Curs 7. HIV SIDA 2012-2013.ppt

1 Decembrie – Ziua Mondială de Luptă împotriva HIV/SIDA

Uniunea Naţională a Asociaţiilor Persoanelor afectate de HIV/

SIDA

Academia Europeană HIV / SIDA – în cadrul Institutului Naţional

de Boli Infecţioase ”Prof. Dr. Matei Balş”

HIV/SIDA• HIV Human Immundeficiency Virus• SIDA Sindrome d’Immuno-Déficience Acquise•Focar epidemiologic primar R.D. Congo (Zair) → extindere rapidă în zona subsahariană.• Evoluţie/ răspândire – agresivă – pandemizantă• Sfidarea cuceririlor ştiinţifice medicale şi nemedicale insuccese prevenţionale şi terapeutice• Maladie cu origine în comportamentele umane care reflectă modificările în interrelaţiile din cadrul ecosistemului uman global induse de revoluţia tehnico-ştiinţifică cu tendinţa la globalizare• Oficializarea existenţei maladiei SIDA: OMS – 5 iunie 1981• Cercetări şi evaluări epidemiologice retrospective: HIV/SIDA s-a manifestat sporadic şi prin microfocare epidemice, înainte de 1980• 1979 – “maladie nouă” la homosexuali, GRID ( Gay Related Immunodefieciency) – inclusă în grupul MTS. • 1980 San Francisco şi New York, focare epidemice de cancer Kaposi la homosexuali.

DEFINIŢIE

• BT caracterizată prin:- deficit umoral şi celular ireversibil- agentul etiologic – retrovirus- evoluţie cu durată variabilă- evoluţie în stadiul HIV+ şi SIDA- asocierea unor sindroame morbide complexe- finalizare prin deces

• Modele epidemiologice (modificabile în timp)MI: - America de N, Europa de V, Australia

- predomină: homosexualitatea, drogare i.v.MII: - Africa Subsahariană, America Latină, Regiunea

Caraibelor- predomină: eterosexualitatea

MIII: - Europa C şi de E, Orientul Mijlociu, Africa de N, Regiunea Pacificului

- predomină: eterosexualitatea- extinderea treptată a drogării i.v. şi a

eterosexualităţii.

Situaţia epidemiologică globală a SIDA – cazuri, prevalenţă globală –

- 1981 = 471 – toate în SUA- 2000 = 2.312.860- 2002 = 2.822.111- 2004 = 3.422.000

- 2005 = 4.100.000- 2006 = 4.900.000- 2007 = 5.100.000- 2008 = 5.900.000

- 2009 = 6.100.000 - 2010 = 5.900.000 - 2011 = 5.800.000

Număr de cazuri noi HIV+/zi – mondial• 1995 – 8000• 2003 – 18000• 2004 – 15000• 2005 – 15000• 2006 – 16000• 2007 – 15500• 2008 – 19100• 2009 – 18700• 2010 – 17900• 2011 - 17600

cancer

b. coronariene

AVC

HIV/SIDA

alte b. inf.

malarieTBC

NOUTĂŢI

2006 – apogeul pandemiei HIV/SIDA

aprox. 60 mil. HIV+

aprox. 5 mil. HIV/SIDA – sub tratament cu ARV

stoparea epidemizării în Africa subsahariană care rămâne „focarul mondial” principal cu 72% din total decese

1960 – 2010 - SIDA - > 25 mil. decese - în ultimii 5 ani – scădere cu 10% / an

România (OMS) – nivel mediu al morbidităţii (aprox. 10.000) - > 80% transm. veneriană

Prof. S. Chang – dir. Inst. de neuroimunofarmacologie, Univ. Seton-Hall, SUA – HIV pătrunde în SNC imediat după infecţie

