Curs Cladiri
-
Upload
alin-ionut -
Category
Documents
-
view
119 -
download
8
Embed Size (px)
description
Transcript of Curs Cladiri
-
CURS 2 INTRODUCERE
Constructiile sunt produse complexe imobile, legate direct de teren si in contact cu mediul
inconjurator. Ele au rolul de a crea conditii optime pentru adapostirea si desfasurarea activitatilor umane,
tinand cont de conditiile in care se desfasoara acestea si de conditiile de mediu exterior.
Odata cu dezvoltarea societatii au aparut si posibilitatile de realizare a unor constructii care sa
corespunda, in conditii din ce in ce mai bune, necesitatilor economice, sociale, de educatie, etc.
Asigurarea unui adapost este o nevoie umana de baza. O casa ofera protectie atat impotriva
intemperiilor naturale, cat si a altor pericole si are de asemenea un rol socio-cultural constituindu-se in
centru al vietii de familie si o manifestare a identitatii personale. O casa bine proiectata si bine construita
asigura un standard de viata celor ce o locuiesc si le ofera protectie.
Constructiile au fost mai intai conditionate de caracteristicile fizico-mecanice si de dimensiunile
materialelor puse la dispozitia omului de catre natura (piatra naturala, lemn, pamant etc.), alcatuirea lor
avand un caracter empiric.
Principiile de baza ale constructiei de locuinte s-au bazat pe valori perene: calitatea fundatiei si a
solului, structura de rezistenta care constituie pentru casa ceea ce reprezinta scheletul pentru corpul uman,
peretii si acoperisul care protejeaza ocupantii de intemperii si alte pericole si nu in ultimul rand imbinarile
dintre toate acestea.
Dezvoltarea societatii a facut posibila si dezvoltarea stiintelor care se ocupa de constructii, atat in
privinta conceptiei si dimensionarii pe baze stiintifice a acestora, cat si in ceea ce priveste producerea unor
materiale noi de constructie si a unor semifabricate cu caracteristici fizico-mecanice si chimice superioare
celor aflate in natura (metalul, aliajele, betonul si betonul armat, masele plastice, etc.). Aceasta a facut
posibila diversificarea si modernizarea constructiilor, alcatuirea lor in conformitate cu o conceptie stiintifica
evolutiva. Realizarea constructiilor cu un grad de eficienta cat mai ridicat impune masuri privind
perfectionarea conceptiei si calculului in scopul asigurarii unei mai bune functionalitati, ridicarea calitatii,
asigurarea unei sigurante sporite in exploatare, concomitent cu reducerea consumurilor de materiale,
energie, forta de munca si a costurilor de productie.
1. Rol. Obiective.
-
Un alt factor foarte important de ridicare a gradului de proiectare a locuintelor o reprezinta
cutremurele. Acesta a impus conditii din ce in ce mai restrictive din punctul de vedere al proiectarii, astfel
incat gradul de siguranta a spatiilor de locuire sa fie tot mai ridicat. Structura trebuie sa reziste la miscarile
telurice verticale si orizontale fara a-si pierde din rezistenta. De aceea, in acest context devine primordiala
calitatea proiectarii, a muncii depuse si a materialelor, pentru a asigura un raspuns satisfacator al cladirilor
la solicitarea seismica. Metoda cea mai moderna de prevenire a dezastrelor in urma aparitiei unui cutremur
este managementul riscurilor. Aceasta ofera un cadru de tratare preventiva a sigurantei cladirilor in
detrimentul vechilor solutii reactive (masuri adoptate post cutremur).
In majoritatea tarilor, in toate domeniile de activitate materialele reprezinta un procent cuprins in
intervalul 50-75% din valoarea constructiei, munca depusa intre 20-40%, in timp echipamentele folosite
ocupa ultima pozitie cu 5-20%. In cazul constructiilor civile, aceste proportii sunt inversate, gradul de
importanta al muncii depuse (proiectare si executie) si al echipamentelor devenind primordiale in
detrimentul calitatii materialelor.
- Omul, care indiferent de zona geografica, are nevoie de aceleasi conditii de confort (volume,
gabarite, temperatura, umiditate, lumina, nivel sonor, etc), in vederea asigurarii celor mai bune conditii de
sanatate, activitate, odihna si recreere.
- Activitatea omeneasca, prin cei doi factori principali pe care i presupune si anume omul si
obiectul muncii, care vor hotr asupra condiiilor de confort i asupra utilizrii spaiului (forme, dimensiuni,
legaturi pe orizontal i verticl) i vor determina aciuni mecanice, fizice, chimice si uneori biologice
exercitate asupra construciilor.
- Natura, care exercita asupra constructiilor actiuni mecanice, fizice,chimice, deosebit de variate,
ce depind de datele geografice ale amplasamentelor constructiilor, caracterizate prin teren (geologie, relief,
hidrografie, seismicitate), prin clim (vant, temperatur, precipitatii), fauna, zacaminte de materii prime,
materiale locale.
La realizarea constructiilor este necesar a se avea n vedere i elementele de ordin architectural si
urbanistic specifice zonei unde se amplaseaz construcia.
2. Factorii care influenteaza alcatuirea constructiilor
3. Factorii principali care determina conceptia, alcatuirea si executia constructiilor sunt
urmatorii:
2.
-
Factorii de mai sus trebuie analizati n detaliu, astfel incat constructiile sa corespunda din toate
punctele de vedere, inclusiv din punct de vedere estetic avand in vedere ca majoritatea constructiilor
reprezinta mesaje pentru generatiile urmatoare.
Constructiile sunt clasificate in functie de obiectivele urmarite si anume: criterii
functionale, de calitate, economice, etc.
A. Clasificarea functionala se refera la destinatia de baza a constructiilor si le grupeaza in doua
mari categorii: CLADIRI si CONSTRUCTII INGINERESTI.
CLADIRILE sunt grupate in urmatoarele mari categorii, in functie de destinatia lor:
Cladiri civile cuprind:
cladirile de locuit: locuinte unifamiliale sau colective (blocuri de locuinte)
turism: hoteluri, moteluri, cabane, refugii montane
pentru ocrotire sociala: camine, internate scolare, aziluri
socio-culturale:
sanatate: spitale, policlinici, dispensare, sanatorii, farmacii
sport: sali de sport, patinoare
arta si cultura: teatre, galerii de arta, biblioteci, muzee, edituri
culte: biserici, catedrale, temple
judiciare si administrative: banci, tribunale, administratia locala si
centrala
invatamant: gradinite, scoli, invatamant superior
comerciale: magazine, mall-uri
Cladiri industriale cuprind:
cladirile destinate productiei: uzine, fabrici, hale, ateliere, etc.;
cladiri necesare servirii procesului de productie si depozitarii:
depozite de materiale, magazii, rezervoare, posturi de transformare,
centrale termice etc;
Cladiri agro-zootehnice cuprind:
3. Clasificarea constructiilor
-
cladiri destinate productiei si depozitarii produselor agricole, viticole,
legumicole, zootehnice, avicole: grajduri si adaposturi de animale si
pasari, sere, depozite pentru produse agricole
cladiri destinate pentru adapostirea si intretinerea utilajelor folosite in
ramura agrozootehnica;
Cladiri militare :
adaposturi pentru oameni (combatanti, populatie civila)
adaposturi pentru tehnica de lupta: depozite de armament, de
carburanti etc.
CONSTRUCTIILE INGINERESTI grupeaza toate celelalte categorii care nu caracteristicile cladirilor:
cai de comunicatii: poduri, tuneluri, cai ferate, drumuri, porturi
retele edilitare: de alimentare cu apa, gaze, energie, retele de
canalizare,
linii de transport pentru fluide tehnologice, energie electrica
constructii speciale: turnuri de televiziune, silozuri, cosuri industriale,
rezervoare
-
CONSTRUCTII
CLADIRI
0
20
40
60
80
100
1st Qtr 2nd Qtr 3rd Qtr 4th Qtr
East
West
North
CONSTRUCTII INGINERESTI
CLADIRI CIVILE CLADIRI
INDUSTRIALE
CLADIRI DE
LOCUIT
CLADIRI SOCIO-
CULTURALE
CLADIRI PENTRU INVATAMANT
CLADIRI
ADMINISTRATIVE
CLADIRI
COMERCIALE
CLADIRI PENTRU
TRANSPORTURI
CLADIRI SPECIALE
CLADIRI AGRO -
ZOOTEHNICE
HALE
INDUSTRIALE
ATELIERE
CENTRALE
ENERGETICE
DEPOZITE
HAMBARE
MORI
GRAJDURI
ABATOARE
CRAME
PODURI
TUNELURI
CAI FERATE
DRUMURI
PORTURI
RETELE DE ALIMENTARE
CU APA, GAZE, ENERGIE,
RETELE DE CANALIZARE
COSURI
INDUSTRIALE
TURNURI DE
TELEVIZIUNE
-
B. Dupa pozitia constructiei fata de nivelul terenului:
a. Constructii subterane (tuneluri, canale etc.);
b. Constructii supraterane (cladiri, poduri, cai ferate, drumuri, baraje etc).
C. Dupa structura de rezistenta a cladirilor:
Structura de rezistenta a unei cladiri reprezinta ansamblul de elemente de constructie
destinat sa asigure preluarea si transmiterea pana la terenul de fundare a incarcarilor care actioneaza asupra
constructiei.
a. Structuri cu pereti de rezistenta (structurali)
Peretii sunt realizati:
1. prin zidire (elemente de caramizi sau blocuri ceramice sau b.c.a.)
Fig. 1. Cladire avand structura de
rezistenta din pereti din zidarie
-
Peretii realizati prin zidire se utilizeaza la cladiri avand cel mult P+4E si exista doua moduri de
dispunere a peretilor :
Pereti structurali dispusi la fiecare travee (pe directia transversala a cladirii) ; pe directie
longitudinala sunt prevazuti pereti cu rol de contravantuire (rigidizare). Se creaza in acest fel o structura de tip
fagure - compartimentare deasa.
Pereti structurali dispusi la fiecare deschidere (pe directia longitudinala a cladirii); pe directie
transversala sunt prevazuti pereti cu rol de rigidizare care delimiteaza o celula functionala de tip apartament,
sala de clasa etc. Se creaza in acest fel o structura de tip celular - compartimentare rara.
Fig. 2. Cladire avand structura de rezistenta de tip fagure cu pereti din zidarie
Fig. 3. Cladire avand structura de rezistenta de tip celular cu pereti din zidarie
-
2. Pereti realizati din beton armat solutie aplicata pentru cladiri multietajate
Pereti turnati la fata locului (monolit) dispusi pe directia transversala a cladirii (la fiecare travee) si
pe directie longitudinala. Se creaza in acest fel o structura de tip fagure - compartimentare deasa.
