Curs 1 - Introducere in tehnologia informatiei · • Programe de gestiune a bazelor de date ......

Informatică aplicată I

Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată - Iaşi

Introducere în

tehnologia informaţiei

Concepte generale

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Ce reprezintă “tehnologia informaţiei”?

Tehnologia informaţiei reprezintă normele şi procedeele de colectare, memorare, transmitere şi prelucrare a datelor, în vederea obţinerii rezultatelor scontate, cu ajutorul calculatorului electronic.

Datele reprezintă elemente primare, provenind din surse diverse, fără o formă organizată care să permită luarea unor decizii.

Informaţiile reprezintă date cu caracter de noutate, îmbogăţind nivelul de cunoştinţe al celui care le primeşte.

Prelucrarea datelor reprezintă totalitatea transformărilor, ca formă şi conţinut, pe care le suferă acestea.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Sistemul informaţional

• Orice activitate, indiferent de domeniu, se desfăşoară pe baza unui flux informaţional.

• Sistemul informaţional reprezintă totalitatea fluxurilor informaţionale, având o anumită organizare şi care asigură legătura dintre conducere (sistemul decizional) şi execuţie (sistemul de execuţie).

• În cazul utilizării, în mod special, a echipamentelor electronice, sistemul informaţional se numeşte sistem informatic.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Calculatorul electronic

• Calculatorul electronic (sistemul de calcul) reprezintă elementul principal al sistemului informatic.

• Calculatorul electronic are două componente:– hardware: ansamblul elementelor fizice şi tehnice cu ajutorul

cărora datele pot fi culese, verificate, transmise, stocate şi prelucrate, suporturile de memorare a datelor, precum şi dispozitivele de redare a datelor;

– software: programele, procedurile şi rutinele care controlează funcţionarea corectă şi eficientă a dispozitivelor hardware.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Structura unui calculator personal

Unitate de intrare

Unitate de ieşire

Mediu extern

Mediu extern

Dis

po

ziti

ve p

erif

eric

e

Unitate I/E

Unitate de memorie

UCC

UAL

UC

Operanzi / Date

Rezultate

Instrucţiuni/ Date

Inst

rucţ

iuni

Adr

ese

Com

enzi

Comenzi / Stări

Com

enzi

/Stă

ri

Comenzi /Stări

Indicatori de condiţiiRezultate

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Unitatea centrală

- unitatea centrală de prelucrare (UCP)- unitatea de comandă şi control (UCC)

- unitatea aritmetico-logică (UAL)

- unitatea de memorie internă (UM)- memorie ROM

- memorie RAM

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Memoria internă (principală)

- zonă de stocare temporară a datelor în calculator

- memoria ROM (Read Only Memory):- nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului;

- nu poate fi scrisă de utilizator;

- este de capacitate redusă.

- memoria RAM (Random Access Memory):- este o memorie volatilă;

- poate fi citită şi modificată;

- reprezintă principala memorie de lucru a calculatorului.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Memoria externă (secundară)

Memoria externă (sau secundară) este utilizată pentru păstrarea unui volum mare de date.

Suporturi de memorie externă:

- discuri magnetice: floppy disk, hard disk, Jazzdisk, Zip disk

- banda magnetică

- discuri optice: CD-ROM, DVD-ROM

- memorii FLASH: SD, microSD, Memory Stick etc.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Reprezentarea datelor în memorie

Cea mai mică unitate de date ce poate fi reprezentată şi prelucrată de calculator se numeşte bit.

O succesiune de 8 biţi se numeşte octet (byte), fiind cea mai mică unitate de date care poate fi prelucrată şi adresată de către memoria sistemului de calcul.

1 1 0 0 1 1 0 0

TI©

Ed

uar

d L

un

că


• 1 byte = 8 biţi

• 1 cuvant de memorie = 2 byte (16 biţi)

• 1 cuvant dublu = 4 byte (32 biţi)

• 1 cuvânt cvadruplu = 8 byte (64 biţi)

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


Succesiunile de octeţi, pot fi exprimate prin următorii multipli:

• 1 kilobyte (kB) = 1024 byte (210 byte);

• 1megabyte (MB) = 1024 kbyte (210 kB);

• 1 gigabyte (GB) = 1024 Mbyte (210 MB);

• 1 terrabyte (TB) = 1024 Gbyte (210 GB);

• 1 petabyte (PB) = 1024 Tbyte (210 TB) ;

• 1 exabyte (EB) = 1024 Pbyte (210 PB).

1 kB nu

reprezintă

1000 byte

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Dispozitive periferice

- Dispozitive de intrare: servesc la introducerea datelor în calculator (tastatura, mouse-ul etc.)

- Dispozitive de ieşire: permit extragerea datelor din calculator (monitorul, imprimanta etc.)

- Dispozitive de intrare-ieşire: dispozitivele pentru accesarea mediilor de stocare (unitatea floppy, unitatea CD-ROM etc.), modemul, placa de reţea etc.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Dispozitive de intrare

Cele mai cunoscute dispozitive periferice de intrare sunt:

- tastatura (cuprinde 5 categorii de taste: alfanumerice, numerice, de deplasare a cursorului, funcţionale, speciale);

- mouse-ul (parte integrantă a interfeţei grafice, controlează mişcarea cursorului pe un ecran de afişare);

- bila rulantă (trackball);

- touchpad-ul;

- scanner-ul;

- joystick-ul;

- light pen-ul;

- microfonul;

- camera video;

- tableta grafică.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Dispozitive de ieşire

Cele mai cunoscute dispozitive periferice de ieşire sunt:- monitorul (VDU – Video Display Unit)

- cu tub catodic, CRT- cu cristale lichide, TFT-LCD, LED-LCD OLED- cu plasmă, PDP

- imprimanta (printer)- cu pini sau matriciale- cu jet de cerneală- laser

- trasatorul (plotter)- proiectorul video- boxele

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Principalele caracteristici ale unui monitor

- Mărimea (sau dimensiunea diagonalei), măsurată în ţoli

- Rezoluţia, măsurată în pixeli (puncte de imagine)

- Frecvenţa (măsurată în Hz), arată de câte ori pe secundă este generată o nouă imagine

- Aspectul ergonomic, se referă la radiaţia emisă de monitor

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Dispozitive de intrare - ieşire

Exemple:

- modemul, permite calculatorului să recepţioneze şi să transmită date prin intermediul liniilor telefonice;

- touch screen-ul, ecran de afişare, acoperit de o folie transparentă, punctarea elementelor de pe ecran făcându-se cu degetele.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Tipuri de calculatoare(după capacitatea de stocare, viteză de lucru, cost, aplicabilitate)

1. Microcalculatoare (calculatoare personale):- accesibile ca preţ;

- au dimensiuni reduse;

- pot lucra în reţea.

2. Minicalculatoare:- au funcţii specializate (aplicaţii multiutilizator, maşini cu control

numeric, automatizări industriale etc.);

- au dimensiuni medii;

- capacitate de prelucrare mai mare.

3. Calculatoare “mainframe”:- au viteze de lucru ridicate şi administrează volume mari de date;

- permit acces multiutilizator, folosindu-se în bănci, spitale etc.

4. Supercalculatoarele:- sunt cele mai puternice, complexe şi scumpe sisteme de calcul;

- pot executa peste 1 miliard de instrucţiuni pe secundă.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Top 10 Supercalculatoare

1 petaflop/s = 1 cvadrilion (o mie de trilioane) de operatii in virgula mobila pe secunda (Flop/s = FLoating point OPerations per Second)

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea calculatoarelor personale

1. Calculatoare tip “desktop”:tipul clasic, la care monitorul este aşezat pe carcasa unităţiicentrale

2. Calculatoare tip “tower”:monitorul este aşezat lângă carcasa unităţii centrale, mai îngustă şi mai înaltă

3. Laptop (notebook): 1,4 – 5,4 kg (0,9 – 1,4 kg),uşor de transportat

4. Palm PC (Palmtop, Handhold sau Organizer):funcţii de blocnotes, calculator de buzunar, calendar, agendă telefonică etc.

5. PDA (Personal Digital Assistant):combină funcţii de calcul cu cele de reţea

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Factori tehnici care pot influenţa performanţele unui calculator

1. Viteza (frecvenţa) de lucru a procesorului

2. Dimensiunea memoriei RAM

3. Capacitatea hard disk-ului

4. Dimensiunea memoriei cache (dispozitiv de stocare de mare viteză, care poate fi inclus în structura microprocesorului, în memoria principală sau poate fi independent).

5. Viteza de transmitere a datelor pe magistrale

Software

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Categorii de programe

Programe de sistem – coordonează modul în care lucrează componentele sistemului de calcul şi oferă asistenţă în funcţionarea programelor de aplicaţii.

Programe de aplicaţii – servesc la rezolvarea problemelor specifice unei anumite aplicaţii, prelucrând datele în conformitate cu cerinţele informaţionale necesare.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Sistemul de operare

- Interfaţa dintre elementele hardware şi utilizator

- Este organizat pe două nivele: fizic, care este apropiat de elementele hardware;

logic, care este apropiat de utilizator, interferând cu acesta printr-un sistem de comenzi, limbaje de programare sau diverse utilitare.

HardwareSistem de

operare

Program

aplicaţie 1

Program

aplicaţie “m”

Utilizator 1

Utilizator n

Utilizator 1

Utilizator n

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Principalele funcţii ale unui sistem de operare

• Gestiunea prelucrărilor: pregătirea şi lansarea în execuţie a programelor de aplicaţii

• Gestiunea resurselor: identificarea programelor ce se execută, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice

• Gestiunea fişierelor

• Funcţii disponibile utilizatorului pentru compresia datelor, sortare, catalogarea şi întreţinerea bibliotecilor etc.

• Coordonarea execuţiei simultane a mai multor programe etc.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Exemple de sistem de operare

• MS-DOS• Windows ’95, ’98, NT4, XP, Vista, Windows 7• Unix• BSD• Mac OS X• Plan 9• Linux & GNU• Google Chrome OS• Altele: OS/2, Mac OS, Haiku, RISC OS, MorphOS,

AmigaOS 4, OpenVMS, MINIX (pentru educaţie şi cercetare), Singularity (pentru cercetare) etc.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Clasificarea programelor de aplicaţii

• Programe de comunicaţii - Yahoo Messenger, OutlookExpress

• Programe de manipulare şi gestiune a fişierelor - Apple OS 9, Linux şi Windows Explorer

• Programe de navigare pe WEB - Netscape Navigator, InternetExplorer, Opera, Mozilla Firefox, Safari

• Programe de procesare de text - WordPro, StarOfficeDocument, Microsoft Word

• Programe de calcul tabelar - Microsoft Excel, Lotus 1-2-3, StarOffice Spreadsheet

• Programe de gestiune a bazelor de date - Filemaker Pro, Microsoft Access, Appleworks

• Alte programe specializate: Quark Express, Adobe Illustrator

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Etapele dezvoltării programelor de aplicaţii

1. Semnalarea necesităţii programului – studiu de fezabilitate

2. Proiectarea programului – dezvoltarea bazelor de date

3. Realizarea programului – etapa de programare4. Testarea programului5. Implementarea programului6. Verificarea programului 7. Întreţinerea programului: actualizare, modificare în

funcţie de schimbarea condiţiilor reale

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Interfaţa grafică cu utilizatorul

indicator sau punctator dispozitiv de punctare, un mouse sau un trackball,

care permite selectarea obiectelor de pe ecran pictograme (icons) desktop - zona de pe ecran unde se află

pictogramele ferestre (windows) - zone ale ecranului în care se

pot executa activităţi diterite meniuri (menus) - conţin comenzile care se pot

selecta, pentru a fi executate

Reţele informaţionale

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Ce este o reţea de calculatoare?

Reţea (network) – grup de două sau mai multe calculatoare interconectate.

Reţelele pot fi clasificate după:

- aria de întindere;

- arhitectură;

- topologie (aşezare geometrică).

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea reţelelor după aria de întindere

Local Area Network (LAN) - reţea locală, ale cărei calculatoarele sunt localizate foarte aproape unele de altele, în cadrul aceleiaşi firme sau clădiri.

Metropolitan Area Network (MAN) - reţea metropolitană, care se întinde pe teritoriul unui oraş sau al unui spaţiu aglomerat.

Wide Area Network (WAN) - reţea de largă acoperire, care permite comunicarea între calculatoare amplasate la distanţe foarte mari unele de altele.

Personal Area Network (PAN) - o reţea de foarte micăîntindere, de cel mult câţiva metri, constând din aparatele interconectabile din apropierea uneipersoane.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Clasificarea reţelelor după arhitectură

Reţele punct la punct (peer to peer): fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi responsabilităţi echivalente (fiecare calculator are acces la resursele, programele, bazele de date aflate pe celelalte calculatoare)

Reţele client-server: fiecare calculator din reţea (client) este conectat la un calculator central (server), de unde accesează aplicaţiile de care are nevoie şi le utilizează corespunzător

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Terminale inteligente şi neinteligente

- În cadrul unor reţele, pot exista staţii de lucru formate doar din monitor şi tastatură, fără HDD propriu, transmiţând toate datele către un server central. Ele se numesc terminale neinteligente.

- Spre deosebire de acestea, terminalele inteligentedeţin procesor propriu şi realizează o serie de operaţii cu resursele proprii.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Clasificarea reţelelor după topolgie

magistrala (bus) stea (star) inel (ring)

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Ce este Internetul?

- sistem cu dezvoltare foarte rapidă la nivel mondial, cuprinzând computere interconectate şi care facilitează numeroase servicii de transfer de date

- câteva servicii importante, oferite de Internet, sunt:- WWW (World Wide Web) – serviciu multimedia, care permite

lucrul cu documente formatate special, într-un limbaj numit HTML

- E-mail (poştă electronică)

- Chat (conversaţie pe Internet)

- Newsgroups (ştiri pe anumite teme)

- FTP (serviciu pentru transferarea fişierelor) etc.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Tipuri de conexiuni

- PSTN (Public Switched Telephone Network): transmite date în format analogic.

- ADSL (Asymetric Digital Subscriber Line): viteza de download (recepţie) a datelor este mai mare decât cea de upload (de transmitere a datelor).

- ISDN (Integrated Services Digital Network): standard mondial pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date. Elimină necesitatea unui modem.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Utilizarea liniei telefonice pentru conectarea la Internet

Elemente necesare:

- Modem (conectează calculatorul la linia telefonică)

- Linie telefonică

- Provider-ul de Internet (ISP – Internet Service Provider)

- Browser de web

- Program de poştă electronică

- Program de telecomunicaţii

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Ce este Intranetul şi Extranetul?

- Intranetul este o reţea de comunicare internă, privată a unei companii. Utilizează aceleaşi instrumente ca şi Internetul, în special browsere web.

- Extranetul este o reţea exterioară aferentă anumitor firme, utilizată, de obicei, cu scopul de a îmbunătăţi comunicarea între aceste organizaţii, fără a prejudicia securitatea electronică.

Utilizarea calculatorului în diferite domenii de

activitate

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Domenii de utilizare

- Administrativ: luarea deciziilor, colectarea taxelor, vot electronic etc.- Mediul de afaceri: MIS (Management InformationSystem), EIS (Executive Information System), procesare text, calcul tabelar, aplicaţii pentru salarii, programe de contabilitate, CAD (Computer AidedDesign) etc.- Aviaţie şi transporturi;- Bănci şi spitale;- Educaţie.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Utilizarea calculatorului în educaţie

CBT (Computer Based Training) –educaţia cu ajutorul calculatorului

Avantajele CBT:• Se învaţă într-un ritm propriu, autoimpus;• Materialul CBT poate fi accesat în orice

moment;• Poate fi făcută, pe Internet, de acasă sau la

serviciu;• Nu este necesară participarea la niciun curs.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Utilizarea calculatorului în educaţie

CBT (Computer Based Training) –educaţia cu ajutorul calculatorului

Dezavantajele CBT:• Nu există interacţiune cu alţi studenţi;

• Motivarea studenţilor se realizează mai greu;

• Comunicarea cu profesorul este mai dificilă.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Teleworking

Teleworking = modalitate de a desfăşura munca acasă, în afara mediului de lucru convenţional, şi de a comunica cu acesta prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau al calculatoarelor.

Avantaje:• Reducerea spaţiului de lucru pentru firme;

• Concentrarea pe sarcina primită;

• Program de lucru flexibil.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Teleworking

Teleworking = modalitate de a desfăşura munca acasă, în afara mediului de lucru convenţional, şi de a comunica cu acesta prin intermediul mijloacelor de telecomunicaţie sau al calculatoarelor.

Dezavantaje:• Relaţiile interumane se reduc;

• Lucrul în echipă este mai greu de realizat;

• Nu se creează o cultură de firmă.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Poşta electronică (E-mail)

E-mail = modalitate de comunicare şi transmitere a mesajelor, în format electronic, de la un calculator la altul, utilizând o reţea precum Internetul.

Avantaje:• Cost foarte mic;• Viteză foarte mare;• Accesibilitate sporită;• Utilizează liste de distribuire a mesajelor şi

diverse instrumente de gestiune a mesajelor etc.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Poşta electronică (E-mail)

E-mail = modalitate de comunicare şi transmitere a mesajelor, în format electronic, de la un calculator la altul, utilizând o reţea precum Internetul.

Dezavantaje:• Posibilitatea infectării cu viruşi de

calculator;• Producerea de erori şi neglijenţe în utilizare;• Se primesc multe mesaje nefolositoare

(Junk Mail);• Uneori, se poate ajunge la o saturare a

“căsuţei poştale”.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Comerţul electronic (E-commerce)

E-commerce = modalitate de cumpărare, vânzare şi schimb de produse, servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare.

Avantaje:• Se pot face plăţi online;• Este posibilă comanda de produse în orice

moment;• Permite căutarea oricăror produse, fără a

mai fi necesară deplasarea în diverse magazine;

• Produsele se pot primi acasă.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Comerţul electronic (E-commerce)

E-commerce = modalitate de cumpărare, vânzare şi schimb de produse, servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare.

Dezavantaje:• Sistemele de plată sunt nesigure;

• Calitatea produselor, cumpărate din magazinele virtuale, poate lăsa de dorit;

• Implică şi o desocializare a oamenilor.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Afaceri electronice (E-business)

E-business = nu se limitează la cumpărarea şi vânzarea de bunuri sau servicii, ci include şi colaborarea cu partenerii de afaceri sau conducerea unei organizaţii prin mijloace electronice.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Ergonomie

RSI = Repetitive Strain Injury

Utilizarea calculatorului necesită realizarea unor mişcări stereotipe (ale gâtului, coatelor), care pot conduce la anumite afeţiuni ale gâtului, umerilor, coloanei vertebrale etc.

Probleme de sănătate: afecţiuni ale ochilor şi slăbirea vederii;oboseală;afecţiuni de spate;dureri de umeri şi de cap.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Ergonomie

Ergonomie = totalitatea mijloacelor sau elementelor care conduc la realizarea unui mediu de lucru sănătos.

– Păstrarea unei distanţe optime faţă de monitor şi utilizarea ecranelor de protecţie;

– Amplasarea adecvată a tastaturii, mouse-ului şi monitorului;

– Tastatură al cărei design favorizează o poziţie corectă a mâinilor;

– Scaune reglabile şi adoptarea unei distanţe corecte a genunchilor faţă de birou;

– Luminozitate şi aerisire bună în încăpere;

– Pauze de 10 minute după fiecare 50 minute de lucru la calculator.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Ergonomie

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Politici de securitate

Securitate = siguranţa utilizatorului de calculator şi a datelor pe care le prelucrează.

Câteva modalităţi de prevenire a distrugerii hardware-ului şi coruperii fişierelor:

– Utilizarea unei surse neîntreruptibile de tensiune (UPS);

– Folosirea unor echipamente care pun în evidenţă supracreşterile de tensiune;

– Salvarea, în mod regulat, a fişierelor;

– Efectuarea, periodică, a unui back-up.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Politici de securitate

Securitate = siguranţa utilizatorului de calculator şi a datelor pe care le prelucrează.

Câteva modalităţi de protecţie a datelor:– Restricţionarea accesului fizic la calculator;

– Parolare adecvată;

– Drepturi particularizate pentru fiecare utilizator;

– Criptarea fişierelor;

– Utilizarea unor programe de tip antivirus şi firewall.

Copyright

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Copyright

Copyright = dreptul de autor (asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, precum şi asupra oricăror asemenea opere de creaţie intelectuală).

Data la care a fost

creat fişierul

Autor

TI

© E

du

ard

Lu

ncă

Tipuri de programe

Shareware = programe de calculator, care pot fi utilizate gratuit o anumită perioadă de timp, în scopul evaluării acestora, după care utilizatorul trebuie să cumpere dreptul de utilizare sau să renunţe la program.

Freeware = programe de calculator, care se distribuie gratuit, dar care nu pot fi vândute fără acordul autorului.

Licenţe = programe pentru care se plăteşte dreptul de folosire. Pot fi pentru un singur calculator sau colective.

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Legea nr. 8 / 1996(privind drepturile de autor şi drepturile conexe)

Cap. V, Art. 30

Durata protecţiei dreptului de autor

Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislaţiei civile, pe o perioadă de 50 de ani.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


Cap. IXProgramele pentru calculator

Art. 72. — (1) Prin prezenta lege, protecţia programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicaţie si sistemele de operare, exprimate in orice fel de limbaj, fie in cod-sursa sau cod-obiect, materialul de concepţie pregătitor, precum si manualele.(2) Ideile, procedeele, metodele de funcţionare, conceptele matematice si principiile care stau la baza oricărui element dintr-un program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfeţelor sale, nu sunt protejate.Art. 73. — Autorul unui program pentru calculator beneficiază in mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, in partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza si de a autoriza:a) reproducerea permanenta sau temporara a unui program, integral sau parţial, prin orice mijloc si sub orice forma, inclusiv in cazul in care reproducerea este determinata de încărcarea, afişarea, transmiterea sau stocarea programului pe calculator;b) traducerea, adaptarea, aranjarea si orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum si reproducerea rezultatului acestor operaţiuni, fara a prejudicia drepturile persoanei care transforma programul pentru calculator;c) difuzarea originalului sau a copiilor unui program pentru calculator sub orice forma, inclusiv prin închiriere.