NOUTĂŢI

Paradox – după terapia cu ARV, HIV „dispare” din sânge, dar este prezent în spermă

rezistenţa HIV la ARV – problemă majoră- descoperire 2008: ARV = INTELENCE (ENTRAVIRINA) – eficient

pentru pacienţii cu HIV+ rezist.- 2010: inclus în tratament şi în România

Noi ARV – asociere Tenofovir +adefovir + emtricitabina- Insentress – blocheaza enzima de multiplicare a HIV- BanLec – lecitina din banane (Univ. Michigan, SUA) – rezistenta

anti-RV – tardiva a HIV

controverse la Premiul Nobel – 2008: Luc Montagnier

- 1983 – „Science” publica izolarea HIV, lucrare – Barre – Sinoussi Florence si 10 coautori, ultimul L. Montagnier (!?)

- R. Gallo – Inst. Cancer SUA – publică la scurt timp după francezi

2008 – Acad. de HIV/SIDA şi Boli inf., în Inst. Naţional de Boli Infecţioase „Matei Balş” Bucureşti

ORIGINEA HIV/ SIDA• Cercetări epid. retrospective: sporadic – microfocare – înainte de 1980• 1930 – “maladie necunoscută” – popul. masculină

• Africa de Sud – transmisă de la cimpanzei • Confirmări retrospective:

• 1959 – mostre de plasmă adult decedat (Rep. Dem. Congo)• 1969 – mostră tisulară – adolescent afro-asiatic decedat (St.

Louis - SUA)• 1976 – mostră tisulară – marinar norvegian, curse marine –

Congo Belgian• 1981 – primul episod epidemic – comunitate homosex. Los Angeles• “maladie nouă” la homosex.: GRID (Gay Related Immunodeficiency)• Focarul epidemic primar: Africa C. – Haiti – SUA – Canada, Australia,

Europa, Japonia• “Pacientul zero” – Gaetan Dugas – Stewart, homosex. – Quebec,

Canada• mai 2006 - confirmarea originii simiene a HIV/SIDA umană

– maladie cu focalitate naturală– sursa principală: cimpanzei – specia Pantroglotides troglotides –

98% înrudire genetică cu omul– trecere treptată şi repetată pe gazda umană = mutanţi cu

capacitatea de transfer om-om • Cimpanzeii - specie pe cale de dispariţie: - convieţuire cu omul (inclusiv intimă) - incluşi în alimentaţia omului ( “delicatesă” în restaurante SUA) - animale de companie:

- comerţ licit/ilicit, inclusiv ca

HIV / SIDA – MONDIAL- situaţia din 2011 -

1. Nr. pers. HIV+

Total 35 milioane

adulti 32,5 milioane

femei 15 milioane

copii < 15 ani 2,5 milioane

2. Pers. nou infectate

Total 2,5 milioane

adulti 2 milioane

copii < 15 ani 500.000

3. Decese prin SIDA

Total 2 milioane

adulti 1,7 milioane

copii < 15 ani 300.000

Europa de Est şi Asia Centrală – în 10 ani – creştere de 20 ori a cazurilor HIV/SIDA

(70% = 10-20 ani – transm. sexuală şi drogare i.v.)

HIV/SIDA mondial – de la confirmare 2011

> 25 mil. decese (peste 4% din total decese boli inf.)

> 34 mil. HIV +. în viata

> 2 mil. copii HIV (+) + SIDA

> 4 mil. SIDA în tratament cu ARV

costuri – estimativ: 23 cenţi din fiecare $ vărsat în bugetul public pt. sănătate

SIDA: locul 4 între cele mai frecvente boli cauzatoare de decese

Africa sudsahariană: 65,4% din total HIV/SIDA mondial

Femei HIV+ (% din pop.): 56% - Africa Sud; 62 – 48% din pop. în majorit. ţărilor africane

