LUPTA CONTRA INCENDIILOR LA BORDUL NAVELOR

Cuprins:

Capitolul I Siguranţa şi principiile luptei împotriva incendiilor la nave 2Capitolul II Prevenirea incendiilor la bordul navelor 4 Capitolul III Pericolul de incendiu la navă, evaluarea riscului 8Capitolul IV Protecţia împotriva focului 15Capitolul V Sisteme de detecţie a incendiilor 17Capitolul VI Substanţe stingătoare 19Capitolul VII Lupta pentru combaterea incendiilor la nave 21Capitolul VIII Echipamente de protecţie folosite la stingerea incendiilor 28Capitolul IX Metode de luptă contra incendiilor. Organizarea echipajului 31Capitolul X Stingerea incendiilor 37

Anexă 48

2

Prin lucrarea de faţă ne propunem să oferim un instrument ajutător, care să furnizeze personalului românesc ce lucrează la bordul navelor din flota maritimă internaţională, o serie de informaţii şi abilităţi menite să ajute la abordarea corectă şi competentă a unor situaţii de urgenţă

care implică focul, atunci când nava se află în diverse situaţii, respectiv marş, staţionare la ancoră, legată la cheu în port sau în şantier.

În spiritul Convenţiilor STCW şi SOLAS, prin prezentul suport de curs, se încearcă o pătrundere mai intimă în ceea ce generic am putea numi ,,calificarea şi competenţa” în modul de organizare, tactică şi comandă (conducere) pentru prevenirea apariţiei incendiilor la bord şi a combaterii cu succes a acestora în cazul în care ele s-au produs.

În cuprinsul acestui material se încearcă sporirea interesului şi pătrunderea mai iscoditoare în chimia şi modul de producere a focului, a factorilor care favorizează apariţia şi propagarea lui, precum şi a mijloacelor prin care se poate face anihilarea şi limitarea pagubelor, cu accent principal pe:

Proceduri referitoare la prevenirea şi combatere a incendiilor la bordul principalelor tipuri de nave, în condiţii de navigaţie, operare la cheu sau terminal, în port sau în şantier cu accent special pe organizare, tactică şi comandă

Folosirea principalelor mijloace de stingere, efectul asupra stabilităţii navei în cazul utilizării apei

Comunicaţiile şi coordonarea pe timpul operaţiunilor de combatere a incendiilor Controlul sistemelor electrice şi de combustibil Controlul ventilaţiei, inclusiv a dispozitivele de obturare şi de evacuare a fumului Riscurile de proces în combaterea incendiilor (distilarea uscată, reacţiile chimice, focul din

colectoarele căldarilor sau manifoldurile motoarelor navale) Combaterea incendiilor în condiţiile transportului mărfurilor periculoase Precauţii pentru evitarea incendiilor şi riscurilor asociate depozitării şi manipulării

materialelor combustibile Evaluarea riscului, Proceduri de coordonare cu pompierii de la ţărm.

3

Capitolul I - Siguranţa şi principiile luptei împotriva incendiilor la nave

Obiectivele siguranţei contra incendiilor conform SOLAS (Cap. III – 2 Reg. 2): Prevenirea apariţiei incendiului şi a exploziei Reducerea pericolului pentru viaţă Reducerea pericolului de avarie pentru marfă şi mediu Localizarea, controlul şi suprimarea incendiului în compartimentul unde acesta s-a produs Asigurarea căilor de evacuare rapidă în caz de urgenţă pentru pasageri şi echipaj

1.0 Teoria focului. Incendiu la bordFocul este rezultanta reacţiei chimice a interacţiunii simultane a unui material combustibil, combinat într-o anumită proporţie cu oxigenul atmosferic şi o sursă de căldură. Această teorie este ilustrată printr-un triunghi al focului, precum în desenul alăturat şi prezintă totodată soluţiile optime de prevenire dar şi combatere, după cum urmează:

Dacă un element din cele trei care formează triunghiul lipseşte, focul nu se iniţiază. Dacă în timpul arderii, se elimină unul din cele trei elemente, focul se stinge.

Combustibil - orice material solid, lichid sau gaz, care emite vapori inflamabili ce se aprind şi ard.Oxigen – al doilea gaz ca şi prezenţă în aerul atmosferic, cca 20,9% Căldură – o temperatură suficient de ridicată pentru a declanşa aprinderea.

Prin urmare, teoria triunghiului focului oferă soluţia optimă de prevenire şi combatere aşa cum este ilustrat mai sus, în timp ce grija cea mai mare în combaterea focului trebuie să se canalizeze pe cel puţin una dintre direcţiile:

Limitarea focului prin împiedicarea aprinderii materialelor combustibile care încă nu sunt implicate în reacţie

Răcirea materialelor combustibile care ard Înăbuşirea focului prin sistarea sursei de oxigen.

1.1 Fazele incendiului Faza de declanşare a aprinderii (1) Faza de dezvoltare (2) Faza apariţiei focului (3) Faza de extindere (4)

4

oxigen

combustibil

căldură

Prevenire

Focul nu se produce dacă un singur element al triunghiului focului lipseşte

Stingere

Focul se stinge dacă se înlătură un element al triunghiului focului sau se întrerupe legătura lanţului chimic al reacţie

Succesul combaterii focului stă aproape întotdeauna în acţiunea decisă şi competentă asupra acestuia, pe perioada de aprindere sau cel puţin înaintea fazei 3.

5

Dezvoltarea incendiuluiDe regulă focul se dezvoltă rapid pe verticală ascendent (secunde), mai lent pe orizontală (minute) şi foarte lent descendent (ore) 1.1 Modul de propagare a focului Ca şi în cazul căldurii, focul se propagă prin conducţie, convecţie şi radiaţie. O importanţă deosebită trebuie acordată supravegherii compartimentelor adiacente, pentru că datorită unuia dintre modurile de propagare sus menţionaţi, pot apărea focare de incendiu în acestea fără contact direct cu sursa primară.

1.2 Clase de foc Atunci când avem de-a face cu un incendiu la bord este foarte important să recunoaştem tipul său (clasa de foc) pentru că în funcţie de acest lucru incendiul trebuie atacat diferit şi cu mijloace de stingere şi protecţie corespunzătoare, uneori fiecărui tip de foc în parte. În cele de mai jos, sunt prezentate clasele de foc conform celor două standarde European ISO (International Organization for Standardization) şi respectiv American NFPA (National Fire Protection Association)

6

A

-

A

B

C

D

ISO 3941/EN2 NFPA 10

A

B

C

D

KIncendii în bucătării şi restaurante

Incendii de metale combustibile(magneziu, zirconiu, titaniu, potasiu, sodiu)

Incendii de natură electrică

Lichide inflamabile (ţiţei, petrol rafinat)Gaze inflamabile (metan, butan,propan)

Solide combustibile (cărbune, lemn plastic)

Capitolul II - Prevenirea incendiilor la bordul navelor – toate navele

Grija pentru prevenirea incendiilor trebuie să constituie o preocupare curentă a vieţii la bordul navelor. Orice persoană care descoperă un focar de incendiu sau unul pe cale să se producă, trebuie să raporteze de urgenţă acest lucru prin mijloacele existente la navă: direct, telefon, dispozitiv de alarmare. Fumul, mirosul specific, temperaturile anormale, scurgerile din tubulaturi, constituie factori de alarmare ce nu trebuie neglijaţi, nesupravegheaţi sau neraportaţi.

1.0 Temperatura de autoaprindereEste temperatura la care un material combustibil emite vapori inflamabil, capabili să se aprindă fără aportul unei surse de aprindere exterioară. De exemplu, în cazul acetonei, temperatura de autoaprindere este de 465°C. Procesul de autoaprindere se întâlneşte cel mai frecvent atunci când combustibilul foarte fin pulverizat este orientat către o suprafaţă cu temperatură ridicată (cazul spargerii tuburilor de înaltă presiune din instalaţia de alimentare cu combustibil sau ungere a motoarelor cu ardere internă) şi care se soldează adeseori cu incendii de mari dimensiuni şi pagube foarte mari. 1.1 Punctul de aprindere (flash point)Reprezintă temperatura la care materialul combustibil eliberează suficienţi vapori care se aprind atunci când intervine o sursă externă de aprindere. Reluând exemplul acetonei, punctul de aprindere al acesteia este de 21°C.

1.2 Parametrii LEL Aşa după cum deja s-a arătat, pentru a exista pericolul focului, proporţia (concentraţia) de gazeinflamabile din aer poate avea valori diferite pentru diversele tipuri de materiale combustibile.

Concentraţia minimă de gaze combustibile sau vapori necesară aprinderii în aer este definită ca fiind Limita Inferioară de Explozie pentru acel gaz [Lower Explosive Limit (LEL)]. Sub această limită, amestecul este prea sărac pentru a se aprinde.

Concentraţia maximă de gas sau vapori care pot susţine arderea în aer este definită Limita Superioară de Explozie [Upper Explosive Limit (UEL)]. Deasupra acestei limite, amestecul este prea bogat pentru a arde. Intervalul cuprins între LEL şi UEL se defineşte ca fiind domeniul de inflamabilitate.

Concluzionând, existenţa sau lipsa pericolului aprinderii materialelor combustibile gaze sau vaporisunt date de nivelul concentraţiei în aer [%], acesta fiind diferit funcţie de natura materialului combustibilului, aşa după cum vom exemplifica mai jos:

LEL UEL LEL UELAcetonă 2,6 13,0 Etanol 3,3 19,0Acetilenă 2,5 100,0 Gazolină 1,2 7,1Benzen 1,3 7,9 Metan 5,0 15,0Butan 1,8 8,4 Metanol 6,7 36,0

7

100% vol

Amestec prea bogat pentru a susţine arderea

Amestec inflamabil

Amestec prea sărac pentru a se aprinde

UEL

LEL

0% vol

1.3 Aprinderea spontană O serie de materiale cum ar fi cârpele sau rumeguşul îmbibate cu petrol sau cu materiale chimice inflamabile sunt vulnerabile şi se pot aprinde spontan. Oxidarea lentă produce căldură şi după o perioadă de timp, substanţele respective pot atinge temperatura de autoaprindere. Riscul aprinderii spontane este mai scăzut în cazul produselor petroliere decât în cazul uleiurilor vegetale dar totuşi el nu este de neglijat. Unele chimicale utilizate în tratamentul aplicat cazanelor navale sunt de asemenea agenţi oxidanţi care, deşi în stare diluată, sunt uneori capabili de aprindere spontană, dacă circumstanţele le permit să ajungă în stare de vapori. Păstrarea curăţeniei şi a ordinii sunt armele cele mai redutabile împotriva aprinderii spontane. Magaziile pentru depozitarea vopselei şi diluanţilor, camera pompelor de marfă, spaţiile închise, trebuie păstrate cât mai curat posibil şi libere de reziduuri de hidrocarburi şi alte substanţe în timp ce acumularea de lichide inflamabile trebuie să fie evitată în oricare parte a navei.În special în spaţiile unde sunt amplasate maşinile şi pompele de marfă, santinele şi panourile punţilor trebuie să fie păstrate curate iar tăvile de colectare trebuiesc golite şi curăţate regulat.

1.4 Materialele din bumbac şi cârpele de şters neutilizate Trebuie păstrate în stare uscată şi protejate împotriva contaminării cu hidrocarburi sau apă şi pe cât posibil depozitate în spaţii răcoroase şi întotdeauna departe de surse de încălzire. Aceste materiale nu trebuie păstrate în compartimentele de depozitare a vopselurilor sau în camera pompelor de marfă ci în compartimente separate, de regulă în butoaie sau cutii din tablă cu capac.

1.5 Materialele din bumbac şi cârpele de şters utilizate Dacă sunt înbibate cu petrol, lac, vopseluri, diluanţi trebuiesc stocate imediat după întrebuinţare în bidoane de tablă prevăzute cu capace cu închidere fermă. Hainele de lucru îmbibate cu astfel de produe inflamabile şi cârpele îmbibate şi introduse în buzunarele hainelor de lucru, favorizează riscul de autoaprindere şi pot cauza incendii.Hainele de lucru şi mănuşile puternic îmbibate cu produse uşor inflamabile, nu trebuie introduse în maşina de spălat până ce produsele respective nu sunt eliminate sau neutralizate.

1.6 Operaţiunile de bunkerare Bunkerarea şi toate operaţiunile de transfer de combustibil şi uleiuri trebuie supravegheate îndeaprope şi supervizate de ofiţerul responsabil. Valvulele şi liniile de bunkerare sau transfer care prezintă scăpări trebuie imediat etanşeizate şi totodată trebuie evitată această situaţie pe tot parcursul operaţiunii.

1.7 Opritori de flacără ( flame arrestor, flame screen)Sunt dispozitive care previn trecerea flăcării sau scânteilor şi se întâlnesc la coşurile de fum, la amortizoarele de sunet ale motoarelor, coşurilor căldărilor şi incineratoarelor, tubulaturilor de aerisire ale tancurilor de combustibili şi uleiuri şi trebuiesc menţinute în stare intactă şi curată.

1.8 Uşile rezistente la foc (fire doors) Trebuie să fie menţinute închise tot timpul. Este interzisă blocarea acestora în poziţia deschis. Teste de funcţionare se vor face în cadrul fiecărui fire drill şi rezultatele vor fi consemnate.

1.9 Fumatul Fumatul în următoarele locaţii este strict interzis: În cuşetă În compartimentele de încărcare şi depozitare a bateriilor, piturilor şi buteliilor de oxigen şi

acetilenă . În magaziile de marfă, cargotancuri, tancuri de balast, spaţii goale, camera pompelor, dublu fund În bucătării, camere de depozitare, cambuze, compartimente refrigerate

8

În compartimentul de maşini cu exceptia locurilor special destinate şi stabilite de către comandant de comun acord cu şeful mecanic

Pe culoarele din castelul navei În zona unde se face transfer de combustibili sau lubrifianţi În spaţii desemnate prin reguli portuare şi agreate de către comandant În orice spaţiu desemnat de către comandantul navei.

1.10 Lucrul cu flacără deschisă O atenţie deosebită trebuie acordată atunci când se execută lucrări de tip hot work la navă. În această situaţie toate compartimentele expuse şi spaţiile adiacente trebuie atent şi continuu monitorizate şi inspectate atunci când operaţiunile au fost finalizate. Pe parcursul operaţiunilor se va avea în vedere ca întreg echipamentul necesar pentru eventuala stingere să fie la îndemână pentru uz imediat. Întreaga lucrare de acest gen trebuie supusă unui proces de supervizare, cu respectarea prescripţiilor Codului ISM şi Sistemului de Management al Siguranţei.

1.11 Instalaţiile şi echipamentul electric Se interzice cu desăvârşire:

Utilizarea aparatelor electrice cu defecţiuni sau improvizaţii, Lasarea in circuit, fara supraveghere a aparatelor electrice de incalzire, Executarea lucrarilor la instalatia electrica de catre persoane neautorizate

1.12 BucătăriiAparatele electrice pentru prăjit în ulei (deep fat fryers) trebuie utilizate cu precauţie. De subliniatcă temperatura de autoaprindere a uleiului alimentar este relativ scăzută, între 300 şi 400°C şi este cu atât mai scăzută cu cât uleiul este mai folosit. Nu trebuie admisă utilizarea aparatelor electrice cu defecţiuni, improvizaţii sau care prezintă funcţionare instabilă.Sitele de la hote trebuie incluse într-un program de întreţinere periodică şi trebuie păstrate curate şi libere de grăsimi.

1.13 Nava în şantierToate precauţiile posibile trebuiesc luate împotriva incendiilor atunci când nava este în şantier. Toţi ofiţerii trebuie să cunoască modalităţile de solicitare a ajutorului şi asistenţei pe parcursul lucrului şi în afara acestuia.Dacă pompele de incendiu şi/sau instalaţia de stingere cu spumă sunt scoase din uz pe timpul andocării, trebuie avut în vedere ca nava să fie conectată la linia de stins incendiu de la mal iar dacă acest lucru nu e posibil, echipamente suficiente să fie la îndemână în orice moment pentru intervenţie.

1.14 Manuale de instruire Conform SOLAS Cap. III Regula 15, la bordul tuturor navelor trebuie să existe manuale de instruire la care orice persoană din echipaj să aibă acces şi care să cuprindă instrucţiuni clare asupra modului de utilizare a echipamentelor de siguranţă şi a procedurilor de urgenţă.

2.0 Prevenirea incendiilor - tancuri petroliere şi nave care transportă gazeAdiţional la locaţiile prezentate mai sus, fumatul în următoarele spaţii este interzis:

În exteriorul castelului navei. În timpul incărcării, descărcării, curăţării tancurilor, ventilării sau purjării, cu excepţia

fumoarelor special amenajate Interzicerea totală a fumatului pe navă poate fi impusă de către comandant

Toţi membrii de echipaj trebuie să ia la cunoştinţă faptul că pot fi sancţionaţi disciplinar datorită nesocotirii regulilor privind fumatul la bord.

9

Când nava se află în port, trebuie avute în vedere regulile locale privind fumatul şi lucrul cu flacăra deschisă. Acolo unde se permite fumatul, se vor amplasa marcaje clare care să certifice acest lucru.

2.1 Chibrituri şi brichete Pe tancuri, chibriturile si brichetele nu trebuie luate în afara zonei accomodation de către marinarii antrenaţi în lucrări.

2.2 Valvule cu închidere rapidă, acţionări mecanice de la distanţă şi stopuri de urgenţă ale pompelor Vor fi păstrate în perfectă stare, lunar trebuiesc efectuate teste de funcţionare iar rezultatele acestor teste vor fi înregistrate. Nu trebuie uitat că acestea se bucură de o atenţie deosebită din partea inspectorilor PSC.

2.3 Spiraie şi guri de ventilaţie din CM şi compartimente de căldari Trebuie menţinute în bună stare şi gata oricând pentru închidere rapidă. Lunar trebuie făcute teste de funcţionare şi rezultatele consemnate.

2.4 Guri de aerisire tancuri Toate ecranele din plasă cu care sunt prevăzute gurile de ventilaţie ale tancurilor de combustibili, ulei şi tancurilor de marfă, trebuie păstrate curate şi în bune condiţii.

2.5 Uşi rezistente la foc Uşile rezistente la foc se ţin închise tot timpul. Este interzisă blocarea acestora în poziţia deschis. Teste de funcţionare se vor face în cadrul fiecarui fire drill şi rezultatele vor fi consemnate.

2.6 Aparate de sablare şi alte scule acţionate mecanic Utilizarea aparatelor de sablare şi sculelor acţionate pneumatic, în mod normal nu sunt considerate ca fiind asociate cu activitatea de tip hot work, dar acest lucru trebuie făcut cu multă precauţie şi numai sub un control permanent. În zona de lucru nu trebuie să existe emisii de vapori de marfă sau provenind de la alte materiale combustibile.Zona în care se fac lucrările trebuie să fie gas free iar verificările efectuate cu aparatele de testare a atmosferei trebuie să indice 0% LEL. Tubulaturile de marfă şi gaz inert nu trebuiesc sablate sau marţagonite mecanic decât dacă întreaga navă este gas – free.Operaţiunile de sablare nu se vor face atunci când nava este la terminal, când se fac operaţiuni cu marfa, când se fac balastări, spălare tancuri, purjare sau inertare, gas-free, curăţare tancuri, etc.În timpul acestor lucrări, un echipament corespunzător de intervenţie în caz de incendiu trebuie să se afle la îndemnă, gata de utilizare imediată.

2.7 Scule de mână Folosirea ciocanelor de marţagonit şi a raşchetelor pentru operaţiunile curente la bord, poate fi permisă dar numai în zonele care nu au legătură cu sistemul de marfă şi în condiţii de gas free.

2.8 Echipamentul electric Toate echipamentele electrice utilizate în zona de marfă trebuie să aibă siguranţă intrinsecă. Se interzice folosirea telefoanelor mobile, radiourilor, pagerelor, calculatoarelor, aparatelor foto sau de măsurare, care conţin baterii şi care sunt considerate a nu fi sigure intrinsec. Pe parcursul operaţiunilor cu marfa, aparatele radio MF/HF nu trebuie utilizate iar antenele aeriene trebuie legate la pământ. Dacă este necesar a se utiliza acest tip de radio sau radarul de exemplu în vederea unor operaţiuni de întreţinere, trebuie încheiat un agreement cu terminalul şi autorităţile portuare, pentru implementarea procedurilor de siguranţă. Lanternele trebuie să fie antiexplozie şi de un tip aprobat. Ele nu se vor folosi în tancurile de cargo, coferdamuri, camera pompelor, fără ca acestea să fie declarate gas – free.

