OBIECTIVE DE BAZA IN KINETOLOGIE

• Relaxarea• Corectarea posturii si a aliniamentului corporal

OBIECTIVELE DE BAZA • Sunt in numar de 9:1. Relaxarea2. Corectarea posturii si a aliniamentului corporal3. Cresterea mobilitatii articulare4. Cresterea fortei musculare5. Cresterea rezistentei musculare6. Coordonarea controlul echilibrul7. Antrenarea la effort8. Reeducarea respiratorie9. Reeducarea sensibilitatii.

1. Relaxarea:-reprezinta inversul starii de tensiune al unui muschi.-Inversul starii de tensiune nervoasa.

“Procesul prin care un sistem, care a fost scos din starea de echilibru, revine la echilibrul initial sau la o alta stare de echilibru”

1. Relaxarea extrinseca: prin mijloace de control din exterior.

- Prin medicatie-Masaj-Electroterapie-Termoterapie-Kinetologie-Psihoterapie

2. Relaxarea intrinseca:

Exista trei mari curente metodologice de relaxare intrinseca (din interior).

A. Curentul oriental-tehnici din medicina indiana, japoneza,iraniana, - Se consideră că aceste tehnici stau la baza celui

mai perfect şi complet sistem de autorelaxare,- se deprind în timp, în luni şi chiar ani de zile,

motiv pentru care ele constituie mai puţin un mijloc terapeutic şi mai mult unul profilactic

B. Curentul fiziologic (Edmund Jacobson)

- Principiul de identificare kinestezica a starii de tensiune (contractie) musculara, prin antiteza cu lipsa de contractie (relaxare).

- Este cea mai utilizata metoda, usor de aplicat, de inteles, cu rezultate excelente, aparute rapid dupa primele sedinte.

TEHNICA DE LUCRU:

Pacientul in decubit dorsal, cu capul pe o perna mica, genunchii usor flectati, pe un sul, MS in usoara abductie la 30 grade, palmele pe pat.

Se recomandă să se lucreze într-un mediu confortabil (fără zgomot sau lumină intensă, temperatură plăcută etc.)

1. Prologul respirator- 2-4 minute respiratii ample, linistit (inspir pe nas, expir pe gura).

Acest respir determina alcaloza- stare euforica, relaxanta. Pacientul gindeste ca devine usor ca un balon de sapun ce se ridica, in expir- greu ca plumbul, corpul infundindu-se in pat.

2. Antrenamentul Pr.-Zis:

Incepe cu MS drept, apoi cel stg, apoi cu ambele.

In inspir mina si degetele se ridica pina nu mai ating patul. Este o contractie musculara la pragul fortei 3.

Se mentine pozitia in apnee timp de 15-30 sec, apoi brusc- MS cad pe pat.

Se repeta de 2-3 ori pe fiecare MS, apoi cu ambele.

Se trece apoi la MI, fara a ridica talonul de pe pat, se desprinde spatiul popliteu de pe suport in inspir, se mentine 15-30 sec, apoi in expir se revine.

Se repeta de 2-3 ori cu fiecare MI, apoi cu ambele membre simultan

Al treilea segment este trunchiul. In inspir se desprinde de pat spatele, lordozindu-se, apoi in expir se realizeaza prabusirea spatelui.

3. Revenirea- este cel de-al treilea timp

Reintoarcerea la tonusul muscular normal, mai ales a musculaturii antigravitationale.

Pacientul incepe sa stringa orbicularii, apoi pumnii, intindere globala pe un inspir profund.

Se repeta de 2-3 ori apoi pacientul se poate ridica la ADL-uri.

Un loc aparte ocupa Bio feed back-ul

Ideea este ca pacientul sa observe, sa-si verifice si sa-si impuna starea de relaxare musculara.

Se face sub control EEG sau EMG.

C. Curentul psihologic:- Relaxarea se face prin tehnici de tip central.- Există mai multe metode de relaxare care

se încadrează în acest curent, dar în general ele sînt aplicate de psihoterapeuţi, şi nu în sălile de kinetoterapie

- Cele mai cunoscute sunt autotraining-ul Schultz, terapia comportamentala, sofronizarea si altele.