Countries With Highest HIV/AIDS Adult Prevalence Rate

Zona % (B + F) Femei % din total adulţi

Africa subsahariană 5 59

Orientul Mijlociu şi Africa de Nord

0,3 48

Asia de Sud şi Sud-Est 0,3 29

Asia de Est 0,1 29

Oceania 0,4 47

America Latină 0,5 31

Caraibe 1,0 50

Europa de Est şi Asia Centrală

0,9 30

Europa Centrală şi de Vest

0,3 28

America de Nord 0,6 26

Mondial 0,8 48

PREVALENŢA HIV/SIDA – ADULŢI - 2011

SITUAŢIA ESTIMATIVĂ A ADULŢILOR ŞI COPIILOR NOU INFECTAŢI CU HIVŞI A DECESELOR PRIN SIDA

- 2011 -

Zona Nr. nou infectaţi Decese

Africa subsahariană 1,7 milioane 1,6 milioane

Asia de Sud şi Sud-Est 340.000 270.000

Europa de Est şi Asia Centrală 150.000 55.000

America Latină 100.000 58.000

Asia de Est 92.000 32.000

America de Nord 46.000 25.000

Orientul Mijlociu şi Africa de Nord

35.000 21.000

Europa Centrală şi de Vest 31.000 11.000

Caraibe 17.000 12.000

Oceania 14.000 12.000

Mondial 2,5 milioane 2,1 milioane

ROMÂNIAPrima ascensiune epidemică• pediatrică: > 90% cazuri copii: > 80% cu vârsta < 4 ani• 54-87% din SIDA pediatrică europeană• 47% - SIDA pediatrică nosocomială• < 50% SIDA pediatrică Bucureşti, Constanţa, Giurgiu• < 6% sursă mama HIV+ faţă de Europa: > 80%• după 1996 ritm crescut de mame HIV+ surse pentru SIDA

pediatrică

A doua ascensiune epidemică• după 1995 - “brasaj populaţional” variat şi intens

- prostituţie, homosexualitate, drogare i.v.Adulţi (% din total) :• 1998 31,1• 2000 49,1 • 2001 51,2 • 2002 56,4 • 2003 → 59,6 • 2005 → 67,2• 2006 → 72,6• 2007 → 71,3• 2008 → 52,4• 2009 → 58,5• 2010 – 57,8• 2011 – 56.7

Evoluţia anuală, comparativ la adulţi şi copii, a cazurilor de HIV/SIDA raportate în România, în perioada 1985-2011

52.356.7

25.4

58.557.8

100

100

100 100

7.34.1

1.9 1.4 1.71.9

9

9.1

11.4

31.1

42

71.372.6

67.2

49.1

56.459.3

63

51.2

22.1

21.7

20.1

92.7

95.998.1 98.6 98.1

98.3 9190.9

88.6

0 0 0 0

50.9

42.6

48.7

28.7

27.4

32.8

34.6

39.7

58

68.9

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

ani

% d

in tota

l

Adulţi

Copii

adulţiadulţi

copiicopii

HIV/SIDA: NATURA IMPACTULUI POPULAŢIONAL

1. Demografic• afectează grupurile de vârstă activă• valorile morbidităţii infantile şi juvenile, în creştere• speranţa de viaţă redusă cât toate BT• zone geografice cu perturbări grave ale piramidei

grupurilor de vârstă (ex. ţările sub-sahariene) – 9 mil. orfani – deces prin SIDA – ambii părinţi - Africa

2. Economic• toate operaţiunile de prevenţie şi terapie sunt

costisitoare (ex.: mondial, anual, prevenţia şi cercetarea necesită aprox. 20 mld. $)SUA: anual/pacient = 2700 $ 3 ARV; 16000 $ > 4 ARV

• România: 2003: 930 mil. ; 2006 – 114 mil.; 2007 – 150 mil.