10

Definiţie: Siguranţa intrinsecă este o tehnică pentru prevenirea exploziilor în mediile cu pericol de explozie. Ea operează prin limitarea energiei electrice din circuite şi echipamente la un nivel suficient de mic pentru a nu aprinde majoritatea amestecurilor explozive de gaze, sau vapori.

2.9 Accesul la bord Atât în port cât şi atunci când nava e în ancoră, acceptul accesului la bord trebuie să se facă numai pentru persoanele autorizate, pe scara şi intrarea prevăzută cu semne distinctive de interzicere a fumatului, a echipamentelor electrice nesigure din punct de vedere intrinsec, precum şi a focului deschis.

2.10 Echipamentele şi structurile din aluminiu, încălţămintea Urmele lăsate de către obiecte din aluminiu frecate de suprafeţe din oţel pot fi la originea producerii de scântei. Din acest motiv, scările din aluminiu şi alte suprastructuri, trebuie protejate cu covoare din cauciuc, plastic sau grătare din lemn.Încălţămintea cu elemente de metal pe talpă sau toc nu este permisă la bordul navelor de tip tanc.

3.0 Prevenirea incendiilor - pentru navele de pasageriPe lângă precauţiile specificate mai sus, în cadrul programului de instruire, toţi pasagerii trebuie familiarizaţi cu următoarele reguli şi acţiuni:

În caz că este sesizat un focar de incendiu, fum sau miros specific trebuie dată imediatalarma

Nu se fumează decât în locurile speciale de fumat, fumatul în pat este interzis, stingereaţigărilor nu se face decât folosind scrumierele speciale, aruncarea acestora peste bord este interzisă

Utilizarea aparatelor electrice altele decât cele ale navei trebuie să fie autorizată.

Capitolul III – Pericolul de incendiu la navă, evaluarea riscului – toate navele

Evaluarea riscului de incendiu reprezintă procesul de estimare şi cuantificare a riscului asociat unui sistem, denumit risc de incendiu existent, determinat pe baza probabilităţii de producere a acestuia şi a consecintelor evenimentului respectiv, precum şi de comparare cu un nivel limită prestabilit, denumit şi risc de incendiu acceptat.La estimarea riscului de incendiu existent, respectiv a probabilitătii de iniţiere a unui incendiu şi a consecinţelor acestuia, se au în vedere, după caz următorii factori :

Factorii care pot genera, contribui şi/sau favoriza producerea, dezvoltarea şi/sau propagareaunui incendiu (clasele de combustibilitate şi de periculozitate ale materialelor şi elementelor de construcţie, respectiv ale produselor şi substanţelor depozitate sau prelucrate, sursele de aprindere existente, condiţiile preliminare ce pot determina sau favoriza aprinderea, măsurile stabilite pentru reducerea sau eliminarea factorilor menţionaţi anterior);

Agenţii termici, chimici, electromagnetici şi/sau biologici care pot interveni în caz deincendiu şi efectele negative ale acestora asupra construcţiilor, instalaţiilor şi a utilizatorilor;

Nivelul şi criteriul de performanţă ale construcţiilor privind cerinţa de calitate -siguranţa lafoc (comportare, rezistenţă şi stabilitate la foc, preântâmpinarea propagării incendiilor, căi de acces, evacuare şi intervenţie, etc

Nivelul de echipare şi dotare cu mijloace tehnice de prevenire şi stingere a incendiilor,starea tehnică şi performanţele acestora

Factorul uman (numărul de persoane, vârsta şi starea fizică a acestora, nivelul de instruire,gradul de determinare, existenţa motivaţiei);

Alte elemente care pot influenţa producerea, dezvoltarea şi/sau propagarea unui incendiu.

11

1.0 Compartimente cu risc de incendiu - Comparimentele de maşiniCuprinzând toate cele trei elemente ale triunghiului focului, aceste compartimente sunt cele mai expuse riscului de incendiu şi cele mai vulnerabile în caz că acestea s-au produs. Cea mai mare atenţie trebuie acordată pe parcursul oricărei activităţi umane şi a funcţionării instalaţiilor şi agregatelor. Cele mai multe incendii în aceste compartimente se produc datorită scăpării de hidrocarburi din tubulaturi, flanşe, presetupe, preaplinuri, sau în urma demontării unor tubulaturi, capace sau valvule sub presiune. Comparimentele de maşini trebuiesc păstrate curate şi în ordine, scurgerile eliminate de urgenţă iar lucrările de tip hot work executate cu cele mai înalte precauţii.

1.1 Puntea de comandăToate echipamentele electrice trebuie menţinute în condiţii de curăţenie şi umiditate scăzută, fără defecţiuni sau improvizaţii. Praful şi umiditatea ridicată acumulate în aparate şi filtre pot favoriza pericolul de incendiu dacă nu sunt eliminate.

1.2 Cabinele de locuitDe regulă incendiile în cabinele de locuit sunt asociate fumatului în pat, nefolosirii scrumierelor corespunzătoare sau a stingerii incomplete a ţigărilor. Utilizarea fierbătoarelor de cafea, a prăjitoarelor de pâine, a fierului de călcat şi a altor aparate de acest tip, trebuie făcută cu maximă precauţie, dar de regulă folosirea lor în cabine este interzisă.

1.3 BucătăriiPrintre cele mai periculoase compartimente din spaţiul accomodation se află şi bucătăriile. Echipamentele electrice trebuie menţinute curate, fără defecţiuni şi improvizaţii, numai pentru scopul pentru care sunt destinate. După terminarea lucrului, ele trenuiesc scoase de sub tensiune. Sitele hotelor vor fi supuse unui program de întreţinere conform SMS.

1.4 SpălătoriiDatorită faptului că lichidele inflamabile se pot volatiliza şi se pot produce explozii, hainele de lucru şi alte materiale textile îmbibate cu grăsimi sau produse de hidrocarburi nu trebuiesc spălate în maşinile de spălat.Asiguraţi-vă ca toate echipamentele electrice sunt în ordine, sunt exploatate corespunzător iar programul de mentenanţă este respectat. Înainte de a părăsi compartimentul, scoateţi de sub tensiune orice aparat care nu este utilizat. Obligatoriu, acolo unde se practică rondul tip fire patrol, spălătoriile trebuie incluse între obiectivele supravegheate periodic.

1.5 Magazii de depozitarePăstraţi camerele de depozitare în ordine şi curate. Piturile şi alţi produşi inflamabili trebuie să se depoziteze doar în spaţii special amenajate, prevăzute cu sisteme de ventilaţie şi protecţie corespunzătoare. În scopul evitării combustiei spontane, pânza de velă şi alte materiale textile trebuie menţinute pe cât posibil în condiţii de mediu uscat.

1.6 Echipamentul de sudurăAtunci când se lucrează cu aparate de sudură, trebuie avute în vedere toate procedurile de siguranţă, atât în ceea ce priveşte echipamentul în sine cât şi asigurarea climatului de lucru şi a mijloacelor de acţionare în caz de aprindere. În aceste situaţii trebuie eliberat un permis de lucru la cald, problemă care va fi tratată într-unul din capitolele următoare.

Niciodată valvulele cilindrilor de oxigen şi acetilenă sub presiune nu vor fi menţinute în stare deschisă pe durata transportului către locul de intervenţie, pe perioada pauzelor, sau după utilizare. Pe uşa compartimentului unde sunt depozitaţi cilindri sub presiune, trebuie plasată atenţionarea: Pressure Cylinders to be removed in case of fire.

12

1.7 Precauţii specifice Folosirea flăcărilor descoperite, pentru executarea diverselor lucrări se face numai cu aprobarea şefului mecanic şi în condiţii de gaz free. În timpul lucrărilor de şantier, astfel de lucrări se execută numai cu avizul biroului de experţi abilitaţi în inspectarea şi eliberarea certificatului de gas free şi permisului de foc.

Fumatul în spaţiile cu potenţial ridicat de inflamabilitate este strict interzis. Aceste spaţii sunt protejate prin intermediul unor afişe, panouri, inscripţii, semne de interzicere, etc. Întregul echipaj trebuie instruit în sensul de a respecta regulile sus menţionate. Fumatul la bordul navelor este permis numai în spaţiile special amenajate şi dotate cu scrumiere speciale. Dacă situaţia o cere, comandantul navei poate interzice total fumatul pe navă.

Întregul personal al navei trebuie să aibă abilităţi în a recunoaşte pericolul de incendiu şi de a lua măsurile necesare în scopul prevenirii acestuia. În acest sens, trebuie reţinut faptul că oricare om din echipaj care sesizează declanşarea unui incendiu, trebuie să acţioneze cu cea mai mare rapiditate pentru alarmarea de urgenţă şi luarea primelor măsuri, de combatere dacă realitatea de la faţa locului impune acest lucru.

Pentru preântâmpinarea producerii focului, trebuie reţinut de asemenea că în apropierea trombelor şi a gurilor de ventilaţie, a aerisirilor sau autoclavelor demontate ale tancurilor de combustibil, ulei sau alte produse cu risc de inflamabilitate, nu trebuie să se lucreze cu flacără deschisă, sau alte surse de flacără.

Temperatura magaziilor, şi a compartimentelor închise trebuie supravegheată permanent. În cazul creşterii acesteia peste limita stabilită trebuiesc luate toate măsurile pentru aerisire şi răcire.Toate deschiderile tancurilor de combustibil şi tubulaturile de combustibil, totdeauna trebuie să fie închise etanş (cu excepţia aerisirilor prevăzute prin construcţie).

Toate materialele lichide uşor inflamabile se vor depozita în ambalaje speciale şi departe de sursele de foc. Este interzisă folosirea oricăror produse inflamabile pentru curăţirea sau ştergerea pereţilor, a mobilierului sau a altor elemente care se află într-o zonă cu risc de incendiu. Neglijenţa în manevrarea unor mici cantităţi de lichide inflamabile sau cilindri cu gaze licefiate sunt unele dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izbucnirea incendiilor.

1.7 Lucrul cu flacară deschisă .Operaţiunile cu flacără deschisă (sudură, taiere, polizare, rectificare cu pietre abrazive, sablare) în spaţiile periculoase, nu vor demara fără aprobarea comandantului navei care se va asigura în prealabil că toate verificările au fost efectuate şi că nu există potenţial pericol de foc sau explozie. Acolo unde nu există posibilităţi de testare a atmosferei, se va face ventilare prealabilă şi pe tot parcursul lucrărilor.

În cazul tancurilor sau navelor ce transportă mărfuri similare şi care sunt considerate a fi periculoase, nu se va lucra cu flacără deschisă până ce zona respectivă nu va fi liberă de gaze periculoase (gas free).

Pentru a putea lucra cu flacară deschisă la tancurile petroliere, tancurile de transport gaze lichefiate şi alte nave similare acestora, se cer îndeplinite următoarele condiţii :

1. Eliberarea unui permis de lucru la cald (Hot Work Permit)2. Ventilarea corespunzătoare a compartimentului înainte de începerea lucrului. Indicatorul de

gaze combustibile (explozimetrul) nu trebuie să arate mai mult de 1% L.E.L. iar valoarea concentraţiei de oxigen 21% din volum.

3. Toate reziduurile şi sedimentele trebuie curăţate pe o suprafaţă de cel puţin 10m2 în jurul zonei în care se lucrează în faţă şi în jurul punctului de lucru. Tancurile adiacente trebuie ţinute sub observaţie şi menţinute într-o atmosferă de gas-free sau umplute cu apă. Alte tancuri care nu pot fi făcute gas-free, trebuie inertate sub 8% oxigen. Un tanc de bunker adiacent poate fi considerat ca fiind în sigurantă atâta timp cât este umplut până deasupra nivelului în care se face lucrarea. Dacă este necesar, tancul de bunkerat poate fi ventilat (blow down) atunci când nivelul L.E.L.este mai mare de

13

5%. Verificările trebuiesc făcute pentru a ne asigura că nu există pericolul de pătrundere de gaze sau lichide inflamabile, gaze toxice sau inerte din tancurile adiacente sau alte spaţii, în zona de lucru.

4. Pătrunderea gazului inert în zona de lucru trebuie făcuta imposibilă prin toate mijloacele inclusiv păstrarea sistemului la o suprapresiune minimă

5. Tubulaturile de marfă trebuie spălate corespunzator şi menţinute pline cu apă pe toată duratalucrărilor de reparaţii

6. Camera pompelor de marfă trebuie să fie certificată gas-free şi santina compartimentului fără reziduuri de hidrocarburi.

7. Toate valvulele din camera pompelor şi de pe instalaţia tancului trebuie menţinute închise pe toată perioada reparaţiilor şi semnalizate corespunzător ex: DO NOT OPERATE. Sistemul hidraulic de acţionare al valvulelor de cargo trebuie menţinut presurizat pe toată durata operaţiunilor.

8. Lucrările cu flacără deschisă la punte şi tancuri necesită ca instalaţia COW să fie continuu presurizată pe toată durata lucrărilor.

9. Trebuie luate toate măsurile de precauţie inclusiv păstrarea la îndemână a aparatelor de respirat, a furtunurilor de incendiu presurizate în stand-by şi cel puţin două stingătoare portabile cu spumă.

10. Ofiţerul responsabil trebuie să monitorizeze continuu nivelul de gaze şi să asigure ventilarea permanentă a spaţiului.

11. Folosirea pompelor de cargo, balast şi spălare tancuri precum şi alte operaţiuni implicând sistemul de marfă nu este permisă pe durata operaţiunilor de tip Hot Work în camera pompelor, cargotancuri, tancurilor de balast, spaţiilor dintre ele şi altor spaţii asociate.

12. Dacă lucrările respective cauzează transfer de căldură, spaţiile adiacente trebuiesc umplute cu apă sau combustibil până deasupra nivelului la care se lucrează sau făcute gas-free după ce în prealabil au fost eliminate toate reziduurile combustibile. Atunci când nu se poate crea o atmosferă gas-free, tancurile respective vor fi inertate iar oxigenul va reprezenta mai puţtin de 8% din volumul total.

1.8 Lucrul cu flacară deschisa în atelierele navei (valabilitate permis de lucru 7 zile) Stabilirea ofiţerului mecanic care supraveghează lucrarea, înainte ca aceasta să înceapă Verificarea compartimentului (ordine, curăţenie, lipsa produselor inflamabile, iluminat şi ventilaţie

corespunzătoare) Luarea tuturor precauţiilor necesare şi înregistrarea acestora Verificarea perioadei de validitate a permisului de lucru Semnarea permisului de lucru de către şeful mecanic, ofiţerul mecanic I şi toţi lucrătorii angajaţi în

lucrarea respectivă.

1.9 Lucrul cu flacară deschisă în compartimentele de maşini / spaţiile interioare ale navei (valabilitate 6 - 12 ore) Verificarea santinelor înainte de începerea lucrului (libere de vapori inflamabili) şi reziduuri de

hidrocarburi, Lucrarea trebuie efectuată cu emisie minimă de scântei, Când se sudează tubulaturi prin care circulă substanţe inflamabile, acestea se demontează pe

secţiuni, se curăţă şi se verifică dacă sunt libere de emisii de vapori inflamabili, Când se lucrează cu flacară deschisă la tubulaturi care ies din compartimentul de maşini, acestea

trebuie obturate înaintea ieşirii, Pentru lucrări de acest gen, şeful mecanic numeşte un ofiţer mecanic de supraveghere înainte şi pe

toată durata lucrărilor, Lucrarea se va stopa de urgenţă dacă s-au schimbat condiţiile iniţiale. În acest caz, trebuie emis un

nou permis de lucru dacă lucrarea a fost stopată pentru mai mult de 6 ore, Înscrierea în jurnal a valabilităţii permisului, a descrierii genului de lucrare necesar a fi efectuată şi

a locaţiei acesteia,

14

Pemisul de lucru va fi semnat de către şeful mecanic, primul inginer mecanic şi personalul care execută lucrarea, atât înainte de începerea lucrului cât şi după finalizarea acestuia.

1.10 Lucrări cu flacără deschisă pe punţile navei (permis de lucru maximum 12 ore one job only) Acest gen de lucrări nu se vor efectua în port fară ca autorităţile de la mal să emită o autorizaţie în

acest sens, Nu se lucrează cu flacară deschisă în timpul curăţirii tancurilor, operaţiunilor cu mărfuri

periculoase, balastarea tancurilor de combustibil şi operaţiunilor de bunkerare, Pompa de incendiu trebuie să fie în funcţiune cu furtun cuplat la hidrant şi refulare peste bord, În situaţia când lucrarea este cu emisie de scântei, aceasta nu va continua dacă scânteile se propagă

spre gurile de ventilaţie ale tancurilor de bunker sau ce conţin alte substanţe inflamabile, Lucrarea se va stopa de urgenţă dacă s-a schimbat oricare dintre condiţiile iniţiale. În acest caz,

trebuie emis un nou permis de lucru dacă lucrarea a fost stopată pentru mai mult de 6 ore, Înscrierea în jurnal a valabilităţii permisului, a descrierii genului de lucrare necesar a fi efectuate şi

a locaţiei acesteia,psss Permisul de lucru trebuie semnat de către comandantul şi secundul navei şi personalul care execută

lucrarea, atât înainte de începerea lucrului cât şi după finalizarea acestuia.

1.11 Supravegherea în timpul lucrărilor de tip hot work Este absolut esenţial ca o persoană bine instruită şi având la îndemână stingătoare portabile şi

furtunuri de incendiu gata de intervenţie să fie prezentă într-o zona unde se lucrează cu flacară deschisă (hot work) şi încă cel puţin două ore după ce operaţiunea a fost încheiată pentru a putea controla eventualele reaprinderi. Dacă operaţiunile respective au ca rezultat şi transferul de căldură în zonele adiacente, acestea trebuie de asemenea monitorizate.

Cel puţin un fire-watchman antrenat corespunzător trebuie să fie prezent în tancul unde selucrează (şi tancurile adiacente) dacă transferul de căldură este posibi iar contactul cu puntea de comandă va fi menţinut tot timpul.

Înainte de a începe lucrul şi înainte de a-l reâncepe după pauză, trebuie obligatoriu efectuattestul de gaz în zona de lucrau şi cele învecinate. În timpul lucrului se face testarea atmosferei cel puţin odată pe oră iar valorile obţinute se înregistrează într-un jurnal special destinat acestor scopuri.

Dacă valorile măsurate ale gazelor combustibile sau oxigenului nu se încadrează între limiteleacceptate, activitatea trebuie suspendată imediat şi spaţiile respective evacuate. Reintrarea în aceste zone nu va fi permisă până ce nu se face o ventilare corespunzătoare iar valorile enunţate mai sus nu revin în limitele acceptabile corespunzătoare muncii în siguranţă.

Dacă sunt disponibile ventilatoare portabile, acestea trebuie să funcţioneze pe toată duratalucrului în tancul respectiv. De asemenea tancurile adiacente trebuie ventilate corespunzător dacă nivelul de gaz este mai mare de 5% LEL.

La intrarea în spaţiile închise trebuie afişate note cu informaţii de atenţionare corespunzătoare Pe timpul pauzelor, întregul echipament de sudură electric va fi deconectat de la reţea. Similar,

vor fi închise becurile de gaz şi valvulele de pe buteliile de oxigen şi accetilenă Podeaua tancului trebuie stropită cu apă pentru stingerea eventualelor scântei sau brocuri de

sudură. În aceste condiţii trebuiesc luate următoarele măsuri de precauţie:*Nu staţi niciodată în apă atunci când folosiţi echipament electric de orice natură*Stropirea fundului tancului nu va fi facută dacă prin această operaţiune se poate produce

electrocutarea sudorului*Asiguraţi-vă că apa nu intră în contact cu lichide inflamabile care ar putea să se aprindă.

Procesul de curăţare al tancului trebuie astfel făcut încât cantitatea de produse şi reziduri inflamabile rămasă în tanc să fie cu totul neglijabilă

Este interzis fumatul chiar dacă lucrul cu flacară deschisă în condiţiile enunţate mai sus esteacceptat.

