Curs Autocad 8

7. Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD

7.1. Elementele grafice utilizate în dimensionareOperaţia de înscriere a dimensiunilor în desenele AutoCAD poartă denumirea de

dimensionare sau cotare.AutoCAD are capacitatea de a elabora blocuri de cotă, care includ toate elementele necesare

dimensionării (linie de cotă, linii ajutătoare, săgeţi, text, marcator de centru), fără a fi necesară crearea lor element cu element. Programul determină automat valoarea dimensiunii dorite.

7.1.1. Linia de cotăLinia de cotă (“dimension line” în limba engleză) indică dimensiunea măsurată. Ea are la

ambele extremităţi elemente de capăt. Opţional, sau după necesităţi, poate fi asimetrică, având element de capăt doar la una din extremităţi. De-a lungul liniei de cotă, sau, dacă spaţiul nu permite, în prelungirea ei. AutoCAD dispune textul cotei de obicei la mijlocul liniei de cotă, întrerupând-o sau nu, în funcţie de preferinţele utilizatorului.

La măsurarea dimensiunilor liniare, linia de cotă este dreaptă, iar la măsurarea unghiurilor, este un arc de cerc.

7.1.2. Liniile de extensieLiniile de extensie (“extension lines” în limba engleză) indică de unde până unde se întinde

elementul măsurat. Denumirea standard în limba romană este de “linii ajutătoare”. Acestea sunt perpendiculare pe dimensiunea cotată. Ele pot depăşi linia de cotă cu o lungime setată de utilizator. La nevoie, liniile de extensie pot fi trasate oblic faţă de dimensiunea cotată, la un unghi specificat.

Opţional, liniile de extensie pot să fie omise, la unul sau la ambele capete.

7.1.3. Elementele de capătUzual, elementele de la capetele liniei de cotă (“arrowheads” în AutoCAD 2000) sunt săgeţi,

dar AutoCAD cunoaşte şi alte tipuri de elemente de capăt: puncte îngroşate, lini oblice, triunghiuri. Elementele de capăt pot fi pline (înnegrite) sau doar conturate. Elementele de capăt implicite sunt săgeţile pline, înnegrite. Utilizatorul îşi poate crea propriile elemente de capăt. Acestea trebuie să fie definite anterior ca blocuri în desen (vezi capitolul 9).

Elementele de capăt pot fi identice la ambele capete, diferite, sau pot să lipsească la unul sau la ambele capete.

7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD

77

7.1.4. Textul coteiTextul cotei (“dimension text” în limba engleză) redă valoarea dimensiunii şi este determinat

automat de către program. Dacă e cazul, AutoCAD aplică un factor de scară pentru dimensiunile măsurate automat.

Utilizatorul poate înlocui textul implicit determinat automat de program prin orice alt şir de caractere.

Pe lângă valoarea dimensiunii, textul cotei poate să conţină toleranţe (abateri limită), prefixe, sufixe, valori alternative, exprimate în alte unităţi de măsură.

Textul cotei are proprietatea de asociativitate faţă de elementul cotat. La modificarea mărimii elementului cotat, se modifică automat şi valoarea dimensiunii. Textele neimplicite, impuse explicit de utilizator, îşi pierd proprietatea de asociativitate, conţinutul lor rămânând invariabil în cazul menţionat.

7.1.5. Marcatorul de centruAutoCAD poate marca automat centrul unui cerc sau al unui arc circular. Marcatorul este de tip

+ şi poate avea asociate linii de centru în prelungirea sa pe toate cele patru direcţii.

Figura 7.1 Exemple de cote înscrise într-un desen AutoCAD

7.2. Tipuri de dimensionăriAutoCAD permite înscrierea automată a dimensiunilor în desen, fie direct, pe prompter de

comandă,prin folosirea comenzilor adecvate, fie atunci când prompter-ul “Command:” este înlocuit cu prompter-ul “Dim:”. Înlocuirea este asigurată prin folosirea comenzii DIM. Programul păstrează acest prompter până la ieşirea din modul de lucru dimensionare şi revenirea la prompter-ul obişnuit de comandă (“Command:”).

Alături de editări, facilităţile de dimensionare automată sau semiautomată sunt printre cele mai evidente avantaje ale desenării asistate de calculator folosind mediul AutoCAD.

Lia DOLGA AutoCAD 2000 în douăzeci de paşi

78

La înscrierea dimensiunilor în desen, blocurile de cotă create sunt plasate în planul XY al sistemului curent de coordonate.