2. Corectarea posturii si a aliniamentului corpului.

Are la baza trei realitati:

1. Multe defecte posturale juvenile se pot definitiva la virsta adulta- degradare ulterioara locomotorie.

2. Multe afectiuni locomotorii- determina deposturari si dezalinieri ale corpului- in timp ramin fixate.

3. Recuperarea unui deficit funcţional nu poate fi concepută decit in cadrul restabilirii raporturilor fiziologice ale corpului.

• Cel mai important element al deposturării este, de fapt, răspunsul elementului dinamic-efector al mişcării — muşchiul.

• Dezechilibrul muscular se instalează pe baza mai multor mecanisme:

- Substitutie – inlocuire functionala

- Instrainare – pareza functionala ( in spasticitatea agonistului e imposibil de utilizat antagonistul).

- Compensare – cand un grup intreg de muschi e slab, sunt necesare alte grupe accesorii de muschi pentru a schita miscare dorita.

- Incoordonare – tulburari de reglare motrica in lantul kinetic normal al miscarii respective.

• Deposturarea sau dezalinierea determină dezechilibre musculare care ulterior determină mişcări viciate, încercări inadecvate, scăderea randamentului funcţional şi oboseală precoce.

• Problema deposturării sau dezaliniamentului trebuie rezolvată concomitent cu alte probleme sau chiar înaintea lor.

• Există mai multe tehnici de corectare a posturii şi aliniamentului.

Tehnici utilizate in corectare:

• Postura corectata sau hipercorectata, mentinute prin diverse metode de fixare.

• Miscari pasive, active asistate, active.

• Contractii izometrice.

• Diverse tehnici de facilitare proprioceptiva.

• Deosebit de importantă în metodologia acestui obiectiv este realizarea relaxării înainte de a se trece la exerciţiile propriu-zise.

• Profilaxia deposturărilor începe în perioada şcolară, continuînd şi după adolescenţă.

• Cea mai propice perioadă pentru apariţia şi fixarea unor posturi defectuoase este perioada de creştere şi dezvoltare a organismului

• Si la adult pot aparea deposturari si/sau dezalinieri – datorate in general unor activitati generatoare de pozitii defectuase

• Principalele deposturari si dezalinieri se constata la nivelul coloanei Cervicale, dorsale si lombare, umeri, pelvis si membre inferioare

Alinierea coloanei cervicale

•Cele mai frecvente dezalinieri ale capului sunt : - poziţia avansată - in fată ; - aspectul de git scurt prin lăsarea capului spre spate si in jos - rotaţia cu hlperextensie.

• Exerciţiul 1 — Culcat pe sol, cu genunchii flectaţi ; gitul este întins în ax, bărbia în unghi drept cu gitul ; se caută aplatizarea curburii cervicale, umerii mereu in contact cu solul ; se menţine această postură.

• Exerciţiul 2 — Din postura de la exerciţiul 1 se rotează la maximum posibil capul spre unul din umeri : se menţine această postură, apoi se rotează în sens invers ; tot timpul se caută întinderea gitului în ax, cu ştergerea lordozei cervicale.

• Exerciţiul 3 — Decubit ventral, cu braţele pe lingă corp, faţa ,,privind“ in jos : se ridică apoi capul cu ciţiva centimetri de la sol şi se execută întinderea axială a gitului ; se rotează capul din această poziţie spre unul din umeri, continuindu-se întinderea axială ; se lasă capul în jos, să atingă solul cu bărbia ; se revine ia poziţia iniţială (cu faţa în jos) cu relaxare

• Exerciţiul 4 — Din şezînd, cu genunchii flectaţi, miinile prind genunchii ,se relaxează trunchiul şi gitul, care iau forma literei ,,C” ; capul flectat în piept, cu fruntea spre genunchi ; apoi se redresează întreaga coloană ; se execută întinderea axială a gitului (bărbia orizontală)

• Exerciţiul 5 — Şezînd cu picioarele încrucişate (poziţia ..mahomedană") cu mlinile între coapse, coloana dorsală şi lombară se menţin drepte :

• Se flectează capul (bărbia în piept), apoi se revine la poziţia verticală cu întindere axială

• Flectarea capului înainte, apoi flexie-extensie pe planul de 45° după fiecare mişcare se trece prin poziţia verticală, cu întindere în ax

• Exerciţiul 6 — Poziţia „mahomedană", cu miinile la ceafă : se apleacă puternic capul; apoi în poziţia de verticalitate, cu întindere în ax (coatele trase mult în spate) ; în poziţia de verticalitate capul se împinge şi posterior, dar miinile contrează.

