Livia ANDREI 3 Primvar... O pictur parfumat cu vibrri de violet
MESAJE CU OCAZIA SOSIRII PRIMVERII ANULUI 2021 4 Dumitru Boro, Nicolaie Mihai, Consiliul Director al C.A.R.P.
Anca Isabela IACOb 6 Dragobetele - Ziua îndrgostiilor la români
Gheorghe CHIOARU 8 O nou primvar ! Frosica-Anca STRATULAT 9 Un gând bun la început de primvar i un buchet de ghiocei pentru pensionarii notri dragi
Vasile CÂRCOT 10 1 Martie în tradiia milenar
Zânica TMANU 11 Primvara - timpul reînnoirii i al mriorului - strvechi obicei românesc
Dumitru ANDREI 12 Vine, vine... primvara !
Irina NECHIFOR 15 Poezii de primvar
Zâna ANGHELU 16 Mrior pentru sntatea pmântului
Maria DORNESCU 18 1 Martie
Carolina bORO 19 Orele care au schimbat destine
Gabriela Ana bALAN 20 Ghiocei
Lucia MUNTEANU 21 Mrioare literare
Zânica TMANU 23 Primvara cântat de poei în pastelul românesc
Serghei COLOENCO 25 Primvara. Versuri de Magda i Elisabeta Isanos
Lcrmioara GRIGORCIUC 28 Un altfel de mrior...
Alexandrina PASCAL 29 Un „mrior” humuletean
Irina NECHIFOR 32 Femeie...
Ion DObRIN 34 Mrioare... umoristice
Andrei-Nicolae MIHAI 35 Degeaba vine primvara ?
Ecaterina TELETIN 37 Cauzele oboselii de primvar – astenia
Corina ZUPCU 38 Poezii
† IGNATIE 39 Femeia ca dar, frumusee i iubire din lumea lui Dumnezeu
Roxana MIRON-FERARU 40 Feminitatea... încotro?
Livia ANDREI 41 Tablet - de Ziua Femeii
Lcrmioara GRIGORCIUC 42 Condiia femeii în creaia lui Taras evcenko
Petru ANDREI 43 Femeia - eterna poveste
Lili GOGA 44 Pictm bucuria !
Ghi CRISTIAN 46 Idealul feminin în viziunea artitilor plastici bârldeni
Gheorghe POSTELNICU 50 Vasile Voiculescu i mama sa
Marinel GÎLC 51 O poveste de demult
Daniela-Tudoria TEODORU 56 Femeia...
Ion DObRIN 60 Patruzeci de sfini i 44 de pahare
Virgiliu GHEORGHE 61 Visul sau trezvia?
Florentina Loredana DALIAN 63 De Bunavestire
Carmen FRIMAN 63 Tceri care nu folosesc la nimic
Virgiliu GHEORGHE 64 De ce tot mai greu se îneleg
oamenii astzi? Eugen DEUTSCH 65 Poezii de primvar
Teofil TEFNIC 66 Floriile i Învierea
Sorin CROITORU 67 A fost odat pe pmânt...
POESIS 68 Gabriela Ana BALAN, Nina CRB, Sorin CROITORU
Nelu Vasile - NEVA 71 Selecie epigrame
Gh. NICULESCU 72 Socrisme
Asociaia C.A.R.P. „Elena Cuza” 74 80 de primveri - Serghei Coloenco
Serghei COLOENCO 75 Bucuriile mele...
Eliade GÂLDU 76 Octo-genarul
Constantin MITULESCU 76 Epigrame
Kolea KURELIUK 79 Ecouri
Maximilian OPAI 79 Epigrame
CUPRINS
Revista „Viaa noastr” Revist de cultur i via a Asociaiei Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” Bârlad
Adresa redaciei: ASOCIAIA C.A.R. A PENSIONARILOR „Elena Cuza”
Str. Nicolae Iorga nr. 7A, cod 731182, Bârlad, jud. Vaslui, et. 2, cam. 13, Tel.: 0235 421 340, Fax: 0235-421.341,
0235-425.933, E-mail: revista@carpbarlad.ro, Web: www.carpbarlad.ro
Tiprit la S.C. IRIMPEX S.R.L. Bârlad ISSN 2247 – 3580; ISSN-L = 2247 – 3580
Colectivul de redacie Coordonatori: Serghei COLOENCO, Petru ANdREI Redactori: Livia ANdREI, Nicolaie MIHAI, Emil Cosmin MIHAI Foto: Sorin BOCAN Tehnoredactare: Bogdan ARTENE
Responsabilitatea pentru coninutul textelor aparine autorilor.
Coperta 1: Ernest Walbourn. Coperta 4: Louis Aston Knight.
3Viaa noastr
EDITORIAL
2021. dup o iarn încâlcit în temperaturi de la minus la plus, de la sntate la pandemie, vine primvara pe care chiar o dorim parfumat de liliacul violet, de florile de cire i de mr, de bâzâitul albinelor, dar mai ales vrem soare, mult soare care s ne rsfee i s vedem În vitrine, versuri de un nou poet, în timp ce În ora, suspin un vals de fanfar. Mai vine O lung primvar de visuri i preri... da este O nou primvar pe vechile dureri...
dar în primvar Apar din nou ranii pe hul de câmpie,/ În infinit pmântul se simte tresltând./ O, când va fi un cântec de alte primveri ?!...
Lsând la o parte prerile lui Bacovia despre Nervii de primvar noi ne întoarcem la primvara noastr.
dac vara ne încânt cu soarele dogoritor i binefctor, dac toamna ne deart în cmri cornul abundenii, iar iarna ne ofer peisaje de basm alb, primvara e anotimpul cel mai ateptat. Soarele ne zâmbete timid, iar vântul adie îmbietor. Culorile se schimb de la o zi la alta. Pdurea, la început mov înverzete, iar psrile încep s se întoarc la cuiburile lor.
dar noi, oamenii? Noi retrim, ca-n fiecare an, sperana. Culoarea speranei e verde precum grâul care rsare de sub zpada topit.
A fost un an greu i, probabil, c nici acest an nu va fi mai bun, dar sperm s fim sntoi, s putem tri clipe de neuitat alturi de cei care ne sunt dragi:
copii, nepoi, strnepoi, prieteni. Ne este dor de oameni, ne este dor de întâlnirile noastre de la C.A.R.P. „Elena Cuza” din Bârlad, de orele petrecute împreun bucurându-ne inima i mintea. Ne este dor de cei care au plecat, lsând un gol în sufletul nostru, gol pe care nimeni nu va putea s-l umple vreodat.
dar primvara este i anotimpul iubirii, a recunotinei tuturor pentru mamele, soiile i fetele noastre cci „Soie, fiic, mam-ngrijorat/ Femeia e iubit i-admirat/ Fiindc-i de origine divin: Ea-i aur, vin i cântec totodat.” (Petru Andrei)
Fiecare primvar înseamn i un nou început, o nou renatere a naturii, dar i a noastr. Primvara ne simim mai tineri, mai încreztori, mai fericii. Bucurai-v de clipa/ Când sunt ghioceii-n floare,/ Când dumbrava i pdurea/ Se gtesc de srbtoare, ne îndeamn într-un catren poetul Petru Andrei, iar eu:
A vrea s v fac ziua srbtoare, S v ptrund-n inimi stropi de soare i s v-aduc în suflet primvara Doar cu o rândunic i o floare.
Primvar... O Pictur Parfumat cu vibrri de viOlet
Prof. Livia ANDREI
4 Viaa noastr
a Pensionarilor „Elena Cuza”
dragii notri membri i colaboratori, dar mai ales dragele noastre doamne, bunici, mame i fiice, am dorit cu tot dinadinsul s v facem o mic surpriz: s fim noi anul acesta vestitorii Primverii!
dup un an mohorât i ciudat (care parc refuz cu încpânare s se mai termine), noi ne-am gândit c nu putem rezolva marile probleme ale lumii, dar putem, în schimb, s v aducem un zâmbet pe chip i-o mângâiere în suflet. S ne bucurm: dumnezeu ne-a binecuvântat cu înc un an, cu înc o primvar - o nou renatere a întregului Univers!
Ce anotimp poate da mrturie mai mult de fora i vitalitatea Vieii, precum primvara, cu maternitatea ei ancestral i binefctoare, cu alaiul ei de verde vibrant, mrioare, miros de flori i Ziua Mamei!
S ne bucurm de acest anotimp binecuvântat, care reprezint începutul creaiei lui dumnezeu, izvorul Lumii, izvor de speran pentru orice ne-am propus bun în via i spre a trece cu bine peste orice obstacol.
