PROBLEME MEDICO-LEGALE ALE MORŢII PRIN ARME DE FOC

Introducere

Inventarea armelor artificiale, ce au depăşit enorm de mult mijloacele naturale de apărare şi atac cu care a fost dotat omul de natură, a crescut riscul agresiunii ce merge astăzi până la riscul unei morţi filogenetice.

Etologii afirmă că este mai uşor să agresezi un om pe care nu îl cunoşti, aşa cum se realizează prin armele de foc, de la distanţă. Această violenţă de la distanţă, inventată de om, pune şi dificile probleme practice de soluţionare legală a unor cazuri individuale sau colective.

Acţiunea armelor de foc depinde de tipul de armă, dar pentru fiecare intră în joc, în esenţă, puterea lor distructivă, ce depinde de:

• puterea de penetraţie, maximă la proiectilele supersonice şi dependentă de viteză, deci de forţa cinetică ce le animează;

• materialul din care este construit glonţul şi care, în exterior, ca şi în corp, poate suferi deformări;

• unghiul de impact cu care glonţul abordează corpul;• densitatea ţesuturilor în care gloanţe cu viteze de peste 300 m/s şi presiuni

de peste 2 000 de atmosfere produc adevărate eclatări (explozii) ale organelor cavitare îndeosebi.

Obiectul infracţiunii

Realitatea leziunilor

Bazată pe examinarea:• Orificiului de intrare;• Traiectului (canalul);• Orificiului de ieşire.

Plagă împuşcată a creierului cu orificiul de intrare, traiect şi orificiul de ieşire

Obiectul infracţiuniiOrificiul de intrareÎn împuşcările de la distanţă:• întâlnim doar acţiunea factorilor primari (glonte şi particule din el);• pierdere de substanţă rotundă sau ovalară, cu antrenarea fragmentelor de ţesut în canal;• ATENŢIE! – orificiul este mai mic decât proiectilul care l-a produs;• înfundări sau orificii în fantă sau stea, când forţa cinetică a glontelui e mai redusă sau rezistenţa ţesuturilor mai mare;• echimoze sau excoriaţii când glontele acţionează tangent pe tegumente;• diagnosticul se bazează pe cercetarea formei, mărimii, marginilor orificiului, ca şi pe constatarea lipsei de substanţă, ce

o deosebeşte net de alte orificii (ex: înţepate);• în jurul orificiului întâlnim de la interior spre exterior:• guleraşul de contuzie (excoriaţie sau deshidratare) = zonă inelară de 1 – 2 mm lăţime, brună, acoperită de crustă la

persoanele vii sau pergamentare la cadavru;• guleraşul de ştergere = negru-murdar datorită pulberii şterse de pe glonte, situat pe marginea liberă a orificiului. Se

poate evidenţia prin fixarea pielii în formol, deshidratare în alcool, clarificare în xilol;• zona de metalizare = pătrundere de particule metalizate în tegumentele periorificiale, în tragerile de la distanţe sub 1 m.În împuşcările de aproape (sub 60 cm):• orificiul este egal sau mai mare decât proiectilul ce l-a produs;• urme ale acţiunii factorilor secundari (flacără, gaz, pulbere, fum);• de la exterior spre interior întâlnim:• tatuajul = depunere pe piele, în jurul orificiului de intrare, a pulberilor nearse, determinând incrustaţii negricioase.

Dispersia e cu atât mai mare, cu cât distanţa de tragere e mai mare:• în apropiere tatuaj dens, cu 2 – 4 mm între particule;• la distanţă mare dispersie la 10 – 15 mm.• - manşonul de fum = depuneri de fum şi funingine în jurul orificiului de intrare, de obicei sub forma a două cercuri

concentrice, unul intern mai închis şi unul periferic mai deschis. Permite aprecierea distanţei de tragere:• - ţeava lipită funinginea pătrunde în epiderm pe 10 – 20 microni;• 1 – 5 cm distanţă o parte din funingine în epiderm şi o parte se depune superficial;• 30 – 50 cm particule de funingine doar în stratul cornos.• arsurile pielii = pergamentare pe o zonă de 5 – 10 mm în jurul orificiului de intrare, cu pârlirea părului.• plesnirea pielii - prin acţiunea mecanică a gazelor.Împuşcări cu ţeava lipită de tegumente:• inelul de imprimare = echimoză, excoriaţie sau chiar plagă, datorită presării tegumentelor de către ţeavă.