Comenzile care pot fi aplicate în vederea înscrierii automate a cotelor sunt incluse în meniul pull-down “Dimension” cât şi pe bara de instrumente “Dimension”(fig. 7.2, fig. 7.3):

Figura 7.2 Bara de instrumente “Dimension” din AutoCAD 2000

Figura 7.3 Meniul pull-down “Dimension”, conţinând comenzile de dimensionare

DIMLINEAR cotează o dimensiune liniară sau o distanţă. Extremităţile cotei pot fi introduse precizând două puncte sau indicând un element a cărui dimensiune liniară urmează a fi înscrisă. Opţiunile comenzii sunt (fig. 7.4): Horizontal: măsurarea se realizează pe direcţia axei X curente; Vertical: măsurarea se realizează pe direcţia axei Y curente;


79

Rotated: măsurarea se realizează pe o direcţie rotită la unghiul specificat faţă de axa X curentă;

Mtext: se deschide editorul intern de texte (ca şi la comanda MTEXT), pentru a modifica textul cotei; textul implicit, rezultat prin măsurare, este simbolizat prin <>. Puteţi introduce caractere în faţa sau după acesta, sau îl puteţi şterge şi înlocui cu alt şir de caractere;

Text: permite modificarea textului cotei de pe linia de comandă, fără editorul de texte;

Angle: permite rotirea direcţiei pe care este scris textul cotei, cota însăşi păstrându-şi direcţia iniţială (nu coincide cu Rotated!!!).

DIMALIGNED cotează o dimensiune liniară sau o distanţă pe direcţie totdeauna paralelă cu aceasta (fig. 7.4); opţiunile comenzii sunt Mtext, Text, şi Angle, cu aceleaşi semnificaţii ca şi la cotarea liniară obişnuită, prin comanda DIMLINEAR.

Figura 7.4 Cotări liniare de tip: orizontal, vertical, aliniat şi rotit faţă de axa X curentă

DIMORDINATE înscrie dimensiuni după metoda cotării în coordonate. Originea de măsurare este originea sistemului curent de coordonate; direcţiile X şi Y sunt determinate după direcţiile axelor X şi Y curente (fig. 7.5).


80

Figura 7.5 Cotarea în coordonate (prin comanda DIMORDINATE); Observaţie: pentru a stabili originea de cotare, a fost translatat sistemul de coordonate cu originea în punctul dorit

Opţiunile comenzii DIMORDINATE sunt: Xdatum: permite măsurarea după direcţia X; Ydatum: permite măsurarea după direcţia Y; Mtext, Text şi Angle: aceleaşi semnificaţii ca şi în cazurile anterioare.

DIMRADIUS crează cote de tip rază; prefixul R este înscris automat; poziţia textului depinde de stilul curent de cotare şi de dimensiunea cercului (fig. 7.6); opţiunile Mtext, Text şi Angle au aceleaşi semnificaţii ca şi în cadrul comenzilor anterioare.

Figura 7.6 Variante de cotare a razei prin comanda DIMRADIUS

DIMDIAMETER permite crarea cotelor de tip diametru; prefixul Φ este înscris automat; poziţia textului depinde de stilul curent de cotare şi de dimensiunea cercului (fig. 7.7);


81

opţiunile Mtext, Text şi Angle au aceleaşi semnificaţii ca şi în cadrul comenzilor anterioare.

Figura 7.7 Variante de cotare a diametrului prin comanda DIMDIAMETER

DIMANGULAR permite crearea cotelor de tip unghiular; unitatea de măsură este înscrisă automat (fig. 7.8);

Figura 7.8 Cote de tip unghiular generate prin comanda DIMANGULAR

QDIM permite cotări rapide în serie (în lanţ), sau în paralel (faţă de un element comun), sau în coordonate; permite de asemenea cotarea simultană a razelor sau


82

diametrelor unor cercuri sau arce de cerc, cu poziţionarea cotelor pe aceeaşi direcţie; opţiunile comenzii sunt:

Figura 7.9 Cotări în serie (în lanţ) generate prin comanda QDIM

Continuous: indică opţiunea de cotare în serie (în lanţ) (fig. 7.9); Staggered: indică opţiunea de cotare a punctelor pereche (fig. 7.12); Baseline: indică opţiunea de cotare în paralel (faţă de un element comun,

considerat referinţă) în cadrul comenzii QDIM (fig. 7.10); Ordinate: indică opţiunea de cotare în coordonate în cadrul comenzii QDIM

(fig. 7.10); Radius: indică opţiunea de cotare simultană a unui set de raze (fig. 7.11); Diameter: indică opţiunea de cotare simultană a unui set de diametre

(fig. 7.11); Datum point: indică opţiunea de modificare a punctului de referinţă la

cotarea în coordonate, sau faţă de un element comun;7.Înscrierea dimensiunilor în desenele AutoCAD

83

Edit: permite adăugarea sau eliminarea unor puncte dintr-un lanţ de dimensiuni existente deja.