Vine iari Primvara, ce bucuroas minune! La muli ani femeie, la muli ani bunicuelor, mamelor, fiicelor... dar i tuturor brbailor i oamenilor, cci toi am ieit din aceeai femeie (Eva) i din acelai brbat (Adam). La muli ani România i dumnezeu s te binecuvânteze în veac!
„Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnete, amintindu-i toate florile primverii, toate privighetorile verii, toi strugurii toamnei i toate ninsorile iernii.”
Grigore Vieru
Martie... luna ce ne anun reînvierea naturii, apariia primelor culori i srbtorirea celei mai enigmatice fiine: FEMEIA. Plin de via, de sensibilitate
i de enigmatice triri, EA ne umple viaa cu emoii i sentimente variate. EA ne aduce pe lume, ne ocrotete i ne cluzete paii în via. Ce poate fi mai frumos?
Primvara vine cu srbtoarea dedicat femeii. dedic acest omagiu femeilor din viaa noastr, a tuturor. Nu încetai s le iubii, s le respectai i s le fii alturi mereu.
Stimate doamne, membre i colaboratoare ale Asociaiei C.A.R. Pensionari „Elena Cuza” Bârlad, v doresc mult sntate, bucurii, cât mai multe zile însorite, s rmânei mereu cu sufletul senin i s v bucurai de împlinirile i iubirea celor dragi!
La muli ani, minunate doamne! Av. Dumitru bORO, Primarul mun. Bârlad
MESAJE CU OCAZIA SOSIRII PRIMVERII ANULUI 2021
5Viaa noastr
Simind mireasma primverii adus de luna martie, instantaneu ne bucurm de renaterea naturii i reînnoirea timpului. Anul acesta, poate mai mult ca altdat, ateptm o primvar aductoare de mult speran, sntate, noroc i belug pentru cei dragi.
S ajute Bunul dumnezeu s fie o primvar purttoare de biruin, împotriva pandemiei, suprrilor, nedreptilor de orice fel!
S ne pstrm obiceiul de a drui celor dragi, în prima zi a lunii martie, nurul de mrior alctuit din dou fire de lân (ori mtase, în prezent), rsucite i colorate în alb i rou, care reprezint unitatea contrariilor!
Cât de frumos se exprima poetul George Cobuc, într-un studiu dedicat mriorului! „Scopul purtrii lui este s-i apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, i-l faci binevoitor s-i dea ce-i st în putere, mai întâi frumusee ca a lui, apoi veselie i sntate, cinste, iubire i curie de suflet. ranii pun copiilor mrioare ca s fie curai ca argintul i s nu-i scuture frigurile, iar fetele zic c-l poart ca s nu le arda soarele i cine nu le poart are s se ofileasc.”
Totodat, primvara este cea care ne ofer prilejul de a le arta mamelor, soiilor, logodnicelor, fiicelor sau colegelor, dragostea i preuirea noastr i s le umplem piepturile cu mrioare i braele cu flori.
S nu pierdem aceast ocazie de a consolida armonia care trebuie s existe între noi i s ne bucurm de minunea perpetu a vieii!
În acest context, Consiliul director al Asociaiei Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor „Elena Cuza” Bârlad, prin preedintele i membrii si, transmite membrilor asociaiei urri de bine, sntate, o primvar plin de vitalitate, iubire pentru cei dragi i spor în tot ce gândii s înfptuii!
Consiliul Director al Asociaiei C.A.R. a Pensionarilor „Elena Cuza” bârlad
6 Viaa noastr
În calendarul popular românesc, ziua de 24 februa- rie marcheaz dragobetele – Srbtoarea dragostei. denumirea acestei srbtori  ar proveni de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Boteztorul”, adic Glavo-Obretenia, în slav, celebrat pe 24 februarie, pe care românii ar fi adaptat-o în Evul Mediu sub diverse nume: „Vobritenia”, „Rogobete”, „Bragobete”, „Bragovete” sau „dragobete”, în sudul i sud-estul României. dei este un zeu autohton al dragostei, a crui dat de celebrare variaz de la zon la zon – 24 i 28 februarie, 1 i 25 martie, dragobetele nu este srbtorit în Moldova. În Oltenia, Muntenia i dobrogea este numit Cap de primvar, respectiv des- chiztor al acestui anotimp, iar pentru Transilvania devine Cap de var, patronând anotimpul amintit.
„Micul dicionar academic” atest folosirea cuvântului „dragobete” la 1774. Etimologia originii acestui cuvânt are mai multe interpretri în viziunea specialitilor: analogia „dragu-bete”, sufixul „-bete” (=adunare, mulime), folosit în Oltenia; derivarea cuvântului „drag-dragul” (cu tema sla- v). dragobetele este asociat unui personaj din mitologia
popular româneasc: „zeu tânr al Panteonului autohton cu dat fix de celebrare în acelai sat, dar variabil de la zon la zon (...), patron al dragostei i bunei dispoziii pe plaiurile româneti”. Identificat cu „Cupidon, zeul dragos- tei în mitologia roman, i cu Eros, zeul iubirii în mitologia greac”, „fiu al Babei dochia i cumnat cu eroul vegetaio- nal Lzric”, „fptur mitic”, tânr, voinic, frumos i bun. dragobetele este întâlnit i sub denumirea de „dragomir”, cioban care o însoete pe Baba dochia în cltoriile prin muni, simbol al primverii, care marcheaz înnoirea firii. O alt reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numit Nvalnic, în care ar fi fost transformat dragobete de ctre Maica domnului, pentru c el a încercat din nesbuin s-i încurce crrile.
dup cum artam mai sus, dragobetele este cunoscut i sub alte nume: „Cap de primvar”, „Cap de var”, „Sânt Ion de primvar”, „Logodnicul pasrilor”, „dragomiru- Florea” sau  „Granguru”. În credina popular, acum este ziua în care toate psrile i animalele se împerecheaz, pentru c altfel nu vor putea face ou pân la cellalt
DRAGOBETELE Ziua îndrgostiilor la români
Anca Isabela IACOb, consultant artistic CJCPCT Vaslui
7Viaa noastr
dragobete. În aceast zi, fetele i bieii se întâlnesc pen- tru a se hotrî asupra viitorului. Cetele de fete i flci se adun i pleac împreun s culeag flori de primvar, fcând cât mai mult zgomot. Florile culese acum erau folo- site pentru farmece i descântece în timpul anului sau erau fcute buchete i date pe ap. „Bieii i fetele au deci cre- din nestrmutat c în aceast zi trebuie s glumeasc, s fac dragobetele, dup cum zic ei, ca s fie îndrgostii în tot timpul anului”. Se spune c dac tinerii nu se logo- deau acum, nu-i gseau fiina iubit pân la dragobetele urmtor. Fetele i femeile adunau zpada rmas în locuri- le mai ascunse pân la dragobete, o topeau i o pstrau cu grij, existând credina c e „nscut din surâsul zânelor”, iar cu apa astfel obinut se splau în anumite zile ale anu- lui pentru a fi frumoase. Tot în aceast zi, femeile obinu- iau s ating un brbat din alt sat, ca s fie drgstoase brbailor tot anul care va urma.
În ziua de dragobete bieii rostesc jurmântul înfr- irii, iar fetele pe cel al însuririi, un ceremonial prin care bieii devin frai, iar fetele surori, putând fi stabilit în acelai mod o relaie de înrudire spiritual între un biat i o fat fr vreo tent erotic. Fiecare dintre cei doi „înfr- ii” sau „însurii” se obligau s se ajute unul pe cellalt în orice împrejurare, cci acest fel de înrudire era conside- rat mai presus chiar decât înrudirea natural prin sânge. O consecin a acestui ritual era aceea c biatul i fata care se înfreau nu se puteau cstori, iar nimeni din familiile bieilor i fetelor care trecuser prin acest ceremonial nu aveau voie s se cstoreasc între ei.
