivă a metodei constă n faptul că ea stimulează e<ecutanţiispre aplicarea n practică a e<erciţiilor fizice necesare.

Metoda observării e<ecuţiei altor subiecţi are o nsemnătate deosebită n procesul instructiv0educativ şi pre#ătirea sportivilor deoarece ea stimulează#8ndirea creatoare şi ima#inaţia) mbo#ăţeşte activitatea motrică a lor pe baza celor observate....

(olosirea unor materiale icono#rafice planşe) sc;eme) #rafice) diapozitive)filme) casete video.

Metodele practice%6pre deosebire de #rupa de metode verbale şi intuitive metodele practice se

caracterizează prin aceea că la baza lor stă activitatea practică) ce se repetăsistematic) continuu şi n numeroase variante) de e<erciţii fizice n scopulrezolvării obiectivelor 'ducaţiei (izice şi 6portului.

"n conformitate cu procesele de re#lare a efortului şi odi;nei) metodeleeducaţiei fizice abordează raţional nsuşirea acţiunilor motrice şi anume forme destandardizare or#anizare şu re#lare a acestora.

"nsuşirea acţiunilor motrice poate fi abordată pe două căi opuse%1. prin descompunerea lor iniţială n elemente componente2. nsuşirea inte#rală n ntre#ime.

+mbele căi s8nt adecvate n funcţie de particularităţile acţiunilor care se nvaţă)de nivelul de pre#ătire prealabilă a elevilor şi de alte condiţii...

$a fel se petrec lucrurile şi n cazul educării calităţilor fizice% uneori s8ntnecesare acţiuni relativ parţiale c8t şi inte#rale asupra diferitor nsuşiri funcţionaleale or#anismului.

6uccesul metodelor educaţiei fizice poate fi #arantat doar de aplicarea cu pricepere a ntre#ului comple< de metode Austificate ştiinţific şi practic) ţin8ndu0seseama de particularităţile miAloacelor folosite de contin#entul de elevi şi decondiţiile de desfăşurare a lecţiilor.

Metodele e!erciţiului riguros standardizat

"n cadrul metodelor de acest tip0după cum arată c;iar denumirea lor0activitateaelevilor se or#anizează printr0o standardizare ri#uroasă) care constă%

0 ntr0un pro#ram ferm) precis a mişcărilor componenţa prestabilită a lor)ordinea repetării) modificării şi le#ăturii cu alta.

0 n dozarea c8t mai precisă a efortului şi diriAarea dinamicii lui n cazule<erciţiului) precum şi n normarea c8t mai e<actă a intervalelor de odi;nă şi ntr0oordine ri#uros stabilită a alternării lor cu fazele de efort.

2/



0 n crearea sau utilizarea condiţiilor e<terne) care uşurează diriAarea acţiunilor elevilor inventarul....

6ensul unei asemenea standardizări este de a asi#ura condiţii optime pentrunsuşirea priceperilor şi deprinderilor motrice noi) sau de a #aranta influenţareadezvoltării calităţilor fizice şi aptitudinilor fizice pe o anumită direcţie.

Metodele e!erciţiului strict reglementat se clasifică n%0 #rupul de metode ndreptat spre nvăţarea şi perfecţionarea structurii

acţiunilor motrice...0 #rupul de metode ndreptat spre dezvoltarea calităţilor fizice sau ... #rupul de

metode bazate pe re#larea efortului şi odi;nei.in #rupa 1 de metode fac parte%0 Metodele abordării analitice şi inte#rale a e<erciţiuluiMetodele e<erciţiului ri#uros standardizat se folosesc n toate etapele nvăţării

mişcărilor şi educării calităţilor fizice. ' cunoscut că acţiunile motrice se pot nsuşiinte#ral şi pe părţi analitic e<emplu 1 ...

9eieşind din aceasta putem evidenţia 2 căi de abordare metodică fundamentalăn procesul de nvăţare a acţiunilor motrice%

1 cale ? nvăţarea acţiunii n formă descompusă cu reunirea ulterioară ntr0unsin#ur ntre#. Metodele care corespund acestei abordări s8nt denumite metodelee<erciţiului descompus0constructiv.

2 cale ? nvăţarea e<erciţiului posibil n forma inte#rală cu descompunereaselectivă a detaliilor s8nt denumite metodele e<erciţiului inte#ral.

1. '<emplu. "nvăţarea te;nicii la not stilul cran pe pont ordinea.2. '<emplu. 6ăritura n lun#ime ? desfăşurarea pe părţi continue posibile se

folosesc e<erciţii aAutătoare..."n etapele de perfecţionare a acţiunilor motrice este de mare nsemnătate

mbunătăţirea bazei lor calitative) concomitent cu şlefuirea formelor proprii lor.+ici) rolul conducător revine metodelor e<erciţiului inte#ral n condiţiile eforturilor suplimentare) care permit stimularea dezvoltării calităţilor fizice fără denaturareastructurii mişcărilor aşa numitele metode de acţionare conAu#ată ? se caracterizează

prin folosirea #reutăţilor adău#ătoare n procesul nvăţării mişcării date şi săstimuleze dezvoltarea calităţilor fizice (.0= la sărituri n ;) $...

Metodele de acţionare analitică0au cu totul o altă bază0acţiunea asupra unor nsuşiri funcţionale şi morfofuncţionale ale or#anismului) prin intermediule<erciţiilor speciale0dezvoltarea anumitor #rupe de muşc;i...

+ 2 #rupă de metode se clasifică după criteriul standardizării sau modificării parametrilor e<terni ai efortului) aceste metode se submpart n 2 #rupe mari%

2-



1. Metodele e<erciţiului prin repetare standard2. Metodele e<erciţiului prin repetare alternativ

Metodele exerciţiului prin repetare standard ? mişcările se repetă cu modificărine#liAabile ale structurii lor şi ale parametrilor e<terni ai efortului +ler#area cuviteză constantă. +ceastă metodă duce la formarea percepţiei şi deprinderiimotrice şi dezvoltarea tuturor calităţilor forţei.

Metodele exerciţiului prin repetare standard continuu ? s8nt destinate n primul r8nd educării rezistenţei) una din care mai răsp8ndite metode de acest tipeste metoda e<erciţiului uniform de lun#ă durată antrenamentul uniform.

Metodele exerciţiului prin repetare standard cu întrerupere ? se caracterizează prin reproducerea repetată a acţiunilor motrice la intervale de odi;nă relativconstantă.

'<emplu. +ler#are 2m cu viteză ma<imă ?intervalul de odi;nă de 501Q ntrerepetări ? refacere or#anismului ... intervale normale şi la educarea forţei ? vitezei ... supracompus. 9idicarea repetată a ;alterei apro<imativ cu intervale 30!Q.

Metodele exerciţiului prin repetare alternativ ? variat ?continuu 0 la fel ca şimetodele e<erciţiului standard continuu se aplică de cele mai multe ori la mişcărileciclice naturale. +ler#area de cross se caracterizează prin modificarea vitezei pe

parcursul distanţei după un pro#ram nestandardizat) dinainte stabilit. Metodele exerciţiului prin repetare alternativ cu intervale ? se caracterizează

prin alternarea sistematică a efortului şi odi;nei) care pot fi modificate n raporturidiferite) ceea ce lăr#eşte substanţial posibilitatea diferitor nsuşiri funcţionale aleor#anismului n sensul dorit.

Metodele combinate ale exerciţiului% 0 oferă posibilitatea de a asi#ura o mai bună concordanţă ntre metode şi conţinutul lor) de a re#ula mai elastic efortul şiodi;na şi n felul acesta de a diriAa mai eficient dezvoltarea calităţilor şideprinderilor necesare. in ele fac parte%

1. Metodele exerciţiului cu repetare progresivă ? se caracterizează prin reproducereastandard a componentelor efortului n procesul e<erciţiului se nsoţeşte cu creştereacestuia ? se manifestă prin creşterea efortului ?educarea vitezei şi a forţei0vitezei.

2. Metoda exerciţiului standard cu variaţii ? include elemente ale efortului standardşi ale celui care se modifică n diferite direcţii% '<emplu% +ler#area repetată1mR3m cu accelerarea tempoului pe prima treaptă şi micşorarea pe a 2 p8năla tempou moderat ? fortlec educă rezistenţa vitezei.

3. metode exerciţiului repetat cu intervale descresc&nde 0 poate fi considerată) după parametrii e<terni ai efortului ca o variantă a metodei e<erciţiului standard curepetare ? intervalul de odi;nă se scurtează planificat şi ca urmare) n or#anism seobţin modificări funcţionale direcţionate.

25



+ceste metode se aplică la dezvoltarea rezistenţei n aler#are de semifond se iaefortul 4<4 cu 5!0,S de la efortul ma<imal) intervalul de odi;nă se micşoreazăde la !05Q la 203Q.

+ceasta duce la creşterea acidului lactic n s8n#e şi stimulează dezvoltarearezistenţei.

Metoda antrenamentului în circuit ? se foloseşte pe lar# n ultimii ani ? eareprezintă un comple< or#anizatorico0metodic de lecţii) care includ o serie demetode speciale ale e<erciţiului ri#uros standardizat.

*aza antrenamentului n circuit o constituie repetarea n serie a e<erciţiilor fizice. 6copul0educarea calităţilor fizice.

Metoda de oc ? se caracterizează n ansamblu prin următoarele trăsături%0 or#anizarea tematică ? reflectarea plastică a unor acţiuni aplicative şi relaţii

de viaţă ştafete.0 varietatea procedeelor de realizare a scopului) ca re#ulă caracterul comple< al

acţiunii ? e<ecutarea n comple< a diferitor acţiuni motrice aler#ări) sărituri)aruncări.

0 lar#a independenţă a acţiunilor participanţilor) cerinţe ridicare faţă deiniţiativă) inventivitatea şi abilitatea lor.

0 modelarea relaţiilor dintre indivizi şi dintre #rupuri) starea emoţionalăridicată.

0 pro#ramarea acţiunilor şi posibilităţile limitate de dozare precisă a efortului.Metoda Aocului favorizează perfecţionarea unor calităţi şi aptitudini ca

ndem8narea) rapiditatea unor calităţi şi aptitudini ca ndem8narea) rapiditatea deorientare) inventivitatea) independenţa) iniţiativa... "n m8inile unui specialist

priceput) această metodă este) de asemenea eficientă pentru educarea spirituluicolectiv) prietenesc) a disciplinei conştiente şi a altor calităţi morale a individului.

Metoda competiţională ? trăsătura caracteristică acestei metode esteconfruntarea forţelor n condiţiile unei rivalităţi re#lementate) lupta pentru nt8rtatesau pentru o performanţă c8t mai naltă.

2,



TEMA: 8N=ĂŢAREA MIŞCĂRI6OR 'uiecte+

1. +cţiunile motrice 0 obiect de nvăţare a mişcărilor.2. Garticularităţile formarii priceperilor şi deprinderilor motrice.3. &ransferul deprinderilor motrice.4. Caracteristica procesului de nvăţare structura.!. 'tapa nvăţării iniţiale./. 'tapa nvăţării aprofundate.-. 'tapa consolidării şi perfecţionării continue.

iective+

upă trecerea acestei teme studentul va fi capabil% J să analizeze acţiunile motrice ca obiect de nvăţare a mişcărilor J să conştientizeze mecanismul de formare priceperilor şi deprinderilor

motrice J să nţelea#ă şi să nominalizeze tipurile de transfer al deprinderilor

motrice) J să caracterizeze structura procesului de nvăţare a mişcărilor J să determine scopul şi obiectivele etapelor de nvăţare a mişcărilor J să e<plice metodolo#ia de prentmpinare şi corectare a #reşelilor.

*iblio#rafie% 1. emeter +. *azele fiziolo#ice şi bioc;imice ale formării deprinderilor

motrice. *ucureşti% 6port0&urism) 1,52. p. /02) 3!035) 5-0,52. ra#nea +.) *ota +. &eoria activităţilor motrice. *ucureşti% idactică şi

Geda#o#ică) 1,,,. 2/4 p.3. urat =. (ormarea priceperilor motrice la elevii claselor miAlocii n baza

aplicării pro#ramei de pre#ătire pe etape n cadrul lecţiilor de ed. fizică#imnastică. &eză de dr. n peda#o#ie. C;işinău) 1,,,. p. 1!021) 22031.