• Exerciţiul 7 — în ortostatism, cu miinile împreunate pe creştetul capului, toracele şi lomba drepte : se realizează întinderea in ax contra uşoarei presiuni date de mîini; se merge prin cameră în această poziţie ; coatele sint trase în spate, dar fără să determine creşterea lordozei.

Alinierea coloanei toracice şi a centurii scapulare

1. Exerciţii pentru musculatura de tonifiat (trapezul superior şi mijlociu, romboizii, infraspinosul, micul rotund)

•Exerciţiul 1 — Decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, braţele pe lîngă corp în rotaţie medială (pronaţie) : se aplatizează lordoza cervicală şi lombară, se rotează lateral {supinaţie) membrele superioare, se adduc scapulele ; se menţine această poziţie, apoi se revine cu relaxare ; se strîng apoi pumnii, se flectează coatele, care se lipesc strîns de trunchi, se adduc scapulele se menţine această poziţie.

•Exerciţiul 2 — Decubit ventral, cu braţele pe lîngă corp : adducţie puternicăa scapulelor, cu tracţionarea lor caudal ; se menţine poziţia, apoi se revine cu relaxare.

•Exerciţiul 3 — Idem dar mainile se prind la nivelul feselor : adducţieputernică a scapulelor ; menţinerea poziţiei, apoi revenire cu relaxare.

• Exerciţiul 4 — Idem, dar cu fruntea pe sol, miinile cu palmele în jos in dreptul urechilor : se adduc scapulele, ridieîndu-se palmele de pe sol (coatele şi pumnii rămîn paralele cu solul) ; se menţine poziţia, apoi se revine cu relaxare.

• Exerciţiul 5 — Idem, dar cu membrele superioare întinse pe lîngă cap şi fruntea pe sol : se ridică braţele cit mai sus posibil, dar fruntea si pieptul rămin la sol ; dacă există tendinţa la hiperextensie lombară, se va pune o pernă sub spinele iliace antero-superioare.

• Exerciţiul 6 — Idem, ca la exerciţiul 4 : se ridică palmele şi antebraţele, apoi se întind pe lîngă cap in sus ; fruntea şi pieptul rămin la sol.

• Exerciţiul 7 — Şezînd în poziţie „mahomedană", cu braţele la nivelul umerilor, cotul flectat la 90° şi antebraţul orizontal, palmele faţă in fată : se rotează extern braţele, pînâ ce antebraţele ajung la verticală. Concomitent se adduc puternic scapulele şi in acest timp se lasă braţele incet in jos.

• Exerciţiul 8 — Şezand în poziţie, mahomedană", braţele atîrnă liber pe lingă corp : se fac rotaţii ale umărului dinainte-înapoi şi invers; se accentuează tracţiunile in jos şi spre spate : trunchiul rămîne mereu drept.

2. Exerciţii pentru musculatura de întins (marele dorsal, marele rotund, subscapularul, marele şi micul pectoral)

• Exerciţiul 1 — Decubit dorsal, cu genunchi flectaţi şi mîinile sub ceafă ; sub zona medie toracică se pune un prosop îndoit sau un puişor de pernă : se adduc scapulele, coatele presand pe sol.

• Exerciţiul 2 — Idem, dar cu braţele „în cruce" : se apasă cu coatele şi antebraţele in podea ; coloana rămîne în contact cu solul.

• Exerciţiul 3 — Idem, cu braţele tot ,,in cruce": se aduc genunchii la piept prin flexia maximă a şoldurilor.

• Exerciţiul 4 — Şezînd în poziţie ,,mahomedană", cu mainile prinzîndu-se un baston care se ridică deasupra capului :

a) se aduce apoi bastonul în spate pe scapule — capul şi trunchiul rămîn întinse axial

b) se Iasă bastonul in josul trunchiului (posterior), apoi se ridică din nou deasupra capului.