3 ARV/pacient/lună = 450,8 $

HIV/SIDA: NATURA IMPACTULUI POPULAŢIONAL

3. Psiho-social

• stigmatizarea şi discriminarea: şcolară, ocupaţională, medicală

• condiţionarea asigurărilor pentru sănătate, a împrumuturilor bancare, adopţia

• anxietatea ocupaţională (medicală) faţă de riscurile infecţiei cu HIV

OMS: risc cutaneo-mucos: 0,3%-0,09%

INFORMAŢII SPECIALE – HIV/SIDA

HIV/SIDA şi transplanturile: - SUA – 9% din cele 22.000 organe transpl. Anual provin de la

donatori cu risc crescut- testele standard pot da rezultate neconcludente- testele sensibile: costisitoare (spital: Chicago – 4 pers. inf. cu HIV şi VHC – sursele de organe reexaminate – markeri pt. HIV şi VHC)

SUA – gena: Apobec 3 – controlează producerea Ac HIV- pers. expuse frecvent la relaţii cu surse HIV+ - nu se infectează, fiind posesori de gena Apobec 3- transfer gena Apobec 3 la vaccinaţi anti-HIV – Ac HIV

neutralizanţi- ing. genetică – medicamente anti-HIV

CARACTERISTICI CU IMPORTANŢĂ EPIDEMIOLOGICĂ ALE HIV

1.– 1983: Luc Montagnier – I.P. Paris = HIV fam. Retroviridae, subfam. Lentivirinae

2. – 1984: Robert Gallo – I.N. Cancer, SUA (coautor)3. – 1985: HIV2 Africa de V (GB, Gab.) I.P. Paris +

Lisabona4. – 1986: CINV HIV5. – Rezistenţa ambientală:

- ore-zile aer, suprafeţe (încăperi contaminate)- rezistenţa la congelare şi 370C- distrus: 560C (30’), fierbere, autoclav, Poupinel,

decontami- nanţi chimici uzuali6. Variabilitate genetică: intensă:

• dificultăţi: diagnostic, tratament, vacc.• 3 grupuri (M, N, O)• 10 subtipuri


7. Tipuri: HIV1 pandemic

HIV2 endemic – Africa de V

sporadic – America de N, Europa de V

8. Subtipurile HIV1 variaţie:

- distribuţie geografică: B, F, G Europa, SUA; C Africa; A, E, C, D Asia; F România; G Rusia şi R. Moldova

- rezistenţa

- capacitate infectantă

- patogenitate

9. România: trat. incomplete tulpini rezistente la ARV

10. Cuplare selectivă (“celule ţintă”) cu receptori: CD4, CD26, CCR5, MFCCR5): limfocite, macrofage, monocite, cel. microgliale, cel. Dendritice, cel. Lagerhans


11. Tendinţa la intrarea în “latenţă”:

- spontan

- sub presiunea: 1. fondului imunitar;

2. tratamentului cu ARV

12. Mutaţiile genetice la gena CCR2 şi CCR5: infecţie cu un HIV şi deces, cu alt HIV (“cvasispecii”) 20-60% tulpini rezistente la ARV

13. Genotiparea HIV1 dirijarea terapiei (depistarea apariţiei rezistenţei la ARV doze, asocieri etc.)

Genotiparea de rutină: SUA, Canada, Europa Occid. < 500 $/pers.

identificarea rapidă a tulpinilor rezistente la ARV: 300-500 $/ bolnav

PROCESUL EPIDEMIOLOGICSURSE DE HIV

1. Omul purtător sănătos (“infecţie latentă”) HIV+• cunoscuţi: nr. redus durată prelungită: luni –2 ani

20 ani• necunoscuţi (estimaţi): proporţii variate în raport cu

zona geografică şi configuraţia grupurilor cu risc• durata de diseminare: variabilă• depistare: posibilă după 1-6 luni de zile (medie: 6-12

săpt.)2. Omul bolnav:

- limfadenopatie gen. acută, persistentă, ireversibilă- sindroame morbide complexe (infecţii, infestaţii, cancer)- sindromul final (SIDA acută)

3. Femeia gravidă:- intrauterin: - 13-32% ţările ind.

- 25-48% ţările în curs de dezv. - intrapartum - postnatal: laptele ş.a.