Ion Talo descrie astfel acest obicei: „Ritualul const în schimburi de obiecte cum sunt: ou roii, cuite, pipe, ba- tiste, covrigi, cununi de ramuri; tinerii îi dau mâinile i pro- mit s se iubeasc asemenea frailor, respectiv surorilor. Bieii se îneap fiecare în deget pân când sângereaz. Apoi îi freac rnile una de alta, pentru ca sângele lor s se amestece i astfel s pecetluiasc înfrirea. Ceremonia are loc sub un mr dulce, pe malul unui râu sau în biseric. Ritualul fetelor se deosebete parial de cel al bieilor: el este condus de un «printe spiritual», se coace o pâine sub form de plcint, a crui coaj se taie în form de cruce, pe ea se toarn tot atâtea picturi de vin rou câte fete par- ticip la ritual, apoi se taie din crucea fcut din coaj de pâine, cu o moned de argint, câte o bucat pentru fiecare fat. Fetele o mnânc, ciocnesc câte un pahar de vin rou, se srut – uneori printr-o coroni de flori – i îi promit s se comporte precum surorile adevrate. i moneda de argint este împrit fetelor, i fiecare sor îi pstreaz «partea» cu grij de-a lungul întregii viei. Fr ea surorile nu sunt lsate de Sfântul Petru s intre în Rai”.
Romulus Vulcnescu preciza c dragobetele era mo- mentul logodnei psrilor cerului i al celor domestice, adic acum începea perioada ritualului. În aceast zi, la 24 februarie, gospodinele ddeau psrilor din curte o hran aparte, iar pentru psrile cerului zvârleau pe acoperiurile caselor boabe de mei, grâu, orz, secar. La dragobete nu se tiau psri domestice, nu se vânau cele slbatice, nu se împiedica împerecherea lor.
Prezentul ne ofer, din pcate, o neglijare a tradiiilor
româneti, o depersonalizare profund, generaia tânr lsându-se influenat excesiv de tradiiile occidentale, ceea ce face tot mai dificil recursul la propriile valori. Motiv pentru care nu trebuie s abandonm lupta, ci s încercm readucerea în atenia românilor a tradiiilor pierdute.
„Ce rmâne în via dup ce nu mai eti? Mai cu sea- m amintirea ochilor, a privirilor prin care i-ai exprimat dragostea de oameni i de lume. Aceste profile reprezin- t uniunea prin dragoste a brbatului cu femeia”, afirma Constantin Brâncui. Aadar, v adresm îndemnul s v artai iubirea i s v srbtorii dragostea sub semnul dragobetelui !
Bibliografie: Ion Ghinoiu, „Obiceiuri populare de peste an –
dicionar”, Editura Fundaiei Culturale Române, Bucuresti, 1997.
Romulus Vulcnescu, „Mitologia român”, Editura Academiei, Bucureti, 1970.
„Micul dicionar  academic”, Academia Român, Institutul de Lingvistic „Iorgu Iordan - Al. Rosetti”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureti, 2010.
Simeon Florea Marian, „Srbtorile la români”, Editura Saeculum Vizual, Bucureti, 2012.
„Calendar popular. datini i credine. Srbtorile primverii”, Centrul Judeean pentru Conservarea i Promovarea Culturii Tradiionale Vaslui, 2005.
În palme, timpul
Când mi se face dor de primvar, privesc înaltul cerului scldat în soare, m-nal pe-un zarzr încrcat de floare, s vd când psrile se întorc în ar.
de verde crud mi-e inima cuprins, rsar în ea dalbi ghiocei i toporai, bat din aripe fragezi fluturai, s-alunge-a timpului secund nins.
Îmi curg prin vene râuri spumegate, în care-am plâns cu iernile din mine, i sap fântâni pe câmpuri în pustine, s m-mprimvrez, de se mai poate.
Mi-e dor de primvar ca de tata plecat în lumea fr de pcate, i-a aduna în palme timpul care bate, s-l rsdesc în primvara asta.
Nina CRb
8 Viaa noastr
O nou primvar !
Suntem deja în primul trimestru al anului 2021. Un nou an, un nou început, acum în prag de primvar, când natura revine la via, când noi, oamenii, lepdm straiele iernii ce trecu. dar, mi se pare, povara a fi mai grea ca altdat, de parc toate iernile cu restane au tbrât pe noi i ne-au doborât, dei nici nu prea a nins i nici nu ne-am cutremurat de frig. Alta a fost povara i înc mai este. Cea a unei tragedii colective, mondiale, dar i individuale totodat care ne-a afectat pe toi.
Noi suntem datori s sperm la o stare a lucrurilor mai bun i, poate, într-un an mai bun i mai plin de speran, o întoarcere la normalitate i la o aezare fireasc a lucrurilor, departe de spaimele, vetile cutremurtoare, nesigurana i nelinitea create de acest virus.
Prin anii 1940 ai secolului trecut, în plin conflict mondial iscat de nebunia i lcomia mai marilor lumii, omenirea trecea prin triri i dezndejdi asemntoare, în care nu se întrezrea niciun viitor. Iat ce spunea atunci i cât de actuale sunt i acum vorbele marelui actor Charles Chaplin: “Gândim prea mult, simim prea puin. (...) Avem nevoie de umanitate, de buntate i blândee. Fr aceste caliti, viaa ar fi violent i totul ar fi pierdut(...) S ne unim toi, s luptm pentru o lume nou. O lume decent care le va da oamenilor ansa de a munci, care va da tineretului un viitor i celor btrâni o siguran!”
Acest îndemn s ne fie cluz în aceast primvar pe care ne-o dorim mai frumoas i mai linitit decât cea din 2020 pe care o vrem tears din calendar. S fim cu speran, dragi seniori, i nu uitai c omenia i compasiunea sunt vitale, fr ele umanitatea nu poate supravieui. S fim cu încredere i optimism.
dragi senioare i seniori, nici noi nu mai întinerim i nici iernile nu mai sunt cum erau odat, dar, de fiecare dat, venirea primverii ne bucur sufletul i ne îndeamn la un nou început. Momentul acesta s-l dedicm cu mintea i cu sufletul acelor fiine minunate, pogorâte din Maica Sfânt, care ne sunt sau ne-au fost alturi, bunici, mame, soii, fiice i prietene. E totui, primvar i întrind aceste cuvinte, un mare poet al românilor, Grigore Vieru, spunea c „femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihnete, amintindu-i toate florile primverii, toate privighetorile verii, toi strugurii toamnei i toate ninsorile iernii.”
de aceea, nu doar acum în prag de primvar, nu doar când ne aducem aminte i nu numai la zile însemnate, ci tot timpul ar trebui, clip de clip s le mulumim c exist în universul nostru, al brbailor, unde din pcate, de multe ori nu sunt tratate aa cum merit. Respectul fa de femeie este o dovad de civilizaie, i ar trebui s ne asumm acest lucru.
din suflet i din „OMENIE” pentru iubitele noastre doamne i domnioare, cu ocazia zilelor de 1 i 8 martie, Federaia Naional „OMENIA” a C.A.R.P-urilor din România ofer în dar un mrtior special i o floare ca mrturie a respectului i dragostei necondiionate pe care le-o purtm.
V dorim o primvar minunat!
Ing. Gheorghe CHIOARU, Preedintele Federaiei Naionale „Omenia”
a C.A.R.P.-urilor din România
9Viaa noastr
Un gând bun la început de primvar i un buchet de ghiocei
pentru pensionarii notri dragi
Primvara i echivalentul su conceptual înseamn dezgheul, topirea, trezirea la via, reînvierea i renaterea. Acest anotimp ne d toate motivele pentru a ne regsi bucuria de a tri fiecare zi la intensitate maxim.
Primii ghiocei, primele flori gingae ieite de sub zapad, ne duc cu gândul la sperana unui nou început, la schimbarea noastr ca oameni, care ne dorim s fim mai buni, mai îngduitori, mai empatici.
Pensionarii notri dragi sau „btrâneii” cum îi alint eu, sunt cei care ne-au purtat paii cand eram mici, ne-au mângâiat obrajii i cretetul capului când învam s privim cerul, ne-au ajutat s cretem frumos, ne-au cluzit paii atunci când nu gseam crarea dreapt, ne-au alinat cu o vorb bun i ne- au întâmpinat în pragul casei lor cu o pâine cald, cu o voce blând i domoal… Ei sunt cei care au trecut prin vremi cu dârzenia unui stejar crescut la marginea pdurii care a rmas în picioare i dup ce a trecut furtuna, ne-au învat s fim oameni i ne iubesc necondiionat.
Btrâneii cu care interacionez zilnic de atâia ani prin natura serviciului, m fac s m gândesc la multe întâmplri mai mult sau mai puin hazlii povestite chiar de ei. Mai ales de ceva vreme de când rspund la telefonul de serviciu, conversez cu acetia, în msura timpului disponibil, i îmi face plcere, deoarece îmi transmit o energie bun, printeasc i uneori îmi spun tot felul de glume, snoave i vorbe înelepte. M bucur pentru faptul c muli dintre ei, în loc sa se plâng, gsesc puterea de a face haz de necaz i de a merge mai departe prin via, aa cum au fcut-o i pân acum: simplu, cu modestie i demnitate.