Fig. 4. Cladire avand structura de rezistenta
din pereti din beton armat compartimentare
deasa
-
Pereti turnati la fata locului (monolit) dispusi pe directia transversala a cladirii (la doua sau trei
travei) si pe directie longitudinala. Se creaza in acest fel o structura de tip celular - compartimentare rara.
Pereti realizati din elemente prefabricate structuri integral realizate din panouri mari. La noi a
fost aplicata structura de tip fagure.
a. b.
Fig. 5. Cladire avand structura de rezistenta
din pereti din beton armat compartimentare
celulara
Fig. 6. Cladire avand structura de rezistenta din panouri mari din beton armat prefabricat: a. compartimentare
fagure; b. compartimentare celulara
-
b. Structuri cu schelet / in cadre
Structura este alcatuita dintr-un ansamblu de bare verticale si orizontale (stalpi si grinzi) din beton
armat monolit (turnat la fata locului) sau din elemente prefabricate din beton armat, lemn sau din metal.
Cadrele se dispun in mod curent pe doua directii ortogonale (transversala si longitudinala).
Structurile in cadre realizeaza flexibilitate in organizarea functionala a spatiului.
Fig. 7. Cladire avand structura de rezistenta din cadre din beton armat
-
c. Structuri mixte
Sunt realizate din cadre si pereti structurali (din beton armat sau zidarie) in scopul realizarii unei
conlucrari structurale care sa asigure o comportare mai buna din punct de vedere mecanic, indeosebi sub
actiunea solicitarilor seismice.
Structurile mixte pot fi:
1. Structuri duale
Structura este realizata prin cuplarea a doua subsisteme cu caracteristici diferite: cadre si pereti
structurali. Raspunsul global al structurii sub actiuni seismice este modificat comparativ cu cel al structurilor
alcatuite fie numai din cadre, fie numai din pereti structurali.
Fig. 8. Cladire avand structura de rezistenta duala: cadre si pereti din beton armat
-
2. Structuri cu nucleu rigid
Peretii structurali sunt grupati intr-un nucleu rigid, de regula cu pozitia centrala in structura, sau in
mai multe nuclee, dispuse cat mai simetric. In spatiul delimitat de un nucleu se organizeaza circulatia
verticala a cladirii (casa scarii si ascensorul), camere tehnice si de serviciu.
a. b.
3. Structuri cu parter flexibil
Cladirea are cadre la parter si pereti structurali in sistem fagure sau celular la etaje. Structura
prezinta sensibilitate la solicitarea seismica.
4. Structuri tubulare
Un tub reprezinta un ansamblu de stalpi desi, dispusi in general pe conturul cladirii, legati intre ei
prin grinzi inalte (grinzi parapet) care alcatuiesc un tub exterior, cu peretii perforati.
Structura este avantajoasa la un numar mare de niveluri. Se pot realiza:
- Structuri cu un singur tub;
Fig. 9. Cladire avand structura de rezistenta cu nucleu rigid: a. structura cu nucleu central si cadre periferice ; b. structura cu doua nuclee de rigidizare si cadre
Fig. 10. Cladire avand structura de rezistenta cu parter flexibil
-
- Structuri care asociaza un tub cu un nucleu structura numita tub in tub.
- Structuri care asociaza un tub cu pereti structurali.
a. b.
5. Structuri speciale
Sunt realizate sub forma de arce, placi curbe subtiri, structuri suspendate pe cabluri, etc.
Fig. 12. Cladiri avand structura de rezistenta speciala: arce, panze curbe subtiri, cupole
Fig. 11. Cladire avand structura tubulara: a. cu un singur tub; b. cu tub dublu (tub in tub) 1 tub perforat exterior ; 2 tub interior (nucleu)
-
D. Dupa durata de utilizare a constructiilor:
a. Constructii provizorii (cu durata de utilizare limitata, mai putin de 10 ani)
b. Constructii definitive (cu durata de utilizare indelungata, mai mult de 10 ani)
Durata de viata proiectata, in ani
Exemple
100
Structuri monumentale, poduri si alte structuri pentru lucrari ingineresti importante
50 - 100 Cladiri si structuri obisnuite
10 - 30 Constructii agricole sau similare Parti de structura ce pot fi inlocuite(de exemplu reazeme)
10 Structuri tranzitorii
E. Dupa regimul de inaltime a constructiilor:
a. Cladiri cu regim de inaltime foarte redus cladiri parter (P) sau parter si etaj (P + 1E)
b. Cladiri cu regim de inaltime redus cladiri cu putine niveluri (P + 2...4E)
c. Cladiri cu regim de inaltime mediu cladiri cu mai multe niveluri (P + 5...10E)
d. Cladiri cu regim de inaltime inalt cladiri cu mai multe niveluri (P + 11E ... max. 45m inaltime a
cladirii fata de nivelul terenului)
e. Cladiri cu regim de inaltime foarte inalt cladiri cu foarte multe niveluri (cladiri cu inaltime peste
45m fata de nivelul terenului)
3. CATEGORII DE IMPORTANTA PENTRU CONSTRUCTII
(cf. HGR. 766 / 1997: Hotarare pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea in constructii; anexa 2
Regulament privind stabilirea categoriei de importanta a constructiilor)
In scopul aplicarii diferentiate a sistemului calitatii, constructiile se incadreaza, dupa importanta lor, in:
a. Categorii de importanta (globala), care privesc intreaga constructie, sub toate aspectele;
b. Categorii de importanta (specifice) / clase de importanta care privesc intreaga constructie sau parti de
constructie, sub anumite aspecte.
Aceste categorii de importanta se aplica tuturor constructiilor, noi sau existente. Prin regulament se
legifereaza ca stabilirea categoriei de importanta sa se faca de catre proiectant, la cererea investitorului,
pentru cladirile noi sau la cererea proprietarului, pentru constructiile existente.
Clasele de importanta ale constructiilor se refera la cerintele esentiale, prin diferite acte normative.
- Pentru incadrarea in cerinta de Rezistenta si stabilitate , normativul de protectie antiseismica
stabileste 4 clase de importanta, in functie necesitatea ramanerii functionale dupa un seism major.
-
Clasele de importanta se coreleaza cu categoriile de importanta de catre proiectant, la constructiile noi, si/sau de
catre expertul tehnic atestat, la constructiile existente, n scopul stabilirii conditiilor de aplicare a componentelor
sistemului calitatii.
CATEGORII DE IMPORTANTA :
I. Categoria de importanta A - Constructii de importanta exceptionala
1. Constructii cu functiuni deosebit de importante, a caror neindeplinire implica riscuri majore pentru
societate si natura, pe zone foarte extinse.
Exemple : reactoare nucleare, baraje inalte sau amplasate pe terenuri dificile, cu zone intens populate in
aval.
2. Constructii cu caracter de unicat, cu valoare deosebita de patrimoniu.
Exemple: ansambluri si cladiri de cult sau alte monumente de arhitectura propuse pentru a fi inscrise in
patrimoniul cultural mondial.
II. Categoria de importanta B - Constructii de importanta deosebita
1. Constructii cu functii importante, a caror neindeplinire implica riscuri majore pentru societate si
natura, pe zone limitate.
Exemple: constructii din industria chimica; cai ferate, sosele, poduri, porturi si aeroporturi de interes national;
baraje pentru acumulari mari de apa ; constructii social - culturale cu aglomerari mari de oameni ; statii de
emisie de radio si televiziune.
2. Constructii de valoare deosebita de patrimoniu sau care adapostesc asemenea valori.
Exemple: monumente de arhitectura, situri istorice, muzee, arhive si biblioteci de importanta nationala.
III. Categoria de importanta C - Constructii de importanta normala
1. Constructii cu functii obisnuite, a caror neindeplinire nu implica riscuri majore pentru societate si
natura.
Exemple: cladiri de locuinte cu mai mult de doua niveluri; constructii industriale si agrozootehnice curente ;
constructii social-culturale care nu intra in categoriile de importanta A si B.
2. Constructii cu caracteristici si functiuni obisnuite, dar cu valori de patrimoniu.
Exemple: cladiri de cult ; muzee de importanta locala.
IV. Categoria de importanta D - Cladiri de importanta redusa
Constructii cu functii obisnuite, a caror neindeplinire afecteaza un numar redus de oameni.
Exemple: cladiri de locuinte parter si un etaj; dependinte gospodaresti; constructii provizorii.
CLASE DE IMPORTANTA :
Clasa I. Cladiri cu functiuni esentiale, a caror integritate pe durata cutremurelor este vitala pentru
protectia civila:
Exemple: statiile de pompieri s.i sediile politiei; spitale si alte constructii aferente serviciilor sanitare care
sunt dotate cu sectii de chirurgie si de urgenta; cladirile institutiilor cu responsabilitate in gestionarea
situajiilor de urgenta, in apararea si securitatea nationala; statiile de producere si distribute a energiei
si/sau care asigura servicii esentiale pentru celelalte categorii de cladiri mentionate aici; garajele de
-
vehicule ale serviciilor de urgenta de diferite categorii; rezervoare de apa si statii de pompare
esentiale pentru situatii de urgenta; cladiri care contin gaze toxice, explozivi si alte substante periculoase.
I = 1.4
Clasa II. Cladiri a caror rezistenta seismica este importanta sub aspectul consecintelor asociate
cu prabusirea sau avarierea grava
Exemple: cladiri de locuit si publice avand peste 400 persoane in aria totala expusa spitale, altele decat cele
din clasa I, si institutii medicale cu o capacitate de peste 150 persoane in aria totala expusa; penitenciare;
aziluri de batrani, crese; scoli cu diferite grade, cu o capacitate de peste 200 de persoane in aria totala
expusa; auditorii, sali de conferinte, de spectacole cu capacitati de peste 200 de persoane; cladirile din
patrimoniul national, muzee etc.
I = 1.2
Clasa III. Cladiri de tip curent, care nu apartin celorlalte categorii
I = 1.0
Clasa IV. Cladiri de mica importanta pentru siguranta publica, cu grad redus de ocupare si/sau de
mica importanta economica
Exemple: constructii agricole, locuinte unifamiliale.
I = 0.8
-
1
CURS 3 ACTIUNI IN CONSTRUCTII. METODA STARILOR LIMITA. INCARCARI
A. ACTIUNI IN CONSTRUCTII
Directiva European DE 89/106-93 exprim notiunea de aciune printr-o definitie largita,
pentru a se avea in vedere toate cerintele esentiale ale utilizatorului:
O actiune este orice cauza susceptibila de a afecta conformitatea unei constructii sau a unei
diviziuni fizice a acesteia in raport cu una sau mai multe cerinte exigentiale ale utilizatiorului.