15

Capitolul III - Pericolul de incendiu la navă, evaluarea riscului - Zona de marfă

1.0 Nave de tip car carrier - precauţii generale La navele transportatoare de maşini, focul poate apărea atât în magaziile de marfă cât şi încelelalte spaţii cum ar fi compartimentele de maşini sau cele de locuit. Cele mai multe incendii se produc în primele 24 de ore de la ambarcare sau pe timpul încărcării. Ofiţerul de serviciu şi membrii de echipaj trebuie să ţină constant sub observaţie operaţiunile de încărcare şi descărcare astfel încât orice deficienţă referitoare la autovehicole să poată fi prompt sesizată. Pe timpul supravegherii operaţiunilor cu marfa, trebuie acordată atenţie sporită următoarelor aspecte: Dacă există scurgeri de combustibili sau lubrifianţi, trebuie luate măsuri sporite de precauţie, Locaţia stingătoarelor de incendiu şi a aplicatoarelor de spumă trebuie cunoscută cu preciziepentru a putea interveni cu rapiditate în caz de urgenţă, Manevranţii maşinilor trebuie supravegheaţi astfel încât să existe certitudinea că toate condiţiile impuse şi regulile menţionate în continuare sunt respectate:

* Frâna de mână este corespunzător acţionată,* Cheile de contact sunt scoase din locaşul lor şi puse în scrumieră sau torpedou;* Geamurile sunt închise;* Uşile nu sunt încuiate cu cheia;* Sunt respectate distanţele, spaţiile dintre vehicule şi căile de acces ;* În zonele în care sunt căi de acces, trebuie să fie amplasate suficiente stingătoare portabile, hidranţi cu furtunuri de incendiu şi generatoare de spumă ;* Până la terminare sau în timpul incărcării, dacă este necesar, toate uşile de acces spre aceste spaţii se ţin închise.

1.1 Inspecţii în cargo holdPână la terminarea incărcării, sau plecării navei din port, o atenţie deosebită trebuie acordată

inspectării garajelor pentru a ne asigura de următoarele: Amarajul maşinilor este corespunzător, Farurile (inclusiv luminile din cabine) sunt stinse, Nu sunt semnalate scurgeri de combustibil sau ulei, Uşile şi geamurile sunt închise.

În scopul prevenirii incendiilor, pe toata perioada voiajului, se vor face inspectii regulate în garaje (fire patrol)

2.0 Nave transportatoare de containereCel mai mare risc pe punte şi în cale îl reprezintă marfa însăşi. În mod normal, conţinutul containerelor nu este cunoscut decât dacă e vorba de reef-ere sau marfa este clasificată ca fiind periculoasă. Multe incendii s-au produs la bordul unor astfel de nave datorită depozitării şi segregării necorespunzătoare a containerelor care conţin mărfuri periculoase.Când se constată producerea unui incendiu într-un container, trebuie să ne asigurăm dacă acesta conţine sau nu mărfuri clasificate ca fiind periculoase. Dacă acest lucru se adevereşte, atunci trebuie să se aplice programul şi procedurile în caz de urgenţă menţionate în Suplimentul Codului IMDG (The International Maritime Dangerous Goods),, referitoare strict la tipul de marfă implicată în incendiu.

3.0 Nave tip tanc. Electricitatea statică Are loc ca rezultat al separării mecanice a sarcinilor pozitive şi negative cu care sunt încărcate substanţele şi depinde de tendinţa acestora de a fi susceptibile de această separaţie. Încărcarea cu electricitate statică poate duce la producerea de scântei capabile de a aprinde amestecurile de gaze inflamabile, prevenirea producerii acestui fenomen făcându-se aşa cum va fi prezentat mai jos.

16

3.1 Maşini de spălat portabileÎn scopul asigurării celor mai optime condiţii pentru disiparea prin împământare a electricităţiistatice, prin maşinile de spălat şi furtunuri, înainte de utilizare şi după fiecare pauză în procesul despălare se trece un flux de apă de mare. Riscul acumulării de electricitate statică în acest caz sereduce substanţial datorită faptului că furtunurile sunt umede pe pereţii interiori.

3.2 Furtunurile de marfăÎnainte ca furtunurilele de marfă să fie conectate la manifoldul bordului, trebuie să ne asigurăm căinstalaţia terminalului este asigurată printr-o flanşă de izolare sau un alt dispozitiv echivalent.

3.3 Inertarea cargotancurilorAtunci când tancurile de marfă sunt inertate cu un gaz în care prezenţa oxigenului este mai mică de8 %, amestecurile explozibile nu se formează iar atmosfera încărcată electrostatic nu prezintă niciun pericol.

3.4 Ventilarea cargotancurilorÎnaintea pornirii ventilaţiei în vederea intrării în tancuri, acestea, trebuie purjate cu gaz inert, până ce concentraţia de gaze de hidrocarburi devine mai mică de 2% din volum. În acest fel se previne formarea unei atmosfere explozive în tanc pe perioada ventilării.

3.5 Intrarea în cargotancuriNu se pătrunde în tancuri decât dacă aportul de oxigen din atmosfera tancului este de cel puţin 20% şi limita inferioară de inflamabilitate este 0% . Nu se pătrunde în tancurile de marfă decât dacă există un permis de lucru valabil. După fiecare intrare în cargotanc, trebuie făcut un control minuţios pentru a nu se uita în interior nici un fel de obiect.

3.6 Precauţii înaintea operaţiunilor cu marfa Verificare şi completare Checklist, navă/ terminal, Plasare manici de incendiu conectate la instalaţie înspre prova şi înspre pupa manifoldului, Plasare de stingătoare convenţionale cu pulberi chimice lângă manifold, Menţinerea presiunii în instalaţia de stins incendiu dacă se consideră necesar, Fixarea ţintei monitorului (aplicatorului) de spumă asupra manifoldului (tk petroliere,) Fixarea ţintei aplicatorului de pulberi chimice asupra manifoldului (tk gaze), Stabilirea sistemului de supraveghere a manifoldului. Stabilirea unui sistem sigur de comunicare între ofiţerul responsabil şi supraveghetor, Stabilirea unui sistem sigur de comunicare navă – terminal, Asigurarea că dopurile la scurgerile din punţi şi tăvile de scurgeri sunt montate, Asigurarea că valvulele de drenare şi prelevare de probe sunt închise.

3.7 Precauţii pe durata operaţiunilor cu marfa Pe toată durata operaţiunilor, manifoldul, sitemul de cuplare al furtunurilor şi pompelor

trebuie ţinute sub observaţie, Legăturile navei la mal trebuie verificate la intervale regulate, Sistemul de ventilaţie trebuie menţinut funcţional în modul recirculare, pentru a nu permite

pătrunderea gazelor inflamabile în spaţiul accommodation, În zonele unde se fac operaţiuni cu marfa nu se acceptă decât personalul cu responsabilităţi

în cadrul acestor operaţiuni, Dacă se constată scăpări care nu pot fi remediate imediat şi în siguranţă, trebuie decisă

stoparea imediată a operaţiunilor, Se ţine sub observaţie starea de încălzire a pompelor de marfă, respectiv a lagărelor, axelor,

etanşărilor pompelor şi celor de trecere prin pereţii camerei pompelor.

17

3.8 Precauţii pe durata marşuluiPe durata marşului cu nava încărcată, toate tancurile se vor menţine inertate şi presurizate. Urmărirea şi menţinerea presiunii la o valoare constantă trebuie făcută zilnic. O serie de produse rafinate cum ar fi naphta, diesel oil sau gas oil, eliberează oxigen şi prin urmare, în timpul marşului, în spaţiul de ulaj creşte concentraţia acestuia. Pentru evitarea creşterii concentrţiei de oxigen peste 8%, se vor lua următoarele măsuri:

Dacă se transportă produse rafinate, zilnic se verifică atmosfera din spaţiul de ulaj cu analizorul portabil de oxigen,

Se purjează obligatoriu spaţiul de ulaj dacă valoarea depăşeşte 8%, până la revenirea sub această valoare. Operaţiunea trebuie făcută cu grijă pentru a nu pierde prin purjare o cantitate prea mare de marfă şi trebuie stopată imediat ce s-a atins o concentraţie sub 8% în unităţi de volum.

3.9 Prevenirea extinderii focului în zona de marfăDeândată ce se descoperă un focar de incendiu, toate mijloacele trebuie utilizate pentru prevenirea extinderii acestuia. Se stopează imediat orice operaţiune cu marfa şi balastul şi se iniţiază cât mai repede posibil o barieră de răcire între focar şi zona de marfă, prin intermediul unor perdele de apă.

Capitolul IV – Protecţia împotriva focului

1.0 Cerinţe funcţionaleLa construcţia navelor se au în vedere o serie de reguli de protecţie contra incendiilor ce se

aplică elementelor constructive, sistemelor de semnalizare precum şi celorlalte dotări tehnice în conformitate cu cerinţele stipulate în Convenţia SOLAS Cap.II Regula 2, ,,Cerinţe funcţionale’’:

1. Compartimentarea navei în zone principale verticale şi orizontale prin pereţi având rezistenţă termică şi mecanică,

2. Separarea încăperilor de locuit de restul navei prin pereţi cu rezistenţă termică şi mecanică ridicate,

3. Utilizarea limitată a materialelor combustibile,4. Detectarea oricărui incendiu în zona unde s-a produs,5. Localizarea şi stingerea oricărui incendiu în zona unde s-a produs,6. Protecţia mijloacelor de evacuare şi acces necesare pentru combaterea incendiului,7. Posibilitatea utilizării rapide a mijloacelor de stingere,8. Reducerea posibiliăţii de aprindere a vaporilor de marfă inflamabili.

1.1 Definiţii (SOLAS Cap.II Reg.3)Încăperi de locuit (Accommodation Spaces) - sunt acele spaţii folosite ca incăperi sociale, cabine, coridoare, spălătoare, birouri, infirmerii, săli de cinema, camere de recreere, frizerii, oficii, magazine şi care nu conţin instalaţii de gătit şi spaţii similare. Construcţii de tip A (A class divisions) - sunt acele construcţii formate din pereţi şi punţi care îndeplinesc următoarele criterii: Sunt din oţel sau dintr-un alt material echivalent suficient de rigide Sunt astfel executate incât să nu permită trecerea flăcării sau fumului până la terminarea

incercării standard la foc timp de 60 minute, Sunt izolate cu materiale incombustibile astfel incât temperatura medie pe suprafaţa neexpusă

să nu crească mai mult de 1400C peste temperatura iniţială şi nici temperatura din orice punct, inclusiv la orice îmbinare, să nu crească mai mult de 180C peste temperatura iniţială în timpul specificat mai jos :

Tipul A-60 Tipul A-30 Tipul A-15 Tipul A-060 minute 30 minute 15 minute 0 minute

18

Atrium (Atrium) - sunt încăperi sociale cu o singură zonă verticală principală care se întind peste trei sau mai multe punţi deschise, elemente de construcţie întâlnite la navele de pasageri.Construcţii de tip B (B class divisions) - sunt acele construcţii formate din pereţi, punţi, plafoane, sau căptuşeli care îndeplinesc următoarele criterii: Sunt executate din materiale incombustibile aprobate, Au un grad de izolare adecvat, astfel încât temperatura medie de pe suprafaţa neexpusă să nu

crească mai mult de 140C peste temperatura iniţială şi în nici un punct, inclusiv îmbinările, temperatura nu trebuie să crească mai mult de 2250C peste temperatura iniţială, în timpul specificat mai jos :

Tipul B-15 15 minuteTipul B-0 0 minute

Sunt executate astfel încât să prevină propagarea flăcării la sfârşitul primei jumătăţi de oră a încercării standard a rezistenţei la foc.

Puntea pereţilor etanşi (Bulkhead Deck) - este puntea superioară până la care se extind pereţii transversali etanşi .Zona de marfă (Cargo Area) - este acea parte a navei care conţine magaziile de marfă, tancurile de marfă şi cele de reziduuri şi compartimentele pompelor de marfă inclusiv compartimentele pompelor, coferdamurile, spaţiile de balast şi spaţiile goale adiacente tancurilor de marfă şi de asemenea suprafeţele punţii pe toată lungimea şi lăţimea părţii navei deasupra spaţiilor mai sus menţionate.Spaţii de marfă (Cargo Spaces) - sunt încăperile folosite pentru marfă, tancurile pentru hidrocarburi, tancurile pentru alte mărfuri lichide şi puţurile aferente acestor spaţii.Post central de incendiu (Central Control Station) este un post de comandă în care sunt centralizate următoarele funcţii de comandă şi semnalizare : Instalaţia fixă de detectare şi de semnalizare a incendiului; Staţia automată de detectare, semnalizare şi stingere a incendiilor cu sprinklere; Tablou de semnalizare a uşilor antifoc; Închiderea de la distanţă a uşilor antifoc; Tablou de semnalizare a uşilor etanşe la apă; Închiderea uşilor etanşe la apă; Comanda de la distanţă a instalaţiei de ventilaţie; Alarme generale / de incendiu; Instalaţii de comunicare;Construcţii de tip C (C class divisions) - Sunt realizate din materiale incombustibile aprobate. Ele nu sunt obligate să satisfacă nici cerinţele privind trecerea fumului şi a flăcarii, şi nici pe cele privind limitele de creştere a temperaturii. Plafoane sau captuşeli continue de tip B (continuous B class ceilings or linings) - sunt plafoane sau captuşeli de tip B care se termină în dreptul unei construcţii de tip A sau B.Post central de comandă supravegheat continuu (Continuously Manned Central Control Station) - este un post central de comandă supravegheat în permanenţă de un membru responsabil al echipajului.Post de comandă (Control Station) – este o încăpere în care se găsesc echipamentele radio, echipamentele principale de navigaţie, sursa de energie pentru avarie sau instalaţiile centralizate de detectare şi de comandă pentru stingerea incendiilor.Încăperi de maşini de categoria A (Machinery spaces of category A) sunt acele încăperi care adăpostesc următoarele echipamente:

* Motoare cu ardere internă folosite pentru propulsia principală ;* Motoare cu ardere internă folosite în alte scopuri decât propulsia principală dacă puterea

lor totală este de cel puţin 375kW ;* Orice cazan cu combustibil lichid sau instalaţie de combustibil, sau orice echipament cu

combustibil lichid altul decât căldările, cum ar fi generatoarele de gaz inert, incineratoarele, etc .

19

Zone verticale principale (Main Vertical Zones) - sunt acele secţiuni în care corpul, suprastructura şi rufurile sunt împărţite prin pereţi de tip A a caror lungime şi lăţime medie pe oricare punte nu depăşeşte în general 40 metri.Uşi rezistente la foc (fire doors) – sunt construite de regulă după aceleaşi standarde ca şi pereţii rezistenţi la temperaturi ridicare. Unele uşi de acest tip sunt acţionate manual, altele pot fi controlate de la distanţă. Uşile rezistente la foc cu acţionare manuală, trebuie menţinute în permanenţă închiseObturatoare (Fire Dampers) – sunt destinate închiderii galeriilor de ventilaţie pentru prevenirea alimentării cu oxigen a compartimentelor unde acestea sunt prevăzute. Ele pot fi controlate atât manual cât şi de la distanţă. Toate obturatoarele de acest gen trebuie să fie prevăzute cu indicatoare de poziţie închis – deschis. Locul din care obturatoarele sunt acţionate se marchează clar cu culoarea roşie iar dacă acestea sunt localizate în spatele unor uşi, la loc vizibil se înscrie clar ,,Fire Damper”Căi de evacuare în caz de urgenţă (Escape Routes) – În cazul unui incendiu, căile de evacuare în caz de urgenţă, asigură o evacuare rapidă şi sigură către puntea de ambarcare în bărcile şi plutele de salvare. Toţi membrii din echipaj trebuie să fie familiarizaţi cu locaţia şi destinaţia acestora. Ele trebuie marcate clar spre satisfacţia statului de pavilion şi a Societăţilor de Clasificare. Niciodată aceste căi nu vor fi obstrucţionate.Butoane de alarmare (manualy call point) – Sunt amplasate atât în castelul navei cât şi în zone unde sunt impuse prin reguli, aşa cum se va arăta mai jos.

Capitolul V - Sisteme de detecţie a incendiilor

Scopul înzestrării navei cu sisteme de detecţie automată şi alarmare în caz de incendiu, este acela de a detecta focul în spaţiul în care s-a produs şi de a alarma echipajul oferindu-i posibilitatea de a-l anihila înainte de a creşte în intensitate. (SOLAS Cap II – 2 Regula 7).Sistemul de detecţie şi alarmare trebuie testat săptămânal şi păstrat în condiţii optime de funcţionare.

Pentru că există o mare varietate de astfel de echipamente, comandantul şi ofiţerii trebuie să fie familiarizaţi cu tipul de echipament din dotarea propriei nave.

1.0 Sisteme de detecţie convenţionale Sistemele convenţionale sunt cele prin care sunt protejate spaţiile accommodation, compartimentele motoarelor, atelierele navei, compartimentele mecanismelor de cârmă, caldarinelor etc. Condiţiile privind performanţele, certificarea şi întreţinerea, sunt cuprinse în Convenţia SOLAS Capitolul II – 2 partea C şi Codul FSS. De regulă, sistemele moderne sunt prevăzute cu detectoare de incendiu care să

20

Sisteme automate de detectare-Fum-Temperatură-Flacără

Convenţionale

Detectoare

Circuite legătură

Centrală semnalizare

Extracţie probe

Prize fum

Tubulaturi prelevare probe

Staţie analiză probe şi semnalizare

permită identificarea individuală de la distanţă atât a detectoarelor de incendiu iniţiate automat cât şi a butoanelor de alarmare acţionate manual.Intrarea în funcţiune a oricărui detector sau buton de semnalizare acţionat manual va produce un semnal de incendiu optic şi acustic distinct în panoul de control ( fire control panel) care este localizat în fire control station sau pe puntea de comandă. Dacă semnalul nu atrage atenţia timp de două minute, atunci o alarma acustică se activează în cabinele echipajului, staţiile de control şi cele de maşini.Un sistem de indicare/avertizare separat trebuie să afişeze informaţii detaliate şi clare despre situaţia semnalizată şi să fie uşor accesibil de către persoanele responsabile.În compartimentele de maşini fără supraveghere permanentă, sistemele de detecţie trebuie să iniţieze încaz de incendiu, semnale acustice şi optice distincte de toate celelalte alarme care nu semnalizeazăfocul. Alarma trebuie să sune în cabina ofiţerului de serviciu sau salonul ofiţerilor şi pe puntea decomandă. Când puntea de comandă nu este supravegheată, alarma trebuie să sune în locul în careofiţerul responsabil îşi face serviciul.

Instalaţia de detectare a incendiilor bazată pe principiul detecţiei termice, conţine detectoare de incendiu (de temperatură) care transmit semnale la depăşirea unei anumite temperaturi prestabilite în compartimentul unde sunt instalate.Cerinte conform FSS :

Detectoarele de caldură trebuie să intre în funcţiune înainte ca temperatura dinspaţiul protejat să depăşească 78C dar nu înainte de 54C, dacă creşterea temperaturii la aceste limite nu depaşeste 1C pe minut.

Temperatura la care detectoarele de caldură intră în funcţiune în uscatorii şi încăperisimilare în care temperatura ambiantă este de obicei mai ridicată, poate fi de până la 130 C şi de până la 140 în saune.

Toate detectoarele vor fi de un astfel de tip încât să poată fi încercate în ceea cepriveşte funcţionarea corectă şi să poată reveni la regimul normal de supraveghere fără înlocuirea vreunei componente. În cazul în care unul sau mai multe detectoare se defectează, în panoul de comandă se declanşează un semnal distinct şi care indică poziţionarea detectoarelor defecte.

Instalaţia de detectare a incendiilor prin detecţie de fum, se bazează pe diminuarea fluxului luminos emis de o lampă către o celulă fotoelectrică, dacă între acestea se interpune o atmosferă cu fum. Detectoarele de fum sunt prevăzute cu camere de ionizare sau sisteme de detecţie optice, în care analizarea aerului din incintă se face automat, în timp ce impulsul electric purtător de informaţie pleacă spre centrala automată de semnalizare. Acest tip de detectoare se amplasează de regulă în casa scărilor, coridoare şi căi de evacuare din încăperile de locuit şi sunt setate a intra în funcţiune înainte ca densitatea fumului să depăşească 12,5% obscuritate pe metru, dar nu mai înainte de 2% obscuritate pe metru.