PROCESUL EPIDEMIOLOGICSURSE DE HIV

Sursele prezintă densitate ridicată printre grupurile cu risc crescut:- homosexuali - hemofilici- toxicomani - hemodializaţi- eterosexuali - alţi politransfuzaţi- orosexuali - donatoare de lapte matern- prostituate - donatori: sânge, ţesuturi, spermă, organe

Sursele diseminează HIV prin:1 - sânge şi derivate2 - spermă3 - secreţii cervico-vaginale4 - lapte matern5 - ţesuturi, organe6 - lichidul oral – sărutul

- oricare produs organic

PROCESUL EPIDEMIOLOGICMODURI ŞI CĂI DE TRANSMITERE A HIV

I. Modul direct:

- mama HIV+ la descendent- transfuzia de sânge şi derivate (“risc rezidual” = 1-2/1 mil. transf.) – Ag p24 exclude, aprox. 50 mil. Euro/ an- parteneri sexuali- contaminarea leziunilor preexistente- sărutul - igiena deficitară a ciclului menstrual- laptele mama HIV+- transplante: piele, cornee, spermă, rinichi, os, ficat, cord- primul ajutor în cazul: partenerilor sportivi şi pers. med-san. , poliţiştilor rutieri, copiilor: sport, joacă- transmission of HIV1 by human bite: 1987, 1993, 2003, 2006

PROCESUL EPIDEMIOLOGICMODURI ŞI CĂI DE TRANSMITERE A HIV

II. Modul indirect:

- aer, apă, sol: nu

- alimentele: numai laptele de la mama HIV+

- obiectele: recent contaminate

instrumentarul pentru tratamente invazive;

injectări: 15% Europa de E, 50% Africa

- mâinile: recent contaminate

- insectele hematofage, lipitorile: discuţii...

SIDA în SUA, după modul de transmitere a HIV

44% 39%

1,2

13

0

20

40

60 83%

drogare i.v. heterosexualitate transfuzii nedeterminat

FEMEI

48,8%

25,3%

6,4% 9,3%8,9%

1,3%

0

10

20

30

40

50

74 %

homosexuali drogare i.v. homosexuali +drogare i.v.

altele heterosexuali transfuzii

BĂRBAŢI

PROCESUL EPIDEMIOLOGICRECEPTIVITATEA - I

A. Preexpunere:- receptivitatea absolut generală- receptivitatea depinde de: expuneri repetate la HIV prezenţa bolilor cu transmitere sexuală caracteristicile tulpinilor şi ale genotipurilor amprentele genetice personale calitatea receptorilor de HIV de pe celulele “ţintă” rapiditatea apariţiei mutanţilor tipul mutanţilor natura porţii de intrare: prezenţa elementelor limfatice drogare, alcoolism, tabagism sarcină malnutriţie

PROCESUL EPIDEMIOLOGICRECEPTIVITATEA - II

B. Postexpunere- receptivitatea = viteza trecerii HIV+ SIDA- receptivitatea creşte prin:reinfecţie cu HIVapariţia mutanţiloralte infecţii şi infestaţii TBC (13-15% din decese

SIDA/mondial)

C. Falsa nereceptivitate1. HIV1 – latent în limfocite nediferenţiate, nedecelabil prin testele comune de lab. “rezervoare” celulare (celule ţintă) şi anatomice (creier, pulmon, ficat, rinichi, splină, testicule)2. HIV1 – după tratament cu antiretrov. îşi reduce multiplicarea la < 50 copii pe ml sânge; nedecelabil (dar prezent în spermă)3. HIV1 la copii, poate intra spontan în stare latentă, cu multiplicare redusă; nedecelabil4. formarea de complexe imune: eritrocite + ARN – HIV1 nedecelabile, inclusiv prin activare genomică (PCR-RT)

PROCESUL EPIDEMIOLOGICRECEPTIVITATEA - III

Evaluarea fondului imunitar seroepidemiologie- mijloace comune: decelare Ac HIV

• decelabili: > 50 zile de la penetrare în “celule ţintă”• neutralizanţi, nu neutralizează HIV:

1. la aceeaşi pers.: HIV+AcHIV2. reinfecţia posibilă în prezenţa Ac HIV3. contagiozitatea păstrată4. nu influenţează starea de HIV+ (purt. săn.)

