CURS 10

Eficienţa financiară a operaţiunilor de împrumut şi finanţărilor alternative.

2

Eficienta financiara a operatiunilor de împrumut

� Activitatea de credit reprezintă o iniţiativa privata, al cărei scop esteatragerea şi acumularea mijloacelor temporar disponibile, apoirepartizarea acestora între anumite verigi economice în condiţii de plată, exigibilitate şi rambursabilitate.

� Operaţiunile de credit intră în atribuţiile celor mai diverse instituţiibancare şi parabancare. De aceea sistemul de organizare a deserviriifinanciare şi de credit joacă un rol important în dezvoltarea businessuluisubiecţilor economici şi al populaţiei, precum şi în soluţionareaproblemelor sectorului cheltuieli a bugetului de Stat.

� De eficacitatea şi funcţionarea neîntreruptă a mecanismului financiar şide credit, de accesul liber la resursele băneşti, de siguranţa şi gradul de garanţie a îndeplinirii obligaţiilor de către debitori şi creditori depinde înmare măsură nu numai obţinerea la timp şi în cantităţi suficiente a mijloacelor necesare de către anumite organizaţii administrativ-teritoriale şi alte structuri, ci şi ritmurile dezvoltării economiei naţionale.

3

� Pentru majoritatea ţărilor puternic industrializate din Europade Vest, S.U.A., Japonia, în condiţiile actuale, suntcaracteristice sistemele de credit cu trei sau patru niveluri.

� De regulă, în primele niveluri intră diverse tipuri de bănci, iarîn ultimele – instituţiile specializate financiare şi de credit nebancare. Gradul de dezvoltare a structurilor enumerate, care alcătuiesc, în ansamblul lor, conceptul de „sistem de credit”, îndiferite ţări, este diferit.

� După numărul de verigi ale sistemului de credit şi gradul de dezvoltare a acestora, pot fi definite particularităţile sistemelorde credit din diverse ţări.

4

� Conform specializării funcţionale şi volumului serviciilor financiare de credit, prestate către anumite unităţi economice, nucleul sistemului de credit îl alcătuieşte sistemul bancar, căruia îi revine cea mai mare pondere a sarcinii de deservire financiară şi de credit a ciclului economic.

� Unicul organ coordonator al activităţii instrumentelor de credit este Banca Centrală (de emisiune), care îndeplineşte funcţiile de gestiune a proceselor de organizare a deservirii financiare şi de credit-decontare a economiei.

� Banca Centrală, însă, nu-şi exercită direct influenţa şi nu-şi îndeplineşte funcţiile de reglementare, verificare şi supraveghere decît privind instituţiile bancare, precum şi alte instituţii specializate în operaţii pur bancare, care deţin licenţa sa.

� Asupra celorlalte verigi ale sistemului de credit, Banca Centrală şi instituţiile sale nu-şi pot exercita influenţă directă decît în anumite situaţii, iar în majoritatea cazurilor – doar o influenţă intermediată, ce se manifestă prin interconexiunea operaţiunilor financiare şi de credit şi prin raporturile reciproce dintre diverse sectoare ale pieţei serviciilor financiare şi de credit.

5

� Sfera de activitate a băncilor include comerţul (tranzacţiile) cu bani şiprestarea de servicii, legate de acest gen de activitate, persoanelor juridice şifizice (intermedierea plăţilor, servirea de casă, gestionarea depozitelor şi altorbunuri ale clienţilor).

� Concentrînd cea mai mare parte a capitalului de împrumut, băncile

comerciale se ocupă, practic, cu toate tipurile de operaţiuni financiare, de credit şi decontare, legate de deservirea ciclului economic al clientelei lor.

� Principalele funcţii tradiţionale ale băncii comerciale sunt:

� acumularea mijloacelor, economiilor şi sumelor băneşti temporardisponibile;

� asigurarea funcţionării mecanismului de decontare şi plăţi, organizareadecontărilor în domeniul economiei naţionale, sistematizarea operaţiunilorde efectuare a plăţilor;

� creditarea anumitor unităţi economice, persoane juridice şi fizice, prestarea serviciilor financiare şi de credit pentru ciclul economic intern şiextern;

� scontarea cambiilor şi evidenţa operaţiunilor cu aceste titluri. 6

� Imprumuturile sau creditele se regasesc in cadrul unei firme in cadrul capitalurilor imprumutate si cuprind totalitatea surselorfinanciare utilizate de firma, care nu apartin acesteia si apartintertilor (banci, creditori, furnizori, etc.).