4.9aţă 7. idactica educaţiei fizice şcolare. Metodica educaţiei fiziceşcolare. *acău% +lma Mater) 24. 234 p

I "nvăţarea mişcărilor se nscrie n problematica #enerală a instruirii) abordatămultidisciplinar) catalo#ată) dezbătută şi clasificată n vederea comple<ităţii sale)

3



nvăţarea motrică a determinat puncte de vedere dintre cele mai diferite) pornind dela definiţie) la e<plicare şi sf8rşind cu metodolo#ia de realizare sub aspect

peda#o#ic şi psi;olo#ic M. 'puran) 1,5/.Geda#o#ia consideră >-*a!ea ca proces de asimilare a cunoştinţelor şi

formare a priceperilor şi deprinderilor necesare activităţii viitoare.Gsi;olo#ia defineşte nvăţarea ca fenomen prin care un individ dob8ndeşte noi

forme de comportament) ca urmare a e<ersării. +stfel) >-*a!ea poate fi privită ca!e'u&tat priceperi) deprinderi) obişnuinţe etc.) ca .!#ce" mecanisme deasimilare) restructurate etc. şi ca aciue operaţională instruire) e<ersare)e<aminare) etc..

Grin >-*a!e n procesul '( se urmăresc sarcini formative) care constau nnsuşirea şi aducerea p8nă la un #rad anumit de perfecţiune priceperile)deprinderile motrice necesare şi cunoştinţele le#ate de ele.

Cu#$tie&e n domeniul '( reprezintă un sistem determinat de fapte) noţiunişi le#ităţi) care stau la baza or#anizării şi desfăşurării procesului de '( nconformitate cu obiectivele propuse.

"n cadrul nvăţării mişcărilor are loc formarea deprinderilor motrice) acestafiind un proces cu influenţă ireversibilă asupra personalităţii copilului) lăs8ndamprente n lumea lui interioară ? formarea priceperilor) #8ndirii) convin#erilor care asi#ură formarea concepţiei despre lumea nconAurătoare.

Conţinutul de bază n nvăţarea mişcărilor l constituie ansamblul de e<erciţiifizice) acţiunile motrice n procesul căruia educatorul met0l transmite copiilor e<perienţa socială care contribuie la realizarea următoarelor oiective%

0 formarea cunoştinţelor elementare necesare copilului n activitatea motricăconştientă

0 nvăţarea acţiunilor care vor fi utilizate fie ca e<erciţii de acomodare) fie camiAloace de mbinare selectivă a dezvoltării unor calităţi sau aptitudini fizice

0 formarea şi aducerea mişcărilor de bază necesare copilului n viaţa zilnică la #radulde perfecţiune cel mai nalt.

Eem.&u: Mişcările din gimnastică ... ... ... două se însuşesc repede dar pentru însuşirea acţiunilor motrice complexe 3săritura cu prăina sunt necesareani întregi la perfecţie4.

Metodele şi particularităţile construirii procesului de nvăţare depind n specialde comple<itatea şi structura acţiunilor care se formează%

Eem.&u:- /umărul mişcărilor şi fa!elor ce constituie acţiunea motrică ...'- Cerinţă faţă de preci!ia mişcărilor'

- *articularităţile coordonării mişcărilor.

31



Garticularităţile nvăţării acţiunilor motrice depind considerabil şi de specificul calităţilor fi!ice ce se manifestă n cadrul lor) ca şi de nivelul necesar demanifestare al acestora.

Eem.&u% mişcările din gimnastică standarde.'<istă acţiuni motrice la a căror nvăţare este necesar să se asi#ure o #amă

deosebit de lar#ă de variaţie) de BmobilitateD a deprinderilor motrice.Eem.&u: acţiunile care întră în componenţa ocurilor sportive( box( lupte(

sc"i.Ena dintre cele mai importante probleme ale metodicii nvăţării unor asemenea

acţiuni este respectarea corelaţiilor optime dintre factorii ce duc la consolidareadeprinderilor motrice şi cei care măresc variabilitatea lor n condiţii sc;imbătoare aacţiunilor motrice.

II ' cunoscut că at8t priceperile motrice) c8t şi deprinderile motrice reprezintăanumite formaţiuni funcţionale forme de organi!are şi diriare a mişcărilor careapar n procesul educaţiei fizice şi ca rezultat al nsuşirii acţiunilor motrice.

*riceperea de a e<ecuta o nouă acţiune motrică apare pe baza unui minimnecesar de cunoştinţe despre te;nica ei) a e<perienţei motrice şi a nivelului de G(."n timpul formării priceperii) rolul conducător n diriAarea mişcărilor i revineconştiinţei. in cele spuse reiese că% riceperea motrică se caracterizează printr0un asemenea #rad de stăp8nire a te;nicii acţiunii care se deosebeşte printr0o mareconcentrare a atenţiei asupra operaţiilor componente şi prin procedeele nestabile derezolvare a sarcinii motrice.

9olul priceperilor motrice n procesul educaţiei fizice poate fi diferit ...'<emplu.

'<erciţiile aAutătoare pre#ătitoare se e<ecută n scopul educării ndem8nării ...Griceperile motrice au o mare valoare formativă) deoarece baza lor o constituie

#8ndirea creatoare activă) orientată spre analiza şi sinteza mişcărilor.9olul formativ a priceperilor motrice a fost analizat de ...Fdată cu repetarea multiplă a mişcării motrice) ea se autorizează treptat şi

priceperea motrică trece n deprindere. Grincipala trăsătură ce o caracterizează estediriAarea automată a mişcărilor urmată de unitatea mişcărilor şi si#uranţa acţiunii.

Di-e!"itatea .!ice.e!i&#! m#t!ice %e i-e& >a&t:1. Griceperea folosirii efective a deprinderilor căpătate paralel sau

ntr0o ordine diferită n concordanţa cu cerinţele mediului nconAurător.Eem.&u: +ler#are ? cu obstacole n condiţii reale.

2. Griceperea de a folosi două sau mai multe deprinderi formate.Eem.&u: +ler#are aruncare n timpul aler#ării.

3. Capacitatea ndeplinirii efective după o anumită ordine a c8torva deprinderiformate.

32



Cunoştinţe Gândire Experienţă motrică

Priceperea motrică

Descompunerea mişcării pe elemente, operaţiuniDirijare neautomatizată Instabilitatea acţiunilor

Unitatea mişcăriloroperaţiunilor!

"epetarea stereotipă a mişcărilor

a mişcărilor# concentrarea atenţiei asupra scopului şi condiţiilor de acţiune

Deprinderea motrică

Ec$ilibru, stabilitate şi si%uranţa acţiu

Eem.&u: upă rosto#oliri ? menţinerea ec;ilibrului ... riceperile motrice de nivel înalt ? capacitatea de a folosi acţiunile motrice

nsuşite n condiţiile de viaţă.Grin urmare) %e.!i%e!ea m#t!ic* poate fi caracteristică ca un #rad de

stăp8nire a te;nicii acţiunii n care diriAarea mişcărilor se produce automatizat şiacţiunilor se deosebesc printr0o si#uranţă superioară.

articularităţile formării priceperilor şi deprinderilor motrice, transferul

priceperilor în deprinderi după (no%in, 1/0/ Maznicen2o, 1/34 )aţă,56647

33



8"em*tatea %e.!i%e!i&#! m#t!ice e"te %ete!miat* %e u!m*t#a!e&et!*"*tu!i:

1. ? diriAarea automatizată a mişcărilor ? este o particularitate determinată şivaloroasă a deprinderilor motrice.

2. ? contopirea mişcărilor ? n cazul deprinderii se manifestă n uşurinţa)interdependenţa şi ritmicitatea stabilă a acţiunilor motrice ? de formarea uneideprinderi perfecte este le#ată priceperea specializată simţul apei) #reţii) min#ii.

3. ? si#uranţa acţiunii ? n cazul deprinderilor motrice se caracterizează prin p.4 ei ndiferite condiţii nefavorabile) starea psi;olo#ică) teama ... e<emplu Eşinsc;ii.

Grocesul de formare a deprinderilor motrice presupune 4 operaţii ce se succedşi sunt n raport de dependenţă totală%

@ e!ce.ia sau cunoaşterea senzorială a acţiunii ce urmează să fiee<ecutată. Gercepţia este stimulată de cadrul didactic) se urmăreşte modalitatea deobservare a elevilor.

@ 8e&e5e!ea deprinderii ce urmează a fi e<ecutată. Gresupune analiza) Audecata) analo#ie şi sinteza.

@ Mem#!a!ea ? datelor realizării deprinderilor motrice) a e<erciţiilor.J A.&ica!ea n practică a cunoştinţelor sau e<ersarea reprezintă operaţia finală

n care se concretizează primele trei.

III $a nvăţarea acţiunii motrice) interacţiunea) 8transferul9 deprinderilor formate anterior sau paralel sunt de ma<imă importanţă) el poate fi pozitiv şine#ativ.

&ransferul are loc n cazurile n care structura acţiunii motrice prezintăasemănări şi deosebiri. Caracterul asemănării condiţionează semnificaţiatransferului pozitiv sau ne#ativ.

J transferul pozitiv ? are loc n situaţia n care structura acţiunii motricensuşite anterior este asemănătoare cu mişcarea nou propusă pentru nvăţare)...aruncarea min#ii mici ? aruncarea #renadei.

J transferul ne#ativ ? dacă s0a format o deprindere trainică de e<ecuţie aunui procedeu de #imnastică la aparate) acesta poate fr8na nvăţarea altui

procedeu... $fectul negativ n cazul asemănării mişcărilor n fazele pre#ătitoare şi

deosebirii fundamentale n veri#ile principale a te;nicii mişcărilor.

I= Ca!acte!i"tica .!#ce"u&ui %e >-*a!e a mi$c*!i&#!"nainte de a ncepe nvăţarea unei acţiuni motrice trebuie de verificat dacă

elevul este pre#ătit pentru nsuşirea acestei acţiuni şi n caz contrar să se facă pre#ătirea prealabilă necesară.

34



Cu aAutorul e<erciţiilor de control se constată pre#ătirea elevului n vedereanvăţării) care se asi#ură prin intermediul e<erciţiilor de antrenare) pre#ătitoare şispeciale.

=erificarea se face n principal pe : direcţii%0 #radul de dezvoltare a calităţilor fizice0 e<perienţa motrică ? coordonarea0 factorii psi;ici.

'<ecutarea reuşită a unei acţiuni motrice noi) este posibilă de obicei doar atunci c8nd aceasta are structură relativ simplă.

"n cazul unei structuri mai comple<e viteza de formare a unei deprinderimotrice noi ? depinde de e<perienţa motrică a elevilor.

Groblema pre#ătirii pentru nvăţarea acţiunii motrice comple<e se rezolvă pe baza aplicării abile a principiilor accesibilităţii şi individualizării) sistematizării şicreşterii treptate a cerinţelor.

$a planificarea nvăţării) fiecărei acţiuni motrice luate n parte se pot constata oserie de etape) cărora le corespund anumite stadii de formare a priceperilor şideprinderilor motrice. 'tapele de nvăţare nu trebuiesc ncurcate cu fazeledeprinderilor motrice. Fa'e&e ? se manifestă prin le#ităţile biolo#ice de formare adeprinderilor motrice. Eta.e&e ? mpărţirea condiţionată a procesului peda#o#iccare reflectă le#ităţile peda#o#ice şi psi;o0fiziolo#ice.

acă n procesul nvăţării mişcărilor) acţiunea este nsuşită p8nă la deprinderea perfectă) acestui proces i sunt caracteristice 3 etape) care se deosebesc at8t prinsarcinile peda#o#ice) c8t şi metodica nvăţării.

= Eta.a >-**!ii iiia&e a mi$c*!i&#!"n această etapă se urmăreşte ? nvăţarea bazelor te;nicii acţiunii motrice)

formarea priceperii de a o e<ecuta măcar ntr0o formă BbrutăD. Ge calea spreatin#erea acestui ţel) sarcinile speciale sunt următoarele%

1. crearea unei reprezentări #enerale despre acţiunea motrică şi orientarea cătrensuşirea ei

2. predarea părţilor fazelor) elementelor te;nicii acţiunii care nu au fost nsuşite p8nă atunci

3. formarea ritmului #eneral al actului motric4. prent8mpinarea sau nlăturarea mişcărilor inutile şi a denaturărilor #rosolane ale

te;nicii acţiunii.0 "nvăţarea acţiunilor motrice ncepe) de re#ulă) cu crearea reprezentării #enerale

despre procedeele raţionale de e<ecutarea şi orientarea către nsuşirea unui procedeu

3!