• Ac HIV markeri pentru diagnostic şi supraveghere (epidem., terapeutică)

• pentru copii în vârstă de:* < 15 luni – Ac HIV posibil cu origine maternă* > 15 luni – Ac HIV – postinfecţie = HIV+

- recomandată: - voluntar, anonimat- obligatorie (sau la solicitare):

- donatori de sânge şi alte produse organice; - rezidenţă în unele ţări; adopţie;

- asigurări pe viaţă; - împrumuturi bancare;- angajare; - căsătorie; - armată.

PROCESUL EPIDEMIOLOGICRECEPTIVITATEA - IV

Testarea fondului imunitar:* tehnici comune: ELISA, micro-ELISA,

aglutinare latex, radioimunprecipitare (RIPA), Western Blot (Belgia, verificare) etc.

* tehnici rapide: - HIV/CHEK (placă) - CONFORT (deget)

- HEMA STRIP (deget) - ORA SURE (lichidul oral)

* atenţie: apariţia tardivă a Ac HIV (< 6 luni)

2007 – SUA – tehnica depistării infecţiei cu HIV la < 5 zile de la contactul cu sursa; pretratarea probei de sânge pentru creşterea cantităţii de Ig

PROCESUL EPIDEMIOLOGICRECEPTIVITATEA - V

Mecanismul instalării imundepresiei

1. HIV produce zilnic > 1 miliard de virioni

2. sunt distruse zilnic > 200 mil. celule imuncompetente

3. sistemul imun “prepară” zilnic < 20 mil. cel. noi/zi

4. treptat (durată variabilă): acumulare deficit de celule imuncompetente imundepresie suprainfecţii - suprainfestări SIDA

Nereceptivitatea naturalăNereceptivitatea naturală

- pers. în relaţii repetate cu surse de HIV recunoscute, nu se infectează (5% prostituate, Nairobi, Kenya)

- imunitate naturală dependentă de:- prezenţa, în proporţii variabile, de celule imunocompetente cu proteine alfa care inhibă multiplicarea HIV (defensine)- prezenţa în L T CD8 a unor molecule chimice (CAF) care blochează multiplicarea HIV (SUA: 2% din pers. HIV+ posedă CAF)- defensinele + CAF evită: HIV+ SIDA sau perioada este f. lungă (> 20 ani)- proiect: prevenţie + terapie cu defensine şi molecule CAF – preparate prin sinteză chimică sau inginerie genetică

Receptivitate – nereceptivitateReceptivitate – nereceptivitate

- certitudine: identificare Ag HIV – p24- utilizare pentru: diagnostic precoce + coordonarea terapiei

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - I

I. PREVENŢIA GENERALĂ

a. Populaţia generală

Educaţie pentru cunoaşterea:

1. existenţei surselor de HIV în grupurile cu risc: homosexuali, prostituate, drogaţi pe cale i.v., gravide HIV + ş.a.

2. modurilor şi căilor de transmitere a HIV: sexual, injectări ilicite (sângele, secreţiile vaginale, laptele matern, lichidul oral, orice produs organic).

3. leziunilor accidentale (sport, joacă, muncă etc.) vor fi protejate faţă de contactul cu produse organice.

4. sexului protejat – atenţie la adolescenţi şi tineri adulţi şi la profesii cu risc: şoferi, însoţitori de tren internaţional, militari, muncitori sezonieri, în ţară sau străinătate etc.