Un btrân mi-a spus într-o zi la telefon c atunci când se duce la doctor zice: „Am venit s vd dac e doctorul sntos…” minimalizându-i problemele lui de sntate i transferând cu umor grija lui asupra altora…
M doare când îi vd pe btrâni confuzi, dezorientai, cu stângciile specifice vârstei înaintate, când vd c ei
nu îneleg ce se întâmpl în societatea aceasta aa zis modern, când sunt tratai cu rceal, trimii la plimbare de la o u la alta, sau atunci când se lupt cu morile de vânt, pentru a obine nite lucruri care li se cuvin de drept…
Uneori trebuie s le repet de mai multe ori anumite cuvinte, alteori poate le vorbesc mai distant din
cauza faptului c nu am suficient timp s le acord atenia cuvenit, fapt pentru care îmi
cer iertare, dar pot s spun c într-o zi, m-am bucurat s port de mân un btrân
pentru a-l conduce la un birou, deoarece, în afar de faptul c nu tia unde s ajung, mergea foarte greu din cauza picioarelor care nu îl mai ascultau.
Au fost i situaii în care m-am deplasat la domiciliul acestora, pentru a face pli ctre persoanele nedeplasabile i îmi amintesc cu drag de toate evenimentele de acest gen deoarece nu au fost prea multe.
dar cel mai mult m întristeaz când urmaii vin s ridice ajutorul de
deces, al unor btrâni pe care i-am cunoscut destul de bine i m gândesc
c nu m voi mai întâlni niciodat cu ei. Chiar dac traiul de zi cu zi este din ce
în ce mai greu, pentru muli dintre noi, îmi permit s v îndemn s ne bucurm de lucrurile
mrunte dar importante pe care ni le ofer viaa cum ar fi: venirea primverii, apariia florilor i a
psrilor migratoare, mrirea zilei, creterea temperaturii în termometre i implicit micorarea facturilor la cldur, zâmbetul sincer al cuiva drag, oamenii frumoi la suflet pe care înc îi mai avem lâng noi.
Oricât de btrâni i neputincioi am fi, întotdeauna vom atepta cu nerbdare primvara. Cine poate s reziste sentimentului de bucurie i de fericire de care eti animat atunci când participi la renaterea naturii înconjurtoare?
Celor care poart ghiocei în pr i nu numai, le doresc, ca în aceast primvar s fie mai veseli, mai optimiti, în ciuda greutilor vieii, s renasc precum ghioceii din zpad i s rzbat prin vremi cu senintate i speran.
Frosica-Anca STRATULAT „La fiecare strnut al primverii apare o nou floare.” Victor Hugo
10 Viaa noastr
din fraged copilrie, la aceast dat din calendar, toi din familie ne ornm încheietura braului stâng cu împletitu- ra unui fir rou i altul alb. În unele locuri din ar împletitura este din fire negre i albe. Când puterea de înelegere ne este atribut firesc, aflm c cele dou fire cu cromatic diferit, simbolizeaz începutul primverii, cu contrastul dintre albul zpezii i lumina din ce în ce mai puternic a Soarelui. Mai târziu, când capacitatea de înelegere ne este deplin, atri- buim mriorului i alte contraste: cald-rece, lumin-întune- ric, fertilitate-sterilitate etc. O dat cu înflorirea primilor pomi fructiferi, mriorul se aga în ei, pentru a da rod bogat.
Studiind istoria milenar a simbolului 1 MARTIE, aflm c Traco-dacii socoteau alctuirea anului calendaristic ca având dou anotimpuri – clduros i friguros, cel dintâi debutând la 1 Martie. La romani i la multe populaii ale emisferei nordice, 1 martie reprezenta prima zi a calendarului anual. Aceast realitate s-a conservat i în numele unor luni din prezentul calendar: septembrie (a VII-a), octombrie (a VIII-a), noiembrie (a IX-a) i decembrie (a X-a).
Modificarea începutului de an calendaristic l-a fcut împratul roman Gaius Iulius Cezar, în anul 46 î.e.n. A ales începutul de an calendaristic la 1 ianuarie. Numele lunii se refer la personajul mitic Ianus, cel cu doua fee. Cu o fa privete în trecut i cu alta în viitor.
Adoptarea noului calendar numit iulian, s-a realizat anevoie. Cele mai multe state care l-au adoptat au fcut-o în secolele al XVI-lea si al XVIII-lea. Thailanda l-a adoptat în anul 1941. China, cu o populaie de 1,5 miliarde de locuitori, are începutul de an calendaristic la 1 februarie! Religios, s-a admis o asemenea modificare de calendar, în anul 1691 când Papa Inoceniu al XII-lea a emis un edict cu acest scop.
Calendarul gregorian a fost adoptat la 24 februarie 1582, iniiator fiind Papa Grigore al XII-lea, luând în seam datele de echinocii i solstiii.
Cele dou calendare, iulian i gregorian, continu s coexiste in lume. Românii l-au adoptat pe cel gregorian la 1 aprilie 1919. A fcut-o legislativ, guvernul condus de Ion I.C. Brtianu. Astfel, data de 1 aprilie a devenit data de 14
aprilie. O parte relativ mic dintre conaionali se folosesc, pe mai departe, de calendarul iulian, Srbtorile ca Anul Nou, Crciunul i altele fiind decalate cu 13 zile. doar srbtoarea Patelui este comun cu a gregorienilor. dac ne referim la cultele catolic i cel ortodox, srbtorim simultan Crciunul i Anul Nou i doar uneori Patele. diferenierile sunt puse pe seama fazelor lunii! dintre popoarele care se folosesc în continuare de calendarul iulian, din vecintatea rii noastre, amintim pe sâtbi. ucrainieni, rui i alii. Cercetrile micrilor pmântului in spaiul cosmic, în special micarea de rotaie, creia i se atribuie 24 de ore i cea de revoluie cu durata
de 365 de zile i 6 ore, impun ca în anul 2800 s se aduc unele corecii calendarului gregorian. Admitem c micarea de rotaie a Pmântului se realizeaz in 24 ore.Atentele msurtori, relev deja c aceast micare se efec- tueaz în 23 ore si 58 de minute !i la micarea de revoluie unde o corectie s-a impus prin anul bisect, cand lunii februarie i se adaug a 29 zi,va avea nevoie de analizat!
Un eveniment social de mare importan din luna martie este ZIUA INTERNAIONAL A FEMEII. În anul 1977, printr-o Rezoluie O.N.U. ziua de 8 MARTIE având ca precedent micarea feminist de la New York din anul 1908, a consacrat-o cinstirii I aprecierii respectivului sex.
Luna martie gzduiete evenimentul astral al echinociu- lui de primvar. La 21 martie, în anii nebiseci, la amiaz, razele solare cad perpendicular pe ecuator, marcând pentru zona boreal începutul zilei polare iar pentru cea austral a noptii polare, fiecare cu o durat de ase luni. Pentru latitudinea noastr, începe creterea zilei lumin pân la solstiiul de var (21 iunie). Anii biseci anticip echinociile i solstiiile cu o zi.
din textul prezentat, s-a desprins c luna martie nu este important doar prin data de debut dar i prin alte evenimente naturale i sociale. Agricol, a fost o vreme ca debut de an, astzi socotindu-se luna octombrie cu asemenea statut, prin însmânrile din toamn a unor plante de mare interes economic–grâul, secara, rapia i altele.
1 Martie în tradiia milenar
Prof. Vasile CÂRCOT
Motto Copilria ce s-a dus,/ i farmecu-i demult apus/ Încearc a-I aduce aminte/ Cât despre mine de-a tri,/ Un veac întreg sau cât ar fi/ Mi-ar sta mereu în minte!
Poet anonim
11Viaa noastr
Vine din nou PRIMVARA i ne trezim la via mai bucuroi i mai optimiti. Vibrm, la începuturile unui nou ciclu al naturii, cu ritmurile ei trepidante, redeteptate de razele soarelui, respirm cu fore înnoite aerul proaspt. E MARTIE i ne bucurm din nou de fiecare col al ierbii, de fiecare fir de floare, de fiecare raz de soare. Ar trebui s zâmbim cu motiv sau fr, s hoinrim pe strzi, s ne îngduim puin nebunie, dar vremurile pe care le trim nu ne prea permit – sperm c bucuria i exuberana reînvierii naturii ne va da mai mult elan i dinamism.