TI©

Ed

uar

d L

un

că


Cap. IXProgramele pentru calculatorArt. 74. — In lipsa unei conventii contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentrucalculator, create de unul sau de mai mulsi angajati in exercitarea atributiilor de serviciu sau dupainstructiunile celui care angajeaza, apartin acestuia din urma.Art. 75. — (1) In lipsa unei conventii contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentrucalculator se prezuma ca:a) utilizatorului i se acorda dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator;b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentrucalculator.(2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implica si transferul dreptului de autor asupra acestuia.Art. 76. — In lipsa unei conventii contrare, nu sunt supuse autorizarii titularului dreptului de autoractele - prevazute la art. 73 lit. a) si b), daca acestea sunt necesare pentru a permite dobanditorului sautilizeze programul pentru calculator intr-un mod corespunzator destinatiei sale, inclusiv pentrucorectarea erorilor.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


Cap. IXProgramele pentru calculatorArt. 77. — (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fara autorizareaautorului, o copie de arhiva sau de siguranta, in masura in care aceasta este necesara pentruasigurarea utilizarii programului.(2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fara autorizarea titularuluidreptului de autor, sa observe, sa studieze sau sa testeze functionarea acestui program, in scopul de a determina ideile si principiile care stau la baza oricarui element al acestuia, cu ocazia efectuariioricaror operatiuni de incarcare in memorie, afisare, conversie, transmitere sau stocare a programului, operatiuni pe care este in drept sa le efectueze.(3) Dispozitiile art. 10 lit. e) din prezenta lege nu se aplica programelor pentru calculator.Art. 78. — Autorizarea titularului dreptului de autor este obligatorie atunci cand reproducerea coduluisau traducerea formei acestui cod este indispensabila pentru obtinerea informatiilor necesareinteroperabilitatii unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, daca suntindeplinite urmatoarele conditii:a) actele de reproducere si de traducere sunt indeplinite de o persoana care detine dreptul de utilizarea unei copii a programului sau de o persoana care indeplineste aceste actiuni in numele celei dintai, fiind abilitata in acest scop;b) informatiile necesare interoperabilitatii nu sunt usor si rapid accesibile persoanelor prevazute la lit. a) a prezentului articol;c) actele prevazute la lit. a) a prezentului articol sunt limitate la partile de program necesareinteroperabilitatii.

TI©

Ed

uar

d L

un

că


Cap. IXProgramele pentru calculator

Art. 79. — Informatiile obtinute prin aplicarea art. 78:a) nu pot fi utilizate in alte scopuri decat realizarea interoperabilitatii programului pentrucalculator, creat independent;b) nu pot fi comunicate altor persoane, in afara cazului in care comunicarea se dovedestenecesara interoperabilitatii programului pentru calculator, creat independent;c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a carui expresie este fundamental similara, sau pentru orice alt act ceaduce atingere drepturilor autorului.Art. 80. — Dispozitiile art. 78 si 79 nu se aplica, daca se cauzeaza un prejudiciutitularului dreptului de autor sau exploatarii normale a programului pentru calculator.Art. 81. — Dispozitiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplica programelor pentrucalculator.

Teste

TI©

Ed

uar

d L

un

că

Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

1. Autostrăzile informaţionale sunt: magistrale de transmitere a comenzilor de control, informaţiilor şi instrucţiunilor (din

componenţa unui calculator); reţele cu un număr mare de calculatoare, de mare viteză, accesibile publicului larg; reţele locale LAN; protocoale de comunicaţie între calculatoare.

2. Un cuvânt dublu are: 16 biţi; 32 biţi; 8 biţi; 64 biţi.

3. Scanner-ul este dispozitiv de: intrare; ieşire; intrare-ieşire.

4. Unitatea Centrală este alcătuită din: memoria RAM şi memoria ROM; unitatea de comandă şi control (UCC) şi unitatea aritmetico-logică (UAL); unitatea centrală de prelucrare (UCP) şi memoria internă (principală).

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


5. Memoria ROM: este de capacitate redusă; poate fi scrisă de utilizator; conţine mici programe ce configurează diverse dispozitive; nu îşi pierde conţinutul la oprirea calculatorului.

6. Care din următoarele elemente sunt conţinute de placa de bază a calculatorului: UCP; unitatea floppy; memoria internă; interfeţele pentru dispozitivele de stocare a datelor şi pentru perifericele standard; hard disk-ul.

7. Memoria cache poate fi: o secţiune rezervată din memoria principală; un dispozitiv independent; încorporată în arhitectura microprocesorului.

8. Daţi o scurtă definiţie a bitului.9. Care din următoarele afirmaţii este adevărată (B = byte):

1 kB = 1024 B; 1 GB = 1024 kB; 1 MB = 1024 kB; 1 GB = 1024 TB.

TI©

Ed

uar

d L

un

că


10. Performanţele computerului pot fi influenţate de următorii factori: viteza procesorului; dimensiunile monitorului; dimensiunea memoriei cache; distanţa între monitor şi tastatură; viteza de transmitere a datelor pe magistralele de date.

11. Aspectul ergonomic al unui monitor se referă la: dimensiunea diagonalei, măsurată în ţoli; de câte ori pe secundă se generează pe ecran o nouă imagine; rezoluţie, măsurată în pixeli; radiaţia emisă de acesta.

12. Enumeraţi tipurile de imprimante după tehnologia de tipărire utilizată.a.b.c.

13. Ordonaţi următoarele dispozitive de stocare în funcţie de capacitate, începând cu cel mai mic: Hard Disk, Disc Zip, CD-ROM, dischetă, Disc Jazz, DVD.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


14. Daţi, pe scurt, două dezavantaje ale utilizării dischetelor:a.b.

15. Care din denumirile de mai jos reprezintă sisteme de operare: Windows XP; Linux; WordPro; Unix; Mac OS; Lotus 123.

16. Enumeraţi 3 dintre etapele standard ale realizării aplicaţiilor software:

a. b.c.

TI©

Ed

uar

d L

un

că


17. Terminalul neinteligent este: un calculator personal; un calculator cu capacitate proprie de procesare; un calculator fără capacitate de procesare; un minicalculator.

18. Daţi, pe scurt, două avantaje ale utilizării dischetelor:a. b.

19. După topologie, reţelele de calculatoare se clasifică în: LAN, MAN, WAN; punct la punct (peer to peer), client-server; magistrală (bus), stea (star), inel (ring).

20. Enumeraţi 3 avantaje ale utilizării calculatoarelor în reţea:a. b.c.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


21. PSTN reprezintă: standard mondial pentru transmiterea digitală de semnal telefonic şi servicii de date

către utilizator; linie asimetrică de legătură, pentru care rata de download este mai mare decât cea

de upload; reţeaua telefonică publică, prin care semnalul se transmite în format analogic.

22. RSI reprezintă: norme de protecţie, care ajută la crearea unui mediu de lucru sănătos pentru

utilizatorii de computere; măsuri de siguranţă atât pentru persoana care foloseşte calculatorul, cât şi pentru

datele care se prelucrează; mişcări repetate, stereotipe, apărute ca urmare a folosirii calculatorului, care pot

produce anumite afecţiuni.

23. Freeware reprezintă: programe distribuite gratuit, pe care utilizatorii pot să le folosească, să le modifice şi

să le transmită mai departe, dar pentru care specificaţia de copyright a autorului original să nu fie ştearsă sau modificată;

programe pentru care au fost înregistrate drepturile de autor şi care sunt distribuite pentru a fi încercate de potenţialii cumpărători;

programe pentru care se plăteşte dreptul de folosire.

TI©

Ed

uar

d L

un

că


24. Care este acronimul pentru educaţia cu ajutorul calculatorului: CAD; CBT; GUI.

25. Minicalculatoarele sunt: cunoscute şi sub denumirea de calculatoare personale; cele mai puternice sisteme electronice de calcul; create pentru executarea unor funcţii specializate; calculatoare uşor de transportat, construite pentru a putea fi utilizate în afara biroului.

26. Sistemele de operare sunt organizate: pe două nivele, fizic şi logic; pe un singur nivel, fizic; pe un singur nivel, logic.

27. Într-o reţea punct la punct: fiecare staţie de lucru are capabilităţi şi responsabilităţi echivalente; fiecare calculator este conectat la un calculator central; nici una din variantele de mai sus nu este adevărată.

TI

© E

du

ard

Lu

ncă


28. Care din următoarele aplicaţii software este o aplicaţie de navigare pe web? Linux; Outlook Express; Internet Explorer; StarOffice Document; Opera.

29. Ordonaţi crescător următoarele unităţi de măsură: kB, B, GB, TB, MB (B=byte): kB, GB, TB, MB, B; kB, B, GB, MB, TB; B, kB, GB, TB, MB; B, kB, MB,GB, TB; B, kB, MB, TB, GB.

30. Conform legii pentru drepturile de autor şi drepturile conexe (Legea Nr. 8 / 1996, Art. 77), utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face: fără autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care

aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului; cu autorizarea autorului, o copie de arhivă sau de siguranţă, în măsura în care

aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului.


Facultatea de Inginerie Electrică, Energetică şi Informatică Aplicată – Iaşi

Sisteme de operare

© E

du

ard

Lu

ncă

Ce este un sistem de operare?

Sistemul de operare reprezintă ansamblul de programe care asigură utilizarea optimă a resurselor fizice şi logice ale unui sistem de calcul.

Sistemul de operare permite: funcţionarea corespunzătoare a componentelor

hardware ale sistemului de calcul; coordonarea şi controlul execuţiei programelor; comunicarea utilizatorului cu sistemul de calcul.

Fără sistem de operare, un sistem de calcul ar fi ineficient, iar funcţionarea resurselor hardware ar fi extrem de dificilă.

© E

du

ard

Lu

ncă

Organizarea unui sistem de operare

Pentru a răspunde rolului de interfaţare întreelementele hardware şi utilizator, un sistem de operare este organizat pe două niveluri:

nivelul fizic – apropiat de partea hardware a sistemului de calcul, interferând cu aceasta prin intermediul unui sistem de întreruperi;

nivelul logic – apropiat de utilizator, interferând cu acesta printr-un sistem de comenzi, limbaje de programare sau diverse utilitare.

© E

du

ard

Lu

ncă

Nivelul fizic

conţine componenta firmware a sistemului de calcul, oferind servicii privind lucrul cu elementele hardware;

la calculatoarele compatibile PC, nivelul fizic se identificăprin componenta ROM-BIOS, care include următoareletipuri de programe:

programe care se execută la pornirea sistemului de calcul: de verificare a stării de funcţionare a calculatorului(programul Power-On Self-Test) şi de iniţializare a activităţiiacestuia;

rutine care permit utilizarea componentelor fizice ale sistemului de calcul (drivere fizice), oferind servicii privindlucrul cu tastatura, imprimanta, perifericele nestandard etc.

© E

du

ard

Lu

ncă

Nivelul logic

conţine partea de programe a sistemului de operare, permiţând utilizatorului să exploatezeresursele sistemului de calcul;

programele de pe nivelul logic suntindependente de structura hardware a sistemului de calcul, ele accesând elementelehardware prin intermediul programelor de penivelul fizic;

nivelul fizic reprezintă interfaţa între hardware şinivelul logic.

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea programelor sistemului de operare din punct de vedere funcţional

Programe de comandă şi control - au rolul de a asigura utilizarea eficientă a resurselor sistemului de calcul;

Programe de servicii (prelucrări) - destinate minimizării efortului uman implicat de utilizarea sistemului de calcul.

© E

du

ard

Lu

ncă

Funcţiile principale ale unui sistem de operare

1. gestiunea resurselor fizice ale calculatorului şi a dispozitivelor periferice;

Sistemul de operare ţine cont de volumul de resurse, viteza cu care lucrează fiecare resursă şi dependenţa funcţională dintre resurse.

De exemplu, unui program i se va aloca memorie internă, precum şi dispozitivul periferic prin care sunt furnizate datele necesare prelucrării.

© E

du

ard

Lu

ncă


2. gestiunea operaţiilor de intrare – ieşire, la nivel fizic şi logic;

Această funcţie permite degrevarea utilizatorului de tratarea separată a fiecărui dispozitiv.

De exemplu, un utilizator vede imprimanta în acelaşi fel, indiferent de producătorul acesteia.

© E

du

ard

Lu

ncă


3. gestiunea datelor (fişierelor) pe suportul de memorie externă;

Sistemul de operare include module de program, cu ajutorul cărora se realizează transferul de date către şi dinspre echipamentele periferice şi care acţionează ca o interfaţă între programele de aplicaţie şi sistemul de intrare – ieşire al sistemului de calcul.

Aceste module de program se constituie într-o componentă unică a sistemului de operare şi nu se găsesc în fiecare program de aplicaţie, care transferă date cu un anumit echipament.

© E

du

ard

Lu

ncă


4. controlul execuţiei programelor;

Sistemul de operare permite încărcarea programelor în memoria internă, lansarea în execuţie şi încetarea execuţiei acestora.

© E

du

ard

Lu

ncă


5. detectarea evenimentelor deosebite şi tratarea lor (mesaje de erori şi recomandări de rezolvare);

Sistemul de operare poate trata atât erorile care apar la nivelul maşinii fizice (de exemplu, erori de citire-scriere din memoria externă sau lipsa unui dispozitiv din structura sistemului de calcul), cât şi erori logice, cum ar fi împărţirea la zero, care reprezintă o operaţie interzisă.

© E

du

ard

Lu

ncă


6. asigurarea interfeţei cu utilizatorul.

În general, sistemele de operare actuale utilizează metode grafice şitehnici de comunicare evoluate, rezultatul fiind o modalitateprietenoasă de dialog cu utilizatorul.

O astfel de interfaţă se numeşte interfaţă grafică cu utilizatorul(Graphical User Interface - GUI).

© E

du

ard

Lu

ncă

Exemple de sisteme de operare

Operating system Platform Developer

AIX / AIXL Various IBM

AmigaOS Amiga Commodore

BS Various BSD

Caldera Linux Various SCO

Corel Linux Various Corel

Debian Linux Various GNU

DUnix Various Digital

DYNIX/ptx Various IBM

HP-UX Various Hewlett Packard

IRIX Various SGI

Kondara Linux Various Kondara

Linux Various Linus Torvalds

MAC OS 8 Apple Macintosh Apple



MAC OS X Apple Macintosh Apple

Mandrake Linux Various Mandrake

MINIX Various MINIX

© E

du

ard

Lu

ncă

MS-DOS 1.x IBM / PC Microsoft






NEXTSTEP Various Apple

OSF Various OSF

QNX Various QNX

Red Hat Linux Various Red Hat

SCO Various SCO

Slackware Linux Various Slackware

Sun Solaris Various Sun

SuSE Linux Various SuSE

System 1 Apple Macintosh Apple






System V Various System V


© E

du

ard

Lu

ncă

Tru64 Unix Various Digital

Turbolinux Various Turbolinux

Ultrix Various Ultrix

Unisys Various Unisys

Unix Various Bell labs

UnixWare Various UnixWare

VectorLinux Various VectorLinux

Windows 2000 IBM / PC Microsoft


Windows 3.X IBM / PC Microsoft



Windows CE PDA Microsoft

Windows ME IBM / PC Microsoft

Windows NT IBM / PC Microsoft

Windows Vista IBM / PC Microsoft

Windows XP IBM / PC Microsoft

Xenix Various Microsoft


© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea sistemelor de operare din punct de vedere al execuţiei proceselor

La un moment dat, pot exista mai multe procese care concurează între ele pentru a accesa resursele sistemului de calcul.

Din punct de vedere al execuţiei proceselor, sistemele de operare pot fi:

monotasking – la un moment dat, în sistemul de calcul se poate executa un singur program (exemplu: MS-DOS);

multitasking – permit execuţia concurentă a mai multor procese, care există concomitent în sistem (exemplu: Windows, Unix, Linux);

multithreading – permit execuţia concurentă a mai multor părţi ale aceluiaşi program (exemplu:Windows, Unix, Linux).

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea sistemelor de operare în funcţie de gradul de interacţiune cu utilizatorul

sisteme de operare seriale – la care gradul de interacţiune cu utilizatorul este nul.

sisteme de operare interactive – permit comunicarea directă între utilizator şi sistemul de calcul, prin intermediul unui limbaj dedicat acestui scop (limbajul de comandă al sistemului de operare sau intrefaţa grafică cu utilizatorul).

Mai mult decât atât, sistemele interactive permit utilizatorului să urmărească modul în care se executăun program şi, în anumite condiţii, să influenţeze execuţia acestuia.

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea sistemelor de operare interactive în funcţie de accesul utilizatorilor la sistem

sisteme de operare mono-utilizator – la un moment dat, comunicarea cu sistemul de calcul este posibilă numai pentru un singur utilizator (prin intermediul consolei sistemului de calcul);

sisteme de operare multi-utilizator – permit comunicarea cu mai mulţi utilizatori, în acelaşi timp sau la momente de timp diferite.

© E

du

ard

Lu

ncă

Clasificarea sistemelor de operare în funcţie de configuraţia hardware deservită

sisteme de operare pentru microcalculatoare –extrem de interactive, uşor configurabile, ocupă spaţiu redus în memoria internă, facilitează conectarea în reţea a sistemelor de calcul etc.

sisteme de operare pentru minicalculatoare –destinate unor utilizatori avizaţi, mai rigide din punct de vedere al reconfigurărilor de natură hardware, orientate către lucrul cu mai mulţi utilizatori (protecţia informaţiei) sau către lucrul cu mai multe terminale (centralizare de date) etc.

sisteme de operare pentru calculatoare “mainframe” – gestionează un număr mare de echipamente periferice, permit prelucrări complexe şi administrează volume mari de date etc.

© E

du

ard

Lu

ncă

Kernel & Shell

Nucleul sistemului de operare (kernel) – componenta fundamentală a sistemului de operare, care asigură accesul la resursele hardware ale sistemului de calcul şi care permite celorlalte componente -hardware şi software - să interopereze.

Nucleul unui sistem de operare este el însuşi un program, dar nu poate utiliza mecanismele de abstractizare pe care le oferă celorlalte programe utilizator

Interfaţa între utilizator şi sistemul de operare (shell) – acţionează ca un interpretor sau translator.

Acceptă comenzi de la utilizator, le interpretează şi apoi execută programele corespunzătoare.

© E

du

ard

Lu

ncă

Linia Microsoft Windows

Microsoft a lansat Windows în noiembrie 1985, ca un supliment la MS-DOS, datorită faptuluică interfeţele grafice deveneau din ce in ce mai apreciate.

Cea mai nouă versiune de Windows este Windows 7.

Pentru servere, versiunea curentă este Windows Server 2008, urmaşul lui Windows Server 2003.

Se estimează că peste 85 % din calculatoarele personale existente la ora actuală (compatibile IBM-PC şi având procesor Intel sau compatibil Intel, cum ar fi AMD) rulează Windows.

© E

du

ard

Lu

ncă

Sistemul de operare UNIX

UNIX este un sistem de operare portabil şi modular, iniţial dezvoltat de un grup de programatori din cadrul AT&T BellLabs.

Astăzi, sistemele de operare UNIX sunt dezvoltate de companii (cum ar fi IBM, HP, Sun Microsystems etc.) sau de indivizi şi organizaţii non-profit (cum ar fi Free Software Foundation).

Variante de UNIX care se produc la ora actuală:

certificate SUS: Solaris (produs de Sun Microsystems), HP-UX (produs de HP), AIX(produs de IBM), MacOS X - produs de compania Apple pentru calculatoarele Macintosh), IRIX(produs de SGI);

necertificate SUS: Linux sau GNU/Linux(produs de multiple organizaţii într-o gamă largăde distribuţii şi disponibil gratuit) şi BSD(FreeBSD, NetBSD şi OpenBSD).

© E

du

ard

Lu

ncă

Sistemul de operare Linux

termenul Linux se referă la nucleul Linux, însă, de foarte multe ori, este utilizat pentru a descrie întregul sistem de operare (conţinând nucleul Linux, bibliotecile software şi diverse unelte);

reprezintă unul dintre cele mai cunoscute exemple de software liber şi de dezvoltare software OpenSource;

principalele atuuri ale acestuia sunt: independenţa de furnizor, costul de implementare scăzut, securitate şi fiabilitate foarte bune;

se găseşte în mai multe variante (distribuţii), în funcţie de producător şi software-ul inclus în acestea.

1



Microsoft Office Word 2003

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este Microsoft Word?

Microsoft Word este procesorul de text (sau sistemul de pregătire a documentelor) integrat în pachetul software Microsoft Office.

Un procesor de text reprezintă o aplicaţie software utilizată la producerea oricărui tip de material destinat tipăririi.

2

©E

du

ard

Lu

ncă

Istoric

1983: prima versiune a programului, disponibilă pentruMS-DOS (ultima versiune MS-DOS este 6, în 1993);1985: se lansează Microsoft Word pentru “noua platformă” Apple Macintosh;1989: se lansează Microsoft Word pentru Windows;1992-1993: apare o versiune de Word pentru sistemeUnix, însă această ofertă a fost de scurtă durată.