Aciunile exprim influena exercitata asupra unei constructii sau asupra elementelor
componente de catre diferii factori de mediu externi sau interni. Aceti factori se numesc generic
AGENTI.
Actiunile asupra constructiilor se pot exprima prin:
a) Forte / incarcari aplicate asupra structurii (actiuni directe): greutate proprie, incarcari
climatice, etc.
b) Acceleratii provocate de cutremure sau alte surse (actiuni indirecte);
c) Deformatii impuse cauzate de variatii de temperatura, umiditate sau tasari
In conformitate cu natura lor, agentii se pot clasifica in:
a) Ageni mecanici: incarcari permanente i incarcari temporare, incarcare dat de zpad,
incarcarile date de presiunea vntului, ocuri mecanice, presiunea hidrostatic, presiunea pamantului,
seisme, etc..
b) Ageni electromagnetici: radiaiile solare, radiatii din procesul de exploatare, cmpuri
magnetice, trasnete, curenti vagabonzi,etc.
c) Ageni termici: variaii ale temperaturii aerului exterior si interiori, ocuri termice, cicluri
inghet-dezghet
d) Ageni chimici: umiditatea aerului, apa de condens, apa subteran, etc.
e) Agenii biologici: bacterii, mucegaiuri, rdcini, insecte, rozatoare
n sens traditional, pentru domeniul constructiilor, definiia unei aciuni este:
Orice cauza capabila s genereze stari de solicitare mecanica intr-una sau mai
multe diviziuni fizice ale unei structuri se numete ACTIUNE.
-
2
In domeniul proiectarii structurale a cladirilor, sunt de interes major agentii care produc actiuni
cu efect de solicitare mecanica.
Cea mai reprezentativa clasificare actuala a actiunilor este aceea care are in vedere durata de
manifestare cu intensitati semnificative si frecventa de aparitie a acestei manifestari.
Tipuri de actiuni:
1. ACTIUNE PERMANENTA (G)
Actiune pentru care variatia in timp este nula sau neglijabila, se aplica pe toata durata de viata
a unei constructii.
Cele mai reprezentative actiuni permanente sunt cele datorate greutatii proprii a elementelor
de constructii, structural sau nestructurale, echipamente fixate pe constructie, tasari differentiate,
efectul precomprimarii.
2. ACTIUNE VARIABILA (Q)
Actiune pentru care variatia in timp a parametrilor ce caracterizeaza actiunea nu este nici
monotona nici neglijabila. Ea poate varia in raport cu timpul sau, uneori, poate lipsi.
Actiuni care nu se exercita in mod continuu (adica in anumite perioade de timp pot lipsi in
totalitate) si a caror intensitate sufera modificari majore in timp.
In cazul unor astfel de incarcari, de interes sunt valorile maxime probabile in timp ale
intensitatii, care se pot manifesta pe durate mai lungi sau mai scurte de timp.
Aceste valori pot aciona pe o perioada mai scurta sau mai lung de timp. Valorile de scurt
durat aciune sunt importante n cazul n care actioneaza frecvent, i sunt numite "valori frecvente".
Valorile pe termen lung care acioneaz sunt numite "valori quasipermanente". Unele aciuni
variabile pot avea valori att frecvente cat i quasipermanente.
Aciunile variabile cele mai reprezentative sunt:
- greutatea oamenilor
- pereii despritori ce descarca pe placi sau grinzi
- greutatea echipamentelor, mobilierului sau greutatea materialelor depozitate
- ageni climatici
3. ACTIUNE ACCIDENTALA (A)
Actiune de durata scurta, dar de intensitate semnificativa, ce se exercita cu probabilitate
redusa asupra structurii in timpul duratei sale de viata proiectate.
Acestea sunt n general incarcari excepionale, avand efecte catastrofale, pentru Romnia
principala preocupare este legat de cutremure, dar trebuiesc luate in considerare in aceasta
-
3
categorie si exploziile produse in interiorul sau exteriorul constructiei.
Exemplu: cutremurul, exploziile, impactul vehiculelor
Nota De obicei cutremurul si impactul reprezinta actiuni accidentale, iar zapada si vantul reprezinta
actiuni variabile.
Reprezentarea efectului unei actiuni pe o constructie in vederea unui calcul structural se numeste incarcare.
ACIUNILE devin INCARCARI
In proiectarea structural, aciunile reale produse de ctre ageni sunt modelate prin intermediul sistemelor de fore, deplasri sau deformaii impuse.
Fiecare incarcare este asociata unei reprezentari grafice, particularizata, care o definete operaional. Incarcarilor li se asociaza o directie, un sens, un punct de aplicatie si o unitate de masura.
Efectul unei incarcari care acioneaz asupra unui element structural este n principal exprimat prin eforturi secionale sau eforturi unitare n seciune. Acesta poate fi, de asemenea, exprimat prin deplasari sau rotiri.
B. PRINCIPIILE PROIECTARII LA STARI LIMITA
Pentru o functiune data, proiectarea structurilor trebuie efectuata in functie de destinatia,
importanta si valoarea constructiei.
Verificarea starilor limita care se refera la efecte dependente de timp trebuie asociata cu
durata de viata proiectata a structurii.
Trebuie facuta distinctia intre starile limita ultime si starile limita de serviciu (exploatare).
Stari limita ultime
Starile limita ce implica protectia vietii oamenilor si a sigurantei structurii sunt clasificate
ca stari limita ultime.
Starile limita ce implica protectia unor bunuri de valoare deosebita trebuie de asemenea
clasificate ca stari limita ultime. Asemenea cazuri sunt stabilite de catre client si autoritatea relevanta.
Trebuie verificate urmatoarele stari limita ultime, acolo unde pot fi relevante pentru siguranta
structurii:
pierderea echilibrului structurii sau a unei parti a acesteia, considerate ca un corp rigid;
cedarea prin deformatii excesive, transformarea structurii sau a oricarei parti a acesteia
intr-un mecanism;
pierderea stabilitatii structurii sau a oricarei parti a acesteia, incluzand reazemele si
fundatiile;
cedarea cauzata de alte efecte dependente de timp.
-
4
Nota Se noteaza ca cedarea datorita deformatiei excesive este o cedare structurala datorata
instabilitatii mecanice.
Stari limita de serviciu
Starile limita ce iau in considerare functionarea structurii sau a elementelor structurale in
conditii normale de exploatare, confortul oamenilor/ocupantilor constructiei si limitarea vibratiilor,
deplasarilor si deformatiilor structurii sunt clasificate ca stari limita de serviciu.
Verificarea strilor limit de serviciu se va baza pe criterii privind urmatoarele aspecte:
a) deformatii ce afecteaz aspectul structurii, confortul utilizatorilor si functionarea constructiei
sau ce cauzeaz degradarea finisajelor si elementelor nestructurale;
b) vibratii ce provoac disconfortul ocupantilor sau care limiteaz functionarea efectiv a
structurii si/sau a aparatelor, utilajelor si echipamentelor din cldire/structur;
c) Alte degradri ce afecteaza defavorabil aspectul, durabilitatea si functionalitatea
cldirii/structurii.
Proiectarea prin metoda coeficientilor partiali de siguranta
Metoda coeficientilor partiali de siguranta consta in verificarea tuturor situatiilor de proiectare
astfel incat nici o stare limita sa nu fie depasita atunci cand sunt utilizate valorile de calcul pentru
actiuni sau efectele lor pe structura si valorile de calcul pentru rezistente.
Pentru situatiile de proiectare selectate si starile limita considerate, actiunile individuale trebuie
grupate conform regulilor de grupare stabilite de normativul CR0 2012 Cod de proiectare.
Bazele proiectarii structurilor in constructii.
Evident, actiunile care nu pot exista fizic simultan nu se iau in considerare impreuna in grupari
de actiuni / efecte structurale ale actiunilor.
Valorile de calcul sunt obtinute din valorile caracteristice utilizandu-se coeficientii partiali de
siguranta.
Metoda se refera la verificarile la starea limita ultima si la starea limita de serviciu a structurilor
supuse la incarcari statice, precum si la cazurile in care efectele dinamice pe structura sunt
determinate folosind incarcari statice echivalente (de exemplu efectele dinamice produse de vant sau
induse de trafic).
Valori de proiectare ale actiunilor
Valoarea de proiectare, Fd a unei actiuni F se exprima astfel:
Fd = f Fk
unde:
Fk este valoarea caracteristica a actiunii.
Factorii care produc aciuni depind de un numr mare de cauze i condiii de variaie mai mult
sau mai puin aleatorii.
Toate aciunile sunt variabile aleatoare n timp i spaiu, ceea ce le face foarte greu de
modelat.
-
5
Lund n considerare doar variaia n timp, aciunile pot fi modelate ca procese aleatoare, dar,
pentru simplitatea calculelor, ele sunt modelate ca variabile aleatoare.
Oricum, un numr mare de date statistice i proceduri matematice sunt necesare pentru a
ajunge la rezultatul final.
Rezultatul concret al tuturor acestor proceduri matematice este o valoare de referin a unei
anumite aciuni numita VALOAREA CARACTERISTICA.
Aceast valoare se caracterizeaz prin faptul c exist o probabilitate foarte mica de a fi
depita ntr-un sens defavorabil siguranei structurii.
Valoarea caracteristic a unei incarcari poate fi determinata pe:
baze probabilistice, printr-un fractil superior al funciei de repartiie (F 0,98), folosind relaia
general
F k =m F (1+k 0,98 V F)
baze deterministe, atunci cnd variabilitatea sa statistica este foarte mic
f - coeficient partial de siguranta pentru actiune ce tine seama de posibilitatea unor abateri
nefavorabile si nealeatoare a valorii actiunii de la valoarea sa caracteristica.
- Valori de proiectare ale efectelor actiunilor
Valoarea de calcul a efectului pe structura al actiunii, Ed se calculeaza ca fiind efectul pe
structura al actiunii, E(Fd) inmultit cu coeficientul partial de siguranta Sd:
dSdd FEE Coeficient partial de siguranta, Sd evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al
efectului in sectiune al actiunii Fd
- Valori de proiectare ale rezistentelor materialelor
Valoarea de calcul a rezistentei unui material structural, Xd se exprima astfel:
m
k
d
XX
unde:
Xk - este valoarea caracteristica a rezistentei materialului;
m - coeficientul partial de siguranta pentru rezistenta materialului ce tine seama de posibilitatea unor
abateri nefavorabile si nealeatoare a rezistentei materialului de la valoarea sa caracteristica,
precum si de efectele de conversie (de volum, scara, umiditate, temperatura, timp) asupra
rezistentei materialului.
