Curs Desen Tehnic

110
Silvia BEJENARU Madalina Alice RUS

description

Initierea in tainele desenului tehnic

Transcript of Curs Desen Tehnic

Page 1: Curs Desen Tehnic

Silvia BEJENARU

Madalina Alice RUS

Page 2: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

INTRODUCERE

Desenul tehnic este una din cele mai importante discipline ce

fundamenteaza pregatirea viitorilor ingineri pentru desfasurarea activitatilor de

conceptie, de proiectare si executie în constructia de masini. Aceasta disciplina

foloseste cunostintele de baza din geometria descriptiva, dar si cunostinte de

tehnologia materialelor si tehnologie de fabricatie.

Desenul tehnic este reprezentarea grafica plana a unui obiect pe baza unor

norme si reguli stabilite în acest scop.

Lucrarea prezinta principalele standarde si reguli utilizate în domeniul

reprezentarii obiectelor din spatiu pe unul sau mai multe plane de proiectie.

Lucrarea se adreseaza studentilor din anul I, învatamânt cu frecventa

redusa, specializarile Inginerie Economica si Ingineria si Protectia Mediului în

Industrie, în a caror plan de învatamânt este inclusa aceasta disciplina

fundamentala.

În prima parte sunt prezentate notiunile de baza privind reprezentarea prin

vederi, sectiuni si cotarea obiectelor precum si câteva elemente privind înscrierea

pe desene a starii suprafetelor si a abaterilor de prelucrare.

Partea a doua se refera la reprezentarea si cotarea organelor de masini

utilizate la realizarea asamblarilor, terminând cu reprezentarea principalelor

asamblari demontabile si nedemontabile utilizate în constructia de masini.

La baza elaborarii lucrarii au stat standardele din domeniu, normele ISO si

o serie de lucrari din literatura de specialitate.

Notiunile teoretice sunt însotite de aplicatii propuse spre rezolvare.

Autorii

Page 3: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 3

CAPITOLUL 1

DISPUNEREA PROIECTIILOR

1.1 Reguli generale STAS 614-76

Desenul tehnic industrial foloseste ca metoda de reprezentare proiectia cilindrica ortogonala pe doua sau mai multe plane de proiectie cu scopul de a se obtine imagini nedeformate a tuturor dimensiunilor.

Pentru obiectele de complexitate mare, când proiectiile pe doua sau trei plane de proiectie nu redau imaginea completa a obiectului, se recurge la proiectia pe mai multe plane, care formeaza asa-numitul cub de proiectie. Obiectul se considera introdus în interiorul acestui cub imaginar, iar proiectiile se obtin pe fetele interioare ale acestuia (fig.1.1).

Trecerea de la dispunerea spatiala la cea plana se realizeaza prin rabaterea fetelor cubului de proiectie, pe planul vertical, obtinându-se sase proiectii, în corespondenta (fig.1.2), dupa cum urmeaza:

1 – vederea din fata, dupa directia A, se obtine pe planul vertical din spate; este numita si proiectie principala, ea cuprinzând cele mai multe detalii de forma si dimensiuni ale obiectului;

2 – vederea de sus, dupa directia B, se obtine pe planul orizontal inferior si se amplaseaza sub proiectia principala;

Fig. 1.1

Page 4: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 4

3 – vederea din stânga, dupa directia C, se obtine pe planul lateral din dreapta si se amplaseaza în dreapta proiectiei principale;

4 – vederea din dreapta, dupa directia D, se obtine pe planul lateral din stânga si se amplaseaza în stânga proiectiei principale;

5 – vederea de jos, dupa directia E, se obtine pe planul orizontal superior si se amplaseaza deasupra proiectiei principale;

6 – vederea din spate, dupa directia F, se obtine pe planul vertical din fata si se amplaseaza în dreapta sau stânga proiectiei principale dupa proiectia C, respectiv D.

D A C F

E

B

Fig. 1.2

Piesele care pot fi utilizate în orice pozitie (suruburi, piulite, stifturi, arbori, axe, tije etc.) se reprezinta de regula în pozitia de prelucrare (sau de asamblare), adica cu axa orizontala.

În cele mai multe cazuri, la reprezentarea unui obiect sunt suficiente una, doua sau trei proiectii, respectiv dupa directiile A, B si C.

1.2. Metode de dispunere a proiectiilor Conform STAS 614-76, dupa modul de amplasare al proiectiilor fata de proiectia principala, se cunosc doua metode si anume:

- metoda E, europeana, prezentata în fig.1.2; - metoda A, americana, prezentata în fig.1.3.

Page 5: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 5

D A C F

E

B

Fig. 1.3

Simbolurile grafice de identificare pentru cele doua metode (fig.1.4) se amplaseaza pe desen numai daca este strict necesar, în stânga sau în interiorul indicatorului.

Metoda E Metoda A

Fig. 1.4

1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor

Se admit abateri de la dispunerea normala a proiectiilor în urmatoarele cazuri: - când obiectul are unele parti înclinate fata de planele de proiectie; - pentru a reprezenta anumite detalii de forma si pentru o mai buna claritate a desenului,

precum si pentru utilizarea rationala a câmpului desenului. În aceste cazuri directiile de proiectare se indica prin câte o sageata deasupra careia se scrie

litera de identificare a vederii, litera care se trece si deasupra proiectiei corespunzatoare (fig.1.5). În cazul proiectiilor reprezentate rotit lânga litera de identificare, se reprezinta si un simbol.

Page 6: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 6

Fig. 1.5

Teme propuse Sa se reprezinte în 3 proiectii ortogonale (vedere din fata, vedere de sus, vedere din stânga)

obiectele din figurile urmatoare. (Sageata indica directia de proiectie pentru vederea din fata).

Page 7: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 7

CAPITOLUL 2

VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI

2.1 Reprezentarea vederilor 2.1.1 Generalitati Vederea este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a unui obiect nesectionat. Ea contine conturul aparent al obiectului, muchiile si liniile de intersectie vizibile (muchii reale), muchiile fictive, linii de axa, muchii acoperite (fig.2.1).

muchii acoperite

muchiefictiva

linii de axa

muchii reale

Fig. 2.1

Muchia reala este linia care separa formele geometrice simple ce intra în componenta unei piese. Se traseaza cu linie continua groasa (tip A). Muchia fictiva este intersectia imaginara a suprafetelor piesei racordate prin rotunjire. Se traseaza cu linie continua subtire (tip B), care nu atinge muchiile reale din vecinatate.

Daca prin proiectia unei suprafete înclinate, rezulta doua muchii fictive concentrice (fig.2.2) sau paralele (fig.2.3) foarte apropiate, se reprezinta numai una din cele doua muchii si anume cea corespunzatoare grosimii mai mici a piesei. Liniile de axa (axele de simetrie ale piesei sau ale formelor geometrice care compun piesa) se traseaza cu linie punct subtire (tip G). Muchiile acoperite se traseaza (numai daca este necesar pentru întelegerea formei obiectului) cu linie întrerupta subtire sau groasa (tip E, F) (fig.2.2).

Page 8: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 8

Principalele reguli de reprezentare pentru vederi, sectiuni si rupturi sunt cuprinse în STAS

105-87.

2.1.2. Clasificarea vederilor În functie de directia de proiectie, vederile se clasifica în:

a) vedere obisnuita, daca este obtinuta dupa una din directiile de proiectie cuprinsa în STAS 614-76 (fig.2.2);

b) vedere particulara, daca este obtinuta dupa alta directie de proiectie decât cele din STAS 614-76 (fig.1.5 – vederea din A).

În functie de proportia în care se face reprezentarea obiectului, vederile se clasifica în: a) vedere completa, daca în proiectia respectiva obiectul este reprezentat în întregime în

vedere (fig.2.4); b) vedere partiala, daca în proiectia respectiva numai o parte a obiectului este reprezentata

în vedere, limitata prin linie de ruptura (fig.2.3, 2.5);

c) vedere locala, daca în proiectia respectiva, numai un element simetric al obiectului este

reprezentat în vedere, fara linii de ruptura (fig.2.6, 2.7). Vederile locale se amplaseaza dupa metoda A (americana).

Fig. 2.3

Fig. 2.2

Fig. 2.4

Fig. 2.5

Page 9: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 9

2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor

Pentru a putea identifica usor pe desene fetele plane ale unor corpuri (paralelipipede, trunchiuri de piramida), precum si portiunile de cilindri tesite plan si având forma de patrulater, se reprezinta cu linie continua subtire diagonalele acestor suprafete (fig. 2.8, 2.9).

Suprafetele striate, ornamentate marunt si uniform se reprezinta în vedere, cu relieful numai pe o mica portiune a conturului (fig.2.10, 2.11).

Fig. 2.6

Fig. 2.7

Fig. 2.8

Fig. 2.9

Fig. 2.10

Fig. 2.11

Page 10: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 10

Conturul initial al unui obiect (de exemplu înainte de fasonare) se reprezinta cu linie-doua puncte subtire (fig.2.12).

Când la scara desenului, o anumita portiune nu este suficient de clara, se utilizeaza

reprezentarea în detaliu (fig.2.13). Aceasta se încadreaza într-un cerc sau dreptunghi trasat cu linie continua subtire si se reprezinta la o scara de marire, în vedere sau sectiune. Detaliul se limiteaza cu linie de ruptura (sau nu) si poate cuprinde amanunte nereprezentate în portiunea din care provine. Elementele repetitive (gauri, danturi, suruburi, piulite) pot fi reprezentate complet o singura data în totalitate, în pozitii extreme (fig.2.14) sau pe o mica portiune (fig.2.15), restul elementelor fiind reprezentate simplificat. Numarul, forma si pozitia elementelor se coteaza sau se indica în câmpul desenului.

2.2. Reprezentarea sectiunilor

2.2.1. Generalitati. Clasificarea sectiunilor Pentru reprezentarea unui desen ce reprezinta o piesa cu unul sau mai multe goluri de-a lungul axelor sau paralele cu acestea, se foloseste reprezentarea în sectiune pe unul, doua sau mai multe plane de proiectie ale sistemului ortogonal de reprezentare.

Sectiunea este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a obiectului, dupa intersectarea acestuia cu o suprafata fictiva de sectionare si îndepartarea imaginara a partii obiectului aflata între observator si suprafata respectiva.

Fig. 2.12

Fig. 2.13

Fig. 2.14

Fig. 2.15

Page 11: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 11

Sectiunile se clasifica: • Dupa modul de reprezentare, în: a) sectiune propriu-zisa, daca se reprezinta numai figura rezultata prin intersectarea

obiectului cu suprafata de sectionare (fig.2.16); b) sectiune cu vedere, daca se reprezinta atât sectiunea propriu-zisa, cât si în vedere, partea

obiectului aflata în spatele suprafetei de sectionare (fig.2.17).

• Dupa pozitia suprafetei de

sectionare fata de planul orizontal de proiectie, în: a) sectiune orizontala, daca suprafata de sectionare este un plan de nivel (fig.2.18, sectiunea

A-A); b) sectiune verticala, daca suprafata de sectionare este un plan de front (fig.2.18, sectiunea

B-B); c) sectiune particulara, daca suprafata de sectionare are o pozitie oarecare fata de planele

de proiectie. • Dupa pozitia suprafetei de sectionare fata de axa

principala a obiectului, în: a) sectiune longitudinala, daca suprafata de

sectionare contine sau este paralela cu aceasta axa (fig.2.7);

b) sectiune transversala, daca suprafata de sectionare este perpendiculara pe aceasta axa (fig.2.16, 2.17).

• Dupa forma suprafetei de sectionare, în: a) sectiune plana, daca suprafata de sectionare este

un plan (fig.2.18); b) sectiune frânta, daca suprafata de sectionare este

formata din doua sau mai multe plane consecutiv concurente sub un unghi diferit de 900 (fig.2.19,

2.20).

Fig. 2.16

Fig. 2.17

B-B

Fig. 2.18

Page 12: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 12

c) sectiune în trepte, daca suprafata de sectionare este formata din doua sau mai multe plane paralele (fig.2.21);

d) sectiune cilindrica, daca suprafata de sectionare este cilindrica, iar sectiunea este desfasurata pe unul din planele de proiectie (fig.2.22).

• Dupa proportia în care se face sectionarea obiectului, în: a) sectiune completa, daca în proiectia respectiva obiectul este reprezentat în întregime în

sectiune (fig.2.18); b) sectiune partiala, daca în proiectia respectiva numai o parte a obiectului este

reprezentata în sectiune, separata de restul obiectului printr-o linie de ruptura (fig.2.9); c) jumatate vedere – jumatate sectiune, pentru obiectele simetrice (fig.2.23 a, b, c).

Fig. 2.19

Fig. 2.20

Fig. 2.21

Fig. 2.22

Page 13: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 13

• Sectiunile propriu-zise se clasifica, dupa modul lor de amplasare, în: a) sectiuni amplasate conform dispunerii proiectiilor STAS 614-76 (fig.2.24), în

succesiune;

b) sectiuni suprapuse (fig.2.25) care se reprezinta peste vedere, cu linie continua subtire; c) sectiuni intercalate (fig.2.26) amplasate în intervalul de ruptura al obiectului pe portiunea

unde forma sectiunii este constanta;

Fig. 2.23

Fig. 2.24

Fig. 2.25

Fig. 2.26

Page 14: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 14

d) sectiuni deplasate (fig.2.27) amplasate deasupra sau sub proiectia în vedere, cu una din axe pe directia planului fictiv de sectionare.

Sectiunile succesive propriu-zise sau cu vedere pot fi dispuse în modul cel mai convenabil pentru configuratia obiectului reprezentat.

2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor 1. Conturul si muchiile reale vizibile din sectiune se reprezinta cu linie continua groasa, cu

exceptia sectiunilor suprapuse (fig.2.25); 2. Suprafetele rezultate prin sectionare se hasureaza; 3. În cazul sectiunilor în trepte, în locul de trecere dintr-un plan în altul, se recomanda decalarea

hasurilor (fig.2.21); 4. Piesele pline cum sunt suruburile, stifturile, niturile, arborii, osiile, precum si bielele, spitele,

nervurile se reprezinta nesectionate chiar daca axa lor longitudinala se afla în planul de sectionare. Nervurile, tablele sau aripile, se reprezinta sectionate numai în cazul sectiunilor transversale.

5. Portiunile sectiunilor frânte neparalele cu unul din planele de proiectie se rotesc pâna ajung paralele cu planul considerat, pentru ca sectiunea sa rezulte nedeformata (fig.2.19). Daca partea înclinata este cuprinsa între doua plane paralele, aceasta nu se mai rabate (fig.2.20).

6. Sectiunile propriu-zise suprapuse, deplasate sau intercalate, se executa în proiectie vazute din stânga sau de sus (fig.2.27) si fara notarea traseului de sectionare.

7. La reprezentarea jumatate vedere – jumatate sectiune, sectiunea se reprezinta în dreapta axei, daca axa proiectiei este verticala si respectiv sub axa, daca axa proiectiei este orizontala (fig.2.23).

8. Traseul de sectionare, reprezentând urma suprafetei de sectionare pe planul de proiectie, se reprezinta cu linie-punct subtire având la capete si în locurile de frângere segmente de linii groase. Pe segmentele de la capete se amplaseaza sageti orientate în sensul de privire si respectiv de proiectare (fig.2.23, 2.24) sau de amplasare a proiectiei. În dreptul sagetilor si daca este cazul si în locurile de frângere a traseului de sectionare, se înscrie litera de identificare a sectiunii. Sectiunile cu forma identica se noteaza cu aceeasi litera si se reprezinta o singura data.

9. Proiectiile reprezentate în pozitie rotita sau desfasurate se noteaza cu simbolul respectiv, amplasat deasupra proiectiei la care se refera (fig.1.5, 2.22).

Fig. 2.27

Page 15: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 15

2.2.3. Reguli de hasurare 1. Hasurarea suprafetelor sectionate se executa conform STAS 104-80, cu linii continue subtiri,

paralele, echidistante, înclinate la 450 fata de o linie de contur (fig.2.28a), fata de o axa a

sectiunii (fig. 2.28b) sau fata de liniile chenarului (fig.2.28c).

a) b) c)

Fig. 2.28 2. Directia hasurilor poate fi spre dreapta sau spre stânga astfel încât sa nu coincida cu

orientarea liniilor de contur sau a axelor. De aceea se admit hasurari sub unghiuri de 300 sau 600, pentru evitarea paralelismelor (fig.2.29).

3. Distanta dintre hasuri se alege în functie de marimea suprafetei hasurate si poate fi de minim 1 mm.

4. Directia si distanta dintre hasuri se pastreaza aceleasi pentru un obiect pe toate reprezentarile acestuia executate pe acelasi format.

5. Piesele dintr-un ansamblu care sunt în contact se hasureaza cu linii orientate distinct (fig.2.30) sau cu echidistante diferite (fig.2.31).

6. Sectiunile obiectelor care au o arie de hasurare mare, se pot hasura doar pe contur (fig.2.32).

Fig. 2.31 Fig. 2.30

Fig. 2.29

Page 16: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 16

7. Sectiunile pieselor cu grosime pe desen sub 2 mm se pot înnegri, lasând între sectiunile

alaturate un spatiu de minim 1 mm (fig.2.33). 8. Daca o cota este înscrisa în zona hasurilor, atunci acestea se întrerup (fig.2.34).

În tabelul urmator este prezentat modul de hasurare recomandat pentru diferite tipuri de materiale.

Fig. 2.32

Fig. 2.33

Fig. 2.34

Page 17: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 17

2.3. Reprezentarea rupturilor Ruptura este reprezentarea în proiectie ortogonala pe un plan a unei piese, asa cum ar arata

aceasta dupa ce ar fi îndepartata o parte din ea, separând aceasta parte de restul piesei printr-o linie ondulata subtire (tip C). Ruptura se foloseste în scopul:

- reprezentarii unor detalii interioare, acoperite în vedere (fig.2.16); - reducerii spatiului ocupat de reprezentare pe desen, fara sa fie afectata claritatea si

precizia acesteia (fig.2.17, 2.26); - detalierii unei parti la o scara de marire (fig.2.13).