PRIMVARA, anotimpul reînnoirii întregii Firi debuteaz cu luna MARTIE, lun bogat în srbtori religioase dar i laice. Majoritatea srbtorilor i obiceiurilor de la începutul acestei luni sunt legate de DOCHIA – personaj mitic ce apare frecvent în folclorul românesc.
În Calendarul popular, DOCHIA, apare în ipostaz de „bab” la fel ca un alt personaj din panteonul românesc, „Mo Crciun”. Acestor dou personaje care oglindesc ritualul morii i al vieii, le sunt dedicate „Zilele Babei Dochia” (între 1-9 martie) i „Zilele Moilor” (9-17 martie).
La 1 Martie fetele i femeile îi aleg o zi „o bab” ca s tie cum vor fi în tot timpul anului: linitite, senine, frumoase sau mohorâte schimbtoare sau chiar urâte.
Se spune c dei era iarn, Dochia îi trimite nora în pdure dup fragi copi, ca simbol al venirii primverii. Nora, ajutat de dumnezeu, travestit în Mo aduce soacrei o ulcic de fragi copi i Dochia începe pregtirea turmei de oi pentru a urca la punat pe munte. Ea neglijeaz sfaturile altor ciobani din sat i în plus îi atrage rzbunarea Zeului Marte cruia îi adreseaz cuvinte jignitoare. Pornete la drum echipat, totui, cu 9 cojoace, care s-o apere de vreme rea. Fie din cauza unei ploi mocneti, fie a unei clduri toride, Baba Dochia leapd în fiecare zi câte un cojoc, pân rmâne în Ie. Se zice c în a noua zi (a doisprezece-a în alte variante ale legendei, numrul 12 simbolizând cele 12 luni ale anului) Baba Dochia moare îngheat împreun cu turma ei, moartea ei fiind rzbunarea pe care i-a pregtit-o Zeul Marte i se transform într-o stânc ce se afl în munii Ceahlu din zona Neam, Moldova.
În drumul spre culme, Baba Dochia a tors neobosit, din furca prins în brâu, celebrul mrior de astzi, funia zilelor i a nopilor, talismanul ce ne apr de rele, care ne dovedete iubirea sau prietenia celui care ni-l ofer. La început de firul alb i rou se lega unui bnu de argint, care de-alungul anilor a fost înlocuit de alte simboluri: trifoi, coar, trandafir, ghiocel, porumbel …
Pentru strmoii notri, mriorul marca începutul no- ului an agrar, precum i victoria vieii asupra morii, a luminii
asupra întunericului. În zilele noastre, mriorul i-a pierdut din sacralitate, devenind doar un „vestitor al primverii”.
Prima atestare documentar a acestui obicei strbun la români dateaz de la începutul secolului al XIX – lea, într-un dicionar-lexicon-manuscris al boierului Iordache Golescu, care ne spune c „mriorul…este o a împletit cu un fir alb i unul rou, ce-l leag mamele la gâtul, la mâinile copiilor… spre paz, spre deprtare de orice boal, de deocheat, de descântat…”.
Astzi, mriorul este primit de copii, fete i biei, de la prini, de la cei dragi, în dimineaa zilei de 1 Martie, înainte de rsritul soarelui, i se poart legat la mân, la gât sau prins la piept. Este cu siguran un obicei autohton, legat de tradiia Dochiei Carpatice. de la noi, obiceiul a fost preluat i de alte popoare din Balcani – greci, aromâni, bulgari care-l poart legat la picior.
Acest mrior se poart pân la o alt srbtoare important a primverii: Mucenici, Florii, Pate sau Armindeni, când se scoate i se leag pe ramurile înverzite din livezi sau când apare prima floare boboc în primul copac (eu, copil fiind, îl aninam în ramurile unui zarzr mare când îi apreau primele flori).
Credina strmoeasc zice c cei care poart mrior nu vor fi pârlii n.n. – ari) de soare, vor fi sntoi i frumoi ca florile, plcui i drgstoi, bogai i norocoi, ferii de boli i dedeochi. Funia zilelor, sptmânilor i lucrurilor adunate într-un nur bicolor, simbolizând iarna i vara, moartea i viaa. Mriorul este un semn c trebuie s lai primvara s-i aduc în suflet bucuria, sperana i mai ales, iubirea.
Bibliografie: Poezii populare româneti, Bucureti, Minerva, 1989 Poezii poporale. Balade (Cîntice btrâneti) adunate i
îndreptate de Vasile Alecsandri Valentin Tnase – Legendele românilor, 2013, Teora
PRIMVARA - Timpul reînnoirii i al mriorului - strvechi obicei românesc
Prof. Zânica TMANU
12 Viaa noastr
Pe timpul tranziiei de la iarna rece la primvara cald putem observa cum se topete zpada i parc auzim cum sun picturile de primvar. Este deosebit de plcut s priveti stolurile de psri cltoare salutând sosirea primverii cu glasurile sau cântrile lor excelente. Apariia primelor fire de iarb i a primilor muguri pe copaci nu las
pe nimeni indiferent. Soarele e mai luminos i aduce primvara în suflet i pe strad, zâmbet pe fa i în ochi i foarte important – iubire în inim.
din timpuri strvechi primvara a trit i triete în inimile noastre, indiferent de ceea ce a fost sau este în afara „ferestrei” fiecruia dintre noi, ea se plimb cu încredere prin pduri i câmpuri i aduce cu sine bucuria cldurii i sperana iubirii.
Pe acest fundal, la noi la români spre sfârit de februarie se srb - torete dRAGO BETELE. Etimologia cu- vântului a fost dezbtut de numeroi etnologi i filologi, propunându-se variate explicaii pentru originea sa. Etnograful MARCEL LUTIC de la Muzeul Etnografic al Moldovei a pre- zentat etimologia acestei srbtori populare, considerând c majoritatea
denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Boteztorul”, srbtoare religioas celebrat pe 24 februarie, care în slav se numete Glavo-Obretenia... Credem c dacii au avut o divinitate celebrat în aceast perioad a anului, divinitate al c- rei nume nu ni s-a pstrat dup cum multe alte nume ale divinitilor daci- ce nu ne mai sunt cunoscute.
ION GHENOIU în „Obiceiuri populare de peste an” - dicionar (1997), asociaz numele de dragobete cu un personaj din mitologia popular româneasc: „Zeu tânr al Panteonului autohton cu dat fix de celebrare în acelai sat, dar variabil de la zon la zon (......), patron al dragostei i bunei dispoziii pe plaiurile româneti, fiind identificat cu „Cupidon” , zeul dragostei în mitologia roman si cu ,,Eros”, zeul iubirii în mitologia greac. Autorul ofer detalii despre familia acestuia numindu-l fiu al „Babei dochia” i cumnat cu eroul vegetaional „Lzric”.
SIMION FLOREA MARIAN în „Srbtorile la români” (1898- 1901, reeditare în 1994) afirm c dup credina poporului (ziua
de dragobete), aceasta este ziua în care toate psrile i animalele se împerecheaz. dragobetele în aceste pri este o zi frumoas de srbtoare; bieii i fetele au deci credina nestrmutat c în aceast zi trebuie i ei s glumeasc, s fac dragobetele, dup cum zic ei, ca s fie îndrgostii în tot timpul anului. Este menionat o legend potrivit creia „dRAGOBETE IOVAN” era fiul Babei dochia. El este protectorul i aductorul iubirii în cas i în suflet.
OVIdIU FOCA – etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie i Folclor al Moldovei a precizat c ,,despre dragobete se crede c este un protector al psrilor fiind o srbtoare strâns legat de fertilitate , fecunditate i de renaterea naturii. Se pare c, în aceast perioad psrile, vegetaia dar i oamenii se puneau în acord cu natura, era o nunt a naturii, însemnând renaterea acesteia, retrezirea la via”.
La Pogoneti, ,,Rzeii” au organizat eztori de dragobete. În cuprinsul eztorilor, sub form de versuri sau în proz se spunea:
,,Azi în cap de primvar Zeul dacic, Dragobete Plin de dragoste i par Srut gura la fete.
La brâu cu o mic goarn Sun alt sfârit de iarn. Baba Dochia-l privete Cu mult drag i se flete C e….. fiul ei i-i pare C nu are-asemnare.”
sau ,,Prea iubitul Dragobete Cel … mult ateptat de fete Psrile-n plai aduce i le-ndeamn s s-apuce
Vine, vine... primvara !