• Exerciţiul 5 — în ortostatism, cu braţele ridicate, coatele uşor flectate, antebraţele sprijinite pe cîte un perete : corpul este aplecat din glezne ; coloana, şoldurile, genunchii rămîn întinse ; călcîiele pe sol

• Exerciţiul 6 — Din atîrnat la spalier se flectează lent genunchii.

Alinierea coloanei lombare şi a pelvisului

1.Exerciţii pentru musculatura de tonifiat (flexorii trunchiului - musculatura abdominală şi oxtensorii şoldului - fesierul mare cu ischiogambierii)

•Exerciţiile cu flexia trunchiului sau membrului inferior din decubit dorsal antrenează puternic psoasiliacul, care va trage de coloana lombară şi joncţiunea lombosacrată. Se va evita acţiunea prea intensă a psoasiliacului prin scurtarea braţului pirghiei (se flectează genunchiul), iar fexia trunchiului se va face cu stabilizarea peivisului.

•O altă precauţie : se va evita producerea efectului Valsalva expirind zgomotos, şuierător. In orice exerciţii care antrenează abdomenul există tendinţa la efectul "Valsalva.

• Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi : se contractă puternic musculatura abdominală, fără vreo mişcare ; se menţine apoi se relaxează; se

contractă fesierii, fără vreo mişcare se menţine şi apoi se relaxează.• Exerciţiul 2 — Idem, cu braţele pe lingă corp : se contractă puternic musculatura abdominală (se ,,suge burta") şi fesierii mari, coloana lombară se

aplatizează spre sol, cu pelvisul uşor basculat în sus ; se menţine poziţia şi apoi se relaxează ; se repetă cu braţele în abducţie de 45°, apoi in abducţie de 90° şi cu braţele întinse pe lîngă cap.

• Exerciţiul 3 — Idem, cu braţele pe lîngă corp : se flectează capul în timp ce se aplatizează lomba, se contractă abdomenul şi pelvisul se basculează

posterior (se ridică sacrul) ; se repetă cu genunchii intinsi şi capul flectat ; se repetă cu braţele ridicate pe lingă cap — totul se execută cu flexia permanentă a capului.

• Exerciţiul 4 — în decubit ventral, cu braţele pe lîngă corp : se contractă fesierii mari; se menţine poziţia şi apoi se relaxează ; se contractă abdominalii,

apoi se relaxează ; se combină apoi concomitent contracţia fesierilor cu cea a abdominalilor şi bascularea posterioară a peivisului (se şterge lordoza lombară) — totul se repetă schimbînd poziţia braţelor, care se ridică pe lîngă cap, cu palmele pe podea şi coatele uşor flectate.

Atenţie ! Se va evita contracţia flexorilor şoldului.

• Exerciţiul 5 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi braţele pe lingă corp, usor abduse : se trag genunchii la piept (bazinul basculează posterior) se

menţine poziţia, urmată de relaxare ; idem, dar schimband poziţia braţelor — pe lîngă cap, cu coatele uşor flectate.

• Exerciţiul 6 — Idem : se basculează posterior bazinul, în timp ce genunchii se extind, călcîiele alunecind pe sol; se revine apoi în acelaşi fel, cu genunchii

flectaţi ; se reia tot exerciţiul, dar cu braţele ridicate pe lingă cap.• Exerciţiul 7 — în decubit dorsal : se flectează la 90° coapsele, iar genunchii vor fi complet flectaţi ; braţele abduse la 45° sau ridicate peste cap,

prinzînd picioarele unui scaun sau ale unei mese, pentru stabilitate (dacă se lucrează pe masă, se prinde marginea acesteia) : lomba aplatizată, pelvisul basculat posterior ; se face un mic cerc cu genunchii în ambele direcţii - treptat cercul se va mări.

• Exerciţiul 8 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi, braţele la 45: sau ridicate, mainile prinzind marginea mesei : se trag genunchii spre piept : de aici

se extind — tălpile spre zenit; se readuc genunchii la piept, apoi se reaşază în poziţia iniţială ; lomba va rămane tot timpul in contact cu masa

• Exerciţiul 9 — Idem : se execută „bicicleta", cu genunchii cit mai sus şi cu mişcări cit mai ample.

• Exerciţiul 10 — Poziţia „în 4 labe", cu spatele drept: se ‘’suge burta” capul se flectează, coloana se cifozează.