Instalaţii de detectare a focului deschis, (detectoare de flacară), au o cameră ce dispune de un sistem de filtre şi lentile sensibile la radiaţiile infraroşii şi ultraviolete emise de flacără. Sistemul este imun la lumina solară şi nu există pericolul declanşării alarmelor false. Ele se montează de regulă deasupra caldarinelor, turbosuflantelor, preâncălzitoarelor, separatoarelor de combustibil şi diesel-generatoarelor , adiţional la alte tipuri de detectoare (cerinţă FSS).

1.1 Sisteme de detecţie prin extracţie de probe În cazul instalatiilor de detectare a fumului prin extragere de probe, conform Codului FSS, acestea trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe conform SOLAS şi FSS:

În fiecare spaţiu închis, pentru care se cere detectarea de fum, trebuie sa fie amplasată celpuţin o priză de fum,

Tubulatura pentru prelevarea probelor trebuie să fie proiectată astfel încât locul în care aizbucnit incendiul să poată fi rapid identificat,

Detectarea fumului sau a altor produse de ardere trebuie să declanşeze un semnal optic şi

21

acustic la panoul de comandă cu supraveghere permanentă, Orice pierdere de energie trebuie să declanşeze un semnal vizual şi acustic la panoul de

comandă şi pe puntea de navigaţie care va fi unul distinct faţă de semnalul ce indică detectarea fumului.Constructiv, din fiecare compartiment supus supravegherii, prin intermediul unui extractor, pleacă o tubulatură de prelevare catre un distribuitor (selector de comutare secvenţial) unde se întâlnesc toate tuburile ce provin de la compartimentele protejate. Aici se află un ventilator electric care absoarbe aer din fiecare compartiment prin tubulatura de prelevare. Comutarea se face automat, succesiv pe toate tubulaturile de aer prin intermediul unui tambur distribuitor. Timpul de comutare este astfel ales, încât la debitul de aer asigurat de ventilator să existe timp suficient pentru aspirarea şi detectarea eventuală a fumului în tubulatura de prelevare de la cel mai îndepărtat loc de observaţie. Analizarea mostrei de aer aspirat, se face similar ca în cazul detectoarelor de fum. Senzorul trebuie să fie certificat că intra în funcţiune înainte ca densitatea fumului în camera de detectare să depăşească 6,65% obscuritate pe metru. Codul FSS impune pentru acest gen de instalaţie, ventilatoare duble pentru extragerea probelor, panou de comandă care să permită observarea fumului în tubulatura separată de prelevat probe, precum şi posibilitatea de purjare periodică cu aer comprimat.

1.2 Avertizoare de urgenţă cu comandă manuală (manually operated calling point).Avertizoarele de incendiu cu comandă manuală care corespund Codului internaţional pentru instalaţiile de protecţie contra incendiului (Fire Safety Systems Code) trebuie să fie instalate pe punţi, în camera de comandă a maşinilor, în posturile de comandă, pe coridoare, scări şi în imediata apropiere a căilor de evacuare în caz de urgenţă. Fiecare poziţie în care este montat un buton de alarmare este specificată în Planul de incendiu al navei.

1.3 Verificarea iniţială şi periodicăFuncţionarea instalaţiilor fixe de detectare a incendiului şi de alarmă în caz de incendiu, cerută de regulile specificate mai sus, trebuie verificată în diferite condiţii de ventilaţie după instalare. După intrarea navei în exploatare curentă, aceste instalaţii se verifică periodic de către ofiţerul responsabil, cu ajutorul echipamentelor care produc aer fierbinte la temperatură corespunzătoare, generatoare de fum sau particule de aerosoli cu o densitate a fumului sau o mărime a particolelor încadrată în domeniul respectiv de valori, sau care produc alte fenomene asociate incendiilor incipiente, la care detectorul este conceput să reacţioneze.

Capitolul VI - Substanţe stingătoare

1.0 Apa ca agent de stingere Apa este cel mai comun agent de stingere şi totodată cel mai eficace. Nici o altă substanţă stingătoare nu are abilitatea apei de a absorbi căldura şi de a răci materialele combustibile implicate în incendiu. Efectul de răcire se realizează atunci când apa, sub efectul căldurii absorbite, trece din stare lichidă în stare de abur, 1 litru de apă expandând în 1680 litri abur.Aplicată sub formă pulverizată şi nu jet, apa are un efect superior datorită atragerii unei cantităţi mai mari de căldură, dar are un efect penetrant mai mic în cazul materialelor solide care ard.Apa nu poate fi utilizată la stingerea incendiilor de amestecuri şi aliaje uşoare precum carbid, sodiu, calciu, magneziu, potasiu, stronţiu sau bariu, aceste substanţe reacţionând violent cu apa şi dezvoltând gaze explozive şi fierbinţi.Apa nu trebuie aplicată asupra echipamentelor electrice care ard, datorită proprietăţilor conductoare a acesteia, cu risc major asupra echipei de intervenţie, precum şi datorită capacităţii distructive asupra echipamentelor respective.

22

1.1 Bioxidul de carbonEste un gaz neinflamabil. La presiunea normală de 1 bar şi la temperatura mediului înconjurător, CO2 este cu circa 50% mai greu decât aerul. Atunci când CO2 este utilizat ca agent de stingere, el are proprietatea de a disloca oxigenul şi de a sufoca focul fiind eficient în cazul stingerii incendiilor de mici dimensiuni de lichide inflamabile şi mai ales în cazul celor de origine electrică, nefiind electric conductiv.CO2 este utilizat atât în stingătoarele portabile cât şi în instalaţiile fixe de la bord, pentru stingerea incendiilor în compartimentele de maşini, în cele ale pompelor de marfă, magazii pituri şi alte zone protejate.

1.2 Substituienţi ai HalonuluiDeşi hidrocarburile halogenate (Halonii) sunt considerate a fi printre cele mai eficiente substanţe stingătoare, utilizarea lor la neve a devenit prohibitivă datorită efectului distructiv al acestora asupra stratului de ozon. Alternativele în această privinţă sunt:Halocarbonul (FM 200 sau FE 13) - sunt gaze non-conductive din punct de vedere electric, care au un efect inhibator asupra focului prin ruperea reacţiei în lanţ. Totuşi, în comparaţie cu Halonul 1301 (prohibit), pentru a stinge un focar de incendiu de aceeaşi aploare ar fi necesară o cantitate dublă de halocarbon.Gazul inert (ex Argonul) – volumul de Argon necesar pentru a stinge un incendiu este de cca. 10 ori mai mare decât dacă s-ar folosi Halon 1301

1.3 Pulberile chimiceRezultatele excelente obţinute în stingerea unor incendii de mari proporţii implicând gaze sau lichide combustibile, posibilităţile bune de conservare, simplitatea aplicării, fac ca pulberile stingătoare să constituie un agent de stingere deosebit de eficace. Componentul de bază al majorităţii pulberilor stingătoare este bicarbonatul de sodiu, sulfatul de potasiu sau mono-fosfatul de amoniu. Pulberile stingătoare şi produsele de descompunere nu sunt periculoase pentru sănătatea omului, nu sunt toxice dar totuşi pot avea un efect iritant dacă sunt inhalate. Sunt foarte eficiente în cazul stingerii incendiilor de gaze şi hidrocarburi, de asemenea în cazul celor de natură electrică cu menţiunea că reziduurile de agent rămase la locul intervenţiei, pot cauza pagube majore instalaţiei.Pulberile chimice nu au efect de răcire şi prin urmare, unele materiale se pot reaprinde datorită efectului radiant, ceea ce înseamnă că după stingere ele trebuiesc răcite cu apă.Depozitarea. Pulberile stingătoare sunt fabricate astfel încât nu sunt afectate de o depozitare pe termen lung. Deşi toate pulberile sunt stabile atât la temperaturi joase cât şi la temperaturi ridicate, există limite ale temperaturilor de depozitare, care se vor corela cu natura chimică a fiecărui tip de pulbere. Ca regulă generală, nu se vor depaşi temperaturi de 50 grade Celsius. Durata la valabilitate a pulberilor este de minim 5 ani. Pulberile se vor depozita într-un loc uscat, în ambalajul original indicat pentru depozitare.

1.3 Spuma ca substanţă stingătoare Stingerea incendiilor cu spumă se bazează pe separarea şi întreruperea contactului materialului combustibil cu aerul. Datorită vâscozităţii reduse, spuma este recomandată pentru stingerea lichidelor inflamabile. Funcţie de tipul de spumă, acest lucru se poate face în felul următor:

Pătura de spumă acoperă combustibilul sufocând focul; Combustibilul este răcit de către apa ce intră în compoziţia spumei; Pătura de spumă împiedică producerea şi eliberarea vaporilor combustibili care s-ar putea

combina cu oxigenul din aer.Spumanţii concentrati, sunt în general netoxici, necorozivi şi biodegradabili în condiţii normale de utilizare. Pierderile prin scurgerea spumei se spală cu apă, neexistând pericolul poluării mediului ambiant.

23

Domenii de utilizare : Stingerea lichidelor combustibile şi inflamabile care ard Stingerea materialelor solide care nu reacţionează cu soluţiile apoase ale spumelor şi sărurilor Protecţia materialelor elementelor de construcţie împotriva căldurii radiante Împiedicarea răspândirii în atmosferă a gazelor de combustie şi a vaporilor Împiedicarea excesului de oxigen în zona de ardere.Condiţii impuse agentului spumant: Să aibă densitate mică, care să îi dea posibilitatea să plutească pe suprafaţa lichidului ce arde Să aibă mare coeficient de spumare  Să fie compactă (stratul de spumă să nu aiba spaţii goale) Să fie omogenă (bulele de aer sau gaz să fie de aceeaşi mărime) Să fie persistentă (să reziste minimum 30 minute fără să se degradeze) Să fie aderentă, proiectată pe materiale în plan vertical să se menţină Să nu producă coroziune.

Capitolul VII - Lupta pentru combaterea incendiilor la nave

1.0 Sisteme fixe de stingere a incendiilorDupă modul de operare, instalaţiile de stingere a incendiilor pot fi împărţite în două categorii, respectiv de suprafaţă şi volumice. Primele trimit la suprafaţa incendiului substanţe stingătoare, care răcesc sau opresc alimentarea cu aer a zonei de ardere împiedicând formarea gazelor combustibile şi reaprinderea lor. În grupa de stingere volumică intră cele care umplu volumul liber al încăperii cu substanţe care nu întreţin arderea, precum aburul, gazele inerte sau spuma foarte uşoară. Indiferent de tipul lor, instalaţiile de stingere de la bordul navelor, trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe: Să fie astfel dispuse încăt să ţină seama de potenţialul de producere a incendiului în încăperileprotejate; Să fie oricând gata de funcţionare, indiferent dacă nava se află în staţionare sau în marş; Să nu favorizeze prin funcţionarea lor intensificarea arderii; Să fie sigure în funcţionare şi să aibă vitalitate ridicată; Să acţioneze asupra incendiului astfel incât să excludă posibilitatea reaprinderii; Să aibă mijloace de acţionare locală şi de la distanţă precum şi posibilităţi de control; Să nu fie periculoase pentru oameni; Să nu provoace corodarea sau afectarea instalaţiilor şi construcţiilor, cu care intră în contact, Eliberarea mediului de gaz să se facă automat; Substanţele utilizate pentru stingere să nu producă gaze toxice.

1.1 Sisteme de stingere cu efect de răcire - Instalaţii de stins incendiul cu jet de apă

Acţionează de la distanţă asupra focarelor de incendiu cu jeturi cinetice de apă, cu debite cuprinse între 2 şi 6 l/s şi sunt compuse din următoarele elemente:Pompe de incendiu sunt de obicei electro-pompe centrifugale verticale, cu capacitatea intre 40 m3/h si 200 m3/h, care împing apa pe coloană cu o forţă de pâna la 6 Kgf/cm2. La navele de pasageri şi similare lor, cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 4000 tdw, sunt prevăzute cel puţin 3 pompe de incendiu iar la cele cu un tonaj mai mic de 4000 tdw, 2 pompe. (cerinţă SOLAS). Atunci când nava e în marş, pompele de incendiu trebuie testate săptămânal, atât în cadrul unui program separat de mentenanţă, cât şi în cadrul exerciţiilor de tip drill. Testul trebuie să includă verificarea comenzilor locale şi de la distanţă, precum şi presiunea de refulare. La navele de peste 6000 tdw, presiunea minimă cu două furtunuri cu ajutajele montate şi o pompă în funcţiune trebuie să fie de cel puţin 2,8 bar. Racord internaţional. Navele cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 500 tdw trebuie să dispună la bord de cel puţin un racord internaţional de legătură cu uscatul, corespunzător Fire Safety System

24

Code pentru a facilita cuplarea instalaţiei la alte mijloace de stins incendiu cu apă (de la altă navă sau de la alte mijloace cum ar fi maşini de pompieri sau instalaţii portuare specializate).Hidranţi. Numărul şi amplasarea hidranţilor de incendiu sunt stabilite astfel incât să asigure furnizarea a cel puţin două jeturi de apă ce nu pleacă din acelaşi hidrant, unul din jeturi fiind furnizat de un furtun dintr-o singura bucată, care pot fi dirijate spre orice punct al navei accesibil în mod normal echipajului sau pasagerilor în timpul navigaţiei şi în orice punct al oricărei încăperi de marfă când aceasta este goală, al oricărei încăperi ro-ro sau al oricărei încăperi pentru vehicole, în acest ultim caz, cele doua jeturi trebuind să atingă orice punct al încăperii, fiecare provenind de la un furtun dintr-o singură bucată iar hidranţii să fie amplasaţi lânga căile de acces ale încăperilor protejate. În plus, pentru navele de pasageri, Codul FSS impune ca numărul şi amplasarea hidranţilor în incăperile de locuit, de serviciu şi de maşini să fie astfel stabilite încăt cerinţele impuse mai sus, să poată fi îndeplinite când toate uşile etanşe şi toate uşile pereţilor zonelor verticale principale sunt închise. O atenţie specială trebuie acordată acestora în cadrul programului de verificare şi întreţinere.Furtunuri. Furtunurile de incendiu sunt fabricate din materiale nedegradabile aprobate de Administraţie şi trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a putea proiecta un jet de apă în oricare din spaţiile care ar necesita acest lucru. Fiecare furtun este prevăzut cu o ţeavă de refulare de mâna şi cuplajele necesare. Furtunurile de incendiu împreună cu toate sculele şi accesoriile necesare, trebuie să fie menţinute gata de utilizare şi la vedere, în apropierea hidranţilor sau a racordurilor de incendiu. În spaţiile interioare ale navelor de pasageri care transportă mai mult de 36 persoane, furtunurile de incendiu trebuie să stea în permanenţă cuplate la hidranţi. Furtunurile de incendiu vor avea o lungime de cel puţin 10 m dar nu mai mult de :

o 15m în încăperile de maşini,o 20m în alte încăperi sau punţi deschise,o 25m pentru punţile deschise de pe navele cu o lăţime de peste 30m.

Ajutajele. În funcţie de tipul jetului care poate fi refulat se deosebesc trei tipuri de ajutaje : cu jet compact, care se folosesc pe punţile exterioare, cu jet imprăştiat, ce se folosesc la punţile interioare şi C.M. în combinatie cu cel cu jet compact şi cu jet combinat, folosite la interioare şi în C.M.

1.2 Instalaţii de stins incendiul cu sprinklereInstalaţiile automate cu sprinklere, sunt printre cele mai eficiente sisteme de acţiune contra incendiului, care folosesc drept agent de stingere apa şi care constau în principal în mijloace de protecţie cu funcţie complexă care detectează, localizează, semnalizează incendiul şi intră automat în funcţiune pentru anihilarea acţiunii distructive a acestuia.Superioritatea lor asupra celorlalte sisteme automate de protecţie cu apă este determinată în primul rând de faptul că sprinklerele se declanşează individual şi acţionează numai asupra ariei incendiate, evitând astfel aplicarea inutilă a apei asupra zonelor necuprinse de incendiu.Se bazează pe răcirea suprafeţei carburante cu un curent de particule de apă creat automat cu ajutorul unor capete de pulverizare tip sprinkler. Instalaţia se montează în cabine birouri, saloane, sufragerii precum şi în coridoarele care comunică cu aceste incăperi. Instalaţiile tip sprinkler sunt obligatorii pentru navele de pasageri şi cele similare lor şi se compun în principiu din următoarele elemente principale:

hidrofoare reţele de conducte ramificate sau inelare, capete sprinkler (duze de refulare) care se

deschid la o temperatură definită, aparate de control şi semnalizare, racorduri pentru cuplarea pompelor mobile de

incendiu.

25

Cap/seal

Deflector

Glass bulb

Cap sprinkler

Modul de funcţionare este următorul: sursele de alimentare ţin permanent sub presiune reţelele de conducte pe care sunt montate capetele sprinkler. Gazele calde emanate de incendiu se ridică şi se acumulează la partea superioară a încăperii, formând în jurul sprinklerului un strat cu temperatură ridicată. Preluând căldura prin convecţie şi radiaţie de la mediul spaţiului incendiat, dispozitivele de închidere ale sprinklerelor situate deasupra zonei de ardere se încălzesc treptat şi în timp relativ scurt se deschid la atingerea temperaturii nominale de declanşare. Odată eliberat orificiul de curgere, apa este proiectată sub formă de picături dispersate asupra focarului. Acţiunea instalaţiei este operativă şi proporţională cu gradul de dezvoltare a incendiului. Pentru identificarea uşoară a focarului precum şi din alte considerente funcţionale, instalaţiile mari se împart în sectoare (zone) deservite fiecare de câte un aparat de control şi semnalizare.

Există trei categorii de sisteme sprinkler: Sisteme conventionale cu presiune scăzută (watersprinkler system) unde presiunea de lucru estesub 10 bar (un sprinkler acoperă cca 9 m2

suprafaţă podea) Sisteme cu presiune medie (watermist system). Presiunea de lucru este cuprinsă între 10 si 40bar iar consumul de apă reprezintă cel mult 50-70% din cel al sistemelor convenţionale (suprafaţa acoperită de un cap sprinkler 16 m2) Sisteme de înaltă presiune (hi - fog system), sunt cele mai eficiente sisteme de sprinklere şi încomparaţie cu sistemele clasice, prezintă următoarele avantaje:

* Particulele de apă sunt emise sub forma de ceaţă, fiind nonconductive electric.* Cantitatea de apă utilizată este mult mai mică,* Pericolul acumularii de apă în spaţiile interioare este scăzut,* Puterea de penetrare mult mai mare,* Eficacitate sporită,* Efect de răcire extrem de ridicat,* Suprafaţa de podea acoperită de o duză, 25 m2

* Diametrul tubulaturilor de drenaj şi cel al tubulaturilor instalaţiei este mult mai mic. Funcţionare: La detectarea incendiului, o pompă de înaltă presiune sau un gaz presurizat într-o baterie de butelii, asigură impulsul apei la o presiune cuprinsă între 40 şi 200 bar către duzele de pulverizare. Construcţia specială a acestora, favorizează dispersia particulelor de apă cu un diametru de 50-120µm, în timp ce presiunea extrem de ridicată asigură o penetrare eficientă şi o rapidă răcire a materialelor combustibile implicate în incendiu.

În imaginile de mai sus sunt prezentate : un compartiment de maşini protejat cu HI-FOG, o baterie de butelii cu agent (gaz) propulsor, o duză de ceaţă tip sprinker.

1.3 Sisteme de stingere cu efect de inăbuşire - Instalaţii de stingere cu bioxid de carbon.CO2 este eficient în stingerea incendiilor de mici dimensiuni, în principal cele de natură electrică, dar şi în cazul incendiilor mari, în compartimente închise.

26

CO2 ca agent de stingere are urmatoarele calitaţi: eficienţă ridicată, neagresiv faţă de obiectele şi materialele stinse, capacitate de penetrare ridicată, rău conducator de electricitate, conservare îndelungată, insensibil la acţiunea temperaturilor scăzute. Domenii de utilizare ca agent de stingere:

Depozite de materiale, magazii de marfă, Maşini şi instalaţii electrice aflate în incăperi închise, Transformatoare şi generatoare electrice, staţii de distribuţie.