Versiunea cea mai recentă este Word 2010, pentruWindows, respectiv Word 2011, pentru sistemeMacintosh (care utilizează Mac OS X, pe arhitecturi Intel şi PowerPC).

©E

du

ard

Lu

ncă

Formatul .doc

.doc (abreviere de la cuvântul “document”) reprezintă extensia numelui de fişier al documentelor create cudiverse procesoare de text, în baza formatului impus de Microsoft Word până la versiunea 2003.

Pentru moment, este cel mai utilizat format pentruprocesare de text, deşi, începând cu Office 2007, a fost înlocuit cu un nou standard, deschis, bazat pe XML (eXtensible Markup Language).

Office 2007/2010 poate lucra, însă, în continuare, cu fişiere .doc.

3

1. Utilizarea aplicaţiei software Microsoft

Word 2003

©E

du

ard

Lu

ncă

1.1. Deschiderea aplicaţiei Microsoft Word

Din meniul Start – Programs – Microsoft Office

Executând dublu clic pe pictograma

existentă pe desktop

4

©E

du

ard

Lu

ncă

1.2. Fereastra aplicaţieiBara de titlu

Bara de meniuri

Bara de instrumente standard

Bara de instrumente pentru formatare

Bara de stare

Riglă

Riglă

Bar

a d

e d

eru

lare

(sc

rollb

ar)

Bara desenare

Suprafaţa de lucru

©E

du

ard

Lu

ncă

1.3. Crearea unui document nou

1. Opţiunea New (Nou) din meniul File (Fişier) sau prin combinaţia de taste CTRL+N

2. Utilizând pictograma din bara de instrumente standard

3. Prin clic dreapta în directorul în care se doreşte salvarea documentului şi alegerea opţiunii New >> Microsoft Word Document

5

©E

du

ard

Lu

ncă

1.4. Salvarea unui document într-un director

1. Opţiunea Save (Salvare) din meniul File (Fişier) sau prin combinaţia de taste CTRL+S


MS Word va afişa fereastra de dialog Save as (Salvare ca). Numele dat documentului

©E

du

ard

Lu

ncă

1.5. Deschiderea unui document existent în calculator

1. Opţiunea Open (Deschidere) din meniul File (Fişier) sau prin combinaţia de taste CTRL+O


MS Word va afişa fereastra de dialog Open (Deschidere).

Nume document

6

©E

du

ard

Lu

ncă

1.6. Salvarea unui document sub alt nume, în altă locaţie sau în alt format

Salvarea documentelor sub alt nume, în alt loc sau în alt format se realizează prin intermediul opţiunii Save as (Salvare ca) din meniul File(Fişier).

De asemenea, prin alegerea opţiunii Save as Web Page (Salvare ca pagină Web), documentul poate fi salvat în format html.

Noul nume al fişierului sau acelaşi nume

Calea unde va fi salvat fişierul

Tipul fişierului

MS Word va afişa fereastra de dialog Save as (Salvare ca).

©E

du

ard

Lu

ncă

1.7. Tipuri de formate

.doc: format binar, închis, care, pe lângă textul propriu-zis, stochează şi datele legate de formatarea acestuia, dar şi elemente non-textuale (imagini, grafică, diagrame);

.rtf (rich text format): format dezvoltat de Microsoft, în 1987, pentru a facilita schimbul de documente între diverse platforme. Majoritatea procesoarelor de text suportă acest format;

.txt: fişier text, structurat ca o secvenţă de linii;

.dot (document template): şablon, care poate fi utilizat ca punct de plecare în crearea altor documente;

.html: format pagină web.

7

©E

du

ard

Lu

ncă

1.8. Funcţia Help (Ajutor)

Prin accesarea funcţiei

Microsoft Office Word Help

(Ajutor pentru Microsoft Word)

din meniul Help (Ajutor), în

câmpul Search for, din panoul

de activitate, pot fi introduse

diverse cuvinte de căutare, în

acord cu necesităţile

utilizatorului.

Funcţia Help se poate activa şi

prin apăsarea tastei F1.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.9. Închiderea unui document şi a aplicaţiei MS Word

Pentru a închide documentul curent, fără

a închide şi aplicaţia Word, se va utiliza

opţiunea Close (Închidere) din meniul

File (Fişier)

sau

se apasă butonul existent în colţul din

dreapta-sus.

Pentru închiderea aplicaţiei Word, se va

utiliza opţiunea Exit (Ieşire) din meniul

File (Fişier)

sau


dreapta-sus al ferestrei Microsoft Word.

8

©E

du

ard

Lu

ncă

1.10. Selecţia modului de vizualizare a paginii

Microsoft Word 2003 dispune de maimulte moduri de vizualizare a paginii:

vizualizare normală (Normal); aspect pagină Web (Web Layout); aspect pagină imprimată (Print

Layout); aspect citire (Reading Layout); vizualizare schiţă (Outline).

Modurile de vizualizare pot fi alese din meniul View (Vizualizare) sau din colţul stânga-jos al ferestrei aplicaţiei.

Vizualizare normală

Aspect pagină web

Aspect pagină imprimată

Vizualizare schiţă

Aspect citire

©E

du

ard

Lu

ncă

1.11. Utilizarea funcţiei de modificare a

dimensiunilor de vizualizare (Zoom)

Pentru a modifica

dimensiunile de vizualizare a

paginii, se va utiliza opţiunea

Zoom (Panoramare) din

meniul View (Vizualizare)

sau

se introduce (selectează) o

valoare în (din) lista derulantă

Zoom (Panoramare) existentă

în bara de instrumente

standard.

9

©E

du

ard

Lu

ncă

1.12. Barele de instrumente active implicit (toolbars)

Implicit, sunt active barele de instrumente:

Standard

Formatare

©E

du

ard

Lu

ncă

1.13. Activarea altor bare de instrumente (toolbars)

Activarea sau dezactivarea unei

bare se realizează prin

intermediul meniului View

(Vizualizare) >> Toolbars (Bare

de instrumente)

sau

executând clic dreapta pe orice

loc din bara de instrumente

standard.

10

©E

du

ard

Lu

ncă

1.14. Modificarea opţiunilor predefinite ale programului

Prin apelarea funcţiei Options

(Opţiuni) din meniul Tools

(Instrumente), pot fi modificate

opţiunile predefinite ale aplicaţiei,

cum ar fi:

lista fişierelor recent utilizate;

unitatea de măsură;

numele utilizatorului;

directorul implicit în care vor

fi salvate fişierele;

diverse preferinţe legate de

ortografie şi gramatică etc.

2. Operaţii de bază

11

©E

du

ard

Lu

ncă

2.1. Introducerea textului şi a caracterelor speciale

1. Textul obişnuit (caractere alfanumerice, spaţii, semne de punctuaţie)

se introduce de la tastatură.

2. Pentru inserarea unor caractere speciale, se utilizează meniul Insert >>

Symbol (Inserare >> Simbol).

©E

du

ard

Lu

ncă

2.2. Selectarea textului

1. Modalitatea cea mai simplă de selectare a

textului constă în utilizarea mouse-ului: se

ţine apăsat butonul din stânga şi se

deplasează cursorul peste caracterul,

cuvântul sau cuvintele care trebuie selectate.

Textul selectat apare scris cu alb pe fond

negru.

2. Pentru a selecta un paragraf, se poate executa

un triplu-clic pe paragraful respectiv.

3. Selectarea textului se poate realiza, de

asemenea, prin combinaţia de taste SHIFT +

→ (sau ↑, ←, ↓).

4. Selectarea întregului text se poate realiza cu

ajutorul combinaţiei de state CTRL+A.

12

©E

du

ard

Lu

ncă

2.3. Comenzile “Undo” (Anulare) şi “Redo” (Refacere)

Dacă la introducerea textului intervine o

greşeală, anularea acesteia se realizează

cu ajutorul comenzii Undo (Anulare) din

meniul Edit >> Undo Typing (Editare >>

Anulare Tastare), utilizând pictograma ___

din bara de instrumente sau tastând

CTRL+Z.

Refacerea ultimei operaţii anulate se

realizează cu ajutorul comenzii Redo

(Refacere) din meniul Edit >> Redo Typing

(Editare >> Refacere Tastare), utilizând

pictograma din bara de instrumente

sau tastând CTRL+Y.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.4. Copierea textului în cadrul aceluiaşi document sau în alt document

Pentru copierea textului în cadrul aceluiaşi document sau în alt

document deschis, se va utiliza funcţia Copy (Copiere) din meniul

Edit (Editare), pictograma din bara de instrumente sau

combinaţia de taste CTRL+C. În continuare, pentru lipirea

elementelor copiate în locul dorit, se va utiliza funcţia Paste (Lipire)

din meniul Edit (Editare), pictograma din bara de instrumente

sau combinaţia de taste CTRL+V.

Opţiunea Paste Special (Lipire

specială) din meniul Edit (Editare)

inserează, leagă sau încorporează

conţinutul Clipboard-ului (memoriei

temporare) în formatul precizat de

utilizator.

13

©E

du

ard

Lu

ncă

2.5. Mutarea şi ştergerea textului

Pentru mutarea textului şi a imaginilor, se va utiliza funcţia Cut

(Decupare) din meniul Edit (Editare), pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL+X. În continuare, pentru

lipirea conţinutului în locul dorit, se va utiliza funcţia Paste (Lipire).

Funcţiile Decupare, Copiere, Lipire pot fi accesate şi din meniul de

context.

Ştergerea textului se realizează cu tastele Delete sau Backspace.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.6. Funcţia de căutare a cuvintelor

Pentru căutarea unui

cuvânt sau a unei fraze

într-un document, mai

ales în cazul când acesta

prezintă dimensiuni mari,

se utilizează funcţia Find

(Găsire) din meniul Edit

(Editare).

Apelarea acestei funcţii

se poate face şi prin

intermediul combinaţiei

de taste CTRL+F.

14

©E

du

ard

Lu

ncă

2.7. Funcţia de înlocuire a cuvintelor

Pentru înlocuirea unui

cuvânt sau a unei fraze

dintr-un document cu alt

cuvânt sau altă frază, se

utilizează funcţia Replace

(Înlocuire) din meniul

Edit (Editare).

Apelarea acestei funcţii

se poate face şi prin

intermediul combinaţiei

de taste CTRL+H.

3. Formatarea textului

15

©E

du

ard

Lu

ncă

Tipul fontului şi dimensiunea acestuia pot fi modificate din meniul

derulant din bara de instrumente.

Pentru a scrie îngroşat (Aldin), se utilizează pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL + B.

Pentru a scrie înclinat (Cursiv), se utilizează pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL + I.

Pentru a sublinia textul (în culoarea acestuia), se utilizează

pictograma din bara de instrumente sau combinaţia de taste CTRL +

U.

Pentru a modifica culoarea fontului, se utilizează pictograma din

bara de instrumente.

3.1. Formatarea fontului utilizând bara de instrumente “Formatare”

©E

du

ard

Lu

ncă

3.2. Formatarea fontului utilizând meniul Format >> Font

Formatarea fontului se realizează cu

ajutorul funcţiei Font din meniul Format

sau utilizând butoanele din bara de

instrumente “Formatare”.

Din meniul Format >> Font, se pot modifica: tipul fontului; stilul fontului; dimensiunea caracterelor; culoarea fontului; stilul de subliniere al textului; culoarea de subliniere.

Tot de aici, se pot aplica diverse efecte: superscript (indice superior); subscript (indice inferior); shadow (umbră); all caps (majuscule) etc.

16

©E

du

ard

Lu

ncă

Pentru a aplica formatul unui text altui text, se procedează astfel:

1. Se selectează textul al cărui format se doreşte a fi copiat.

2. Se apasă pictograma Format Painter (Descriptor de formate) din


3. Se selectează textul căruia trebuie să i se aplice formatul.

Dacă se doreşte aplicarea aceluiaşi format pentru multiple texte dintr-un

document, pe pictograma Descriptor de formate se va executa dublu clic.

3.3. Copierea formatului unui text

©E

du

ard

Lu

ncă

3.4. Funcţia Afişare / Ascundere

Funcţia Show / Hide (Afişare /

Ascundere) se activează sau

se dezactivează prin

apăsarea butonului din


Funcţia Show / Hide (Afişare /

Ascundere) facilitează:

1. identificarea paragrafelor

dintr-un document;

2. identificarea întreruperilor

de linie (line breaks);

3. afişarea caracterelor

neimprimabile etc.

Spaţiu Tab

Sfârşitul unui paragraf

Întrerupere de linie

Rând liber

17

©E

du

ard

Lu

ncă

3.5. Inserarea întreruperilor de linie

Un sfârşit de linie (de rând) manual întrerupe linia curentă şi

continuă textul pe linia următoare.

Opţiunea este utilă, de exemplu, atunci când se doreşte omiterea

spaţiului suplimentar existent înainte sau după un paragraf. În acest

caz, în loc să se execute ENTER după fiecare linie, se va insera un

sfârşit de linie manual.

Se procedează astfel:

1. Faceţi clic acolo unde doriţi să întrerupeţi o linie de text.

2. Apăsaţi SHIFT+ENTER.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.6. Despre alinierea şi spaţiereatextului

Modul în care este pozţionat un text în pagină este determinat de

mai mulţi factori.

Marginile (spaţiile goale din afara zonei imprimabile a unei pagini)

determină distanţa de la muchie, pentru tot textul de pe pagină.

Indentarea şi alinierea paragrafelor determină modul de potrivire a

paragrafelor între marginile paginii.

Indentarea impune distanţa dintre paragraf şi marginea din stânga

sau / şi marginea din dreapta.

De asemenea, Microsoft Word oferă posibilitatea de a stabili ce

spaţiere să existe între liniile unui paragraf şi înainte sau după

paragrafe.

18

©E

du

ard

Lu

ncă

3.7. Meniul Format >> Paragraph

Din meniul Format >> Paragraph

(Format >> Paragraf), se pot

stabili:

1. modul de aliniere a paragrafului

faţă de marginile paginii (stânga,

dreapta, centrat, stânga-dreapta);

2. indentarea paragrafului (stânga,

dreapta, la prima linie, agăţat);

3. spaţierea între paragrafe

(înainte şi după paragrafe);

4. spaţierea între rânduri (la un

rând, la 1,5 rânduri, la două

rânduri etc.).

1

3

2

4

©E

du

ard

Lu

ncă

3.8. Tabulatori

Tabulator aliniere la stânga

Tabulator aliniere la centruTextul este centrat faţă de tabulator.

Tabulator aliniere la dreaptaTextul introdus se aliniază la dreapta, până la tabulator.

Tabulator aliniere la separatorul zecimal

Textul introdus se aranjează astfel: înainte de punctul zecimal, se aliniază la stânga, iar după punctul zecimal, se aliniază la dreapta.

Textul este introdus de la stânga la dreapta, cu începere de la tabulator.

Sunt utilizaţi pentru alinieri speciale ale paragrafelor. Accesarea lor se poate realiza din meniul Format >> Tabs (Format >> Tabulatori).

19

©E

du

ard

Lu

ncă

3.8. Tabulatori

Pentru a deplasa un tabulator pe riglă, acesta se va trage cu mouse-ul la stânga sau la dreapta faţă de poziţia iniţială.

Pentru a şterge un tabulator, acesta se va trage oriunde în afara riglei.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.9. Utilizarea riglei

Rigla poate fi, de asemenea, utilizată la indentarea paragrafelor sau la stabilirea tabulatorilor.

Activarea riglei se face din meniul View >> Ruler (Vizualizare >> Riglă).

Tabulatori

Indentare la prima linie

Indentarela dreapta

Indentare la stânga

Indentareagăţat

20

©E

du

ard

Lu

ncă

3.10. Marcatori şi numerotare

Funcţia Bullets and Numbering (Marcatori şi Numerotare) din meniul Format poate fi utilizată la evidenţierea paragrafelor sau a diverselor texte.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.11. Adăugarea de chenare paragrafelor

Din meniul Format >>

Borders and Shading

(Format >> Borduri şi

Umbrire), se pot aplica

chenare de diverse tipuri

cuvintelor, paragrafelor,

porţiunilor de text sau

întregului document.

Pentru a aplica un chenar

unui paragraf, se utilizează

fila Borders (Borduri).

21

©E

du

ard

Lu

ncă

3.12. Adăugarea de umbre paragrafelor

Concomitent cu adăugarea

unei borduri, paragrafelor li

se pot aplica şi umbre

(culori de umplere).

Pentru a aplica o umbră

unui paragraf, se utilizează

fila Shading (Umbrire).

©E

du

ard

Lu

ncă

3.13. Adăugarea de chenare întregului document

Pentru a aplica un chenar

unui document, se

utilizează fila Page Borders

(Borduri de pagină).

Un chenar special de

document este cel de tip

artistic.

22

©E

du

ard

Lu

ncă

3.14. Ce reprezintă un stil?

Un stil reprezintă o combinaţie de caracteristici de formatare, precum: tip font, dimensiune font, indentare etc. Acestea se denumesc şi se salvează ca un set.

La selectarea unui stil, toate instrucţiunile de formatare conţinute de acesta se aplică în acelaşi timp.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.15. Aplicarea unui stil unui cuvânt, unei linii sau unui paragraf

Pentru a aplica un stil unei

porţiuni de text, se

utilizează meniul derulant

Style (Stil) din


În situaţia în care se doreşte

crearea unui stil nou, acest

lucru devine posibil

accesând meniul Format >>

Styles and Formating

(Format >> Stiluri şi

Formatare) sau apăsând

pictograma din bara de

instrumente.

1

3

2

23

©E

du

ard

Lu

ncă

3.16. Despărţirea în silabe

Dacă un cuvânt este prea lung pentru a

se încadra la sfârşitul liniei, Microsoft

Word mută cuvântul la începutul liniei

următoare, în loc să-l despartă în

silabe. Cu toate acestea, aveți

posibilitatea să utilizați caracteristica de

despărțire în silabe, inserând cratime,

pentru a elimina spațiile libere în textul

aliniat stânga-dreapta sau pentru a

menține egală lungimea liniei în

coloane înguste.

Funcţia Despărţire în silabe

(Hyphenation) poate fi accesată din

meniul Tools >> Language

(Instrumente >> Limbă).

1

3

2

4. Formatareadocumentelor

24

©E

du

ard

Lu

ncă

4.1. Stabilirea marginilor unui document şi a orientării paginilor

Orientarea paginii (portret

sau vedere) şi marginile foii

se stabilesc din fila

Margins (Margini) a

meniului File >> Page

Setup (Fişier >> Iniţializare

pagină).

În cadrul aceluiaşi

document, se pot aplica

ambele tipuri de orientări

de pagină.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.2. Schimbarea mărimii hârtiei

Schimbarea mărimii hârtiei

se realizează din fila Paper

(Hârtie) a meniului File >>

Page Setup (Fişier >>

Iniţializare pagină).

Se poate opta pentru un

format predefinit (de

exemplu, A4) sau

dimensiunile hârtiei pot fi

specificate de utilizator.

25

©E

du

ard

Lu

ncă

4.3. Inserarea întreruperilor (sfârşiturilor) de pagină

La umplerea unei pagini cu

text sau elemente grafice,

MS Word inserează un

sfârşit de pagină automat.

În cazul în care se doreşte

ca textul să se continue pe

o pagină nouă, fără ca

pagina curentă să fie plină,

se poate insera un sfârşit

de pagină manual. Acest

lucru se realizează ca în

figura alăturată sau tastând

CTRL+ ENTER.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.4. Introducerea unui text sau a unei imagini în antet şi subsol

Dacă se doreşte ca un text sau o imagine să apară pe fiecare pagină, se apelează funcţia Header and Footer(Antet şi Subsol) din meniul View (Vizualizare).

Pentru inserarea imaginilor, se execută clic în antet sau în subsol şi apoi se accesează meniul Insert >> Picture(Inserare >> Imagine).

La părăsirea antetului sau a subsolului, elementele inserate devin gri şi nu se mai pot prelucra.

26

©E

du

ard

Lu

ncă

4.5. Utilizarea barei de instrumente “Header and Footer”

Cu ajutorul barei de

instrumente Header and

Footer, în antet şi

subsol se pot introduce

diferite elemente, cum

ar fi:

numele fişierului şi

calea;

numărul paginii

curente;

numărul total de

pagini;

data şi ora etc.

Număr pagină Număr total pagini

Data curentă Ora curentă

Format număr de pagină

©E

du

ard

Lu

ncă

4.6. Aplicarea automată a numerelor de pagină în cadrul unui document

Aplicarea numerelor de pagină se poate realiza şi cu ajutorul meniului Insert >> Page Numbers (Inserare >> Numere de pagină).

Fereastra Page Numberspermite stabilirea locului în care se introduc numerele de pagină (antet sau subsol) şi

modul de aliniere al acestora.

Apăsând butonul Format, se deschide fereastra Page Number Format, care facilitează stabilirea formatului numerelor de pagină.

27

5. Tabele

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1. Crearea unui tabel

Un tabel se creează, cu rapiditate, utilizând funcţia Insert Table(Inserare Tabel) din meniul Table(Tabel).

Fereastra Insert Table permite:

specificarea numărului de rânduri şi coloane (Number of columns, Number of rows);

selecţia modului de potrivire al tabelului (Fixed column width – Lăţime fixă a coloanelor, AutoFit tocontents – Potrivire automată la conţinut, AutoFit to window - Potrivire automată la fereastră);

alegerea unui format special (se apasă butonul AutoFormat).

28

©E

du

ard

Lu

ncă

5.2. Formate speciale pentru tabele

Prin apăsarea butonului AutoFormat, se deschide fereastra Table AutoFormat, care facilitează alegerea unui stil (de exemplu, Table Grid 8).