Linia de ruptura se executa cu linie continua subtire si este ondulata pentru rupturi în piese de orice forma si din orice material. Linia de ruptura nu trebuie sa coincida cu o muchie sau cu o linie de contur a obiectului sau sa fie trasata în continuarea acestora.

Teme propuse 1. Pentru obiectele reprezentate în figurile de mai jos, sa se determine a treia proiectie (din

stânga), vedere sau sectiune, dupa caz:

2. Sa se completeze reprezentarile urmatoare cu sectiunile indicate:

==

94

Ø70

Ø60

38

96

Ø36

A-A

38

12

A

80

A

16

84

112

Ø26

A

37

32

17

76

20

A

Ø28

50

102

26

A-A

Page 18: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 18

160

R16

3640

11035

A

25

16

40

A60

22

Ø30

2gau

riØ20

30

33

15

60

135°

53

A

15

23

1022

R11

A

R515

Ø30

Ø30

Ø45

Ø15

A23 23

55

R30

210

70

210

45

150

50

R30

35R20

A

Ø30

Ø35

15

15

30

R60

R15

7

Ø60

Ø30

Ø12

0

4 gauri Ø15

Page 19: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 19

CAPITOLUL 3

COTAREA DESENELOR TEHNICE

3.1 Generalitati Cotarea este o operatie importanta în activitatea de proiectare si trebuie sa se execute astfel încât sa ofere toate datele necesare întelegerii si executiei obiectului reprezentat. Modul de cotare difera în functie de destinatie, gradul de detaliere si continutul obiectului reprezentat. Astfel se pot deosebi desene de studio, de executie (desen de piesa), de operatie, de ansamblu, de montaj etc. În cele ce urmeaza se prezinta principalele reguli, metode si principii de cotare a desenelor de piese. Cotarea este operatia de înscriere pe un desen a dimeniunilor formelor geometrice simple din care este alcatuita piesa, precum si a celor care stabilesc pozitia reciproca a acestora. Dimensiunile înscrise pe desen (cotele) pot rezulta: prin masurarea obiectului existent (în activitatea de relevare), prin calcule, sau sunt alese constructiv (în activitatea de proiectare). Cota este valoarea numerica a dimensiunii elementului cotat, înscrisa direct pe desen sau printr-un simbol literal, în cazul desenelor care cuprind tabele de dimensiuni. În functie de rolul pe care îl au în definirea unui obiect, cotele (fig.3.1) pot fi: functionale (F); nefunctionale (NF) sau auxiliare (AUX).

Cota functionala (fig.3.1b si c) este o cota esentiala pentru functionarea obiectului, ea se poate referi la: - dimensiunea unui element functional, ce are un rol important în asigurarea calitatii functionale a obiectului (de exemplu: un alezaj, un umar de sprijin, o lungime sau diametru de filet s.a); - dimensiunea care determina pozitia unui element functional. Cota nefunctionala (fig.3.1b si c) este o cota neesentiala pentru functionarea obiectului, dar indispensabila pentru determinarea formei lui; ele servesc pentru executarea si verificarea obiectului reprezentat. Cota auxiliara (fig.3.1b) este o cota ce se indica informativ, în scopul de a prezenta date utile si de a evita unele calcule; ea este necesara pentru executarea si verificarea obiectului si decurge din celelalte cote indicate pe desen. Cota auxiliara se înscrie între paranteze si fara tolerante.

Fig. 3.1

Page 20: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 20

Regulile de executie grafica a elementelor cotarii folosite în desenul industrial, respectiv forma, dimensiunile si dispunerea acestora, precum si clasificarea cotelor sunt cuprinse în SR ISO 129:1985.

3.2 Elementele cotarii Operatia de cotare se realizeaza folosind urmatoarele elemente (fig.3.2): - liniile ajutatoare; - linia de cota; - liniile de indicatie; - extremitatile liniei de cota si punctul de origine; - valoarea propriu-zisa a cotei .

Liniile ajutatoare se executa cu linie continua subtire. Ca linii ajutatoare pot fi folosite liniile de contur sau de axa (fig.3.2). Prelungirile liniilor de cota pot fi folosite ca linii ajutatoare numai în cazul cotarii profilurilor curbe (fig.3.3).

Fig. 3.2

Page 21: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 21

Liniile ajutatoare trebuie sa fie în general perpendiculare pe extremitatile elementului cotat, ele trebuie sa depaseasca punctele necesare pentru determinarea formei geometrice a obiectului si liniile de cota cu 2 . . . 3 mm (fig.3.4). Pentru claritatea cotarii, se admite în mod exceptional ca liniile ajutatoare sa fie trasate înclinat, la aproximativ 600 fata de linia de cota, însa paralele între ele (fig.3.5).

Liniile de cota sunt liniile deasupra carora se înscriu cotele respective. Ele se traseaza cu

linie continua subtire si se dispun paralel cu elementele la care se refera, putând fi dupa caz, drepte, frânte sau sub forma de arc de cerc, în cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a arcelor de cerc (fig.3.6; 3.7; 3.8). Distanta dintre doua linii de cota paralele, precum si distanta dintre linia de cota si linia de contur, paralela cu aceasta, trebuie sa fie de min. 7mm (fig.3.2). Trebuie evitata pe cât posibil intersectarea liniilor de cota între ele, precum si intersectarea acestora cu linii de indicatie si linii ajutatoare; în acest scop se recomanda dispunerea liniilor de cota în afara conturului proiectiilor obiectului reprezentat, în ordinea crescatoare a cotelor. În cazul în care aceasta dispunere nu este posibila, liniile de cota nu se întrerup (fig.3.9).

Fig. 3.4

Fig. 3.3

Fig. 3.7

Fig. 3.5

Fig. 3.6

Fig. 3.8

Page 22: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 22

Liniile de contur, de axa, ajutatoare si prelungirile lor nu pot fi utilizate ca linii de cota, cu exceptia cotarii conicitatilor, înclinarilor si a profilurilor curbe (fig.3.3). Liniile de indicatie se executa cu linie continua subtire si, daca este necesar, pot avea un brat de indicatie. În functie de elementul la care se refera, linia de indicatie se termina în interiorul unui contur printr-un punct înnegrit, pe o linie de contur, printr-o sageata sau pe o linie de cota, fara punct si fara sageata (fig.3.10; 3.11; 3.2).

Extremitatile liniei de cota si punctul de origine Linia de cota trebuie sa aiba extremitatile bine precizate, prin sageti si sau bare oblice sau daca este cazul, prin indicarea punctului de origine (fig.3.2).

Linia de cota poate fi delimitata la un singur capat prin sageata, la celalalt ramânând libera, la

cotarea: - razelor de curbura (fig.3.7);

- diametrelor, când circumferinta nu este complet reprezentata în proiectia respectiva (fig.3.12); - obiectelor simetrice si a mai multor elemente simetrice, paralele si succesive (fig.3.13).

Fig.3.9

Fig. 3.10

Fig.3.11

Fig. 3.13

Fig. 3.12

Page 23: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 23

Sagetile pot fi executate în urmatoarele variante: - prin doua linii scurte, laturile sagetii formând un unghi oarecare, cuprins între 150 si 900, sagetile fiind închise sau deschise (fig.3.14 a si b) si, dupa caz, neînnegrite sau înnegrite (fig.3.14 e si f); - în desenul tehnic se recomanda utilizarea sagetii înnegrite cu unghiul de 150 având lungimea de 6...8 ori grosimea liniei groase utilizata în desenul respectiv, dar nu mai mica de 2 mm (fig.3.15).

Precizarea extremitatii poate fi facuta si printr-o bara oblica trasata la 450 (fig.3.16a) sau indicarea punctului de origine, în cazul cazul cotarii cumulative (fig.3.16b).

Atât laturile sagetii cât si bara oblica trebuie trasate cu linie de grosime mijlocie cu înnegrire pronuntata pentru a fi distincte fata de liniile de cota. Punctul de origine se reprezinta sub forma unui cerc cu diametre de cca. 3 mm, executat cu linie continua subtire (fig.3.16b).

În cazul unui spatiu insuficient pe linia de cota, sagetile se orienteaza catre interiorul intervalului cotat sau pot fi înlocuite prin linii înclinate la 450 sau puncte înnegrite, în care caz sagetile de la extremitatile sirului de cote trebuie orientate întotdeauna spre punct (fig.3.17). Pe un acelasi desen se foloseste un singur tip de sageata.

Sagetile trebuie sa se sprijine pe liniile de contur, de axa sau ajutatoare aferente. Nu se admite ca sagetile sa fie intersectate de alte linii din câmpul desenului cu exceptia hasurilor. Pentru evitarea unor confuzii, în cazul în care unele linii de contur intersecteaza sagetile unei cote, ele trebuie întrerupte în corespondenta sagetilor (fig.3.18).

3.3 Înscrierea valorilor cotelor Valorile cotelor se scriu cu caractere având o dimensiune suficient de mare pentru a se asigura o buna vizibilitate atât a desenului original, cât si a reproducerilor. Se recomanda înaltimea nominala de minimum 3,5 mm. Pe un desen, toate cotele, inclusiv simbolurile, cuvintele si

Fig. 3.14

Fig. 3.15

Fig. 3.16

Fig. 3.17

Fig. 3.18

Page 24: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 24

prescurtarile aferente se înscriu utilizând o singura dimensiune nominala a scrierii si un singur tip de scriere. Toate dimensiunile liniare înscrise pe desen se exprima în milimetri (mm) fara ca simbolul unitatii de masura sa fie indicat dupa cota. Pe acelasi desen trebuie folosita o singura metoda de cotare.

Valorile cotelor se dispun paralel cu liniile de cota, de preferinta deasupra si la mijlocul lor, la o distanta de cca. 1-2 mm, de acestea (fig.3.19). Valorile trebuie înscrise astfel încât sa poata fi citite de jos si din dreapta desenului, în raport cu baza formatului. Valorile înscrise deasupra liniilor de cota oblice trebuie sa aiba orientarea din figura 3.20; se va evita amplasarea cotelor cu orientare cuprinsa în zona hasurata din figura.

Valorile unghiurilor pot fi înscrise cu orientarea si dispunerea indicata în figurile 3.21 si 3.22. Cotele, precum si simbolurile, cuvintele si prescurtarile aferente se scriu astfel încât sa nu fie despartite sau intersectate de linii de contur, de indicatie, de axa, ajutatoare sau de hasuri (fig.3.23).

Fig. 3.19

Fig. 3.20

Fig. 3.21

Fig. 3.22

Fig. 3.24 Fig. 3.23

Page 25: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 25

Daca nu este posibil astfel, liniile mentionate se întrerup în portiunea în care se înscrie cota. Pe suprafetele hasurate, hasurile se sterg în zona de înscriere a cotei, dându-i-se spatiului respectiv o forma aproximativ circulara. Numerele 6, 9, 66, 68, 86, 98 etc. trebuie urmate de un punct daca prin pozitia lor sunt posibile confuzii. Înscrierea valorilor trebuie adaptata situatiei. Astfel, ele pot fi înscrise: - mai aproape de una din extremitati si alternativ, pentru a evita urmarirea liniilor lungi de cota, care pot fi trasate în astfel de cazuri numai partial (fig.3.24); - deasupra liniei de cota, în prelungirea ei sau în afara intervalului cotat, când lipsa de spatiu o impune (fig.3.25); - la extremitatea unei linii de indicatie terminata la partea opusa pe o linie de cota prea scurta care nu permite înscrierea normala a valorii cotei (fig.3.25); - deasupra prelungirii liniei de cota atunci când spatiul nu permite înscrierea valorii prin întreruperea unei linii de cota care nu este orizontala (fig.3.26);

Cotele se înscriu însotite, dupa caz, de urmatoarele simboluri: Φ înscris înaintea unei cote daca indica un diametru cu exceptia cotarii filetelor (fig.3.23); R înscris înaintea cotei daca indica o raza (fig.3.7). Când valoarea cotei se deduce din alte cote, simbolul R se indica fara a fi urmat de cota (fig. 3.27); ð înscris înaintea valorii cotei, daca se coteaza latura unui patrat (fig.3.28);

Simbolurile pentru diametru si patrat pot fi omise daca forma este evidenta în reprezentare.

Fig. 3.25

Fig. 3.26

Fig. 3.27 Fig. 3.28

Page 26: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 26

∩ înscris deasupra valorii unei cote daca aceasta este marimea lungimii unui arc de cerc (fig.3.29); înscris înaintea valorii conicitatii având vârful orientat spre vârful unghiului conului (fig.3.30); înscris înaintea valorii înclinarii cu vârful orientat spre vârful unghiului prismei (fig.3.28); SR sau SΦ înscris înaintea unei cote daca se indica raza sau diametrul unei sfere (fig.3.12 si 3.31).

Daca este necesar sa se indice egalitatea a doua cote alaturate, deasupra liniilor de cota se traseaza semnul egal fara a se mai înscrie valorile numerice respective (fig.3.32). Cotele unor elemente care în mod exceptional

sunt reprezentate pe desen la alta scara se subliniaza cu exceptia pieselor reprezentate în ruptura

(fig.3.26).

3.4 Reguli generale de cotare Înainte de a începe operatia de cotare a unei piese se recomanda:

- sa se studieze prevederile ISO 129; - sa se cunoasca rolul functional al piesei din ansamblul din care face parte si sa se identifice elementele cu rol functional; - sa se faca un studiu al piesei din punct de vedere al formelor geometrice simple care o alcatuiesc (interioare si exterioare); - sa se prestabileasca informatiile oferite de cotele ce urmeaza sa fie înscrise (cote de forma, de pozitie, functionale, nefunctionale etc.); - sa se intuiasca posibilitatile de realizare a piesei pe baza cunostintelor tehnologice.

La înscrierea cotelor pe desen este necesar sa se respecte o serie de reguli: 1. Toate informatiile necesare pentru definirea clara si completa a unui obiect sau a unui element al acestuia trebuie înscrise direct pe desen. Numarul de cote trebuie sa fie minim, dar suficient pentru verificarea si executarea obiectului reprezentat. 2. Pe un desen cota se înscrie o singura data. Se admite repetarea cotei în cadrul altei proiectii numai daca proiectia respectiva este reprezentata pe o alta plansa; în acest caz sub linia cotei care se repeta se înscrie si numarul plansei pe care cota este repetata.

Fig. 3.29

Fig. 3.32

Fig. 3.31

Fig. 3.30

Page 27: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 27

3. Cotele referitoare la un acelasi element se dispun, pe cât posibil, numai pe una din proiectiile obiectului reprezentat, si anume, pe vederea sau sectiunea în care forma elementului este reprezentata în modul cel mai clar (fig.3.33 si 3.34).

4. Cotele se grupeaza în mod distinct pe proiectia pe care se dispun, si anume, cele referitoare la forma exterioara - pe vedere si cele care se refera la forma interioara - pe sectiune (fig.3.13 si 3.35).

5. În cazul cotarii unor piese montate asamblat, cotele referitoare la fiecare piesa se grupeaza separat, cu exceptia cotelor comune (fig.3.36). 6. Nu se admite cotarea unor elemente reprezentate prin linii de contur sau muchii acoperite.

Fig. 3.33

Fig. 3.34

Fig. 3.35

Fig. 3.36

Page 28: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 28

3.5 Sisteme de cotare 1. Cotarea în serie consta în dispunerea cotelor în

succesiune, liniile de cota succesive determina un lant de cote; o eventuala eroare asupra

uneia din dimensiunile cotate influenteaza negativ întregul lant de cote (fig.3.37). 2. Cotarea fata de un element comun a mai multor dimensiuni liniare sau unghiulare se poate efectua în paralel sau suprapusa. - Cotarea în paralel consta în dispunerea cotelor pe linii de cota paralele având o baza de cotare comuna (fig.3.38 si 3.39).

- Cotarea suprapusa este o cotare în paralel simplificata, utilizata în cazul unui spatiu

insuficient pentru înscrierea cotelor. Ea consta în dispunerea cotelor pe o singura linie de cota, cu aceeasi orientare a sagetilor fata de acelasi punct de origine. Cotele se înscriu în dreptul sagetilor fie paralel cu liniile ajutatoare, fie paralel cu linia de cota si deasupra acesteia (fig.3.40 si 3.41).

Cotarea suprapusa poate fi executata si pe doua directii cu dispunerea corespunzatoare a punctului de origine (fig.3.42).

Fig. 3.37

Fig. 3.38

Fig. 3.39

Fig. 3.41

Fig. 3.40

Page 29: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 29

3. Cotarea combinata Cotele individuale, cotele în serie si cotele fata de un element comun pot fi combinate pe un desen, numai dupa examinarea consecintelor functionale (fig.3.43).

4. Cotarea în coordonate Pentru cotarea unui mare numar de gauri situate pe o placa se poate utiliza cotarea în coordonate de pozitie fata de axe de referinta ca în exemplul din figura 3.44. Coordonatele unor puncte de referinta arbitrare, ce definesc elementele cotate, trebuie sa fie înscrise în corespondenta fiecarui punct atribuit sau într-un tabel alaturat conform exemplelor din figurile 3.45 si 3.46. 5. Cotarea tabelara Piesele sau ansamblurile identice ca forma dar executate în mai multe variante dimensionale se reprezinta la scara, pe un singur desen numai pentru

una din marimile de executie, cotele elementelor care se modifica de la o varianta la alta se înscriu pe desen prin simboluri literale, iar valorile numerice ce corespund fiecarei variante se înscriu într-un tabel alaturat desenului (fig.3.47).