Instalaţiile de stingere cu CO2 se împart în două categorii : Instalaţii de înaltă presiune, unde CO2 este stocat în butelii în stare lichidă

la temperatura mediului ambiant. La o temperatură de 21°C, presiunea în butelii este de cca 58 bar. Instalaţii de joasă presiune, unde CO2 este stocat în rezervoare mari la

temperatura de cca - 20°C şi la o presiune de cca 20 bar.

Atunci când CO2 este lansat dintr-un stingător, temperatura lui poate atinge valori chiar mai mici de - 78°C. În ciuda acestui lucru, CO2 nu are efect de răcire. Asta înseamnă că dacă materialul implicat în incendiu nu este răcit sub temperatura de aprindere, există riscul ca acesta să se reaprindă.

Stingerea prin inundarea unui compartiment cu CO2 se va adopta atunci cand folosirea altor mijloace de stingere nu este eficace.

*Atunci când se iniţiază semnalul de alarmă de declanşare a instalaţiei, compartimentul respectiv trebuie evacuat rapid.

*CO2 nu va fi admis în compartiment până ce acesta nu este evacuat complet,*Instalaţia nu va fi activată decât cu permisiunea comandantului navei şi a şefului mecanic

sau a persoanelor împuternicite de către aceştia.*Înainte de a fi inundat cu CO2, compartimentul trebuie închis etanş şi ventilaţia trebuie

oprită.În paralel cu alarmarea echipajului se demarează procedurile de lansare a bioxidului de

carbon în spaţiile vizate după cum urmează: Oprirea ventilaţiei, Închiderea etanşă a spaţiilor, Stoparea utilajelor în funcţiune din compartimentele respective, Evacuarea oamenilor din aceste spaţii, Efectuarea prezenţei (nu se lansează instalaţia dacă cineva este lipsă la apel până nu

se află situaţia exactă), Lansarea CO2

Observarea evoluţiei focului, Supravegherea compartimentelor adiacente, Operaţiuni post stingere.

1.4 Sisteme de stingere cu efect de înabuşire - Instalaţii de stingere cu spumă

Un sistem de stingere cu spumă constă în principal dintr-un rezervor în care se află agent spumant concentrat şi un ansamblu de tubulaturi, manici, aplicatoare şi elemente de conexiune la instalaţia generală de stingere cu apă. Apa de la hidranţii navei, prin intermediul unui distribuitor, antrenează o cantitate de aer şi spumant, într-o proporţie corectă (există posibilitatea reglării la distribuitor), rezultatul fiind obţinerea unei soluţii apoase de spumă cu concentraţia dorită, trimisă prin liniile instalaţiei, către monitoarele aplicatoare. La punerea în funcţiune a instalaţiei, jetul nu trebuie orientat către incendiu întrucât până la formarea spumei, la monitor va apărea apa. Atunci când se acţionează cu spumă, aceasta trebuie direcţionată pe o suprafaţă verticală adiacentă la foc, permiţându-i deopotrivă să se disipe şi să se scurgă pe aceasta, aşternându-se pe lichidul care

27

arde precum o pătură, împiedicând alimentarea cu oxigen a focului. Direcţionarea directă a jetului de spumă asupra focului, ar putea antrena lichid inflamabil şi ar implica în acest fel în procesul de ardere şi alte materiale combustibile , consecinţa imediată fiind extinderea focului.

1.5 Sisteme cu efect inhibitor –Instalaţii de stingere cu pulberi chimiceRezultatele excelente obţinute în stingerea unor incendii de mari proporţii implicând gaze sau lichide combustibile, posibilităţile bune de conservare, simplitatea instalaţiei, fac ca pulberile stingătoare să constituie un agent de stingere deosebit de eficace. Componentul de bază al majorităţii pulberilor stingătoare este bicarbonatul de sodiu, sulfatul de potasiu sau mono-fosfatul de amoniu. Trebuie menţionat însă că pulberea cea mai eficace este cea pe bază de bicarbonat de potasiu ce este cu 30% până la 50 mai eficientă decât cea pe bază de bicarbonat de sodiu.Pulberile stingătoare şi produsele de descompunere nu sunt periculoase pentru sănătatea omului, ele protejează persoanele care acţionează la stingerea incendiului împotriva radiaţiei termice emisă de focar şi nu au influenţă corozivă asupra materialelor cu care vin în contact.Este totuşi de menţionat că pulberile stingătoare au un efect de răcire neglijabil, lucru de care trebuie întotdeauna să se ţină seama, după stingere existând pericolul reaprinderii. Acest gen de instalaţii se întâlnesc în special în cazul navelor ce transportă gaze lichefiate Pornirea de la distanţă se poate face automat (acţionare pneumatică sau mecanică) şi manual, din oricare post de stingere iar aplicarea pulberii are loc în cel mult 30 secunde după deschiderea buteliei de pornire din postul de stingere cel mai îndepărtat.

1.6 Instalaţii de stingere în bucătăriiConform Codului FSS, echipamentul pentru gătit trebuie prevăzut cu următoarele elemente de protecţie: O instalaţie automată sau manuală de stingere a incendiului conform standardelor internaţionale acceptate, Un termostat principal şi unul de rezervă cu o alarmă pentru alertarea utilizatorului în cazul unei defecţiuni ,

Dispozitiv pentru oprirea automată a alimentării cu energie electrică la activarea instalaţiei de stingere a incendiului,O alarmă pentru indicarea funcţionării instalaţiei de stingere a incendiului, situată în bucătăria în care este instalat echipamentul,Comenzi pentru funcţionarea manuală a instalaţiei de stingere care să fie vizibil afişate în vederea utilizării imediate de către echipaj.

Agentul de stingere utilizat trebuie să aibă urmatoarele calităţi : să nu fie toxic, să fie un agent curat adică să nu rezulte reziduuri în urma utilizării lui, să aibă eficienţă mare de stingere.

2.0 Stingătoare de incendiu portabileStingătoarele portabile constituie prima linie de apărare împotriva focului. Majoritatea incendiilor au un început de mică amploare iar o acţiune promptă şi hotărâtă cu un stingător sau mai multe în paralel poate pune rapid capăt unei situaţii care ar deveni altfel foarte periculoasă.

28

Stingătorul este un aparat de stingere acţionat manual, care conţine o substanţă stingătoare (apă, spumă, pulbere, CO2), ce poate fi refulată şi dirijată asupra unui focar de ardere, sub efectul presiunii unui gaz (Azot sau CO2).Pe timpul exerciţiilor de incendiu, echipajul trebuie să primească instrucţiuni clare referitoare la utilizarea diverselor tipuri de stingătoare şi să participe la demonstraţii practice, prin descărcarea prin rotaţie a unor stingătoare, în scopul dobândirii de experienţă şi încredere în sine şi în aparatul respectiv. Fiecare stingător trebuie marcat corespunzător printr-o etichetă dintr-un material durabil şi care să cuprindă următoarele informaţii: numele fabricantului, pictograme cu clasele de foc pentru care este recomandat, text şi pictograme cu indicaţii de utilizare, tipul şi cantitatea de agent de stingere, termen de utilizare, detalii referitoare la autorizare.

În imaginea alăturată se prezintă principalele elemente ale unui stingător de incendiu portabil cu butelie de presurizare aflat în dotarea tuturor navelor de ape interioare şi maritime din toată lumea, elementele constitutive principale fiind notate sugestiv pe desen. Această construcţie este comună atât pentru stingătoarele cu apă, cât şi pentru cele cu pulberi chimice şi spumă mecanică.Stingătorul cu pulberi chimice. Fiecare stingător cu pulberi are o capacitate de cel puţin 5 kg conform Codului FSS.Pot fi cu presurizare internă sau cu butelie de gaz ca şi în figură. De regulă la duza de evacuare 3 este conectat un furtun terminat cu un ajuataj din plastic. Distanţa de refulare este 3 – 9 m funcţie de mărimea stingătorului.

Un caz particular îl reprezintă stingătoarele a căror capac este străbătut de un cui perforator, menţinut în poziţie de repaos prin intermediul unui arc tensionat, ca în imaginea de mai jos: Evacuarea pulberii din stingator se face prin ţeava sifon. Punerea in funcţiune se face în modul următor:

Se transportă stingătorul la locul intervenţiei, Se aşează stingătorul jos, se extrage siguranţa şi se rupe

sigiliul, Se ridică stingătorul, se apucă ferm furtunul şi se

îndreaptă către baza flăcării, Se apasă clapeta de acţionare sau se loveşte ciuperca

cuiului percutor cu mâna liberă* Furtunul trebuie dirijat în funcţie de evoluţia procesului de stingere.* Se acţionează stând cu spatele la curentii de aer.* Se direcţionează jetul către baza focarului.

Stingătorul cu spumă Acest tip de stingătoare sunt cele mai eficiente mijloace de stingere pentru incendiile de mică anvergură în cazul produselor de hidrocarburi.La fel ca şi în cazul prezentat mai sus, spumantul concentrat din butelia stingătorului, poate fi presurizată permanent cu azot (gradul de presurizare este indicat de un manometru amplasat pe capul stingătorului), sau nepresurizată, dar având o butelie încărcată cu gazul propulsor (bioxidul de

29

1. clapetă acţionare2. mâner3. duză evacuare4. inel siguranţă5. tijă6. supape7. butelie gaz8. tub sifon9. agent stingere

carbon). În acest din urmă caz, presiunea din butelie trebuie verificată anual, ceea ce însă nu implică schimbarea încărcăturii, aceasta având de regulă un termen de valabilitate de minimum 5 ani. La acţionarea clapetei, gazul propulsor antrenează spuma prin tubul ascendent şi furtunul de refulare către baza focarului. De subliniat că acest gen de stingătoare au ca terminaţie a furtunului un ajutaj cu orificii radiale, care are rolul de a antrena o cantitate de aer care să permită un grad ridicat de înfoiere a spumei (uzual 4 – 8).

Stingătorul cu CO2 Fiecare stingător cu bioxid de carbon aflat la bordul unei nave trebuie să aibă o capacitate de cel puţin 5 kg conform Codului FSS.

Acest tip de stingător face parte din grupa stingătoarelor cu gaze inerte şi este un recipient sub presiune de formă cilindrică de capacităţi variabile. Agentul de stingere este bioxidul de carbon stocat în recipient sub formă lichidă.Functionare:

Apăsarea clapetei, duce la ridicarea supapei de pe orificiul de descărcare şi eliberarea căii de descărcare a agentului de stingere către difuzorul situat la capătul furtunului. În difuzor datorită fenomenului de detentă (gazul comprimat trece de la volum mic şi presiune mare, la volum mare şi presiune mică), temperatura CO2 scade sub punctul de solidificare -78,5C, acesta fiind evacuat sub formă de zapadă carbonică. Verificarea stării de încărcare se face prin cântărire, stingătorul având inscripţionate greutatea netă şi brută. La pierderi de cca. 20-25% butelia se va înlocui. Aceste tipuri de stingătoare se folosesc pentru stingerea incendiilor de la instalaţii şi transformatoare electrice, lichide combustibile cu temperatura de inflamabilitate scazută, incendii izbucnite in spaţii închise, etc.

Stingatorul cu agenti chimici lichizi (Wet Chemical Extinguisher) pentru clasa K (bucătarii şi

restaurante) care implică în principal uleiuri de gătit nesaturate şi care au o mare capacitate de stingere în principal datorită efectului de răcire şi inhibiţie chimică.Agentul de stingere este constituit din amestecuri de acetat de potasiu, citrat de potasiu şi săruri de potasiu cu PH scăzut şi care nu lasă reziduuri chimice la locul acţiunii care să trebuiască a fi curăţate ulterior. Modul de construcţie a aplicatorului, are menirea de a ţine pe cel ce

face intervenţia, la distanţa sigură faţă de foc.Stingătorul cu apă presurizată (Stored Pressure Water Fire Extinguisher). Apa sub presiune este pulverizată cu putere în particule foarte mici. Având un foarte bun efect de răcire şi penetrare, stingătoarele de acest tip sunt eficiente îndeosebi pentru stingerea incendiilor de clasa A (în spaţiul accommodation), nefiind recomandate pentru combaterea altor clase de foc.Stingătoarele cu ceaţă de apă (Water Mist Fire Extinguisher). Au apărut ca o alternativă la stingătoarele cu halon, apa neavând potenţial agresiv faţă de stratul de ozon. Agentul de lucru este apa distilată stocată într-un recipient sub presiune. Particulele de apă cu diametre de ordinul micronilor şi presiuni foarte mari, sunt non-conductiv electric şi prin urmare acest gen de stingătoare pot fi folosite cu succes în stingerea incendiilor de clasa A chiar şi în spaţii unde există instalaţii electrice.Întreţinerea stingătoarelor. Pentru garanţia unei bune funcţionăari în orice împrejurare, ofiţerul responsabil trebuie să se preocupe de revizia periodică a elementelor de bază ale stingătoarelor, respectiv recipient, agent extinctor, mediu impulsor, accesorii, după cum urmează:Stingătoarele trebuiesc menţinute şi întreţinute în concordanţă cu recomandările fabricantului şi

30

indicatiile incluse în SOLAS Maintenance log. În acest jurnal trebuie înregistrate toate operaţiunile deîntreţinere ale fiecărui stingator iar etichete cu menţiunile respective for fi ataşate la acestea (dataverificarii, semnătura celui care a făcut operaţiunea, etc)În concordanţă cu regulile societatilor de clasificare, perioada de serviciu a stingătoarelor este dată de menţinerea presurizării interne dar nu se extinde peste 5 ani. După această perioada ele trebuiesc reâncărcate.Stigătoare de incendiu transportabileStingătoarele de incendiu transportabile sunt acele echipamente care au o greutate mai mare de 20 kg şi care pentru a putea fi deplasate la locul interventiei, sunt dotate de regulă cu roţi pentru uşurinţa manevrei care se face de regulă de doi servanţi. Acestea pot fi stingătoare cu bioxid de carbon, cu pulberi stingătoare sau cu spumă.

O ilustrare sugestivă a procedurilor incorecte/corecte de acţiune cu singătoare în combaterea unui incendiu, este prezentată mai jos:Aplicatoare de spumă mecanică.

Prezintă avantajul că în caz de necesitate, se poate produce imediat agent de stingere cu spumă mecanică utilizând instalaţia generală de stingere cu apă. Aşa cum este prezentat în desen, agentul spumant concentrat aflat în recipienţi cu diverse volume este preluat printr-un tub ejector şi combinat cu o cantitate de apă şi aer prin intermediul unui proporţioner (amestecător de linie) funcţie de concentraţia finală dorită a spumei mecanice. Atenţie deosebită trebuie acordată termenului de garanţie a spumantului concentrat precum şi familiarizării întregului echipaj cu modul de utilizare a unui astfel de echipament.

Ghid de utilizare în siguranţă a stingătoarelor Înainte de a începe atacul asupra focului, testează dacă stingătorul e funcţional, Alege tipul corect de stingător funcţie de natura focului, Fii sigur că ştii procedurile corecte de punere în funcţiune şi acţionare, Asigură-te că eşti în siguranţă tot timpul, Ai grijă, rapiditatea este esenţială dar este mai important e să fii precaut şi calculat Asigură-ţi să ai tot timpul la îndemână cel puţin o cale de retragere şi nu te apropia de foc

mai mult decât este necesar,

31

Greşit Corect

Atenţie la direcţia de propagare a focului

Focul se atacă întotdeauna de la bază şi cât mai de aproape

O intervenţie hotărâtă cu mai multe stingătoare simultan oferă şanse de reuşită mai mari

Stingătoarele folosite nu se repun niciodată la post

Niciodată nu lăsaţi nesupravegheat un foc abia stins

Capitolul VIII - Echipamente de protecţie folosite la stingerea incendiilor

1.0 Echipamentul pentru pompieri (Fireman`s outfits)Toate navele sunt dotate cu cel puţin două echipamente complete de protecţie tip pompier, depozitate în compartimente special destinate lor şi în permanenţă accesibile şi gata de utilizare. Navele tip tanc şi cele ce transportă mărfuri periculoase, trebuie dotate suplimentar cu alte două astfel de echipamente. Un echipament complet este compus din costum de protecţie, ghete, cască, mănuşi, lanternă antiexplozie, secure, coardă călăuză.Costumul de protecţie este confecţionat din materiale ignifuge speciale, care protejează pielea de căldura radiantă, de arsuri şi opărire cu abur. Suprafaţa exterioară a costumului este impermeabilă şi prevăzută cu benzi reflectorizante.Ghetele trebuiesc confecţionate din materiale nonconductive din punct de vedere termic şi electric şi cu rezistenţă mecanică şi chimică ridicată.Casca trebuie să asigure protecţia împotriva impactului mecanic, să fie prevăzută cu vizor panoramic rezistent şi guler de protecţie.Lanterna, să fie de un tip aprobat şi alimentată cu baterii cu o durată de lucru de cel puţin trei ore.Securea de pompier trebuie să aibă coada dintr-un material neconductor pentru curentul electric şi construită conform destinaţiei.Costumul de apropiere este confecţionat dintr-un material aluminizat, fapt care îi confera un grad ridicat de termoreflexie, constituind o barieră termică împotriva căldurii emise prin radiaţie şi convecţie. Pentru intervale scurte de timp poate rezista la temperaturi de >700°C. Se compune din gluga (capişon) cu vizor, bluză, mănusi, pantalon, cizme. Costumul de protecţie pentru pătrundere este confecţionat dintr-o singură piesă, din materiale speciale, captuşit la interior cu lâna şi kevlar şi permite trecerea prin foc. În spate, costumul este prevăzut cu o glugă ce permite echiparea prealabilă cu aparatul de respirat

1.1 Aparatul de respirat cu aer comprimatDispozitivele de protecţie a căilor respiratorii pot fi considerate ca o prelungire a aparatului respirator, motiv pentru care la analiza modului de protecţie trebuie să se ţină seama de mecanismul de functionare al acestuia.În condiţiile desfăşurării diferitelor activităţi, poluanţii atmosferici din spaţiile de lucru care actionează asupra căilor respiratorii variază în limite foarte largi, de la agenţi relativ nepericuloşi dar “supărători”, la agenţi foarte periculoşi generatori de intoxicaţii grave.Gradul de nocivitate al poluanţilor atmosferici pentru aparatul respirator uman diferă de la un agent la altul, fiind determinat de o serie de factori care se referă la cantitatea şi concentraţia activă a substanţei, la acţiunea cumulativă în organism, la timpul de expunere, la temperatura mediului de lucru, la particulariţaţile fiziologice. În anumite condiţii omul poate trăi într-o atmosferă care conţine mai puţin oxigen decât în mod normal, astfel:

pâna la 17% oxigen, omul respiră în mod normal; între 17 şi 15% oxigen, la muncile mai intense survin accidente de respiraţie; sub 15% nu se pot desfaşura activităţi fizice; la 8-9% oxigen, omul nu mai poate trăi decât culcat, evitând orice mişcare care poate duce la

un consum suplimentar de oxigen; sub 8% oxigen, survine paralizia membrelor, pierderea conştienţei şi apoi moartea.

Este important de semnalat că omul nu-si poate da seama de scăderea concentraţiei de oxigen, deoarece respiraţia nu este reglată de oxigen, ci de bioxidul de carbon, care este un excitant al centrului nervos respirator.În general, omul suporta bine pâna la o concentratie de 4% dioxid de carbon în aerul de respiratie.

La 4-5% bioxid de carbon se observă o accelerare a respiraţiei. La 8% bioxid de carbon se produc ameţeli şi dureri de cap. La 9-10% bioxid de carbon survine pierderea conştienţei. Peste 10% bioxid de carbon survine moartea.