Obiectul infracţiunii

Orificiu de intrare – împuşcare cu ţeava lipită de tegumente. Se observă amprenta

lăsată de ţeava pistolului

Orificiu de intrare în suicid prin împuşcare cu ţeava lipită de tegumente. Pielea este arsă.

Compoziţia modernă a explozibilului nu a lăsat urme de funingine sau fum

pe tegumente.

Obiectul infracţiuniiTraiectul (canalul):• foarte important în aprecierea direcţiei de tragere;• în canal putem găsi: resturi tegumentare, resturi de haine antrenate de glonte, etc.;• poate avea traiect sinuos prin devierea glontelui de planuri dure, tendoane, organe

parenchimatoase.Orificiul de ieşire:• nu se constată lipsă de substanţă tegumentară;• are formă neregulată sau de fantă, prin scăderea forţei cinetice a glontelui şi, eventual,

deformarea sa;• lipsesc inelele descrise la orificiul de intrare.Arme de vânătoare:• sub 50 cm = orificiul de intrare mare, rotund, cu marginile rupte;• 50 cm – 2 m = orificiu mare, de 3 cm diametru, în centrul unei zone în care sunt mici orificii

dispersate, la distanţe egale între ele;• peste 4 m = orificii multiple, la distanţe egale de 5 – 6 mm, de aceeaşi mărime;• la 5 m = distanţa de dispersie este de 1 cm, orificiile fiind dispersate pe o suprafaţă de 20

cm diametru;• la 10 m = distanţa de dispersie este de 2 cm la centru şi 6 cm la periferie, suprafaţa de

dispersie fiind de 40 cm diametru.Grenade, mine:• leziuni multiple prin schije, cu prezenţa factorilor secundari când explozia are loc sub 1 – 2

m.

Obiectul infracţiunii

Plăgi împuşcate cu alice provenind de la o armă de

vânătoare

Plagă împuşcată cu alice, de la distanţă mică

Obiectul infracţiunii

Felul morţii• moartea este întotdeauna violentă;• uneori, poate fi violentă secundară, prin interpunerea unui factor patologic în mecanismul de

cauzalitate (ex: o plagă împuşcată minoră la un bolnav de hemofilie poate determina o hemoragie masivă cu risc vital).

Cauza morţii:• leziuni distructive ale organelor vitale, hemoragii interne sau externe, şoc traumatic, embolii

grăsoase;• cauze secundare – de obicei complicaţii infecţioase.Momentul împuşcării:• se apreciază prin aspectul plăgii împuşcate:• intensitatea hemoragiei;• formarea de cruste;• eventuale semne de cicatrizare.• aspecte de la locul faptei – miros de praf de puşcă în încăpere, etc.Momentul morţii:• se apreciază prin:• modificări cadaverice semitardive (lividităţi, rigiditate, temperatura cadavrului);• eventuale modificări cadaverice tardive;• urme de sângerare la locul faptei;• eventuale reacţii supravitale (deplasarea victimei după împuşcare, etc.).

Obiectul infracţiuniiGravitatea faptei:În caz de agresiuni cu participaţie (când autorul împuşcă un cadavru), se califică fapta ca:• faptă putativă – dacă subiectul ştia că victima era deja decedată;• tentativă de omor – dacă nu ştia acest lucru.În caz de coautorat (când unul produce moartea, iar altul doar o vătămare corporală) ancheta decide:• coautoratul – traumatismul celui de-al doilea diminuând capacitatea de apărare a victimei;• clasifică fapta ca simplă vătămare corporală.În cazurile când autorul, în loc să împuşte persoana vizată, o împuşcă pe alta sau împuşcă şi persoana

vizată şi pe alta nevinovată, decizia o ia juristul.Sunt cazuri când împuşcarea se produce cu mijloace improprii (gloanţe de cauciuc), determinând o