- valoarea medie a factorului de conversie a rezultatelor incercarilor experimentale in rezultate
pentru proiectare, ce tine seama de efectele de volum, scara, umiditate, temperatura, etc.
-
6
- Valori de calcul ale rezistentelor elementelor structurale
Valoarea de proiectare a rezistentei sectionale, Rd se calculeaza ca fiind valoarea rezistentei
sectionale calculata cu valoarea de calcul a rezistentei materialului,
m
kXR
inmultita cu
coeficientul partial de siguranta Rd
1 :
m
k
m
k
Rd
d
RXRR
1
Coeficientul partial de siguranta, Rd
1 evalueaza incertitudinile privind modelul de calcul al rezistentei
sectionale, inclusiv abaterile geometrice.
- Verificari de rezistenta
Verificarea la starea limita de cedare structurala a unei sectiuni/element sau imbinare se face
cu relatia:
Ed Rd
Ed este valoarea de proiectare a efectelor actiunilor in sectiune pentru starea limita ultima
considerata.
Rd este valoarea de proiectare a rezistentei sectionale de aceeasi natura cu efectul actiunii in
sectiune.
- Verificari de echilibru static
Verificarea la starea limita de echilibru static a structurii se face cu relatia:
Ed,dst Ed,stb
Ed,dst este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce conduc la pierderea echilibrului static.
Ed,stb este valoarea de proiectare a efectului actiunilor ce se opun pierderii echilibrului static.
Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la
S.L.U.
Pentru fiecare caz de ncrcare, valorile de proiectare ale efectelor actiunilor (Ed) vor fi
determinate combinnd valorile provenind din actiuni ce sunt considerate c pot exista simultan.
Deoarece orice constructie este in permanenta acionata de o serie de agenti, aceasta va fi
supusa simultan la diferite tipuri de actiuni, unele permanente unele variabile, sau chiar accidentale.
Aceste incarcari se combina aleatoriu, greu de prezis in ce modalitate, prin urmare, n
proiectarea structural, sunt considerate unele "scenarii" de simultaneitate de ncrcare. Aceste
scenarii sunt combinatii logice de incarcari ce se pot realiza cu o anumita probabilitate de aparitie.
-
7
Aceste combinaii sunt numite grupari de incarcari (grupari de aciuni).
Efectul rezultant al efectelor distincte pentru fiecare incarcare ntr-o combinaie de ncrcari
este considerat la nivelul sectiunilor caracteristice ale structurii analizate.
Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita ultime, astfel incat
efectele actiunilor de calcul in sectiune, luate conform urmatoarelor combinatii factorizate, fara
considerarea actiunii seismice Gruparea Fundamentala:
1,35
n
j 1
Gk,j + 1,5 Qk,1 +
m
i 2
1,5 0,i Qk,i
sa fie mai mici decat rezistentele de calcul in sectiune.
unde:
Gk,i este efectul pe structura al actiunii permanente i, luata cu valoarea sa caracteristica.
Qk,i - efectul pe structura al actiunii variabile i, luata cu valoarea sa caracteristica;
Qk,1 - efectul pe structura al actiunii variabile, ce are ponderea predominanta intre actiunile variabile,
luata cu valoarea sa caracteristica;
0,i este un factor de simultaneitate al efectelor pe structura ale actiunilor variabile i (i=2,3...m)
luate cu valorile lor caracteristice, avand valoarea:
0,i = 0,7
cu exceptia incarcarilor din depozite si a actiunilor provenind din impingerea pamantului, a
materialelor pulverulente si a fluidelor/apei unde:
0,i = 1,0.
De exemplu, in cazul unei structuri actionata predominant de efectele actiunii vantului, relatia
se scrie:
1,35
n
j 1
Gk,j + 1,5 Vk + 1,05(Zk sau Uk)
iar in cazul unui acoperis actionat predominant de efectele zapezii:
1,35
n
j 1
Gk,j + 1,5 Zk + 1,05(Vk sau Uk),
unde
Gk este valoarea efectului actiunilor permanente pe structura, calculata cu valoarea caracteristica a
actiunilor permanente;
Zk - valoarea efectului actiunii din zapada pe structura, calculata cu valoarea caracteristica a
incarcarii din zapada;
-
8
Vk - valoarea efectului actiunii vantului pe structura, calculat cu valoarea caracteristica a actiunilor
vantului;
Uk - valoarea efectului actiunilor datorate exploatarii constructiei (actiunile utile) calculata cu
valoarea caracteristica a actiunilor datorate exploatarii.
In cazul actiunii seismice, relatia de verificare la stari limita ultime se scrie dupa cum urmeaza
Grupare speciala:
n
j 1
Gk,j + AEk +
m
i 1
2,i Qk,i
unde:
AEk este valoarea caracteristica a actiunii seismice ce corespunde intervalului mediu de recurenta,
IMR adoptat de cod (IMR = 225 ani in P100-2013);
2,i - coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile Qi, avand valorile
recomandate in tabel;
I - coeficient de importanta a constructiei/structurii avand valorile in functie de clasa de importanta a
constructiei
Coeficient pentru determinarea valorii cvasipermanente a actiunii variabile ca fractiune din valoarea
caracteristica a actiunii
Tipul actiunii 2,i
Actiuni din vant si Actiuni din variatii de temperatura 0
Actiuni din zapada si Actiuni datorate exploatarii 0,4
Incarcari in depozite 0,8
- Gruparea efectelor structurale ale actiunilor, pentru verificarea structurilor la stari
limita de serviciu
Structura, infrastructura si terenul de fundare vor fi proiectate la stari limita de serviciu astfel
incat efectele actiunilor de calcul pe structura/element/sectiune, luate conform urmatoarelor
combinatii factorizate:
a) Gruparea caracteristica de efecte structurale ale actiunilor:
n
j 1
Gk,j + Qk,1 +
m
i 2
0,i Qk,i
b) Gruparea frecventa de efecte structurale ale actiunilor:
n
j 1
Gk,j + 1,1 Qk,1 +
m
i 2
2,i Qk,i
c) Gruparea cvasipermanenta de efecte structurale ale actiunilor:
n
j 1
Gk,j +
m
i 1
2,i Qk,i
-
9
n
j 1
Gk,j + 0,6 I AEk +
m
i 1
2,i Qk,i
sa fie mai mici decat valorile limita ale criteriilor de serviciu considerate.
1,1 este coeficientul pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q1, avand valorile
recomandate in tabelul de mai jos.
Coeficient pentru determinarea valorii frecvente a actiunii variabile Q
Tipul actiunii 1,1
Actiuni din vant 0,2
Actiuni din zapada si actiuni din variatii de temperatura
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea 3kN/m2
0,5
Actiuni datorate exploatarii cu valoarea > 3kN/m2 0,7
Incarcari in depozite 0,9
-
10
INCARCARI PERMANENTE. INCARCARI DE EXPLOATARE
A. INCARCARI PERMANENTE
Principalele aciuni cu caracter permanent sunt datorate greutatilor proprii ale elementelor de
constructie, cu excepia pereti despartitori care au in plan trasee complicate si care pot fi modificate in
timp.
Fiind in esenta vorba de greutati ale unor volume de materiale, pentru evaluarea lor este
necesara cunoasterea dimensiunilor volumului de material si a greutatii specifice a acestuia.
Aceti parametrii pot varia la ntmplare, dar studiile au relevat faptul c de fapt, coeficienii de
variaie statistica sunt foarte mici, sub 0,05. n aceast situaie, evaluarea de greutatea proprie se face
n mod determinist, prin dimensiunile de proiectare a elementelor i greutatea lor specifica:
Greutatile tehnice sunt valori conventionale ale unor volume de materiale si reprezinta :
- Greutati specifice (greutati ale unitatilor de volum) pentru materiale omogene si compacte
(ex. metale, lichide) ;
- Greutati specifice aparente pentru materiale neomogene, poroase sau cu goluri (ex. lemn,
beton, caramida)
- Greutati specifice in vrac sau in gramada (ex. nisip, pietris, ciment, zgura, carbune,
cereale)
- Greutati specifice in stiva (ex. cherestea, hartie, caramizi)
- Greutati specifice in ambalaj (ex. conserve, fructe)
Categoria cea mai importanta a incarcarilor permanente o constituie incarcarile din greutatea
proprie a elementelor de constructie (elemente structurale sau nestructurale de compartimentare,
de inchidere, de protectie si finisaj, etc.). Fac exceptie peretii nestructurali de compartimentare, cu
dispunere pasibil a fi modificati in timp, pe perioada de exploatare a constructiei.
Evaluarea greutatilor elementelor de constructie se face prin insumarea greutatii tuturor
componentelor ce le alcatuiesc.
-
11
Greutatea fiecarui component este produsul dintre greutatea tehnica a materialului din care
acesta este alcatuit si volumul sau (corespunzator dimensiunilor de proiect ale componentului si
scazand eventualele goluri, semnificative ca dimensiuni, existente in structura lui).
Evaluarea acestor greutati se poate face concentrat sau distribuit (pe unitatea de suprafata a
elementului sau pe unitatea sa de lungime).
Pentru o evaluare a greutatii unui elemente, distribuita pe unitatea sa de suprafata, incarcarile
permanenta se calculeaza cu expresia :
q = di x i [daN / m2]
in care :
di dimensiunea (grosimea) stratului component ;
i greutatea tehnica a materialului din care este alcatuit componentul
g = di x i [daN / m2]
[daN / m2] [daN / m] [daN]
Evaluarea incarcarilor permanente este afectata de incertitudini, atat in ceea ce priveste
caracteristicile geometrice stabilite prin proiect (abateri dimensionale la executie), cat si in ceea ce
-
12
priveste greutatile specifice ale materialelor (ex. efectul umiditatii si al gradului de indesare in conditii
specifice de executie si de exploatare, eventualele modificari de solutii constructive, procese de
productie mai putin controlate sau influentate de mediu).
Greutatea este o incarcare generata de acceleratia gravitationala si poate fi stabilita relativ
usor, daca se dispune de planurile de detaliu. Evaluarea incarcarii permanante a unei structuri nu
poate fi insa calculata pana ce structura nu a fost proiectata, iar structura nu poate fi proiectata pana
ce incarcarea ei permanenta nu este calculata si adaugata celorlalte incarcari care o solicita.
De aceea, se face o prima evaluare a dimensiunilor elementelor de rezistenta printr-un calcul
de predimensionare .
B. INCARCARI ASOCIATE ACTIUNILOR PROVENITE DIN EXPLOATAREA
CLADIRILOR (INCARCARI UTILE)
Aceste aciuni au un caracter variabil i se manifesta prin incarcari verticale care acioneaz
asupra elementelor structurale sau ca incarcari orizontale care acioneaz pe perei, balustrade,
parapeti etc.