Înv. Dumitru ANDREI „Un fir de iarb verde, o raz-nclzitoare, Un gândcel, un flutur, un clopoel în floare, Dup o iarn lung -un dor nemrginit Aprind un soare dulce în sufletul uimit!”
Vasile Alecsandri
13Viaa noastr
sau ,,Potrivit unor legend populare,
se pare c dragobete numit i Cap de primvar, Nvalnicul sau Logodnicul psrilor nu era nimeni altul decât fiul Babei dochia, un flcu foarte chipe i iubre. dragobetele a rmas pân astzi ca simbol suprem al dragostei la noi, la români.”
Tot din desfurarea eztorii mai aflm: „O alt versiune a povetii spune c Baba dochia era suprat c fiul su dragobete s-a cstorit fr consimmântul ei i vrea s o pedepseasc pe tânra soie. Ea îi d fetei o piele de oaie neagr i îi spune s se duc s o spele în râu pân se face alb. Tânra încearc s-i îndeplineasc porunca, dar pielea de oaie rmâne neagr i mâinile fetei înghea de la apa rece a râului. Ea începe s plâng de necaz. Iisus o vede din ceruri i îi ofer o floare roie, spunându-i s spele pielea cu ea. Fata face aa cum i s-a spus, iar pielea devine alb.
Când aude povestea cu floarea roie i c pielea a devenit alb, Baba dochia crede c a venit primvara i c brbatul din pdure, pe care fata nu îl recunoscuse ca fiind Iisus, i-a oferit o floare. Soacra, Baba dochia, pleac pe munte cu 12 haine pe ea pe care le d jos una dup alta din cauza vremii clduroase îns vremea se schimb i Baba dochia înghea de frig pe munte.”
Cu o durat de 9 zile, intervalul de timp sacru de la începutul lunii martie inaugureaz la români ANUL NOU AGRAR, prin care se conserv de fapt cea mai veche i mai generalizat
datare a Anului Nou, determinate de apropierea echinociului de prim- var (22 martie). Toate populaiile Europei au serbat iniial Anul Nou la 1 martie, inclusiv românii. Acetia îns, la anul 156 I.H., din raiuni administra- tive au schimbat data începerii sale la 1 ianuarie. de aici situaia ciudat c la 31 decembrie se rostete pluguorul, text plin de metafore privind prim- vara i începutul muncilor agricole, se trag cu plugul brazde prin zpada etc. Nu este singurul caz. i colindele, v- lretele s-au transferat de asemenea, de la 1 martie la 1 ianuarie. O serie de datini s-au meninut îns în timpul lor de origine, înscriindu-se i acum în perioada 1-9 martie, cunoscut în toate zonele româneti sub numele de Baba dochia.
În unele zone locuite de români se mai folosete forma OdOCHIA, mai apropiat de pronunia originar. Astfel, în Transilvania se spune c de OdOCHIA se iese cu plugul, se boronesc arturile de toamn exact în ziua de 1 martie. Ei consider c „Odochia a fost o femeie urât. de asta i timpu-i urât de 1 martie: plou, ninge, îi soare, iar plou.”
MRIORUL este un obicei cu largi conotaii, cu o mare bogie de simboluri i multiple semnificaii referitoare atât la schimbrile climatice, cât i la relaiile dintre tineri. În limbajul popular, prin mrior s-a îneles mai întâi luna martie, în general.
ROMULUS VULCNESCU (scrii- tor), în Mitologia roman, încadreaz obiceiul mariorului între cele dedi- cate în vechime cultului soarelui. El spune: „Fetele i uneori femeile tinere purtau mrioare de 1 martie pentru
srbtorirea venirii primverii, dar i pentrul caracterul de talisman solar al mrioarelor.
La sfâritul lunii martie, fetele care aveau pistrui pe fa îndeplineau un rit arhaic – ieeau în grdin sau pe ogor i aruncau mrioarele în sus, spre soare, spunând în oapt: Sfinte soare, sfinte soare/ druiescu-i mrioare/ În locul lor tu m ferete/ de pistrui ce m-nnegrete./ Ia-mi, te rog, negreele/ i ad-mi albeele./F- mi faa ca o floare/ Sfinte soare./
ELENA NICULI VORONCA spune c în zona Cernui 1 martie sau dochia este considerat cea dintâi zi de primvar. În aceast zi se face mriorul: Un fir de mtase sau de lân roie, împletit cu un fir alb, se pun apoi la gât, pentru ca purttoarea s fie rumen i alb peste an. Se poart pân în ziua de Sf. Gheorghe i atunci îl pun pe un trandafir sau pe o creang de cire înflorit. În unele sate, se practic acelai obicei îns aa de la mrior era pstrat, ziceau c dac e de la dochia e bun de deochi, de aceea o puneau în apa în care splau. Zilele de 1, 11 i 21 martie erau considerate fr noroc, nu era bine s începi nimic în aceste zile.
În Basarabia, la druirea mrioarelor se spunea: „Cine poart mrioare/ nu este negrit de soare/ Na-i negreaa/ d-mi albeaa.”
Când li se pune în piept mriorul, fetele spun: „S fiu frumoas cu acest mrior/ S fiu drag tuturor./”
Mriorul se mai leag i la gâtul animalelor ca s fie sntoase, se poate pune i la unele obiecte pentru ca ele s aduc noroc. Sau pentru ca în întreaga cas s fie bucurie se pune
14 Viaa noastr
un mrior la coard i unul la icoan. La sfâritul lunii martie, mriorul se pune într-un pom care nu a avut niciodata rod i se spune:
„Cât de înflorit e mriorul / Aa în primvar sa fie pomuorul./ de va rodi pomul/ sntos s fie omul/ S dea dumnezeu/ S se împlineasc/ i de boli s m fereasc./”
Fetele, mai rar flcii, arunc mriorul în ape curgtoare: ,,S nu m ajung dorul/ Cum n-ajung eu mriorul/ i ca apa de curat/ S fie dragostea noastr/ S nu m prseasc … niciodat./
În fiecare an primvara este o perioad de tandree, bucurie i iubire. E timpul care ne face s bat inimile mai repede i toate acestea, parc, sunt complet independente de vârsta între zilele începutului de primvar, pe când zilele Babei dochia sunt pe sfârite, ajungem i la 8 MARTIE, zi în care în anul 1975 Organizaia Naiunilor Unite stabilete s se srbtoreasc Ziua Internaionala a Femeii.
Anterior acestei zile, la 8 martie 1857 la New York are loc un protest
al femeilor care lucrau în industria textil, criticând condiiile de munc i salariile sczute, iar în 1910, la Copenhaga, se desfoar prima conferin internaional a femeilor care decide stabilirea unei zile internaionale a femeii.
de-a lungul timpului poeii i scriitorii, în general, înscrierile lor au evocat femeia-mam. ,,Mama: cel dintâi gângurit al pruncului când deschide ochii în lume; zâmbet i lacrim i suflet asupra patului celui care va deveni înca un om; ochi pierdui pe cile celui plecat i ateptat s vie; mângâiere i alinare celui necjit; sprijin la nevoie i sacrificiu; chiot de ndejde pentru cel biruitor în via.”
i cu prilejul acestei importante srbtori ,,Rzeii” au participat la activiti organizate de ctre Asociaia C.A.R. Pensionari ,,Elena Cuza” Bârlad sau au desfurat astfel de activiti la Cminul Cultural Pogoneti ce au cuprins versuri i cântece închinate femeilor - mam, bunic, soie, fiic, sor, verioar, coleg de serviciu, ziarist, poliist, asistent medical,
actri etc. Redau dintre versurile folosite în spectacole:
,,E furnic strângtoare Ce aduce de mâncare, Chiar i-atunci când nici nu are. Este mers de cprioar, Mirosul proaspt de var.
E balsam atunci când doare, E desert, e i rcoare, E i ghea, e dogoare. E parfum galben de crin Pentru tot ce-i ru, e spin.
E blestem, tunet pe cer Când tcut copiii-i pier. Este zbor, este cdere, Este fagure de miere. Este dor, este speran, Este cea care d via.”
În cadrul spectacolului ,,Femeie- cântec, floare, patim i raz” orga- nizat de Asociaia C.A.R. Pensionari ,,Elena Cuza” în primvara lui 2015 se auzeau aceste versuri închinate femeii:
,,Cu tine în deplin armonie Puneam iubirii noastre temelie. Erai în primvara vieii mele, Un simplu cântec, azi eti simfonie.