32

Prezenţa în mediul respirator a unor compuşi chimici (ce pot rezulta şi din ardere) cum ar fi cianurile, amoniacul, hidrogenul sulfurat şi multe altele, chiar în procente relativ reduse, pot duce la intoxicări grave sau pot cauza chiar moartea.Din cauza faptului ca însăşi intervenţia într-un mediu ostil vieţii reprezintă un stress, este necesar ca utilizatorul aparatului să aibă încredere deplină în acest echipament pentru ca atenţia sa să fie orientată în special asupra lucrărilor ce trebuie efectuate. Această încredere este dată de capacitatea de protecţie proiectată, caracteristicile constructive şi de fiabilitate şi nu în ultimul rând de antrenament De asemenea utilizatorul trebuie să fie într-o stare fizică şi psihică foarte bună şi trebuie să se antreneze cu aparatul de respirat, întrucât consumul de aer este în funcţie de capacitatea pulmonară, dar şi de antrenament şi de gradul de efort.Autonomia de funcţionare a aparatului de respiraţie depinde strict de consumul de aer, în litri pe minut. Astfel, pentru diferite activitati, orientativ se poate considera consumul de aer din tabelul urmator :

Natura poziţiei sau efortuluiNumăr de

respiraţii./min

Mărimea unei respiraţii în

litri

Consum de aer litri/min.

Poziţia culcat 14 0,35 4,9

Poziţia şezând 18 0,40 7,2

Marş, 85 paşi/min. 20 0,75 15,0

Marş, 125 paşi/min. 23 1,4 32,0

Alergare 165 paşi/min. sau urcare pe scări 111 trepte în 80 sec.

24 1,7 40,8

Alergare 220 paşi/min. 40 2,0 80,0

Alergare pe scări 111 trepte în 28 sec. 40 2,6 104,0

 Valorile pot fi influienţate considerabil de particularităţile fiziologice ale subiectului, antrenamentul şi starea psihică.Pentru un consum mediu de 35 litri/min. (conform normelor europene privind aparatele de respiraţie), în funcţie de rezerva totală de aer din butelii (capacitatea buteliei în litri înmulţită cu presiunea de încărcare a buteliei în bar), se poate calcula, cu titlu orientativ, autonomia de funcţionare a aparatului şi rezerva necesară pentru retragere.* Pe fiecare navă maritimă toţi membri de echipaj trebuie să poată să testeze şi să folosească aparatele de respirat. * Numele persoanelor respective, a persoanelor de ajutor şi a îndatoririlor acestora trebuie menţionate în Muster List. * Un ofiţer este numit responsabil cu verificarea, întreţinerea, introducerea într-un program de întreţinere conform ISM şi păstrarea în condiţii optime de lucru a întregului echipament. * Înaintea punerii în funcţiune se verifică starea de încărcare a buteliei prin citirea presiunii la manometru, conectarea acestuia la aparat, funcţionarea reductorului de presiune, etanşeitatea măştii, a tuburilor de legătură şi a tuturor elementelor de îmbinare ale aparatului, fixarea fermă a harnaşamentului pe corp şi funcţionarea sistemului de alarmare.* Numărul şi tipul echipamentelor de pompier diferă de la un tip de navă la altul dar în oricare caz ele trebuie corect depozitate, utilizate şi întreţinute. Din acest motiv este indicat să se consulte indicaţiile fabricantului care se găsesc în manualul de utilizare şi întreţinere al fiecărui echipament* Toate buteliile trebuie păstrate încărcate full. Ori de câte ori se foloseşte o butelie, chiar dacă aerul nu a fost complet consumat, aceasta trebuie descărcată şi reâncărcată imediat.* Compresorul, dacă există la bord, trebuie exploatat şi întreţinut în concordanţă cu indicaţiile în manualul producătorului.* Amplasamentul aparatelor trebuie să fie vizibil marcat şi gata în orice moment pentru utilizare rapidă.

33

* Ofiţerul responsabil trebuie să înregistreze orice activitate legată de întreţinerea aparatelor în log book.* Este absolut esenţial ca echipajul să fie familiarizat cu tipurile de aparate existente la bord. * Toate exerciţiile (emergency fire drills) trebuie să includă şi utilizarea aparatelor de respirat.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească persoana desemnată (operatorul) să utilizeze aparatul de respirat :

Lupta contra incendiilor şi operaţiunile de salvare care implică utilizarea aparatului de respirat, întotdeauna solicită pesoana respectivă la un efort fizic şi mental crescut.Bazat pe acest fapt, operatorul trebuie să fie înainte de toate apt din punct de vedere fizic şi psihic pentru această muncă. Un test medical specific trebuie repetat periodic, pentru cei sub 40 ani odată la trei ani, pentru cei cu vârsta cuprinsă între 40 şi 50 ani odată la doi ani, iar cei trecuţi de 50 ani, anual.În plus, operatorul trebuie să demonstreze stabilitate phsihică şi autocontrol, pentru a fi capabil să evalueze şi să menţină situaţia sub control, precum şi să judece circumstanţele în orice împrejurare.Deşi depune un efort considerabil, acesta nu trebuie să împiedice operatorul în a-şi păstra controlul respiraţiei, să se mişte calm şi să acorde atenţie partenerului cu care acţionează, să ia decizii şi să acţioneze decisiv.Toate acestea pot fi învăţate, exersate şi ţinute sub control chiar foarte bine, dacă operatorul are suficiente cunoştinţe referitoare la echipamentele cu care lucrează, inclusiv despre principiile care guvernează funcţionarea lor, ştie să recunoască pericolul şi să evite situaţiile periculoase, ştie să-şi ofere protecţie sieşi în cele mai bune condiţii.Printr-un antrenament repetat, operatorul poate deveni perfect încrezător în capacităţile proprii şi ale aparatului, lucru care îi poate conferi şanse superioare în acţiunea pe care o intreprinde. De reţinut că familiaritatea de a acţiona cu un echipament poate fi obţinută prin antrenament, în timp ce pierderea acestei familiarităţi se face lesne prin lipsa acestuia...

1.2 Depozitarea echipamentelor pentru pompierEchipamentele pentru pompieri sau seturile de echipament individual, vor fi depozitate astfel încât să fie uşor accesibile şi pregătite pentru utilizare.La navele de pasageri, vor fi accesibile din orice loc, cel puţin două echipamente pentru pompieri şi, în plus, un set de echipament individual. În fiecare zonă verticală principală trebuie să existe cel puţin două astfel de echipamente.

1.3 Aparate de respiratie pentru evacuare în caz de urgenţă (EEBD)Un Emergency Escape Breathing Devices (EEBD) este un aparat alimentat cu aer sau oxigen, utilizat numai pentru evacuarea dintr-un compartiment cu o atmosferă periculoasă. Aceste aparate nu trebuie întrebuinţate în alte scopuri precum intervenţii în vederea stingerii incendiilor sau intrare în spaţii cu conţinut redus de oxigen. În cadrul programului de instruire, tot echipajul trebuie să fie familiarizat cu modul şi condiţiile de utilizare a EEBD.

Capitolul IX - Metode de luptă contra incendiilor. Organizarea echipajului

Conform STCW, echipajul se va pregăti teoretic şi practic atât în centrele de calificare, instruire şi perfecţionare, cât şi la nave, în vederea cunoaşterii noţiunilor referitoare la chimia focului, modul de producere şi propagare, a mijloacelor de stingere a incendiilor izbucnite la bord, precum şi noţiuni elementare privind organizarea, tactica şi comanda. Se vor face exerciţii de stingere în cât mai multe ipoteze (se va urmări deplasarea rapidă a oamenilor, echiparea lor corespunzătoare, acţionarea conform rolului) astfel, reuşindu-se să se cunoască foarte bine potenţialul uman şi tehnic.

34

Semnalul de alarmă pentru incendiu se transmite prin instalaţia de semnalizare - alarmare a navei, de către orice membru al echipajului sau persoană de la bord, care observă un incendiu în desfăşurare sau pe cale să se producă, ori prin instalaţia generală de alarmă, de către ofiţerul de punte (cart).Semnalele de alarmă transmise cu soneria sau sirena se dublează prin ordine verbale transmise prin mijloace de comunicaţii interioare de la bord, indicandu-se şi locul de acţiune, de exemplu ,,Alarmă de (exerciţiu) de incendiu în compartimentul de cârmă.Pentru însuşirea atribuţiilor prevăzute în roluri şi pentru formarea deprinderilor de a acţiona rapid, corespunzător situaţiei, sub conducerea comandantului navei se organizează periodic exerciţii de roluri simulând situaţii reale, atât cât nava este în marş cât şi în staţionare, astfel îincât fiecare membru al echipajului să participe la cel puţin un exerciţiu de rol de incendiu pe lună iar la navele de pasageri, un exerciţiu de rol de incendiu în fiecare săptămână, urmărindu-se în acest scop ca echipajul navei să fie apt în orice moment pentru a interveni conform îndatoririlor trasate în rolul de incendiu al fiecăruia. Curent, un astfel de exerciţiu se numeste Emergency fire drill.

Proceduri pentru siguranţa personalului. Conducerea operaţiunilor de stingere revine de regulă capitanului navei pentru punte şi toate compartimentele acesteia, în timp ce şeful mecanic coordonează operaţiunile de stingere în compartimentele maşinilor.Conducătorul acţiunii de stingere poartă întreaga răspundere pentru intervenţia operativ-tactică de lichidare a incendiului şi siguranţa echipajului. Sarcinile conducătorului: se informează asupra situaţiei, apreciază situaţia, ia decizia de intervenţie, dă comanda de intervenţie.

Componenţa echipei de stingere cu apă: Conducătorul echipei trebuie să fie un bun cunoscător al navei, compartimentelor,

instalaţiilor şi mijloacelor de stingere, al tacticii de luptă contra incendiului. Este cel care dirijează efectiv operaţiunea de stingere.

Semnalizatorul (omul de legătură) în lipsa unor mijloace de comunicare radio. Grupa de stingere: alcatuită din oamenii cei mai sănătoşi, robuşti, cu o buna rezistenţă fizică,

sunt cei care acţionează direct cu ţevile de refulare asupra focarului. Se stabileşte strict cine îmbracă costumul anticaloric şi cine este ajutorul în această operaţiune,

Grupa cu manicile (aduce manici şi ţevi de refulare). Din ea fac parte cei ce deschidhidranţii, cuplează şi întind manicile, urmăresc traseul acestora, repară manicile deteriorate, au grijă sa nu se stranguleze, 5. Grupa de apă are în compunere cel puţin un om de la maşina (de obicei of.mec.) care are rolul dea porni pompele şi a face liniile. Pentru reuşita acţiunii de lichidare a focului, cei ce concură la acţiune trebuie să se apropie cât maimult de focar, să se afle mai sus sau cel puţin la acelaşi nivel cu acesta, şi să ţină cont de:

Direcţia şi tăria vântului (va acţiona cu vântul din spate pentru a feri oamenii şi a nu degrada spuma);

Focarul incendiului să se atace începând de la baza sa Intervenţia trebuie făcută cu rapiditate deoarece succesul acţiunii depinde de aceasta într-o

foarte mare masură.

Alte condiţii esenţiale pentru o intervenţie promptă şi o reuşită a stingerii sunt: Instalaţiile de alarmare şi stingere să fie în perfectă stare de funcţionare; Personalul să cunoască semnalul de alarmă de incendiu şi indatoririle fiecăruia conform

Muster List; Mijloacele de stins portabile să fie in permanenţă la posturi şi în stare bună de funcţionare

35

Capacele false de obturare a hidranţilor de pe magistrală să se desfacă uşor;

36

Manicile să fie împachetate în cutii astfel încât ambele racorduri să fie libere; Ţevile de refulare să fie la post (lânga manici, în cutiile de păstrare ale acestora); Căile de acces la posturile de incendiu să nu fie blocate; Generatoarele cu agent spumogen din C.M. să aibe întotdeauna rezervoarele pline; Afişarea la loc vizibil a rolurilor de incendiu şi a planurilor cu amplasarea mijloacelor de

stins incendiu la bordul navei;

Metode de luptă contra incendiilor pe navePentru ca lupta contra incendiilor să fie eficientă trebuiesc îndeplinite simultan mai multe cerinţe cum ar fi:

Nava să corespundă din punct de vedere constructiv şi al amenajărilor pentru scopul pentrucare este exploatată,

Utilizararea materialelor uşor inflamabile, manevrarea şi dispunerea acestora să se facăconform regulilor;

Instalaţiile de detectare, instalaţiile de comunicaţie, instalaţiile de stingere, mijloaceleportabile şi transportabile de stingere precum şi echipamentele de protecţie să fie în bună stare;

Echipajul să fie instruit corespunzător în scopul prevenirii şi stingerii incendiilor după cumurmează:

Să aibă cunoştinţe generale despre chimia focului, condiţii de producere şi propagare; Să cunoască şi să respecte întocmai regulile generale de prevenire a producerii incendiilor; Să cunoască modalităţile de anunţare şi de alarmare în caz de necesitate şi să le utilizeze fără

reţinere; Să cunoască amplasarea posturilor de incendiu pe navă; Să cunoască îndatoririle ce le revin prin rolurile de echipaj pe linia prevenirii şi combaterii

incendiilor, Să cunoască foarte bine în ce imprejurări şi cum se utilizează instalaţiile, mijloacele de

stingere şi echipamentele de protecţie pe care este abilitat să le folosească conform rolului de incendiu.

Într-o situaţie de urgenţă, aplicarea celei mai potrivite acţiuni de răspuns pentru protejarea echipajului, a mărfii, a navei şi a mediului, necesită o inţelegere pe măsură a situaţiei şi un plan prioritar şi realist de acţiune.

Odată cu implementarea International Safety Management Code (ISM), capitolul 8, SOLAS 74/96, capitolul III, regula 19 si MARPOL 73/78, Anexa I regula 26, s-a elaborat un sistem integrat de planuri de urgenţe la bord şi care oferă clişee de abordare în cazul apariţiei unei situaţii de urgenţă, sau care este pe cale să se producă. Aceste planuri, cuprind atât ghiduri de Acţiuni Iniţiale (Initial Actions Plan), cât şi scenarii secvenţiale de răspuns sau contracarare (Subsequent Response Plan) şi care depind de variabile precum natura situaţiei de urgenţă, încărcătura navei, tipul de navă, etc oferă personalului posibilitatea de a aborda cu succes o situaţie neaşteptată în condiţiile aplicării corecte a măsurilor necesare şi în ordinea lor prioritară.

Dat fiind faptul că în cele mai multe situaţii, limba vorbită pe navele din flota mondială şi mai ales ordinele, informările şi comenzile comandantului, şefului mecanic şi ofiţerilor se fac în limba engleză, am considerat oportună inserarea în acest material, a unor paragrafe în această limbă.

37

INITIAL ACTIONS1. Sound Alarms & notify2. On detection of an emergency situation, the general emergency alarm signal shall be

sounded immediately,3. The nature, and location if known, of an emergency shall be announced by using the public

address system or other means.4. Muster at stations5. On hearing the general emergency alarm, all crew members shall muster at their emergency

stations as defined in muster lists and personnel instruction cards.6. Establish Communication7. Communication should be established between emergency parties by using portable VHF or

other means.8. Identify / Verify Nature & Location Of Emergency9. The head of the each emergency team will contact the Master on the bridge, to advise, verify

or inquire as to the nature and location of the emergency, on arrival at the muster stations.10. Count Crew11. All crew mustered at stations shall be counted and reported to the bridge.12. If any crew is missing a search shall be started and if there are any injured a rescue shall be

started.13. Activate Subsequent Response Plan14. The control team on the bridge shall activate and organize emergency teams as prescribed

in this chapter15. The other teams will carry out necessary actions as described. 16. Monitor Response Action17. The control team on bridge shall monitor response actions and re-organize as the emergency

situation develops.18. Activate Reporting19. The control team on bridge shall activate reporting. Designated Person ( see Standinng

Instructions Chapter 2, & SOPEP Manual) 20. Collect Additional Information

38

Focul – primul răspuns : Detecţie şi localizare rapidă Alarmare de urgenţă Aplicare rapidă şi competentă a primelor măsuri de combatere

Dacă descoperi un foc, sau un fenomen pe cale să genereze foc, prima ta grijă trebuie să fie acţionarea butonului de alarmă, să strigi cât de tare poţi (FOC) şi să anunţi telefonic comanda.

Odată alarma iniţiată, circumstanţele urgenţei îţi dictează acţiunile îniţiale pe care trebuie să le intreprinzi: Dacă sunt vieţi în pericol, prima acţiune trebuie să fie îndreptată către salvarea acestora. Prin ceea ce faci, ai mare grijă să nu devii şi tu o victimă, În cazul incendiilor de mici proporţii, primul răspuns trebuie să fie un atac hotărât cu stingătoare portabile, Dacă focul este de mari dimensiuni, prima acţiune trebuie să fie îndreptată către izolarea compartimentului în scopul reducerii alimentării cu oxigen şi minimalizarea extinderii fumului.

21. Detailed information, specific to the nature of the emergency, shall be collected as prescribed in subsequent response plan.

22. Initiate External Response23. The control team on the bridge shall initiate external responses as prescribed in subsequent

response plan.

SUBSEQUENT RESPONSE - ACCOMMODATION FIRE ( other than galley )

Check-List / Accommodation fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Course altered to reduce air flow ?3 Combustibles involved known ?4 All accommodation mechanical ventilators (air condition, fans e.g.) stopped ?5 Natural ventilators leading to area closed ?6 Fire flaps closed if necessary ?7 Fire and water-tight doors and other closing appliances surrounding area closed ?8 Electrical circuits in the area isolated ?9 Fire-fighters in pairs, with available Fireman Outfits ready ?10 The wearer of Fireman Outfit and the person assisting agreed on method of signaling ?11 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?12 Maximum available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?13 Six sides of the fire (four sides, top and bottom) under close observation

SUBSEQUENT RESPONSE - GALLEY FIRE

Check-List / Galley Fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 All accommodation mechanical ventilators (air condition, fans e.g.) stopped ?3 Natural ventilators leading to area closed ?4 Fire flaps closed if necessary ?5 Fire and water-tight doors and other closing appliances surrounding area closed?6 Electrical circuits in the area isolated ?7 Fire-fighters in pairs, with available Fireman Outfits ready ?8 The wearer of Fireman Outfit and the person assisting agreed on method of signaling ?9 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?10 Maximum available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?11 Six sides of the fire (four sides, top and bottom) under close observation ?12 Galley vent duck been checked to prevent fire spreading ?

SUBSEQUENT RESPONSE - ENGINE ROOM FIRE

Check-List / Engine Room Fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Emergency stops and quick closing valves actuated ?3 Emergency Fire pump started ?4 Fuel tripped ?5 Emergency power on line ?6 Emergency steering on line ?7 Forced ventilation restricted /stopped?8 Fire dampers/flaps shut (including in funnel casing) if necessary ?9 Available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?

39

10 Temperature monitoring of engine room started ?11 Fire-fighters in pairs, with available Fireman Outfits ready ?12 The wearer of Fireman Outfit and the person assisting agreed on method of signaling ? before carrying out total flooding;13 Battening down engine room checklist completed ?

SUBSEQUENT RESPONSE - CARGO HOLD FIRE

Check-List / Cargo Hold Fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Mechanical ventilators leading to hold stopped ?3 Natural ventilators leading to hold closed ?4 Hold battened down properly ?5 Electrical circuits in the area (if available) isolated ?6 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?7 Maximum available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?8 Fixed fire-fighting system ready for use ?9 Checked if hazardous gas being given off (flammable and/or Toxic)10 Temperature in spaces adjacent to hold in fire been checked and under observation ?11 Before opening hold possibility of cargo re-ignition and temperature checked ?12

SUBSEQUENT RESPONSE - CARGO FIRE ON DECK

Check-List / Cargo Fire on Deck

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Electrical circuits in the area (if available) isolated ?3 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?4 Course altered to reduce air flow over deck (at sea)?5 Cargo operation stopped, terminal or port informed (at port/terminal) ?6 Can water be used to fight this fire ?7 Any chemical reaction from material on fire ?8 Maximum available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?9 Checked if hazardous gas being given off (flammable and/or Toxic)10 Temperature in spaces adjacent to fire area been checked and under observation ?

SUBSEQUENT RESPONSE - PUMP ROOM FIRE

Check-List / Pump Room Fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Cargo operation stopped ?3 All mechanical ventilators stopped ?4 Natural ventilators leading to area closed ?5 Electrical circuits in the area (if available) isolated ?6 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?7 Maximum available fire hoses connected to hydrants and boundary cooling started ?8 Fire-fighters in pairs, with available Fireman Outfits ready ?9 The wearer of Fireman Outfit and the person assisting agreed on method of signaling ?10 Checked if hazardous gas being given off (flammable and/or Toxic)

40

SUBSEQUENT RESPONSE - EMERGENCY GENERATOR ROOM FIRE

Check-List / Emergency Generator Room Fire

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Diesel generator shut down ?3 All fuel tanks shut off ? Emergency switchboard isolated ?4 Compressed air line from engine room shut ?5 Compressed air bottles shut off ?6 All ventilation stopped ?7 Main air cooling flaps closed ?8 Fire doors closed, 9 Doors closed ?