simplă vătămare corporală.În omorul calificat prin împuşcare:• starea de neputinţă a victimei de a se apăra;• punerea în pericol a mai multor persoane.În omorul deosebit de grav:• cruzimea (împuşcare cu mai multe gloanţe);• omorul a două sau mai multe persoane;• împuşcarea unei femei gravide.Legitima apărare prin împuşcare:• aspectul actual al atacului (concomitenţa leziunilor pentru a exclude răzbunarea, poziţia victimei

faţă de trăgător);• lipsa depăşirii atacului prin apărare (cu excepţia situaţiilor când nu are la îndemână alte arme sau

este într-o stare de tulburare sufletească).Împuşcările din culpă:• au loc, de obicei, în timpul serviciului, deşi este vorba de omor din culpă agravat (prin

nerespectarea dispoziţiilor legale de utilizare a armelor şi muniţiilor).Determinarea sau înlesnirea sinuciderii:• utilizarea convingerii sau şantajul victimei în acest scop sau punerea la dispoziţia acesteia a

armei, pentru realizarea suicidului.

Obiectul infracţiunii

Caracterul vital al leziunilor• prin aprecierea reacţiilor vitale la nivelul plăgii împuşcate:• orificiul de intrare prezintă o retracţie a ţesuturilor;• inflamaţia ţesuturilor din jur;• hemoragie pe tegumente şi în apropierea cadavrului;• formarea de cruste hematice;• infiltrat inflamator al ţesuturilor în canalul de tragere.• plăgile împuşcate după moarte:• la orificiul de intrare- ţesuturi nemodificate, fără reacţii inflamatorii;• orificiul de intrare este beant, fără hemoragie, mai greu de

identificat;• traiect greu vizibil, prin lipsa inflamaţiei şi hemoragiei ţesuturilor.

Latura obiectivăObiectul cu care s-a produs infracţiuneaArmele de foc = mecanism ce foloseşte pulberea explozivă a cărei ardere crează, datorită gazelor, o

presiune destinată să arunce proiectilul prin ţeavă cu o forţă vie iniţială foarte mare.După destinaţia lor:• arme de luptă:

– revolvere şi pistolete = sub 1 kg greutate, calibru până în 9 mm, destinate tragerii până la 50 m distanţă;

– pistolete-mitralieră = calibru de 9 mm, se ţin la umăr sau la şold, greutate 2,5 – 3 kg, distanţa până la 200 m, încărcătoare cu 30 cartuşe;

– puşti şi carabine = calibru între 5,5 – 11, 5 mm, sub 3 kg, eficienţă până la 300 m, uneori, cu lunetă, până la 600 m;

– puşti-mitralieră = puternice, grele, folosite în război;• arme de vânătoare:

– cu alice de plumb sau cu glonte;– permit tragere de la umăr;

• arme de tir sportiv;• arme speciale:

– pistoale de semnalizare;– pistoale cu aer comprimat;– pistoale cu gaz;

• arme deghizate:– pistol-stilou;– pistol-baston;

• arme artizanale – de fabricaţie proprie.

Latura obiectivă

După calibru:• arme de calibru mic – sub 6,35 mm;• arme de calibru mediu = 6,35 – 9 mm (7,62 mm, 7,65 mm, 8 mm);• arme de calibru mare – peste 9 mm (11,43 mm).Muniţia poate fi:• cartuşul – format din:• proiectil fixat în tub (glontele);• încărcătura propulsivă din tub;• încărcătura fulminantă (capsa).• glontele are:

– formă = cel mai frecvent cilindro-ogivală;– calibru = diametrul maxim al glontelui înainte de tragere;– greutate = 1,1 – 12,9 g;– structura = nucleu de plumb sau oţel şi o cămaşă din cupro-nichel.

Latura obiectivă

Cauza leziunilor:Leziunile distructive se produc prin:• acţiunea directă a glontelui – produce clivarea şi dilacerarea

ţesuturilor pe axa de mişcare şi contuzionarea lor la nivelul pereţilor canalului;

• acţiunea laterală a glontelui = cantitatea de energie cinetică pe care glontele o transmite ţesuturilor din jurul canalului. Efectul principal în producerea acestor leziuni îl are unda de şoc.