Stilul ales poate fi vizualizat în partea de jos a ferestrei.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.3. Inserarea rapidă a tabelelor

Pentru a insera, mai rapid, un tabel, se poate apăsa pictograma din bara de instrumente Standard.

În exemplul de faţă, tabelul inserat va avea 4 rânduri şi 4 coloane.

29

©E

du

ard

Lu

ncă

5.4. Introducerea şi editarea informaţiilor

Celula în care se introduce text (sau chiar o imagine) se va selecta printr-un simplu clic. Trecerea de la o celulă la alta poate fi realizată şi cu ajutorul tastelor →, ↑, ←, ↓.

Pentru a formata textul din tabel, se procedează ca la capitolul 4 (Formatareatextului). Evident, datele procesate vor fi, mai întâi, selectate.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.5. Selectarea rândurilor, coloanelor sau a întregului tabel

Pentru a selecta o coloană, se poziţionează cursorul deasupra coloanei respective şi, în momentul în care apare o săgeată neagră, orientată în jos, se execută un simplu clic cu mouse-ul.

Pentru a selecta un rând, se poziţionează cursorul în faţa rândului de interes şi apoi se execută un simplu clic cu mouse-ul.

Pentru a selecta întregul tabel, se execută clic pe “crucea” care apare în colţul stânga-sus al tabelului.

Selectarea acestor elemente se poate realiza şi accesând meniul Table >> Select (iniţial, se execută clic într-o celulă).

30

©E

du

ard

Lu

ncă

5.6. Inserarea şi ştergerea rândurilor şi coloanelor

Pentru a insera o coloană sau un rând într-un tabel, se accesează, din meniul Table >> Insert, funcţiile Columns to the Left (Coloane la Stânga), Columns to the Right(Coloane la Dreapta), respectiv Rows Above (Rânduri Deasupra), Rows Below (Rânduri Sub).

Este foarte important ca, înainte de inserare, să se aibă în vedere poziţionarea corectă a cursorului.

Pentru a şterge o coloană sau un rând dintr-un tabel, se accesează, din meniul Table >> Delete, funcţiile Columns, respectiv Rows.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.7. Modificarea dimensiunilor rândurilor şi coloanelor

Înălţimea unui rând poate fi modificată manual, poziţionând cursorul ca în figura alăturată şi trăgând cu mouse-ul pe direcţie verticală, sau automat, accesând funcţia Table Properties din meniul Table.

În acelaşi mod, se poate proceda şi în cazul modificării lăţimii coloanei.

31

©E

du

ard

Lu

ncă

5.8. Îmbinarea celulelor

Două sau mai multe celule, din acelaşi rând sau din aceeaşi coloană, pot fi combinate într-o singură celulă.

De exemplu, se pot combina câteva celule, pe orizontală, pentru a crea un titlu de coloană (într-un capăt de tabel) care se întinde de-a lungul mai multor coloane.

Procedeu:

1. Selectaţi celulele pe care doriţi să le îmbinaţi;

2. Din meniul Table, selectaţi Merge Cells (Îmbinare Celule).

©E

du

ard

Lu

ncă

5.9. Scindarea celulelor

Procedeu:

1. Executaţi clic într-o celulă sau selectaţi mai multe celule pe care doriţi să le scindaţi;

2. Din meniul Table, selectaţi Splite Cells (Scindare Celule);

3. În fereastra Splite Cells, specificaţi numărul de coloane şi rânduri în care doriţi să scindaţi celulele selectate.

32

©E

du

ard

Lu

ncă

5.10. Modificarea lăţimii, stilului şi culorii bordurii celulelor. Culori de umplere pentru celule

Apăsând pictograma din bara de instrumente Standard, se activează bara de instrumente Tables andBorders (Tabele şi borduri).

Printre altele, aceasta permite: modificarea lăţimii şi culorii liniilor (bordurii) celulelor; alegerea unui stil de linie, afişarea sau ascunderea anumitor linii, adăugarea de culori de umplere (umbrire) celulelor etc.

Bara de instrumente Tablesand Borders (Tabele şi borduri) poate fi activată şi din meniul View >> Toolbars.

Stil linie Lăţime linie

Afişare sau ascundere linii de bordură

Culoare de umplere

Culoare bordură

Aliniere conţinut

©E

du

ard

Lu

ncă

5.11. Modificarea bordurii şi culorii de umplere a celulelor utilizând meniul

“Format >> Borders and Shading”

După selectarea celulelor, rândurilor sau coloanelor de interes, se poate accesa funcţia Borders and Shading din meniul Format.

Operaţiile care se pot efectua asupra elementelor selectate decurg după procedurile prezentate la punctele 3.11 şi 3.12.

33

6. Imagini, grafice şi alte obiecte

©E

du

ard

Lu

ncă

6.1. Introducerea imaginilor în documente (miniaturi)

Pentru inserarea unei miniaturi (clipart), se accesează funcţia Clipart (Miniatură) din meniul Insert >> Picture (Inserare >> Imagine) sau se apasă butonul Insert Clipart din bara Desenare.

În câmpul Search for (Caută pentru) din panoul de activitate Clip Art, se va furniza un cuvânt de căutare (de exemplu, “flower”).

Miniaturile găsite pot fi inserate în pagină printr-un simplu clic asupra acestora.

1

3

2

34

©E

du

ard

Lu

ncă

6.2. Introducerea imaginilor în documente (imagini din fişier)

Pentru inserarea unei imagini din fişier, se accesează funcţia FromFile (Din Fişier) din meniul Insert >> Picture (Inserare >> Imagine) sau se apasă butonul Insert Picture din bara Desenare.

Fereastra Insert Picturepermite selectarea oricărei imagini existente în calculator (exemplu de formate: .jpeg, .bmp, .gifetc.).

©E

du

ard

Lu

ncă

6.3. Introducerea în documente a formelor automate

Microsoft Word, ca şi celelalte programe din pachetul Office, furnizează diferite forme predefinite pentru desen. Tipic, aceste obiecte pot fi accesate prin intermediul barei de instrumente Drawing (Desenare).

Culoare de umplere Stil umbrăCuloare linie

Culoare font

Selectare obiecte

Stil 3-D

Tipuri linie

Obiect

desenat

35

©E

du

ard

Lu

ncă

6.4. Formatarea formelor automate

Pe lângă opţiunile existente în bara de instrumente Drawing(Desenare), executând dublu-clic asupra oricărei forme automate, se pot accesa numeroasele funcţii ale meniului Format AutoShape(Formatare formă automată).

Acest meniu dispune de mai multe file (care grupează opţiuni similare), precum: Colorsand Lines (Culori şi Linii), Size (Dimensiune), Layout (Aspect) etc.

Culori şi linii

Dimensiune

Aspect

©E

du

ard

Lu

ncă

6.5. Inserarea graficelor (diagramelor)

Pentru inserarea unui grafic, se accesează funcţia Chart(Diagramă) din meniul Insert >> Picture(Inserare >> Imagine).

MS Word inserează un grafic predefinit, care poate fi modificat, informaţiile dorite introducându-se în foaia de date corespondentă.

Pentru a părăsi graficul, se execută clic în afara acestuia.

Pentru a reveni în modul de editare al graficului, se execută dublu-clic asupra acestuia.

36

©E

du

ard

Lu

ncă

6.6. Editarea graficelor

Editarea unui grafic poate fi realizată cu ajutorul funcţiilor din meniul Chart sau utilizând opţiunile din meniul de context, care apare dacă se execută clic dreapta pe suprafaţa graficului.

Printre operaţiile disponibile, se numără: modificarea culorii suprafeţei graficului, a seriilor de date, a pereţilor graficului, adăugarea unui titlu, schimbarea tipului de grafic etc.

Suprafaţă grafic

Legendă

Pereţi

Serii de date

©E

du

ard

Lu

ncă

6.7. Selectarea, redimensionarea, copierea, mutarea, ştergerea imaginilor

Selectarea unei imagini se realizează printr-un simplu clic asupra acesteia.

Redimensionarea unei imagini se realizează trăgând cu mouse-ul de unul din cele opt puncte care înconjoară imaginea (după ce a fost selectată).

De asemenea, pentruredimensionare, se poate utiliza meniul Format >> Picture >> Size.

Copierea, mutarea şi ştergerea imaginilor se desfăşoară ca la 2.4 şi 2.5.

37

©E

du

ard

Lu

ncă

6.8. Introducerea în documente a foilor de calcul Excel

Uneori, este util ca într-un document Word să se introducă o foaie de calcul Excel (de exemplu, pentru organizarea unor date şi efectuarea de calcule).

Pentru aceasta, din meniul Insert >> Object(Inserare >> Obiect), se alege Microsoft Excel Worksheet (Foaie de lucru Excel).

1

3

2

©E

du

ard

Lu

ncă

6.9. Inserarea ecuaţiilor

MS Word permite scrierea a diverse tipuri de ecuaţii, prin intermediul Editorului de ecuaţii (Equation Editor).

În acest scop, din meniul Insert >> Object, se alege Microsoft Equation3.0. Dacă Microsoft Equation Editornu este disponibil, acesta trebuie instalat.

Ecuaţia se construieşte selectând simboluri din bara de instrumente Ecuaţie şi tastând variabile şi numere. Din rândul de sus al barei de instrumente Ecuaţie, se pot alege peste 150 de simboluri matematice. Din rândul de jos, puteţi selecta o varietate de şabloane şi cadre de lucru, care conţin simboluri precum fracţii, integrale şi sume.

1

2

3

38

7. Corespondenţă masivă

©E

du

ard

Lu

ncă

7.1. Prezentare generală

De multe ori, se impune trimiterea unui număr mare de scrisori sau mesaje de poştă electronică, similare în conţinut, către diverse persoane. În acest scop, pentru a nu irosi timp, se poate utiliza îmbinarea de corespondenţă (mail merge).

Îmbinarea corespondenţei presupune crearea unui singur document, care să conţină informaţiile identice din fiecare copie, şi adăugarea unor substituenţi, pentru informaţiile care sunt unice în fiecare copie. Word se ocupă de restul.

În orice îmbinare de corespondenţă, se lucrează cu trei elemente: documentul principal, de la care se porneşte; informaţiile (de exemplu, nume şi adrese) pe care doriţi să le îmbinaţi cu documentul principal, pentru a crea un set de documente unice, setul de documente finalizate.

Informaţiile care trebuie îmbinate cu documentul principal sunt stocate într-un fişier, cum ar fi o foaie de lucru Microsoft Office Excel sau o listă de contacte Microsoft Office Outlook.

39

©E

du

ard

Lu

ncă

7.2. Îmbinarea corespondenţei în Word – Pasul 1

Pasul 1: Alegerea unui tip de document

Din meniul Tools >> Letters and mailings(Instrumente >> Scrisori şi corespondenţe), se alegeMail merge (Îmbinare corespondenţă).

Din panoul de activitate Mail merge, se va selecta opţiunea Letters, iar, pentru trecerea la pasul următor, se apasă Next.

©E

du

ard

Lu

ncă


Pasul 2: Alegerea documentului principal

În cazul în care documentul principal (în panoul de activitate, denumit document de plecare) este deja deschis, sau dacă se porneşte cu un document gol, se va executa clic pe opţiunea Use the current document.

În caz contrar, se execută clic pe Start from a templatesau pe Start from existing document, urmând să se localizeze şablonul sau documentul pe care doriţi să îl utilizaţi.

40

©E

du

ard

Lu

ncă


Pasul 3: Conectarea la un fişier de date şi selectarea înregistrărilor

În acest moment, va trebui să accesaţi (sau să creaţi şi să accesaţi) fişierul de date care stochează informaţiile unice pe care doriţi să le îmbinaţi cu documentul principal.

Dacă păstraţi informaţii actualizate în lista de contacte dinMicrosoft Office Outlook, aceasta reprezintă un fişier de date excelent, care ar putea fi utilizat pentru scrisori sau mesaje de e-mail. Executând clic pe opţiunea Select from Outlook contacts din panoul de activitate, veţi putea alege nume şi adrese din directorul Contacte al Outlook.

Dacă păstraţi o foaie de lucru Microsoft Office Excel sau o bază de date Microsoft Office Access, care conţine informaţii despre clienţii D-voastră, executaţi clic pe Use an existing list şi, apoi, pe Browse, pentru a localiza fişierul respectiv.

Dacă astfel de date nu există, se va executa clic pe Type a new list, urmând a se utiliza formularul nou apărut, pentru a crea lista dorită. Aceasta se va salva sub forma unei baze de date (.mdb), care va putea fi re-utilizată.

©E

du

ard

Lu

ncă

Exemplu de creare a unei liste de date

Se introduc informaţiile

dorite.

Se salvează lista.

Se poate selecta un subset de înregistrări, prin filtrarea sau

sortarea listei.

41

©E

duar

d Lu

nc��

7.5. Îmbinarea coresponden � ei în Word – Pasul 4

Pasul 4: Ad ��ugarea de câmpuri în documentul principal

Dac�� documentul principal este, înc��, gol, se vor introduce informa� iile care trebuie s�� apar�� în fiecare copie. În continuare, se vor ad��uga diverse câmpuri, executând clic pe leg��turile (hyperlink-urile) din panoul de activitate.

Dac�� se execut�� clic pe op� iunea More items, pot fi ad��ugate câmpuri ale c��ror nume coincid cu denumirile coloanelor din fi�úierul de date.

De exemplu, un fi�úier de date poate s�� con� in�� o coloan�� “Nume”. Inserarea unui câmp “Nume”, la începutul documentului, faciliteaz�� personalizarea fiec��rei copii.

©E

duar

d Lu

nc��

7.6. Îmbinarea coresponden � ei în Word – Pasul 5

Pasul 5:Previzualizareascrisorilor

În acest moment, pute� i previzualizascrisorile �úi s��face� i, dac�� este cazul, modific��rilede rigoare, înainte de îmbinare.

3

©E

du

ard

Lu

ncă

1.2. Fişierele Microsoft Excel

Fişierele Excel sunt denumite registre de calcul sau registre de lucru (workbook).

Un registru de calcul conţine mai multe foi de calcul sau foi de lucru (woksheet).

Implicit, un registru nou creat include 3 foi de calcul, însă numărul acestora poate fi mărit până la maxim 256.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.3. Fereastra aplicaţieiBara de titlu

Bara de meniuri

Bara de instrumente standardBara de instrumente pentru formatare

Bara de stare

Celula activă

Cap

ete

(tit

luri

) d

e râ

nd

Capete (titluri) de coloană

Casetă nume

Bara de formule

Numele foilor de calcul

Bar

a d

e d

eru

lare

(sc

rollb

ar)

4

©E

du

ard

Lu

ncă

1.4. Crearea unui registru de calcul nou

1. Opţiunea Nou din meniul Fişier sau prin combinaţia de taste CTRL+N


3. Prin clic dreapta în directorul în care se doreşte salvarea registruluişi alegerea opţiunii Foaie de lucru Microsoft Excel

©E

du

ard

Lu

ncă

1.5. Salvarea unui registru de calcul nou

1. Opţiunea Salvare din meniul Fişiersau prin combinaţia de taste CTRL+S


Excel va afişa fereastra de dialog Salvare ca.

Numele dat registrului

5

©E

du

ard

Lu

ncă

1.6. Deschiderea unui registru de calcul existent

1. Opţiunea Deschidere din meniul Fişier sau prin combinaţia de taste CTRL+O


Excel va afişa fereastra de dialog Deschidere.

Numele registrului

©E

du

ard

Lu

ncă

1.7. Salvarea unui registru de calcul sub alt nume, în alt loc sau în alt format

Salvarea registrelor de calcul sub alt nume, în alt loc sau în alt format se realizează prin intermediul opţiunii Salvare ca din meniul Fişier.

De asemenea, prin alegerea opţiunii Salvare ca pagină Web, registrul poate fi salvat în format html.

Excel va afişa fereastra de dialog Salvare ca.

Noul nume al fişierului sau acelaşi nume

Calea unde va fi salvat fişierul

Tipul fişierului

6

©E

du

ard

Lu

ncă

1.8. Funcţia Ajutor (Help)

Prin apăsarea pictogramei

(Ajutor pentru Microsoft Excel)

din bara de instrumente, pe

ecran va apărea un asistent sub

forma unei imagini animate.

Asistentul se poate activa şi prin

apăsarea tastei F1.

Pentru închiderea asistentului,

se execută clic dreapta pe

imaginea animată şi se alege

opţiunea Ascundere.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.9. Închiderea unui registru şi închiderea aplicaţiei Excel

Pentru a închide registrul curent fără a

închide şi aplicaţia Excel, se va utiliza

opţiunea Închidere din meniul Fişier

sau


dreapta-sus.

Pentru închiderea aplicaţiei Excel, se va

utiliza opţiunea Ieşire din meniul Fişier

sau


dreapta-sus al ferestrei Microsoft Excel.

7

©E

du

ard

Lu

ncă

1.10. Utilizarea funcţiei de panoramare (Zoom)

Pentru a modifica dimensiunea

de vizualizare a foii de calcul

active, se va utiliza opţiunea

Panoramare din meniul

Vizualizare

sau

se introduce (selectează) o

valoare în (din) lista derulantă

Panoramare existentă în bara

de instrumente standard.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.11. Activarea barelor de instrumente (toolbars)

Implicit, sunt active barele de instrumente:

Standard

Formatare

8

©E

du

ard

Lu

ncă

1.11. Activarea barelor de instrumente (toolbars)

Activarea sau dezactivarea unei

bare se realizează prin

deschiderea meniului Vizualizare

– Bare de instrumente

sau

executând clic dreapta pe orice

loc din bara de instrumente

standard.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.12. “Îngheţarea” unor rânduri şi/sau coloane (funcţia Freeze)

La defilarea printr-o foaie de lucru, anumite

rânduri sau coloane pot fi menţinute vizibile

(fixe, îngheţate).

1. Se va selecta rândul de sub datele care se

doresc a fi păstrate pe ecran

sau

Se va selecta coloana la stânga căreia datele vor

fi păstrate pe ecran

sau

Se vor selecta celulele din dreapta şi de sub

datele care vor fi păstrate pe ecran.

2. Din meniul Fereastră (Window), se alege

opţiunea Îngheţare panouri (Freeze panes).

9

©E

du

ard

Lu

ncă

1.13. Modificarea opţiunilor predefinite ale aplicaţiei Excel

Prin apelarea funcţiei Opţiuni din

meniul Instrumente, pot fi

modificate opţiunile predefinite

ale aplicaţiei, cum ar fi:

numele utilizatorului;

directorul implicit în care vor

fi salvate fişierele;

numărul de foi de calcul dintr-

un registru de lucru nou;

lista fişierelor recent utilizate;

fontul standard etc.

Lucrul cu celule în Excel

Lecţia 2

10

©E

du

ard

Lu

ncă

2.1. Modul de organizare al foilor de calcul

O foaie de calcul creată cu aplicaţia Microsoft Excel este organizată sub

forma unui tabel de dimensiuni mari.

Într-o foaie de calcul există 65.536 de rânduri sau linii (1, 2, 3, …) şi 256

coloane (A, B, …., Z, AA, AZ, BA, …, BZ, …, IA, …, IV).

O celulă se găseşte la intersecţia unui rând cu o coloană şi se identifică

prin litera corespunzătoare coloanei şi numărul corespunzător rândului:

A1, E14, AA8 etc. O astfel de combinaţie reprezintă adresa sau referinţa

celulei.

Un domeniu este o zonă dreptunghiulară, formată din mai multe celule

alăturate, care se denumeşte după adresa celulei din colţul stânga-sus şi

cea a celulei din colţul dreapta-jos, separate prin caracterul “:”. De

exemplu, domeniul A4:E6 începe cu celula A4 şi se termină cu celula E6,

deci conţine 3 x 5 = 15 celule adiacente.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.2. Inserarea datelor în celule

1. Se execută clic pe una din celulele foii de calcul. Această celulă este

acum activă.

2. Se introduc datele de la tastatură, după care se acţionează tasta Enter

sau se execută clic stânga în altă celulă.

Adresa celulei

Datele pot fi introduseşi în acest câmp

Anularea introducerii

Confirmarea introducerii

11

©E

du

ard

Lu

ncă

2.3. Utilizarea comenzilor Anulare(Undo) şi Refacere (Redo)

Dacă la introducerea datelor intervine o

greşeală, anularea acesteia se realizează

cu ajutorul comenzii Anulare din meniul

Editare – Anulare Tastare, utilizând

pictograma din bara de instrumente

sau tastând CTRL+Z.

Refacerea ultimei operaţii anulate se

realizează cu ajutorul comenzii Refacere

din meniul Editare – Refacere Tastare,

utilizând pictograma din bara de

instrumente sau tastând CTRL+Y.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.4. Selectarea unei celule sau a unui grup de celule adiacente

O singură celulă poate fi selectată

printr-un clic stânga cu mouse-ul pe

celula dorită sau introducând adresa

celulei în caseta nume şi apăsând

Enter.

Selectarea unui grup de celule

adiacente se realizează ţinând apăsat

butonul din stânga mouse-ului şi

deplasând cursorul acestuia peste

celulele care trebuie selectate.

Puteţi selecta celula şi prin

introducerea adreseiîn caseta nume

Selectarea poate fi realizată şi prin apăsarea tastelor Shift + ←, →, ↓, ↑

12

©E

du

ard

Lu

ncă

2.5. Selectarea unui grup de celule neadiacente sau a întregii foi de calcul

Selectarea unui grup de celule

neadiacente se realizează ţinând

apăsat CTRL şi executând clic stânga

cu mouse-ul peste celulele care

trebuie selectate.