3.6 Reguli speciale de cotare 1. Cotarea unghiurilor, arcelor si coardelor de cerc. La cotarea dimensiunilor unghiurilor sau a lungimii arcelor de cerc, linia de cota se executa sub forma unui arc de cerc cu centrul în vârful unghiului pentru primul caz si respectiv concentric cu arcul cotat în al doilea caz. Liniile ajutatoare de cota pentru cotarea

Fig. 3.42

Fig. 3.43

Fig. 3.44

Fig. 3.45

Fig. 3.47

Fig. 3.46

Page 30: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 30

lungimii coardelor si arcelor se traseaza paralele cu bisectoarea unghiului (fig.3.29). Liniile ajutatoare se traseaza radial, în cazul cotarii dimensiunilor unghiulare sau a lungimii arcelor de cerc ce corespund unghiurilor obtuze, precizându-se daca este cazul, raza sau diametrul la care se refera cota respectiva (fig.3.48).

2. Cotarea diametrelor si razelor. Diametrele arborilor în trepte pot fi cotate simplificat la capatul unor linii de indicatie, orientate perpendicular spre axa arborelui (fig.3.49). În proiectie frontala se recomanda sa nu se coteze mai mult de trei diametre pe circumferinta (fig.3.50).

3. Cotarea elementelor echidistante. Elementele dispuse la intervale liniare echidistante pot fi cotate ca în exemplele prezentate în una din figurile 3.51a si b. 4. Cotarea elementelor repetitive. Pentru a defini numarul de elemente cu aceleasi dimensiuni si pentru a evita repetarea aceleiasi cote, dispunerea elementelor de cotare si înscrierea cotelor se poate face ca în exemplele din figurile 3.52a si b.

Fig. 3.48

Fig. 3.49

Fig. 3.51

Fig. 3.50

Page 31: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 31

Daca toate racordarile reprezentate pe un desen au aceeasi valoare, ele nu se mai coteaza, iar în câmpul desenului sau deasupra indicatorului se face de exemplu precizarea: Toate racordarile necotate R5 sau Toate tesiturile necotate 3x45°. 5. Cotarea racordarilor a doua suprafete plane neperpendiculare . La cotarea racordarilor suprafetelor plane, neperpendiculare între ele, liniile ajutatoare se traseaza astfel încât sa fie determinata pozitia muchiei fictive de intersectie a celor doua suprafete sau pozitia centrului de racordare (fig.3.53a si b).

6. Cotarea obiectelor simetrice

În cazul obiectelor simetrice, reprezentate jumatate în vedere-jumatate în sectiune, liniile de cota referitoare la elementele reprezentate

numai pe o parte a axei de simetrie trebuie sa depaseasca axa cu 5...10mm. În acelasi mod se procedeaza si în cazul cotarii elementelor simetrice pe proiectii complete (fig. 3.24 si 3.13). La cotarea mai multor diametre pe un obiect simetric reprezentat partial, în mod exceptional liniile de cota pot sa nu depaseasca axa de simetrie, iar cotele se înscriu în trepte (fig.3.54).

7. Cotarea tesiturilor si adânciturilor Cotarea tesiturilor de la capetele axelor sau începutul alezajelor se realizeaza prin unul din

procesele simplificate prezent în exemplele din figurile 3.55a, b, c, d, e).

Fig. 3.52

Fig. 3.53

Fig. 3.54

Page 32: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 32

Adânciturile trebuie cotate prin indicarea diametrului impus pentru suprafata piesei si a unghiului format sau a adâncimii de prelucrare si a unghiului format (fig.3.56 a si b).

8. Cotarea si tolerarea elementelor conice (STAS 9068-71) Conicitatea C este definita ca raportul dintre diferenta diametrelor a doua sectiuni normale la axa conului si distanta dintre aceste sectiuni (fig.3.57).

Ea indica variatia sectiunii pe unitatea de lungime si se exprima prin relatia:

CD d

Ltg=

−= 2

unde:

- C, conicitatea trunchiului de con; - D, diametrul bazei mari; - d, diametrul bazei mici; - L, lungimea elementului conic;

- α, unghiul la vârf al conului. În documentatia tehnica un trunchi de con poate fi cotat în mod univoc prin una din combinatiile prezentate în figura 3.58, cazurile a...d, în succesiunea utilizarii.

Fig. 3.55

Fig. 3.56

Fig. 3.57

Page 33: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 33

Conicitatea C se înscrie pe o linie de indicatie, paralela cu axa conului, terminata cu o sageata pe generatoarea suprafetei conului. Cuvântul "conicitate" poate fi înlocuit de simbolul , dispus pe linia de indicatie, cu vârful orientat catre vârful conului (fig.3.58a). Se observa ca valorile a trei dimensiuni enumerate mai sus sunt suficiente pentru definerea univoca a elementului conic. În unele cazuri conul este definit prin diametrul d1 al unei sectiuni situata între cele doua sectiuni extreme la distanta l1 fata de o baza de referinta (fig.3.58d). Cotarea uzuala, care faciliteaza prelucrarea prin strunjire, este prezentata în figura 3.58 cazurile a si b. Valorile conicitatilor sunt standardizate prin STAS si se recomanda a fi alese din urmatoarele siruri: 1:3; 1:5; 1:10; 1:20; 1:50; 1:100; 1:200; 1:500; sau 1:4; 1:6; 1:7; 1:12; 1:15; 1:30. Se mai pot folosi si conicitati de uz special.

9. Cotarea prismelor delimitate de plane simetrice fata de planul bisector al prismei. Piesele cu forma prismatica, delimitate de plane secante, simetrice fata de planul bisector al prismei (fig.3.59), sunt caracterizate prin: - înclinarea prismei S - raportul între diferenta înaltimilor H si h, masurate între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig. 3.60);

SH h

Ltg=

−= β

Fig. 3.58

Fig. 3.59

Page 34: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 34

- panta prismei Cp - raportul între diferenta grosimilor T si t, masurate între doua sectiuni ale prismei, si distanta L între sectiunile respective (fig.3.59);

CT t

Ltg

2ctgp =

−= =2 1

12 2

β β:

Unghiurile de prisme si înclinari de uz general sunt prescrise prin STAS 2285/2-81. Înscrierea înclinarii sau pantei pe desenul unei piese se face ca în exemplele prezentate în fig. 3.61. Teme propuse Efectuati cotarea reperelor incluse în desenele din exemplele urmatoare:

Fig. 3.60

Fig. 3.61

1 2 3

4 5 6

Page 35: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

35

CAPITOLUL 4

REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR

4.1 Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor

4.1.1. Generalitati. Clasificarea filetelor Filetul este cel mai utilizat mijloc prin care elementele de asamblare (suruburi, prezoane, piulite etc.) sau alte piese din constructia de masini realizeaza asamblari demontabile. Filetul este o nervura elicoidala executata pe exteriorul sau interiorul unei suprafete cilindrice sau conice. Filetele se clasifica dupa mai multe criterii si anume:

- dupa forma suprafetei filetate, se disting filete cilindrice si filete conice; - dupa forma profilului , filetele pot fi: triunghiulare, patrate, trapezoidale, fierastrau, rotunde

(tabelul 4.1); - dupa sensul de însurubare: filete dreapta si filete stânga; - dupa numarul de începuturi: filete cu un început si filete cu mai multe începuturi; - dupa sistemul de masurare: filete metrice (în mm) si filete în toli (1” = 25,4 mm); - dupa marimea pasului: filete cu pas normal, cu pas fin si cu pas mare; - dupa modul de trecere de la partea filetata la cea nefiletata: filete cu iesire si filete cu

degajare. Tabelul 4.1

Filet metric

60°

p

Filet trapezoidal

p

30°

Filet Whitworth 55°

p

Filet fierastrau

30°

p

Filet gaz

R

55°

p

Filet rotund

p

Filet patrat

p

Page 36: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

36

4.1.2. Reprezentarea filetelor Reprezentarea filetelor se face simplificat conform SR ISO 6410-1:1995. Astfel:

• În vedere sau sectiune longitudinala, generatoarea cilindrului vârfurilor filetului se traseaza cu linie continua groasa, iar generatoarea cilindrului fundurilor filetului se traseaza cu linie continua subtire (fig.4.1a, b). Se recomanda ca distanta dintre cele doua generatoare sa fie egala cu înaltimea filetului, dar nu mai mai mica decât cea mai mare din urmatoarele valori: de doua ori grosimea liniei groase, sau 0,7 mm.

M30

25

2x45°

25M

30

B

B

A B

B-BA

A-AB

a) b)

Fig. 4.1 – Filet cilindric exterior cu iesire La reprezentarea în sectiune, hasura se reprezinta pâna la limita generatoarei vârfurilor filetului. La reprezentarea în vedere a filetelor cu iesire, limita filetului se traseaza cu linie continua groasa; iesirea filetului se reprezinta optional, cu linie subtire. La reprezentarea în sectiune a acestor filete, limita filetului nu se traseaza, sau daca este necesar, aceasta poate fi reprezentata cu linie întrerupta subtire. La filetele cu degajare, muchiile degajarii se reprezinta cu linie continua groasa, perpendicular pe axa filetului (fig.4.3). Executarea degajarii este obligatorie daca, dupa filet urmeaza un element cu diametru diferit de cel a filetului.

2528

2x45°

M30

B-B

M30

2x45°

B25

3

B

Fig. 4.2 – Filet cilindric interior cu iesire Fig. 4.3 – Filet cilindric exterior cu degajare • În vedere laterala sau sectiune transversala, cercul de vârf se reprezinta cu linie continua

groasa, iar cercul de fund se traseaza cu linie continua subtire pe cca ¾ din circumferinta si deschis în cadranul superior dreapta (fig.4.1, 4.2, 4.3). În vederea laterala, tesitura de început a filetului nu se reprezinta. La reprezentarile în sectiune, hasura se traseaza pâna la limita cercului de vârf al filetului.

Page 37: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

37

25

M30

3

B28

2x45°

B

M30

2

B-BB

BB-B

Fig. 4.4 – Filet cilindric exterior cu degajare Fig. 4.5 – Filet cilindric interior cu degajare

4.1.3. Cotarea si notarea filetelor La cotarea filetelor se înscriu pe desen urmatoarele:

- diametrul nominal al filetului: este diametrul de vârf la filetele exterioare, respectiv diametrul de fund în cazul filetelor interioare; diametrul filetului conic se înscrie aproximativ la jumatatea lungimii utile a acestuia si se noteaza cu simbolul suplimentar K (fig.4.6);

50

KM

20

25

Fig. 4.6 - Filet conic exterior

- lungimea filetului: pentru filetele cu iesire aceasta lungime se coteaza fara a lua în considerare iesirea filetului (fig.4.1); la filetele cu degajare lungimea înscrisa include si degajarea (fig.4.3, 4.4, 4.5). În cazul gaurilor înfundate se coteaza atât lungimea utila a filetului, cât si lungimea totala a gaurii (fig.4.2).

Notarea unui filet cuprinde: - prescurtarea tipului filetului (de ex. M, G, Tr etc.); - diametrul nominal însotit de unitatea de masura numai în cazul filetelor în toli; - pasul filetului, în mm, daca acesta este diferit de cel normal; - numarul de începuturi ale filetului, numai în cazul filetelor cu mai multe începuturi; - precizia filetului simbolizata prin literele: f – pentru clasa fina, g – pentru clasa grosolana;

filetele la care nu se indica clasa de precizie se executa în clasa de precizie mijlocie; - sensul filetului, se înscrie numai pentru filetul stânga. Exemplu de notare a unui filet: M20x2/2f/stg

Page 38: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

38

4.2 Reprezentarea si cotarea flanselor

4.2.1. Generalitati Flansele sunt organe de masini utilizate la asamblarea demontabila a doua tronsoane de conducta sau doua piese ale unei masini, instalatii etc. Flansele se executa prin turnare, odata cu piesa cu care fac corp comun, sau prin forjare, turnare sau strunjire în cazul flanselor asamblate prin însurubare sau sudare cu piesele din care fac parte. Din punct de vedere constructive, flansele au o suprafata plana pentru asezarea garniturii de etansare, o gaura centrala comuna cu piesa din care face parte, precum si gauri de prindere. Dupa forma geometrica a conturului se disting: flanse cilindrice, patrate, triunghiulare, dreptunghiulare, romboidale, ovale si oarecare.

4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare Reprezentarea flanselor se face în doua proiectii:

- o sectiune longitudinala, din care rezulta grosimea flansei, tipul gaurilor de prindere (netede, filetate, strapunse, înfundate), modul de îmbinare a flansei cu piesa cu care face corp comun;

- o vedere frontala, din care rezulta forma geometrica a flansei, numarul si dispunerea gaurilor de prindere.

La flansele cilindrice, patrate si triunghiulare, centrele gaurilor de prindere sunt dispuse pe un cerc, numit cerc purtator al centrelor, comun cu centrul geometric al flansei. Raza de rotunjire a colturilor flanselor patrate, triunghiulare, ovale, dreptunghiulare este egala cu diametrul gaurii de prindere, iar centrul de racordare este în centrul gaurii de prindere. Cotele care se înscriu pe desenul unei flanse sunt: diametrul nominal, diametrul cercului purtator al centrelor, diametrul si numarul gaurilor de prindere, diametrul exterior al flansei, grosimea flansei, iar daca e cazul, unghiul pozitiei gaurilor de prindere fata de axa de simetrie a flansei.

4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse

Flansele cilindrice pot avea un numar par sau impar de gauri de prindere, dispuse echidistant pe cercul purtator al centrelor. Planul axial care sectioneaza flansa poate trece (fig.4.7) sau nu prin axele gaurilor de prindere (fig.4.8). În al doilea caz, gaurile se rabat în planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire peste hasura.

Fig. 4.7

16

5x45°

R5

A

Ø80

Ø50

Ø80

Ø30

Ø104Ø12

Page 39: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

39

45°

R5

16

5x45°

A

A-A A

Ø10

4

Ø30

Ø50 Ø80

Fig. 4.8

Flansele patrate au patru gauri de prindere, dispuse în colturile patratului. Si aici se întâlnesc cele doua situatii:

- planul de sectionare trece prin gaurile de prindere ale flansei (fig.4.9)

81

15

2x45°

A

R5

A-A R12 A

Ø80

Ø30

Ø50

Ø12

Fig. 4.9

45°

81

15

2x45°

R5

A

A-A A

R12

Ø30

Ø50

Ø12

Ø80

Page 40: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

40

Fig. 4.10 - axa gaurilor face un unghi de 450 cu planul de sectionare, caz în care gaura împreuna cu coltul flansei se rabat în planul de sectionare si se reprezinta cu linie punct subtire (fig.4.10). Flansele triunghiulare au forma unui triunghi echilateral, având gauri de prindere dispuse la 1200 pe cercul purtator al centrelor si colturile rotunjite. Ca si în cazurile precedente se disting cele doua situatii, reprezentarea facându-se asemanator (fig.4.11).

15

2x45°

A-A

R5

120°

R12

A

A

Ø30

Ø50 Ø80

Ø12

Fig. 4.11

Flansele ovale au forma unui oval si prezinta doua gauri de prindere situate pe axa mare a ovalului. Se disting doua forme constructive:

- forma exterioara este compusa din portiuni ale cercului mare (diametrul cercului mare este egal cu axa mica a ovalului), portiuni ale cercurilor extreme (de raza egala cu diametrul gaurilor de prindere) si tangentele commune exterioare ale celor trei cercuri aratate mai sus (fig.4.12);

- forma exteriora se obtine prin racordarea cercului mare cu cercurile extreme (de la capetele flansei) cu un arc de cerc de raza data (fig.4.13).

80

15 A

2x45°

A-A

R5

R12 A

57

80

R82

A15

2x45°

A-A

R5

R12 A

Ø30

Ø50

Ø12

Ø60

Ø30

Ø50

Ø12

Fig. 4.12 Fig. 4.13 Teme propuse 1. Se considera racordul din fig.4.14. Se cere:

a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente:

Page 41: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

41

41 – flansa circulara cu 4 gauri φ10; cercul purtator al gaurilor φ60; planul de sectionare nu trece prin gauri; 42 – filet interior M16 (lungime 30 mm); 43 – filet exterior cu degajare M26 (lungime 27 mm); 44 – flansa patrata cu 4 gauri φ10; cercul purtator al gaurilor φ70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul de sectionare trece prin gauri.

b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.

1

115

25

2

A A

10

70

330

2

502x45°

351:7

4

A-A

110

1055

27

Ø16

Ø40

Ø15

Ø25

Ø15

Ø26

Ø30

Ø80

Ø30

Ø40

Fig. 4.14

2. Se considera racordul din fig.4.15. Se cere:

a) Sa se completeze proiectia principala cu urmatoarele elemente: 41 – flansa patrata cu 4 gauri φ10; cercul purtator al gaurilor φ70; raza de rotunjire a colturilor flansei R10; planul de sectionare nu trece prin gauri; 42 – filet interior M8 ( lungime 30 mm); 43 – filet exterior cu degajare M20 (lungime 18 mm); 44 – flansa circulara cu 4 gauri φ10; cercul purtator al gaurilor φ60; planul de sectionare nu trece prin gauri.

Page 42: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

42

b) Sa se completeze proiectiile de sus si laterala, pastrând reprezentarile în vedere.