0 +ceasta se realizează de obicei) cu aAutorul metodelor folosirii cuv8ntuluie<plicarea) instruirea stimulatoare precum şi al metodelor demonstrăriinemiAlocite a acţiunii... nsemnătatea acţiunii motrice...

0 F demonstrare precisă şi atră#ătoare) din punct de vedere emoţional) trezeşteinteresul şi dorinţa de a nvăţa acţiunea) demonstrarea naturală) folosireamaterialului ilustrativ

0 "n această etapă) informaţia detaliată nu0şi atin#e scopul ? elevii nu sunt capabili săşi0o nsuşească

"n stadiul formării priceperilor iniţiale abate!i&e cele mai importante sunt%1. introducerea n actul motric a unor mişcări suplimentare) inutile2. denaturări ale mişcărilor n ceia ce priveşte direcţia şi amplitudinea3. disproporţia eforturilor musculare şi ncordarea e<cesivă a multor #rupe musculare4. denaturarea ritmului #eneral al acţiunii.

"n le#ătură cu aceasta) principalele cauze care determină denaturările #rave aleactului motric n prima etapă a nvăţării sunt următoarele%

5. *regătirea fi!ică insuficientă...2. 6eama ? emoţiile cauzate de teamă duc la ncordări musculare) traume...3. /eînţelegerea sarcinii motrice ? prileAuieşte cele mai variate #reşeli....4. insuficientul autocontrol al mişcărilor...!. defectele în executarea părţilor anterioare acţiunii se nlătură prin

descompunerea şi corectarea separată a fazelor #reşite a acţiunii.../. oboseala apare mai repede şi...-. transferul negativ al deprinderilor poate fi prent8mpinat) prin folosirea unei

succesiuni raţionale5. condiţiile nefavorabile pentru executarea acţiunilor.

6a >-*a!ea iiia&* a aciuii m#t!ice "e +#&#"e"c u!m*t#a!e&e met#%e:demonstrarea şi orientarea intuitivă) demonstrarea şi orientarea acustică. controlulşi evaluarea.

8 tim.u& >-**!ii aciui&#! m#t!ice &a eta.a iiia&* t!ebuie "* "e i*c#t : @ de dozarea e<erciţiilor%

J numărul de repetări... J măiestria didactică a profesorului la e<plicaţii este determinată n

mare măsură de priceperea lui de a le crea elevilor asociaţii ntre sarcinile motricede nsuşit de e<perienţa lor motrică) n acest sens sunt importante comparaţiile)confruntările) ndeosebi cele plastice. EşinsKi spunea ? BNimic n această lume nu

poate fi cunoscut dec8t cu aAutorul comparaţiei...D. J reprezentarea despre o nouă acţiune motrică este completă numai

atunci c8nd mişcarea devine at8t de familiară) nc8t elevul o BtrăieşteD...

3/



J n timpul nvăţării unei acţiuni comple<e) e necesar de a simplificamişcarea prin descompunere sau separarea unor veri#i

J se utilizează miAloace aAutătoare pentru o BretrăireD orientată) seacordă de asemenea aAutor fizic.

Di .uct %e -e%e!e %i%actic7 descompunerea actului motric n procesulnvăţării iniţiale este Austificată din mai multe puncte de vedere%

1. ? nlesneşte sarcina motrică sub raport psi;olo#ic influienţează asupra 6NC2. ? permite adesea evitarea unor #reşeli motrice survenite la nceputul nsuşirii

mişcărilor3. micşorează c;eltuiala de forţe fizice.

escompunerea acţiunii inte#rale poate duce nsă la denaturarea părţilor separate) ntruc8t se destramă le#ăturile care le reunesc n componenţa ritmică şidinamică a structurii acestor acţiuni.

0 $a reunirea părţilor ntr0o ntre#ime principală) sarcina constă n nsuşirea ritmuluiacţiunii. "n prima etapă) aceasta se nsuşeşte n momentele cele mai reliefate.

0 e obicei) nvăţarea iniţială a acţiunii este nsoţotă de abateri importante) n tabloulreal al mişcărilor de la modelul stabilit. Gentru aceasta este necesar să se

prent8mpine acele abateri care denaturează substanţial te;nica acţiunii motrice.0 Intervalele de odi;nă ntre ncercări...0 Intervalele dintre lecţiile ? care urmăresc nvăţarea unei acţiuni motrice noi trebuie

să fie la nceput pe c8t e posibil de scurt...

=I Eta.a >-**!ii a.!#+u%ate ? are ca scop educarea te;nicii acţiunii dinfaza de stăp8nire primară BbrutăD p8nă la cea relativ perfectă şi realizarea nsuşiriiei detaliate.

*rincipalele sarcini ale învăţării în această etapă sunt%0 ad8ncirea nţele#erii le#ităţilor mişcărilor care compun acţiunea ce se nvaţă0 precizarea te;nicii acţiunii după caracteristicile ei spaţiale) temporale şi dinamice)

conform particularităţilor individuale ale elevilor0 perfecţionarea ritmului acţiunii) obţinerea unei mişcări libere şi le#ate a

mişcărilor0 Crearea premiselor e<ecutării variate a acţiunii.

"n această etapă) nvăţarea se construieşte n conformitate cu le#ităţile perfecţionării priceperii motrice şi trecerea ei n deprindere.

0 &e;nica se precizează n procesul repetării acţiunii motrice şi mişcarea seautomatizează treptat sub influenţa factorilor ce duc la nvăţarea aprofundată amişcărilor.

0 "n această etapă deprinderile motrice se consolidează şi se produce specializareadiferenţiată a mişcărilor.

3-



0 "n această etapă) metodica nvăţării se bazează pe metodele e<erciţiului inte#ral)detaliile te;nicii fiind cizelate selectiv ? mişcările se nsuşesc inte#ral ? fărădescompunere...

0 6c;imbarea te;nicii mişcărilor n etapa nvăţării aprofundate se aplică cu precădereacţiunilor ce se vor utiliza n condiţiile modificării permanente a mpreAurărilor Aocuri sportive) confruntări directe ntre doi sportivi) lupta) bo<.

0 "nvăţarea acţiunilor motrice la această etapă trebuie să capete un caz tot maiindividualizat ? dozarea.

0 "n etapa de nvăţare pe care o analizăm se aplică metoda competiţională( n principal cu orientare către o mai bună e<ecutare a te;nicii acţiunii.

Metodele utilizării cuv8ntului n procesul nvăţării aprofundate se aplică n primul r8nd pentru transmiterea cunoştinţelor detaliate despre mecanismele te;niciiacţiunii) pentru evidenţierea #reşelilor) a cauzelor apariţiei lor şi a căilor de

perfecţionare a mişcărilor ? analiza şi autoanaliza mişcărilor.0 n timpul lecţiilor practice se foloseşte pe scară lar#ă e<plicaţiile) indicaţiile)

comenzile Bautopro#ramareaD0 pe măsura nsuşirii te;nicii acţiunilor motrice şi orientării senzaţiilor motrice creşte

rolul antrenării ideomotorice ? caracterizat de +.&. Guni0 n scopul precizării te;nicii mişcărilor se utilizează) de asemenea) pe scară lar#ă)

metodele analitice de prezentare a materialelor intuitive) a c;ino#ramelor) filmelor de e<ecutare a unor sarcini didactice.

"n etapa nvăţării aprofundate) nu0şi pierd importanţa metodele orientăriisenzoriale) conducerii şi nsoţirii mişcărilor) ima#inile...

"n cazul nvăţării aprofundate trebuie să crească autocontrolul asupramişcărilor) n acest conte<t trebuie să se ţină cont seama de următoarelempreAurări%

1. ? posibilităţile profesorului de a aprecia cu e<actitate din oc;i mişcările elevuluisunt destul de limitate) iar informaţia lui nu coincide totdeauna cu propriile senzaţiiale elevului

2. ? reflectarea senzaţiilor n conştiinţă nu se produce dintr0o dată şi nu complet.Controlul nsuşirii acţiunilor motrice la etapa numită se nfăptuieşte pe calea

aprecierii te;nicii de ndeplinire a mişcărilor. En control mai precis şi obiectiv poate fi efectuat cu aAutorul miAloacelor te;nice...

=II Eta.a c#"#&i%*!ii $i .e!+eci#*!ii c#tiue a acţiunilor motrice are ca"c#. de a asi#ura stăp8nirea perfectă a acţiunilor motrice) n condiţiile aplicării ei

practice) or) pentru aceasta este necesar să se rezolve următoarele sarcini speciale%1 ? să se consolideze stăp8nirea te;nicii acţiunii

35



2 ? să se lăr#ească diapazonul variabilităţii te;nicii acţiunii pentru e<ecutareaeficientă n condiţii diferite) printre care cazul manifestărilor ma<ime ale calităţilor fizice

3 ? să se desăv8rşească individualizarea te;nicii acţiunii potrivit cu treapta dedezvoltare atinsă de aptitudinile individuale

4 ? să se asi#ure) n caz de necesitate) restructurarea te;nicii acţiunii şi perfecţionarea continuă pe baza dezvoltării calităţilor fizice.

Consolidarea deprinderilor formate necesită o atenţie specială la nceputulacestei etape. +cţiunile relativ standardizate) cu o variabilitate ne pronunţă saumoderat pronunţată se consolidează cu aAutorul metodelor exerciţiului cu repetare

standard."n ceea ce priveşte acţiunile de tip variabil) se consolidează cu aAutorul

metodelor e<erciţiului cu repetare alternată) n care reproducerea relativstandardizată a procesului te;nic se mbină cu modificarea condiţiilor acţiunii) lanceput limitată apoi tot mai lar#ă.

'tapa consolidării şi perfecţionării acţiunilor motrice se caracterizează printr0ocontopire or#anică a proceselor de perfecţionare a te;nicii şi de educare acalităţilor fizice) care asi#ură eficienţa ma<imă a acţiunii. +cest lucru se poateobserva forte bine n antrenamentul sportiv.

Controlul nsuşirii acţiunilor la etapa dată se apreciază cu o notă #enerală atuturor componentelor calitative a acţiunii n condiţii diferite.

6e apreciază după următoarele trăsături%1 0 #radul de automatizare a mişcării2 ? stabilitatea deprinderilor n timpul oboselii3 ? stabilitatea deprinderilor la sc;imbările emoţionale4 ? varietatea acţiunilor ? capacitatea de ndeplinire a acţiunilor motrice n

condiţii diferite. 0 eficacitatea te;nicii acţiunii ? sunt c8teva criterii directe şi indirecte de

apreciere a te;nicii efective%a. upă rezultatul obţinut...

b. upă raţionalizarea mişcărilor biomecanice structura corpului sportivuluic. upă corespunderea te;nicii capacităţilor fizice a sportivului.

3,



C#tiuitatea .!#ce"u&ui %e >-*a!e a mi$c*!i&#! (%u.* Iu Cu!am$i7,0)

Eta.e&e >-**!ii AM"nvăţarea

iniţială

"nvăţarea aprofundată Consolidare şi perfecţionare

O b

i e c t i - e

S c # . 0 formarea priceperii dee<ecuţie corectă a

barelor te;niciiacţiunii motrice

0 formarea priceperiide a ndeplini acţiuneamotrică la nivelulcerinţelor te;nice din fazade stăp8nire primară p8năla cea relativ perfectă

0 stăp8nirea perfectă a acţiunilormotrice şi formarea capacităţii dee<ersare n activitatea practică

1 Crearea uneireprezentări#enerale despre

acţiunea motrică şiorientarea cătrensuşirea ei

1. +d8ncireanţele#erii le#ităţilormişcărilor care compun

acţiunea ce se nvaţă şi prent8mpinarea #reşelilorce apar...

1 6ă se consolideze stăp8nireate;nicii acţiunii motrice

, 9estabilireae<perienţeianterioare dee<ecuţie a acţiunii)apropiate dupăte;nica de cele nounsuşite

,. Grecizarea te;niciiacţiunii dupăcaracteristicile ei spaţiale)temporale şi dinamice)conform particularităţilorindividuale ale elevilor.