Incarcarile utile care acioneaz pe placi de planseu pot proveni din:
greutatea oamenilor
greutatea mobilierului functional si sanitar
greutatea peretilor nestructurali usori
greutatea materialelor sau produselor stocate
greutatea echipamentelor usoare
Aceste incarcari sunt sensibil variabile n timp, astfel nct este imposibil s fie descrise n
urma un model riguros, astfel, n calculul practic, ele sunt exprimate printr-un sistem de fore verticale
care acioneaz pe ntreaga suprafa a elementului structural (sau doar pe o parte a acestuia, atunci
cnd este cazul).
Incarcarile utile ce simuleaza impingeri date de oameni sau materiale asupra peretilor sau
parapetilor sunt modelate ca sisteme de fore orizontale, distribuite liniar sau pe suprafa.
Principalele tipuri de incarcari variabile sunt prezentate n codurile romanesti (SR EN 1991-1-
1:2004) cu valorile lor caracteristice, dup cum urmeaz:
-
13
a) incarcari utile verticale, uniform distribuite pe metru ptrat de suprafa orizontal, care
modeleaza greutatile oamenilor, mobilier, greutatea materialelor stocate.
Dac nu exist alte specificaii tehnice, cteva exemple pentru valorile specificate prin coduri
sunt:
cladiri de locuinte, spitale, grdinie sau similare
- pentru spaiile principale si pentru spatiile comune 1.50 - 2.00 kN / mp
- scara 3.00 - 4.00 kN / mp
cldiri de birouri, scoli, restaurante, magazine mici 2.00 4.00 KN / mp
b) Incarcari orizontale uniform distribuite pe metru liniar, care modeleaza impingerile ce pot
aparea din activitatea utilizatorilor la nivelul parapetilor sau pe peretii nestructurali.
Valorile caracteristice ale acestor incarcari sunt difereniate funcie de tipul de construcie i n
funcie de posibilitatea de solicitare a balustradelor sau pereilor despritori.
c) Incarcari verticale concentrate care modeleaza greutatea unei persoane incarcata cu
scule si materiale
Acesta este un tip specific de ncrcare utila la o serie de elemente structurale liniare care
trebuie s fie n msur s suporte o astfel de incarcare: elemente de acoperi sau trepte de scari
independente.
n ambele cazuri, elementele structurale lucreaza ca grinzi simplu rezemate i incarcarile utile
concentrate se considera aplicata n poziia cea mai defavorabila.
d) Incarcari verticale uniform distribuite pe mp de placa orizontal, care modeleaza
greutatea pereilor despritori, cu forma complexa n plan i avnd poziia modificabila n timp.
Cel mai rapid mod de estimare n cazul acestor incarcari este de a evalua o ncrcare uniform
distribuit, exprimat pe mp de placa, pentru peretii a caror greutate este mai mica de 3 kN/m.
Codurile dau un echivalent n KN / mp funcie de ncrcare din greutatea peretelui n kN/m:
- pentru perei despritori cu greutatea proprie 1,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,5
kN/m2;
- pentru perei despritori cu greutatea proprie 2,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 0,8
kN/m2;
-
14
- pentru perei despritori cu greutatea proprie 3,0 kN/m din lungimea peretelui: qk = 1,2
kN/m2.
Tinand cont de rezultatele studiilor statistice, prescriptiile din diferite tari prevad reducerea
incarcarii utile distribuita pe plansee in functie de aria aferenta elementului structural (grinda, stalp,
perete, fundatie) ce se calculeaza. Reducerea acestor incarcari se intemeieaza pe probabilitatea
extrem de redusa ca valorile prescrise in norme sa se realizeze integral pe suprafete foarte mari, fie la
un nivel, in cazul grinzilor principale ale planseului respectiv, fie la mai multe niveluri, in cazul
elementelor portante verticale.
Conform standardului SR EN 1991-1-1:2004, pentru calculul grinzilor, coeficientul de reducere
A poate fi aplicat valorilor qk pentru incarcarile utile pentru plansee si se determina dupa cum
urmeaza :
aA = 5 / 7 0 + A0 / A 1.0
unde : 0 coeficient cu valori intre 0. 7 1.0
A0 10.00 mp
A suprafata incarcata
Pentru stlpi i perei, ncrcarea util total din mai multe etaje poate fi nmulit cu un
coeficient de reducere n.
n = [2 + (n - 2) 0 ] / n
unde : 0 coeficient cu valori intre 0. 7 1.0
n numarul de etaje (n > 2) deasupra elementului structural incarcat.
-
15
INCARCARI ASOCIATE ACTIUNII ZAPEZII
Zapada este un agent climatic natural specific zonelor cu clima temperata rece.
Actiunea zapezii este semnificativa si periculoasa in special in cazul acoperisurilor usoare si
foarte usoare in multe cazuri ea conducand la prabusiri spectaculoase.
Pe suprafete orizontale si in absenta vantului zapada se depune intr-un strat de grosime
uniforma, variabila in timp.
-
16
Straturile succesive de zapada sufera fenomene de topire, umezire inghetare, de aceea
in grosimea stratului de zapada exista zone cu structuri diferile, cele mai dense fiind cele de la
baza. In cazul straturilor de zapada, exprimarea riguroasa a greutatii specifice ar trebui sa se
faca printr-o functie de grosime h, de tip z(h).
Pentru lucrarile de proiectare curenta reglementarile de specialitate permit exprimarea
greutatii specifice a zapezii printr-o valoare medie conventionala, in Romania fiind:
z = 2.5kN/m3
Pe suprafete orizontale si in absenta
vantului zapada se depune intr-un strat
de grosime uniforma, variabila in timp.
Pe suprafetele inclinate, cand unghiul cu
orizontala are valori mici situatia este
similara suprafetelor orizontale, daca
suprafetele sunt inclinate cu peste 60
grade zapada aluneca practic in
totalitate, deci nu exista depunere si
incarcare.
-
17
Geometria stratului de zapada depus, in mod real, pe acoperisul unei cladiri este, de
regula, diferita de cea a stratului de zapada depus la nivelul solului in conditiile absentei
vantului.
La nivelul acoperisurilor, zapada se poate depozita in functie de geometrie, de
rugozitatea invelitorii, de proprietatile termice, de influenta cladirilor vecine, de caracteristicile
meteo, de aceea in mod concret se realizeaza doua situatii fundamentale:
- Zapada se depune aproape uniform, este cazul in care nu intervine nici actiunea
vantului si nici vreun fenomen de topire fapt pentru care sunt date doar configuratiile
geometrice ale acoperisurilor
- Zapada se depune neuniform, cu aglomerari in unele zone si diminuari in altele, au
loc fenomene de redistribuire spatiala a zapezii.
Greutatea pe mp a unui strat de zapada depus pe sol, orizontal, in grosime uniforma
hz, se evalueaza cu relatia:
Gz = hz x z [kN/mp]
In concluzie, intrucat densitatea are o valoare conventionala, ramane o singura marime
cu caracter aleator, grosimea stratului de zapada (hz).
In toate prescriptiile tehnice, variabila aleatoare (hz) asociata marimii aleatoare
reprezinta grosimea maxima anuala a stratului de zapada depus linistit pe sol orizontal de
unde Gz = valoarea maxima anuala a greutatii stratului de zapada depus linistit pe sol
orizontal.
In reglementarile actuale romanesti (CR1-1-3/2012) este precizata direct, pentru fiecare
localitate in parte, valoarea marimii caracteristice Gz sub notatia europeana sk si sub
denumirea de valoare caracteristica a incarcarii din zapada pe sol.
Valoarea caracteristica a incarcarii din zapada pe sol este definita cu 2% probabilitate
de depasire intr-un an sau, echivalent, cu un interval mediu de recurenta IMR=50 ani. Aceasta
valoare caracteristica are o probabilitate de realizare mai mare de 50% pe durata existentei
unei constructii.
In calculele de proiectare trebuie avute in vedere ambele situatii.
Modelarea actiunii zapezii la nivelul acoperisurilor cladirilor
se face, in prezent, pornindu-se de la greutatea stratului depus la
nivelul solului pe suprafata orizontala si in absenta vantului.
-
18
Figura 3.1 Romania - zonarea valorii caracteristice a incarcarii din zapada pe sol sk, kN/m2 pentru altitudini mai mici de 1000m
ROMANIA.
Zonarea valorii
caracteristice a incarcarii
din zapada pe sol
avand IMR=50ani
km
Lungu, Demetriu, 1994
-
19
Conform CR1-1-3/2012, incarcarea din zapada asociata unui acoperis este o incarcare
statica, notata cu sk,distribuita pe metru patrat de proiectie orizontala a acoperisului si a carei valoare
caracteristica se exprima functie de incarcarea din zapada la nivelul solului cu expresia:
s= x Ce x Ct x x sk [kN / m2]
Trecerea de la incarcarea din zapada la nivelul solului si in absenta vantului la cea de la nivelul
acoperisului unei cladiri situate pe un amplasament supus actiunii vantului se face, in prezent, cu
ajutorul unor factori deterministi care introduc in model aspecte concrete legate de:
- gradul de importanta al cladirii - este factorul de importanta-expunere pentru
actiunea zapezii; Sunt 4 clase de importanta ; = 1,00 ... 1,15
- expunerea la vant a amplasamentului cladirii - Ce, denumit coeficient de expunere al
amplasamentului.
In mod practic se au in vedere urmatoarele tipuri de expunere:
- expunere completa= amplasament deschis, plat, fara adapostiri in raport cu vantul, in
care sunt foarte posibile fenomenele de spulberare a zapezii (0.8)
- expunere partiala = amplasament cu denivelari si/sau copaci sau constructii pe care
sunt posibile spulberari nesemnificative ale zapezii (1.0)
- expunere redusa = amplasament intr-o vale sau adapostit datorita prezentei in jur a
copacilor si/sau constructiilor inalte , un amplasament pe care sunt foarte posibile si probabile
fenomenele de aglomerare a zapezii (1.2)
Tabelul 3.1 Valorile coeficientului de expunere Ce
Tipul expunerii Ce
Completa 0.8
Partiala 1.0
Redusa 1.2
- gradul de termoizolare al acoperisului: coeficientul Ct este denumit coeficient termic al
acoperisului.
-
20
Acesta ia in considerare posibilitatea ca, datorita unor pierderi excesive de caldura prin
elementele de acoperis o parte a zapezii asternute pe acestea sa se topeasca.