Concluzii privind mecanismul lezional:• efectul distructiv se datorează, în principal, disipării energiei

cinetice în ţesuturi;• ansamblul lezional depăşeşte cu mult calibrul proiectilului;• leziunile sunt determinate de cei doi factori lezionali – unda de

şoc + proiectilul.

Latura obiectivă

Stabilirea numărului leziunilor:• mai multe gloanţe din aceeaşi armă au, fiecare, orificiu de intrare,

traiect şi orificiu de ieşire propriu;• un singur glonte poate străbate mai multe segmente, caz în care

avem un singur orificiu de intrare cu caracterele menţionate;• la armele de vânătoare – grupuri de orificii de intrare mici, rotunde,

multiple;EXCEPŢIE – armele cu repetiţie pot descărca mai multe gloanţe printr-un

singur orificiu de intrare, dar vom avea, în mod evident, mai multe orificii de ieşire.

Succesiunea leziunilor:• cercetarea reacţiilor vitale la nivelul fiecărei plăgi împuşcate;• cercetarea traiectelor de fractură – vizibile mai ales la oasele late

(traseul fracturilor ulterioare se opreşte pe traiectul fracturii anterioare);

• când victima supravieţuieşte se poate aprecia şi evoluţia în timp a leziunilor, de la leziunea primară la complicaţiile secundare şi terţiare.

Latura obiectivă

Mecanismul producerii leziunilor este echivalent cu stabilirea distanţei de tragere.

• împuşcare cu ţeava lipită:• acţiunea factorilor primari şi secundari în

totalitate în interiorul canalului de împuşcare;

• apariţia inelului de imprimare;• tegumente plesnite în formă de stea;• distrugere masivă de organe, prin acţiune

hidrodinamică.• împuşcare de aproape (din interiorul zonei

de acţiune a factorilor secundari):• la orificiul de intrare se găsesc inelele

determinate de acţiunea factorilor secundari.

• împuşcare de la distanţă:• se întâlnesc doar efectele factorilor primari.

Pentru evaluarea mai precisă a distanţei se poate recurge la un experiment balistic.

Mecanismul de formare al plăgii

împuşcate stelate în tragere cu arma lipită

de tegumente.

Latura obiectivăEvaluarea direcţiei de tragereIniţial, diferenţierea între orificiul de intrare şi cel de ieşire:• orificiul de intrare:• formă rotundă, ovalară sau stelată;• aproape întotdeauna cu pierdere de ţesut;• apropierea manuală a marginilor determină formarea de cută;• uneori, inel de excoriaţie;• uneori, inel de frecare;• dimensiuni mai mici decât diametrul glontelui.• orificiul de ieşire:• formă de fantă, stelată sau neregulată;• nu există pierderi de ţesut;• apropierea marginilor completă, fără obstacole;• inel de excoriaţie absent;• inel de frecare absent;• dimensiuni egale sau mai mari decât glontele.Stabilirea unghiului format între cele două orificii şi aprecierea poziţiei victimei în momentul tragerii:• particularităţi:• canalul glontelui poate fi direct sau deviat. Traiectul se disecă strat cu strat şi fără utilizarea sondei;• conţinutul canalului prezintă la intrare resturi de vestimentaţie, iar la ieşire fragmente din ţesuturile

şi organele traversate;• pe oase, orificiul de intrare are forma unui trunchi de con, cu baza mică pe tăblia externă;• lipsa orificiului de ieşire pune problema opririi glontelui în corp sau ieşirea sa printr-un orificiu

ascuns;• lipsa orificiului de intrare pune problema tragerii într-un orificiu natural (ex:gură).

Latura obiectivă

Aspectul plăgii împuşcate în funcţie de distanţa de tragere

Dispersia pulberii în funcţie

de distanţa de tragere

Latura obiectivă

Legătura de cauzalitate• directă – când împuşcarea a dus în mod direct

şi nemijlocit la deces;• indirectă – când împuşcarea, cu consecinţe

mai puţin grave, determină agravarea unei afecţiuni preexistente (ex: o insuficienţă respiratorie anterioară) sau apariţia unei complicaţii mortale (ex: bronhopneumonie prin imobilizare prelungită la pat);

• inexistentă – când între împuşcare şi cauza decesului nu există nici un fel de legătură, fiind doar o coincidenţă de apariţie în timp.