5. 6ă se perfecţioneze acţiuneamotrică nsuşită n corelaţie cu alteacţiuni motrice

0. "nsuşireaveri#ilor te;niciiacţiunii care nu aufost nsuşiteanterior)

prent8mpinareamişcărilor inutile şia denaturărilor#rosolane

0. Fbţinerea uneimişcări libere şi le#ate lanivelul cerinţelor te;nice)crearea premiselore<ecutării variate a acţiuniicu concentrare a atenţieiasupra te;nicii mişcărilor.

0. 6ă se lăr#ească diapazonulvariabilităţii te;nicii acţiunii pentrue<ecutarea eficientă n condiţiidiferite) printre care şi n cazulmanifestării ma<ime a calităţilormotrice.

. (ormarearitmului #eneral al

actului motric

6ă se desăv8rşeascăindividualizarea te;nicii acţiunii

potrivit cu treapta de dezvoltare atinsăde aptitudinile individuale.2 6ă se asi#ure) n caz de

necesitate) restructurarea te;niciiacţiunii şi perfecţionarea continuă pe

baza dezvoltării volitive şi motrice.

!e>t/m.ia!ea $i c#!ecta!ea 5!e$e&i&#!Ge parcursul procesului de instruire şi ndeplinire a e<erciţiilor fizice de către

elevi pot avea loc abateri de la te;nica modelului propus. Caracterul şi #radulabaterilor vor fi diferite. $a #reşeli abateri se referă at8t nendeplinirea şi

4



sc;imonosirea unor elemente ale acţiunii motorii motrice) c8t şi mişcărileneefective n plus) care necesită o mbunătăţire perfecţionare pe parcurs.

MaAoritatea specialiştilor *.+. +şmarin) 1,, $. Matveev) 1,,1 7. C8rstea)1,,- Iu. Curamşin) 23 consideră că n dependenţă de nsemnătatea) caracterulşi răsp8ndirea lor) #reşelile pot fi repartizate n trei grupe%

1. mari) medii) mici2. stabile şi nestabile3. tipice şi netipice.

6c;imonosirea bazelor te;nicii acţiunii motrice...0 nendeplinirea detaliilor #enerale ale te;nicii acţiunii motrice...0 ndeplinirea imprecisă incorectă a detaliilor te;nicii) care duc la scăderea

eficacităţii acţiunii motrice.7reşelile ce apar n procesul de nsuşire a acţiunilor e<erciţiilor fizice din

cauza coordonării insuficiente a eforturilor sau acţiunii unor factori temporali şisunt nlăturate dispar paralel cu luarea unor măsuri concrete se numesc e"tabi&e

Consolidarea #reşelilor la nivelul de deprindere se numesc "tabi&e 'le apar nrezultatul repetării multiple a unor mişcări incorecte n condiţiile aplicării practicea acţiunii.

$a cele netipice se referă #reşelile ce apar epizodic) ca re#ulă din pricinisubiective. 7reşelile tipice sunt cele mai răsp8ndite şi se nt8lnesc n masă foartedes. +cest fenomen se lămureşte prin #enul modul de apariţie a #reşelilor pentruun contin#ent concret de subiecţi. '<emplu% influenţa factorilor e<tremi saudezavantaAele metodicii utilizate pentru nvăţarea e<erciţiului fizic predat.

"n conte<tul celor enunţate) analizei e<perienţei de muncă a cadrelor didacticeşi practicii domeniului se constată că n procesul de instruire este necesar de luatmăsuri concrete de pre8nt8mpinare a #reşelilor apărute şi de a le nlătura.Momentul principal n cadrul activităţilor de educaţie fizică este de a depista scoten evidenţă cauzele de apariţie a posibilelor #reşeli. $a corectare este necesar de adetermina #radul lor de stabilitate. Numai n cazul c8nd se va cunoaşte cauza#reşelii) vom #ăsi căile concrete de prent8mpinare sau corectare.

Cauzele de apariţie a #reşelilor n procesul de nsuşire a e<erciţiilor fizice decătre elevi n cele mai dese situaţii pot fi următoarele%

41



6ECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SORT(ACTI=ITĂ I 6E SORTI=E)Ț Ș

Ti.u!i:1. $upă componenta tematică aordată0 cu teme din deprinderi şi P sau priceperi motrice0cu teme din calităţi motrice0 mi<te2. $upă felul deprinderilor şi ; sau priceperilor motrice+0 m o n o s p o r t 0 b i s p o r t 0 p o l i s p o r t3. $upă etapele învăţării deprinderilor şi ; sau priceperilor motrice+ -0 de învăţare - de consolidare- de perfecţionare - mixte

4 . $upă plasamentul în structura anului şcolar+0 de or#anizare la nceput de an şi semestre se susţin unele probe decontrol0curente0 bilanţ ultimele din semestru) e<emplu demonstrativă! . $upă locul şi condiţiile de desfăşurar 0 n aer liber) condiţii atmosferice şi climaterice normale0 n aer liber pe timp fri#uros0 n interior) condiţii normale0 n interior pe spaţii improvizate culoar) sală de clasă cu bănci şi petimp fri#uros<. $upă numărul de teme aordate%

0 cu o temă 0 cu doua teme 0 cu trei teme0 cu patru sau maimulte teme demonstrative

St!uctu!a"n evoluţia sa) lecţia a avut mai multe structuri% pe patru) trei părţi) iar acum lecţia

pe veri#i.=eri#ile sunt următoarele%1. Fr#anizarea colectivului de elevi% salutul) anunţarea temelor)

observareaec;ipamentului şi aflarea unor abateri de la starea normală de sănătateGre#ătirea or#anismului pentru effort3. Grelucrarea analitică a aparatului locomotor sau influenţarea selectivăaaparatului locomotor 4. ezvoltarea sau verificarea calităţilor motrice) viteză sau ndem8nare!. "nvăţarea) consolidarea) perfecţionarea sau verificarea deprinderilor şiPsau priceperilor motrice/. ezvoltarea sau verificarea calităţilor motrice) forţă sau rezistenţă-. 9evenirea or#anismului după efort5. +precieri şi recomandări% aprecieri privind

comportamentul elevilor şirecomandări pentru activitatea viitoare independentă şi salutul.=eri#ile 4) !) /sunt tematice n structura actuală.

42



$ecţia de '.(.6. ar trebui să cuprindă obli#atoriu veri#ile 1) 2) !) -) 5.=eri#iledestinate calităţilor motrice pot lipsi din structură) dacănivelul de dezvoltareal calităţilor motrice este optim e<. $a verificărileiniţiale se constată un nivelcorespunzător notei 1 la o calitate motrică dere#ulă nu se nt8lnesc asemeneasituaţii concrete.

Diamica $i %i!i;a!ea e+#!tu&uiFrice act sau acţiune motrică se efectuează cu consum de ener#ienervoasă şimusculară. C8nd acest consum este mai mare apare fenomenulspecific de obosealăcare poate fi diminuat sau nlăturat prin odi;nă sau altemăsuri adiacente.9elaţiaefort0odi;nă este fundamentală n '.(.6.) iar re#larea ei senumeşte dozareaefortului.

Diamica e+#!tu&ui

reprezintă curba efortului n reprezentare #raficăconform succesiunii secvenţelor structurale.Cercetările efectuate au relevat%a n primele trei veri#i) dinamica efortului nre#istrează o curbăcontinuuascendentă se pleacă n efort)0 de la valori (.C. de -05 pulsaţii Pminut şi0(.9. de 1/015 respiraţii P minut) aAun#8ndu0se la 12013 pulsaţii Pminut şi 2022respiraţii P minut. b n veri#ile tematice) curba efortului nre#istrează un platou cuoscilaţii n funcţiede numărul de teme şi specificul obiectivelor operaţionalecreşteri atunci c8nd sedezvoltă calităţile motrice sau se consolideazădeprinderile şi P sau priceperile motrice) mai ales c8nd se folosesc Aocuridinamice)ştafete) parcursuri aplicative) Aocuri sportive bilaterale.c n ultimele două veri#i) se nre#istrează o scădere a curbei efortuluide re#ulă nuse revine niciodată la valorile (.C. şi (.9. de la nceputullecţiei.

Di!i;a!ea e+#!tu&uidetermină dinamica efortului şi este dependentăde profesor.Modalităţi de diriAare%

a diriAarea anticipată realizată prin documente de planificare estemult mai

e<actă pentru planurile activităţilor curente şi concrete.b) diriAarea concretă realizată n activităţi curente lecţia n funcţie dereacţia

elevilor la efortul specific.c) 7eacţia este apreciată de profesor după%

• coloritul pielii)• transpiraţia şi respiraţia elevilor)• #radul de coordonare) precizia n actele şi acţiunile motrice)• atenţia.

acă reacţia la efort o impune)se fac modificări faţă de diriAarea anticipată durata pauzelor ntre repetări şia naturii lor.De"itatea &eciei

43



'ste indicatorul nr. 1 n stabilirea calităţii lecţiei şi se referă lacantitatea şi calitateaefortului fizic n funcţie de componenta temporală.

Ti.u!i %e %e"itate:1. =olumul efortului fizic determină 2 tipuri%

a%e"itatea m#t!ic*) reprezentată de c8t lucrează efectiv elevul ntimpul alocat lecţiei inclusiv pauzeleactive ntre repetări. (ormula de calcul este% timpul efectiv de lucru al subiectuluim H 0000000000000000000000000000000000000000000000< 1 durata lecţiei"n lecţia de'.(.6. predomină densitatea motrică care are valori maimari n lecţii deconsolidare) perfecţionare o densitate motrică bună este n Aur de /S.

b%e"itatea .e%a5#5ic*) reprezentată de timpul c8t este an#renatactiv elevul nre#istrat laacţiunile didactice) metodice sau or#anizatorice dinlecţie e<plicaţii) demonstraţii)

corectări ale #reşelilor de e<ersare) marcareaunor trasee."n această densitate intrăşi pauzele pasive ntre repetări (ormula de calcul este timpul n care subiectul participăactiv la măsurile didactice)metodiceşi or#anizatoricep H000000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 <1durata pro#ramată a lecţiei=aloarea acestei densităţi este mai mare n lecţiile denvăţare.2. Intensitatea şi comple<itatea efortului fizic determină%e"itatea+uci#a&*care este dată de evoluţia marilor funcţiuni ale or#anismului. 6e apreciază prinvalorile frecvenţei cardiace (.C. şi mai rar frecvenţei respiratorii (.9. luate lanceputul şi pe parcursul lecţiei. Cele trei tipuri de densitate se nre#istrează pe

baza unui protocolspecial.

!#t#c#& %e %e"itate$ocul de desfăşurare Conducătorul lecţiei 6ubiectul nre#istrat

Cau'e&e %e"it*ii "&abe1. Fr#anizatorice% formaţii de lucru şi modalităţi concrete de e<ersareneadecvate

neamenaAarea din timp a locului de desfăşurare) a instalaţiilornepre#ătirea din timpa materialelor didactice pentru lecţie.2. Metodice% e<plicaţii prea lun#i) neclare) fără dicţie demonstraţii şimaterialeintuitive neconvin#ătoare succesiune necorespunzătoare amiAloacelor folosite3. e altă natură% lipsa planului de lecţie şi a atractivităţii miAloacelor)starea participativă ne#ativă a elevului.

44



a!ticu&a!it*i a&e &eciei %e"+*$u!ate > c#%iii ".ecia&ea!ticu&a!it*i a&e &eciei %e"+*$u!ate > ae! &ibe!7 .e tim. +!i5u!#"6unt incontestabile avantaAele lecţiei n aer liber faţă de ceadesfăşurată ninterior.Ge timp fri#uros) lecţia se desfăşoară afară dacă sunt ndepliniteurmătoarelecondiţii%

0 temperatura aerului să nu coboare sub 01 #rade0 să nu fie precipitaţii puternice ploaie) ninsoare0 să nu fie v8nt puternic viteza sub ! metri P secundă0 umiditatea aerului să fie cuprinsă ntre 3!0/!S0 să nu e<iste nebulozitate şi poluare a aerului.

