Curs 3 Redactare LD

LUCRAREA DE DIPLOMĂ:

ORGANIZARE, ETAPE ÎN

ELABORARE, SUSŢINERE

I. ORGANIZARE

- stabilirea temei în funcţie de disciplina de interes şi/sau

coordonatorul ştiinţific

- stabilirea obiectivelor

- stabilirea planului: capitole cuprinse în partea generală (în

funcţie de temă), capitole cuprinse în partea personală

(exemplu: Obiectivul şi motivaţia studiului, Material şi

metodă, Rezultate, Discuţii, Concluzii, Bibliografie)

- partea personală – contribuţia efectivă

LUCRAREA DE DIPLOMĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE, SUSŢINERE

II. ETAPE URMATE ÎN ELABORARE

- documentarea

- cercetarea propriu-zisă (experimentală, specifică

disciplinelor preclinice/clinice) concretizată prin:

• alegerea materialului şi metodei de lucru

• derularea studiului - obţinerea rezultatelor

• centralizarea şi interpretarea rezultatelor

• discutarea şi evaluarea rezultatelor, în raport cu alte studii

similare

• formularea concluziilor

- redactarea – în conformitate cu regulile de realizare a unui

material scris

LUCRAREA DE DIPLOMĂ: ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE, SUSŢINERE

PARTEA GENERALĂ

- prezentarea informaţiilor existente în literatura de

specialitate în legătură cu subiectul abordat: stadiul actual

al cunoştinţelor în domeniu


ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE: REDACTARE, SUSŢINERE

PARTEA GENERALĂ

- organizare:

- aspectul general al subiectului –permite înţelegerea fondului;

conotaţii pedagogice

- aspectul particular al problemei care a fost abordat

- scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,

acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei

ipoteze

- toate afirmaţiile, chiar şi cele unanim admise, trebuie

dublate de referinţe bibliografice – pertinente, recente şi

accesibile, selectate în ordinea importanţei



PARTEA PERSONALĂ

MATERIAL ŞI METODĂ

- indică:

materialul studiat

elemente testate

criteriile de evaluare

- date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce

sau verifica

- de evitat:

• introducerea de comentarii personale

• introducerea de descrieri lungi şi obositoare

• introducerea unor rezultate


ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORARE : REDACTARE, SUSŢINERE

MATERIALUL

- populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare,

eşantionul, descriere

- bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu

retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau

nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor,

studiu pe serii scurte

- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei,

condiţii de creştere

- suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare –

mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe



ELEMENTE TESTATE – METODA

- acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de

administrare, orarul de administrare

- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere

- valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/

biologic

- modificarea constantelor într-un model experimental

- se specifică:

denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe

tipul, originea şi fabricantul pentru aparate


ORGANIZARE, ETAPE ÎN ELABORAR : REDACTARE, SUSŢINERE

CRITERIILE DE EVALUARE A ELEMENTELOR TESTATE

- utilizate pentru aprecierea rezultatelor

- exemple:

complicaţii

supravieţuire

variaţii ale parametrilor biologici

- se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste

statistice de analiză şi validare)

- se precizează referinţele bibliografice, în cazul preluării

parţiale/integrale a unei metode sau procedeu

- se respectă terminologia biomedicală internaţională

(pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice)



PARTEA PERSONALĂ

REZULTATE

- exprimă finalizarea scopului cercetării

- constituie baza pentru discuţii

- redactare obiectivă, impersonală, neutră

- concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text,

figuri, tabele)

- trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate

imediate, rezultate tardive)

- permite cititorului să-şi formuleze propriile concluzii,

înainte de a le confrunta cu cele ale autorului



PARTEA PERSONALĂ

REZULTATE

- prezentare completă:

• rezultate pozitive

• rezultate negative – informaţie posibil utilă într-o cercetare

diagnostică, prognostică, sau pentru a evita un tratament

ineficace

- de evitat:

•“pierderea” unui rezultat, în acest capitol, şi “regăsirea” sa în

capitolul Discuţii

• prezentarea rezultatelor marginale, care nu sunt legate de

scopul cercetării

• efectuarea de comentarii personale



PARTEA PERSONALĂ

DISCUŢII

- scop: interpretarea cercetării realizate

- comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole

care utilizează un stil impersonal

- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de

elaborare al lucrării



PARTEA PERSONALĂ

DISCUŢII

- obiective (ordine obligatorie):

• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin

prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop),

subliniază aportul adus de cercetare în progresul cunoştinţelor în

domeniu

• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi

obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării

rezultatelor

• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare

prin figuri şi tabele comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin

comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile

respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor

materialului şi metodei)



PARTEA PERSONALĂ

DISCUŢII

- uneori, poate exista o concluzie finală

- de evitat:

• depăşirea obiectivelor fixate

• discutarea subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe

pedagogice)

• citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate

• lipsa referinţelor bibliografice

• utilizarea unui stil literar (expresii emoţionale)

• lungimea excesivă



REFERINŢE BIBLIOGRAFICE

- scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

principiu fundamental într-un demers ştiinţific

- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii,

documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii

- excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de

cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele

reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru

toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă

- se citează numai documente publicate, citite şi alese

pentru valoarea lor

- citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori




- localizare în text:

• după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul

sau la sfârşitul unei fraze

• în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii

• în tabele, grafice, figuri

- alegerea referinţelor:

• autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le

consideră cele mai pertinente şi mai accesibile pentru cititor




- erori posibile:

• greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea

articolului

• greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

faptul enunţat şi articolul citat




- se evită a face referiri la:

• articole greu accesibile

• teze de doctorat

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în

periodice

• scrisori către redacţie

• articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)

- nu se fac referiri la:

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în

periodice

• articole trimise pentru publicare (submitted)

• comunicări orale




- sistemul de referinţe:

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver

c) sistemul alfabetic numeric




În text

- în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv

ambii autori, şi anul de publicaţie

- mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de

“et coll.” sau “et al”




În lista de referinţe

- clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a

numelui primului autor al articolului

- mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea

alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.

- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de

publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată

- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie –

se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în

această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)

- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”

- îngreunează citirea textului

- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă



b) sistemul numeric secvenţial

În text

- referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea

apariţiei, în paranteze

- dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează

numărul atribuit prima dată

- într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine

crescătoare şi separate prin virgule



b) sistemul numeric secvenţial


- clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător

în text, fără criteriu alfabetic

- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori

- dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă

trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare,

existând riscul de eroare



c)sistemul alfabetic numeric

În text

- referinţele sunt citate printr-un număr de ordine, indicat în

paranteze, care are corespondent în lista de referinţe

(ordonată alfabetic, şi nu în ordinea citării)


- clasificarea se face alfabetic, de la prima literă a numelui

primului autor

- fiecare referire din lista rezultată primeşte un numărul de

ordine în secvenţa naturală, număr care se citează în text

- obligatoriu, se respectă indicaţiile de redactare ale revistei



MODALITĂŢI DE ILUSTRARE

FIGURI ŞI TABELE

- specifice pentru capitolul Rezultate

- maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o

formă sintetică şi clară

- uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de

a redacta textul

- autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de

subsol

- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de

citit

- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii



MODALITĂŢI DE ILUSTRARE

FIGURI ŞI TABELE

- tabelul: informaţii numerice

- figura: informaţii grafice – desene, curbe, diagrame,

fotografii

- reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia

titularului (drept de autor, copyright)

- de evitat: exprimarea sub formă de tabel a unor informaţii

care pot fi enunţate clar în text



FIGURILE

- numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde

ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o

referire

- legendă subiacentă, conţinând toate elementele

necesare înţelegerii figurii: explicaţia simbolurilor,

abrevieri, scală



TABELELE

- titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului

- număr coloane > dublu număr rânduri – inversare

- semnificaţii uzuale:

• capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate

(unităţi de măsură)

• capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative

(unităţi de măsură)