SUBSEQUENT RESPONSE - BATTENING DOWN ENGINE ROOM

Check-List / Battening Down Engine Room

1 Sound evacuation alarm ?2 Emergency generator running and on the board ?3 Main engines stopped ?4 Boilers closed down ?5 Ventilation fans stops an main deck fire station operated ?6 All personnel out of engine room , head count been done ?7 All fire flaps closed funnel door shut ?8 All doors to inert gas plant and engine room entrances closed ?9 Emergency fire pump running and fire main pressurized ?10 Fixed fire-fighting system operated ?

SUBSEQUENT RESPONSE - DAMAGE TO SHIP

Check-List / Tank Explosion

1 General Emergency Initial Actions carried out ?2 Fixed fire-fighting system ready for use if applicable ?3 Fire pumps started (main & emergency) and full pressure put in to fire mains ?4 Fire and/or Fixed fire-fighting system lines intact ? Any isolating valves ?5 All vessels pumps, generators & auxiliary machinery operational ?6 All water-tight doors and openings closed ?7 Spray accommodation front bulkhead with sea water. Adjust course and speed to minimize fire spread & smoke ?8 Damage assessment checked & compared to vessels damage stability ?9 Pollution levels been ascertained and actions taken as defined in S.O.P.E.P. Manual ?

Capitolul X - STINGEREA INCENDIILOR

1.0 Incendii de materiale combustibile solide Din fericire materialele combustibile de clasă A, au punctul de aprindere relativ scăzut şi sunt uşor de răcit până sub acest punct, moment în care vaporii inflamabili şi combustia încetează să se mai producă.

41

Această constatare ne conduce către găsirea celei mai eficiente metode de a stinge incendiile din această clasă şi care constă în atacarea focului cu apă foarte fin pulverizată, sub formă de jet sau combinat, în cantităţi apreciabile şi la o presiune ridicată. Este de remarcat totuşi că particulele fine de apă elimină căldura şi răcesc materialele combustibile până sub valoarea temperaturii de aprindere, mai rapid decât dacă apa s-ar aplica sub formă de jet.

Dacă incendiul s-a produs într-o cabină neocupată, prima acţiune este aceea de a ne asigura că uşa rămâne închisă în timp ce actionăm butonul de alarmare. Nu este recomandabil a începe lupta cu focul dacă evaluarea şanselor de reuşită nu oferă certitudinea succesului, până ce echipa de intervenţie nu este în poziţie cu toate mijloacele de atac pregătite. Experienţa arată că incendiile în cabinele de locuit emană foarte mult monoxid de carbon şi oricine încearcă sa-l stingă fără mijloacele de protecţie necesare poate fi în pericol.

Dacă incendiul are loc într-o cabină ocupată, persoana care îl sesizează trebuie să se convingă dacă în interior este cineva şi dacă îl poate ajuta să iasă fără să-şi pună propria viaţă în pericol. Altfel, uşa trebuie ţinută închisă până ce personalul de intervenţie intră în dispozitiv cu aparate de respirat, şi mijloace de stingere adecvate.

Când se intră în cabina incendiată, uşa se va deschide numai atât cât să permită introducerea ajutajuluişi se va deschide complet doar după ce zona incendiată s-a răcit suficient pentru a nu mai prezentapericol. Iniţial, apa sub formă pulverizată trebuie folosită în principal pentru absorbţia de caldură şipentru protecţia celor ce actionează pentru combaterea focului.

Odată ce focul a fost stins, este necesară udarea abundentă şi minuţioasă în continuare, decopertarea şi eliminarea resturilor carbonizate pentru a preântâmpină reaprinderea.

Pericolul major pe care-l prezintă asfel de incendii este dat în general de fum şi de rapida extindere prin conducţie spre magazii sau punţi. Din acest motiv, cel care observă un astfel de eveniment, trebuie să facă în principal două lucruri foarte importante. Să închidă rapid toate uşile din calea focului şi să dea imediat alarma. Acest lucru va limita extinderea fumului spre zonele adiacente celei incendiate. Conducţia poate fi stopată prin răcirea extremităţilor zonei afectate de foc. Odată ce s-a reuşit stingerea completă, nu trebuie uitat a se efectua o inspecţie minuţioasă a tuturor compartimentelor adiacente (prova-pupa, babord-tribord, deasupra-dedesubt)

1.1 Incendii de hidrocarburi Combustibilii lichizi au puncte de inflamare cu valori foarte diferite. Acestea pot varia de la -50F (produsele petroliere uşoare), la IFO 380(combustibilul greu).Datorită acestui lucru, aplicarea apei sub orice formă şi cantitate ar fi ea, ar fi rareori eficientă întrucât cantitatea de căldură latentă extrasă prin evaporare ar fi prea mică pentru reducerea temperaturii materialului care arde, sub punctul de aprindere.Nu se recomandă deci a apela la apă ca şi agent de stingere în cazul lichidelor combustibile decât eventual dacă focul e de mici dimensiuni, produsul care arde are un punct de aprindere relativ ridicat, se acţionează cu apă pulverizată, şi nu se dispune în timp util de alte mijloace.Spuma este cel mai potrivit agent de stingere pentru acest gen de incendii pentru că aceasta se întinde ca o pătura peste produsul care arde, îi întrerupe acestuia contactul cu aerul acoperă suprafeţele inaccesibile şi stopează extinderea focului.

Trebuie remarcat că în această situaţie, micşorarea intensitatii focului de lichide combustibile, nu este de cele mai multe ori imediat evidentă dar perseverenţa împreună cu acţiunea neântreruptă de aplicare a spumei este calea cea mai sigură spre succesul operaţiunii. Orice pauză în acoperirea cu spumă poate duce la producerea unor găuri neacoperite prin care focul se alimentează cu aer, acţiunea de stingere putând fi sortită eşecului.

Explozia rezervoarelor de combustibil este un eveniment deosebit de înspăimântător şi traumatic înacelaşi timp. Cu toate acestea, experienţa a demonstrat clar că şi acest gen de situaţii pot fi ţinute subcontrol. Primul şi cel mai esenţial lucru este ca evenimentul să fie gestionat cu calm şi competenţă,

42

nelăsând ca panica să cuprinda echipajul.

43

Este mai mult decât probabil ca explozia să fi rupt tubulaturile instalaţiilor de stins incendiu de pepunte şi acest lucru trebuie verificat de îndată. Unde este necesar trebuie actionate de urgenţăînchiderile rapide, valvulele de blocare şi desfăşurate manicile. Utilizarea spumei este decizia corectăce trebuie luată în acest caz, însoţită de o susţinută acţiune de răcire a zonei cu apă pentru limitareaextinderii şi protejării zonelor neincendiate.Toate acţiunile ce se intreprind, vor fi dictate de circumstanţele specifice momentului iar unmanagement competent, un spirit de echipă adevărat, un training adecvat, pot concura împreună lagestionarea corectă a situaţiei şi găsirea căilor către succes.

Foc în compartimentul pompelor de marfă Adeseori, atunci când se produc, incendiile în camera pompelor de marfă sunt generate de supraîncălziri ale lagărelor pompelor sau avarierea gravă a acestora. În ambele cazuri, poate rezulta întinderea focului spre compartimentul motoarelor de acţionare, prin pătrunderea focului sau a fumului şi căldurii prin locaşurile de trecere ale axelor.Metoda prin care se atacă un astfel de eveniment este cea a sufocării focului cu o atmosferă bogată în bioxid de carbon dar acest lucru este recomandabil a nu se face prematur în sensul că este bine ca în paralel să se răcească compartimentele adiacente, în particular camera motoarelor de acţionare. Foc in manifolduri sau tancurile de supraplin În oricare dintre situaţii, prima masură ce trebuie luată este întreruperea de urgentă a alimentării cu combustibil. Dacă nava se află sub operaţiuni de descărcare, pompele trebuie oprite imediat. Dacă nava incarcă, este necesar să se informeze terminalul prin mijloacele şi procedurile de comunicare stabilite pentru a iniţia stoparea de urgenţă. Instalaţia de spumare trebuie imediat pusă în funcţiune. Trebuie specificat aici că unele terminale, ignoră situaţia critică în care se află nava şi insistă asupra evacuarii de urgenţă a danei. Comandantul navei trebuie sa fie instruit corespunzător de către companie vis-à-vis de modul de gestionare a unei situaţii de acest gen şi să organizeze stingerea focului implicând şi mijloacele de la mal dacă situaţia o impune.

Foc în compartimentele maşinilor Compartimentele în care sunt amplasate maşini şi agregate de maşini, dispun de sisteme fixe de stingere a focului care lucreaza cu apă, spumă, bioxid de carbon sau pulberi chimice. În eventualitatea producerii unui incendiu de mari proporţii în aceste spaţii, probabil că va fi necesar să se folosească sistemele de stingere prin sufocare, dar trebuie avut în vedere că odată declanşată stingerea cu CO2 , aceasta nu mai poate fi stopată pâna la epuizarea gazului. În aceste condiţii, dacă nu s-a reuşit stingerea la prima lansare a gazului, o a doua nu va mai fi posibilă într-ucât tot agentul destinat compartimentului respectiv este epuizat. Din acest motiv se recomandă ca la aceste sisteme să se apeleze doar dacă celelalte posibilităţi au fost aplicate fără succes şi numai după o pregătire prealabilă corespunzătoare conform procedurilor (închidere şi obturare ventilaţii, obturatoare, uşi etanşe, evacuarea personalului, acţionarea stopurilor de la distanţă, oprirea agregatelor, etc).Cele mai multe incendii de mici proporţii din compartimentele maşinilor dar care pot degenera în adevărate dezastre dacă sunt scăpate de sub control, sunt cele rezultate din îmbibarea izolaţiei tubulaturilor prin care circulă abur sau combustibil supraâncălzit, în general cu combustibili uşori (motorină) sau diverşi solvenţi care ajung în mod accidental în contact cu izolaţia respectivă. Mecanismul de aprindere în aceste cazuri este puţin diferit faţă de altele în sensul că uleiului sau combustibilul ajuns pe mantaua de protecţie a tubulaturilor, trebuie să străbată întreaga grosime a acesteia iar odată intrat în contact cu ţeava supraâncălzită ajunge rapid la temperatura corespunzătoare de aprindere. Asfel de fenomene se pot întâmpla în cazul fisurarii unor tubulaturi prin care sunt vehiculaţi combustibili sau uleiuri, în cazul ruperii tubulaturilor din cauza vibraţiilor sau deteriorarea etanşărilor, neglijenţă, etc. Atunci când se produc astfel de situaţii, se intâmplă deseori ca o obisnuinţă, să se incerce imediat stingerea focului cu un stingător de CO2. Invariabil, focul se reaprinde aproape imediat pentru că

44

bioxidul de carbon are un efect de răcire aproape neglijabil iar temperatura combustibilului infiltrat prin izolaţie ramâne foarte aproape de cea a punctului de aprindere. Din acest motiv se consideră că cea mai eficientă metodă de combatere a unor astfel de incendii este acea de a stropi zona şi a îmbiba izolaţia cu o cantitate mică de apă care să aducă temperatura combustibilului sau uleiului care arde, sub cea a punctului de inflamabilitate.Sufocarea unor incendii de acest tip prin acoperire este ineficientă deoarece nu are influienţă asupra scăderii temperaturii iar focul poate fi anihilat doar pe perioada când este acoperit, deândată ce înceteaza sufocarea, reaprinzându-se invariabil.Întotdeauna când vă pregătiţi pentru a interveni într-o situaţie de urgentă cu focul, asiguraţi-vă căsunteti echipaţi şi protejaţi corespunzător şi că echipa de ajutor şi susţinere este gata pentru a asiguraasistenţa şi salvarea dacă situaţia o impune.

Foc în generatoarele de abur Acest lucru se întamplă îndeosebi datorită nivelului scăzut de apă în tuburi cauzat de supraâncălzireaţevilor deasupra nivelului apei şi nefuncţionării automatizării pentru oprirea automată a cazanului.Dacă focul este descoperit înainte ca temperatura ţevilor să ajunga la cca 700°C, metodele recomandatepentru stingere sunt : Introducerea prin fereastra focarului a unei mari cantităţi de apă în jet puternic asumându-ne chiar

şi riscul distrugerii totale a ţevilor, Acoperirea mantalei de protecţie a caldarinei cu perdele de apă abundente în scopul coborârii

temperaturii interne, Inundarea incintei incendiate cu CO2.

Foc in galeriile de evacuare a gazelor de ardere Se produce ca urmare a acumulării de depozite de carbon cu sau fără particule de combustibil, care se supraâncălzesc şi iau foc.Condiţiile de intervenţie în cazul unor astfel de incendii sunt date de : Inaccesibilitatea în zonele unde galeriile sunt dispuse la înăltime, Probabilitatea de explozie în cazul deschiderii autoclavelor de vizită, Pericol de explozie.Condiţiile şi procedurile pentru anihilarea şi stingerea focului în acest caz sunt : Oprirea caldarinei sau a motoarelor (după caz), Închiderea clapetelor (dampers) şi valvulelor pentru a exclude pătrunderea aerului în interior, Stropirea abundentă a suprafeţelor exterioare în zona focului în scopul scăderii temperaturii interne, Protejarea cablurilor electrice şi a altor echipamente din zona implicată împotriva contactului cu

apa, Răcirea continuă până ce se consideră că deschiderea gurilor de vizitare este sigură, în vederea

examinării şi curăţării de reziduurile rezultate.

Incendii de mare amploare În cele ce urmează vom trata în câteva cuvinte problematica luptei cu incendiile de mari proporţii care evident, nu pot fi combătute doar cu ajutorul stingătoarelor portabile. În situaţii de incendii mari la cheu, lupta cu focul ar trebui purtată de pompierii profesionişti. Acest lucru nu este de cele mai multe ori posibil şi de aceea este esenţial ca anumite reguli şi principii de organizare, abordare şi luptă efectivă să fie cunoscute şi respectate pentru a avea şanse de reuşită.

Primul şi cel mai important principiu este acela de a realiza că resursele disponibile la navă pentru tratarea unui eveniment major sunt limitate şi de aceea ele nu trebuie irosite prin acţiuni premature, care se pot dovedi a fi ineficiente şi risipitoare.

În al doilea rând, când suntem puşi în situaţia de a lupta cu foc de mari dimensiuni, totdeauna trebuie să ne asigurăm că avem la îndemână cel puţin o cale de evacuare rapidă de urgenţă din zona respectivă, dacă situaţia se inrautăţeşte şi scapă de sub control.

45

Pentru a menţine controlul asupra resurselor corespunzătoare, se recomandă ca la locul incidentului să fie desfăşurat doar efectivul de oameni minim strict necesar. Întregul compartiment al motoarelor trebuie privit ca o zona cu risc mai ridicat decât celelaltecompartimente ale navei datorită faptului că aici sunt amplasate în mod normal cele mai multeechipamente mecanice şi electrice, staţii de tratare, vehiculare şi depozitare a combustibililor, la care seadaugă şi prezenţa şi activitatea umană, toate acestea putând constitui la un moment dat scânteia de lacare poate pleca totul.

Deşi un foc ,,serios’’ în compartimentele de maşini poate fi de natură electrică, statisticile demonstrează că atunci când se produce, cel mai adesea el este de clasa B adică implică hidrocarburi.Spumanţii sunt agenţii de stingere cei mai eficienţi pentru combaterea focului de hidrocarburi şi din acest motiv, cei care luptă pentru stingerea lui în compartimentele de maşini, trebuie să aibă la îndemană permanent echipamentul de producere a spumei.În situaţia când ofiţerul mecanic de cart este singur în acest compartiment şi sesizează un astfel de incident, el trebuie să iniţieze în primul rând alarma generală şi apoi să informeze şi să dea detalii dacă se cer, către puntea de comandă. Numai după aceea, dacă circumstanţele o impun (aşa cum s-a arătat mai sus), el trebuie să încerce stingerea focului. Dacă ofiţerul de cart are în preajmă un asistent, focul poate fi atacat de o persoană în timp ce cealaltă sună alarma, informează puntea de comandă, închide ventilaţia, uşile de foc sau intreprinde alte acţiuni dacă este necesar. Într-un compartiment de maşini în care a izbucnit un incendiu, lupta cu focul ar trebui dusă atât timp cât este omeneşte posibil. În multe situaţii, această luptă a fost abandonată tocmai când ea era foarte aproape de a fi câştigată. Atât timp cât căile de evacuare în caz de urgenţă există şi sunt la îndemână în orice moment, focul trebuie atacat cu toate mijloacele de care se dispune până la completa lui anihilare.

În multe situaţii care au implicat incendii în compartimente de maşini, s-au pierdut vieţi omeneşti atunci când oamenii au încercat să evacueze compartimentul pe scările verticale ce duceau către nivele superioare şi unde au fost ucişi de căldura ce se ridica de jos, şi nu de către fum sau flacară. Căile de evacuare de urgenţă din compartimentele de maşini cu uşi şi rute de scăpare amplasate la nivelul cel mai jos posibil, trebuie să fie clar marcate şi amplasamentul lor bine cunoscut. Aceste căi de evacuare trebuie să fie permanent bine iluminate şi neobstrucţionate în nici un fel, ele trebuind a fi folosite şi pentru a îndruma echipele de salvare atunci când se impune intervenţia acestora.

1.2 Incendii de natură electrică Incendiile de natură electrică pot apărea în orice zonă sau compartiment al navei şi este esenţial ca prima acţiune ce se intreprinde în această situaţie după declanşarea alarmei, să fie izolarea sursei de putere pentru a se preveni electrocutarea în timpul operaţiunilor de stingere.Pentru a se evita extinderea unui incendiu de natură electrică, uneori este necesar a încerca stingerea înainte de a se putea realiza deconectarea de la reţea. În acest caz agentul de stingere utilizat trebuie să fie nonconductiv adică să nu favorizeze transportortul curentului electric. Tipul corect de stingător care trebuie utilizat în astfel de cazuri este cel cu CO2 sau pulberi chimice. Ambele se folosesc în acelaşi mod proiectând agentul în rafale scurte cu mişcări rapide ale aplicatorului (furtun, duză) în aşa fel încât agentul de stingere să cuprindă şi să izoleze suprafaţa incendiată şi să sufoce flăcările.Viteza cu care se aplică agentul de stingere este foarte importantă ţinând seama că un stingator cu CO2

de 5 kg îşi descarcă întreg conţinutul în 7-10 secunde iar unul cu pulberi chimice de 11kg de exemplu se descarcă complet în 10-15 sec.Dacă s-a utilizat un stingător cu CO2 sau alt gaz, pentru combaterea unui incendiu într-un compartiment, intrarea în acesta nu se va face până nu se ventilează foarte bine incinta şi se oferă siguranţa de pătrundere.

1.3 Foc in bucătării, săli de mese şi alte spaţii similare Cel mai frecvent tip de incendiu ce se produce în bucătăriile unei nave este cel datorat supraâncălzirii uleiului în cratiţe sau fripteuze. Prima acţiune ce trebuie intreprinsă după activarea alarmei ar trebui să fie deconectarea maşinii de încălzire de la sursa de putere prin întreruperea curentului (acţionarea

46

întrerupatorului, scoaterea din priză, întreruperea siguranţelor) şi sufocarea focului cu ajutorul unei pături speciale destinate unui asemenea scop (fire blanket) care nu trebuie să lipsească din acest gen de compartimente.Dacă din diverse motive acest lucru nu este posibil, se poate folosi un stingător cu pulberi sau CO2 darse va avea grijă să nu se descarce stingătorul direct în uleiul care arde întrucât jetul de agent de stingerepoate antrena focul şi extinde aria de cuprindere a acestuia. În ultimii ani s-au dezvoltat noi tehnologii şi s-au produs noi mijloace de stingere şi agenţi special destinaţi pentru combaterea focului de clasa K, despre care s-au făcut referiri în capitolele precedente.În nici un caz nu trebuie să se încerce stingerea acetui gen de foc cu stingătoare de spumă sau apă pentru că produsul rezultat din combinaţia uleiului încins cu agentul de stingere s-ar putea transforma instantaneu în vapori şi pot exploda violent împroşcând toată zona cu ulei aprins. Electrocutarea de la echipamentele electrice aflate în bucătarie şi care vin în contact cu apa sau spuma poate constitui de asemenea un alt pericol mortal.O alta sursă de foc în bucătării poate fi sistemul de extracţie (hote, canale şi ventilatoare de extracţie) datorită acumulărilor de grăsimi şi temperaturilor ridicate ale gazelor evacuate prin aceste sisteme. Dacă acest lucru se întâmplă, trebuie stopată de urgenţă ventilaţia şi închise căile de alimentare cu oxigen. Dacă operaţiunea nu are succes, se poate acţiona cu un stingător de CO2 propulsând agentul la intrarea în sistemul de ventilaţie.Nu se va încerca stingerea cu apă pentru că aşa cum s-a constatat în unele ocazii când acest lucru a fost făcut, situaţia s-a agravat şi mai mult. Sistemul de extracţie din bucătăriile navelor n-ar lua niciodata foc dacă s-ar respecta întocmai rutina de întreţinere săptămânală.