Soie ,fiic, mam-ngrijorat- Femeia e iubit i-admirat Fiindc-i de origine divin Ea-i aur, vin i cântec totodat.”
Toi brbaii - tineri, aduli, vârstnici - e bine s folosim comunicarea afectiv cu doamnele,
15Viaa noastr
domnioarele, dup care tânjesc ele, femeile. Fiecare mângâiere este o od închinat femeii, da, femeii care a fost, este i va rmâne între noi, lâng noi i pe care o înlm … o coborâm…
Cred c, în unanimitate, brbaii au ajuns s îneleag, s aprecieze
c femeia este ca o curgere de ap, uneori mai molcom, alteori mai zglobie, dar întotdeauna-VITAL. Ea, femeia, are cea mai nobil misiune din univers, aceea de a multiplica viaa, nscând i de a o înfrumusea - iubind. Ce misiune mai nobil i mai
delicat, în acelai timp, pot avea?! Se spune c femeia, frumuseea
i poezia nu au vârst. V dorim s rmânei întotdeauna tinere la chip i la suflet. S mergei mereu la bra cu tinereea !!!
HAIN NOU
Iarna-i schimb haina i se leapd de ea, Apoi scuturând nframa Cerne un ultim fulg de nea.
Sub sclipirile de soare, Ghioceii au înflorit Îmbrcai de srbtoare, Cum le-a fost orânduit.
Viorele se revars, Înfloresc lâng alee Iar sub streain la cas, Stau pitite rândunele.
Muguri verzi vor s plezneasc, Pe copacii din gradin Un gândac ascuns în cas, Iese afar la lumin.
Încântat peste msur, El salut c-o arip Chiar la noi în bttur, Un paiangn i-o furnic.
Care îmbrcai de gal, Se car pe un butuc i grind cu mare fl, Veste bun ne aduc:
„- Iat, vine primvara, S-o primim cum se cuvine!” Scârâie încet vioara, Greierul dintre zambile.
RENATERE
„Timpul linitete i lmurete. Nici o stare sufleteasc nu poate s rmân neschimbat de-a lungul timpului.”
Thomas Mann
În suflet primul ghiocel îmi încolete i trupul meu de muguri se îmbrac, Un gând blajin îmi d binee Iar cerul mi-e mai senin ca niciodat.
Norii s-au dus, urmându-i rostul lor, Umerii mângâiai de vânt i-au scuturat povara O clip s-a desprins din timpul cltor i îmi aduce azi în cas primvara.
Irina NECHIFOR
16 Viaa noastr
Cât lumin a trebuit s adune pmântul acesta i cât virtute, pentru a putea rsfrânge duhul su tutelar în iubire i dor?! Înainte ca apele s macine cale prin mâgle de piatr, înainte ca piatra însi s fi ostoit aria dintr- însa, ispitit mai mult de rotunjime decât de tietura trufa, râna înc nu începuse a se gândi pe sine drept ar. Simmântul apartenenei la o matc anume e garania pe care copacul gânditor o ofer mugurilor c rdcinile venice în pmânt i c jertfele brumei nu sunt niciodat zadarnice. Precum o zvântare de rou se aterne sufletul oamenilor peste alctuirea moiei profund lâng mare, nestvilit în câmpie, meditativ i mândru pe culmi. i  pentru  ca  armonia formelor  s  se  împlineasc, arborii au prelungit drumul stâncii prin albia lor de lemn,  într-o ascensiune continu.
Grbit  s  cuprind  prea  mult  în  istoria  sa  efemer, cu  atât  mai  mult  ochiul nu  se  poate deprinde a urmri minutarele fragile ale petalelor. Nu se aude decât vântul uierând în marginile pdurii i amuinând pân unde îi îngduie copacii a le înfoia cetinile. În funiile de praf ale razelor strecurate prin acoperiul de crengi joac gâze fr numr ameite de vipie i de aburul rinii. dar ochiul omului caut înainte, biruind negura amiezii, dens ca o pânz de ap.
Gândul-crare nestrbtut, îi vâjâie în ureche o întrebare: Te-ai gândit vreodat c frunzele dintr-un copac pe care le privim zi de zi sunt îngrijite de ctre pomul care-i ofer apa, srurile minerale i substanele hrnitoare de care are nevoie în realizarea fotosintezei i creterii? Muli nu dm atenie acestui minuscul amnunt, dar el conteaz, pentru c rdcinile pomului absorb toate aceste substane din sol pentru a se dezvolta. La
fel i celelalte plante. Mediul este afectat prin aciunea uman pe dou ci principale: prin poluare i, respectiv, activiti distructive pentru echilibrul ecologic, precum eliminarea anumitor specii i despduririle. dac solul ar fi plin de reziduuri, n-ar mai fi fertil i substanele hrnitoare s-ar pierde, iar plantele care au nevoie de ele, nu i-ar mai putea continua procesele biologice. Amploarea i intensitatea uscrii speciilor forestiere în condiii pedoclimatice diferite au condus la ipoteza c moartea pdurilor este poluarea mediului (cu precdere prezena în atmosfer a substanelor toxice bioxid de sulf, oxizi de azot, sulfai i a ploilor acide). Fr pomi, plante, verdea, lumea ar fi cuprins de un întuneric sumbru, poluarea s-ar rvi asupra mediului i în acelai timp asupra noastr, iar cantitatea de oxigen ar scdea din ce în ce mai mult. Cu alte cuvinte, noi, oamenii am tri în dezordine i într-un haos, pân când vom disprea de pe faa Pmântului în lipsa cantitii de oxigen i mai ales a polurii excesive.
i omul pete gânditor înainte. Viermele îndoielii îi sfredelete sufletul, mii de imagini îi joac în priviri: „Ce arip despic în adâncuri/desiul tot mai greu de strbtut,/surpând oglinzi sub lespedea în care/potcoava lunii, galben, a btut?’’ dup semnele vechi nu se mai poate judeca mersul vremii i nici întâmplrile de seam ale pdurii. Srbtorile facerii i prefacerii nu se vestesc la soroc. Pâlpâi atunci, ca o vorbire cu sine: dar, dac n-ar fi...? i cu ce putem noi estompa poluarea aceasta excesiv? tim c nu putem lupta împotriva marilor industrii i fabrici din lume, îns ar trebui s fim ateni cu mediul din jurul nostru. deseori devenim nedumerii în legtur cu poluarea la nivel de mediu înconjurtor. Încercm s dm vina pe unul i altul, îns habar nu avem c i noi participm la distrugerea mediului. dac avem grij s nu mai aruncm gunoaiele i hârtiile pe jos, poate c ceilali ne vor urma exemplul, iar în felul acesta, începem uor, uor s ocrotim mediul nostru natural i al tuturor celor ce îl „locuiesc”...
Avem arogana s gândim doar la faptul c suntem singurii pe pmânt i restul ce compune laolalt viaa nu mai conteaz. Nu suntem contieni de faptul c aceast generaie se va moteni, iar dac noi lsm „urme”, celorlali le va fi greu, aproape imposibil s le tearg. de aceea este nevoie s ne alturm forele i s ocrotim pe cât posibil acest mediu în care trim. E atât de simplu! Oamenii taie copacii din pduri într-o cantitate foarte mare, pentru strictul lor necesar i nu contientizeaz cât de mult „sufer” pdurea când se vede „goal” de pomi.
MRIOR PENTRU SNTATEA PMÂNTULUI
Înv. Zâna ANGHELU „Cum în codri copacii se nasc/i cum fulgerai de furtun/ cine oare putea-va s spun/decât singur ghinda sub teasc…/ Cci afl-se peste prini/ i prin ei o mereu somnambul/ nu e moarte, nu-i via destul/ s ucid vecia-n semini.”(Smâna)
17Viaa noastr
În plus, animalele care triesc în pduri sunt nevoite s suporte lipsa umbrei, lipsa hranei... fr pomi în pdure, deja putem considera un loc deertic. Copacii sunt transportai ctre fabricile de prelucrare a hârtiei sau a altor materiale din lemn. i, haidei s reflectm puin acum: Ce se întâmpl când copacul arde? Exact, fumul degajat de acesta se rspândete în natur i polueaz. Sunt dou dintre etapele dezastruoase ale degradrii mediului înconjurtor care au un punct comun: copacul.