1

43

124

13

3

A

35

10

47

A

2

55

18

22x

45°

A-A

43

1:7

44

Ø28

Ø8Ø20

Ø8

Ø50

Ø40

Ø28

Ø80Ø20

Fig. 4.15

Page 43: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 43

CAPITOLUL 5

INDICAREA STARII SUPRAFETELOR

5.1 Generalitati În urma procesului tehnologic de executie a unei piese, suprafata acesteia prezinta o serie de neregularitati, care de cele mai multe ori nu se vad cu ochiul liber. Rugozitatea reprezinta ansamblul neregularitatilor unei suprafete, care nu sunt abateri de la forma geometrica a piesei. Rugozitatea se poate determina cu aparate speciale prin metode comparative, metoda sectiunii luminoase, metoda interferentiala etc. Terminologia referitoare la rugozitate este reglementata prin SR ISO 4287-1:1993:

• Suprafata reala – este suprafata care limiteaza un corp si îl separa de mediul înconjurator (fig.5.1);

• Suprafata geometrica – este suprafata ideala a carei forma e definita în desenul tehnic; • Suprafata de referinta – este suprafata în raport cu care se estimeaza parametrii de

rugozitate; • Profilul real – este conturul rezultat prin intersectia suprafetei reale cu un plan perpendicular

pe suprafata de referinta (fig.5.2);

Fig. 5.2

Fig. 5.1

• Profilul geometric – este conturul rezultat prin intersectia suprafetei geometrice cu un plan; • Linia de referinta – este linia aleasa conventional fata de care se determina parametrii de

profil; • Lungimea de baza (l) – este lungimea liniei de referinta utilizata pentru separarea

neregularitatilor care formeaza rugozitatea suprafetei; • Abaterea profilului (Y) – este distanta dintre un punct al profilului si linia de referinta; • Neregularitatea profilului – reprezinta o proeminenta si golul adiacent pe suprafata reala; • Înaltimea maxima a proeminentei (Yp max) – este distanta dintre punctul cel mai de sus al

profilului si linia medie (fig.5.3); • Adâncimea maxima a golului (Yv max) – este distanta dintre punctul cel mai de jos al

profilului si linia medie (fig.5.3);

Page 44: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 44

• Înaltimea maxima a profilului (Ry) – este distanta dintre linia proeminentelor si linia golurilor (fig.5.3);

• Înaltimea neregularitatilor profilului în 10 puncte (Rz) – este media valorilor absolute ale înaltimilor celor mai de sus cinci proeminente si ale adâncimilor celor mai de jos cinci goluri, în limitele lungimii de baza (fig.5.4);

Fig. 5.3 Fig. 5.4

• Abaterea medie aritmetica a profilului

(Ra) – este media aritmetica a valorilor absolute ale abaterilor profilului în limitele lungimii de baza (fig.5.5);

• Pasul neregularitatilor profilului – este lungimea segmentului de linie medie cuprinsa între o proeminenta si un gol succesiv;

Fig. 5.5

• Pasul mediu al neregularitatilor (Sm) – este valoarea medie a pasilor neregularitatilor în limitele lungimii de baza;

• Pasul proeminentelor locale – este lungimea segmentului de linie medie a celor mai de sus doua puncte ale proeminentelor locale successive;

• Pasul mediu a proeminentelor locale (S) – este valoarea medie a pasilor proeminentelor locale în limitele lungimii de baza.

Indicarea rugozitatii se poate face prin unul sau mai multi parametri de rugozitate, dupa cum urmeaza: Ra, Rz, Ry, Sm, S.

Valorile standardizate ale principalilor parametri, exprimate în microni, sunt prezentate în tabelul 5.1, repartizate în clase de rugozitate N1…N13.

Tabelul 5.1

Param de

rugoz.

Valori numerice

l, mm 0,08 0,25 0,8 2,5 8 N N1 N2 N3 N4 N5 N6 N7 N8 N9 N10 N11 N12 N13

Ra 0,012 0,025 0,050 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,50 25,0 50,0 100,0

Rz, Ry 0,025 0,05 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,5 25 50 100 200

Sm, S 0,066 0,0125

0,025 0,05 0,10 0,20 0,40 0,80 1,60 3,20 6,30 12,5 25 50

Page 45: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 45

Valoarea parametrului înscrisa pe un desen reprezinta valoarea maxima admisa. Înscrierea rugozitatii pe un desen de executie trebuie sa tina cont de conditiile functionale ale piesei si trebuie facuta numai daca este strict necesar, deoarece costul fabricatiei creste fiind necesare prelucrari si verificari suplimentare ale suprafetelor cu valori mici ale rugozitatilor. Valorile parametrului Ra în functie de procedeele tehnologice de obtinere si prelucrare a pieselor sunt prezentate în tabelul 5.2.

Tabelul 5.2 Rugozitatea suprafetei Ra, µm Denumirea procedeului

tehnologic 50 25 12,5 6,3 3,2 1,6 0,8 0,4 0,2 0,1 0,05 0,025 0,012

Taiere cu flacara

Curatire cu polizorul

Taiere cu fierastraul

Rabotare

Gaurire

Electrochimie

Electroeroziune

Frezare

Brosare

Alezare

Strunjire, alezare cu cutitul

Finisare în toba

Lustruire electrolitica

Roluire

Rectificare

Honuire

Polizare

Lepuire

Superfinisare

Turnare în nisip

Laminare la cald

Forjare

Turnare în forma

Turnare de precizie

Extrudare

Page 46: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 46

Laminare la rece

Turnare în cochila

5.2 Notarea starii suprafetelor Înscrierea pe desen a rugozitatii se face utilizând:

- simboluri de baza (fig.5.6);

Fig. 5.6 Fig. 5.7

- simboluri derivate pentru: obligativitatea prelucrarii prin îndepartare de material (fig.5.7a), mentinerea suprafetei în starea obtinuta initial, fara îndepartare de material (fig.5.7b), înscrierea unor conditii suplimentare privind prelucrarile, tratamentele termice, termo-chimice etc. (fig.5.7c), aceeasi stare a suprafetei pentru toate suprafetele piesei (prin înscrierea unui cerculet pe simbolul grafic) (fig.5.7d). Trasarea simbolurilor se face cu linii de aceeasi grosime cu cele utilizate la înscrierea cotelor

pe desenul respectiv si cu dimensiunile prezentate în fig.5.6 (h este înaltimea cifrelor cu care se înscriu cotele).

Indicatiile adaugate simbolurilor grafice (fig.5.8) reprezinta: a – valoarea rugozitatii Ra în µm precedata de simbolul Ra sau de un alt simbol al parametrului de rugozitate, urmat de valoarea corespunzatoare în µm; b – procedeul de fabricatie, tratament, acoperire sau alte conditii referitoare la fabricatie;

c – înaltimea ondulatiei, în µm, precedata de simbolul corespunzator; d – neregularitati ale suprafetei; e – adaosul de prelucrare; f – valoarea(ile) rugozitatii diferita(e) de Ra, în µm, precedata de simbolul parametrului.

Fig. 5.8

5.3 Reguli de înscriere a starii suprafetei Principalele reguli privind indicarea starii suprafetei sunt cuprinse în SR ISO 1302:1995.

• Simbolul grafic si indicatiile care îi sunt asociate trebuie dispuse astfel încât sa poata fi citite de jos sau din dreapta desenului, fiind situate pe linii de contur sau pe linii ajutatoare trasate în

1,5h

60°

60° 3h

Page 47: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 47

prelungirea acestora. Daca este necesar, simbolul grafic poate fi amplasat pe suprafata prin intermediul unor linii ajutatoare, terminate cu o sageata (fig.5.9).

Fig. 5.9 Fig. 5.10

• Simbolul sau linia ajutatoare terminata cu sageata trebuie orientata spre exteriorul materialului piesei.

• Simbolurile nu pot fi amplasate pe linii de contur acoperite sau pe linii de cota cu exceptia gaurilor la care spatiul disponibil este insuficient, precum si al razelor de racordare sau tesiturilor (fig.5.10).

• Simbolul grafic trebuie utilizat o singura data pe o suprafata si, daca este posibil, pe aceeasi proiectie pe care figureaza cota care defineste dimensiunea sau pozitia acelei suprafete (fig.5.11).

• Daca aceeasi suprafata este compusa din zone cu rugozitati diferite, ele se indica separat, delimitarea suprafetelor facându-se cu linie continua subtire, fata de care se coteaza si lungimea la care se refera (fig.5.12).

Fig. 5.11 Fig. 5.12

• Daca este necesara definirea starii suprafetei atât înainte cât si dupa tratament, aceasta trebuie indicata printr-o nota (fig.5.13).

• Daca toate suprafetele unei piese au aceeasi stare, indicarea acesteia se face numai deasupra indicatorului sau în informatiile tehnice înscrise pe desen.

• Daca o aceeasi stare a suprafetei este impusa pe majoritatea suprafetelor unei piese, simbolul grafic general corespunzator acestei stari, trebuie urmat de un simbol grafic de baza între paranteze, fara nicio alta indicatie (fig.5.14a), sau de unul sau mai multe simboluri grafice între paranteze,

Page 48: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 48

indicând în ordine crescatoare valorile starilor speciale (fig.5.14b). Simbolurile grafice ale starii suprafetei diferite de simbolul general, trebuie înscrise pe suprafetele corespunzatoare.

a) b)

Fig. 5.13 Fig. 5.14

5.4 Notarea tratamentelor termice Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la întreaga piesa, notarea se face conform STAS 7650-82, în spatiul din câmpul desenului, indicând adâncimea h a stratului tratat si caracteristicile mecanice obtinute dupa tratament (duritatea HRC) (fig.5.15) Daca indicatiile privind tratamentul termic se refera la unele parti ale piesei, se dubleaza linia de contur cu o linie punct groasa trasata pe una sau doua proiectii, notarea tratamentului facându-se o singura data (fig.5.16). Daca mai multe zone sunt supuse aceluiasi tratament termic, acestea se marcheaza distinct, dar se noteaza o singura data. Daca însa exista zone tratate termic cu

caracteristici diferite, indicarea se face separat pentru fiecare.

Fig. 5.15 Fig. 5.16

Teme propuse 1. Definiti notiunile: rugozitate, abaterea medie aritmetica a profilului (Ra). 2. În ce unitati de masura se exprima parametrii de rugozitate? 3. Ce indicatii se adauga simbolurilor grafice pentru notarea rugozitatilor? 4. Completati temele propuse spre rezolvare în capitolele anterioare, cu înscrierea starii suprafetelor.

Page 49: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 49

CAPITOLUL 6

NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE

6.1 Generalitati. Terminologie Cotele înscrise pe un desen sunt, practic, imposibil a se realiza cu exactitate datorita impreciziei procedeelor de fabricatie, a masinilor centrate necorespunzator, a piesei fixate slab, a uzurii sculelor etc. Piesa îsi îndeplineste rolul functional daca dimensiunea ei efectiva, obtinuta dupa prelucrare, este cuprinsa între doua dimensiuni limita, una maxima si una minima. Diferenta dintre cele doua dimensiuni limita se numeste toleranta. Pentru asigurarea interschimbabilitatii pieselor s-au stabilit anumite norme si reguli standardizate, prin prescrierea unor tolerante pentru fiecare piesa, putând fi înlocuita cu alta de aceeasi forma. Termenii referitori la dimensiuni, abateri, toleranta sunt stabiliti prin STAS 8100/1-88, dupa cum urmeaza (fig.6.1):

- Dimensiunea nominala (N) este dimensiunea fata de care sunt definite dimensiunile limita, obtinute prin aplicarea abaterilor limita. - Dimensiunea efectiva (E) este dimensiunea unui element determinata prin masurare (cu eroarea admisa) dupa o piesa rezultata din fabricatie.

Fig. 6.1

- Dimensiunile limita (Dmax si Dmin) sunt dimensiunile extreme între care trebuie sa se gaseasca dimensiunea efectiva prescrisa de proiectant. - Abaterea efectiva (A) este diferenta dintre dimensiunea efectiva si cea nominala: A = E-N; abaterile prescrise între care poate varia abaterea efectiva se numesc abateri limita admisibile: - abaterea superioara As = Dmax – N; - abaterea inferioara Ai = Dmin – N. - Linia zero este dreapta care în reprezentarea grafica a tolerantelor si ajustajelor, corespunde dimensiunii nominale fata de care sunt reprezentate abaterile. Prin conventie, în cazul în care linia zero este trasata orizontal, abaterile pozitive se situeaza deasupra ei, iar cele negative dedesubtul ei, iar în cazul când aceasta este verticala, abaterile pozitive se situeaza în dreapta ei, iar cele negative în stânga ei. - Toleranta (T) este diferenta dintre dimensiunea maxima si dimensiunea minima sau valoarea diferentei algebrice dintre abaterea superioara si abaterea inferioara. T = Dmax – Dmin = As + N – (Ai + N) = As - Ai - Câmpul de toleranta este zona cuprinsa între cele doua linii reprezentand dimensiunile maxima si minima, definita prin marimea tolerantei si pozitia în raport cu linia zero. - Termenul de arbore este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni exterioare a unei piese, denumita cuprinsa, chiar daca nu este cilidrica. - Termenul de alezaj este utilizat conventional pentru denumirea oricarei dimensiuni interioare a unei piese, denumita cuprinzatoare.

Page 50: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 50

6.2 Jocuri, strângeri, ajustaje Între dimensiunile a doua piese care urmeaza a se asambla trebuie sa se stabileasca o anumita relatie. Aceasta rezulta din diferenta dimensiunilor dinainte si dupa asamblare si se numeste ajustaj. Notarea simbolurilor se face cu litere mari pentru alezaje si cu litere mici pentru arbori. Se deosebesc urmatoarele tipuri de ajustaje:

1. Ajustajul cu joc: dupa asamblare asigura întotdeauna un joc între alezaj si arbore, dimensiunea minima a alezajului este întotdeauna superioara dimensiunii maxime a arborelui, iar câmpul de toleranta al alezajului este în întregime deasupra câmpului de toleranta a arborelui (fig.6.2). Dmin > dmax; jmax = Dmax – dmin; jmin = Dmin – dmax; Tj = (Dmax – dmin) – (Dmin – dmax) = (Dmax – Dmin) + (dmax – dmin); Tj = TD - Td Fig. 6.2

2. Ajustajul cu strângere: dupa asamblare asigura o strângere între alezaj si arbore, dimensiunea maxima a alezajului este întotdeauna inferioara sau egala cu dimensiunea minima a arborelui iar câmpul de toleranta al alezajului este în întregime sub câmpul de toleranta al arborelui (fig.6.3). Dmin < dmax; Ts = (dmax – Dmin) – (dmin – Dmax) = (Dmax – Dmin) + (dmax – dmin); Ts = Td – TD

Fig. 6.3 3. Ajustajul intermediar: dupa asamblare, poate rezulta fie un joc, fie o strângere în functie de dimensiunile efective ale alezajului si arborelui, respectiv câmpurile de toleranta ale alezajului si arborelui se suprapun partial sau total (fig.6.4). Fig. 6.4

Necesitatea asigurarii interschimbabilitatii pieselor a impus standardizarea abaterilor limita si ajustajelor în doua sisteme:

• Sistemul de ajustaje "alezaj unitar" (fig.6.5) este caracterizat prin urmatoarele elemente: -diametrul alezajului este constant; -câmpul de toleranta are totdeauna aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al alezajului este egal cu diametrul sau minim, având abaterea inferioara egala cu zero, iar cea superioara egala cu toleranta sa;

Page 51: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 51

-tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului arborelui, respectiv variind pozitia câmpului de toleranta al arborelui potrivit necesitatilor de montaj.

Fig. 6.5 Fig. 6.6

• Sistemul de ajustaje "arbore unitar" (fig.6.6) este caracterizat prin urmatoarele: -diametrul arborelui este constant; -câmpul de toleranta are aceeasi pozitie fata de linia zero, diametrul nominal al arborelui este egal cu diametrul sau maxim, abaterea superioara este egala cu zero, iar cea inferioara este egala cu toleranta sa; -tipurile de ajustaje se obtin prin variatia diametrului alezajului, respectiv variind pozitia câmpului de toleranta al alezajului potrivit necesitatilor de montaj. In constructiile de masini în general se prefera sistemul alezaj unitar, îndeosebi pentru faptul ca pentru diametre diferite, arborii de precizie se executa relativ mai simplu decât alezajele de precizie. Pozitia câmpului de toleranta (deci implicit a abaterilor fundamentale) fata de linia zero, atât pentru alezaje cât si pentru arbori este simbolizata printr-o litera (în unele cazuri doua litere), majuscule pentru alezaje (A,B,...,ZC) si minuscule pentru arbori (a,b,...,zc). Pentru a se evita unele confuzii literele I, i, L ,l, O, o, Q, q, W, w nu se folosesc. Treptele de toleranta standardizate exprima precizia (marimea) câmpului de toleranta admis pentru o anumita dimensiune nominala. Simbolul unei tolerante este format din litera (literele) care exprima pozitia câmpului de toleranta, urmat de un numar care exprima treapta de toleranta.

6.3 Înscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare

Tolerantele la dimensiuni liniare si unghiulare se înscriu, în conformitate cu ISO 406:91, imediat dupa cotele la care se refera. Simbolul câmpului de toleranta se înscrie în rând cu cota, având aceeasi dimensiune nominala a scrierii cu textul cotei. Valorile abaterilor limita au dimensiunea nominala mai mica decât cea a cotei. Pe desenele de executie tolerantele se pot înscrie în unul din urmatoarele moduri:

- prin simbolul câmpului de toleranta, mod utilizat foarte rar (fig.6.7);

Page 52: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 52

- prin valorile abaterilor limita, valoarea abaterii superioare fiind deasupra valorii abaterii inferioare si precedate de semnul aferent (+ sau -) (fig.6.8);

- prin simbolul câmpului de toleranta urmat, între paranteze, de valorile abaterilor limita (fig.6.9).