Pentru acoperisurile cu pod, cu buna izolatie termica Ct = 1, in cazuri speciale se poate avea in
vedere incalzirea artificiala a acoperisurilor si deci diminuarea lui Ct.
- geometria acoperisului: coeficientul = coeficientul de forma pentru incarcarea pe
acoperis
Acest coeficient tine cont de posibilitatea distribuirii neuniforme a zapezii pe versantii unui
acoperis datorita altor cauze decat cele legate de conditiile de expunere ale amplasamentului, adica
de configuratia geometrica a acoperisului, pante, prezenta unor denivelari bruste, etc..
Coeficientul se stabileste pentru fiecare zona distincta de acoperis, functie de panta
acesteia si de pozitia in cadrul configuratiei generale a acoperisului.
Acoperisuri cu o singura panta
Distributia coeficientului de forma 1, al incarcarii din zapada pe acoperisurile cu o singura
panta, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, este indicata in
Figura 3.3. Valoarea coeficientului 1 este indicata in Tabelul 3.2 si Figura 3.2, functie de panta
acoperisului, [].
-
21
Daca la marginea mai joasa a acoperisului este plasat un parapet sau alt obstacol ce
impiedica alunecarea zapezii, atunci coeficientii de forma ai incarcarii din zapada nu trebuie sa fie mai
mici de 0,8. Caz
Figura 3.1 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta
Figura 3.2 Coeficientii de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu o singura panta, cu doua
pante si pe acoperisuri cu mai multe deschideri
Tabelul 3.2 Valorile coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri
cu o singura panta, cu doua pante si pe acoperisuri cu mai multe deschideri
Panta acoperisului,
0
00 300 300 < < 600 600
1 0,8 0,8 (60 - )/30 0,0
2 0,8 + 0,8 /30 1,6 -
-
22
Acoperisuri cu doua pante
Distributiile coeficientilor de forma 1 si 2, pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cu
doua pante, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, sunt
indicate in Figura 3.3. Valorile coeficientilor 1 si 2 sunt indicate in Tabelul 3.2 si Figura 3.2, in functie
de panta acoperisului, [].
0.51()
2() 0.51()
2()
1()
Figura 3.3 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu doua pante
Pentru incarcarea din zapada neaglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura 3.3,
cazul (i). Pentru incarcarea din zapada aglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura
3.3, cazul (ii) si cazul (iii).
Acoperisuri cu mai multe deschideri
(1) Distributiile coeficientilor de forma 1 si 2, pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile
cu mai multe deschideri/pante, pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe
acoperis, sunt indicate in Figura 3.4. Valorile coeficientilor 1 si 2 sunt indicate in in Tabelul 3.1 si
Figura 3.2, in functie de panta acoperisului, [].
1
1
-
23
Figura 3.4 Distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cu mai multe
deschideri
Pentru incarcarea din zapada neaglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura 3.4,
cazul (i). Pentru incarcarea din zapada aglomerata, distributia recomandata este indicata in Figura
3.4, cazul (ii).
(2) In cazul acoperisurilor cu mai multe deschideri, la proiectarea doliilor se utilizeaza
distributia coeficientilor de forma pentru incarcarea din zapada aglomerata indicata in Figura 3.5.
Figura 3.5 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada aglomerata pe acoperisurile cu mai
multe deschideri (zona doliilor)
Valoarea coeficientului de forma 1 pentru incarcarea din zapada din Fig. 3.5 este valoarea
minima dintre: 1 = h / s0,k / 1 = 2b3 / (ls1+ls2); ls1 = b1, ls2 = b2 / 1 = 5.
-
24
Acoperisuri cilindrice
Distributia coeficientului de forma 3 pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice,
pentru situatiile in care zapada nu este impiedicata sa alunece de pe acoperis, este prezentata in
Figura 3.6, unde coeficientul 3 este determinat din Figura 3.7.
3
ls
0,53
0,8
ls/4 ls/4 ls/4 ls/4
h
b
Cazul (i)
Cazul (ii)
Figura 3.6 Distributia coeficientului de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice
Coeficientii de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cilindrice sunt recomandati
in Figura 3.7 pentru valori ale unghiului dintre orizontala si tangenta la curba directoare a acoperisului
mai mici sau egale cu 600 si pentru diferite rapoarte inaltime/latime (h/b).
Figura 3.7 Coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice
Valorile coeficientului de forma 3 pentru incarcarea din zapada pe acoperisuri cilindrice sunt:
3 = 0,2 + 10 h/b 0,2 3 2 pentru 600.
Pentru valori ale unghiului dintre orizontala si tangenta la curba directoare a acoperisului mai
mari de 600, coeficientul de forma pentru incarcarea din zapada pe acoperisurile cilindrice este zero.
-
1
CURS 4
INCARCARI DIN VANT. INCARCARI DIN SEISM
A. INCARCARI DIN VANT (COD DE PROIECTARE EVALUAREA ACTIUNII
VNTULUI ASUPRA CONSTRUCTIILOR CR-1-1-4 / 2012)
Vantul este un agent climatic dat de miscarea unor mari mase de aer in raport cu suprafata
pamantului. Miscarea este datorata incalzirii neuniforme a atmosferei si scoartei terestre de catre soare.
H = inaltime de gradient
In zona de interes pentru domeniul cladirilor, viteza vantului poate fi exprimata ca suma de 2
componente:
componenta statica constanta in timp vm(z) = viteza medie a vantului in intervalul de timp considerat
la inaltimea z deasupra terenului
componenta dinamica dependenta de timp, provocata de rafalele cu frecventa mare
v(z,t) = viteza de rafala, introduce variatia in timp a vitezei vantului, in raport cu viteza medie
V (z,t)= vm(z) + v(z,t)
z (m)
v(z,t) constant in timp
Miscare turbulenta
Miscare laminara
vm(z) constant
vm(z) variaza logaritmic cu inaltimea
ea v(z,t) variaza in timp
H
Stratul limit atmosferic este zona, msurat pe
vertical de la suprafaa terenului, n care
curgerea aerului este afectat de frecarea cu
terenul. La apropierea de suprafaa terenului,
fora de frecare a aerului creste, viteza medie a
vntului scade, iar turbulena acestuia creste.
-
2
Viteza de referin a vntului, vb este viteza vntului mediat pe o durat de 10 minute, determinat la
o nlime de 10 m deasupra terenului, n cmp deschis (avnd lungimea de rugozitate z0 = 0.05 m) i
exprimat cu o probabilitate de depire de 2% intr-un an (respectiv cu un intervalul mediu de recuren
IMR=50 de ani).
Valoarea vitezei medii si cea a vitezei de rafala la o inaltime z, depind de rugozitatea mediului natural
si construit pe zona de inaltime z. In cazul zonelor cu rugozitate mica, vm(z) la o inaltime data z are valoarea
mai mare decat in cazul zonelor cu rugozitate mare la aceeasi inaltime z. Amplitudinea de variatie a vitezei
de rafala este mai mica in zonele cu rugozitate mica.
Vntul cu viteza V genereaz un sistem de fore aerodinamice, Fw ce acioneaz asupra
unei construcii (considerat fix i indeformabil) i asupra elementelor sale componente. Rspunsul este
static, pentru construcii rigide i puternic amortizate, i este dinamic pentru construcii flexibile i / sau slab
amortizate.
-
3
Aciunea static echivalent a vntului se defineste ca fiind aciunea care, aplicat static pe
construcie sau pe elementele sale, produce valorile maxime ale deplasrilor i eforturilor sectionale cauzate
de aciunea real dinamic a vntului.
La construciile uoare, flexibile i slab amortizate, caracterizate de o form aerodinamic sensibil la
aciunea vntului, apar fenomene aeroelastice de interaciune vnt-structur care modific viteza vntului
incident V, fora aerodinamic Fw i rspunsul structural R. n acest caz vntul produce asupra construciei o
for total F=Fw+Fa, n care Fw este fora exercitat de vnt pe structura fix i Fa este fora aeroelastic
generat de micarea structurii.
Pentru majoritatea cldirilor / structurilor avnd frecvena fundamental de vibraie peste 1 Hz
(perioada fundamental de vibraie sub 1 s), componenta rezonant (dinamica) este neglijabil i rspunsul
la vnt poate fi, in mod simplificat, considerat static.
Energia cinetica de miscare a maselor de aer se transforma in energie potentiala la contactul cu
anvelopa rigida a constructiei, si se materializeaza intr-o presiune exercitata pe respectiva suprafata.
Aciunea vntului asupra cldirilor i structurilor poate fi reprezentat de:
a. presiunile exercitate de vnt pe fiecare fa a suprafeelor construciei sau a elementelor sale (de
exemplu, n cazul cldirilor);
b. presiunile totale (rezultante) exercitate de vnt pe ambele suprafee ale construciei sau ale
elementelor acesteia; acestea sunt date de rezultanta presiunilor care acioneaz pe ambele fee ale
suprafeelor fiind utilizate, de exemplu, n cazul pereilor izolai i a parapetelor;
c. forele i momentele rezultante din aciunea vntului exercitate pe cldiri n ansamblu sau pe
elemente (copertine, panouri);
-
4
d. forele i momentele pe unitatea de lungime exercitate de vnt de-a lungul axei construciei sau a
elementelor zvelte (de exemplu, cosuri de fum, turnuri i poduri);
e. forele tangeniale exercitate de vnt pe suprafeele paralele cu direcia vntului (n cazul cldirilor
sau a unor elemente cu suprafee expuse mari, cum ar fi cldiri industriale mari, pereti sau parapete lungi).
Cele mai multe dintre construcii i componentele acestora au o rigiditate i o amortizare suficient de
mari pentru a limita efectele dinamice i pentru a nu se produce fenomenele aeroelastice periculoase. n
aceste cazuri, aciunea vntului poate fi reprezentat printr-o distribuie echivalent de presiuni sau de fore
care, aplicate static pe construcie sau pe componentele sale, produc valorile maxime ale deplasrilor i
eforturilor secionale cauzate de aciunea dinamic a vntului.
Relatia de legatura dintre valoarea de referinta a vitezei vantului vb si presiunea de referinta
a vntului qb exercitata de acesta pe o suprafata normala directiei sale este determinata cu relatia:
n care r este densitatea aerului ce variaza n functie de altitudine, temperatura, latitudine si anotimp. Pentru
aerul standard (r = 1,25 kg/m3), presiunea de referinta (exprimata n Pascali).
In proiectarea cladirilor, modelarea actiunii vantului se face pornindu-se de la o presiune de referinta
qb, asociata unei macrozone teritoriale.