Subiectul infracţiuniiIdentificarea victimei• pe baza tehnicilor de identificare:• efectuarea portretului vorbit după metodologia expusă;• efectuarea de fotografii;• amprentarea cadavrului;• vestimentaţia şi eventuale obiecte personale găsite asupra sa.

Identificarea armei:• cercetarea balistică a cartuşului este mai simplă când glontele rămâne în corp;• pulberea se cercetează prin metode chimice şi spectroscopice, prin reacţia cu

brucină sau difenilamină (reacţia Picini). La nivelul zonei de tatuaj, prezenţa cristalelor de pulbere dă o reacţie roşie cu brucina şi albastră cu difenilamina, în mediu sulfuros.

Identificarea autorului:• cercetarea urmelor de pulbere de pe mâna suspectului;• cercetarea “ciupiturii interdigitale” între index şi police = leziuni date de ieşirea

pulberii şi gazelor prin fereastra de ejecţie a armei;• leziuni pe corpul agresorului, prin apărarea victimei;• găsirea armei asupra sa;• urme din sângele victimei pe hainele agresorului.

Subiectul infracţiunii

Relaţia victimă-agresor:• în funcţie de:• poziţia pe corp a orificiului de intrare;• prezenţa sau absenţa factorilor secundari;• unghiul de intrare a glontelui;• urme de luptă la faţa locului.

Posibilitatea unor reacţii supravitale:• deplasarea victimei după împuşcare;• posibilitatea de a împuşca, la rândul său, pe altcineva;• posibilitatea de a semna acte.

Examinarea psihiatrico-legală a autorului:• în omorul deosebit de grav;• când fapta întruneşte elemente bizare în desfăşurarea ei;• când comportamentul autorului este anormal;• când autorul are antecedente psihiatrice.

Subiectul infracţiunii

Mobilul şi rezultatul acţiunii are relevanţă expertală când:

• omorul are motivaţie patologică, autorul fiind bolnav mintal;

• rezultatul nu a fost o leziune letală. Plagă împuşcată cu ţeava armei lipită de

tegumente.

Subiectul infracţiunii

Forma medico-legală de moarte:• omucidere:

– orificiul de intrare în zone inaccesibile victimei sau zone atipice;– descărcare din afara zonei de acţiune a factorilor secundari;– arma nu este găsită la locul faptei;– posibil, orificii de intrare multiple.

• sinucidere:– localizarea orificiului de intrare în zone accesibile mâinii victimei,

mai frecvent temporal sau precordial;– distanţa de tragere foarte apropiată sau lipită;– ciupitura interdigitală – între index şi police, prin reculul

descărcătorului;– arma este găsită la locul faptei, în mâna victimei.

• accident – mai ales accidente de vânătoare.

Reguli de expertiză

Examenul la faţa locului = foarte important:

• poziţia cadavrului şi vestimentaţia;

• raportul dintre cadavru şi armă;

• cercetarea şi recoltarea petelor de sânge.

Plagă împuşcată cu ţeava pistolului lipită de tegumente

Reguli de expertizăExamenul victimei• pe îmbrăcăminte – orificii cu urme ale factorilor secundari, cu aceleaşi

caractere ca şi pe piele;• autopsie după regulile clasice, cu disecţia strat cu strat pentru explorarea

canalului;• când există neclarităţi referitoare la orificii se poate recolta piesa de

formă pătrată, cu orificiul central şi o zonă de ţesuturi subtegumentare; se conservă în formol şi se examinează histologic;

• examenul histologic stabileşte toate elementele privind acţiunea factorilor primari şi secundari, se fac reacţiile pentru determinarea pulberii şi examenul radiologic pentru detectarea urmelor metalice;

• glontele se trimite pentru examen balistic.

Examenul tehnic al armei• de către specialiştii în balistică.

Examenul agresorului• depozite de fum şi ciupitura interdigitală;• urme de sânge al victimei pe haine.