• Exerciţiul 11 — In decubit ventral, cu braţele întinse pe lingă cap basculează posterior pelvisul, cu aplatizare lombară ; concomitent se

ridica braţele de la sol ; se menţine poziţia, apoi se relaxează.• Exerciţiul 12 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi braţele pe, langă corp : se ridică apoi capul, trunchiul, pină cînd mîinile ajung la

genunchi ; lomba rămîne în contact cu solul; se repetă cu antebraţele încrucişate pe piept.

• Exerciţiul 13 — în ortostatism, lingă un zid, cu călciiele la 12—15 cm de acel zid : se apleacă corpul îndărăt, pină cînd ceafa şi spatele se

sprijină de zid ; lomba aplatizată ; se flectează genunchii, aiunecind in jos cu corpul pe zid, apoi se extind şi trunchiul urcă mereu, în contact cu zidul; se înclină corpul înainte „pe glezne", pînă se ajunge la verticală şi menţinînd poziţia dreaptă de pe zid, se merge prin cameră — exerciţiul se repetă la fel, cu mîinile la ceafă şi coatele trase înapoi

2. Exerciţii simetrice pentru muşchii de întins (extensorii

lombari, erectorii coloanei şi pătratul lombar) şi pentru muşchii de întărit (abdominalii)

•Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu gitul extins în ax : genunchii la piept traşi de maini, pelvisul rotat posterior, lomba atinge podeaua; se menţine poziţia, apoi se dă drumul mîinilor, încercînd să se menţină postura cu genunchii la piept prin contracţie musculară.•Exerciţiul 2 — Şezind in poziţie „mahomedană", cu mîinile după ceafă : se apleacă puternic trunchiul între coapse, cu contracţia abdominalilor, se menţine poziţia, apoi se relaxează.•Exerciţiul 3 — Poziţia în genunchi, cu şezutul pe taloane : se apleacă trunchiul, cu braţele întinse inainte, pină ce fruntea atinge podeaua şi pieptul genunchii ; se contractă puternic abdominalii ; se menţine poziţia, apoi se relaxează •Exerciţiul 4 — Şezind pe scaun, cu coapsele abduse : se apleacă trunchiul intre coapse, contractand puternic abdominalii.

3. Exerciţii asimetrice pentru muşchii de întins (extensorii lombari) şi pentru muşchii de întărit (abdominalii)•Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii extinşi, braţele pe lingă corp, pelvisul basculat posterior : se duce o mînă spre genunchiul opus, bazinul râmînind pe sol ; se repetă pe partea opusă.•Exerciţiul 2 — Idem, dar cu braţele întinse pe lingă cap :se începe rostogolirea eu braţul şi umărul, apoi cu toracele, menţinind pelvisul pe loc un moment ; de-abia apoi rostogolirea este terminată •Exerciţiul 3— în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi pelvisul basculat posterior, cu braţele abduse, coatele flectate şi antebraţele orientate deasupra umerilor : se ridică coapsele la verticală, se lasă genunchii (ambii) pe o parte spre sol — umerii tot timpul pe podea ; se readuc la verticală genunchii, apoi se apleacă spre partea opusă.•Exerciţiul 4— In decubit dorsal, cu pelvisul basculat posterior, braţele abduse şi antebraţele pe lingă cap : se ridică la verticală un membrul inferior, apoi se atinge cu piciorul solul de partea opusă corpului, umerii mereu pe sol, iar lomba tot timpul în contact cu podeaua.•Exerciţiul 5 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi şi mîinile după ceafă se flectează un şold concomitent cu trunchiul, care se rotează în aşa fel, încît genunchiul să vină in intampinarea cotului opus.

4. Exerciţii pentru întinderea flexorilor soldului (psoasiliacul) :

•Exerciţiul 1 — în decubit dorsal, cu genunchii flectaţi se prinde cu mîinile un genunchi şi se trage puternic spre piept, în timp ce membrul opus este întins - coloana rămîne perfect dreaptă pe podea.

•Exerciţiul 2 — într-un genunchi, cu şoldul şi genunchiul la 90° : se apleacă trunchiul, crescand flexia şoldului şi genunchiului şi întinzînd în acelaşi timp flexorii şoldului opus