Gentru a avea eficienţă lecţia) este necesară o pre#ătire treptată aelevilor nasemenea condiţii şi să dispună de ec;ipament adecvat. Got fi abordate teme dintoate calităţile motrice mai puţin viteza dedeplasare dacă este zăpadă şi forţa nre#im de rezistenţă. e asemenea potfi teme din deprinderi sau priceperi motrice

pentru consolidare sau perfecţionare. Nu se recomandă teme de verificarefolosirea procedeelor metodiceverbale şi intuitive de instruire este nesemnificativăn conte<tul predominării e<ersării de către elevi. urata veri#ilor este variabilă%0 pre#ătirea or#anismului pentru efort are o durată mai mare -05minute şi trebuie să fie deosebit de dinamică0 prelucrarea analitică nu se maiconstituie n veri#ă de sinestătătoareunele obiective ale acestei veri#i se realizează parţial n veri#a 2 sau nalte veri#i cu #rupaAe de 203 e<erciţii0 aprecierile şi recomandările din finalul lecţiei trebuie să fie e<tremdescurte sau să se realizeze n spaţiul din interior unde s0au ec;ipat elevii.

a!ticu&a!it*i a&e &eciei %e"+*$u!ate> ".aii im.!#-i'ate %i ite!i#!7 .etim. +!i5u!#

6paţiile improvizate se mpart n două cate#orii%1. Culoare) coridoare) ;oluri2. 6ăli de clasă cu bănci) săli de festivităţiCerinţeminimale%1. Culoarul) ;olul unde se desfăşoară lecţia să nu aibă le#ătură cu altespaţii)săli unde sunt alte activităţi.

2. 6paţiul ales trebuie să fie la parter) subsol n cazul clădirilor cuetaAe pentru a nu deranAa activităţile din spaţiile subetaAate3. 6paţiile improvizate trebuie să aibă dimensiuni rezonabile

4!



4. 6unt necesare măsuri i#ienice% aerisirea spaţiului) aranAarea şi şter#ereade praf a mobilieru0 lui) ec;ipament corespunzător!. Nu terbuie folosit mobilierul din spaţiul respectiv pentru practicareae<erciţiilor fizice ar fi o deturnare a scopurilor pentru care e<istă mobilierul%tabla este pentruscris) catedra este locul profesorului) etc. acă am folosimobilierul astfel) această

modalitate ar fi un ar#ument pentru elev ca săcontinue practicarea e<erciţiilor fizicerosto#olirea pe catedră) aruncări cuobiecte n tablă şi n absenţa profesorului) mai ales n recreaţii."n aceste lecţii se pot aborda teme din calităţilemotrice mai puţinviteza de deplasare şi rezistenţa aerobă şi din unele deprinderisau priceperimotrice utilitar aplicative) #imnastica acrobatică şi ritmică) unelesărituri cuspriAin) elemente din Aocurile sportive cum ar fi pasele) driblin#ul.!#iectu& %e &ecie+cest document se elaborează pentru activităţile curente de '.(.6.)ntre care lecţiaeste cea mai frecvent nt8lnită n practică.'ste rezultatul unei #8ndiri profunde) n

detaliu a cadrului didactic privind conţinutul şi metodolo#ia activităţii curente propuse.C#iutu& $i met#%#&#5ia e&ab#!*!ii .!#iectu&ui %e &ecie+cest document are următoarele rubrici% teme şi obiective) indicatoriiderecunoaştere) veri#i şi durată) conţinut) formaţii de lucru şi modalităţi)dozare)indicaţii metodice) evaluare) alte consemnări.1. &eme şi obiective&emele sunt

preluate din planul calendaristic semestrial şisuntcalităţile motrice şi deprinderile şi priceperile motrice.

Grecizări%0 atletismul) #imnastica) Aocurile sportive nu sunt teme) ci domenii

dincare se iau temele0 Aocurile de mişcare) ştafetele) parcursurile aplicative nu suntteme) cimiAloace sau modalităţi de realizare a unor teme0 relaţia temă0obiectiv)tema răm8ne aceeaşi pe parcursul unui #rupaAtematic) iar obiectivul ceeace trebuie să se realizeze din temă se sc;imbăn 103 lecţii succesive.0 pentrucalităţile motrice) obiectivele vizeazădezvoltarea)mbunătăţirea sau verificarea unei forme de manifestare)subliniinduse şi nivelul de localizare. '<emplu% tema% forţa.Fbiectivul% dezvoltarea forţei dinamice la nivelul principalelor #rupemusculare.0 pentru deprinderi şi P sau

priceperi motrice) obiectivul trebuiesăvizeze etapa nvăţării motrice nvăţare) consolidare) perfecţionare) verificare şiaccentul care se pune pe una sau maimultefaze din e<ecuţia te;nică) tactică. '<emplu% tema% driblin# multiplu printreobstacole basc;et. Fbiectiv% consolidare cu accent pe proteAareacorespunzătoare a min#ii n funcţiede obstacol.

2. Indicatorii de recunoaştere6unt consemnate resursele umane şi materialespecifice.Indicatorii sunt consemnaţi n partea din st8n#a proiectului şi

sunturmătoarele% unitatea şcolară) clasa) efectivul M) () data) locul dedesfăşurare)material didactic.

4/



3. =eri#i şi durata6e nominalizează veri#ile n ordinea succesiunii lor şisecentralizează timpul alocat n minute astfel nc8t prin nsumare să rezulteduratainte#rală a lecţiei.

4. Conţinut6e consemnează n succesiunea lor miAloacele) metodeleşi procedeele metodice preconizate pentru fiecare veri#ă.Gentru veri#ile tematice)

sistemele de acţionare sunt preluate din planul calendaristic semestrial.!. (ormaţiide lucru şi modalităţi de e<ersare6e consemnează formaţia de lucru princuvinte sau desene) sc;iţe pentru fiecare element de conţinut.6e consemneazămodalitatea de e<ersare din formaţia de lucru preconizată.

3 D#'a!ea

6e consemnează pentru fiecare element de conţinut varianta ceamaioperaţională.'<emplu% pentru e<erciţiile care implică deplasarea n spaţiu) să

fiedozate prin repere de tipul% lun#ime) lăţimi ale locului dedesfăşurare)dia#onale) tururi de teren sau sală sunt mai uşor de reţinut dec8tvariantele de dozare dec8t unităţi de timp secunde) minute saude spaţiu metri.

-. Indicaţii metodice6e consemnează c8nd este cazul.+ nu se confunda indicaţiilemetodice cu aspecte le#ate dee<ecuţiacorectă a acţiunilor motrice) de tipul spatele drept) privireanainte.Gotviza tratarea diferenţiată) autonomia elevilor) manevrări specialealecolectivului de elevi) darea unor teme pentru acasă sau verificarea

lor)autoor#anizare 0 autoconducere 0 autoapreciere.5. 'valuare6tabilirea modalităţilor concrete de evaluare) de realizare aobiectivelor ,. +lte consemnări6e completează) dacă este cazul) numai după desfăşurarealecţiei)menţion8ndu0se abaterile de la ce s0a prevăzut n plan şi cauzele ac

4-



DE& '()*+"E+ C+)I*-I)(" .(*"ICE

În teoria şi practica educaţiei fzice, procesul de ormare aculturii fzice a personalităţii este orientat nu numai spre ormarea

priceperilor și deprinderilor motrice, cunoştinţelor teoretice legatede acestea, dar şi spre dezvolatrea capacităţilor motrice.Actualmente, pentru caracteristica posibilităţilor motrice ale

omului, paralel cu termenul de “capacităţi” se oloseşte şitermenul de “calităţi motrice”. Aceste noţiuni parţial coincid, nsănu au aceiaşi semnifcaţie.

Pe când autorii Е.П. Ильин, Б.В. Ест!ь"#, $%&'(),

con*ideră capacităţile motrice ca +n*uiri -enetice $ereditare)

a/ate pe particularităţi p*i0o1/ice i mor2olo-ice aleor-ani*mului uman.

!otodată, n opinia autorilor ".#. $%&'()*+, --/ 0.1.23'+453, --6 noţiunea de 7capacităţi motrice” poate f olosităpentru scoaterea n evidenţă a potenţialului psi8ofzic al omului,care determină efcacitatea anumitor e9erciţii fzice.

:roblema dezvoltării calităţilor motrice reprezintă o partecomponentă a domeniului culturii fzice, deoarece contribuie la

realizarea obiectivelor social determinate ca; de/3oltareamultilaterală i armonioa*ă a per*onalităţii, 2ormarea $atin-erea,

oţinerea) unui ec0iliru al or-ani*mului la 2actorii *ociali i

condiţiile ecolo-ice, creterea +n*uirilor de adaptare. Încadr<ndu=se n comple9ul de acţiuni pedagogice orientate spreperecţionarea naturii fzice >corporale? a generaţiei n creştere,dezvoltarea calităţilor motrice contribuie la creşterea capacităţiide muncă fzică şi intelectuală, realizării orţelor creative a omului

n interesul societăţii.@eia ce ine de perioadele de dezvoltare a acestora sunt un șir

de opinii, nsă n linii generale acestea coincid at<t la băiei, c<t șila ete. Bpre e9emplu, C.D.E'F3GG3 prezintă o clasifcare a

perioadelor *en/iti3e de dezvoltarea a calităilor motrice a copiilorde v<rstă școlară, adică v<rsta de H=IH ani >tabelul I.?.

45



*abelul /0 Perioadele senziti1e de dez1oltare a calită2ilormotrice )0P0.at1ee1!

Perioade *en/iti3e sunt numite perioadele cele mai efcientepentru dezvoltarea unei sau altei calităi motrice. Acest lucru nu

nseamnă că o calitate motrică sau alta n celelalte perioadedec<t cele indicate n tabelul I nu pot f dezvoltate, pur și simplurata de dezvoltare a capacităilor date va f mai mică ncomparaie cu perioadele indicate n tabel.

/0/03orţa

Forţa – capacitatea organismului de a învinge sau de a seîmpotrivi forțelor

externe cu ajutorul contracțiilor musculare.Jupă tipurile de contracie musculară ora se maniestă n trei

regimuri;• Kegim static sau izometric >ără să=şi modifce lungimea

mușc8ilor?/• Kegim de nvingere, sau miometric >micşor<ndu=şi

lungimea mușc8ilor?/• Kegim de cedare, sau polimetric >mărindu=şi lungimea

mușc8ilor?.

Factorii care determină manifestarea forţei musculare

Ansamblul actorilor care inLuenţează orţa musculară este diversşi impune n procesul de dezvoltare o serie de măsuri metodice caresă avorizeze condiţiile create de e9istenţa acestora sau să lediminueze. Jintre actorii ce inLuenţează dezvoltarea orţei i putemmenţiona pe următorii;

I? 'ârsta şi sexul.? 3actorul mor4olo%ic M structura fbrelor musculare >albe=

roşii?.? 3actorul psi$olo%ic M motivaţia, pregătirea reală către

ncordarea intensivă a muşc8ilor, stările emoţionale, concentrareaatenţiei, voinţa M duc la mobilizarea ma9imală a capacităţiiuncţionale a aparatului locomotor.

N? 5ndestularea acti1ităţii musculare cu ener%ie>creatinosat? care permite dezvoltarea eorturi ma9imal.

6? Particularităţile 6istemului 7er1os M se maniestă prin

ec8ilibrul, orţa şi capacitatea de a transmite rapid impulsuriputernice către muşc8ii corpului.

4,



O? 3actorul 8nnăscut M se maniestă prin maniestarea unei orţema9imale, cu o nclinaţie avorabilă pentru nvăţarea, educareacapacităţii de Poră, coordonarea mişcărilor, creşterea rapidă a Poreişi capacitatea de a se restabili după eort fzic.

H? Continuitatea procesului de instruire după o lună >=N ori

pe săptăm<nă?.Q? .ijloacele şi metodele de instruire.

Formele de manifestare a capacităţilor de forţăPelurile capacităţilor de Poră se determină după caracterul

mbinării regimurilor de ncadrare a muşc8ilor. În practica teorieieducaiei fzice şi sportului se cunosc următoarele orme de capacităţide orţă;

1. Forţa propriu-zisă se caracterizează prin mişcări ce se

ndeplinesc n regim static.2. Forţa-viteză se caracterizează prin mişcări rapide M capacitatede a ndeplini un eort ma9imal ntr=un timp scurt cu păstrarea uneiamplitudini optimale a mişcărilor.

. Forța explozi!ilă se caracterizează prin capacitatea de amaniesta o orţă ma9imală ntr=o unitate minimală de timp.

N. Forţa a!solută M orţa care se maniestă ntr=o mişcareoarecare, apreciată independent de propria greutate.

". forţă relativă - prin care se nţelege mărimea orţei care

revine la I Rg de greutate corporală.corp greut

absol #or #rel

.