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - IIb. Personalul medico-sanitar

Instruire şi reinstruire privind:

1. cunoaşterea procesului epidemiologic al HIV/SIDA (surse, moduri şi căi de transmitere).

2. prestaţiile cu risc major care pot expune la contactul cu produsele organice ale pacienţilor.

3. protecţia leziunilor (inclusiv “soluţiile de continuitate”) preexistente sau produse în timpul muncii faţă de contactul cu produsele organice.

4. măsurile de protecţie în cazul pacienţilor cu MTS, deosebit de receptivi la HIV.

5. supravegherea gravidelor, îndeosebi din grupurile cu risc de infecţie cu HIV.

6. atenţie la donatorii care provin din zone sau grupuri cu risc crescut (AcHIV absent ?!).

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - III

II. PREVENŢIA SPECIALĂ

1. Chimioprevenţia – chimioterapia

a. leziuni accidentale, cu risc: urgent, asociere 3 ARV

b. gravide HIV+ -

c. purtătorii sănătoşi cronici

d. bolnavii cu SIDA

ARV: Viread, Issentress, Enfurvitide, Celsentri, Kaletra, Lopinavir, Ritonavir

e. gen. 2009: ARV mixte –Tenofovir+Adefovir+ Emtricitabina

2. Prevenţia şi terapia genică (transfer de gene anti-HIV în “celulele ţintă”)

3. Prevenţia cu produse de origine:

animală, vegetală, sinteză chimică

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - IV

PREVENŢIA SPECIFICĂ

a. Declanşarea cercetărilor de vaccinologie anti-HIV: 1986 – Prima Reuniune Internaţională OMS

b. Obstacolele în vaccinologia anti-HIV: 1. lichidele biologice au un număr redus de virioni

liberi pentru a fi interferaţi de Ac; 2. transferul intercelular are loc fără emisie de

particule libere, prin contact intermembranar sau pătrundere prin receptori în “celulele ţintă”: LTCD4+, monocite-macrofage, celule dendritice din ggl. limfatici, celule Langerhans din piele, celule microgliale din SNC;

3. variabilitatea antigenică intensă şi rapidă (numai bucla hipervariabilă V3 a gp 120 are peste 250 de variante) cu apariţia mutanţilor sub presiunea imunologică, medicaţie şi spontan;

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - VPREVENŢIA SPECIFICĂ

4. analiza filogenetică a numeroase tulpini de HIV izolate în toate zonele lumii a permis clasificarea HIV în 3 grupuri:• M (“major”) - tulpini agresive cu răspândire

universală, cu 10 subtipuri (A J)• N (“new”) - identificat în Camerun• O (“other”) - mai frecvent în Africa Centrală (foarte

apropiat de SIV)

5. vaccinurile anti-HIV trebuie să includă tulpini reprezentative pentru grupuri, subtipuri şi cele recombinante (A/C, A/D, A/G/1);

6. starea de latenţă intracelulară (integrare în cromosomii gazdei) devenind inaccesibilă pentru anticorpi şi medicamente;

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE- VI


7. structura antigenică complexă, 50% dintre antigene sunt “mascate” iar AcHIV au o gamă foarte largă: anti-gp, anti-p, anti-nucleari, anti-transcriptază etc.;

8. lipsesc mecanismele autolimitante (vindecarea spontană este exclusă);

9. HIV are mijloace multiple, neelucidate, care-l protejează în celula gazdă;

10. lipsesc modelele animale ideale pentru experimentarea vaccinurilor: cimpanzeii şi alte primate neumane nu reproduc SIDA mortală, extrapolarea rezultatelor la om are mari limitări; modelul uman ridică probleme etice.