Fig. 6.7 Fig. 6.8 Fig. 6.9

Daca pe aceeasi suprafata, pentru aceeasi dimensiune nominala tolerantele sunt diferite, atunci zona respectiva se delimiteaza printr-o linie subtire, trasata numai în vedere (fig.6.10). Tolerantele la dimensiunile elementelor componente ale unui ajustaj, reprezentate asamblat, se indica într-unul din modurile:

- prin simbolurile câmpurilor de toleranta (simbolul câmpului de toleranta al alezajului fiind la numarator iar cel al arborelui la numitor) scrise sub forma de fractie cu linie oblica, cu linie orizontala, fara linie de fractie sau simetric fata de cota (fig.6.11);

- prin valorile abaterilor limita, precizând piesa la care se refera toleranta, prin indicarea numarului de pozitie (fig.6.12);

Fig. 6.10 Fig. 6.11 Fig. 6.12

- prin simbolurile câmpurilor de toleranta, urmate de valorile abaterilor limita înscrise între paranteze (fig.6.13);

Înscrierea tolerantelor la dimensiuni unghiulare se indica prin valorile abaterilor limita, gradele si minutele fiind exprimate în numere întregi (fig.6.14).

Fig. 6.13 Fig. 6.14

Page 53: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

53

Teme propuse

1. Definiti notiunile: toleranta, dimensiune nominala, dimensiune efectiva, abatere, arbore, alezaj, ajustaj. 2. Cum se noteaza câmpul de toleranta pentru arbori si alezaje? 3. Completati temele propuse în capitolele anterioare cu notarea abaterilor dimensionale.

Page 54: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 54

CAPITOLUL 7

ÎNSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE

7.1 Generalitati Forma reala a unei piese, rezultata din fabricatie, poate prezenta unele abateri geometrice comparativ cu forma nominala definita prin desenul de executie obtinut din etapa de proiectare. Astfel, suprafetele si muchiile reale pot prezenta abateri de la forma, pozitia sau orientarea elementelor corespondente, teoretice, din proiect. Toleranta geometrica aplicata unui element (punct, linie, axa, suprafata sau plan de simetrie) defineste zona de toleranta în interiorul careia trebuie sa fie cuprins elementul. Zona de toleranta este suprafata sau spatiul în interiorul carora trebuie sa fie cuprinsa toleranta geometrica admisa. Ea poate fi, dupa caz, delimitata astfel: în interiorul unui cerc, între doua cercuri concentrice, între doua linii paralele, în interiorul unui cilindru, între doi cilindri concentrici coaxiali, între doua plane paralele, în interiorul unui paralelipiped. Baza de referinta este forma geometrica teoretic exacta (axa, plan, punct etc.) fata de care se determina pozitia elementului tolerat. Elementul de referinta este elementul real al unei piese (muchie, suprafata, alezaj etc.) care este utilizat pentru determinarea pozitiei bazei de referinta. Terminologia utilizata pentru definirea abaterilor si tolerantelor geometrice este prezentata în STAS 7384-85. Standardele 7385/1,2-85 cuprind: înscrierea tolerantelor de forma, de orientare, de pozitie si de bataie, respectiv, bazele (sau sistemul de baze) de referinta.

7.2 Simbolizarea tolerantelor geometrice În tabelul 7.1 sunt prezentate tipurile de tolerante geometrice utilizate pentru definirea tuturor abaterilor geometrice a formei reale ale unei piese:

Tipul tolerantei Denumirea tolerantei Simbol Toleranta la rectilinitate Toleranta la planeitate Toleranta la circularitate Toleranta la cilindricitate Toleranta la forma data a profilului

Tolerante de forma

Toleranta la forma data a suprafetei Toleranta la paralelism Toleranta la perpendicularitate

Tolerante de orientare

Toleranta la înclinare Toleranta la pozitia nominala Toleranta la concentricitate si coaxialitate

Tolerante de pozitie

Toleranta la simetrie

Page 55: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 55

Toleranta bataii circulare (radiale, frontale) Tolerante de bataie Toleranta bataii totale (radiale si frontale)

Tabelul 7.1

7.3 Reguli privind înscrierea pe desen a tolerantelor geometrice

• Datele privind toleranta geometrica se înscriu într-un cadru dreptunghiular, împartit în doua sau mai multe casute trasate cu linie continua subtire. În aceste spatii se înscriu urmatoarele elemente:

- simbolul tolerantei geometrice; - valoarea tolerantei în mm (fig.7.1a); - litera (literele) de identificare a bazei (bazelor) de referinta (fig.7.1b);

• Dimensiunile caracterelor sunt aceleasi cu cele utilizate pentru înscrierea cotelor. • Daca se prescrie o toleranta fara indicarea bazei de referinta, aceasta se aplica la toate

suprafetele paralele cu suprafata pe care este indicata toleranta. • Daca zona tolerata este circulara sau cilindrica, se înscrie simbolul φ înaintea tolerantei

(fig.7.1c). • Daca pentru un element este necesar sa se indice doua sau mai multe tolerante, acestea se

înscriu una sub alta (fig.7.1d).

a) b) c) d)

Fig. 7.1

7.4 Indicarea elementului tolerat Cadrul dreptunghiular pentru înscrierea tolerantei se leaga de elementul tolerat (suprafata la care se refera toleranta) printr-o linie de indicatie (dreapta sau frânta), terminata cu o sageata care se poate sprijini:

- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu în dreptul liniei de cota, daca toleranta se refera la profilul sau suprafata respectiva (fig.7.2a,b);

a) b) Fig. 7.2 Fig. 7.3 Fig. 7.4

- în prelungirea liniei de cota, daca toleranta se refera la axa (planul) de simetrie al piesei (fig.7.3);

Page 56: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 56

- pe axa, daca toleranta se refera la axa (sau planul de simetrie) tuturor elementelor care admit aceasta axa (sau plan de simetrie) (fig.7.4).

Abaterea geometrica se masoara în directia paralela cu cea indicata de sageata, cu exceptia cazului în care este precedata de simbolul φ.

7.5 Indicarea bazei de referinta În cazul în care toleranta unui element este indicata în raport cu o baza de referinta, aceasta se identifica printr-o litera de referinta, care se repeta si în cadrul de toleranta (fig.7.5). Litera de identificare a bazei de referinta se înscrie într-un cadru patrat, ce se leaga de baza printr-o linie de indicatie, terminata cu un triunghi înnegrit (sau neînnegrit) amplasat:

- pe linia de contur sau pe o linie ajutatoare, dar nu în dreptul liniei de cota, daca baza de referinta este profilul sau suprafata respectiva (fig.7.5a,b);

- în prelungirea liniei de cota, daca baza de referinta este axa sau planul de simetrie al elementului tolerat (fig.7.6);

a) b) Fig. 7.5 Fig. 7.6

- pe axa sau planul de simetrie al piesei, daca toleranta se refera la aceasta axa sau plan (fig.7.7a,b).

a) b)

Fig. 7.7 Teme propuse 1. Definiti notiunea de toleranta geometrica. 2. Care sunt principalele tipuri de tolerante geometrice? 3. În ce unitate de masura se exprima tolerantele geometrice? 4. Completati temele propuse la capitolele anterioare cu înscrierea tolerantelor geometrice.

Page 57: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 57

CAPITOLUL 8

ÎNTOCMIREA DESENULUI DE PIESA

8.1 Generalitati Desenul unei piese este reprezentarea în proiectie ortogonala a tuturor formelor geometrice componente ale acesteia, într-un numar corespunzator de proiectii astfel încât piesa sa fie clar si complet determinata. La baza întocmirii unui desen stau regulile si normele de reprezentare si cotare prezentate în capitolele anterioare. Desenele se întocmesc fie dupa piese existente, numite desene de releveu, fie sunt concepute de proiectant numite desene de proiect. Desenul poate fi executat sub forma de schita sau sub forma de desen la scara. Schita este un desen executat, în general, cu mâna libera, în creion, pe un format corespunzator unei reprezentari cât mai clare, dupa model sau din conceptie, în proportie marita sau micsorata, în limitele aproximatiei vizuale. Schita serveste la întocmirea desenelor de executie.

8.2 Întocmirea schitei Întocmirea schitei dupa o piesa model comporta doua etape principale: A) Studiul preliminar al piesei, care consta în: - identificarea piesei, prin care se stabileste denumirea piesei, rolul ei functional, a pozitiei de functionare în ansamblul din care face parte si a legaturilor cu piesele învecinate; - studiul tehnologic, prin care se stabileste procedeul de obtinere a piesei, materialul din care este confectionata si prelucrarile la care a fost supusa; - analiza formelor geometrice ale piesei (exterioare si interioare); - stabilirea pozitiei de reprezentare (în pozitie de functionare sau pozitie de prelucrare), astfel încât în proiectia principala sa apara cât mai multe detalii de forma si dimensionale; - stabilirea numarului necesar de proiectii (vederi, sectiuni sau proiectii combinate), în functie de gradul de complexitate al piesei. B) Executia grafica a schitei, cu urmatoarele faze: - alegerea formatului, trasarea indicatorului si trasarea dreptunghiurilor minime de încadrare ale proiectiilor, cu linie subtire (fig.8.1), urmarind ca distantele dintre dreptunghiuri sa permita înscrierea cotelor (minim 20-25 mm); - trasarea (cu linie punct subtire) a axelor de simetrie ale formelor geometrice ce compun piesa, în toate dreptunghiurile de încadrare, depasind conturul acestora cu 2-3 mm; - trasarea conturului exterior, pe toate proiectiile, cu linie continua subtire (fig.8.2); - trasarea conturului interior pentru proiectiile care cuprind sectiuni, marcându-se si traseele de sectionare (fig.8.3); - trasarea filetelor, a racordarilor, a muchiilor fictive si a celor acoperite (daca e cazul); - cotarea schitei, care consta în masurarea dimensiunilor pe piesa si înscrierea pe desen a cotelor, utilizând simboluri unde este cazul; - hasurarea suprafetelor rezultate dupa sectionare; - îngrosarea liniilor de contur si stergerea dreptunghiurilor de încadrare;

Page 58: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 58

Fig. 8.1 Fig. 8.2

- înscrierea starii suprafetelor, a tolerantelor la dimensiuni si a tolerantelor de forma si pozitie; - completarea indicatorului si a altor elemente necesare pe desen, cum ar fi conditiile tehnice (fig.8.4); - verificarea schitei, în succesiunea etapelor aratate si corectarea eventualelor greseli.

Fig. 8.3

Page 59: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 59

Fig. 8.4

8.3 Întocmirea desenului la scara Desenele tehnice se executa dupa schita, la scara, prin scara întelegându-se raportul dintre dimensiunea liniara a reprezentarii unui segment al unui obiect de pe un desen original si dimensiunea liniara reala a segmentului respectiv. Scara (SR EN ISO 5455:1997) se alege în functie de complexitate si dimensiunile obiectului de reprezentat si de destinatia desenului respectiv. Ea trebuie sa fie suficient de mare pentru a permite interpretarea corecta a datelor furnizate de desenul respectiv. Scara si dimensiunile obiectului de reprezentat influenteaza alegerea formatului de desen. Scarile de reprezentare se aleg conform tabelului 8.1. Tabelul 8.1

Scari de marire 2:1 10:1 50:1 5:1 20:1 100:1 …..

Scara de marime naturala 1:1 Scari de micsorare 1:2 1:10 1:50 1:200

1:5 1:20 1:100 1:500 …..

Scara principala a desenului se inscrie în indicator, într-o rubrica rezervata. Daca pe un desen exista proiectii executate la scari diferite (vedere, sectiune, detaliu), scarile corespunzatoare acestora se înscriu lânga sau sub notarea proiectiilor respective. Exemplu: A-A C 5:1 1:2 Executarea propriu-zisa a desenului la scara, respecta, în principiu, aceeasi succesiune de faze ca la întocmirea schitei.

Page 60: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

60

CAPITOLUL 9

DESENUL DE ANSAMBLU

9.1 Generalitati Desenul de ansamblu este reprezentarea grafica a unui grup de piese (elemente) legate organic si functional între ele, ce compun o masina, o instalatie sau numai o subgrupa din acestea (subansamblu). Dintr-o astfel de reprezentare trebuie sa reiasa clar forma si pozitia reciproca a pieselor componente, modul si ordinea lor de asamblare, modul de functionare al ansamblului, dimeniunile necesare pentru montare si functionare. Desenul de ansamblu se întocmeste dupa regulile din STAS 6134-84, având în vedere si regulile de reprezentare privind dispunerea proiectiilor, vederi, sectiuni, rupturi, cotare etc., prezentate în capitolele anterioare.

9.2 Reguli de reprezentare 1. Desenul de ansamblu trebuie sa cuprinda numarul minim de proiectii necesar pentru definirea clara a pozitiei relative a tuturor componentelor, pentru pozitionarea acestora si pentru înscrierea cotelor aferente. 2. Pozitia de reprezentare a unui ansamblu coincide cu pozitia sa de functionare. 3. În cazul asamblarii a doua piese între care exista un joc rezultat din dimensiuni nominale diferite, se reprezinta separate liniile de contur ale fiecarei piese (fig.9.1). În cazul asamblarii a doua piese fara joc sau între care exista joc rezultat din abateri limita la aceleasi dimensiuni nominale, suprafata de contact se reprezinta printr-o singura linie de contur, comuna celor doua piese (fig.9.2).

H7

r6 H7

f6

Ø9

Ø8

Ø25

Ø20

Fig. 9.1 Fig. 9.2

4. Daca un plan de sectiune nu contine anumite elemente (suruburi, piulite, stifturi etc.) necesar a fi reprezentate pe proiectia respectiva, acestea pot fi reprezentate rabatute pe planul de sectionare, cu linie-doua puncte subtire (fig.9.3).

Page 61: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

61

5. Piesele care executa deplasari în timpul functionarii ansamblului pot fi reprezentate pe aceeasi proiectie si în pozitia extrema sau în pozitii intermediare de miscare, cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca ele sunt reprezentate în sectiune (fig.9.3). 6. Piesele care fac parte din ansanbluri învecinate si sunt elemente de legatura cu ansamblul ce face obiectul desenului, pot fi reprezentate cu linie-doua puncte subtire, fara a hasura suprafetele respective, chiar daca planul de sectionare le intersecteaza (fig.9.4).

Fig. 9.3 – Robinet cu cep

Page 62: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

62

7. Pentru reprezentarea mai clara a unor elemente acoperite, unele piese sau subansabluri se pot considera, în mod conventional, demontate si îndepartate, în care caz se înscrie mentiunea corespunzatoare pe desen (fig.9.4). 8. Piesele care se asambleaza prin filet în scopul solidarizarii lor sau care impun o asamblare etansa se reprezinta complet însurubate (fig.9.5).

Fig. 9.4 – Robinet de distributie cu ventil si cep

Page 63: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

63

Fig. 9.6

9. Piulitele si saibele se reprezinta numai în vedere, cu exceptia cazului când acopera o parte importanta a elementului pe care sunt montate sau a saibelor ce au un alezaj diferit de cel cilindric (fig.9.4). 10. Reprezentarea formelor hexagonale ale suruburilor si piulitelor se face astfel încât în proiectia principala sa fie prezentate trei fete (fig.9.3, 9.4). 11. Sistemele de etansare cu presgarnitura se reprezinta cu presgarnitura introdusa cca. 2-3mm în cutia de etansare (fig.9.6a si b). 12. Elementele pentru comanda fluidelor (ventile, sertare, clapeti) se reprezinta în pozitia “închis”, iar cepurile în pozitia “deschis” (fig.9.3, 9.4). 13. Piesele pline cum ar fi: axele, suruburile, penele s.a. se reprezinta nesectionate, chiar daca planul de sectionare contine axele acestora (fig.9.4, 9.6).

9.3 Pozitionarea elementelor componente ♦ Fiecare componenta distincta a ansamblului reprezentat pe desen este identificata printr-un

numar de pozitie distinct, corespunzator numarului din tabelul de componenta al desenului respectiv. ♦ Fiecare numar se înscrie la extremitatea unei linii de indicatie trasata cu linie continua subtire

si terminata cu un punct îngrosat în interiorul conturului componentei pozitionate sau cu o sageata sprijinita pe linia de contur a componentei respective daca ea este reprezentata în sectiune prin înnegrire.

♦ Liniile de indicatie se traseaza înclinat astfel încât sa nu se confunde cu alte linii de contur, linii de axe, elemente de cotare sau hasuri. Se va evita intersectarea acestora cu linii de cota sau ajutatoare. Ele nu trebuie sa fie sistematic paralele sau sa se intersecteze între ele fiind admis sa fie frânte o singura data.

♦ Numerele de pozitie se înscriu cu cifre arabe, având înaltimea egala cu dublul dimensiunii nominale a scrierii utilizate pentru cifrele de cota din desenul respective. Numerele de pozitie se înscriu în afara conturului proiectiei respective, grupate în rânduri verticale si (sau) orizontale, fara a fi subliniate sau încercuite.

♦ Componentele (piese sau subansambluri) se pozitioneaza în proiectia unde ele apar mai clar si pot fi identificate mai usor.

♦ Numerele de pozitie se înscriu în ordine crescatoare, în acelasi sens (trigonometric sau invers trigonometric) pe fiecare proiectie în parte.

Fig. 9.5

b)

a)

Page 64: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

64

9.4 Cotarea desenului de ansamblu În desenul de ansamblu se coteaza (fig.9.3, 9.4):

- dimensiunile de gabarit; - dimensiunile de legatura cu piesele sau ansamblele învecinate; - dimensiunile functionale (diametrele sectiunilor de trecere a fluidelor prin armaturi, diametrele

cilindrilor masinilor, cursele pistoanelor, filetele pieselor mai importante etc.) si dupa caz, jocurile admise, abaterile limita sau dimensiunile limita;

- dimensiunile de montaj ce sunt necesare pentru operatiile de montaj sau pentru reglarea ansamblului în stare initiala;

- dimensiunile nominale si câmpurile de toleranta ale pieselor care formeaza ajustaje; - alte dimensiuni necesare pentru operatiile de asamblare si montare, care nu rezulta din

desenele de executie ale componentelor.