.

=

#ijloace $i metode speci%ce procesului dedezvoltare a forţei musculare

Jrept miSloace de educare a orţei servesc e9erciţiile cu rezistenţasporită. Acestea se mpart n grupe >după T.:.Uatveev, IVVI?;

1. &xerciţii cu rezistenţă externă, aceasta find de obicei;a M greutatea obiectelor/b M contracţiunea partenerului/c M rezistenţa obiectelor elastice/d M rezistenţa mediului e9tern >alergare prin zăpada ad<ncă, pe

nisip, n apă?.2. &xerciţii cu ajutorul greutăţii propriului corp, ele pot f

următoarele; ndoirea şi dezdoirea braţelor, tragere n m<ini la baraf9ă etc.

!oate e9erciţiile de orţă se clasifcă n;

!



1' &xerciții de dezvoltare %zică generală >WJPJ? M sunt acelee9erciţii, care după structură nu se aseamănă cu e9erciţiilecompetiţionale.

2' &xerciţii speciale $i pregătitoare M prezintă elemente aleacţiunilor competiţionale sau acele mişcări ormate pe baza lor, care

au un caracter de orţă. @u aSutorul cestora se dezvoltă oraspecifcă.' &xerciţii competiţionale M permit perecţionarea

capacităţilor de orţă a sportivului n acea ormă şi corelaţie, carecorespund cerinţelor specifce a probei de sport.

.etodele de dez1oltare a 4or2eiUetodele de dezvoltare a orei sunt diverse şi variate cu multe

procedee metodice şi au la bază olosirea unui multiplu ansamblu de

miSloace.În teoria şi practica educaţiei fzice şi sportului ansamblul demetode utilizate n scopul dezvoltării orţei musculare poate fprezentată astel;

• .etoda e4orturilor repetate M se caracterizează prin ndeplinirea e9erciiilor de orţă cu greutăi mari de la N repetări şi maimult.

Această metodă are zone a mărimilor de greutate. În fecare dinele se ndeplinesc un număr de repetări, p<nă la obosirea complectă a

sportivului, sau p<nă 7la reuz”.1 zonă M se olosesc mărimi de rezistenţă de la N=H repetărima9im, = N=O serii n regimul cel mai convenabil pentru sportiv şi ducela dezvoltarea orei absolute.

2 zonă M Q=I repetări, c<te Q=I- serii n regimul cel mai comodde lucru şi odi8nă pentru sportiv > dezvoltă ora absolută şi rezistenţa

n regim de oră?. zonă M mărimea rezistenţei I6=6- repetări, se ndeplinesc peste

I6 serii >dezvoltă orţa n regim de rezistenţă.

În perioada de v<rstă mică, și miSlocie această metodă este maipuin indicată reieșind din particularităile morologice ale copiilor lav<rsta respectivă >nu este ormat totalmente sc8eletul, este n cursde dezvoltare sistemul muscular, etc?.

.etoda e4orturilor supramaximale M se aplică n sportul deperormanţă și reprezintă ridicarea greutăilor cu I-=I6X mai multdec<t posibilitatea organismului cu durata de apro9imativ osăptăm<nă.

.etoda e4orturilor maximale M constă n maniestarea unui

eort muscular pentru a nrunta rezistenţa ma9imală a obiectelor saua propriului corp. Aici ne reerim la ridicarea greutăţilor ma9imale,

!1



tragerea la bara f9ă, aşezări cu greutăţi etc. >I=N repetări, tempouoptim, viteză moderată M =N serii, durata odi8nei ntre serii =6 min?.

Uetoda dată este recomandată sportivilor pregătiţi bine fzic şisportivilor de perormanţă.

.etoda e4orturilor dinamice M ridicarea greutăilor n regim de

viteză..etoda electrostimulării M poate f considerată ca o variantăparticulară a contracţiei izometrice, care nsă nu se realizează printr=un eort fzic, ci prin e9citarea unor centri nervoşi >fbre musculare? cuaSutorul unui curent electric reglat special.

#etoda izometrică = are ca scop ngroşarea fbrelor musculare şicreşterea orţei ma9imale > n timpul contracţiilor izometrice seproduce un defcit de Y, care are ca rezultat creşterea orţei?.W9erciţiile izometrice se olosesc ca miSloace suplimentare pentru

educarea capacităţilor de orţă. Wle se ndeplinesc sub ormă de ncordări musculare ma9imale de scurtă durată.

.etodolo%ia dez1oltării 4orţeiJatele literaturii de specialitate permit să constatăm că direcţiile

de bază ale metodologiei dezvoltării orei sunt următoarele;I. Alegerea mărimii rezistenţei e9terne, sau a greutăii obiectului.Aceste particularităţi pot f;

• n cazul eortului muscular ma9imal recvenţa impulsurilor

eectoare nu atinge mărimile ma9ime/• mişcările cu dierite ncordări musculare sunt deosebite prin

caracterul concentrării eorturilor n spaţiu şi timp/• rezistenţa e9ternă reprezintă un e9citant fziologic de o anumită

orţă.:articularităţile fziologice ale mişcărilor e9ecutate cu eort dierit

e9plică de ce ncordările de a spori orţa musculară, ără a recurge la ncordări ma9ime de orţă , nu sunt destul de efciente >dacă omul nudepune eorturi considerabile n mod sistematic Pora nu va creşte?.

. A doua direcţie este alegerea unui tempou optim de e9ecutarea e9erciţiilor.

!empoul trebuie să fe unul mediu, să corespundă niveluluipregătirii fzica a sportivului.

Be disting direcţii n metodologia dezvoltării orţei.1. (tilizarea greutăților maximale) cu un număr maximal

de repetări*= prin nvingerea greutăilor cu un număr ma9im de repetări/= prin mărirea la ma9imum a rezistenţei e9terne >n regim dinamic

sau static?/= prin nvingerea greutăilor cu viteza ma9imă.

!2



!rebuie de menţionat că lucrul 7p<nă la reuz” este dezavantaSossub aspect energetic. @ele mai valoroase ncercări se e9ecută peondul unei e9citabilităţi scăzute a Bistemului Zervos @entral, caurmare a oboselii.

Tucrările şcolii lui [.:. :avlov au demonstrat că activitatea

reLe9ului condiţionat decurge cu mai mult succes atunci c<nd stareastructurilor nervoase centrale este optimă n sensul 7proaspătă”.AvantaSele;

• un volum mare de eort e9ecutat provoacă mari modifcări alemetabolismului >sc8imbul de substanţe?/

• e9erciţiile cu eort mediu oeră mari posibilităţi pentru controlulte8nicii de e9ecuie, mai ales la sportivii ncepători/

• la persoanele ce nu au practicat e9erciiile de oră, limitareagreutăilor oeră evitarea traumatismului, a căror posibilitate n lucrul

cu greutăţi ma9imale este considerabilă/• este important, că la nceput efcienţa dezvoltării orţei aproape

că nu depinde de mărimea rezistenţei, dacă aceasta mărimedepăşeşte un anumit minim >-=N-X de la Pora ma9imală?.

90 Utilizarea %reutăţilor maximale şi submaximale M este oorientare metodologică undamentală n antrenamentul sportivilor deperormanţă.

\reutatea ma9imală de antrenament este acea greutate limitacăreia poate f ridicată ără o stare emoţională accentuată a

organismului >metoda e9erciiului progresiv, repetări M progresive şicompetiţionale?.

.:0 5n1in%erea rezistenţei cu 1iteză maximă. În procesul

dezvoltării capacităţii de Poră ndreptate spre mărirea vitezeimişcărilor putem rezolva două sarcini de bază;

• sporirea nivelului ma9imal al Porei musculare >capacitatea deorţă propriu=zisă?/

• educarea capacităţii de maniestare a Porei ma9imale prin

mişcări rapide >metodele; repetări=progresive, repetarea e9erciiilor,metoda eorturilor dinamice?.

. /090'iteza'I*E&+ ; capacitatea or%anismului de a 8ndeplini un act

sau o ac2iune motrice 8ntr< o unitate de timp0Jeosebim viteză generală şi speci%că.'iteza %enerală M capacitatea de a eectua orice mişcări şi

acţiuni, de a asigura reacţiile motrice la dieriţi e9citanţi cu rapiditatema9imă. ]iteza se obţine n cadrul procesului pregătirii fzice generale

!3



şi specifce, n rezultatul antrenamentelor şi participărilor lacompetiţii.

'iteza speci=că = capacitatea de a eectua e9erciţiilecompetiţionale, caracteristice unor probe de sport, cu o vitezăma9imă. ]iteza se reeră la acele mişcări şi acţiuni, care deSa au ost

nsuşite n cadrul pregătirii corespunzătoare către acei e9citanţi cucare ea este n raport.Worturile de viteză sunt caracterizate n uncţie de durata lor, de

intensitatea maximală şi submaximală, av<nd un loc bine precizat n educaţia fzică.

Pactorii care determină o bună viteză sunt numeroşi şi n acelaşitimp variaţi. Aceştia sunt de natură genetică >biologică, psi8ologică? şipeda%o%ică0

În ceea ce priveşte substratul biologic al vitezei desprindem

actori morologici, uncţionali şi unii de natură bioc8imică=metabolicăcorelaţi cu actorii psi8ologici >calitatea analizatorilor, atenţia,consecvenţa, tipul de sistem nervos etc.?. astel, autorii A.Jragnea,IVVO/ [u. ^uramşin, --, menţionează că unii actori biologici, suntde natură nervoasă şi alţii proprii muşc8ilor >anatomic şi uncţional?.

5nălţimea, 9 ni1elul pre%ătirii şi dez1oltării =zice0: 'ârsta şi sexul0N 6tarea de 4uncţionare a analizatorilor >].A. @utanat şi ^ze?.

'iteza de contracţie a muşc$ilor. Formele de manifestare a vitezei.Kealizarea actelor şi acţiunilor motrice implică cu ponderi dierite,

mai multe orme de maniestare a vitezei. Jintre cele mai importantesunt;

+iteza de reacţie ; constă n viteza cu care un subiectrăspunde la e9citanţi de dierite naturi >vizuali, auditivi, tactili?= timpde latent.

În practica educaţiei fzice şi sportului cu c<t timpul latent estemai scurt, cu at<t mai bună este şi viteza de reacţie. Jupă ]._aţiorsRişi T.Uatveev viteza de reacţie are cinci componente;

• apariţia e9citaţiei n receptor şi transmiterea acestora n verigilenervoase ale corpului/

• transmiterea e9citaţiei codifcate prin receptorul senzitiv cătreverigile caracteristice sistemului nervos/

• analiza semnalului de către centrii nervoşi şi recodifcareaacestuia n vederea transmiterii pe căile motorii/

• transmiterea semnalului prin căile motore/

!4



• e9citaţia muşc8iului care prin contracţie materializează reacţia derăspuns sub ormă de lucru mecanic.

Be consideră că ce=a de=a =a componentă consumă cel mai multtimp din perioada latentă.

Keacţiile la dierite semnale pot f *imple sau comple4e.

,eacţia simplă M constă reprezintă un răspuns concret la unsemnal din timp cunoscut, care apare spontan. Acest tip de reacţieeste oarte important nu numai n sport ci şi n viaţa de toate zilele.

,eacţia complexă M se maniestă n două situaţii tipice;• reacţia la un obiect sau la segmentele corpului n deplasare/• reacţia de alergare.

Wl trebuie să ntreprindă următoarele acţiuni;• să vadă mingea/• să aprecieze direcţia şi viteza de zbor/• să proiecteze planul acţiunii/• să ncerce realizarea acestui plan.

Aceste elemente constituie perioada latentă, se realizează deseoric<nd mingea zboară cu viteză oarte mare >-m`sec?.

Keacţiile de alergare se maniestă atunci c<nd subiectul trebuiesă aleagă un răspuns posibil dintr=o serie variante, n uncţie decomportamentul partenerului sau a mediului nconSurător >bo9,scrimă, tenis de masă?.

În sport pentru dierite procedee se elaborează răspunsuriadecvate, de regulă stereotipice, bine nsuşite pentru e9ecutareacontra procedeelor.

+iteza de execuţie M reprezintă viteza cu care se eectueazăo mişcare de la nceput p<nă la capăt >e9ecutarea prinderii mingii sauentei cu aruncarea la coş n basc8et?.