Selectarea întregii foi de calcul se

realizează executând clic stânga

peste caseta de deasupra primului

rând şi din stânga primei coloane.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.6. Selectarea unui rând (unei coloane) sau a unui grup de rânduri (coloane) adiacente

Selectarea unui rând sau a unei

coloane se realizează printr-un clic de

mouse pe capătul de rând, respectiv

de coloană.

Selectarea unui grup de rânduri sau

de coloane adiacente se realizează

ţinând apăsat butonul din stânga

mouse-ului şi deplasând cursorul

acestuia peste capetele de rând sau

de coloană.

Selectarea poate fi realizată şi prin apăsarea tastelor Shift + ←, →, ↓, ↑

13

©E

du

ard

Lu

ncă

2.7. Selectarea unui grup de rânduri şi/sau coloane neadiacente

Selectarea unui grup de rânduri

şi/sau coloane neadiacente se

realizează ţinând apăsat CTRL şi

executând clic stânga cu

mouse-ul peste capetele de rând

şi/sau de coloană care se

doresc a fi selectate.

Pot fi selectate şi diverse celule.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.8. Introducerea rândurilor şi coloanelor în foaia de calcul

1. Se selectează celula deasupra căreia

se doreşte inserarea unui rând sau la

stânga căreia se doreşte inserarea unei

coloane.

2. Se apelează funcţiile Rânduri (Rows)

sau Coloane (Columns) din meniul

Inserare

sau

Se apelează funcţia Inserare (Insert) din

meniul de context (rapid).

14

©E

du

ard

Lu

ncă

2.9. Ştergerea rândurilor şi coloanelor din foaia de calcul

1. Se selectează o celulă din

rândul sau coloana care se va

şterge.

2. Se apelează funcţia Ştergere

(Delete) din meniul Editare (Edit)

sau

se utilizează opţiunea Ştergere

din meniul de context.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.10. Modificarea dimensiunii rândurilor şi coloanelor

1. Prin tragere cu mouse-ul,

după ce aţi poziţionat cursorul

în partea dreaptă a coloanei sau

sub rândul care se va modifica.

2. Utilizând funcţia Înălţime

(Height) din meniul Format –

Rând (Format – Row).

Utilizând funcţia Lăţime (Width)

din meniul Format – Coloană

(Format – Column).

15

©E

du

ard

Lu

ncă

2.11. Copierea conţinutului celulelor

Pentru copierea conţinutului unei celule sau al unui

grup de celule în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în

alt registru de lucru, se va utiliza funcţia Copiere

(Copy) din meniul Editare, pictograma din bara

de instrumente sau combinaţia de taste CTRL+C. În

continuare, pentru lipirea conţinutului în locul

selectat, se va utiliza funcţia Lipire (Paste) din meniul

Editare, pictograma din bara de instrumente sau

combinaţia de taste CTRL+V.

Opţiunea Lipire specială (Paste Special) din meniul

Editare serveşte la copierea conţinutului Clipboard-

ului (memoria temporară) în formatul precizat de

utilizator.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.12. Mutarea şi ştergerea conţinutului celulelor

Pentru mutarea conţinutului unei celule sau al unui

grup de celule în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în

alt registru de lucru, se va utiliza funcţia Decupare

(Cut) din meniul Editare, pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL+X. În

continuare, pentru lipirea conţinutului în locul

selectat, se va utiliza funcţia Lipire.

Funcţiile Decupare, Copiere, Lipire, Lipire specială

pot fi accesate şi din meniul de context.

Ştergerea completă a datelor dintr-o celulă se

realizează cu tasta Delete, în timp ce ştergerea

parţială a conţinutului unei celule se realizează cu

tasta Backspace.

16

©E

du

ard

Lu

ncă

2.13. Completarea automată a seriilor de date (funcţia Autofill)

Programul Microsoft Excel oferă

posibilitatea completării automate a

unor serii de date:

1. se introduc primele două valori ale

seriei în două celule adiacente;

2. se selectează cu mouse-ul cele

două celule şi se poziţionează

cursorul în colţul din dreapta-jos al

acestora, cursorul luând forma de

cruce.

3. se trage cu mouse-ul până la

completarea numărului de elemente

dorit.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.14. Utilizarea funcţiilor Găsire (Find) şi Înlocuire (Replace)

Pentru căutarea datelor în

foile de calcul, mai ales în cele

de dimensiuni mari, se

utilizează funcţia Găsire din

meniul Editare (sau CTRL+F).

Pentru înlocuirea anumitor

date cu altele, se utilizează

funcţia Înlocuire din acelaşi

meniu (sau CTRL+H).

17

©E

du

ard

Lu

ncă

2.15. Sortarea datelor

Pentru sortarea datelor,

Microsoft Excel dispune de

comanda Sortare (Sort) din

meniul Date (Data).

Datele pot fi ordonate

numeric, alfabetic, cronologic

şi alfanumeric.

Criteriile de sortare se pot

aplica la maxim 3 coloane.

Lucrul cu foile de calcul în Excel

Lecţia 3

18

©E

du

ard

Lu

ncă

3.1. Inserarea unei noi foi de calcul

Funcţia Foaie de lucru

(Worksheet) din meniul

Inserare permite inserarea

unei noi foi de lucru la stânga

celei selectate.

Alternativ, introducerea unei

noi foi de lucru se poate

realiza şi cu funcţia Inserare

din meniul de context apărut

după ce s-a efectuat clic

dreapta pe eticheta unei foi.

Din fereastra care apare, se

selectează Foaie de lucru.

Implicit, un registru de lucru conţine 3 foi de calcul, însă numărul acestora poate să

ajungă la maxim 256. Foaia de calcul activă are numele scris cu negru pe fond alb.

Foaia de lucru activă

©E

du

ard

Lu

ncă

3.2. Redenumirea unei foi de calcul

1. Utilizând funcţia Redenumire

(Rename) din meniul de context

apărut după ce s-a efectuat clic

dreapta pe eticheta unei foi.

2. Executând dublu clic pe

eticheta foii şi introducând noua

denumire a acesteia.

19

©E

du

ard

Lu

ncă

3.3. Ştergerea unei foi de calcul

1. Utilizând funcţia Ştergere foaie

(Delete Sheet) din meniul Editare.

2. Utilizând funcţia Ştergere

(Delete) din meniul de context

apărut după ce s-a efectuat clic

dreapta pe eticheta foii de calcul.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.4. Mutarea sau copierea unei foi de calcul în acelaşi registru de calcul sau în registre diferite

1. Utilizând funcţia Mutare

sau copiere foaie (Move or

Copy Sheet) din meniul

Editare.

2. Utilizând funcţia Mutare

sau copiere din meniul de

context apărut după ce s-a

efectuat clic dreapta pe

eticheta foii de calcul.

Din caseta care apare, se alege locul unde se va muta sau copia foaia de lucru.

20

Formule şi funcţii

Lecţia 4

©E

du

ard

Lu

ncă

4.1. Introducerea unei formule

Programul Microsoft Excel oferă posibilitatea utilizării formulelor

pentru efectuarea de calcule simple sau complexe.

Toate formulele trebuie să înceapă cu semnul =.

Formulele pot fi introduse, direct, în celula selectată sau în câmpul

de editare a formulelor (bara de formule).

Construirea unei formule se poate realiza fie prin tastarea directă a

adreselor celulelor, fie prin selectarea cu mouse-ul a celulelor

dorite.

După introducerea unei formule, se apasă tasta Enter.

Microsoft Excel afişează rezultatul în celulă, iar formula în câmpul

de editare a formulelor.

21

©E

du

ard

Lu

ncă

4.2. Generarea formulelor de calcul utilizând operatori aritmetici şi referinţe

către alte celule

Operatorii aritmetici sunt

semne care arată tipul de calcul

matematic între celule (adunare

+, înmulţire * etc.).

O referinţă identifică o celulă

sau o zonă de celule într-o foaie

de lucru şi comunică

programului Microsoft Excel

unde să caute valorile sau

datele pe care intenţionaţi să le

utilizaţi într-o formulă.

Rezultat

Formulă

Operator

Referinţă (Nume)

©E

du

ard

Lu

ncă

4.3. Erori standard asociate formulelor

Apare atunci când referinţa către o celulă nu este corectă.#REF!

Apare atunci când este utilizat un tip greşit de argument sau de operand.#VALUE!

Apare atunci când Microsoft Excel nu recunoaşte text într-o formulă.#NUME?

Apare când într-o formulă (sau funcţie) există valori numerice incorecte.#NUM!

Apare atunci când se specifică o intersecţie a două suprafeţe care nu se intersectează. Operatorul intersecţie este un spaţiu între referinţe.

#NULL!

Apare atunci când o valoare nu este disponibilă în momentul în care se execută o funcţie sau o formulă.#N/A

Apare atunci când un număr este împărţit la zero (0).#DIV/0!

Apare atunci când o coloană nu este suficient de lată, sau este utilizată o dată sau o oră negativă.#####

SemnificaţieTip eroare

22

©E

du

ard

Lu

ncă

4.4. Referinţe de tipul A1

Implicit, Microsoft Excel utilizează tipul de referinţă A1, care face referire la

coloane cu litere (de la A la IV) şi la rânduri cu numere (de la 1 la 65536).

A10:E20Grupul de celule din coloanele de la A până la E şi rândurile de la 10 până la 20

H:PToate celulele din coloanele de la H până la P

H:HToate celulele din coloana H

5:10Toate celulele din rândurile de la 5 până la 10

5:5Toate celulele din rândul 5

B15:D15Grupul de celule din rândul 15 şi coloanele de la B până la D

A10:A20Grupul de celule din coloana A şi rândurile de la 10 până la 20

A10Celula din coloana A şi rândul 10

Se utilizează

Pentru a face referire la

©E

du

ard

Lu

ncă

4.5. Referinţe relative şi absolute

Referinţele relative, cum ar fi A1, sunt referinţele

care, la modificarea poziţiei celulei care conţine

formula, se modifică automat. Implicit, formulele

noi utilizează referinţe relative.

De exemplu, dacă se copiază o referinţă relativă

din celula B1 în celula B2, ea se ajustează

automat de la =A1 la =A2.

O referinţă absolută, cum ar fi $A$1, face referire

întotdeauna la o celulă cu o amplasare anume.

Dacă poziţia celulei care conţine formula se

modifică, referinţa absolută rămâne aceeaşi.

De exemplu, dacă se copiază o referinţă absolută

din celula B1 în celula B2, aceasta va rămâne

aceeaşi în ambele celule, =$A$1.

23

©E

du

ard

Lu

ncă

4.6. Referinţe mixte

Referinţele mixte sunt cele care dispun fie de o coloană absolută şi un

rând relativ, fie de un rând absolut şi o coloană relativă.

O referinţă absolută de coloană (relativă de rând) este de tipul $A1, $B1

etc.

O referinţă absolută de rând (relativă de coloană) are forma A$1, B$1 etc.

Dacă poziţia celulei care conţine formula se modifică, referinţa relativă se

modifică automat, iar referinţa absolută rămâne aceeaşi.

De exemplu, dacă se copiază o referinţă mixtă din celula B2 în celula C3,

ea se ajustează de la =A$1 la =B$1.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.7. Referinţe prin intermediul numelor

Un nume este un cuvânt sau un şir de caractere care reprezintă o celulă, un

grup (zonă) de celule, o formulă sau o valoare constantă.

Implicit, numele utilizează referinţe absolute către celule.

Pentru a defini un nume, se utilizează comanda Definire (Define) din meniul

Inserare-Nume (Insert-Name).Introducerea numelui

Adăugarea unui nume

Ştergerea unui nume

Prin apăsarea acestuibuton, pot fi selectatecu mouse-ul celulele la care se va face referire.

24

©E

du

ard

Lu

ncă

4.8. Utilizarea ca nume a etichetelor

existente ale rândurilor şi coloanelorAtunci când într-o foaie de lucru se creează o formulă, etichetele

coloanelor şi rândurilor din foaia de lucru pot fi utilizate pentru a face

referire la date. De exemplu, pentru a calcula valoarea totală pentru

coloana Vanzari, se utilizează formula =SUM(Vanzari).

Implicit, Excel nu acceptă etichete în formule. Pentru a permite acest lucru,

se apelează funcţia Opţiuni din meniul Instrumente, iar apoi de selectează

fila Calcul. La opţiunile Registru de lucru, se bifează Acceptare etichete în

formule.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.9. Referinţe de tipul R1C1

În cadrul acestui stil, atât rândurile cât şi coloanele sunt numerotate.

Programul Excel indică poziţia celulei cu un R urmat de numărul rândului

şi un C urmat de numele coloanei.

Activarea sau dezactivarea stilului de referinţă R1C1 se face din meniul

Instrumente – Opţiuni – General.

RO referinţă absolută către rândul curent

R[-1]O referinţă relativă către întreg rândul situat deasupra celulei active

R2C2O referinţă absolută către celula din rândul al doilea şi coloanaa doua

R[2]C[2]O referinţă relativă către celula aflată cu două rânduri mai josşi cu două coloane mai la dreapta

R[-2]CO referinţă relativă către celula aflată cu două rânduri mai sus,pe aceeaşi coloană

ReferinţăSemnificaţie

25

©E

du

ard

Lu

ncă

4.10. Crearea formulelor utilizând funcţiile

sumă, medie, minim, maxim, contor

Funcţiile sunt formule predefinite care

efectuează calcule utilizând anumite

valori, numite argumente, într-o

anumită ordine, sau structură.

Funcţiile pot fi utilizate la efectuarea

de calcule simple sau complexe.

Pentru introducerea unei funcţii,

indiferent de tipul acesteia, se

utilizează comanda Funcţie (Function)

din meniul Inserare sau se apasă

butonul din bara de formule.

În continuare, din caseta Inserare

funcţie se va selecta domeniul în care

se încadrează funcţia dorită.

©E

du

ard

Lu

ncă



De exemplu, dacă se doreşte

calcularea sumei unei serii de

date, din domeniul Mat & Trig

se selectează funcţia SUM şi se

apasă butonul OK.

În continuare, în fereastra

Argumente funcţie, se va

specifica seria de date căreia i

se calculează suma.

Prin apăsarea acestuibuton, seria de date dorită poate fi selectată cu mouse-ul. De asemenea, pot fi selectate serii de datemultiple.

26

©E

du

ard

Lu

ncă



Suma unei serii de date poate fi calculată, mai rapid,

apăsând butonul din bara de instrumente.

Pentru a calcula funcţiile medie (Average), minim (MIN),

maxim (MAX), contor (COUNT), se parcurge aceeaşi

succesiune de paşi de lucru, cu deosebirea că toate

aceste funcţii se găsesc în domeniul Statistice

(Statistical).

©E

du

ard

Lu

ncă

4.11. Crearea formulelor utilizând

funcţia logică IF

Funcţia IF verifică îndeplinirea unei condiţii şi întoarce o valoare

dacă condiţia specificată este evaluată la TRUE şi altă valoare dacă

condiţia specificată este evaluată la FALSE.

Funcţia IF se găseşte în domeniul Logice (Logical). Sintaxa funcţiei este:

IF(logical_test;value_if_true;value_if_false)

Test_logic = orice valoare sau expresie care se poate evalua cu TRUE sau FALSE.

Valoare_pentru_adevărat = valoarea întoarsă dacă test_logic este TRUE.

Valoare_pentru_fals = valoarea întoarsă dacă test_logic este FALSE.

De exemplu, funcţia IF(A1=10,SUM(B1:B20), " ") calculează suma celulelor

B1:B20 dacă în celula A1 se află valoarea 10. În caz contrar, în celula care

conţine formula este afişat un spaţiu gol.

27

Formatare

Lecţia 5

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1. Formatarea celulelor pentru a afişa diferite formate

Iniţial, se vor selecta celulele care se

doresc a fi formatate. Pentru

formatarea unei celule sau zone de

celule, se va utiliza:

1. funcţia Celule (Cells) din meniul

Format;

2. comanda Formatare celule (Format

cells) din meniul de context;

3. sau combinaţia de taste CTRL+1.

Câteva dintre cele mai importante

formate sunt: Număr, Simbol monetar,

Dată, Procentaj.

28

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1.1. Formatarea celulelor pentru afişarea generală a numerelor

Din fereastra Formatare celule, se alege categoria Număr (Number).

Prin bifarea acesteicasete, virgula poatefi utilizată ca separatorpentru mii.

Câmp pentru alegereanumărului de zecimale

Din câmpul Categorie,se alege Număr.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1.2. Formatarea celulelor pentru afişarea de simboluri monetare

Din fereastra Formatare celule, se alege categoria Simbol monetar (Currency).


Din câmpul Categorie,se alege Simbol monetar.

Câmp pentru alegereatipului de simbol

29

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1.3. Formatarea celulelor pentru afişare în stil dată

Din fereastra Formatare celule, se alege categoria Dată (Date).

Câmp pentru alegereatipului de dată

Din câmpul Categorie,se alege Dată.

Câmp pentru stabilireasetărilor locale

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1.4. Formatarea celulelor pentru afişarea numerelor ca procente

Din fereastra Formatare celule, se alege categoria Procentaj (Percentage).


Din câmpul Categorie,se alege Procentaj.

30

©E

du

ard

Lu

ncă

Tipul fontului şi dimensiunea acestuia pot fi modificate din meniul

derulant din bara de instrumente.

Pentru a scrie îngroşat (Aldin), se utilizează pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL + B.

Pentru a scrie înclinat (Cursiv), se utilizează pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL + I.

Pentru a sublinia textul, se utilizează pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL + U.

Pentru a modifica culoarea fontului, se utilizează pictograma din


Pentru a modifica culoarea de umplere a unei celule, se utilizează

pictograma din bara de instrumente.

5.2. Modificarea conţinutului celulelor

©E

du

ard

Lu

ncă

Toate opţiunile anterioare sunt disponibile şi în fereastra Formatare celule

– Font, mai puţin modificarea culorii de umplere, care, de această dată, se

realizează din fereastra Formatare celule – Modele.

5.2. Modificarea conţinutului celulelor

31

©E

du

ard

Lu

ncă

Pentru a copia formatul unei celule (grup de celule) în altă celulă (grup de

celule), se procedează astfel:

1. Se selectează celula (grupul) al cărei format se doreşte a fi copiat.

2. Se apasă pictograma Descriptor de formate (Format Painter) din bara

de instrumente.

3. Se execută clic în celula (grupul de celule) pentru care se doreşte acelaşi

format.

În mod similar poate fi copiată şi înălţimea unui rând sau lăţimea unei

coloane.

Dacă se doreşte acelaşi format pentru celule sau grupuri de celule din

diverse părţi ale foii de lucru, pe pictograma Descriptor de formate se va

executa dublu clic.

5.3. Copierea formatului celulelor

©E

du

ard

Lu

ncă

Când într-o celulă trebuie introdusă o cantitate mai mare de date, poate fi

utilizată funcţia Încadrare text din fereastra Formatare celule – Aliniere.

Textul introdus în celulă se va deplasa în jos, dar lăţimea coloanei din care

face parte celula respectivă rămâne fixă.

5.4. Încadrarea textului în celulă (Funcţia Wrap text)

32

©E

du

ard

Lu

ncă

Alinierea textului pe orizontală poate fi realizată cu ajutorul pictogramelor

din bara de instrumente: alinierea la stânga , aliniere la centru ,

alinierea la dreapta .

5.5. Alinierea conţinutului celulelor

Aceleaşi rezultate pot fi

obţinute şi din fereastra

Formatare celule – Aliniere. Tot

de aici, poate fi stabilită şi

alinierea pe verticală a textului.

©E

du

ard

Lu

ncă

Atunci când un titlu trebuie scris pe mai multe coloane, programul

Microsoft Excel permite îmbinarea celulelor prin două modalităţi: accesând

funcţia Îmbinare celule (Merge cells) din fereastra Formatare celule –

Aliniere sau apăsând pictograma (Îmbinare şi centrare) din bara de

instrumente.

5.6. Centrarea titlului pentru un grup de celule

La îmbinarea mai multor celule, vor fi păstrate numai datele din celula din stânga-sus.

33

©E

du

ard

Lu

ncă

Orientarea textului în cadrul unei celule poate fi stabilită cu ajutorul funcţiei

Orientare, existentă tot în fereastra Formatare celule – Aliniere.

5.7. Modificarea orientării conţinutului unei celule

©E

du

ard

Lu

ncă

1. Din fereastra Formatare

celule – Borduri.

2. Cu ajutorul pictogramei

Borduri din bara de

instrumente a programului.

5.8. Adăugarea de borduri celulelor

Alegere stillinie

Alegere culoarelinie

Particularizare bordură

34

Grafice şi diagrame

Lecţia 6

©E

du

ard

Lu

ncă

O reprezentare mai sugestivă a datelor numerice

poate fi făcută prin intermediul diagramelor.

Este foarte important ca înainte de crearea unei

diagrame, datele din foaia de lucru să fie aşezate

corespunzător tipului de diagramă pe care doriţi

să-l creaţi.

Se selectează datele respective şi se utilizează

Expertul diagramă (pentru a alege tipul diagramei

şi diferite opţiuni pentru aceasta) sau se utilizează

bara de instrumente Diagramă (pentru a crea o

diagramă de bază care să fie ulterior formatată).

Pentru crearea unui grafic utilizând asistentul

Expert diagramă (Chart Wizard), se apasă

pictograma din bara de instrumente sau se

accesează funcţia Diagramă din meniul Inserare.

6.1. Despre diagrame

Celula de la care a început selectarea

rămâne albă

35

©E

du

ard

Lu

ncă

6.2. Expertul diagramă – Pasul 1(Alegerea tipului de diagramă)

Selectare tip diagramă

Selectare subtip diagramă

Vizualizare eşantion

©E

du

ard

Lu

ncă

6.3. Expertul diagramă – Pasul 2(Datele sursă ale diagramei)

Dacă aspectul obţinut este mulţumitor, se poate trece la următorul pas.