Figura 7.10 Cotări faţă de un element comun şi respectiv în coordonate prin comanda QDIM


84

Figura 7.11 Cotări simultane de diametre şi respectiv raze realizate prin comanda QDIM

Figura 7.12 Cotări ale punctelor pereche (opţiunea Staggered) prin comanda QDIM


85

DIMBASELINE înscrie o cotă liniară faţă de un element de referinţă comun cu al unei cote anterioare (în paralel), similar cu exemplul din fig. 7.10; pentru a folosi comanda, este necesar să existe o cotă anterior creată în desen, de tip liniar, în coordonate, sau de tip unghiular.

DIMCONTINUE înscrie o cotă în prelungirea altei cote existente (în serie, în lanţ), similar cu exemplul din fig. 7.9; pentru a folosi comanda, este necesar să existe o cotă anterior creată în desen, de tip liniar, în coordonate, sau de tip unghiular.

QLEADER crează linii de indicaţie şi notaţii realizate prin pe liniilor de indicaţie (fig. 7.13);Notaţiile de la al doilea capăt al unei linii de indicaţie pot fi texte de tip paragraf, simboluri pentru toleranţe geometrice, blocuri-utilizator, diferite obiecte sau pot lipsi total. Alinierea acestora în raport cu linia de indicaţie are mai multe variante.

Linia de indicaţie poate fi dreaptă sau ondulată, de tip spline. Numărul de verigi din care se compune este opţional, dar poate fi limitat superior.

Opţiunile privind crearea liniei de indicaţie pot fi exprimate prin caseta “Leader Settings” (fig. 7.14); aceasta este activată în cadrul comenzii QLEADER, prin opţiunea Settings.

Figura 7.13 Linii de indicaţie şi notaţii create prin comanda QLEADER


86

Figura 7.14 Caseta de dialog „Leader Settings”, cu cele trei panouri de opţiuni


87

TOLERANCE crează simboluri pentru toleranţe geometrice (de formă, poziţie, orientare şi bătaie), fără a genera şi linia de legătură cu elementul tolerat. Pentru stabilirea elementelor grafice şi numerice care compun simbolul, comanda deschide caseta de dialog “Geometric Tolerance” (fig. 7.15)

Figura 7.15 Caseta de dialog “Geometric Tolerance” din AutoCAD 2000

DIMCENTER crează marcatori sau linii de centru, pentru cercuri, arce de cerc, arce de polilinii, în concordanţă cu setările din stilul curent de cotare (fig. 7.16).

Figura 7.16 Marcarea centrelor prin comanda DIMCENTERDIMEDIT editează poziţia şi conţinutul textului unei cote create în desen, prin opţiunile

Home, New, Rotate şi/sau modifică înclinarea liniilor de extensie (ajutătoare) faţă de linia de cotă, prin opţiunea Oblique.

DIMTEDIT permite mutarea sau rotirea textului unei cote create deja în desen.

Starea “ON/OFF” a variabilei de sistem DIMASO determină crearea sub “Dim:” a unor blocuri de cotă, în care linia de cotă, liniile ajutătoare, săgeţile şi textul cotei formează o singură entitate (pentru DIMASO=ON), sau, a unor entităţi separate pentru fiecare element al cotării (pentru DIMASO=OFF). Aceeaşi variabilă implică şi crearea cotelor asociative, care, la modificarea dimensiunii cotate, îşi modifică valoarea afişată în textul cotei (pentru DIMASO=ON).


88

7.3. Stiluri de cotare. Comenzile DIMSTYLE şi DDIMComanda DIMSTYLE permite crearea unor stiluri de cotare, care pot fi folosite ori de câte ori

este nevoie ulterior în desen. Acestea definesc aspectul textului şi al săgeţilor, modul de dispunere al textului, posibile sufixe şi prefixe ataşate cotei, simetria liniei de cotă, distanţa dintre două linii de cotă paralele succesive, modul de marcare al centrului unei forme circulare, culorile asociate fiecărui element al unei cote, etc. Operaţia este facilitată de deschiderea casetei de dialog “Dimension Style Manager” (fig. 7.17) Caseta poate fi apelată şi prin mai vechea comandă DDIM.

Figura 7.17 Caseta “Dimension Style Manager”, pentru manipularea stilurilor utilizate în cotare

Un anumit stil de cotare poate fi aplicat tuturor tipurilor de cote sau numai cotărilor liniare, sau radiale, etc.