Acest tip de viteză este orte important n maSoritatea ramurilorde sport, ciclice, aciclice şi combinate intr<nd n relaţie şi cu altecalităţi motrice.

+iteza de repetiţie M recvenţa mişcărilor ntr=o unitate detimp şi viteza de deplasare. Be nt<lneşte n ramurile de sport ciclice,se caracterizează prin mişcări ce se repetă ntr=o succesiune rapidă

ntr=o unitate de timp și reprezintă recvenţa cea mai naltă cu care sepot repeta mişcările ntr=un timp c<t mai scurt.

:rincipalul actor ce determină viteza de reacie este mobilitateaproceselor nervoase şi calitatea Bistemului Zervos.

+iteza de deplasare Mparcurgerea unei distanţe contra timp.

erinţele față mijloacele de educare a vitezei sunt*

e9erciţiul trebuie să fe nsuşit la nivelul cel mai nalt şi săavorizeze ndeplinirea lui cu viteză ma9imală/

!!



să se pună accentul pe e9erciţii specifce fecărei ramuri sauprobe de sport, priceperi şi deprinderi de bază e9ecutate n concursuri>secvenţe de Soc, atacuri rapide, ştaete?/

durata e9erciţiilor să fe astel stabilită nc<t să nu scadă vitezaspre s<rşit din cauza oboselii. Je obicei se eectuează repetări de la6=O secunde pentru perecţionarea starturilor p<nă la -=- secunde/

pauzele ntre repetări trebuie să dea p<nă la restabilireacompletă.

Bistematizarea metodelor de dezvoltare a vitezei nu esterealizată după criterii unitare, find realizată dierit n uncţie deproflul specialiştilor care ncearcă să le clasifce şi şcolile căroraaparţin.

[.:.Uatveev, A.J.Zovicov şi colaboratorii >IVQ-? clasifcă metodele

n uncţie de principalele tipuri de reacţii;/0 Pentru educarea reacţiilor simple se apelează laurmătoarele metode>

= Keacţia repetată la semnalele pe ne prins de veste sausc8imbarea situaţiei ambiante;

= Keacţii repetate n situaţii normale >metoda analitică? secvenţede mişcări ce se ndeplinesc n condiţii uşurate/

= Uetoda senzomotorie M urmăreşte dezvoltarea capacităţii de adistinge intervale scurte de timp ntre acţiunile motrice secaracterizează prin etape.

90 .etodele educării 1itezei prin reacţii complexe>= reacţii la un obiect n mişcare prin apariţia neaşteptată a

obiectivului, reducerea distanţei aţă de obiect/= reacţii cu alegerea unui repaus posibil n uncţie de acţiunile

partenerului sau modifcarea mediului ambiant >de la simplu lacomple9?/

:0 .etode pentru exerciţiul repetat M se aplică prin variante>I M prin creşterea treptată a tempoului de lucru p<nă la atingereavitezei ma9imale/ = repetarea e9erciţiului n tempo variat?/

< .etoda de joc#< .etoda de concurs0Z.[.Yzolin sistematizează metodele pentru educarea vitezei n

elul următor;< .etoda execuţiei 8n mers ; aler%are lentă#< .etoda alternati1ă> creşterea vitezei, aproape de ma9imă şi

apoi descreşterea acesteia/< .etoda 8ntrecerii cu ?$andicap@#< .etoda şta4etelor şi jocurilor#< .etoda 8ntrecerii#

!/



< .etoda repetărilor 8n tempouri submaximale, maximale,supramaximale0

#etodologia dezvoltării vitezeiYbiectivele privind dezvoltarea vitezei sunt prevăzute n toate

ciclurile de nvăţăm<nt, ceia ce denotă importanţa acestei calităţimotrice n dezvoltarea copiilor.:erioada optimă de dezvoltare a vitezei se situează ntre O=- ani

>IQ ani? mai ales la ete.Între O=I- ani se dezvoltă cu prioritate viteza de reacţie şi de

e9ecuţie, pentru care e9istă disponibilităţi organice şi uncţionalespecifce.

În timpul dezvoltării vitezei o deosebită importanţă o are olosireaunei game variate de e9erciţii sub diversele sale orme de

maniestare. Be pot utiliza e9erciţii din Socuri sportive, atletism,gimnastică, Socuri dinamice, sporturi de sezon.Be aplică pe larg;

.etoda e4orturilor cu intensitate maximală şi duratăscurtă0

.etoda repetării exerciţiilor cu intensitate submaximală şisupramaximală0

• .etoda de joc M concursuri, ştaete.

!-



/0:0 "E&I6*E7A+

,&/0&34 – capacitatea organismului de a îndeplini oactivitate motrice un

timp îndelungat.Procedeu direct M subiectului se propune să e9ecute o sarcină

oarecare >să alerge cu viteză prescrisă? şi se determină timpul limităde lucru cu intensitatea dată >p<nă la scăderea vitezei?.

Procedee indirecte M se olosesc pe larg pentru măsurarearezistenţei. În practica sportivă se practică determinarea rezistenţeidupă timpul n care s=a parcurs distanţa >I---- m? sau !estul @ouper>alergare de Imin.?, se va lua n consideraie distanţă parcursă.

"ezistenţa %enerală M este rezistenţa la eortul ndelungat cuintensitate moderată, care include uncţionarea ntregului aparatmuscular.

"ezistenţa speci=că M este rezistenţa la eort specifcă uneiprobe sportive >basc8et M capacitatea de a ndeplini accelerări pe I-=I6 m un timp ndelungat?.

În practică se nt<lnesc peste 6 tipuri de rezistenţă, reieșind dinsursele energetice care se consumă;

• rezistenţă aerobă şi anaerobă/• n uncţie de durata eortului = rezistenţă scurtă durată, de durată

medie, lungă/•

după modul de mbinare cu alte calităţi motrice; rezistenţă=orţă,rezistenţă=viteză, rezistenţă=detentă/• rezistenţa statică şi dinamică/

!5



• rezistenţă locală, regională şi globală.

aracteristica o!oselii) fazele $i felurile ei :osibilitatea de a ndeplini o activitate motrică este diversă la

maSoritatea subiecţilor. nii sunt capabili să ndeplinească un eort de

intensitate mare şi nt<lnesc difcultăţi la activităţi cu intensitate micăşi de durată lungă. !otodată, unele persoane au o capacitate demuncă enomenală. :osibilităţile diverse ale oamenilor pentru a

ndeplini o activitate motrică sunt determinate de nivelul dierit dedezvoltare a rezistenţei.

Astel, constatăm că n cazul c<nd omul depune o muncăsufcient de ncordată, el simte după un timp oarecare că e9ecutareadevine tot mai difcilă, acest find legat de apariţia oboselii.

5!oseala M scăderea temporară a capacităţii de muncă după un

eort fzic.Yboseala se maniestă prin creşterea difcultăţii sau

imposibilităii de a continua activitatea motrică cu efcienţa de p<nă laeort. Jatorită oboselii, organismul mai bine se restabileşte şi seadaptează către viitorul eort. În timpul apariţiei oboselii n organismse petrec un şir de modifcări fziologice, apar unele difcultăţi șiincomodităi. În cazurile c<nd difcultăţile sunt n creştere, omul poatesă menţină un timp oarecare intensitatea anterioară de muncă, pebaza unor eorturi de voinţă. Această stare a căpătat denumirea de

4ază de oboseală compensată0 În cazul c<nd cu toate eorturilevoinţei, intensitatea lucrului totuși scade, survine 4aza oboseliidecompensate, adică aza oboselii totale.

În uncţie de specifcul ormelor de activitate, se distingurmătoarele tipuri de oboseală;

5!oseală intelectuală M survine n cele mai dese cazuri ntimpul rezolvării unor probleme, sarcini cu caracter intelectual.

(boseala emoţională M apare n urma retrăiri, teamă.

(boseala =zică M rezultat al eortului muscular.

Yboseala fzică este provocată de activitatea musculară, și seclasifcă la r<ndul său n trei tipuri;

= oo*eală locală M se caracterizează prin activitatea motriceunde participă I` din muşc8ii corpului.

= oo*eală re-ională M activitatea motrice unde participă de laI` p<nă la ` din muşc8ii corpului.

= oo*eală -loală M activitatea motrice unde participă mai multde ` din muşc8ii corpului >cros, nataţie?.

onsideraţii generale privind dezvoltarearezistenţei

!,



Analiza literaturii de specialitate >_aţiorsRi, ]. :latonov, einecR,Z.Ale9e ş.a.? ne confrmă aptul, că n procesul de educare arezistenţei cu aSutorul e9erciţiilor ciclice şi a unor serii de alte e9erciţii,eortul este determinat n de următorii 6 actori;

• Intensitatea absolută a exerciţiilor >viteza de deplasare?/• durata exerciţiului/

durata inter1alelor de odi$nă#

caracterul odi$nei#• numărul de repetări a exerciţiilor0

În uncţie de asociere a acestor actori vor f dierite nu numaimărimea ci şi particularităţile calitative ale reacţiilor de răspuns aorganismului. Bă analizăm aceşti actori n e9emplul e9erciţiilorciclice.

/ntensitatea a!solută a exerciţiilor este direct legată departicularităţile asigurării energetice a organismului. Becaracterizează prin zone;

• zona vitezelor subiective/• zona vitezelor critice/• zona vitezelor supracritice.

ăile de cre$tere a posi!ilităţilor aero!e $i anaero!e ale organismului

Acţion<ndu=se asupra posibilităţilor aerobe ale organismului nprocesul educaţiei fzice și sportului se rezolvă următoarele sarcini;

a M creşterea ni1elului maximal al consumului de oxi%en#b M dez1oltarea capacităţii de a menţine acest ni1el un

timp 8ndelun%at#c M creşterea 1itezei de des4ăşurare a proceselor

respiratorii până la 1alori maxime.

.IB)(+CE)E I .E*(DE)E 3()(6I*E PE7*"U EDUC+"E+"E&I6*E7AEI0Jin miSloacele olosite pentru educarea rezistenţei ac parte;

• &xercițiile de dezvoltarea %zică generală >WJP\? M s<nt acelee9erciţii, care acţionează asupra tuturor sistemelor şi organelororganismului uman. Aceste e9erciţii trebuie să manieste specifculprobei de sport alese.

• &xerciţiile special-pregătitoare M s<nt acele e9erciţii, caredupă structură sunt asemănătoare cu e9erciţiile competiţionale.

W9erciţiile speciale pot f de eluri; e9erciţii aSutătoare şi dedezvoltare.

/



• &xerciţiile competiţionale M s<nt acele e9erciii, care s<ntcaracteristice specializării sportivului şi se ndeplinesc conormcerinţelor competiţionale.

:entru ncepători se recomandă olosirea p<nă la Q-X WJP\ șip<nă la -X e9erciţii speciale şi competiţionale.

:entru maeștrii n sport se recomandă olosirea p<nă la -=-XWJP\ și p<nă la H-=Q-X e9erciţii speciale şi competiţionale.:ot f olosite pentru creşterea capacităţii de eort aerob, dacă

recvenţa cardiacă este de IH-=IQ- b`min. _ona de transer aerob=anaerob >ceia ce reprezintă o intensitate sporită de eort? poate frealizată numai de sportivii cu o rezistenţă bună.

ele mai frecvente metode folosite pentru dezvoltarearezistenţei sînt>

#etoda eforturilor uniforme >continue?.

Această metodă este olosită pe scară largă n pregătirea ncepătorilor, mai ales n perioada pregătirii de bază, n scopuldezvoltării sistemelor de reglare vegetativă, care diriSează cu aparatulrespirator.

.etoda e4orturilor 1ariabile M se bazează pe modifcareaintensităţii sau tempoului de lucru n dierite acţiuni motrice. Wa educăat<t posibilităţile aerobe, c<t şi cele anaerobe.

Alergare pe teren variat >deal=vale, obstacole? la ncepătorieducă voinţa.

.etoda cu inter1ale sau 4racţionată M se oloseşte pe larg nmaSoritatea probelor de sport cu caracter ciclic, n unele cazuri şi n Socurile sportive.

Ta baza acestei metode stă eectuarea repetărilor pe onul uneireaceri incomplete a organismului după repetarea ulterioară.