Opţional, pot fi adăugate noi serii dedate sau pot fi eliminate unele existente.

36

©E

du

ard

Lu

ncă

6.4. Expertul diagramă – Pasul 3(Opţiunile diagramei)

Din această fereastră pot fi editate diverse opţiuni ale diagramei cu privire la: titlu, axe, legendă, numele seriilor etc.

©E

du

ard

Lu

ncă

6.5. Expertul diagramă – Pasul 4(Amplasarea diagramei)

Din această fereastră poate fi ales locul în care se doreşteafişarea diagramei: o nouă foaie de lucru sau una existentă.

37

©E

du

ard

Lu

ncă

6.6. Exemplu de diagramă

0

10

20

30

40

50

2003 2004 2005

Vanzari

Case

Terenuri

Autovehicule

Diagramă de tip coloană

©E

du

ard

Lu

ncă

6.7. Modificarea opţiunilor unei diagrame

Pentru a modifica opţiunile unei diagrame (adăugarea sau înlăturarea unui titlu,

adăugarea sau înlăturarea etichetelor etc.), după selectarea acesteia, se va accesa

funcţia Opţiuni diagramă (Chart Options) din meniul Diagramă sau din meniul de

context.

38

©E

du

ard

Lu

ncă

6.8. Modificarea culorii de umplere a unei diagrame

Culoarea de umplere a unei diagrame poate fi modificată:

1. cu ajutorul opţiunii Formatare suprafaţă diagramă (Format Chart Area) din

meniul de context;

2. executând dublu clic pe suprafaţa diagramei respective;

3. utilizând pictograma din bara de instrumente, ulterior selectării diagramei.

©E

du

ard

Lu

ncă

6.9. Modificarea culorii diferitelor elemente ale diagramelor

Microsoft Excel permite şi modificarea culorii diferitelor elemente ale diagramelor

(serii de date, legendă, pereţi) utilizând opţiunile de formatare specifice din meniul

de context, executând dublu clic pe aceste elemente sau selectându-le şi apăsând

pictograma din bara de instrumente.

39

©E

du

ard

Lu

ncă

6.10. Modificarea tipului de diagramă

Tipul unei diagrame poate fi modificat cu ajutorul opţiunii Tip de diagramă (Chart

Type) existentă în meniul Diagramă sau în meniul de context.

Aparate foto

Calculatoare

Copiatoare

Imprimante

©E

du

ard

Lu

ncă

6.11. Copierea, mutarea şi ştergerea diagramelor

Pentru copierea diagramei în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în alt registru de

lucru, se va utiliza funcţia Copiere (Copy) din meniul Editare, pictograma din

bara de instrumente sau combinaţia de taste CTRL+C. În continuare, pentru lipirea

diagramei în locul selectat, se va utiliza funcţia Lipire (Paste) din meniul Editare,

pictograma din bara de instrumente sau combinaţia de taste CTRL+V.

Pentru mutarea diagramei în cadrul aceleiaşi foi de calcul sau în alt registru de

lucru, se va utiliza funcţia Decupare (Cut) din meniul Editare, pictograma din

bara de instrumente sau combinaţia de taste CTRL+X. În continuare, pentru lipirea

diagramei în locul selectat, se va utiliza funcţia Lipire.

Funcţiile Decupare, Copiere, Lipire pot fi accesate şi din meniul de context.

Ştergerea diagramei se realizează prin selectarea acesteia şi apăsarea tastei Delete.

40

Formatarea şi imprimarea foilor de calcul

Lecţia 7

©E

du

ard

Lu

ncă

Din meniul Fişier, se accesează funcţia Iniţializare pagină (Page setup).

Din fereastra Pagină, pot fi stabilite două tipuri de orientare a foii de calcul:

portret (Portrait) sau vedere (Landscape).

De asemenea, poate fi stabilită dimensiunea paginii: A4, A2, Letter etc.

7.1. Modificarea orientării foii de calcul şi schimbarea dimensiunii hârtiei

41

©E

du

ard

Lu

ncă

Din fereastra Iniţializare pagină se selectează meniul Margini, care permite

stabilirea tuturor marginilor, a antetului şi a subsolului, precum şi centrarea

datelor în pagină, atât pe orizontală cât şi pe verticală.

7.2. Modificarea marginilor foii de calcul

©E

du

ard

Lu

ncă

Sfârşiturile de pagină sunt separatori care

împart o foaie de lucru în pagini separate, în

vederea imprimării. Microsoft Excel

plasează automat sfârşituri de pagină în

funcţie de modul în care a fost iniţializată

pagina. Sfârşiturile de pagină setate de

utilizator sunt linii albastre continue, iar cele

setate automat de program sunt linii

albastre punctate.

Accesând funcţia Examinare sfârşit de

pagină din meniul Vizualizare, sfârşiturile de

pagină pot fi deplasate prin glisare la

stânga, dreapta, sus sau jos. Microsoft

Excel ajustează automat foaia de lucru

pentru a potrivi coloanele şi rândurile în

pagină.

7.3. Verificarea şi modificarea sfârşiturilor de pagină

Deplasare în jos asfârşitului de paginăprin tragere cu mouse-ul

42

©E

du

ard

Lu

ncă

Anteturile şi subsolurile sunt separate de datele din foaia de lucru şi apar numai la

examinare şi imprimare.

Pot fi utilizate anteturi şi subsoluri predefinite sau create de utilizator.

Anteturile şi subsolurile pot fi accesate din fereastra Iniţializare pagină –

Antet/Subsol sau prin intermediul funcţiei Antet şi subsol din meniul Vizualizare.

7.4. Adăugarea anteturilor şi a subsolurilor (Header and Footer)

Meniuri derulante pentru alegerea unor anteturi şi subsoluri predefinite

©E

du

ard

Lu

ncă

În scopul particularizării anteturilor şi subsolurilor pentru foaia de lucru activă, se

apasă butoanele Antet particularizat (Custom Header) şi Subsol particularizat

(Custom Footer) existente în fereastra Iniţializare pagină – Antet/Subsol.

7.5. Particularizarea anteturilor şi a subsolurilor

Formatare font

Număr pagină

Număr total pagini

Data curentă

Ora curentă

Cale fişier

Nume fişier

Nume foaie de lucru

Imagine

43

©E

du

ard

Lu

ncă

Vizualizarea foii de lucru înaintea imprimării se

poate realiza apăsând pictograma din bara

de instrumente sau cu ajutorul funcţiei

Examinare înaintea imprimării (Print Preview)

din meniul Fişier.

Această cale de vizualizare expune pagina de

imprimat astfel încât să se poată ajusta

coloanele şi marginile.

Dacă foaia de lucru conţine o diagramă

încorporată, examinarea înaintea imprimării

afişează atât foaia de lucru cât şi diagrama.

Puteţi muta sau redimensiona diagrama în

vizualizare normală sau în vizualizare sfârşit de

pagină. Dacă selectaţi o diagramă încorporată

înainte să faceţi clic pe , Excel afişează

numai diagrama încorporată.

7.6. Examinarea înaintea imprimării

©E

du

ard

Lu

ncă

Pentru imprimarea titlurilor de rând şi de

coloană, în fereastra Iniţializare pagină – Foaie,

se va selecta caseta Titluri rânduri şi coloane.

Dacă datele din foaia de lucru au etichete de

rând sau de coloană (denumite şi titluri de

imprimat), Microsoft Excel poate repeta aceste

etichete pe fiecare pagină din foaia de lucru

imprimată. Etichetele nu trebuie să fie în primele

rânduri sau coloane ale foii de lucru, însă ele nu

se vor repeta decât după ce rândul sau coloana

în care apăreau iniţial au fost imprimate.

Pentru a imprima etichetele rândurilor pe fiecare

pagină, în caseta Coloane de repetat la stânga se

vor introduce coloanele care conţin etichetele

rândurilor.

Pentru a imprima etichetele coloanelor pe fiecare

pagină, în caseta Rânduri de repetat la început

se vor introduce rândurile care conţin etichetele

coloanelor.

7.7. Imprimarea anteturilor sau etichetelor de rând şi de coloană pe fiecare pagină

Titlurile de rând sunt numerele de rând din stânga foii de lucru, iar titlurile de coloanăsunt literele care apar în capul coloanelor.

Exemple de etichete de coloană

44

©E

du

ard

Lu

ncă

7.8. Imprimarea efectivă a fişierelor

Pentru imprimarea efectivă a fişierelor, se accesează funcţia Imprimare (Print,

CTRL+P) din meniul Fişier sau, dacă se doreşte imprimarea directă a foii de lucru

active, cu setările implicite, se apasă pictograma din bara de instrumente.

Pentru a imprima numai o zonă a foii de lucru, după selectarea acesteia, se va apela

funcţia Zonă de imprimat – Stabilire zonă de imprimat (Print Area – Set Print Area)

din meniul Fişier. Alternativ, stabilirea zonei de imprimat poate fi realizată şi din

fereastra Iniţializare pagină – Foaie. În continuare, se accesează funcţia Imprimare.

©E

du

ard

Lu

ncă

Acum, puteţi parcurge următorul modul, Microsoft Access.

1

Microsoft Access2003



©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este o bază de date?

• O bază de date reprezintă o modalitate de stocare a unor informaţii (date) pe un suport extern, cu posibilitatea regăsirii acestora.

• Cel mai răspândit model de baze de date estecel relaţional, în care datele sunt memorate întabele.

• Alte modele de baze de date sunt: modelulierarhic, modelul orientat pe obiect şi, mairecent, modelul XML.

2

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este Microsoft Access?

• Microsoft Access este un program puternic, din pachetul Microsoft Office, servind la crearea şi administrarea bazelor de date relaţionale.

©E

du

ard

Lu

ncă

Despre proiectarea unei baze de date

• Pentru a putea beneficia de o întreţinere uşoară a bazei de date, aceasta trebuie proiectată corespunzător.

• Memorarea datelor în tabele ar trebui făcută astfel încât acestea să conţină date doar despre un singur subiect (de exemplu, clienţi).

• Pe lângă tabele, o bază de date conţine, de obicei, diferite tipuri de interogări, care prezintă informaţiile dorite. O interogare poate prezenta un subset de date, cum ar fi toţi clienţii din Londra, sau combinaţii de date din diferite tabele, cum ar fi informaţii despre comenzi asociate cu informaţii despre clienţi.

3

©E

du

ard

Lu

ncă

Despre proiectarea unei baze de date

• Celelalte obiecte ale bazei de date, formularele (utilizate la afişarea şi introducerea datelor), paginile de acces la date (pagini Web, publicate din Access, care au o conexiune la o bază de date) şi rapoartele (pe care doriţi să le imprimaţi), nu furnizează neapărat soluţii despre modul de structurare a tabelelor în baza de date.

• Deseori, formularele, rapoartele şi paginile de acces la date sunt bazate pe interogări, şi nu pe tabele.

©E

du

ard

Lu

ncă

Paşii fundamentali în proiectarea unei baze de date

1. Stabilirea scopului bazei de date;2. Stabilirea câmpurilor de care aveţi nevoie în baza de date (fiecare

câmp reprezintă un fapt despre un anumit subiect);3. Stabilirea tabelelor necesare bazei de date (fiecare tabel va

conţine informaţii despre un anumit obiect);4. Identificarea câmpului sau câmpurilor cu valori unice în fiecare

înregistrare (utilizate la unirea informaţiilor memorate în tabele separate);

5. Stabilirea relaţiilor dintre tabele;6. Îmbunătăţirea proiectului;7. Introducerea datelor şi crearea diverselor obiecte ale bazei de

date;8. Utilizarea instrumentelor de analiză ale Microsoft Access

(Analizatorul de Tabel, Analizatorul de Performanţă), pentru îmbunătăţirea formei bazei de date.

4

©E

du

ard

Lu

ncă

Deschiderea aplicaţiei

• Din meniul Start > Programs > Microsoft Office > Microsoft Office Access 2003

• Executând dublu clic pe pictograma existentă pe desktop.

©E

du

ard

Lu

ncă

Fereastra aplicaţiei

Bară de meniuri

Bara de instrumente a aplicaţiei

Fereastra Bază de date

Bara de instrumente a ferestrei

Bază de date

5

Tabele

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este un tabel?

• Un tabel reprezintă o colecţie de date despre un anumit subiect, cum ar fi un produs.

• Tabelele organizează datele în coloane (numite câmpuri sau atribute) şi rânduri (numite înregistrări).

• Fiecare înregistrare din tabel conţine toate datele despre acel produs, cum ar fi: numele produsului, furnizorul, nr. de bucăţi existente în stoc etc.

6

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unui tabel

• Se apasă butonul Tables(Tabele) şi se execută dublu clic pe opţiunea Create table in DesignView (Creare tabel în modul Vizualizare proiect);

• Crearea tabelelor în acest mod permite definirea proprietăţilor atributelor (câmpurilor) tabelului.

©E

du

ard

Lu

ncă

Definirea câmpurilor tabelului

Coloana Field Nameserveşte la introducerea câmpurilor dorite.

Coloana Data Type permite introducerea proprietăţilor câmpurilor.

Proprietăţile câmpurilor pot fi particularizate prin intermediul meniului Field Properties.

7

©E

du

ard

Lu

ncă

Alegerea cheii primare• Pentru a putea salva tabelul, este

necesar să se definească o cheie primară (primary key).

• Cheia primară reprezintă un ansamblu minim de atribute, care identifică, în mod unic, o înregistrare din tabel.

• Cheia primară se stabileşte utilizând opţiunea specifică din meniul Edit, ulterior selectării câmpului (câmpurilor) alese a fi cheie primară.

• La alegerea cheii primare, este important să se cunoască, în detaliu, caracteristicile atributelor din tabel.

©E

du

ard

Lu

ncă

Salvarea tabelului

• După stabilirea cheii primare, se închide fereastra Table şi se salvează tabelul cu un anumit nume (de exemplu, Client).

• După salvare, tabelul nou creat apare în lista tabelelor existente.

8

©E

du

ard

Lu

ncă

Introducerea datelor în tabel

• Se execută dublu clic pe tabelul nou creat sau se apasă butonul Open, după selectarea acestuia.

• Se introduc datele de rigoare, care se vor salva automat la închiderea tabelului.

Butoane pentru navigarea între înregistrări.

©E

du

ard

Lu

ncă

Ştergerea unor înregistrări din tabele

• Ştergerea unei înregistrări se poate face executând clic dreapta pe caseta care precede înregistrarea şi selectând, din meniul derulant, opţiunea DeleteRecord.

• Modificările se vor salva automat, însă, pentru siguranţă, se poate apăsa butonul Save din bara de instrumente.

9

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea indecşilor• Indecşii accelerează căutările

diverselor tipuri de date în înregistrări.

• Automat, Microsoft Access creează un index după cheia primară.

• Pentru a adăuga un index unui câmp, se va selecta câmpul respectiv, iar din proprietăţile acestuia (Field Properties), se alege opţiunea Yes, aferentă proprietăţii Indexed.

• Selectarea opţiunii Yes (no Duplicates) va avea ca efect imposibilitatea introducerii a două valori identice în câmpul respectiv.

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unei reguli de validare

• Regula de validare (validation rule) reprezintă o proprietate care defineşte valorile de intrare valide pentru un câmp sau pentru o înregistrare din tabel.

• O regulă de validare se creează prin selectarea câmpului dorit (de exemplu, CNP), urmată de apăsarea butonului din dreapta al proprietăţii Validation Rule.

• Efectul acestei operaţii constă în apariţia ferestrei Expression Builder, care permite construirea propriilor reguli.

10

©E

du

ard

Lu

ncă

Afişarea unui text de validare

• Textul de validare semnalizează încălcarea unei reguli de validare.

• Textele de validare se scriu în câmpul corespunzător proprietăţii Validation Text şi apar ori de câte ori datele introduse în tabel nu satisfac regula de validare.

©E

du

ard

Lu

ncă

Relaţii între tabele

• O relaţie (relationship) reprezintă o asociere stabilită între câmpurile (coloanele) a două tabele.

• Relaţiile funcţionează prin date care se potrivesc în câmpuri cheie (tipic, un câmp cu acelaşi nume în ambele tabele).

• Câmpurile după care se stabileşte relaţia sunt cheie primară, pentru un tabel, respectiv cheie externă, pentru celălalt tabel.

• Cheia externă reprezintă un câmp sau un ansamblu de câmpuri dintr-un tabel care ia valori în acelaşi domeniu ca şi cheia primară a altui tabel.

11

©E

du

ard

Lu

ncă

Tipuri de relaţii

• Relaţiile pot fi de următoarele tipuri:• Unu-la-unu – fiecărei înregistrări din tabelul A îi corespunde o

singură înregistrare din tabelul B şi fiecărei înregistrări din tabelul B îi corespunde o singură înregistrare din tabelul A;

• Unu-la-mai-mulţi – o înregistrare din tabelul A poate avea mai multe înregistrări corespondente în tabelul B, dar o înregistrare din tabelul B poate avea numai o singură înregistrare corespondentă în tabelul A;

• Mai-mulţi-la-mai-mulţi – o înregistrare din tabelul A poate avea mai multe înregistrări corespondente în tabelul B, iar o înregistrare din tabelul B poate avea mai multe înregistrări corespondente în tabelul A.

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unei relaţii unu-la-unu sau unu-la-mai-mulţi

1. Relaţiile se creează apelând funcţia Relationships din meniul Tools.

2. Din fereastra Show Table, care apare, se aleg tabelele între care se doreşte realizarea relaţiei.

3. Din meniul Relationships, se apelează funcţia EditRelationships. Pentru a crea relaţia, se apasă butonul Create New.

4. După definirea relaţiei şi a regulilor de integritate referenţială, se apasă butonul Create. Rezultatul constă în apariţia noii relaţii.

4

3

2

1

12

Formulare

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este un formular?

• Un formular reprezintă un obiect al bazei de date, utilizat, de obicei, la introducerea sau afişarea datelor.

• Majoritatea formularelor sunt legate de unul sau mai multe tabele şi interogări ale bazei de date.

• Crearea unui formular se realizează prin utilizarea unui expert. Ulterior, formularul poate fi particularizat în modul Design View (Vizualizare proiect).

13

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unui formular – Pasul 1

Se apasă butonul Forms (Formulare) şi se execută dublu clic pe opţiunea Create form byusing wizard(Creare formular utilizând expertul).

Se aleg tabelele şi interogările asupra cărora se creează formularul.

Se apasă aceste butoane pentru a selecta câmpurile disponibile.

©E

du

ard

Lu

ncă


Se alege aspectul sub care vor fi afişate câmpurile din formular.

14

©E

du

ard

Lu

ncă


Se alege unul din stilurile predefinitepentru formular.

©E

du

ard

Lu

ncă


Se alege numele formularului, putându-se deschide pentru vizualizarea şi introducerea datelor.

15

©E

du

ard

Lu

ncă

Vizualizarea şi introducerea datelor

Se apasă acest buton pentru a ajunge la prima înregistrare din tabel.

Revenire la înregistrarea

anterioară

Se apasă acest buton pentru a ajunge la ultima înregistrare din tabel.

Trecere la înregistrarea următoare

Se apasă acest buton pentru a introduce noi date în tabel.

©E

du

ard

Lu

ncă

Particularizarea unui formular

Se apasă butonul Forms (Formulare) şi se selectează formularul nou creat. Se execută clic pe butonul Design (Proiect) din bara de instrumente a ferestrei Bază de date.

Pictogramă pentru introducerea textului

Pictogramă pentru introducerea imaginilor

Executând clic dreapta asupra oricărui element al formularului, devine posibilă stabilirea sau modificarea a numeroase proprietăţi.

16

Prelucrarea datelor existente

în tabele

©E

du

ard

Lu

ncă

Căutarea datelor în tabele

• Căutarea datelor într-un tabel se poate realiza prin intermediul funcţiei Find din meniulEdit (sau CTRL+F).

17

©E

du

ard

Lu

ncă

Filtre aplicate tabelelor

• Filtrele sunt seturi de criterii aplicate datelor, pentru a afişa un subset de date sau pentru a sorta datele.

• Microsoft Access dispune de următoarele tipuri de filtre:

– Filtru după selecţie (Filter byselection);

– Filtru după formular (Filter by form);– Filtrare la introducerea datelor

(Filter for Input).– Filtrare avansată (Advanced Filter).

• Aplicarea unui filtru se face din meniul Records > Filter sau apăsând butonul din bara de instrumente.

• Scoaterea unui filtru se face apăsând butonul din bara de instrumente.

Interogări

18

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este o interogare?

• Interogările sunt utilizate la vizualizarea, modificarea şi analiza datelor, în diverse moduri.

• Ele pot fi utilizate ca sursă de înregistrări pentru realizarea de formulare, rapoarte sau pagini de acces la date.

• Interogarea de selecţie reprezintă cel mai utilizat tip de interogare. Ea se aplică unuia sau mai multor tabele, datele fiind afişate, după anumite criterii, într-o foaie de date. Aici, cu anumite restricţii, înregistrările pot fi actualizate.

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unei interogări

Se apasă butonul Queries (Interogări) şi se execută dublu clic pe opţiunea Create query in Design view(Creare interogare în modul Vizualizare proiect).

Din fereastra Show Table, care apare, se aleg tabelele pe baza cărora se realizează interogarea.

Vor fi afişate numai câmpurile care au bifată opţiunea Show.

Opţiunea Criteria permite stabilirea propriilor restricţii. De exemplu, în interogarea de mai sus, vor fi afişaţi numai clienţii din Iaşi.