� Eficienta financiara a imprumuturilor realizate de catre o firma presupune identificarea acelor surse financiare care sa permitafirmei sa obtina o structura optime a capitalurilor care sa ducala:

� minimizarea costurilor capitalurilor atrase;

� minimizarea riscurilor aferente utilizarii acestora.

7

� Costul unei surse de finanţare şi deci a împrumutului se poatedefini drept rată de actualizare, ce se determină prin egalitateadintre sumele primite cu titlu de împrumut, pe de o parte, şivărsămintele în contul rambursărilor periodice a plăţiiremuneraţiei şi altor cheltuieli financiare aferente capitaluluiîmprumutat, pe de altă parte.

Costul împrumutului poate fi analizat:

� costul împrumutului obligatar (al emisiei de obligaţiuni)

� costul creditului pe termen mijlociu

� costul leasing-ului

� costul creditului – bail pentru utilizator

8

Costul împrumutului obligatar

� Pentru un credit clasic, fără diverse comisioane, fără primă de emisiune sau de rambursare, costul este egal cu dobândanominală.

� Pentru împrumutul obligatar, în volumul costurilor figurează, alături de dobânda stabilită la nivelul ratei dobânzii de pe piaţafinanciară şi de numărul de ani pentru care se emit obligaţiunile, şi alte cheltuieli: de emisiune, de publicitate, comisioane bancare, prime de emisiune, prime de rambursareetc.

� Toate aceste cheltuieli se stabilesc de la început în cotăprocentuală, urmând să se deducă din suma totală a împrumutului.

9

� Rata dobânzii nominale este cea care permite calcularea remuneraţieicuponului) pe baza valorii nominale a obligaţiunii şi se stabileşte înmomentul emisiunii împrumutului.

� Rata dobânzii poate sa fie fixă, când cuponul rămâne nemodificat ca volumpe toată durata împrumutului, şi variabilă, când valoarea cupoanelor se modifică în funcţie de diverşi factori, în primul rând, de oscilaţia dobânziipe piaţa financiară.

� Rata dobânzii nominale nu trebuie confundată cu rata de actualizare a investirii în obligaţiuni, care ţine cont atât de rata dobânzii nominale, cat şide primele de emisiune, primele de rambursare, comisioane şi diverse cheltuieli de emisiune.

� Rata pentru cumpărătorul obligaţiunii este randamentul anual al unuiîmprumut, care se determină actualizând suma fluxurilor pozitive primite întimpul duratei de viaţă a împrumutului (cupoane, valoarea de rambursare), în timp ce pentru emitentul obligaţiunilor, rata de actualizare reprezintăcostul brut al împrumutului.

10

� Rata de actualizare (costul actuarial) al împrumutului obligatarreprezintă rata efectivă plătită de debitor şi încasată de creditori, determinată nu numai de rata nominală a dobânzii, dar şi de alţifactori: emisiunea la scont, emisiune la prima şi preţul de rambursare.

� Rata de actualizare brută, fără incidenţă fiscală, este rata care egalizează preţul de emisiune cu valoarea actualizată a fluxurilorviitoare pozitive generate de obligaţiune (cupoane, preţ de emisiune, preţ de rambursare).

� Cumpărătorul de obligaţiuni varsă un preţ şi în fiecare an primeşte un cupon, iar la scadenţă – şi valoarea obligaţiunii la preţul de rambursare.

11

Costul creditului bancar pe termen mijlociu

� Costul creditului bancar pe termen mijlociu (3-7 ani) urmeazăfrecvent evoluţia ratei de bază a dobânzii bancare, utilizată şi la calcularea costurilor creditelor pe termen scurt, în timp cecreditele pe termen lung urmează evoluţia costului obligaţiunilorpe piaţa financiară.

� Creditele bancare nu presupun cheltuieli suplimentare ca şi încazul împrumuturilor obligatare, costul de actualizare al acestorase apropie foarte mult de rata nominală a dobânzii, uneoriidentificându-se cu aceasta.

� Mărimea costului creditului bancar, respectiv suma dobânzii, depinde de trei factori: � volumul creditului, � rata dobânzii şi� timpul de creditare.

12

� Dacă un credit bancar, acordat pe mai mulţi ani, se rambursează şi se plătesc dobânzile abia la scadenţa finală sause acordă o perioadă de graţie, apare posibilitatea capitalizăriidobânzilor astfel, că pentru perioadele N+l → N+n volumuldobânzii se calculează atât asupra creditului iniţial, cât şiasupra volumului dobânzilor calculate, dar neplătite.

� Dobânda compusă intervine atunci, când la sfârşitul fiecăreiperioade de plasament dobânzile se adaugă la capital, generândele însele dobânzi în condiţiile contractului iniţial.