Uetoda constă n modifcarea duratei eorturilor, intervalului deodi8nă, tempoul de lucru, numărul de repetări şi acţiunile subiectului

n timpul pauzelor scurte, ceasta metodă mai este numită 7artlec”..etoda ; maraton constă n parcurgerea unei distanţe

lungi, ără pauză, ntr=un tempou uniorm dar accesibil pe un timp ndelungat, astel eortul să se desăşoare ntr=o stare stabilă deuncţionalitate, n uncţie de nivelul de pregătirea subiecţilor durataeortului trebuie să fe cuprinsă ntre - min. şi ore >recvenacardiacă = I6-=IH6 b`min?.

Be aplică pe larg următoarele metode;• .etoda repetării M @BB M IN-=I6- b`min.

.etoda antrenamentului 8n circuit0• .etoda de joc şi competiţională.

/1



/00 57DE.7+"E+57DE.7+"E+ reprezintă o 4ormă de exprimare complexă

a capacităţii de per4ormanţă prin 8n1ăţarea rapidă a mişcărilornoi şi adaptarea rapidă la situaţii 1ariate, con4orm speci=cului=ecărei ramuri de sport sau altor deprinderi motrice de bază

şi aplicati1e0

/2



5ndemânarea reprezintă ni1elul dez1oltării capacită2ilorcoordinati1e0

Cele mai reprezentati1e capacită2i coordinati1e sunt>

.en2inerea ec$ilibrului static, dinamic!, (rientarea 8n spa2iu,

Capacitatea de ritmicitate,

Controlul contrac2iilor musculareÎn literatura de specialitate nţelesul termenului de ndem<nare

este sinonim cu cel de coordonare, abilitate, iscusinţă, precizie,acurateţe, fneţe, graţie, ec8ilibru, stabilitate, măiestrie, toate acesteareprezent<nd aptitudinea unui individ de a nvăţa şi de a combinarapid mişcări noi, de a eectua mişcări armonioase şi efciente ntr=untimp dat cu >c8eltuieli? consum mic de energie ...... şi poate f defnită

ntr=o triplă direcţie;• n primul r<nd ca o calitate motrică complexă >U.Wpuran,

Zovicov şi colab.?/• aptitudine a individului de a 8n1ăţa rapid o nouă mişcare, find

din acest punct de vedere sinonimă cu priceperea motrică iniţială>Uateev. Yzolin, Wpuran?/

• capacitate de a restructura rapid mişcările 8n condiţii1ariate n uncţie de condiţiile concrete de eectuare a acestora>Uateev. Yzolin, Wpuran?.

3(".E DE .+7I3E6*+"E + 57DE.7"IIa0 5ndemânarea generală, necesară eectuării tuturor actelor şi

acţiunilor motrice de către oameni >n mod raţional şi creator aprecizat J.are/ cu efcienţă ma9imă şi consum minim de energie amadăugat noi?.

b0 5ndemânarea speci%că, caracteristică sau necesară oamenilorcare practică dierite probe şi ramuri de sport.

c0 5ndemânarea în regimul altor calităţi motrice> ndem<narea n regim de viteză, ndem<narea n regim de rezistenţă şi ndem<narea n regim de orţă. Jupă unii autori >\8. Uitra M Al.Uogoş, de e9emplu?, această ormă este o variantă de ndem<narespecifcă.

3+C*("II C+"E C(7DIAI(7E+& 57DE.7+"E+ 6U7* DE7+*U" FI()(GIC,.(*"IC I P6IIC0

Jin categoria celor !iologici 2ac parte;• capacitatea de alternare rapidă a proceselor de e9citaţie şi

in8ibiţie pe scoarţa cerebrală >mobilitatea?/

/3



• viteza de transmitere a impulsurilor nervoase pe căile aerente şieerente/

• calitatea uncţională a analizatorilor..... vizuali, auditivi, tactili,c8inestezici/

• calitatea inervaţiei musculare.... care determină contracţia şi apoi

rela9area/• rolul surselor energetice e9istente n organism, n special la

nivelul muscular.Jin grupul factorilor psi6ologici menţionăm;

• capacitatea analizatorilor de a căpăta inormaţia şi de a realizasinteza aerentă pentru analiza situaţiei/

• capacitatea de anticipare a desăşurării mişcării şi alegerea nconsecvenţă a procedeelor te8nice cunoscute, anticiparea Mdeterminată de pregătirea te8nică a ...../

• anticiparea evoluţiei viitoare a condiţiilor n care se desăşoarămişcarea .../

• reprezentarea corectă/ c<t mai precisă a mişcărilor noi ceurmează să se nveţe/

• memoria de scurtă şi lungă durată.../• g<ndirea rapidă sub toate procesele sale, sub ormă divergentă şi

convergentă, ndeosebi g<ndirea creativă.Jin factorii motrici ac parte;

• nivelul de dezvoltare a celorlalte calităţi motrice >v, m, P, ...? şilegăturii dintre ele/• numărul şi comple9itatea deprinderilor motrice stăp<nite de

subiect...

0 .ijloace şi metode utilizate pentru dez1oltarea 8ndemânării

[mportanţa ndem<nării a căpătat o pondere deosebită at<t neducaţia fzică c<t şi antrenamentului sportiv, odată cu pregătirea

timpurie a tinerilor din dierite ramuri sportive, constituind o temă debază a antrenamentului ncep<nd cu primul stadiu de instruire.[mportanţa ndem<nării reiese din următoarele;

• ndem<narea inLuenţează n mare măsură nvăţarea şiperecţionarea actelor motrice noi şi stabilitatea acestora n timp/

ndem<narea avorizează eectuarea efcientă a actelor motrice ncondiţii 1ariate#

ndem<narea determină eectuarea mişcărilor n condiţii optimede ritm şi tempou#

• ndem<narea avorizează valorifcarea superioară a celorlaltecalităţi motrice/

/4



• ndem<narea avorizează restructurarea mişcărilor n azeleantrenamentului de naltă perormanţă şi n perecţionareadeprinderilor motrice de bază şi aplicative.

:entru dezvoltarea ndem<nării n educaţia fzică şi antrenamentulsportiv se impun următoarele măsuri şi indicaţii metodice;

accentul n instruire va f pus pe stăpânirea unui număr câtmai mare de deprinderi motrice000#

• e9erciţiile trebuie să prezinte un %rad de di=cultate sporit nceea ce priveşte coordonarea, c8iar n stadiile iniţiale ale instruirii....pe măsură ce subiectul se obişnuieşte şi e9ecută cu mare uşurinţă une9erciţiu, se va mări difcultatea acestuia sporind cerinţele aţă de; =a. precizia mişcărilor/ b. coordonarea integrală ntre acestea/ c.spontanietatea sc8imbării situaţiei.

• să se evite e9erciţiile care provoacă crisparea subiecţilor/• dezvoltarea ndem<nării trebuie pro%ramată la 8nceputul

lecţiei... după o ncălzire bună.../• inter1alele de odi$nă trebuie să fe optime.../• 1olumul de lucru mic, nsă se va programa pentru mai multe

lecţii.

Căile de inHuenţare orientată a unor aptitudini carecondiţionează

8ndemânarea

Căile de per4ecţionare a capacităţii de menţinere aec$ilibrului

:rin Wc8ilibru se nţelege capacitatea omului de a menţine opoziţie stabilă a corpului. Jistingem ec8ilibru static şi dinamic ...

Wducarea capacităţii de menţinere a ec8ilibrului se obţine nprincipal pe două căi;4olosind aşa numitele exerciţii de ec$ilibru, adică mişcări şipoziţii n condiţii care ngreuiază menţinerea ec8ilibrului. Are unec8ilibru bun cel care ştie să=l restabilească repede.../

? a doua cale ţine de per4ecţionarea selecti1ă a analizatorilor careasi%ură menţinerea ec$ilibrului >vestibular şi motric?. :entruperecţionarea uncţiei vestibulare se recomandă e9erciţii cuaccelerări rectilinii şi ung8iulare.

Wc8ilibrul trebuie menţinut pe seama mişcărilor n articulaţiileapropiate de supraaţa de spriSin >e9emplu; gimnaştii, la e9ecutareapoziţiei st<nd pe m<ini, menţin ec8ilibrul pe seama mişcărilor dinarticulaţiile umerilor, acrobaţi?.

/!



/00 .(FI)I*+*E+.(FI)I*+*E+ ; capacitatea or%anismului de a 8ndeplini

ac2iuni motrice cuamplitudă maximală

Uobilitatea ca calitate motrică, condiţionează eectuareaefcientă a procedeelor te8nice şi a altor e9erciţii pregătitoare dindierite ramuri de sport sau pentru nsuşirea corectă a deprinderilormotrice de bază şi aplicative.

Uobilitatea se asociază cu o bună pregătire fzică, cu mişcărilede coordonare şi asociată unui aparat locomotor bine dezvoltat>Pleişman M IVON, [orson IVHN, _aţiorsRi...?.

Y bună mobilitate este necesară n toate actele motrice ...Împreună cu celelalte calităţi ea determină caracteristicile şiparametrii mişcărilor....

Uobilitatea M capacitatea omului de a eectua, cu segmentelecorpului, mişcări cu amplitudini dierite.

Aceasta se e9primă n grade M măsurarea n articulaţiileaparatului locomotor...

Btructura şi tipul articulaţiior determină natura mişcărilor ce sepot eectua n ele, iar amplitudinea este determinată n principal de

calitatea ligamentelor, tendoanelor şi muşc8ilor.Wlasticitatea muşc8ilor se poate modifca ntr=o mare măsură prininLuenţa proceselor neuropsi8ice de rela9are musculară şi prine9erciţii de ntindere de tip stretc8ing.

:e măsură ce creşte gradul de mobilitate, simultan cu e9erciţiilepentru creşterea supleţei se recomandă e9erciţiile de orţă, care lar<ndul ei determină mobilitatea articulară.

3(".E DE .+7I3E6*+"E Uobilitate %enerală şi speci=că0

Uobilitate de două eluri; activă şi pasivă.În literatura de specialitate concepţiile cu privire despre actoriide care depinde mobilitatea pleacă n principal de la analiza celor

//



două componente ale aparatului locomotor, şi anume, articulaţiile Mcnd vorbim de mobilitatea articulară, şi muşc8ii, tendoanele,ligamentele,care determină capacitatea de ntindere sau elasticitateamusculară.

Uobilitatea este determinată de dieriţi 4actori de natură

externă şi internă;= tJ mediului ambiant.../= ritmul celor 9 ore inLuenţează dierit mobilitatea, dimineaţa

M redusă aţă de miezul zilei/= c<nd or%anismul este obosit = scade ..../= la copii este mai mare ....>1ârstă, sex!#= predispoziţiile %enetice ale subiecţilor de a eectua mişcări

cu amplitudă mare/= calitatea aparatului musculo<li%amentar#

< structura articulaţiilor/Ybiectul principal urmărit prin dezvoltarea mobilităţii este de aavoriza eectuarea procedeelor te8nice din KBA, sau a altordeprinderi de bază şi aplicative cu uşurinţă, cursivitate şi supleţea.

:entru dezvoltarea mobilităţii se olosesc următoarele miSloace;exerciţiile acti1e M balansul piciorului nainte, napoi, lateral/

ndoirea corpului nainte, podul/exerciţii pasi1e M soara, nainte şi lateral cu arcuire, e9tensii alebraţelor cu partner.../

exerciţii dinamice M balansări, arcuiri, reveniri,exerciţii statice şi de relaxare M menţinerea poziţiilor cu oamplitudă ma9imală/exerciţii combinate M statice şi dinamice, acrobatică/exerci2ii stretc$in% M ntinderea muşc8ilor prin acţiune activă şipasivă.

)iteratura>

I. Pomin Z.A., Pilin ].:. 5&'F+hG 5+53h **jG45k535*F'+* E IVH. =IQN.. E'F3GG3 C.D. 1E#$ = E; # * IVHO/ IVVI.. q)('&*+ .q. 1E#$ = E; # * IVHV.N. Jragnea A. 7!eoria şi metodica dezvoltării calităţilor motrice”

ucureşti, [@PP, IVVI.6. eineR . “Uanual dentrainement sporti”, :aris, Wd.N. Wdit.

]igot, IVVH. =NOp.

/-



O. _aţiorsc8i ].U. “@alităţile fzice ale sportivului” >traducere?,ucureşti, Wdit. AZWPB., Bectorul de documentare şi inormareştiinţifcă, IVHQ. M Ip.

Curs Lectii TMEF FR

Documents

Transcript of Curs Lectii TMEF FR