19

©E

du

ard

Lu

ncă

Rularea unei interogări

După crearea unei interogări, în scopul vizualizării rezultatelor, se va rula interogarea utilizând funcţia Run din meniul Query sau apăsând butonul din bara de instrumente a aplicaţiei.

©E

du

ard

Lu

ncă

Modificarea unei interogări

Se apasă butonul Queriesşi se selectează interogarea dorită.

Se execută clic pe butonul Design (Proiect) din bara de instrumente a ferestrei Bază de date.

Pot fi făcute diverse modificări. De exemplu, se introduce câmpul CNP, afişându-se doar înregistrările care conţin un CNP mai mare de 500.

20

©E

du

ard

Lu

ncă

Sortarea înregistrărilor

Sortarea înregistrărilor este utilizată la regăsirea uşoară a datelor în tabele şi interogări.

După alegerea câmpului dorit dintr-un tabel, se accesează funcţia Sortdin meniul Records.

Sortarea înregistrărilor poate fi făcută în ordine crescătoare sau descrescătoare.

Rapoarte

21

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce sunt rapoartele?

• Rapoartele reprezintă o modalitate eficientă de a prezenta datele în format tipărit (imprimat).

• Majoritatea rapoartelor sunt legate de unul sau mai multe tabele (interogări) din baza de date.

• Crearea unui raport se realizează prin utilizarea unui expert. Ulterior, raportul poate fi particularizat în modul Design View (Vizualizare proiect).

©E

du

ard

Lu

ncă

Crearea unui raport – Pasul 1

Se apasă butonul Reports (Rapoarte) şi se execută dublu clic pe opţiunea Create report byusing wizard(Creare raport utilizând expertul).

Se aleg tabelele şi interogările asupra cărora se creează raportul.

Se apasă aceste butoane pentru a selecta câmpurile disponibile.

22

©E

du

ard

Lu

ncă


Se pot adăuga nivele de grupare, după care să fie afişate înregistrările.

©E

du

ard

Lu

ncă


Se pot sorta înregistrările, după maxim patru câmpuri, în ordine crescătoare sau descrescătoare.

23

©E

du

ard

Lu

ncă


Se stabilesc aspectul şi orientarea raportului.

©E

du

ard

Lu

ncă


Se aplică un stil predefinit raportului.

24

©E

du

ard

Lu

ncă


Se alege numele raportului.

În continuare, raportul poate fi deschis astfel încât să fie vizualizat sau modificat.

©E

du

ard

Lu

ncă

Vizualizarea raportului

25

©E

du

ard

Lu

ncă

Particularizarea raportului

Se apasă butonul Reports (Rapoarte) şi se selectează raportul dorit. Se execută clic pe butonul Design(Proiect) din bara de instrumente a ferestrei Bază de date.

Pictogramă pentru introducerea textului

Pictogramă pentru introducerea imaginilor

Executând clic dreapta asupra oricărui element al formularului, devine posibilă stabilirea sau modificarea a numeroase proprietăţi.

2002


Facultatea de Inginerie Electrică Energetică şi Informatică Aplicată – Iaşi

©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este PowerPoint?

PowerPoint reprezintă programul pentru prezentări profesioniste, integrat în pachetul software Microsoft Office.

Prezentările PowerPoint sunt alcătuite din pagini individuale, care se numesc folii sau diapozitive (slides).

Diapozitivele pot să conţină text, elemente grafice şi obiecte multimedia (video, audio etc.).

Diapozitivele pot fi imprimate pe folii transparente, pentru a fi prezentate cu ajutorul retroproiectorului, sau, cel mai adesea, vor fi expuse cu ajutorul videoproiectorului sau al unui ecran LCD.

©E

du

ard

Lu

ncă

1. Realizarea unei prezentări

©E

du

ard

Lu

ncă

1.1. Despre modurile de vizualizare a prezentărilor

Microsoft PowerPoint dispune de 3 moduri principale de vizualizare a prezentărilor:

vizualizare normală (Normal);

vizualizare sortare diapozitive (Slide Sorter);

vizualizare expunere diapozitive (Slide Show).

Modurile de vizualizare pot fi alese din meniul Vizualizare (View) sau din colţul stânga-jos al ferestrei aplicaţiei.

Vizualizare normală

Expunere diapozitive (începând cu

diapozitivul curent)

Vizualizare sortare diapozitive

©E

du

ard

Lu

ncă

1.2. Vizualizarea normală

Panou de note

Vizualizarea normală reprezintă principala vizualizare pentru editare, utilizată la scrierea şi formatarea prezentărilor.

Acest tip de vizualizare prezintă trei zone:

în stânga, o zonă cu tabulatori, care permite comutarea între o schiţă a textului conţinut de diapozitive (fila Schiţă –Outline) şi o imagine miniaturală a acestora (fila Diapozitive – Slides).

în dreapta, o zonă de vizualizare mărită (panoul diapozitive), în care este afişat diapozitivul curent şi unde se poate adăuga text şi insera diferite obiecte (imagini, diagrame, filme etc.);

în partea de jos, panoul de note, în care pot fi introduse diverse note pentru respectivul diapozitiv. Notele pot fi imprimate separat, ca pagini de note.

Panou diapozitive

Fila schiţă

Fila diapozitive

©E

du

ard

Lu

ncă

1.3. Vizualizarea sortare diapozitive

Toate diapozitivele sunt prezentate sub forma unor miniaturi.

Acest mod facilitează mutarea, adăugarea sau ştergerea diapozitivelor, dar şi examinarea tranziţiilor şi a efectelor de animaţie.

©E

du

ard

Lu

ncă

1.4. Inserarea unui diapozitiv nou cu aspect specific

Inserarea unui diapozitiv nou se poate realiza:cu ajutorul opţiunii Diapozitiv nou (Newslide) din meniul Inserare, sau

cu ajutorul combinaţiei de taste CTRL+M.

Din fereastra Aspect diapozitiv (SlideLayout), se va alege un aspect specific: doar titlu, titlu şi text, conţinut, titlu şi conţinut etc.

Alegerea sau modificarea aspectului unui diapozitiv poate fi realizată şi prin intermediul opţiunii Aspect Diapozitiv din meniul Format.

Diapozitiv titlu

Doar titlu

Titlu şi text

Necompletat

Conţinut

Titlu şi conţinut

Titlu şi conţinut 4

©E

du

ard

Lu

ncă

1.5. Modificarea fundalului diapozitivelor unei prezentări

Aplicarea unui fundal de o anumită culoare (unui diapozitiv, diapozitivelor selectate sau tuturor diapozitivelor dintr-o prezentare) se realizează cu ajutorul opţiunii Fundal (Background) din meniul Format.

Apăsaţi acest buton pentru a aplica fundalul întregii prezentări

Apăsaţi acest buton pentru a aplica fundalul numai diapozitivelor selectate

©E

du

ard

Lu

ncă

1.6. Aplicarea unui şablon formă (Design Template) unei prezentări

Aplicarea unui şablon formă unei prezentări poate fi realizată prin intermediul opţiunii Formă Diapozitiv(Design Template) din meniul Format.

Din panoul de activităţi Formă diapozitiv, apărut în partea dreaptă a ecranului, se poate alege un şablon furnizat de Microsoft PowerPoint.

Dacă se dispune de un alt şablon, localizat oriunde în altă parte pe disc, se apasă butonul Răsfoire.

Artificii

Cascadă

Combinaţii

Apăsaţi acest buton pentru a selecta alt şablon

©E

du

ard

Lu

ncă

1.7. Coordonatorul de diapozitive (Master Slide)

Coordonatorul de diapozitive este un diapozitiv special al şablonului formă care deţine informaţii despre acesta: stilurile fontului şi ale marcatorilor, poziţia şi dimensiunea substituenţilor (casete din care se compun diapozitivele), scheme de culori etc.

El permite realizarea de modificări generale şi aplicarea acestor modificări întregii prezentări.

Şabloanele formă includ şi un coordonator de titluri, acesta permiţând numai modificarea diapozitivelor cu aspect de titlu.

Coordonator de diapozitive

Coordonator de titluri

Imagine inserată, care va apărea în fiecare diapozitiv

©E

du

ard

Lu

ncă

1.8. Aplicarea anteturilor şi a subsolurilor pentru diapozitive

Adăugarea informaţiilor de tip antet şi subsol se realizează prin intermediul opţiunii Antet şi subsol (Header and Footer) din meniul Vizualizare.

Microsoft PowerPoint permite adăugarea acestor informaţii numai la o parte din diapozitive, însă ele vor fi iniţial selectate. Acest lucru se poate realiza din filele Schiţă sau Diapozitive în vizualizarea normală sau în vizualizarea sortare diapozitive.

©E

du

ard

Lu

ncă

2. Formatarea textului şi a imaginilor

©E

du

ard

Lu

ncă

2.1. Adăugarea unui text la un diapozitiv

1. Pentru adăugarea unui text corp sau titlu, se face clic în interiorul unui substituent pentru text, iar apoi se tastează sau se lipeşte textul dorit.

2. Pentru adăugarea unei casete text, se apasă pictograma din bara de instrumente Desenare sau se utilizează funcţia Casetă textdin meniul Inserare.

3. Pentru adăugarea textului la o formă automată, există două variante: Se selectează o formă automată şi se începe

tastarea – textul devine parte din formă şi se mută odată cu aceasta.

Se adaugă o casetă text, textul rămânând independent de formă.

4. Pentru adăugarea unui obiect de tip WordArt, se apasă pictograma din bara de instrumente Desenare.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.2. Formatarea fontului şi alinierea textului

Formatarea fontului, în stilul deja clasic, se realizează cu ajutorul funcţiei Font din meniul Format sau utilizând butoanele din bara de instrumente standard.

Pentru alinierea textului, se poate accesa meniul Format – Aliniere(Format – Alignment) sau, de asemenea, pot fi utilizate butoanele din bara de instrumente standard.

Se mai pot utiliza combinaţiile de taste: CTRL+L (aliniere la stânga), CTRL+E (la centru), CTRL+R (aliniere la dreapta).

©E

du

ard

Lu

ncă

2.3. Modificarea spaţiului dintre paragrafe şi a modului de ortografiere

Modificarea spaţiului dintre paragrafe se realizează cu ajutorul meniului Format – Interlinie (Format – Line Spacing).

Modul de ortografiere a unui text selectat se modifică prin intermediul opţiunii Modificare după caz(Change case), existentă tot în meniul Format.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.4. Modificarea stilului de marcatori sau numerotare dintr-o listă

Cel mai simplu, pentru adăugarea marcatorilor sau numerotării într-un text, se selectează liniile de interes şi se face clic pe pictogramele Marcatori sau Numerotare addin bara de instrumente.

Pentru modificarea stilului de marcatori sau numerotare, se utilizează funcţia Marcatori şi numerotare (Bullets andNumbering) din meniul Format.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.5. Introducerea imaginilor în diapozitive

Pentru inserarea unei miniaturi (clipart), se utilizează funcţia Inserare – Imagine – Miniatură(Insert – Picture – Clipart) sau se apasă butonul Inserare miniaturăa din bara Desenare.

Pentru inserarea unei imagini din fişier, se utilizează funcţia Inserare – Imagine – Din fişier(Insert – Picture – From File) sau se apasă butonul Inserare imagine din bara Desenare.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.6. Copierea textului şi a imaginilor

Pentru copierea textului şi a imaginilor în cadrul aceluiaşi fişier sau

în alt fişier, se va utiliza funcţia Copiere (Copy) din meniul Editare,

pictograma din bara de instrumente sau combinaţia de taste

CTRL+C. În continuare, pentru lipirea elementelor copiate în locul

dorit, se va utiliza funcţia Lipire (Paste) din meniul Editare,

pictograma din bara de instrumente sau combinaţia de taste

CTRL+V.

Imaginile pot fi copiate şi cu ajutorul funcţiei Dublare (Duplicate)

din meniul Editare sau tastând CTRL+D.

Opţiunea Lipire specială (Paste Special) din meniul Editare

inserează, leagă sau încorporează conţinutul Clipboard-ului

(memoria temporară) în formatul precizat de utilizator.

©E

du

ard

Lu

ncă

2.7. Mutarea / ştergerea textului şi a imaginilor

Pentru mutarea textului şi a imaginilor, se va utiliza funcţia

Decupare (Cut) din meniul Editare, pictograma din bara de

instrumente sau combinaţia de taste CTRL+X. În continuare, pentru

lipirea conţinutului în locul dorit, se va utiliza funcţia Lipire.

Funcţiile Decupare, Copiere, Lipire pot fi accesate şi din meniul de

context.

Ştergerea textului sau a imaginilor se realizează cu tastele Delete

sau Backspace.

©E

du

ard

Lu

ncă

3. Diagrame, scheme organizatorice şi obiecte

desenate

©E

du

ard

Lu

ncă

3.1. Crearea diagramelor – Alegerea unui aspect adecvat pentru diapozitiv

Iniţial, se alege un aspect

adecvat pentru diapozitivul care

trebuie să conţină diagrama, fie

utilizând opţiunea Aspect

diapozitiv din meniul Format, fie

apăsând pictograma din


Din panoul de activităţi Aspect diapozitiv, nou

apărut, se va selecta aspectul corespunzător (de

exemplu, Titlu şi diagramă).

©E

du

ard

Lu

ncă

3.2. Crearea diagramelor –Introducerea datelor

Se execută dublu clic pe

pictograma iar informaţiile

se introduc în foaia de date

care apare. Pentru a părăsi

diagrama, se execută clic în

afara acesteia.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.3. Editarea diagramelor

Editarea unei diagrame poate fi realizată cu ajutorul funcţiei Obiect

diagramă – Editare (Chart Object – Edit) din meniul de context,

apărut la efectuarea unui clic dreapta pe diagrama respectivă, sau

executând dublu clic pe aceasta.

În continuare, pot fi modificate diferite elemente, cum ar fi:

culoarea de umplere, culoarea seriilor de date, tipul diagramei etc.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.4. Crearea organigramelor – Alegerea unui aspect adecvat pentru diapozitiv

Iniţial, se alege un aspect

adecvat pentru diapozitivul care

trebuie să conţină organigrama

(schema organizatorică), fie

utilizând opţiunea Aspect

diapozitiv din meniul Format, fie

apăsând pictograma din


Din panoul de activităţi Aspect diapozitiv, nou

apărut, se va selecta aspectul corespunzător (de

exemplu, Titlu şi diagramă sau organigramă).

©E

du

ard

Lu

ncă

3.5. Crearea organigramelor – Alegerea formatului predefinit pentru organigrame

Se execută dublu clic pe pictograma , iar din fereastra Galerie

diagrame, nou apărută, se va selecta caseta Organigramă.

Microsoft PowerPoint va afişa o organigramă exemplu, predefinită,

care va putea fi editată.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.6. Editarea organigramelor

Editarea unei organigrame

poate fi realizată cu ajutorul

barei de instrumente

Organigramă, apărută la

inserarea acesteia.

Devin posibile operaţii

precum: adăugarea de

forme noi, modificarea

aspectului şi formatarea

anumitor părţi ale

organigramei, aplicarea

unor stiluri prestabilite etc.

Alegere stil organigramă

Organigramă în stil Culori de bază

©E

du

ard

Lu

ncă

3.7. Adăugarea de obiecte desenate

Microsoft PowerPoint, ca şi celelalte programe din pachetul Office,

furnizează diferite forme predefinite pentru desen. Aceste obiecte

se găsesc în bara de instrumente Desenare.

Exemplu de

obiect desenat

Culoare de umplere Stil umbrăCuloare linie

Culoare font

Selectare obiecte

Stil 3-D

Tipuri linie

©E

du

ard

Lu

ncă

3.9. Stabilirea coordonatelor obiectelor relativ la centrul sau colţul diapozitivului

Se execută clic dreapta pe forma automată şi se alege funcţia Formatare

Formă automată (Format AutoShape) din meniul de context. Din fereastra

care apare, se selectează meniul Poziţie şi se introduc valorile dorite

conform opţiunilor existente în acest meniu.

La acelaşi rezultat se ajunge şi prin utilizarea comenzii Formatare Formă

automată din meniul Format sau executând dublu clic pe forma automată.

Stea aliniată

la centruStea poziţionată cu

referire la colţul din

stânga sus

©E

du

ard

Lu

ncă

3.10. Alinierea obiectelor desenate după margini

Se selectează obiectele, se apasă butonul Desen din bara de instrumente

Desenare, se alege funcţia Aliniere sau Distribuire şi se execută clic pe

una din opţiunile: Aliniere la stânga, Aliniere la dreapta, Aliniere sus sau

Aliniere jos.

În urma alinierii, obiectele se pot suprapune. Este recomandabilă

verificarea poziţionării lor înainte de executarea comenzii.

Obiecte aliniate

după marginea

din stânga

©E

du

ard

Lu

ncă

3.11. Alinierea obiectelor pe orizontală sau pe verticală

Opţiunea Aliniere la mijloc aliniază obiectele pe orizontală, prin mijlocul

acestora.

Opţiunea Aliniere la centru aliniază obiectele pe verticală, prin centrul

acestora.

Obiecte aliniate

pe orizontală

Obiecte aliniate

pe verticală

©E

du

ard

Lu

ncă

3.12. Rotirea şi răsturnarea obiectelor

Pentru a roti liber sau răsturna

diverse obiecte, se utilizează

opţiunile existente în meniul

Desen – Rotire sau răsturnare.

Înainte de efectuarea acestor

operaţii, obiectele respective

vor fi selectate.

Rotirea unui obiect poate fi

realizată şi din fereastra

Formatare Formă automată –

Dimensiune, în care se va tasta

unghiul de rotire dorit.

©E

du

ard

Lu

ncă

3.13. Gruparea şi stabilirea ordinii obiectelor desenate

Pentru a grupa obiectele selectate,

se utilizează funcţia Grupare din

meniul Desen sau din meniul de

context. Este posibilă şi operaţia

inversă, de anulare a grupării

(funcţia Anulare grupare).

Pentru a stabili ordinea în care apar

obiectele suprapuse, se utilizează

funcţia Ordine (Order) din meniul

Desen sau din meniul de context.

©E

du

ard

Lu

ncă

4. Efecte de animaţie

©E

du

ard

Lu

ncă

4.1. Despre animarea textului şi a obiectelor

Pentru a face prezentarea mai interesantă şi pentru a atrage atenţia

asupra punctelor importante, Microsoft PowerPoint dispune de facilitatea

de animare a textului, diagramelor, imaginilor etc.

Variantele disponibile de animaţie sunt:

1. scheme de animaţie prestabilite, care pot fi aplicate textului din toate

diapozitivele, din diapozitivele selectate sau unor elemente ale

coordonatorului de diapozitive.

2. animaţii particularizate, care pot fi aplicate elementelor dintr-un

diapozitiv, dintr-un substituent sau unui paragraf.

3. tranziţii între diapozitive, care pot fi aceleaşi pentru toate diapozitivele

sau diferite.

Microsoft PowerPoint oferă posibilitatea de examinare a efectelor aplicate

unui diapozitiv sau întregii prezentări.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.2. Scheme de animaţie prestabilite

Aplicarea unei scheme de

animaţie prestabilite

diapozitivelor selectate se

realizează prin intermediul

funcţiei Efecte de animaţie

(Animation Schemes) din meniul

Expunere diapozitive (Slide

Show).

Schema de animaţie dorită se

alege din panoul de activităţi

Formă diapozitiv, nou apărut.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.3. Animaţii particularizate

Aplicarea unei animaţii

particularizate elementului

selectat se realizează prin

intermediul funcţiei Animaţie

particularizată (Custom

Animation) din meniul Expunere

diapozitive (Slide Show).

Efectele de animaţie se aplică

executând clic pe butonul

Adăugare efect din panoul de

activităţi Animaţie

particularizată, după care se

alege varianta dorită. Efectele

apar în listă, de sus în jos, în

ordinea aplicării lor.

©E

du

ard

Lu

ncă

4.4. Tranziţii între diapozitive

Aplicarea tranziţiilor între

diapozitive se realizează prin

intermediul funcţiei Tranziţie

diapozitiv (Slide Transition) din

meniul Expunere diapozitive

(Slide Show).

Tranziţia dorită se alege din

panoul de activităţi Tranziţie

între diapozitive, nou apărut.

Tranziţiile pot fi aplicate întregii

prezentări sau numai

diapozitivelor selectate.

©E

du

ard

Lu

ncă

5. Pregătirea şi imprimarea prezentărilor

©E

du

ard

Lu

ncă

5.1. Despre paginile de note

În vizualizarea normală, panoul de

note serveşte la introducerea de

note pentru diapozitive.

Notele pot fi imprimate sub forma

paginilor de note, acestea

utilizându-se ca informaţii

personale în timpul expunerii sau

distribuindu-se publicului.

Fiecare pagină de note afişează o

mică versiune a diapozitivului şi

notele care îl însoţesc. Acestea pot

fi completate cu imagini, tabele,

diagrame şi alte obiecte în modul

de vizualizare Pagină de note.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.2. Despre diapozitivele imprimate (handouts)

Există posibilitatea de a tipări

prezentarea sub forma

diapozitivelor imprimate

(handouts), cu unul, două, trei,

patru, şase sau nouă diapozitive pe

pagină.

Diapozitivele imprimate de tipul trei

diapozitive pe pagină conţin spaţii

liniate, astfel încât publicul este

capabil de a lua notiţe.

Examinarea înaintea imprimării

permite selectarea unui tip de

diapozitiv imprimat şi vizualizarea

exactă a versiunii imprimate.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.3. Configurarea dimensiunii diapozitivelor în scopul imprimării

În meniul Fişier (File), se execută clic pe Iniţializare pagină (Page setup).