13

Costul leasing-ului

Determinarea costului operaţiunii de leasing prezintă oarecare dificultateîntrucât este un mod de finanţare particular, care grupează fluxuri de lichidităţi variate de la o operaţiune la alta (existenţa sau nu a opţiunii de cumpărare, servicii diverse oferite utilizatorului de către societatea de leasing etc.). Deciziile de investire şi de finanţare sunt separate pentrusocietatea de leasing, faţă de utilizator, prin urmare şi costul operaţiunilortrebuie calculat separat.

� Costul operaţiunii pentru societatea de leasing:

În mod normal, societăţile de leasing execută concomitent şi operaţiuni de credit propriu-zis şi urmăresc ca riscul să fie acelaşi, întrucât plasamentelelor au o rentabilitate economică cel puţin egală cu costul capitalului – la care trebuie avută în vedere şi influenţa fiscală.

Ca urmarea riscului economic egal, presupus între operaţiile de creditare şi de leasing, costul împrumutului pentru societatea de leasing este identic cu costul minim al leasing-ului pentru utilizator.

14

Costul creditului – bail* pentru utilizator

� La nivelul utilizatorului costul creditului – bail trebuie analizat comparativ cu costul pe care l-ar avea un credit bancar de egală valoare, neomiţând nişteavantaje necuantificabile generate de creditul - bail, cum ar fi nemodificareastructurii financiare.

� În mod concret, la aprecierea costului, utilizatorul trebuie să aibă în vedereelemente diverse:

- nu este obligat să deburseze împrumutul; - varsă periodic redevenţe, influenţate pozitiv de facilităţile fiscale de stat; - renunţă la economii de impozit asupra amortizării, bunul nefiind în proprietate,

nu se amortizează de utilizator; - renunţă la economii de impozit asupra cheltuielilor financiare fixe, pe care le-ar

fi avut, dacă se împrumuta la o bancă.

În aceste condiţii valoarea actualizată netă se calculează între fluxul pozitiv iniţial(contravaloarea bunului în folosinţă) şi fluxurile negative viitoare actualizate(redevenţele de plată).

*“cesiunea-bail” sau “leas-back” este o formă specifică a leasing-ului mobiliar şi reprezintă o tehnică prin care creditorul (societatea de leasing) transferă debitorului proprietatea unuibun, în scopul răscumpărării progresive ulterioare. Este un mijloc prin care utilizatorul îşiprocură un credit garantat printr-un imobil asupra căruia la origine este proprietar.

15

Finanţările alternative

Datorita situatiei existente la nivel global, finantarile acordate de banci sau de institutii financiare nebancare au devenit din ce in ce mai greu de obtinut.

In acest context este necesar uneori sa se apeleze la finantarile

alternative care pot fi:

� Cesiunea de creante/ transfer portofoliu de creante

� Imprumuturile intra-grup

� Cash pooling/Managementul lichiditatilor

� Barter

� Vanzare urmata de leasing

C1Slide 15

C1 Carmen-Elena, 25/11/2012

16

� Daca o firma se afla in situatia de a detine active imobilizate sub forma de creante, pe termen lung, recuperabile greu sau cu costuri ridicate, o alternativa poate fi aceea a vanzarii portofoliilor de creante.

� Beneficiul imediat al cesiunii il reprezinta transformarea acestor active in lichiditati.

� Cine poate achizitiona aceste creante?

Banca Nationala a Romaniei si-a exprimat punctul de vedere in sensul ca achizitionarea de portofolii de creante rezultand din activitatea de creditare se califica drept activitate de creditare cu titlu profesional si in consecinta poate fi desfasurata doar de catre institutii financiare nebancare, cu exceptia cazului in care creantele respective rezulta din credite clasificate in categoria pierdere.

Achizitionarea creantelor care rezulta din contracte comerciale daca nu presupune o activitate de finantare, nu intra sub incidenta cadrului legislativ administrat de BNR (Ordonanta Guvernului 28/2006 si Legea nr. 266/2006).

Cesiunea de creante/ transfer portofoliu de creante

17

Imprumuturile intra-grup

In cazul in care exista lichiditati disponibile in cadrul grupului, o solutie simpla si des folosita de finantare o reprezinta imprumuturile intra-grup.

Odata cu aparitia Ordonantei Guvernului 28/2006, activitatile de creditare intre societatile din cadrul unui grup au devenit mai rare, datorita faptului ca ordonanta amintita restrictiona activitatea de creditare cu titlu profesional la institutii de credit si institutii financiare nebancare, nu includea criteriile pe baza carora o activitate de creditare este considerata a fi desfasurata cu titlu profesional si nu includea nici un fel de exceptie privind imprumuturile intra-grup.