1.4 Incendii de metale combustibile Incendiile de această natură sunt destul de rare şi în mod normal implică utilizarea unor metode şi mijloace de stingere speciale. În astfel de cazuri, singurul agent de stingere care ar trebui utilizat este pulberea chimică şi stingatoarele specializate pentru clasa D de foc.Folosirea apei pentru stingerea unui incendiu de metale combustibile trebuie evitată pentru că ar putea genera prin contact o reacţie explozivă violentă.

1.5 Proceduri în caz de urgentă. Incendiu

Alarma de incendiuSemnalul de alarmă în caz de incendiu trebuie să fie un sunet continuu emis de sistemul de alarmare generală, acompaniat de patru sunete lungi emise de sirena navei. La unele nave, în special la cele de pasageri, se foloseşte doar semnalul de alarmă generală respectiv şapte sunete scurte urmat de unul lung (alarmă generală) şi apoi urmat de transmiterea unui Cod prin sistemul PA (Public Address). Ori de câte ori este auzit semnalul respectiv, tot personalul trebuie să se îndrepte de urgenţă către posturile de incendiu alocate comform rolurilor de urgenţă sau către Muster Station. Codul se adresează în acest caz numai persoanelor care au atribuţiuni speciale în aceste situaţii.

Rolul de apel şi instrucţiuni în caz de urgenţă (MUSTER LIST and emergency instructions)

Rolul de apel trebuie să specifice detalii privind semnalul de alarmă generală în caz de urgenţă (şapte sau mai multe sunete scurte urmate de un sunet lung) transmis prin instalaţia de alarmă generală în caz de urgenţă prevazut şi de asemenea măsurile ce trebuie luate de echipaj şi pasageri când această alarmă este activată. Rolul de apel trebuie de asemenea să specifice cum va fi dat ordinul de abandonare a navei, de regulă prin sistemul PA de către comandant.Rolul de apel indică obligaţiile atribuite anumitor membri ai echipajului, cum ar fi:

Închiderea uşilor etanşe la apă, a uşilor de incendiu, valvulelor, scurgerilor, hublourilor,luminatoarelor, sabordurilor şi altor închideri similare de pe navă, Echipamentul ambarcaţiunilor de salvare şi a altor mijloace de salvare

47

Pregătirea şi lansarea la apă a ambarcaţiunilor de salvare Pregătirea generală a altor mijloace de salvare Apelul pasagerilor Folosirea echipamentului de comunicatii Efectivul echipelor de incendiu insărcinate cu lupta contra incendiului Sarcini speciale atribuite cu privire la folosirea echipamentului şi instalaţiilor de luptă contra incendiului.

Rolul de apel trebuie să specifice care ofiţeri au responsabilitatea să asigure că mijloacele de salvare şi de incendiu sunt menţinute în stare bună şi sunt gata pentru a fi imediat folosite.

1.6 Exerciţii şi antrenamente (Training drills) În scopul menţinerii permanente la navă a unei forţe de reacţie rapidă care să fie capabilă să abordezecu succes o situaţie de urgenţă care implică focul, este esenţial a se institui un program efectiv de exerciţii de simulare şi antrenamente specifice. Acesta trebuie să cuprindă :

Safety meetings. Lunar şi de câte ori comandantul consideră că este necesar, se vor face întruniri pe teme de siguranţă la care va participa tot personalul cu atribuţiuni privind siguranţa, inclusiv ofiţerul responsabil cu intreţinerea echipamentului de siguranţă.

Emergency party organisations. În cadrul întrunirilor de acest gen se iau la cunoştinţă şi se analizează diverse situaţii întâlnite sau cunoscute referitoare la evenimente similare întâlnite pe alte nave, informaţii, exemple şi sugestii oferite de pompieri profesionişti, informaţii pe teme date oferite de companie sau organisme internaţionale care se ocupă cu această problematică, etc.

Muster List. Întregul echipajul precum şi alte categorii de personal aflat la bord, trebuie săse familiarizeze cu rolurile de echipaj şi procedurile pe care trebuie să le aplice în cazul unei situaţii deurgenţă care poate implica focul sau de alta natură. În muster list, alături de cele mai sus arătate, se vorspecifica :

Detalii referitoare la semnalele de urgenţă şi acţiunile ce trebuiesc intreprinse de cătreechipaj şi pasageri dacă e cazul, atunci când aceste alarme sunt activate,

Modalitatea în care se transmite ordinul de abandonare a navei în caz de dezastru, Traseaza responsabilităţile diverşilor membri din echipaj în diverse situaţii de urgenţă, Specifică ofiţerii responsabili de mijloacele de salvare şi cele de luptă contra incendiilor

pentru menţinerea lor în perfectă stare de funcţionare şi gata oricând de utilizare.Muster list trebuie să fie afişat în locurile accesibile echipajului (culoare, saloane, cluburi, PCC, punteade comandă). Un card individual cu extrase din Muster List (individual emergency card list) trebuieafişat în cabina fiecărui membru din echipaj (vezi model anexa 1 ).

1.6 Planuri de urgenţă în caz de incendiu (Fire Control Plan) Fiecare navă trebuie să dispună la bord de un plan de intervenţie în caz de incendiu, întocmit în limba oficială a statului de pavilion şi care să dispună şi de o traducere în limba engleză. Copii după acest plan trebuie amplasate în containere etanşe, în afara spaţiului accommodation, de regulă deasupra uşii principale de intrare în castel şi în alte locuri vizibile pe coridoarele şi compartimentele navei şi în care să se arate clar: Amplasarea posturilor de comandă Amplasarea încăperilor protejate Amplasarea construcţiilor care intârzie propagarea focului Particularităţi ale centralei automate de detecţie şi a sistemului de alarmare în caz de incendiu Amplasarea hidranţilor de incendiu Amplasarea inventarului de incendiu Căile de acces în diferite compartimente, pe punti, etc, cu indicarea căilor de evacuare aculoarelor şi uşilor. Orice modificare ulterioară în protecţia contra incendiilor trebuie înscrisă imediat în documentele enumerate mai sus.

48

1.7 Echipa de intervenţie în caz de urgenţă – ( Emergency team) este formaţiunea desemnată prinMuster List şi care este antrenată pentru a acţiona într-o anumită situaţie de urgenţă. Fiecare dintreaceste formaţiuni, au un lider desemnat, care are atribuţiuni specifice acestei funcţii. Aceste formaţiunireprezintă prima linie de intervenţie. Când soseşte la locul urgenţei, echipa intreprinde măsurilenecesare şi raportează situaţia comandantului navei care este persoana desemnată să coordoneze toateacţiunile intreprinse în situaţii de urgenţă cu care se confruntă nava şi echipajul. Echipa de intervenţie la punte (Bridge team) este responsabilă pentru comanda şi controlul situaţiei de urgenţă şi adunarea întregului personal la posturi. Este formaţiunea care stabileşte legătura, modul şi mijloacele de comunicare externe şi interne între punte şi maşina, între emergency teams şi support teams, asigură siguranţa navigaţiei şi ţine evidenţa detaliată a derulării evenimentelor. Dacă este necesar, bridge team instituie operaţiuni de căutare şi salvare în cazul lipsei la apel.Înainte de iniţierea operaţiunilor de căutare şi salvare, echipa de căutare (pe cât posibil alcătuită din două persoane), trebuie să fie informată în detaliu despre subiectul căutării, a compartimentelor în care se face căutarea, precum şi a rutelor de acces în acestea. Căutarea trebuie de regulă începută din locurile cele mai periculoase şi continuând cu cele în care pericolul este mai mic, astfel încât, spre sfârşitul operaţiunii, echipa să se afle cât mai aproape de zonele cu aer curat.

Ghid de căutare şi salvare: Deplasează-te ocupând poziţii joase faţă de pardoseală, pentru a avea o vizibilitate mai bună şi eventual pentru a putea respira mai facil (dacă nu porţi aparat de respirat). Foloseşte braţul liber pentru a putea testa spaţiul din faţă şi a localiza eventualele obstacole, Păşeşte uşor şi nu transfera toată greutatea corpului pe piciorul respectiv până nu eşti sigur că podeaua îţi oferă stabilitatea necesară, Mişcă-te uşor şi acordă importanţă uşilor şi deschiderilor. Asigură-te că toate spaţiile au fost verificate înainte de a trece mai departe, Testează uşile cu dosul palmei înainte de a le deschide, stai jos, în spatele uşii şi deschide câte puţin şi cu grijă pentru a nu oferi focului şansa să se alimenteze rapid cu oxigen, Închide uşile compartimentelor pe care le-ai investigat şi marchează-le dacă ai posibilitatea, Fă-ţi simţită prezenţa prin strigăte pentru a permite supravieţuitorilor să afle că sunt căutaţi şi ascultă cu maximă atenţie eventualele semnale de răspuns, Gândeşte că există posibilitatea să te rătăceşti, chiar dacă în condiţii normale mediul îţi este familiar. Dacă totuşi se întâmplă, caută drumul urmărind conturul pereţilor, păstrând aceeaşi direcţie până găseşti o uşă. Foloseşte un furtun sau o cordiţă călăuză pentru a-ţi asigura orientarea şi retragerea în siguranţă. Echipa de intervenţie la maşină (Engine room team) trebuie să ţină la curent permanent puntea de comandă cu mersul evenimentelor în CM. Echipa trebuie să stabilească cu promptitudine care sunt efectele situaţiei de urgenţă şi care ar putea fi urmările intervenţiei lor asupra altor echipamente. Pe baza acestor observaţii liderul echipei dispune o anumita tactică de acţiune şi folosirea unora sau altora dintre mijloacele de intervenţie disponibile. De asemenea, acest grup are sarcina de a menţine în funcţiune serviciile esenţiale de urgenţă. Emergency team pregateşte echipamentele necesare şi raportează la comandă atunci când sunt gata de acţiune. Echipa de ajutor (Support team) este coordonată de pe comandă şi asigură ajutorul echipelorde intervenţie după cum urmează :

* Oferă primul ajutor medical în caz de necesitate* Pregăteste bărcile şi plutele de salvare* Asigură distribuirea necesarului pentru aparatele de respirat (butelii, măşti)* Asigură distribuirea echipamentelor şi materialelor necesare* Ţine sub observaţie nava (security patrols)* Asigură răcirea şi limitarea zonei afectate.

49

Succesul acestei echipe este dat de suportul şi ajutorul efectiv pe care îl oferă grupelor de intervenţie în caz de urgenţă. Pentru a se putea achita de aceste sarcini, fiecare membru al support team trebuie să cunoască în mod similar atribuţiile celor din emergency team.

Conducătorul echipei ( The Team Leader ) Deşi nivelul de cunoştinţe şi capacitatea de luptă împotriva focului a echipajului unei nave oricât de antrenat nu se compară cu cele ale unei echipe specializate de intervenţie de la mal, totuşi echipajul este avantajat prin aceea că este familiarizat cu nava cu compartimentele ei şi cu mijloacele de luptă de care aceasta dispune. Acest lucru devine deosebit de important atunci când se analizează şi se decide ce acţiuni trebuie intreprinse şi cu ce mijloace.Pe fiecare navă trebuie numită câte o persoană care să-şi asume responsabilitatea de lider pentru fiecare dintre echipele de intervenţie. De exemplu un ofiţer mecanic poate fi liderul echipei de intervenţie în compartimentul maşinilor, în timp ce un ofiţer de punte ar putea fi liderul echipei de intervenţie la punte sau al altei echipe. Nu este simplu a găsi liderul potrivit. Deşi unii oameni sunt foarte bine pregătiţi, ei nu pot fi adevăraţi lideri pentru că nu sunt înzestraţi cu calităţile necesare. De asemenea, sunt situaţii când liderul numit nu este şi cel recunoscut deschis de grup. Alături de alte calităţi, un lider adevărat trebuie:

Să aibă tăria de a pune pe primul plan îndatoririle, înaintea interesului personal Să nu neglijeze faptul că grupul pe care-l conduce este compus din individualităţi Să facă totul pentru a păstra echipa unită Să-şi exercite cunoştinţele şi abilităţile în scopul menţinerii unui echilibru între

necesităţile grupului şi priorităţile situaţiei Să aibă iniţiativă Să aibă suficiente cunoştinţe referitoare la situaţia dată Să nu ceară niciodată unui membru al grupului un lucru pe care el însuşi nu l-ar face.

Pe de altă parte, pentru a fi unanim recunoscut, membrii grupului au o serie de aşteptări din partea liderului şi anume:

Să ofere un bun exemplu Să menţină disciplina în grup Să promoveze un bun spirit de echipă Să menţină un standard de pregătire adecvat Să nu-şi piardă niciodată simţul umorului Să fie autocratic, adică să-şi exercite autoritatea de lider atunci când necesităţile o

impun, dar şi democratic, prin participarea la luarea deciziilor membrilor grupuluiÎntr-o situaţie care implică focul, liderul echipei de intervenţie trebuie să analizeze situaţia, să stabilească dacă sunt vieţi în pericol, locaţia focului, ce materiale combustibile ard, cănd şi unde a izbucnit focul. Pe baza acestor informaţii el poate decide care sunt măsurile ce trebuiesc intreprinse imediat, ce mijloace de stingere trebuie utilizate, ce mijloace de protecţie trebuiesc luate şi care sunt procedurile de urgenţă necesar a fi aplicate. Buna comunicare între team leader şi echipa sa, precum şi între acesta şi comandă reprezintă de cele mai multe ori o şansă crescută de succes în gestionarea sitaţiei.

Formation of emergency response teams. Bridge team

Personnel Duties

Master In command

Third Officer Internal comunications and record keeping

Radio Officer External comunications

Rating Helmsman

50

Rating Lookout / messenger

Rating As directed

Unassigned Officer (if available) As directed

Engine room team

Personnel Duties

Chief engineer Team leader

Second engineer Deputy

Petty Officer As directed

Rating As directed

Rating As directed

Rating BA squad

Electrical / EngineerOfficer (if available) As directed

Emergency team I

Personnel Duties

Chief engineer Team leader

Engineer Officer Deputy

Petty Officer BA squad

Rating As directed

Rating BA squad

Rating BA squad

Electrical / EngineerOfficer (if available) BA squad

Emergency team II

Personnel Duties

Third engineer Team leader

Second Officer Deputy

Petty Officer BA squad

Rating BA squad

Rating BA squad

Electrical / EngineerOfficer (if available) BA squad

51

Support team

Personnel Duties

Catering Officer/ Chief steward Team leader

Petty Officer Deputy

Rating As direct

Rating As direct

Rating As direct

1.8 Antrenamentul echipelor de intervenţie (Emergency Drill Tipurile de exerciţii şi simulări trebuie să fie efectuate la intervale regulate, variate şi să acopere o gamă cât mai mare de situaţii de urgenţă posibile. Membrii echipei trebuie să fie capabili să folosească întreg echipamentul, inclusiv aparatele de respirat şi fiecare dintre ei să ştie să discearnă tipul de acţiuni şi echipamente adecvate pentru fiecare situaţie în parte. Tot echipajul trebuie instruit şi antrenat în operaţiuni de ambarcare şi folosire a bărcilor şi plutelor de salvare.Efectuarea unui exerciţiu de alarmare în caz de urgenţă este recomandat a se anunţa din timp dar nu şi tipul de urgenţă, pâna ce nu se dă alarma.Dacă ar fi posibil, un centru de comandă al exercitiilor ar fi bine să se stabilească într-o încăpere situatăîn afara spaţiului accommodation şi având acces atât din interior cât şi de pe punte. O parte dinmanualele de instruire, un muster list şi unele dintre echipamentele utilizate la exercitii ar putea fiinstalate în această încăpere, putând fi folosit în orice moment . După terminarea exerciţiului aici arputea avea loc şedinţe de analiză (post-drill meeting), cu interpretarea rezultatelor, observaţii, sugestii,analize, etc.

În cele de mai jos, este prezentată o listă de sugestii referitoare la tipurile de exerciţii ce se pot face peoricare tip de navă. Lista nu este completă şi ea poate fi întregită oricând  şi de către oricine arepreocupări în domeniul siguranţei:

Oil fire, galley fire, hold fire, ventilation control Machinery space fire, rescue from confined space, oil pollution Use of breathing apparatus CPR (resuscitation) Use of emergency fire pump CO2 system, foam system, fire extinguishers. Pyrotechnics, emergency diesel, helicopter crash landing Evacuation via hoist/landing, collision, grounding

1.9 Responsabilităţi individuale şi ale Comandantului Fiecare membru din echipaj este responsabil pentru însuşirea cunoştinţelor referitoare la nava pecare lucrează, măsurile de prevenire şi combatere a incendiilor şi a altor evenimente consideratea fi situaţii de urgenţă la nave. Orice nelămurire în această privinţă trebuie rezolvată fărăîntârziere prin apelarea persoanelor responsabile. Amplasarea rolurilor de echipaj, a responsabilităţilor proprii în diverse situaţii, a codurilor de semnale şi a semnificaţiilor acestorareprezintă o obligaţie de primă importanţă.Fiecare este responsabil pentru siguranţa sa personală dar şi pentru a celorlalţi, atunci cândacţiunile sau neacţiunile proprii îi afectează pe aceştia.Comandantul navei sau după caz înlocuitorul acestuia, trebuie să-şi asume răspunderea totală întoate situaţiile de urgenţă precum şi coordonarea tuturor operaţiunilor.

52

Anexa 1

M/V.........Deep Purple

PERSONAL CARD NO..... 07

Name.......... Ştefan Raul Andrei...................................Rank ......3 th Eng...........

POSITION AND DUTIES

FIRE DANGERPOSITION…...In Engine RoomDUTIES………Leader of emergency squad

ABANDON SHIPBOAT No………1DUTIES………… Life boat engine operator

EMERGENCY SQUAD SUPPORT……..Macchinery space-muster station No 3……..Emergency squad

GENERAL ALARM: Seven (7) sort blasts (or more) and one (1) long blast on ship's whistle and continuous sounding of ship's general ALARM. (manning of abandon ship's stations)When General Alarm sounds does not necessarily mean to abandon ship's stations. Proceedimmediately to lifeboat stations with life-jackets.FIRE SIGNAL: One long blast on ship's whistle. . Proceed immediately to Fire Stations with life-jackets.FLOODING SIGNAL: Three long rings on general alarm bells. Proceed immediately to Fire Stations with life-jackets.MAN OVERBOARD;: Immediately hall and pass to the bridge "MAN OVERBOARD"ABANDON SHIP: Only after the Master's order "ABANDON SHIP"DISMISSAL (OF DRILL): Three (3) short blasts on ship's whistle or three (3)short rings on the general alarm bells.SIGNAL OF HANDLING LIFE BOATS:

1. COMMENCING LOWERING: One (1) short blast on whistle.2. STOP LOWERING: Two (2) short blast on whistle.

ASSIGNED DUTIES

1. In case of flooding, carries tools and materials near flooding area.2. As per procedure manual system Code PO 2 para. 3.12.

I DECLARE THAT I RECEIVED AND ACCEPT THE ABOVE DUTIES

FULL NAME. .....Ştefan Raul Andrei DATE.... 04.04.08

SIGNATURE.……….

53