Ea este stabilita pe baza unei viteze medii determinate in urmatoarele conditii:
medierea este facuta cu valori instantanee masurate in interiorul unor intervale de timp de 10 min
masuratorile sunt facute in camp deschis la o inaltime conventionala de 10 metri
probabilitatea anuala de depasire in sens nedorit pentru siguranta cladirii este de 2%
Valorile lui qb, pe langa faptul ca se refera la o inaltime conventionala de 10 m, se refera si numai la
suprafete de constructie plane, dispuse perpendicular pe directia vantului si situate in camp deschis.
Pentru trecerea la situatia concreta a unei suprafete de constructie data, reglementarile romanesti in
vigoare folosesc mai multi coeficienti de corectie.
In cazul constructiilor de cladiri de tip uzual, presiunea / succtiunea vantului pe suprafata exterioara
sau interioara a unei zone de anvelopa este o functie de inaltime z fata de suprafata terenului.
-
5
-
6
Expresia acestei functii este, conform normativului:
Presiunea / suctiunea vntului ce actioneaza pe suprafetele rigide exterioare ale cladirii /
structurii se determina cu relatia:
[KN/m2]
unde:
qp(ze) este valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului evaluata la cota ze;
ze este naltimea de referinta pentru presiunea exterioara;
cpe este coeficientul aerodinamic de presiune / suctiune pentru suprafete exterioare;
Iw este factorul de importanta expunere.
Presiunea / suctiunea vntului ce actioneaza pe suprafetele rigide interioare ale cladirii / structurii se
determina cu relatia:
[KN/m2]
zi este naltimea de referinta pentru presiunea interioara;
cpi este coeficientul aerodinamic de presiune / suctiune pentru suprafete interioare;
-
7
Valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului la o naltime deasupra terenului, qp(z) se
poate exprima sintetic n functie de factorul de expunere, ce(z) si de valoarea de referinta a presiunii dinamice
a vntului, qb:
Pentru determinarea valorii factorului de expunere ce(z) normativul indica relatia se defineste ca
produsul intre factorul de rafala, cpq(z) si factorul de rugozitate, cr2(z) :
ce(z)=cr2(z) x cpq(z)
Rugozitatea terenului este descris de lungimea de rugozitate, z0; aceasta este o
msur a mrimii
vrtejurilor vntului turbulent la suprafaa terenului i are valori cuprinse ntre 0,003 m i 1,0 m, n funcie de
categoria de teren. Pentru evaluarea lungimii de rugozitate a terenului din amplasamentul unei construcii
este necesar determinarea categoriei de teren corespunztoare amplasamentului.
Determinarea categoriei de teren i a lungimii de rugozitate corespunztoare acestuia se poate face
prin inspectie vizual (documentare fotografic), relevee cartografice i/sau imagini din satelit.
-
8
Categoria de teren 0 - Mare sau zone costiere expuse vnturilor venind dinspre mare (z0=0,003m)
Categoria II - Terenuri cu iarb i/sau cu obstacole izolate (copaci, cldiri) aflate la distane de cel
puin 20 de ori nlimea obstacolului (z0 = 0.05 m)
Categoria III - Zone acoperite uniform cu vegetatie, sau cu cldiri, sau cu obstacole izolate aflate la
distane de cel mult de 20 de ori nltimea obstacolului (de ex., sate, terenuri suburbane, pduri) (z0=0,3 m)
-
9
Categoria IV - Zone n care cel putin 15% din suprafa este acoperit cu construcii avnd mai mult
de 15 m nlime (z0 = 1,0 m)
Factorul de rugozitate pentru presiunea dinamic a vntului, cr2(z) descrie variaia presiunii medii a
vntului cu nlimea z deasupra terenului pentru diferite categorii de teren (caracterizate prin lungimea de
rugozitate z0), n funcie de valoarea de referin a presiunii dinamice a vntului.
Variaia factorului de rugozitate aplicat presiunii dinamice a vntului cu nlimea i cu categoria de
teren este prezentat n figura de mai jos.
-
10
Valoarea lui cr2(z) este calculabila cu relatia:
unde z0 = caracteristica de rugozitate a terenului (in metri cu semnificatia unei lungimi de rugozitate)
kr(z0) = factor de teren (de rugozitate)
Valorile celor doua marimi sunt exprimate in normativ in functie de tipul terenului sub aspectul
rugozitatii suprafetei sale.
Valorile maxime ale celor doua marimi se intalnesc in cazul amplasamentelor neexpuse actiunii
vantului, iar cele minime in cazul amplasamentelor foarte expuse actiunii acestuia. Valorile lui cr2(z) pentru o
inaltime data sunt cu atat mai mari cu cat amplasamentul e mai deschis.
Factorul de rafal pentru presiunea dinamic medie a vntului, cpq(z) la nlimea z
deasupra terenului se defineste ca raportul dintre valoarea de vrf a presiunii dinamice a vntului (produs de
rafalele vntului) i valoarea medie a presiunii dinamice a vntului (produs de viteza medie a vntului),
ambele la nlimea z. Factorul de rafala introduce in modelul de calcul efectul turbulentei vantului:
-
11
In cod se consider, simplificat, c turbulena caracterizeaz doar fluctuaiile vitezei instantanee pe
direcia vntului (turbulena longitudinal). Astfel, raportul ntre abaterea standard a fluctuaiilor rafalelor
vntului pe direcie longitudinal i viteza medie a vntului este denumit intensitatea turbulenei longitudinale
i are semnificaia coeficientului de variaie al fluctuaiilor rafalelor fa de viteza medie:
Iv(z)= / [2,5 x ln (z / z0)]
- este o marime ce depinde de rugozitatea z0 a amplasamentului si a carui valori sunt
independente de inaltimea z:
Coeficienti de presiune exterioara cpe / interioara pe suprafete cpi
Aciunea vntului pe suprafaa unei construcii sau a unui element component produce presiuni i
suciuni orientate normal, att pe suprafeele exterioare, ct i pe cele interioare. Presiunile sunt considerate,
convenional, pozitive; suciunile sunt considerate, convenional, negative.
Presiunile ce acioneaz pe feele exterioare ale cldirii se consider presiuni externe, cpe; presiunile
ce acioneaz pe feele interioare ale cldirii se consider presiuni interne, cpi.
Coeficientul aerodinamic de presiune / suctiune exterioara caracterizeaza efectul vntului pe
suprafetele exterioare ale cladirilor; coeficientul aerodinamic de presiune /suctiune interioara caracterizeaza
efectul vntului pe suprafetele interioare ale cladirilor.
-
12
Presiuni exterioare pe peretii exteriori
Coeficientii aerodinamici de presiune / suctiune exterioara se mpart n coeficienti globali si coeficienti
locali:
- Coeficientii locali sunt coeficienti aerodinamici de presiune / suctiune pentru suprafete expuse
vntului mai mici sau cel mult egale cu 1 m2, folositi, de exemplu, pentru proiectarea elementelor si a
prinderilor de dimensiuni reduse.
- Coeficientii globali sunt coeficienti aerodinamici de presiune / suctiune pentru suprafete expuse
vntului mai mari de 10 m2. Coeficientii aerodinamici de presiune rezultanta (totala) caracterizeaza efectul
rezultant al vntului pe o structura, un element structural sau o componenta, exprimat pe unitatea de
suprafata.
-
13
Presiuni exterioare pe acoperis
-
14
Coeficienii aerodinamici de presiune / suciune pot lua valori pozitive (pentru presiuni) sau negative
(pentru suciuni), n funcie de geometria cldirii. Coeficienii de presiune / suciune exterioar au valori
pozitive n toate punctele expuse direct vntului i au valori negative pe suprafee laterale sau neexpuse
direct vntului. Valorile pozitive ale coeficientului aerodinamic de presiune pot fi inferioare valorilor negative
(considerate n modul) ale coeficientului aerodinamic de suciune.
Presiuni interioare
Coeficientul aerodinamic de presiune / suctiune interioara, cpi, depinde de marimea si distributia
golurilor n anvelopa cladirii. Daca nu este posibila, sau nu se considera justificata estimarea valorii pentru
cazuri particulare, atunci cpi se va lua +0,2 sau 0,3 (se va considera valoarea care produce cele mai
defavorabile efecte).
Presiunile interioare si cele exterioare sunt considerate ca actionnd n acelasi timp (simultan). Pentru
fiecare combinatie posibila de goluri si cai de curgere a aerului, se va considera cea mai defavorabila
combinatie de presiuni interioare si exterioare.
Aciunea vntului pe un element individual este determinat pe baza celei mai defavorabile combinaii
de presiuni care acioneaz asupra elementului.
-
15
INCARCARI PROVENITE DIN SEISM. NCARCARI SEISMICE.
Cutremurele de pmnt sunt fenomene fizice deosebit de complexe care se caracterizeaz prin
micri violente sau haotice ale scoarei terestre.
CAUZELE PRODUCERII CUTREMURELOR
Cauzele producerii cutremurelor pot fi:
deformatii si deplasari n interiorul scoartei (cutremure tectonice);
eruptii vulcanice (cutremure vulcanice);
prabusiri si alunecari de teren (cutremure de prabusire);
explozii subterane antropice (de exemplu un test nuclear subteran)
Cele mai rspndite, (90% din totalitatea cutremurelor), mai puternice i importante din punct de
vedere al inginerei seismice sunt cutremurele tectonice.
Globul pmntesc este un corp de forma unei sfere, turtit la cei doi poli, avnd raza de 6370 km.
Pmntul este alctuit din nveliuri concentrice cu compoziie i proprieti diferite i anume:
- scoara terestr (litosfera);
- mantaua;
- nucleul exterior;
- nucleul interior.
-
16
Scoara terestr sau litosfera se gsete n stare solid i este alctuit din roci sedimentare, eruptive
i cristaline. Are o grosime de circa 70 km, susinnd continentele i bazinele hidrografice i are o rigiditate
mare.
Mantaua este alctuit din nichel, fier, siliciu i magneziu aflate n stare vscoas i are grosimea de
2900 km.
Nucleul se presupune c este alctuit din nichel i fier cu consistena solid-pstoas, fr a avea
rigiditatea proprie corpurilor solide i fluiditatea lichidelor. Marea sa temperatur (circa 4000-5000oC) i
confer unele proprieti ale lichidelor, iar marea sa presiune asigur caracteristici de rigiditate similare
solidelor.
Suprafata de exterior a Pamantului este sparta in placi imense de scoarta terestra, care sunt mobile si
se misca pe o manta elastica si fierbinte care imprejmuieste nucleul Pamantului.
Miscarea acestor placi este treptata si neuniforma. Uneori aceste placi se blocheaza la limita dintre
ele, aceste zone purtand numele de falii.