9.5 Tabelul de componenta Tabelul de componenta serveste la înscrierea elementelor componente ale ansamblului. El poate fi reprezentat pe desenul de ansamblu sau pe planse separate, format A4. În fig.9.7a si b se indica posibilitatile de amplasare a tabelului de componenta. Daca acesta trebuie întrerupt din cauza reprezentarii de pe desen, el poate fi continuat deasupra reprezentarii, fara a se repeta titlurile coloanelor, completarea facându-se de sus în jos. Se poate continua si în stânga indicatorului la 10mm de acesta, cu repetarea titlutilor coloanelor, completarea facându-se de jos în sus.

6

21

345

89

7

a) b)

Fig. 9.7 Dimensiunile tabelului de componenta sunt prezentate în fig.9.8, iar semnificatia rubricilor este urmatoarea:

(1) - numarul de pozitie al elementului pozitionat pe desen; (2) - denumirea elementului component respectiv; (3) - numarul desenului în care elementul component este reprezentat de sine statator sau, pentru

elementele standardizate, numarul STAS-ului. (4) - numarul de bucati din elementul component respectiv; (5) - marca sau denumirea materialului din care este executat elementul, si STAS-ul referitor la

material;

Page 65: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

65

(6)

Obs.

20

170

(1)

Poz.

10

7 sa

u 10

10(3)

40

Nr.desen - STAS

45

Denumire

(2)

10 30

MaterialBuc.

(4) (5)

15

netaMasa

(7)

Fig. 9.8

(6) - date suplimentare ce se considera a fi indicate (numarul modelului din turnatorie, caracteristici dimensionale etc.)

(7) - masa neta a unei bucati din elementul respectiv.

Page 66: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 66

CAPITOLUL 10 ASAMBLARI NEDEMONTABILE

10.1. Generalitati Prin asamblare se întelege îmbinarea a doua sau mai multe piese (organe de masini) utilizând organe de asamblare sau procedee tehnologice în scopul obtinerii unui produs finit (mecanism, dispozitiv, instalatie). Asamblarile nedemontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca piesele componente nu se mai pot desface decât prin distrugerea elementelor de asamblare (cordon de sudura, nituri, etc.). Dintre asamblarile nedemontabile amintim: asamblari prin nituire, asamblari prin sudare, asamblari prin lipire, asamblari prin încleiere, asamblari prin coasere;

10.2. Asamblari prin nituire 10.2.1.Reprezentarea, notarea si cotarea

niturilor Daca grosimea pieselor ce urmeaza a fi asamblate este mica în raport cu celelalte dimensiuni, asamblarea se poate realiza prin nituire. Elementul de asamblare este nitul care este format dintr-o parte cilindrica numita tija si o parte mai proeminenta de forme diferite (în functie de rolul îmbinarii) cunoscuta sub numele de cap. Niturile se pot realiza din otel, aluminiu, alama. Notarea niturilor se face prin indicarea diametrului si lungimii tijei, iar daca acestea nu sunt confectionate din otel atunci trebuie indicat si materialul din care sunt realizate. Aceste informatii se trec în tabelul de componenta.

Exemplu de notare: Nit 30x70 STAS 797-80: nit cu diametrul tijei d = 30 mm si lungimea tijei l = 70 mm. Clasificarea niturilor se face în functie de forma capului, forma tijei si destinatie, astfel: 1) dupa forma capului: • cu cap semirotund (fig. 10.1.a); • cu cap semiînecat (fig. 10.1.b); • cu cap înecat (fig. 10.1.c); • cu cap plat (fig. 10.1.d); • cu cap tronconic (fig. 10.1.e); • cu cap tronconic si semiînecat; • cu cap bombat.

Page 67: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

67

α

h

D

ed

cap

h

D

R

l

d

ad

tija

l

R

k

D

lh1

lD

d1k

b

d

α

R

h

D d

l

c

d

Fig.10.1

2) dupa forma tijei:

• nit cu tija plina; • nit cu tija tubulara (fig. 10.2.a); • nit cu tija partial tubulara (fig. 10.2.b).

D

l

d

g

k l

d

l0 d0

r

R

a b Fig.10.2

3) dupa destinatie:

• nit de rezistenta, folosit în constructii metalice; • nit de rezistenta si etansare, folosit în constructii navale; • nit de rezistenta si rezistenta-etansare, folosit în constructiile de cazane si recipiente sub presiune. Fazele principale ale operatiei de nituire sunt prezentate în fig. 10.3.

c

d1

a b

d

Fig.10.3

Page 68: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 68

10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite Asamblarile nituite se reprezinta în general, în doua proiectii: o sectiune pe planul

vertical (planul de sectiune trece prin axa unui nit) si o vedere de sus, ca în fig. 10.4.

e1

d1

eAt

A

ss

A-A

Fig.10.4

10.3. Asamblari prin sudare Sudarea este operatia tehnologica prin care se asambleaza nedemontabil doua piese metalice, prin topire sau prin presiune, cu sau fara material de adaos. Sudura reprezinta zona de îmbinare rezultata. Rostul este spatiul de dimensiuni mici obtinut prin prelucrarea marginilor pieselor ce urmeaza sa fie asamblate. Cordonul de sudura este cunoscut si sub numele de cusatura si reprezinta materialul de adaos depus prin sudura. Clasificarea sudurilor se face dupa mai multe criterii dupa cum urmeaza: 1) dupa pozitia elementelor de sudat: • sudura cap la cap (fig.10.5.a); • sudura în colt (fig.10.5.b); • sudura suprapusa (fig.10.5.c);

• sudura cu margini rasfrânte (fig.10.5.d); • sudura în trei table (fig.10.5.e).

a b c

Page 69: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

69

d e Fig.10.5

2) dupa forma geometrica a rostului: • sudura cap la cap în I (fig.10.6.a), în ½ I, în Y (fig.10.6.b), în ½ Y, în V (fig.10.6.c), în ½ V, în U (fig.10.6.d) si în ½ U; • sudura în colt L (fig.10.6.e) sau T (fig.10.6.f); • în gauri prin puncte de topire.

a b c d

e f Fig.10.6

3) dupa continuitatea cordonului de sudura: • sudura continua; • sudura intermitenta. 4) dupa forma exterioara a cordonului de sudura:

• sudura plana (fig.10.8.a); • sudura convexa (fig.10.8.b); • sudura concava (fig.10.8.c).

a b c Fig.10.8

Reprezentarea asamblarilor prin sudura se face în doua variante: conventional si detaliat. Reprezentarea conventionala presupune executia cordonului de sudura printr-o linie continua groasa daca sudura este continua sau printr-o linie de axa daca sudura este intermitenta. Notarea simplificata se amplaseaza pe desen prin intermediul unei linii de indicatie terminata cu o sageata care se sprijina pe cordon, iar la celalalt capat are o linie dubla de referinta, formata dintr-o linie continua subtire si linie întrerupta subtire (fig.10.9).

Page 70: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 70

l=πD=200z5 200

Fig.10.9

Reprezentarea detaliata presupune realizarea cordonului de sudura înnegrit (în cazul

sectiunilor) si printr-un dreptunghi cu linie groasa care sa marcheze marginile cordonului de sudura iar în interiorul acestuia se traseaza cu linie continua subtire arce de cerc (în cazul vederilor).

Notarea detaliata se face în functie de forma si dimensiunile rostului (fig.10.10)

z

l=πD=200 Fig.10.10

Notarea sudurilor se face utilizând:

• simboluri de baza – care indica forma îmbinarii si are aceeasi înaltime si aceeasi grosime de linie ca cea a cotelor: ¦ - sudura cap la cap, Y – sudura în Y, V – sudura în V, - sudura de colt; • simboluri suplimentare – care indica forma suprafetei exterioare a cordonului sau prelucrarea acestor suprafete;

• cote – indicatii suplimentare – care se înscriu: la stânga – cotele referitoare la dimensiunile rostului si la dreapta – cotele referitoare la lungimea cordonului de sudura.

În fig.10.11.sunt reprezentate elementele grafice folosite în înscrierea simbolurilor în care se regasesc:

1- simbol suplimentar; 2 – simbol de baza; 3 – linie de referinta; 4 – linie de indicatie; 5 – cordon de sudura.

Fig.10.11

5

3

2

4

1

Page 71: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

71

Aplicatii propuse spre rezolvare

1. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.12 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.

Ø79

3gauri

Ø10M12

A A

Ø40

Ø100Ø20

11

41

Fig.10.12

2. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.13 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat..

Page 72: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 72

16813 720

64

612

30

A 13

M6

20

3gauriØ10

36

R10 A

77

Fig.10.13

3. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.14 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.

2gauriM

8

22

67

50

42

2gauriØ8

1225

A

33

Ø10

4

Ø16

A

Page 73: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

73

Fig.10.14

4. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig.

10.15 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.

30

125

10 30

50

2gauriØ10

20

A

5

15

5

25

710

A

Fig.10.15

Page 74: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 74

5. Sa se reprezinte, sa se completeze si sa se corecteze proiectiile ortogonale din fig. 10.16 (sectiunea A-A si vedere de sus). Sudura se va reprezenta detaliat.

65

1730

M10

37

A

2gauri Ø8

34 17Ø

15

20

8

8

20

20

A

Fig.10.16

Page 75: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

75

CAPITOLUL 11

ASAMBLARI DEMONTABILE

11.1. Generalitati Asamblarile demontabile sunt asamblarile care se caracterizeaza prin faptul ca permit montarea si demontarea repetata fara deteriorarea pieselor componente. Dintre asamblarile demontabile fac parte: asamblarile filetate, asamblarile cu pene, asamblarile prin caneluri, asamblarile elastice.

11.2. Asamblari prin filet Asamblarile filetate sunt cele mai întâlnite tipuri de asamblari în constructia de masini. Se pot realiza cu ajutorul pieselor filetate la exterior (suruburi, prezoane, stifturi filetate) care patrund în piesele filetate interior (piulite). Pentru asigurarea unei suprafete cât mai mare, de prindere între piulita si surub se recomanda folosirea saibelor, iar pentru asigurarea împotriva desurubarii se recomanda folosirea saibelor de siguranta si a cuielor spintecate.

11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare

11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea suruburilor

Suruburile sunt organe de masini formate din capul surubului care poate avea mai multe forme si din corpul surubului care în general este o tija cilindrica filetata partial sau total pe lungimea sa. Clasificarea suruburilor se face dupa: precizia de executie, forma capului si forma vârfului, astfel: 1) dupa precizia de executie: • suruburi uzuale; • suruburi semiprecise; • suruburi precise. 2) dupa forma capului: • suruburi cu cap hexagonal (fig. 11.1.a); • suruburi cu cap patrat; • suruburi cu cap înecat si crestat (fig. 11.1.b); • surub cu cap cilindric si crestat; • surub cu cap cilindric si striat; • surub cu cap cilindric si locas hexagonal.

Page 76: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 76

sck l

dD1D

r

30°

dw d1

b

Fig.11.1.a

d

nD

c

ket

l

Fig.11.1.b

3) dupa forma vârfului surubului: • cu vârf plat; • cu vârf bombat; • cu cep. La suruburi se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b, lungimea tijei l, deschiderea cheii s, latimea capului k, dupa cum este reprezentat în fig. 11.2.

D D1

30°

kc

d

s

d2

al

dw

Fig.11.2

Exemplu de notare: Surub M 10 x 60 STAS 4272-89 gr. 8.8 - surub cu cap hexagonal,

executie precisa, tija partial filetata, având diametrul filetului d = 10 mm, lungimea tijei l = 60 mm si caracteristici mecanice conform grupei de materiale 8.8.

De obicei, pentru suruburi nu se realizeaza desene de executie, acestea fiind trecute doar în tabelul de componenta al desenului de ansamblu astfel: Surub M 10 x 60 se înscrie în coloana „Denumirea piesei”; STAS 4272-89 se înscrie în coloana „Nr. desen sau STAS”; Gr. 8.8 se înscrie în coloana „Material”.

Page 77: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

77

11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor

Prezoanele sunt suruburi fara cap sau, altfel spus, sunt tije filetate la ambele capete. Unul din capete asigura asamblarea iar celalalt blocarea. Sunt folosite în general pentru prinderea a doua piese cu ajutorul piulitei. Dupa domeniul de utilizare prezoanele sunt: pentru însurubat în fonta, în otel, în aliaje de aluminiu si în metale moi. În figurile de mai jos sunt prezentate cele doua variante constructive de prezon , si anume: de tip A (fig.11.3.a) si de tip B (fig.11.3.b).

c

d d1

c be L

c

d d1

c be L

a b

Fig.11.3

La prezoane se coteaza: diametrul nominal al filetului d, lungimea utila a filetului b (capatul pe care se asambleaza piulita), lungimea filetului prizonier e (capatul care realizeaza asamblarea filetata, de obicei are valoarea egala cu diametrul nominal al filetului).

Exemplu de notare: 1) Prezon M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma A cu filet M10

(diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vârfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8.

2) Prezon B M10 45/10 T STAS 4551-80 gr. 8.8 - prezon forma B cu filet M10 (diametrul filetului 10 mm) pe lungimea L = 45 mm si lungimea filetului prizonier e = 15 mm, cu vârfurile tesite si caracteristici mecanice conform grupei 8.8.

11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate

Stifturile filetate sunt organe de asamblare care au filet pe toata lungimea tijei, capul stiftului este crestat pentru surubelnita iar vârful acestuia poate fi de diferite forme: plat (fig.11.5.a), conic (fig.11.5.b), cu cep (fig.11.5.c).

d

l

n

t

90°

c3l

a b c

Fig.11.5

Page 78: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 78

Exemplu de notare: Stift M10 x 30 Co STAS 4770 – 90 gr. 22H – stift filetat cu crestatura M10, cu lungimea l = 30 mm, cu vârful conic si caracteristici mecanice grupei 22 H de materiale.

11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea

piulitelor Piulitele sunt organe de asamblare cu filet interior care sunt folosite în asamblarile cu surub sau prezon.

Clasificarea piulitelor se face în functie de forma geometrica si clase de precizie dupa cum urmeaza:

1) dupa forma geometrica: • hexagonala, executata în doua forme constructive: forma A (cu ambele capete tesite,

fig. 11.6.a) si forma B (cu un capat tesit si unul drept, fig. 11.6.b); • patrata (fig.11.7); • crenelata; • rotunda; • fluture; • striata.

3/4D

R1

==

3/4D

D

m

==

s m

d D

120°

15...30 °15...30 °

Forma Aa)

Forma Bb)

D/2

Fig. 11.6

Page 79: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

79

30°

d

120°

m

s

D1 e

Fig.11.7

2) dupa clasa de precizie: • precisa; • semiprecisa; • grosolana. La piulite se coteaza: diametrul D, deschiderea cheii s si latimea m. Exemplu de notare:

1) Piulita M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma A, executie precisa, cu filet metric având d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8. 2) Piulita B sp. M10 STAS 4071-89 gr. 8 - piulita hexagonala forma B, semiprecisa si cu filet metric având d = 10 mm si caracteristici mecanice conform gr. 8.

11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea saibelor

Saibele sunt elemente de siguranta care au forma inelara, având o gaura centrala a carui diametru este mai mare sau egal cu cel al surubului sau al prezonului pe care urmeaza sa fie montate.

Ele sunt folosite în asamblarile cu surub sau prezon având rol de împiedicare a autodesurubarii si de protejare a pieselor asamblate împotriva uzurii.

Clasificarea saibelor se face dupa forma, executie si domeniu de utilizare astfel: • saibe plate tip A (fig.11.8.a) si tip B; • saiba prelucrata (fig.11.8.b) • saibe Grower tip N cu capetele netede (fig.11.8.c) si tip R cu capetele rasfrânte; • saibe de siguranta (fig.11.8.d).

dD

s

D d

s

a b

Page 80: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 80

d2

g

h

d1A A

m

75°±

gb

l

D

d

r

g

(dupa montare)A-A

c Fig.11.8 d

La saibe se coteaza urmatoarele elemente: diametrul filetului surubului cu care se monteaza.

Exemplu de notare: 1) Saiba A 10 STAS 5200-80 - saiba plata pentru metal, precisa, seria fina (A), pentru

un filet cu d = 10 mm. 2) Saiba Grower N10 STAS 7666/2-80 - saiba Grower cu capete netede pentru un filet

cu d = 10 mm. 3) Saiba A12 STAS 2241/2-80 - saiba de siguranta forma A pentru un filet cu d = 10

mm.

11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor

Splinturile (cuiele spintecate) sunt elemente folosite în asamblari cu rolul de împiedecare a desurubarii.

Exemplu de notare: Cui spintecat 2,7 x 25 STAS 1991 – 73 – splint cu diametrul nominal d = 2,7 mm si lungimea l = 25 mm. În fig.11.9 este reprezentat un splint.

b l a

c

d Fig.11.9

11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate Într-o asamblare filetata participa doua piese, una cu filet exterior (generic definita ca

surub) si cealalta cu filet interior (generic definita ca piulita). În fig. 11.10 sunt reprezentate un surub 1 si o piulita 2 înainte si dupa însurubarea

partiala.

Page 81: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

81

M18

M18

1 2A

A A-A

Fig.11.10

Pentru asamblarea celor doua piese diametrul de vârf al surubului trebuie sa fie egal cu

diametrul de fund al piulitei (ca dimensiuni nominale). Astfel, generatoarea de vârf a unui filet (la surub, prezon) va corespunde cu generatoarea de fund a celuilalt filet (la piulita).