Informaţiile privind stilul (stilurile) de cotare se salvează odată cu desenul, similar cu cele privind stilurile de scriere. Orice stil de cotare odată definit, poate fi utilizat în cursul aceleiaşi sesiuni de lucru sau într-o sesiune ulterioară.

Butoanele New, Modify şi Override ale casetei “Dimension Style Manager” deschid o nouă casetă de dialog, cu numeroase opţiuni privind aspectul cotelor (fig. 7.18): aspectul liniilor de cotă


89

şi al săgeţilor, aspectul şi poziţia textului cotei, unităţile de măsură utilizate în cotare, valori ale toleranţelor dimensionale, dimensiunilor limită, etc.

Este recomandabilă atribuirea unei denumiri pentru fiecare stil de cotare creat, în scopul folosirii repetitive şi apelării stilului ori de câte ori este necesar în desen.

Stilurile de cotare afectează şi simbolurile pentru toleranţe geometrice. Dacă variabila de sistem DIMGAP este 0, unele elemente nu vor fi afişate corespunzător în cazul toleranţelor geometrice. Aceasta reprezintă spaţiul liber din jurul textului cotei, până la linia de cotă. Triunghiul înnegrit pentru marcarea bazei de referinţă al unei toleranţe geometrice (vezi fig. 7.13) este definit în familia elementelor terminale ale liniilor de cotă, alături de săgeţi, puncte, etc.

Figura 7.18 Caseta de dialog pentru crearea/modificarea stilurilor de cotare

Definirea unui stil de cotare adaptat cerinţelor din standardele româneşti de desen tehnic industrial, recomandă:


90

pentru liniile de cotă (“Dimension Lines”): forţarea trasării liniilor de cotă în interiorul liniilor ajutătoare, o distanţă de 7-8 unităţi de desenare între liniile de cotă paralele succesive obţinute la cotarea cu aceeaşi bază de referinţă (“Baseline spacing”),

pentru liniile ajutătoare (“Extension Lines”): depăşirea liniei de cotă cu 2-3 u.d. (“Extend beyond dim lines”), distanţa faţă de dimensiunea cotată (“Offset from origin”) de 0 u.d., mărimea marcajului de centru (“Center Marks for Circles”) de 2-3 u.d., vizibilitatea ambelor linii, a uneia, sau a niciuneia din liniile ajutătoare (în funcţie de necesităţi),

pentru săgeţi, sau elementele de capăt (“Arrowheads”): mărimea de 3-4 u.d. în cazul săgeţilor, respectiv de 1-2 u.d. în cazul punctelor îngroşate,

pentru textul cotei: mărimea de 3-4 u.d, iar pentru toleranţe de 2-3 u.d, poziţia implicită (“default”) pe orizontală şi respectiv deasupra liniei de cotă pe verticală, orientarea aliniată cu linia de cotă, alegerea numărul de zecimale utilizat, prefixe, sufixe şi unităţi alternative; în cazul opţiunii pentru înscrierea toleranţelor dimensionale, vor fi setate corespunzător valorile lor definitorii.

distanţa textului faţă de linia de cotă (“Offset from dim line”): 1-2 mm;

Pe baza stilului de bază definit anterior, se pot crea stiluri pentru: cotarea liniară a diametrelor: prefix c, pentru înscrierea automată a literei Ø în faţa valorii

cotei (exemplu în fig. 7.19); cotarea filetelor: prefix M sau alt simbol de filet, pentru înscrierea acestuia în faţa diametrului

filetului; cotarea teşirilor la 45O: sufix x45d; element de capăt al liniei de cotă punct îngroşat, în locul săgeţii, pentru cotarea grosimilor la

plăcile plane subţiri de grosime uniformă; suprimarea uneia din liniile de extensie (ajutătoare) şi a blocului de capăt pentru cotarea cu

linie de cotă nesimetrică, având săgeată la un singur capăt; setarea valorii toleranţelor în cazul înscrierii toleranţelor dimensionale. Atenţie la numărul de

zecimale în acest caz, număr care trebuie să fie sufucient pentru a permite scrierea corectă a valorii abaterilor sau dimensinilor limită! De menţionat şi faptul că AutoCAD înscrie singur semnul “-“ pentru abaterea inferioară. Setarea unei valori negative pentru această abatere conduce la o toleranţă de tipul nnn‡ În fig. 7.19 este exemplificat modul de cotare cu înscrierea toleranţelor dimensionale prin valorile abaterilor limită, precum şi înscrierea unei toleranţe geometrice.


91

abatere superioarăabatere inferioară .

Figura 7.19 Exemplu de înscriere a toleranţelor dimensionale şi geometrice într-un desen AutoCAD 2000


92

Curs Autocad 8

Documents

Transcript of Curs Autocad 8