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - VII


TIPURI DE VACCIN ANTI-HIV• 1996 – 1989: 45 de vaccinuri candidate• 2002 - 2005>60 de vaccinuri candidate1. Vaccinul cu HIV total (integral) omorât (nr. mare de Ag)

experimente: Austria, Italia, Anglia, Fundaţia Salk2. Vaccinul cu SIV viu atenuat (anumite fracţii peptidice ale

SIV)3. Vaccinul cu subunităţi virale – preparat prin inginerie

genetică (gp 160 + gp 120)4. Vaccin preparat din structurile centrale (core) HIV5. Vaccinuri recombinante pe suporturi virale sau

bacteriene(v. Canarypox, v. Baculopox, v. Vaccinia, v. poliomielitic, v. encefalitelor ecvine, adenovirusuri, BCG, Salmonella, fungi)

6. Vaccinul recombinant asociat(lipoproteine, pseudopeptide, pseudovirioni, fragmente de ADN, glicoproteine etc.)

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - VIII

PREVENŢIA SPECIFICĂTIPURI DE VACCIN ANTI-HIV

7. Vaccinul ADN (cercetări, comp Merk, PMC, Chiron, Appolon ş.a.)

8. Vaccinul cu particule de tip viral (includ, în variate combinaţii: gp.160, gp.120, p55, p24)

9. Vaccinuri din peptide sintetice10. Vaccinuri recombinante solubile conţinând particule

CD4 umane

11. Vaccinuri recombinante gp 120 12. Vaccinuri conţinând structuri din aria Tat-HIV1 – cel

mai nou →blochează progresia infecţiei(exp. cu succes: Italia, Africa de Sud, Uganda)

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE - IX


PREPARATE VACCINALE ÎN EXPERIMENTARE PE OAMENI CU RISC

1. Aidsvax – evitarea transmiterii sexuale a HIV2. Vaccil-2 lipopeptide recombinante pe v. canarypox răspuns

imunol. + citotoxic3. HIV-Vax B/B – gp 120 recombinant corespunzător tulpinilor

HIV/subtip B circul. predominantă: S.U.A., Canada, Australia, Japonia, Europa Occidentală

4. H1-imunitar – cocktail de proteine HIV(exp. în 50 de ţări)5. Vaccin cu administrare vaginală bacteria Lactobacillus

jensenii – modificată – ing. gen. induce LT CD4 – “ucigaşe”6. Vaccin cu administrare locală (gel, cremă), producţie

elveţiană; experimentat cu succes pe maimuţe şi oameni în 2005

7. Vaccin combinat (2009): vacc. ALVAC (Lab. Sanofi-Aventis Paris)

vacc. AIDSVAX (Comp. Vax Gen - SUA)

HIV/SIDA - ORIENTĂRI PREVENŢIONALE – X

PREVENŢIA SPECIFICĂ - DEZIDERATE1. inducerea concomitentă a imunităţii umorale şi celulare;2. interferarea a cel puţin o fază din ciclul biologic al HIV;3. să se acorde cu variaţia antigenică;4. să distingă celulele infectate şi să împiedice transferul

intercelular al HIV prin penetrare, fuziune sau formarea de complexe imune;

5. să nu interfereze negativ cu alte vaccinuri;6. să nu inducă apariţia de imunogene, cu originea în HIV,

care să favorizeze imundepresia;7. să se coreleze cu dispersia geografică şi temporală a

grupurilor şi subtipurilor de HIV1;8. să blocheze invazia HIV1 în celulele gazdă sau, dacă

aceasta s-a produs, să stopeze evoluţia spre SIDA;9. în cazul vacc. recombinante, agenţii folosiţi ca suport să

nu inducă efecte patogene;10. să se poată asocia cu diverşi imunomodulatori;11. să inducă o protecţie cu o durată lungă;12. costurile să fie accesibile pentru uz populaţional.

Curs 7. HIV SIDA 2012-2013.ppt

Documents

Transcript of Curs 7. HIV SIDA 2012-2013.ppt