În cazul asamblarilor filetate trebuie sa se tina cont de urmatoarele reguli: 1) Pe portiunea asamblata, cele doua filete se întrepatrund si pe aceasta zona de

asamblare filetul exterior (surubul) acopera filetul interior (al piulitei). 2) Surubul, piulita, si saiba se reprezinta în vedere chiar daca planul de sectionare

contine axa acestora. 3) În proiectia principala, capul surubului si piulita hexagonala se reprezinta cu trei

fete. 4) În proiectia principala, piulita patrata se reprezinta cu doua fete. În tabelul de mai jos (tab.11.1) sunt reprezentate câteva asamblari filetate uzuale si

anume: asamblarea cu surub, saiba, piulita si asamblarea cu prezon, saiba, piulita.

Reprezentare obisnuita Reprezentare simplificata Simbolic

Asamblare cu surub, piulita si saiba plata

dD

kl

b

D

sm

5...1

0mm

S

D1

1,1d

Page 82: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 82

Asamblare cu prezon, piulita si saiba Grower

1,1d

dD

b

gm

5...1

0

el

d2

S

0,35

d~0

,5d

~0,3

5d

Asamblare cu surub cu cap cilindric crestat

Tab.11.1

11.3. Asamblari cu pene 11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea

penelor Asamblarile cu pene sunt asamblari demontabile folosite pentru transmiterea miscarii de rotatie între arbori si organele de masini montate pe arbori (roti dintate, roti de curea, roti de lant). Elementul de asamblare îl constituie pana care se monteaza în canale de pana realizate atât în arbore cât si în butuc. Clasificarea penelor dupa pozitia de montare în raport axa longitudinala a pieselor care se asambleaza se face astfel: pene longitudinale si pene transversale. Dupa modul de realizare a montajului (cu strângere sau fara), penele longitudinale sunt: • pene înclinate, pentru îmbinari cu strângere; • pene paralele si pene disc – pentru îmbinari fara strângere, numite si pene de antrenare.

Penele paralele si înclinate se executa în trei forme constructive: • forma A – cu capete rotunde (fig. 11.11.a si 11.12.a); • forma B – cu capete drepte (fig. 11.11.b si 11.12.b); • forma C – cu un capat drept si unul rotund (fig. 11.11.c si 11.12.c). În fig.11.11 este reprezentata pana paralela, în fig. 11.12 este reprezentata pana

înclinata, în fig. 11.13 este reprezentata pana înclinata cu nas iar în fig.11.14 este reprezentata pana disc.

Page 83: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

83

X

X

hb

l

b/2

h

X

X

h

X

X

b

l

b

b/2 cx45°

X-X

a) b) c)d)

Forma A Forma B Forma C

Fig.11.11

hb

l l

b

h

X

XX

Xb/2

1:100 1:100

a) b) c)

X

Xh

b

l

b/2

1:100

cx45°

X-XForma BForma A Forma C

Fig.11.12

X

X

cx45°

1:100X-X

cx45

hh1

b h

h

b

l

D

h

b

Fig.11.13 Fig.11.14 Exemplu de notare:

1) Pana A b x h x l STAS 1004-81 - pana paralela de forma A si dimensiunile b, h si l (marimi exprimate în mm.).

2) Pana B b x h x l STAS 1007-81 - pana înclinata forma B având dimensiunile b, h si l (marimi exprimate în mm.).

3) Pana disc b x h STAS 1012-77 - pana disc având dimensiunile b, h si l (marimi exprimate în mm.).

Page 84: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 84

11.3.2.Reprezentarea asamblarilor cu pene Reguli de reprezentare a asamblarilor cu pene: 1) La reprezentarea în sectiune longitudinala când planul de sectiune trece prin pana si

contine axa arborelui, se face o ruptura în dreptul penei (pana nu se hasureaza); 2) Fundul canalului din arbore si suprafata inferioara a penei se reprezinta doar cu o

singura linie; 3) Fundul canalului din butuc si suprafata superioara a penei se reprezinta cu doua linii

distincte; 4) La reprezentarea în sectiune transversala toate elementele asamblarii se hasureaza. În fig. 11.15 este reprezentata asamblarea cu pana paralela forma A, în fig. 11.16 este reprezentata asamblarea cu pana înclinata forma B, iar în fig. 11.17 este reprezentata asamblarea cu pana disc.

Ab

h

d-t1 d+

t2

d

t2t1

A

A-A

Fig.11.15

B

B

1:100

t1t2

B-B

d-t1 d+

t2d

b

Fig.11.16

Page 85: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

85

C

D

b

d-t1d

t2t1

d+t2

C

C-C

Fig.11.17

11.4. Asamblari prin caneluri 11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea

arborilor si butucilor canelati Asamblarile prin caneluri fac parte din asamblarile demontabile care înlocuiesc asamblarile cu pene longitudinale în cazul transmiterii unor momente de torsiune mari, sau deplasarii axiale repetate a pieselor montate pe arbori. Canelurile pot avea profilul : dreptunghiular, în evolventa si triunghiular. Reprezentarea arborilor si butucilor canelati se face conform STAS 6162 -77. Reguli de reprezentare a arborilor si butucilor canelati: 1) În vederea longitudinala, la arborii canelati diametrul vârfurilor se reprezinta cu linie groasa, iar diametrul fundurilor cu linie subtire; 2) Sfârsitul iesirii canelurii se reprezinta cu linie groasa perpendiculara pe axa; 3) În vederea laterala (frontala) se reprezinta numai doua caneluri învecinate, restul canelurilor reprezentându-se prin cercuri trasate cu linie groasa (vârful canelurilor) si cu linie subtire (fundul canelurilor) – fig. 11.18;

65

6x45x55 STAS 1768-86

Fig.11.18

4) La arborii cu caneluri în evolventa se reprezinta si diametrul de divizare cu linie

punct subtire (fig.11.19);

Fig.11.19

Page 86: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 86

5) Arborii canelati sectionati longitudinal se reprezinta atât cu vârful, cât si cu fundul canelurii trasate cu linie continua groasa; 6) La butucii canelati atât vârfurile cât si fundurile canelurilor se reprezinta ca si la arbori, numai doua caneluri învecinate, cercul de vârf cu linie groasa iar cercul de fund cu linie subtire. La cotarea arborilor si butucilor canelati se pun în evidenta urmatoarele elemente: lungimea utila a partii canelate si dimensiunile sectiunii transversale a canelurii.

11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri

La reprezentarea asamblarilor cu caneluri pe portiunea comuna asamblarii, canelurile arborelui acopera pe cele ale butucului. În fig. 11.20 este reprezentata o asamblare prin caneluri.

Fig.11.20

11.5. Asamblari elastice Asamblarile elastice se realizeaza cu ajutorul arcurilor, care pot asigura legatura elastica între cele doua elemente care se asambleaza datorita formei si materialului din care sunt fabricate. Clasificarea arcurilor se face dupa forma constructiva si dupa modul de solicitare astfel: 1) dupa forma constructiva: • arcuri elicoidale (cilindrice si conice); • arcuri disc; • arcuri spirale; • arcuri foi. 2) dupa modul de solicitare: • arcuri de compresiune; • arcuri de tractiune; • arcuri de torsiune. Reprezentarea arcurilor se face conform STAS 707 – 79 tinând cont de urmatoarele reguli: 1) Liniile elicoidale se înlocuiesc cu linii drepte; 2) Spirele se reprezinta paralele indiferent daca pasul este constant sau variabil;

Page 87: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

87

3) Arcurile elicoidale cu mai mult de patru spire se pot reprezenta la ambele capete cu câte una – doua spire complete, restul de spire înlocuindu-se cu axele ce trec prin centrul sectiunii sârmei; 4) În cazul în care diametrul sârmei este mai mic de 2 mm sectiunile se pot înnegri. Pe desenele de executie se indica: diametrul sârmei, pasul arcului, lungimea arcului în stare libera, diametrul interior sau exterior al arcului, diametrul mediu al arcului, diametrul maxim al tijei de ghidare sau diametrul minim al bucsei de ghidare, diagrama de sarcina, alte date cu parametri functionali ai arcului înscrise într-un tabel cu dimensiunile date în fig.11.21. Tot în aceasta figura este reprezentat un arc cilindric elicoidal de compresiune.

10015

mmspirespire

45

69

(88)

20

Lungimea desfasurata

15

Nr. total de spireNr. de spire activeSensul înfasurarii

Ø 40Ø45

Ø 5

8

Inf.

τ1= 23,8 daN/ mm2

1060

20

τ2 = 52,8 daN/ mm2

7,5

dr.6

48 daN

22 daN

Fig.11.21

Aplicatii propuse spre rezolvare 1. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub M6, necesara prinderii celor doua

elemente prezentate în fig. 11.22. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: • surub cu cap înecat crestat M6 (STAS3954-87): b = 38 mm, l = 40, 45, 50.

Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.

Page 88: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 88

Fig.11.22

2. Sa se reprezinte la scara, asamblarea cu surub M8, necesara prinderii elementelor prezentate în fig.11.23. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: • surub cu cap cilindric si locas hexagonal M8 (STAS 5144-80): D = 13 mm, k = 8 mm, b = 22mm, l = 30, 35, 40,...

Restul elementelor dimensionale vor fi aproximate conform figurii sau alese corespunzator cerintelor de proiectare.

Fig.11.23

3. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu surub cu cap hexagonal, saiba Grower si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate în fig.11.24. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: • surub cu cap hexagonal M10 (STAS 4272-89): b = 26 mm, s = 17 mm, D = 18,7 mm, k = 7 mm, l = 35,40,45,... • saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 15,2 mm, g = 2,5 mm • piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 17 mm, D = 18,7 mm, m = 8mm.

850

60

4

8 4

15

Page 89: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

89

Fig.11.24

4. Sa se reprezinte, la scara, asamblarea cu prezon M12, saiba Grower si piulita hexagonala necesara prinderii celor trei elemente prezentate în fig.11.25. Elementele dimensionale necesare reprezentarii sunt: • prezon M 12 (STAS 4551-80): e = 12 mm, b = 30 mm, l = 35, 40, 45, ... • saiba Grower (SR 7666-2:1994): d2 = 18,2 mm, g = 3 mm • piulita hexagonala (STAS 4071-89): s = 19 mm, D = 20,9 mm, m = 10 mm

Fig.11.25

5. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.26, completat cu reprezentarea sectiunii laterale.

Fig.11.26

20 10 20

Ø30 Ø

50

Ø90 Ø

110

155

1032

A

A

M36

Page 90: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 90

6. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.27, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.

Fig.11.27

7. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.28, completat cu reprezentarea sectiunii

laterale.

Fig.11.28

8. Sa se reprezinte corect ansamblul din fig11.29, completat cu reprezentarea sectiunii laterale.

Fig.11.29

A

A

A

A

Page 91: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

91

CAPITOLUL 12

ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE

12.1.Reprezentarea si cotarea arborilor Arborii sunt organe de masini cu miscare de rotatie care servesc la transmiterea miscarii si a puterii mecanice. În majoritatea cazurilor, arborii au si rolul de a mentine pozitia axei de rotatie a elementelor cu care sunt asamblati: roti, cuplaje. Clasificarea arborilor se poate face dupa forma si dupa prelucrarea exterioara, astfel: 1) dupa forma: • drepti; • cotiti. În ambele cazuri, arborii putând fi: • cu sectiune cilindrica; • cu sectiune conica. 2) dupa prelucrarea exterioara: • netezi; • canelati; În figura 12.1 sunt reprezentate partile componente ale unui arbore, si anume: • corpul; • partile de sprijin în lagare (fusuri); • partile de montare a pieselor sustinute (parti de calare).

corp

fus parti de calare

fus

Fig.12.1

Fusurile pot avea forma cilindrica sau conica dupa cum se poate observa în figura 12.2 (a – fus cilindric; b si c – fus conic).

tx45°Ra3,2Ra3,2

1:10

tx45°

1:10

Ra3,2

a) b) c)

d

L

d1

fL1 l3

L2

d2 d3d1

L1

L2

Fig.12.2

Page 92: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

92

În general, arborii au sectiuni transversale variabile, trecerea de la o sectiune la alta facându-se prin racordari a caror raze sunt standardizate. În reprezentarea si cotarea unui arbore trebuie sa se tina cont de urmatoarele indicatii: • pentru canalele de pana în sectiune transversala, trebuie sa se faca sectiuni propriu-zise; • detalii pentru unele parti componente, astfel încât sa rezulte toate elementele necesare executie i; • cotarea trebuie sa se faca în conformitate cu tehnologia de prelucrare. Toate aceste indicatii se regasesc în figura 12.3, unde este reprezentat si cotat un arbore drept.

Ø14 3

45°

R1

R0,5

Ra6,3Ra0,8

Ra6,3

Ra0,8 Ra0,8

Ra6,3

Ra6,3

A5:1

A

4

2022

4

4

Ø16

M18M8

3R0,5

R0,5

R1,5

9832413

10

46

Ø20

Ø22

Ø24

Ø26

m6

Ø38

Ø24

m7 Ø

20

17

28213

52

155

74

68

Fig 12.3

12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor Osiile sunt organe de masini care au drept scop sustinerea pe ele a diferitelor piese care se rotesc liber sau împreuna cu acestea, netransmitând momente de torsiune. În figura 12.4 este reprezentata si cotata o osie.

Page 93: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

93

1,5x45°

M6

Ø5

2

741

68Ø

28

17 3490°

34

Fig. 12.4

12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea rotilor dintate

12.3.1. Generalitati Rotile dintate sunt organe de masini formate din corpuri de rotatie care au dantura

exterioara sau interioara cu rol de a transmite miscarea de rotatie de la un arbore conducator la un arbore condus cu raport de transmitere constant sau variabil. Clasificarea rotilor dintate se face dupa forma suprafetei de rostogolire, dupa forma si directia flancului dintilor si dupa forma profilului dintelui, astfel: 1) dupa forma suprafetei de rostogolire: • roti dintate cilindrice (fig.12.5.a); • roti dintate conice (fig.12.5.b); • roti dintate hipoide; • roti dintate melcate (fig.12.5.c).

a b c

Fig.12.5 2) dupa forma si directia flancului dintilor:

• roti dintate cu dinti drepti; • roti dintate cu dinti înclinati; • roti dintate cu dinti curbi; • roti dintate cu dinti în V; • roti dintate cu dinti în Z; • roti dintate cu dinti în W. 3) dupa forma profilului dintelui: • roti dintate cu dantura în evolventa; • roti dintate cu dantura cicloida; • roti dintate cu dantura sfera.

Page 94: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

94

12.3.2.Elementele geometrice ale danturii Elementele danturii standardizate conform STAS 915-81 sunt (fig.12.6): • cercul de cap (de vârf - Da) – este cercul care limiteaza dintii la vârf si care se obtine prin intersectia cilindrului de vârf cu un plan frontal.

)2z(mD a += , unde: m – modulul danturii si z – numarul de dinti; • cercul de divizare (Dd) – este de referinta pentru masurarea parametrilor geometrici.

mzD d = ; • cercul de picior (de fund – Df) - este cercul care limiteaza dintii la baza si care se obtine prin intersectia cilindrului de fund cu un plan frontal.

)5,2z(mD f −= ; • cercul de baza (db) – este cercul pe care ruleaza dreapta generatoare a profilului în evolventa;

α= cosDD db ; • înaltimea capului dintelui (ha = a) – este zona cuprinsa între cercul de cap si cercul de divizare.

mh a = ; • înaltimea piciorului dintelui (hf = b) – este zona cuprinsa între cercul de picior si cercul de divizare.

m25,1h f = ; • înaltimea totala a dintelui (h) – este distanta masurata între cercul de cap si cercul de picior.

fa hhh += ; • grosimea dintelui (sd) – este arcul masurat pe cercul de divizare.

2/psd = • marimea golului (td = sg) – este arcul masurat pe cercul de divizare între doi dinti

alaturati. 2/pt d =

• modulul (m) – este portiunea din diametrul de divizare ce revine unui dinte. z/Dm d= ;

• pasul danturii (p) – este lungimea arcului masurata pe cercul de divizare între doua flancuri consecutive.

Fig.12.6

Page 95: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

95

12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate Rotile dintate se reprezinta conform STAS 734-82 tinând cont de urmatoarele reguli: 1) În cazul sectiunii longitudinale se considera ca sectiunea se face prin golul a doi dinti opusi indiferent de tipul rotii. 2) Vârful dintelui se reprezinta cu linie continua groasa atât în vedere cât si în sectiune. 3) Cercul de divizare se reprezinta cu linie punct subtire atât în vedere cât si în sectiune. 4) Piciorul dintelui se reprezinta cu linie continua groasa numai în sectiune. 5) Orientarea danturii se indica numai daca este cazul si numai în cazul reprezentarii rotii în vedere, cu ajutorul simbolurilor corespunzatoare realizate cu linie subtire. 6) Daca roata este solidara cu arborele atunci se reprezinta numai în vedere. La o roata dintata cilindrica se coteaza, conform STAS 5013-82: diametrul de cap, diametrul alezajului, latimea danturii, raza de racordare sau tesitura muchiilor suprafetelor de cap, tolerantele depozitie, orientarea danturii, rugozitatea alezajului, a suprafetei de cap si de picior, iar daca este reprezentat si diametrul de picior se coteaza si acesta. În fig.12.7 este reprezentata o roata dintata cilindrica.

1,6

Ø55

H7

31

2x45°

Ø12

0 h9

3,2

3,2

3,2

3,2R2

Ø54

H5

4±0,25

Fig.12.7

La o roata dintata conica se coteaza, conform STAS 5013-82, toate elementele amintite la rotile dintate cilindrice la care se mai adauga urmatoarele: lungimea generatoarei conului de divizare, distanta de la baza functionala la vârful conului de divizare.

Elementele necesare unei reprezentari corecte a unei roti se vor trece într-un tabel amplasat în coltul din dreapta sus a formatului pe care este desenata roata (tab.12.1).