Toate diapozitivele trebuie să aibă aceeaşi orientare, în schimb este

posibil ca paginile de note sau diapozitivele imprimate să aibă orientări

diferite.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.4. Copierea, ascunderea, ştergerea şi modificarea ordinii diapozitivelor

Pentru copierea, ştergerea şi modificarea ordinii diapozitivelor se pot

utiliza filele Schiţă sau Diapozitive din vizualizarea normală şi vizualizarea

sortare diapozitive.

La copierea diapozitivelor între prezentări, din meniul Fereastră (Window)

se alege Aranjare totală (Arange All), iar în fila Diapozitive din vizualizarea

normală se vor selecta diapozitivele de copiat. La lipire, formatarea

acestora poate fi păstrată executând clic pe butonul Opţiuni libere şi

selectând Păstrare formatare sursă din meniul acestuia. De asemenea, se

poate utiliza fomatarea şablonului formă curent, aceasta fiind chiar

setarea implicită.

Pentru ascunderea anumitor diapozitive, după selectarea acestora în fila

Diapozitive din vizualizarea normală, se accesează funcţia Ascundere

diapozitiv (Hide Slide) din meniul Expunere diapozitive (Slide Show).

Numărul diapozitivului ascuns apare în pictograma . Pentru afişarea

unui diapozitiv, se accesează, din nou, funcţia Ascundere diapozitiv.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.5. Verificarea ortografiei în cadrul unei prezentări

Se va selecta limba dicţionarului, prin

accesarea funcţiei Limbă (Language) din

meniul Instrumente (Tools). Cuvintele

incorecte sau cele corecte, dar care nu

există în dicţionar, sunt subliniate cu

roşu dacă funcţia Corectare ortografică

(Spelling) este activă. Implicit, funcţia

este activă, însă invalidarea sa poate fi

realizată din meniul Instrumente –

Opţiuni – Ortografie şi stil.

Cuvintele incorecte pot fi

corectate manual sau automat,

în ultimul caz executând clic pe

opţiunea Corectare ortografică

din meniul Instrumente (F7).

©E

du

ard

Lu

ncă

5.6. Imprimarea prezentărilor

Pentru imprimarea prezentărilor,

se utilizează funcţia Imprimare

(Print) din meniul Fişier sau se

tastează CTRL+P. De asemenea,

apăsarea butonului din bara

de instrumente conduce la

imprimarea directă a fişierului

activ, cu setările implicite.

Există posibilitatea de a imprima

diapozitive, schiţe, pagini de note

şi diapozitive imprimate pentru

public – în culori, în tonuri de gri

sau doar în alb-negru. Poate fi

imprimată întreaga prezentare

sau părţi din aceasta.

Meniu derulant pentru selectarea elementelor

de imprimat: diapozitive, diapozitive imprimate,

pagini de note sau pagini de schiţe

©E

du

ard

Lu

ncă

5.7. Redarea prezentărilor

Pornirea unei expuneri de diapozitive se realizează cu ajutorul funcţiei

Vizualizare expunere (View Show) din meniul Expunere diapozitive (Slide

Show) sau apăsând tasta F5. Dacă se execută clic pe butonul din

colţul stânga-jos al ferestrei aplicaţiei, expunerea începe de la diapozitivul

curent.

Navigarea între diapozitivele unei prezentări

Pentru trecerea la diapozitivul următor, se face clic cu mouse-ul, se apasă

Enter sau se execută clic dreapta şi se alege Următorul din meniul de

comenzi rapide.

Pentru trecerea la diapozitivul anterior, se apasă Backspace sau se

execută clic dreapta şi se alege Anteriorul din meniul de comenzi rapide.

Pentru trecerea la un anumit diapozitiv, se tastează numărul acestuia şi

se apasă Enter sau în meniul de comenzi rapide se alege Salt – După titlu

şi se selectează diapozitivul dorit.

©E

du

ard

Lu

ncă

5.8. Redarea prezentărilor în ciclu continuu

Configurarea prezentărilor pentru redarea în ciclu continuu se realizează

prin intermediul funcţiei Configurare expunere (Set Up Show) din meniul

Expunere diapozitive (Slide Show). În fereastra apărută, se va selecta

caseta Ciclează continuu până la ‘Esc’.

1

Introducere înlimbajul



©E

du

ard

Lu

ncă

Ce este HTML?

Hyper Text Markup Language este un limbaj de marcare care stă la baza realizării paginilor web

specificaţiile HTML sunt impuse de World Wide Web Consortium (W3C)

înainte de a utiliza (învăţa) alte limbaje destinate creării de pagini web, trebuie cunoscute cel puţin comenzile de bază din HTML

2

©E

du

ard

Lu

ncă

Pentru început, ce trebuie să ştiu?

să ştii ce este un editor de text şi cum se utilizează

să ştii să deschizi un fişier cu un browser web(Internet Explorer, Mozilla Firefox, Apple Safari, Google Chrome etc.)

©E

du

ard

Lu

ncă

Elemente HTML

tot ceea ce se vede într-o pagină web (paragrafe, imagini, link-uri etc.) reprezintă elemente ale paginii

un element HTML are trei părţi: un tag (etichetă) de deschidere, conţinutul elementului şi tag-ul(eticheta) de închidere

orice pagină web trebuie să aibă cel puţin marcajelede bază: html, head, title şi body

3

©E

du

ard

Lu

ncă

Tag-uri HTML

există sute de tag-uri HTML

absolut toate elementele care vor fi redate de un browser au nevoie de un tag sau de două tag-uri

<openingtag>Continut</closingtag><p>Aici este introdus un paragraf</p>

tag-urile se scriu cu litere mici

©E

du

ard

Lu

ncă

Exemple de tag-uri

tag-uri care necesită închidere:

<body><p>Paragraf</p><h2>Titlu (heading)</h2><b>Ingrosat (bold)</b><i>Inclinat (italic)</i></body>

tag-uri care nu necesită închidere: <br/>, <hr/>

corpul fişierului

horizontalrule

line break

4

©E

du

ard

Lu

ncă

Exerciţiu: Prima mea pagină

1. Deschideţi editorul de text şi introduceţi următorul cod:

<html><head><title>Pagina mea</title></head><body>Bine ati venit la cursul TIC!</body></html>

2. Salvaţi fişierul sub denumirea „pagina.htm” şi deschideţi-l cu browser-ul web

©E

du

ard

Lu

ncă

Meta tag-uri

în antet (head), pot fi introduse şi meta tag-uri

meta tag-urile oferă o scurtă descriere a paginii web (de multe ori, cea pe care o vedeţi în motoarele de căutare, sub titlul paginii)

<meta name="description" content = "Descriere" /><meta name="keywords" content ="Cuvinte cheie separate prin virgula"/>

<meta name="author" content ="Eduard"/>

5

©E

du

ard

Lu

ncă

Atribute

utilizate pentru a personaliza tag-urile (pot fi definite ca proprietăţi ale acestora)

atributele se scriu sub forma nume="valoare"

şi se introduc în tag sub forma <tag nume="valoare"></tag>

dacă un tag nu are niciun atribut, browser-ul va lua în considerare valorile implicite ale tag-ului respectiv

©E

du

ard

Lu

ncă

Atribute. Culoarea fondului unei pagini

atributul bgcolor, care se utilizează împreună cu tag-ul<body>, va indica ce culoare va avea fondul viitoarei pagini web

în cazul paginii noastre, vom folosi pentru atributulbgcolor codul hexazecimal al culorii AntiqueWhite(#FAEBD7)

<html><head><title>Pagina mea</title></head><body bgcolor="# FAEBD7">Bine ati venit la cursul TIC!</body></html>

6

©E

du

ard

Lu

ncă

Atribute. Culoarea textului

culoarea textului dintr-o pagină web se poate stabili utilizând atributul color (culoare) al tag-ului <font>

în cazul paginii noastre, vom folosi pentru atributul colorcodul hexazecimal al culorii DarkBlue (#00008B)

<html><head><title>Pagina mea</title></head><body bgcolor="# FAEBD7"><font color="# 00008B" size= "6">Bine ati venit la cursul TIC!</body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă

Culori HTML

fiecare culoare are trei reprezentări: denumirea (în engleză)

codul hexazecimal RGB (scris cu ajutorul cifrelor dela 0 la 9 şi al literelor de la A la F)

codul zecimal RGB (numere de la 0 la 255)

într-un fişier HTML, puteţi stabili o culoareutilizând oricare din cele trei reprezentăriposibile

7

©E

du

ard

Lu

ncă

Formatarea textului. Titluri

pentru introducerea de titluri într-o pagină web, se pot utiliza tag-urile: <h1>, <h2>, <h3>, <h4>, <h5>, <h6>

<h1>Acesta este un titlu</h1>

tag-ul <h1> permite scrierea textului cu caracterele cele mai mari, în timp ce tag-ul <h6> permite scrierea textului cu caracterele cele mai mici

aceste tag-uri acceptă atributul align, prin intermediul căruia textul poate fi aliniat la stânga, la centru sau la dreapta

©E

du

ard

Lu

ncă

Formatarea textului. Font şi Basefont

tag-ul <font> serveşte la stabilirea tipului, dimensiunii şi culorii fontului (caracterelor);

acest tag utilizează atributele face, size şi color

valori acceptate pentru dimensiunea fontului: 1 (cea mai mică) ÷ 7 (cea mai mare); textul normal are valoarea standard 3

tag-ul <basefont> serveşte la stabilirea valorilor implicite (default) ale fontului dintr-o pagină web

8

©E

du

ard

Lu

ncă


<html> <body><p> <font size="4">Acesta este un text cu caractere de dimensiune 4</font></p><p><font color="red">Acesta este un text scris cu rosu</font></p><p><font face="arial">Acesta este un textscris cu arial</font></p></body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă


<html> <body>

<basefont size="4" color="blue"><p>Acesta este un paragraf</p><p>Acesta este un paragraf</p><p><font size="6" color="red">Acesta este un paragraf scris cu rosu</font></p><p>Acesta este un pargraf</p></basefont>

</body></html>

9

©E

du

ard

Lu

ncă

Alte tag-uri pentru formatareatextului

<html> <body>

<p>Exemplu de <b>Bold Text</b></p>

<p>Exemplu de <em>Emphasized Text</em></p>

<p>Exemplu de <strong>Strong Text</strong></p>

<p>Exemplu de <i>Italic Text</i></p>

<p>Exemplu de <u>underlined Text</u></p> <p>Exemplu de <sup>superscripted Text</sup></p>

<p>Exemplu de <sub>subscripted Text</sub></p>

<p>Exemplu de <del>struckthrough Text</del></p>

<p>Exemplu de <code>Computer Code Text</code></p>

</body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste

în HTML, există trei tipuri de liste: liste ordonate: <ol> - ordered list, numere

liste neordonate: <ul> - unsorted list, marcatori

liste de definiţii: <dl> - definition list

la realizarea listelor, se pot utiliza atributele type (indică tipul numerotării) şi start (indică numărul de la care începe lista)

10

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste. Liste ordonate

Elementele listei (list items) sunt specificate prin punerea

<li>...</li> între tag-urile <ol> şi </ol>.

<html> <body><h2 align="left">Fonturi</h2>

<ol><li>Times New Roman</li><li>Arial</li><li>Verdana</li>

</ol>

</body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste. Liste ordonate

în locul cifrelor arabe, se pot utiliza şi cifre romane sau litere (mici sau majuscule):

<ol type="I">

<ol type="i">

<ol type="A">

<ol type="a">

<ol type="A"> <li>Times New Roman</li><li>Arial</li><li>Verdana</li>

</ol>

11

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste. Liste neordonate

Elementele listei (list items) sunt specificate prin punerea

<li>...</li> între tag-urile <ul> şi </ul>.

<html> <body><h2 align="left">Fonturi</h2>

<ul><li>Times New Roman</li><li>Arial</li><li>Verdana</li>

</ul>

</body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste. Liste neordonate

la crearea listelor neordonate, se pot utiliza şi alte tipuride marcatori:

<ul type="disc">

<ul type="square">

<ul type="circle">

<ul type="square"> <li>Times New Roman</li><li>Arial</li><li>Verdana</li>

</ul>

12

©E

du

ard

Lu

ncă

Liste. Liste de definiţii

Lista de definiţii se creează cu ajutorul marcajelor:

<dl>...</dl> - lista de definiţii

<dt>...</dt> - termeni definiţi

<dd>...</dd> - definiţia

<html> <body>

<dl><dt><b>Site-uri</b></dt>

<dd>mozilla.org</dd><dd>google.com</dd>

<dt><b>Browsere</b> </dt><dd>Firefox</dd><dd>Chrome</dd>

</dl>

</body></html>

©E

du

ard

Lu

ncă

Link-uri. Atributul href

există două tipuri de link-uri: interne - către resurse din interiorul site-ului externe - către resurse din exteriorul site-ului

link-urile se definesc cu ajutorul marcajului <a>...</a>

atributul href specifică calea către resursa ce urmează a fi accesată prin intermediul link-ului

<a href="galerie.html">Galerie</a><a href="http://www.google.ro">Search</a>

13

©E

du

ard

Lu

ncă

Link-uri. Atributul target

atributul target specifică browser-ului modul în care se va deschide noua pagină

<a href="http://www.google.com/" target="_blank" >Google</a>

deschide noua pagină în locul celei existente

_top"

deschide noua pagină în cadrul părinte

_parent"

deschide noua pagină în acelaşi cadru din care a fost accesată

_self"

deschide o fereastră nouă_blank"

target="

©E

du

ard

Lu

ncă

Imagini

inserarea imaginilor se realizează cu ajutorul tag-ului <img/> (fără pereche)

atribute pentru imagini: src – sursa (locaţia imaginii) width – lăţimea imaginii height – înălţimea imaginii alt – o descriere a imaginii (textul se afişează în browser

atunci când imaginea nu s-a încărcat încă sau atunci când nu poate fi găsită)

border – aplicare chenar align – alinierea imaginii la dreapta (right), stânga (left),

centru (center)

14

©E

du

ard

Lu

ncă

Imagini

o imagine poate servi ca link, prin plasarea acesteia în marcajul <a>...</a>

<ahref="http://en.wikipedia.org/wiki/Unidentified_flying_object"><imgsrc="ozn.jpg" align="right" border="3" height="200" alt="Obiect zburatorneidentificat"/></a>

<p>A term originally coined by the military, an unidentified flying object (usually abbreviated to UFO or U.F.O.) is an...<fontcolor="magenta"> Click on photo to read more!</font></p>

©E

du

ard

Lu

ncă

Tabele

crearea tabelelor se realizează cu ajutorul marcajului <table>...</table>

în interiorul acestui marcaj vom găsi alte douătag-uri specifice: <tr> (marchează începutul şi sfârşitul unui rând) şi <td> (marchează începutul şi sfârşitul unei coloane)

iniţial, tabele erau utilizate la definirea structurii paginilor web (stabilirea aspectului): antet, meniuri, subsol etc;

actualmente, acest lucru se realizează prin intermediul CSS

15

©E

du

ard

Lu

ncă

Tabele

atribute pentru tabele: width – lăţimea tabelului, în pixeli height – înălţimea tabelului, în pixeli align – alinierea tabelului (left, center, right) valign – alinierea în tabel pe verticală (top, middle, bottom) bgcolor – culoarea de umplere a tabelului border – chenar (valoare 0, pentru chenar invizibil) cellpadding – distanţa dintre marginile celulelor şi conţinutul

acestora cellspacing – distanţa dintre celulele tabelului

atribute ale tag-ului <td>: rowspan – nr. de rânduri peste care se întinde celula colspan – nr. de coloane peste care se întinde celula

©E

du

ard

Lu

ncă

Tabele

<table border = "1" align="center"><tr>

<td colspan="2" bgcolor="orange" align="center">Comparatie</td></tr><tr bgcolor="brown" align="center">

<td width="150">Anul 2011</td><td width="150">Anul 2012</td>

</tr><tr align="center">

<td>100 buc.</td><td>120 buc.</td>

</tr></table>

16

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare

formularele servesc la introducerea datelor, deseori fiind utilizate împreună cu alte programe şi scripturi web, cum ar fi PHP, JavaScript etc.

pentru a crea un formular, se utilizează marcajul <form>...</form>, în interiorul căruia se vor adăuga alte elemente specifice

atribute pentru formulare: method – specificarea metodei HTTP utilizate la trimiterea

conţinutului formularului către server (metode posibile: post, get)

action – specificarea adresei URL a unui script de pe server (de exemplu, PHP sau CGI), program care acceptă dateledin formular, le procesează şi trimite răspunsul, înapoi, la browser

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Câmpuri de text

câmpurile reprezintă zone destinate introducerii datelor, în vederea prelucrării ulterioare

marcajul pentru câmpuri este: <input />

<form method="post"action="mailto:[email protected]">

Username: <input type="text" size= "12" maxlength= "30" name="username"><br/>

Password: <input type="password" size="12" maxlength= "12" name="password"><br/>

<input type="submit" value="Send"></form>

Buton trimitere

17

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Butoane radio

sunt foarte populare, utile si uşor de utilizat (de exemplu, pentru întrebări cu răspunsuri multiple)

marcajul pentru butoane radio este: <input type ="radio">

<p><b>Ce browser preferati?</b><br>IE: <input type="radio" name="browser"/><br>Firefox: <input type="radio" name="browser"/><br>Chrome:<input type="radio" name="browser"/><br>Opera:<input type="radio" name="browser"/><br>Safari:<input type="radio" name="browser"/><br></p>

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Checkbox-uri

spre deosebire de butoanele radio, checkbox-urile permit alegerea concomitentă a mai multor opţiuni

marcajul pentru checkbox-uri este: <input type ="checkbox">

<p><b>Ce browser preferati?</b><br>IE: <input type="checkbox" name= "browser" value="IE"/><br>Firefox: <input type="checkbox" name= "browser" value="Firefox"/><br>Chrome:<input type ="checkbox" name= "browser" value="Chrome"/><br> Opera:<input type ="checkbox" name= "browser" value="Opera"/><br> Safari:<input type= "checkbox" name= "browser" value="Safari"/><br> </p>

18

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. TextAreas

aceste elemente servesc la introducerea de text pe mai multe linii (comentarii, mesaje etc.)

marcajul pentru elemente TextArea este: <textarea>...</textarea>

dimensiunile TextArea se specifică prin numărul de coloane (cols) şi randuri (rows)

<textarea cols="40" rows="3">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea>

<textarea cols="20" rows="7">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea>

©E

du

ard

Lu

ncă


alte atribute specifice: wrap – indică modul în care va reacţiona textul când

se atinge sfârşitul liniei (trei valori posibile): hard - plasează un enter la sfarşitul fiecarei linii şi trimite

textul la server sub acelaşi format în care a fost scris soft – identic cu hard, însă nu se trimite caracterul enter off – textul nu este formatat deloc (o linie continuă)

readonly – indică dacă conţinutul TextArea va putea fi modificat sau nu (valori posibile: yes şi no)

disabled – similar lui readonly, doar că afişează textul în gri (valori posibile: yes şi no)

19

©E

du

ard

Lu

ncă


<textarea cols="20" rows="5" wrap="soft">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea><textarea cols="20" rows="5" wrap="hard">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea><textarea cols="20" rows="5" wrap="off">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea><textarea cols="20" rows="5" readonly="yes">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea><textarea cols="20" rows="5" disabled="yes">Aici poate fi introdus un mesaj!</textarea>

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Select

pentru crearea de liste (drop down), se utilizează tag-ulselect

opţiunile listei se definesc cu ajutorul tag-ului option, care se introduce în interiorul marcajului: <select>...</select>

<p>Selectati un curs!</p><select><option>Curs 1</option><option>Curs 2</option><option>Curs 3</option></select>

20

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Select

în mod implicit, browser-ul afişează prima opţiune, însă aceasta se poate schimba cu ajutorul atributului selected="yes“

<p>Selectati un curs!</p><select><option>Curs 1</option><option selected="yes">Curs 2</option><option>Curs 3</option></select>

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Select

cu ajutorul atributului size al tag-ului select, se poate crea un formular de selecţie

<p>Selectati un curs!</p><select size="3"> ><option>Curs 1</option><option>Curs 2</option><option>Curs 3</option></select>

21

©E

du

ard

Lu

ncă

Formulare. Select

pentru selectarea mai multor elemente ale listei, se va utiliza atributul multiple="yes"

<p>Selectati un curs!</p><select size="3" multiple ="yes" ><option>Curs 1</option><option>Curs 2</option><option>Curs 3</option></select>

©E

du

ard

Lu

ncă

Bibliografie

1. http://www.tutorialehtml.com/htmlt/tags.php

2. http://www.ecursuri.ro/cursuri-online/despre-atribute-html.html

3. http://www.tutoit.com/tutorial-html-invata-cum-sa-faci-un-site-in-html-cu-notepad/#

4. http://www.greentwinkie.com/tutorial-optimizare/head-ul-si-metatag-urile/

5. http://www.marplo.net/html/coduri_culori.html

6. http://www.invata-online.ro/html-css/html-partea-2/este-tabel-tagul-table

22

©E

du

ard

Lu

ncă

Bibliografie

7. http://www.tutorialehtml.com/htmlt/tags.php

8. http://www.marplo.net/curs_css/introducere.html

9. Tutorial HTML şi CSS, pe platforma Concord, http://curs.proiectconcord.ro/mod/resource/view.php?id=400

10. http://ro.wikipedia.org/wiki/HyperText_Markup_Language

11. http://www.w3schools.com/html/

12. http://freeicons.eu/u/clipart/robot/html-sign-point-clip-art

Curs 1 - Introducere in tehnologia informatiei · • Programe de gestiune a bazelor de date ......

Documents

Transcript of Curs 1 - Introducere in tehnologia informatiei · • Programe de gestiune a bazelor de date ......