Pentru incheierea unor astfel de imprumuturi, este necesar ca aceste societati sa fie inregistrate si autorizate, prin adaugarea la obiectul de activitate, a codului CAEN corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare.

18

� Din punct de vedere fiscal, veniturile realizate de imprumutator din aceasta operatiune sunt venituri impozabile, insa trebuie avute in vedere restrictiile legale privind deductibilitatea dobanzii si, eventual, a diferentelor de curs valutar la nivelul celui ce beneficiaza de imprumut.

� Legea distinge doua limitari (Ordonanta Guvernului 28/2006 si Legea nr. 266/2006) :

� pentru imprumuturile obtinute de la alte institutii decat cele bancare/de credit, deductibilitatea dobanzii este limitata la nivelul de referinta al BNR, pentru imprumuturile in lei, sau la 7%, pentru imprumuturile in valuta;

� pentru societatile comerciale, cu exceptia societatilor bancare si de credit, care au un grad de indatorare mai mare decat 3 sau mai mic decat zero (calculat pentru imprumuturile luate de la alte societati decat cele bancare/de credit si cu un termen mai mare de 1 an), cheltuielile cu dobanzile si pierderea neta din diferentele de curs valutar aferente acestor imprumuturi sunt nedeductibile, urmand a fi reportate si deduse la momentul in care gradul de indatorare va ajunge sub 3.

19

Cash poolingul, desi nu este reglementat ca atare, incepe sa fieimplementat si in Romania si reprezinta o modalitate de management al lichiditatilor existente la nivelul unui grup.

Cash poolingul presupune plasarea lichiditatilor existente de catre un intermediar (ce poate fi o banca sau o societate din acelasi grup) catre societatile din grup ce inregistreaza un necesar de lichiditati.

Similar cu cazul imprumuturilor intra grup, si in acest caz estenecesara inregistrarea si autorizarea in obiectul de activitate a codului CAEN 6492, corespunzator desfasurarii activitatilor de creditare, precum si limitarile prevazute de Legea 31/1990 privind societatile comerciale, in materie de acordare de credite intre societati afiliate.

Cash pooling/Managementul lichiditatilor

20

� Barterul este un contract de schimb comercial, nepresupunand deci doua operatiuni de vanzare distincte sau o contraprestatie financiara/transfer de lichiditati, reprezentand in acelasi timp si o alternativa ce trebuie luata in calcul in cazul in care o societate si/sau partenerii acesteia nu au resurse financiare.

� In cazul unui dezvoltator imobiliari atunci cand apeleaza la aceasta alternativa, trebuie analizate atent contractele de finantare a dezvoltarii proiectelor imobiliare incheiate de acestia cu bancile, intrucat exista posibilitatea ca acele contracte sa contina clauze de limitare a modalitatii dezvoltatorului de a dispune de proiectul respectiv. In acest caz, este recomandabilanegocierea cu banca a acestei posibilitati inca de la inceput, pentru a evita o eventuala situatie de incalcare a contractului de credit prin utilizarea acestei metode alternative.

� Din punct de vedere fiscal, operatiunea de barter este vazuta insa ca fiind compusa din doua tranzactii distincte, cum ar fi o vanzare si o cumparare, tratamentul fiscal fiind cel aferent unor astfel de tranzactii, analizate distinct.

Barterul

21

� Aceasta modalitate de finantare, consacrata in mod expres de Ordonanta 51/1997 privind operatiunile de leasing si societatilede leasing, este potrivita pentru situatia in care dispuneti de active imobilizate de valoare mare, si consta in vanzarea acestora si, ulterior, inchirierea acestora de la noul proprietar.

� La efectuarea unei astfel de operatiuni insa, trebuie avut in vedere faptul ca, daca este incheiata cu o societate romaneasca,aceasta va trebui sa fie o institutie financiara nebancara, societate de leasing sau o banca.

� Avantajul acestui procedeu consta in faptul ca se transforma active imobilizate in active lichide, cu posibilitatea de a folosi in continuare activele respective.

Vanzare urmata de leasing

22

� Datorita faptului ca, din punct de vedere contabil, activele nu sunt scoase din gestiune, amortizarea lor contabila si fiscala continuand in aceleasi conditii, nu se va plati nici impozit pe castigul potential obtinut la vanzare.

� Dobanzile aferente ratelor de leasing vor fi deductibile la calculul profitului impozabil.

� Din punctul de vedere al TVA, insa, vanzarea si operatiunea de leasing sunt tratate ca operatiuni distincte.

23

Vă mulţumesc pentru atenţie!