Faliile geologice reprezinta planurile de contact ntre placile sau sub-placile adiacente pe care se produc
miscarile. In zona faliilor se acumuleaza presiuni uriase care se elibereaza sub forma unui cutremur.
-
17
La contactul dintre plcile tectonice se concentreaz focarelele cutremurelor cunoscute sub
denumirea de centuri seismice. La nivel global se cunosc 3 astfel de centuri, reprezentnd zonele principale
cu activitate seismic de pe suprafaa Pmntului i anume:
- centura circumpacific (centura de foc) - nconjoar bazinul Oceanului Pacific, Noua Zeeland,
India, China, America de Nord (Alaska i California), Arhipeleagul Nipon. Este locul de origine a 75% din
cutremurele puternice produse pe Pmnt.
- centura medio-atlantic - urmeaz traseul unei falii situat cu aproximaie pe axa mijlocie a
Oceanului Atlantic;
- centura euroasiatic - se ntinde din zona Muniilor Himalaya, spre Vest prin Iran, Turcia, Munii
Carpai, Alpii Meditareeni i Alpii Dinarici.
In zonele de convergenta ale deplasarilor, placile pot patrunde una sub alta (fenomenul de
subductie) sau pot aluneca lateral una n raport cu cealalta, nsoite de eliberarea unei energii
imense.
Cutremurele tectonice au la origine fie fenomenul de faliere, fie cel de subducie a plcilor tectonice.
Cea mai mare falie
activ este falia San Andreas,
California, avnd lungimea de
960 km. Cutremurul din San
Francisco, din 1906 a fost
determinat de o alunecare
relativ a acestei falii de
aproape 65 cm.
-
18
ocul seismic se produce n urma fracturrii rocilor care vin n contact ntr-un plan mai slab n care s-
au acumulat n decursul timpului deformaii elastice mari. Eliberarea brusc a energiei de deformaie
transformat instantaneu n energie cinetic genereaz undele elastice care se propag radial n toate
direciile, iar prin procese de reflexie sau refracie ajung la suprafaa pmntului.
Micarea relativ a plcilor tectonice face ca marginile inferioare s manifeste tendina de coborre pe
planuri nclinate spre interiorul pmntului. Acest fenomen poart denumirea de subducie. Atunci cnd
lunecare este mpiedicat de acumularea energiei poteniale n plcile tectonice prin comprimarea reciproc
puternic dintre placa continental i cea oceanic (placa oceanic alunec sub placa continental), plcile
tectonice continu s se deformeze pn la atingerea rezistenei lor de limit de cedare, cnd are loc ruperea
rocilor.
Producerea cutremurelor
Energia eliberat la producerea unui cutremur se propag n toate direciile sub form de unde
seismice care cauzeaz micarea dezordonat a scoarei terestre.
n momentul n care se declaneaz cutremurul, din epicentru, adic din punctul situat deasupra
vatrei cutremurului, vor porni unde de oc. Primele valuri care vor porni se numesc unde primare sau unde P.
Acestea sunt valuri longitudinale, care se propag asemntor cu undele sonore: produc micri n sens
nainte napoi, n direcia de propagare. Undele primare sunt urmate de undele secundare, sau undele S.
Sub efectul acestora, rocile se vor zgudui perpendicular pe direcia de mers. Al treilea tip de unde, undele de
suprafa, provoac unduirea solului i accentueaz efectul distrugator al undelor secundare.
1. Unda P :
- este o und longitudinal, de compresie
- determin micarea particulelor solului paralel cu direcia de
propagare
- micarea este caracterizata printr-o succesiune de dilatri i
comprimri n sensul direciei de propagare, asemenea compresiei i
destinderii unui resort
- amplitudinea acestei unde este direct proporional cu
magnitudinea (energia cutremurului)
- au viteza cea mai mare i sunt primele care ajung ntr-un
amplasament dat si este perceput la suprafa de ctre oameni ca pe
o sltare, un mic oc n plan vertical
-
19
- nu este periculoas pentru cldiri deoarece conine
(transport) aproximativ 20% din energia total a cutremurului
2. Unda S :
- este o und de forfecare
- nu se propag prin medii fluide, ea putnd exista doar in medii solide
- deplasarea acestei unde este similar cu naintarea unui arpe (micri ondulatorii stnga-dreapta
fa de direcia de naintare), pulsaia se produce perpendicular pe direcia de propagare
- este resimit la suprafa sub forma unei micri de forfecare, de balans n plan orizontal
- este periculoas, deoarece transport aproximativ 80% din energia total a cutremurului
- determin distrugeri proporionale cu magnitudinea cutremurului i cu durata de oscilaie
Elemente caracteristice ale producerii cutremurului:
Punctul de pe falie n care se declanseaza ruperea este definit ca "focarul" sau "hipocentrul"
cutremurului - locul din interiorul pmntului n care se produce ruptura iniial i de unde se dirijeaz i se
propag energia seismic spre suprafaa pmntului;
Proiectia focarului pe suprafata pamntului se numeste "epicentru";
Distanta de la epicentru la focar reprezina "adncimea focarului";
Distanta dintre un amplasament oarecare si focar este denumita "distanta focala" iar distanta
dintre un amplasament oarecare si epicentru (masurata la suprafata globului terestru) este denumita
"distanta epicentrala";
-
20
Locul de pe glob diametral opus epicentrului este denumid antipod sau anticentru.
Aria afectata de cutremur creste odata cu cresterea adncimii focarului.
Distana de la epicentru pn la focar se numete adncimea sau profunzimea cutremurului. n
funcie de aceast adncime se deosebesc:
cutremure crustale (normale)
- avnd focarul situat pn la 70 km (aceste cutremure reprezint 90% din cutremurele care se
produc n lume),
- au o durat semnificativ relativ redus, iar perioadele dominante specifice mecanismului de focar
sunt n general scurte,
- sunt extrem de violente i afecteaz zone destul de limitate de la suprafaa pmntului.
Exemple de zone afectate de cutremure normale sunt: California, Turcia, Romnia (Banat).
cutremure subcrustale (intermediare)
- avnd focarul situat ntre 70-300 km,
- au durat moderat, perioadele predominante lungi, iar aria de de manifestare este mult mai mare.
cutremure de adncime (de profunzime)
- focarul ntre 300-700 km,
- au o durat mai mare i perioadele predominate lungi.
Regiunile afectate de cutremure intermediare sau de adncime includ Romnia (Vrancea), Marea
Egee, Spania, Anzii din America de Sud, Marea Japoniei, Indonezia, insulele Caraibe.
Mediul de propagare a energiei seismice din focar influeneaz intensitatea undelor seismice n
amplasament prin urmtorii factori principali:
- rocile i straturile geologice identificate prin caracteristicile lor geologice, mecanice i seismice,
distana lor focal.
- condiiile geotehnice locale ale amplasamentului precizate prin configuraia geologic, proprietile
geotehnice, mecanice i seismice ale terenului de fundaie, distana epicentral.
nregistrarea micrii seismice
nregistrarea parametrilor unui cutremur se face n staii seismice. nregistrarea vizeaz deplasarea,
viteza sau acceleraia locului unde se face operaia.
Micarea terenului produs de aciunea cutremurului ntr-un anumit punct de pe suprafaa unui
amplasament dat se determin cu aparatele de nregistrare numite seismometre sau accelerometre. Acestea
-
21
permit nregistrarea simultan a trei componente ale micrii: dou situate n plan orizontal i a treia pe
vertical.
nregistrarea deplasrilor unui punct de pe pmnt pe o anumit direcie se numete seismogram
sau deplasogram. Primul seismometru modern a fost realizat n anul 1931, iar prima nregistrare
instrumental a unei micri puternice a fost obinut n timpul cutremurului Long Beach, California (10 martie
1933). nregistrrile seismometrice ne dau informaii importante legate de mecanismul de producere a
cutremurelor, a localizrii focarului i epicentrului. Prezint interes valoarea maxim a deplasrii pentru
definirea intensitii seismice pe scara Richter.
Accelerogramele redau variaia acceleraiilor n timp i se obin cu ajutorul accelerometrelor calibrate
la un anumit nivel de intensitate seismic. Acestea definesc rspunsul structural i comportarea construciilor
pe timpul cutremurelor de mare intensitate.
Prima accelerogram semnificativ din istoria ingineriei seismice a fost nregistrat n staia seismic
El Centro-California (18 mai 1940) n timpul cutremurului din zona Imperial Valley.
-
22
EVALUAREA SEVERITATII CUTREMURELOR
Cuantificarea severitii unui cutremur sau triei unui cutremur se poate face pe baza magnitudinii sau
intensitii. Aceste modaliti sunt diferite deoarece mrimile care stau la baza evalurii triei cutremurelor
sunt complet diferite.
Criterii obiective: masurarea caracteristicilor miscarii terenului n timpul cutremurului;
Criterii subiective: efectele produse de cutremur asupra mediului natural, asupra constructiilor si
asupra oamenilor;
Criterii mixte: combina rezultatele nregistrarilor cu aprecierea efectului cutremurului asupra
mediului natural si asupra mediului construit.
APRECIEREA OBIECTIVA A SEVERITATII CUTREMURELOR:
Magnitudinea unui cutremur reprezint o msur obiectiv a energiei eliberate n focar n momentul
declanrii seismului. Ea se determin pe baza nregistrrii instrumentale a micrii seismice i nu depinde
de efectele produse la suprafaa liber a terenului.
Magnitudinea se determina prin masurarea amplitudinii maxime a oscilatiilor, n timpul cutremurului,
a unui pendul standard situat la distanta conventionala de 100 km de epicentru;
Pe baza mai multor nregistrri ale micrii seismice s-a putut stabili o relaie de legtur ntre
magnitudine i energia radiat n focar n timpul unui cutremur avnd urmtoarea form:
log E = 11.8 + 1.5M (erg)
Pentru compararea magnitudinilor se foloseste scara logaritmica RICHTER definita prin numere
ntregi si zecimale. Pe aceasta scara o crestere de 0.2 unitati reprezinta dublarea energiei eliberate n focar
(cutremurul din Vrancea-1940 cu magnitudinea M = 7.4 a eliberat o cantitate de energie dubla n raport cu
cutremurul din 1977 care a avut M = 7.2). Scara magnitudinilor nu este limitata superior (cel mai puternic
cutremur nu poate depasi M = 9.0);
Cea mai mare magnitudine a unui cutremur produs n zona Vrancea n ultimul mileniu este atribuita
cutremurului din 1802 : M = 7.5;
n ultimii 100 ani s-au produs n Romnia 100 cutremure cu M> 5;
o ANUL o MAGNITUDINEA
o 1903 o 6.3
o 1908 o 6.75
o 1912 o 6.0
-
23
o 1916 o 6.5