ILUSTRAŢIILE

- prezentate sub formă de fotografii sau imagini digitizate,

alb-negru/color

- exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG

- suplimentar, legenda ilustraţiilor conţine informaţii

specifice despre scala de referinţă, ordinul de mărire,

coloraţiile histologice

- pentru ilustraţiile ce conţin chipuri umane se recomandă

acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului



TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE

- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) –

recomandată pentru prezentarea procentajelor (< 7

sectoare)

- diagrame cu coloane verticale sau orizontale

(histograme) – recomandate pentru compararea statică a

diferitelor cifre, poate indica deviaţia standard (< 7 zone)

- traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila

independentă) este variabila de control sau explicativă, y

(ordonata – variabila dependentă) este variabila de

măsurat sau explicată; graficul reprezintă în manieră

dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x



SUA

Distribuţia infecţiilor Hib

Finlanda

Meningite

Pneumonii

Epiglotite

Altele

Marea Britanie

60% 56% 46%

Peltola et al. Ped Infect Dis J, 1998; 17 (9): S126-32

Granoff DM, Basden M. J Infect Dis. 1980;141:40-46.

Cazuri Hib înainte de vaccinare în Europa / SUA

Meningitele bacteriene în Europa de Est şi Rusia

Etiologia meningitelor bacteriene la copiii < 5 ani

0%

25%

50%

75%

100%

Moscow St Petersburg Russia (all) Slovakia

Hib S. pneumo N. meningitis

Novakova, Eur J Clin Micro Inf Dis, 1999 18: 409-413 Diomina, Eur J Ped, 1999; 158: 85

(In

cid

en

ţa p

er

100 0

00)

(vârs

ta in

lu

ni)

(localizare geografică)

Clements DA. Pharmacoeconomics, 1994;6(5):442-452.

Total boli Hib Epiglotite Vârstă medie

Incidenţa pe vârstă şi localizare geografică

0,1

1

10

100

1000

Eskimos Navajos

Gambia Denver

Rochester

(NY) Australia Finland

Sweden

0

5

10

15

20

25

30

TIPURI DE REPREZENTĂRI GRAFICE

- reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de

points”) – recomandate pentru concretizarea datelor

individuale (distribuţia lor) sau pentru concretizarea

existenţei/absenţei unei corelaţii între variabila x şi y;

punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi uşor

identificate; se pot adăuga: coeficientul de corelaţie “r”,

gradul de libertate, curba de regresie, semnificaţia

statistică “P”



III. SUSŢINERE

- pregătirea materialului pentru susţinere şi susţinerea

propriu-zisă se realizează în conformitate cu cele enunţate

pentru expunerea orală a unei lucrări, timpul acordat fiind

de 10-15 minute

- evaluarea de către comisia examinatoare urmăreşte

următoarele elemente:

• semnificaţia şi actualitatea subiectului ales

• seriozitatea documentării ştiinţifice, reflectată prin referinţele

bibliografice şi modul de citare a acestora

• dezvoltarea argumentaţiei logice pentru derularea cercetării

• pertinenţa concluziilor

• calitatea iconografiei

• calitatea expunerii orale şi modul de susţinere, în discuţiile

ulterioare, a punctelor de vedere ilustrate de lucrare

(“presentation and defense of a thesis”)



BIBLIOGRAFIE

Andronescu Ş., Tehnica scrierii academice, Editura Fundaţiei România de

mâine, Bucureşti, 1997.

Dudley H., The presentation of original work in medicine and biology,

Churchill-Livingstone, Edinburgh, 1977.

Huguier M., Maisonneuve H., Benhamou C. L., De Calan L., Grenier B., Franco

D., Galmiche J. P., Lorette G., La redaction medicale, Doin Editeurs, Paris,

1990.

Landrivon G., Delahaye F. (eds), Cercetarea clinică. De la idee la publicare, ed.

Dan, 2001.

Phillips E. M., Pugh D. D., How to get a PhD, 2nd edition, Open University

Press, Buckingham Philadelphia, 1994.

Curs 3 Redactare LD

Documents

Transcript of Curs 3 Redactare LD