30

115

20 (

max

)

2 0

INDICATOR

7 (m

in)

20

Tab.12.1

Page 96: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

96

În fig.12.8 este reprezentata o roata dintata conica.

Fig.12.8

12.4. Reprezentarea angrenajelor Angrenajul reprezinta un mecanism dintat format din doua roti dintate mobile în jurul a doua axe în pozitie relativa invariabila, care transmit miscarea prin intermediul dintilor aflati în contact succesiv. Clasificarea angrenajelor se face astfel: 1) dupa pozitia relativa a axelor arborilor: • angrenaje paralele;

• angrenaje concurente; • angrenaje încrucisate (cu axe ce nu sunt cuprinse în acelasi plan). 2) dupa forma suprafetelor de rostogolire: • angrenaje cilindrice (fig.12.9.a) – transmit miscarea de rotatie între arbori paraleli; • angrenaje conice (fig.12.9.b) – transmit miscarea de rotatie între arbori ale caror axe

se intersecteaza; • angrenaje hipoide; • angrenaje melcate (fig.12.9.c). 3) dupa pozitia danturii rotilor dintate: • angrenaje exterioare; • angrenaje interioare;

Page 97: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

97

a b c

Fig.12.9

4) dupa forma dintilor: • angrenaje cu dinti drepti; • angrenaje cu dinti curbi; • angrenaje cu dinti înclinati; • angrenaje cu dinti în V; • angrenaje cu dinti în Z; • angrenaje cu dinti în W. Angrenarea între doua roti este posibila numai daca au acelasi modul, deci acelasi pas. Angrenarea se considera ca se face pe suprafata de divizare a celor doua roti, deci în

reprezentarea angrenajului cei doi dinti care vin în contact au acelasi diametru de divizare. Reprezentarea angrenajelor se face conform STAS 734-82 tinând cont de urmatoarele

reguli: 1) În sectiune, în zona de angrenare se considera ca dintele rotii conduse este acoperit de dintele rotii conducatoare si de aceea se reprezinta cu linie întrerupta.

2) În cazul angrenajelor conice, generatoarele suprafetei de rostogolire se prelungesc pâna intersecteaza axa de simetrie a rotii.

3) Orientarea danturii se indica doar pe una din rotile care formeaza angrenajul. 4) Cotarea angrenajelor pune în evidenta distanta dintre axele rotilor si unghiul dintre

axe în cazul angrenajelor conice.

Fig.12.10

Page 98: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

98

Fig.12.11

Fig.12.12

În fig.12.10 este prezenat un angrenaj cilindric exterior, în fig.12.11 este prezentat un angrenaj conic iar în fig.12.12 este prezentat un angrenaj melcat.

Page 99: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

99

12.5. Reprezentarea lagarelor

12.5.1. Generalitati Lagarele sunt organe de masini întrebuintate pentru rezemare sau ghidare, având rolul de a prelua si transmite sarcinile asupra batiului masinii sau carcasei în care sunt montate.

Clasificarea lagarelor se face dupa natura fortelor de frecare si dupa directia fortei principale care actioneaza asupra lagarelor: 1) dupa natura fortei de frecare: • lagare de alunecare; • lagare de rostogolire. 2) dupa directia fortei principale: • lagare radiale; • lagare axiale; • lagare radial-axiale.

12.5.2. Lagare cu alunecare În acest caz, fusul arborelui sau osiei se reazema nemijlocit pe suprafata interioara a lagarului. Lagarele cu alunecare pot fi : radiale sau axiale.

Lagarele radiale se pot realiza direct în corpul masinii sau ca ansambluri separate. La acest tip de lagar arborele se sprijina pe o bucsa cu rol de cuzinet. În fig. 12.13 este reprezentat un exemplu de lagar cu capac realizat ca subansamblu cu

urmatoarele parti componente: 1 – corp prevazut cu talpa de prindere; 2 – bucsa.

Fig.12. 13

Page 100: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

100

Bucsele pentru lagarele cu alunecare se pot clasifica dupa: 1) grosimea peretilor:

• cu pereti subtiri; • cu pereti grosi. 2) dupa forma lor: • bucse lise: tip A, B, C , D, E (tip A - fig.12.14.a); • bucse cu guler: tip G, H, I( tipG – fig.12.14.b); Sageata y arata sensul de introducere a bucsei în alezaj la montare. 3) dupa starea de livrare: • bucse finite; • bucse semifinite.

b

f2

l

15°

d1

f 3

f1

a

f3

d

f3

f 3

y

STAS 7446-66Degajare A

f 1

b

15°l

y

Fig.12.14

12.5.3. Lagare cu rostogolire Lagarele cu rostogolire sunt utilizate în constructia de masini mai mult decât cele cu

alunecare datorita avantajelor pe care le au: • gabarit redus; • mare siguranta în exploatare; • consum mic de lubrifianti. Elementul principal al lagarelor cu rostogolire îl constituie rulmentul. Rulmentii, sunt formati din doua inele sau saibe între care se gasesc un numar mare de

corpuri de rostogolire. Inele se regasesc la rulmentii radiali-axiali, iar saibele se regasesc la rulmentii axiali.

Rulmentii se pot clasifica astfel: 1) dupa directia sarcinii principale: • rulmenti radiali; • rulmenti radial-axiali; • rulmenti axiali. 2) dupa forma corpurilor de rulare (rostogolire): • bile; • role cilindrice; • role conice; • role butoi.

Page 101: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

101

3) dupa preluarea axului: • fix; • oscilant. 4) dupa numarul rândurilor corpurilor de rulare (rostogolire): • 1, 2, 3, 4. În fig. 12.15.a este reprezentat un rulment radial cu bile pe un rând; în fig 12.15.b este

reprezentat un rulment radial-axial cu role pe un rând; în fig. 12.15.c este reprezentat un rulment radial-axial cu role conice pe un rând de role.

Exemplu de notare: 1) Rulment 6004 SR 3041 – rulment radial cu bile pe un rând cu dimensiunile: d = 40

mm, D = 68 mm, B = 15 mm. 2) Rulment 7002 SR 7416-2 – rulment radial-axial cu bile pe un rând cu dimensiunile:

d = 30 mm, D = 55 mm, B = 13 mm. 3) Rulment 30208A SR 3920 – rulment radial-axial cu role conice pe un rând cu

dimensiunile: d = 40 mm, D = 80 mm, t = 19,75 mm, B = 18 mm, c = 16 mm.

D d

B

D d

B

t

B

d D

c

a b c

Fig. 12.15

Aplicatii propuse spre rezolvare Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse în capitolul 14.

Page 102: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 102

CAPITOLUL 13

ELEMENTE DE ETANSARE

13.1. Generalitati Elementele de etansare reprezinta ansambluri de organe de masini utilizate pentru închiderea ermetica a unui spatiu, separarea a doua sau mai multe spatii, protectia unor spatii cu lubrefianti.

Functionarea corespunzatoare a dispozitivelor de etansare influenteaza fiabilitatea mecanismelor si masinilor în care sunt montate.

Etansarea se poate face cu sau fara garnituri. În cazul în care se folosesc garnituri, acestea pot fi din: pâsla, azbest, cauciuc, cupru, clingherit.

Clasificarea dispozitivelor de etansare se face conform STAS 6984 – 85 astfel: 1) dupa structura: • etansari cu contact direct; • etansari cu contact cu element intermediar; • etansari fara contact (cu joc garantat). 2) dupa cinematica îmbinarii de etansare: • etansari fixe; • etansari mobile. 3) dupa forma suprafetelor de etansare: • etansari cu suprafete de etansare plane; • etansari cu suprafete de etansare cilindrice exterioare (tije, arbori) si interioare

(alezaje); • etansari cu suprafete de etansare conice; • etansari cu suprafete de etansare sferice. 4) dupa directia deformarii elementului de etansare: • etansare radiala; • etansare axiala. 5) dupa materialul elementului de etansare: • etansari cu elemente de etansare metalice; • etansari cu elemente de etansare nemetalice cu forma proprie si fara forma proprie; • etansari cu elemente de etansare compusa. 6) dupa forma elementului de etansare: • etansari cu elemente de etansare plate; • etansari cu elemente de etansare inelare; • etansari cu diafragme.

Page 103: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

103

13.2. Etansari cu contact direct Acest tip de etansare se poate realiza atât între suprafete plane (fig.13.1) cât si între

suprafete conice sau cilindrice.

Fig.13.1

13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar

În acest caz, etansarea se realizeaza prin strângerea garniturii între suprafetele de etansare. Garniturile pot fi de forma rotunda – inele O (fig.13.2.a) sau inelara plata (fig.13.2.b).

d

d

Dd

b

a b Fig.13.2

13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie

Inelul de pâsla (fig.13.3.b)se foloseste pentru etansarea lagarelor lubrifiate cu unsori, iar etansarile sunt standardizate conform STAS 6577 – 70.

Manseta de rotatie (Simmering – fig. 14.3.a) este folosita pentru etansarea lagarelor lubrifiate cu ulei, iar etansarile sunt standardizate conform STAS 7950/2 – 87.

b

d

h

D D

d

a b

Fig.13.3 Aplicatii propuse spre rezolvare

Temele propuse la acest capitol sunt cuprinse în capitolul 14.

Page 104: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

104

CAPITOLUL 14

APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI

1. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 14.1 completat cu elementele pozitionate.

96

8

7

3

1

4

5

2 10

Fig. 14.1

Page 105: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

105

1- Angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dinti drepti; 2 – Roata dintata cilindrica I; 3 – Pinion dintr-o bucata cu axul; 4 – Asamblare cu caneluri; 5 – Asamblare cu pana paralela; 6 – Rulment radial cu bile; 7 – Rulment radial-axial cu role conice; 8 – Manseta de rotatie (Simmering); 9 – Asamblare cu prezon, piulita hexagonala si saiba plata; 10 – Roata cilindrica II.

2. Sa se reprezinte ansamblul din fig. 15.2 completat cu elementele pozitionate. 1 – Angrenaj cilindric; 2 – Pinion cilindric cu dinti drepti dintr-o bucata cu axul; 3 – Roata dintata cilindrica; 4 – Asamblare cu pana paralela; 5 – Rulment radial cu bile; 6 – Rulment radial-axial cu role conice; 7 – Inel de pâsla; 8 – Manseta de rotatie (Simmering); 9 – asamblare surub si saiba Grower.

Page 106: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic

106

5

6

8

3

4

1

6

9

2

7

5

Fig.14.2

Page 107: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 104

BIBLIOGRAFIE 1. Abrudan, O., Tomescu, L. – Desen tehnic. Reprezentarea corpurilor geometrice, Editura

Semne, Bucuresti, 2000. 2. Aldea, S., Simion, I. – Desen si grafica pe calculator, Editura Bren, Bucuresti, 2000. 3. Alexandru, V., Baroiu, N., Abrudan, O., Bejenaru, S., Simionica, M. – Aplicatii de

geometrie descriptiva si desen, Editura Academica, Galati, 2005. 4. Alexandru, V., Bejenaru, S., Baroiu, N. – Grafica asistata de calculator, Editura Fundatiei

Universitare „Dunarea de Jos“, Galati, 2002. 5. Alexandru, V., s.a. – Geometrie descriptiva si desen – Partea I – Curs si aplicatii,

Universitatea din Galati, 1982. 6. Andrei, L., Andrei, G. – Grafica inginereasca asistata de calculator, Editura Didactica si

Pedagogica, Bucuresti, 2005. 7. Crudu, I., s.a. – Atlas – Reductoare cu roti dintate, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1981. 8. Dale, C., s.a. – Desen tehnic industrial pentru constructii de masini, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1990. 9. Enache, I., s.a. – Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1982. 10. Gheorghe, D. – Control dimensional, vol. I, Universitatea din Galati, 1998. 11. Husein, Gh., s.a. – Desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975. 12. Ivanceanu, I, s.a. – Geometrie descriptiva si desen tehnic, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 1979. 13. Morarescu, A., Bejenaru, S. – Geometrie descriptiva si desen tehnic – Partea I, Editura

Academica, Galati, 2001. 14. Solea, D., s.a. – Geometrie descriptiva si desen tehnic – Îndrumar pentru lucrari

practice, Editura Mongabit, Galati, 2002. 15. Tarau, I. – Tolerante si masuratori tehnice, Universitatea din Galati, 1982. 16. Vasilescu, E., s.a. – Desen tehnic industrial. Elemente de proiectare, Editura Tehnica,

Bucuresti, 1995. *** Catalogul standardelor române 2005, Editura Tehnica, Bucuresti. *** Desene tehnice – Colectie de standarde, Editura Tehnica, Bucuresti, 1996. *** Organe de masini – Colectie de standarde. *** Standarde de desen tehnic, seria U

Page 108: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 105

CUPRINS CAPITOLUL 1 – DISPUNEREA PROIECTIILOR 1.1. Reguli generale 1.2. Metode de dispunere a proiectiilor 1.3. Exceptii de la dispunerea normala a proiectiilor

CAPITOLUL 2 – VEDERI, SECTIUNI, RUPTURI 2.1. Reprezentarea vederilor 2.1.1. Generalitati 2.1.2. Clasificarea vederilor 2.1.3. Reguli pentru reprezentarea vederilor 2.2. Reprezentarea sectiunilor 2.2.1. Generalitati 2.2.2. Reguli de reprezentare a sectiunilor 2.2.3. Reguli de hasurare 2.3. Reprezentarea rupturilor

CAPITOLUL 3 – COTAREA DESENELOR TEHNICE 3.1. Generalitati 3.2. Elementele cotarii 3.3. Înscrierea valorilor cotelor 3.4. Reguli generale de cotare 3.5. Sisteme de cotare 3.6. Reguli speciale de cotare

CAPITOLUL 4 – REPREZENTAREA FILETELOR SI FLANSELOR 4.1. Reprezentarea, cotarea si notarea filetelor 4.1.1. Generalitati 4.1.2. Reprezentarea filetelor 4.1.3. Cotarea si notarea filetelor 4.2. Reprezentarea si cotarea flanselor 4.2.1. Generalitati 4.2.2. Reguli de reprezentare si cotare 4.2.3. Reprezentarea si cotarea principalelor tipuri de flanse

CAPITOLUL 5 – INDICAREA STARII SUPRAFETELOR 5.1. Generalitati 5.2. Notarea starii suprafetelor 5.3. Reguli de înscriere a starii suprafetei 5.4. Notarea tratamentelor termice

CAPITOLUL 6 – NOTAREA ABATERILOR DIMENSIONALE

Page 109: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 106

6.1. Generalitati 6.2. Jocuri, strângeri, ajustaje 6.3. Înscrierea pe desen a tolerantelor la dimensiuni liniare si unghiulare CAPITOLUL 7 – ÎNSCRIEREA TOLERANTELOR GEOMETRICE 7.1. Generalitati 7.2. Simbolizarea tolerantelor geometrice 7.3. Reguli privind înscrierea pe desen a tolerantelor geometrice 7.4. Indicarea elementului tolerat 7.5. Indicarea bazei de referinta

CAPITOLUL 8 – ÎNTOCMIREA DESENULUI DE PIESA 8.1. Generalitati 8.2. Întocmirea schitei 8.3. Întocmirea desenului la scara

CAPITOLUL 9 – DESENUL DE ANSAMBLU 9.1. Generalitati 9.2. Reguli de reprezentare 9.3. Pozitionarea elementelor componente 9.4. Cotarea desenului de ansamblu 9.5. Tabelul de componenta

CAPITOLUL 10 – ASAMBLARI NEDEMONTABILE 10.1. Generalitati 10.2. Asamblari prin nituire 10.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea niturilor 10.2.2. Reprezentarea asamblarilor nituite 10.3. Asamblari prin sudare

CAPITOLUL 11 – ASAMBLARI DEMONTABILE 11.1. Generalitati 11.2. Asamblari prin filet 11.2.1. Reprezentarea, notarea si cotarea organelor de asamblare 11.2.1.1. Reprezentarea, notarea si cotarea suruburilor 11.2.1.2. Reprezentarea, notarea si cotarea prezoanelor 11.2.1.3. Reprezentarea, notarea si cotarea stifturilor filetate 11.2.1.4. Reprezentarea, notarea si cotarea piulitelor 11.2.1.5. Reprezentarea, notarea si cotarea saibelor 11.2.1.6. Reprezentarea, notarea si cotarea splinturilor 11.2.2. Reprezentarea asamblarilor filetate 11.3. Asamblari cu pene 11.3.1. Reprezentarea, notarea si cotarea penelor 11.3.2. Reprezentarea asamblarilor cu pene 11.4. Asamblari prin caneluri 11.4.1. Reprezentarea, notarea si cotarea arborilor si butucilor canelati 11.4.2. Reprezentarea asamblarilor prin caneluri 11.5. Asamblari elastice

CAPITOLUL 12 – ORGANE DE TRANSMITERE A PUTERII MECANICE 12.1. Reprezentarea si cotarea arborilor

Page 110: Curs Desen Tehnic

Desen tehnic 107

12.2. Reprezentarea si cotarea osiilor 12.3. Reprezentarea, notarea si cotarea rotilor dintate 12.3.1. Generalitati 12.3.2. Elementele geometrice ale danturii 12.3.3. Reprezentarea rotilor dintate 12.4. Reprezentarea angrenajelor 12.5. Reprezentarea lagarelor 12.5.1. Generalitati 12.5.2. Lagare cu alunecare 12.5.3. Lagare cu rostogolire CAPITOLUL 13 – ELEMENTE DE ETANSARE 13.1. Generalitati 13.2. Etansari cu contact direct 13.3. Etansari fixe cu contact cu element intermediar 13.4. Etansari mobile cu contact pentru miscari de rotatie

CAPITOLUL 14 – APLICATII LA ASAMBLARI, LAGARE SI ETANSARI BIBLIOGRAFIE