Atunci când pdurile sunt distruse prin defriri sau incendii, carbonul stocat este eliberat în atmosfer sub forma gazului cu efect de ser, care contribuie la schimbrile climatice – dioxidul de carbon. „Ce cea deas, vai, ce cea deas …/ Nu mai cunoatem drumul ctre cas…/ Suntem uori i ceaa e ca fumul,/ Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?’’ (Eugen Jebeleanu- Surâsul Hiroshimei’). i, în general, nimeni nu e de vin pentru nimic: nici pentru reziduurile deversate în apele planetei albastre, nici pentru norii groi de fum, care-i întunec strlucirea. i, totui! Suntem vinovai c, uite, a venit primvara i noi, ocupai cu atâtea dezvinoviri, am uitat s-i întindem un loc, unde s se aeze. Am uitat s-i admirm florile, firele de iarb i primii fluturi pe care i-a adus cu ea. Ba chiar am împins-o, an de an, tot mai departe: dincolo de porile oraelor de beton, dincolo de chimicalele aruncate în ape, dincolo de pdurile mutilate, dincolo de aerul îmbibat cu pesticide, dincolo de noi… distrugerea pdurilor este rspunztoare pentru o cincime din emisiile de gaze cu efect de ser la nivel mondial – mai mult decât fiecare avion, main, camion, vapor i tren de pe planet
la un loc. Cu atât de multe din pdurile lumii deja distruse, este imperios necesar s protejm ce ne-a mai rmas. Cu toate acestea, industria transform fr oprire pdurile în produse de unic folosin, care ajung la coul de gunoi – în timp ce numeroase specii sunt ameninate cu dispariia, traiul comunitilor care depind de bunstarea pdurii sunt distruse iar schimbrile climatice globale sunt din ce în ce mai accentuate.
Acum sper c v-ai dat seama cu ce suntem noi de vin în toate acestea.
Aadar, atunci când rupei o foaie de hârtie sau îndoii un creion, gândii-v c „sfâiai” o bucat din „inima” unui copac! Lemnul nou se aaz în locul celui vechi, iar mâna zugravului continu spirala început de printele lui, închinând-o soarelui prin roata de foc. Om i copac sunt sortii veniciei prin destinele lor asemenea, cci împreun au învat c pmântul acesta le aparine atâta timp cât rdcinile lor, îmbriându-l, îl împiedic s se frâmieze. Morala oamenilor, viaa lor întreag se mldiaz ca o ieder pe coloana fr sfârit a gândului pierdut: „Mult e codrul fr de sfârit,/de l-am tot curmat i n-a pierit;/ Mult e bradul frate ierttor,/de-l arunc în foc i nu mai mor’’ (Doin).
Bibliografie: Gabriel Cheroiu, La început a fost pdurea, Editura
pentru Tineret, Bucureti, 1987. Nicolae Homonic, Pdurile tropicale înghit tot mai mult
carbon, articol publicat în revista Terra.
18 Viaa noastr
Fiecare anotimp îi are farmecul su, dar nimic nu întrece mult ateptata primvar.
Poate pentru faptul c ea vine dup iarna friguroas care ne aduce restricii i greuti pe care trebuie s le suportm cu toii, sau c ea urmeaz dup o perioad în care natura se odihnete pentru ca s poat apoi s renasc i acest somn al naturii constituie o perioad de ateptare, lipsit de freamt i de cânt.
dar, aa cum tim cu toii, dumnezeu a orânduit totul într-o armonie i frumusee deplin. i pentru a ne transmite fiorul apropiatei primveri, ne-a trimis ghiocelul, un ginga vestitor, primul semn timid al vieii care renate sub razele calde ale soarelui. Astfel, oamenii însprii i înfrigurai de vânt i de ger se simt înviorai de sperana apropiatei primveri. desigur noi, românii, îndrgim foarte mult aceast floare deosebit de ginga i frumoas.
Pentru a srbtori sosirea primverii oamenii au creat i ei un simbol, mriorul, i au stabilit ca el s fie druit pe data de 1 Martie, prima zi din acest anotimp atât de ateptat.
A drui mrioare este un gest de dragoste, prietenie, respect i apreciere.
de obicei, mriorul este purtat întreaga lun martie, dup care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede c, în felul acesta, el va aduce belug în casele oamenilor. Se zice c dac cineva îi pune o dorin în timp ce atârn mriorul de pom, aceasta se va împlini. de aceea, într-o mare parte a satelor României, pomii sunt împodobii cu mrioare.
Acest obicei explic denumirea dat de Tudor Arghezi, locuinei sale:
În privina numelui de Mrior, Baruu Arghezi spune în „Povestiri din Mrior” c provine „de la obiceiul oamenilor pripii printre rmiele viilor i livezilor mnstireti de a lega, lâng mugurii crengilor, fire roii de borangic în dimineile trandafirii ale zilei de întâi martie.”
Aceste mrioare i-au inspirat numele casei, „Mrior” i, pentru c strada sau, mai bine spus, mahalaua, nu avea un nume, poetul a rugat primria de sector ca, atunci când va face strada, s-i pun numele „Mrior”. Rugmintea lui a fost ascultat i datina strbun se pstreaz i în zilele noastre. Locuitorii de pe strada Mrior continu s prind de pomi, la gardurile caselor i la reverele hainelor fire roii i albe, menite a le spori holda de peste an, dup obiceiul pe care l-a vzut i Arghezi la bunicii din Oltenia.
Casa memorial, mai degrab un conac, alb, cu acoperiuri roii i cu lemnria exterioar vopsit tot în rou, este ea însi un mrior. de-a lungul aleilor, legate în ramurile înflorite ale pomilor, nururile rsucite în alb i rou, arat c tradiia înc nu a pierit.
„MRIORUL e patria literaturii mele. de acolo au ieit CUVINTELE POTRIVITE i toate scrierile adunate acuma într-o mulime de volume, gândite la o mas dintr-o camer mic pe care mi-o rezervasem pentru reverie...Pentru mine, Mriorul e un lucru de neuitat. Cred c acolo mi s-a plmdit cerneala i mi-a înviat oarecum condeiul”, mrturisea Tudor Arghezi.
Ceea ce vreau s mai subliniez este faptul c aceast srbtoare este important pentru toi. M gândesc la freamtul copiilor care-i druiau mrioare, la bucuria învtorilor care-i permiteau câteva clipe de rgaz la o cafea; desigur la tinerii care-i mrturisesc timid sentimentele i, de ce nu, i la pensionarii care-i amintesc întâmplri frumoase care le-au marcat viaa, sau, cu bruma de înelegere adunat, (ca s fim modeti, nu-i aa?) pot s triasc i acum poveti frumoase, chiar dac mai scurte, dar importante, pentru c nu conteaz cantitatea ci calitatea.
Numrându-m i eu printre pensionari, tiu c dorina de frumos rmâne treaz i inima tânr, iar bucuriile unor srbtori îi au înelesuri chiar mai profunde.
Înv. Maria DORNESCU
1 Martie
19Viaa noastr
Era luna martie. Venea primvara! O sear ca multe altele, în care Puricel, Radu i bunica
se întâlneau la o partid de rummy. Puricel, micu i fragil, dar foarte ambiioas i cpoas, nu putea înelege de ce Radu le btea mereu la acest joc. Îi ascundea lacrimile în spatele ochilor mari i cprui, jurându-i s nu mai joace niciodat cu el. Îl ura pentru asta! Bunica, în maturitatea i seriozitatea ce o caracteriza, aplana mereu conflictul, facându-i semn discret lui Radu s cedeze. de parc ea nu vedea! Cu mândria unui copil de ase ani, ieea din joc i spunea c s-a plictisit.
În seara aceea, care nu prevestea nimic ru, povestea se repetase. Suprat pe vrul ei, Puricel spuse c vrea s doarm. Radu plec spre casa lui, la câteva strzi deprtare. Clca pe solul umed, cu zpada mustoas, anunând sosirea primverii. Vedea c parc apa e neobinuit de mare, chiar i pentru perioada de topire a zpezii, dar nu se gândea c o tragedie avea s loveasc orelul din zona mltinoas, situat pe malul râului Bârlad.
Când se pregteau de culcare, la u se auzir bti puternice:
- Madam Suzana, striga îngrozit vecina Maria, cred c s-a rupt digul Bârladului! Vine apa mare! Trebuie s plecm!
- Stai linitit, Maria, au mai venit valuri, dar niciodat nu au trecut de scrile de la intrarea în cas. dar, m duc s urc ginile în podul casei, c la coteul lor sigur ajunge apa. M ajui?
- Sigur c da! Sperm s fie bine. Cele dou femei au ieit în curtea casei i au prins
ginile, urcându-le în pod. Au adus, apoi, un butoi gol din curte i l-au pus în camera de zi, pentru orice eventualitate. Maria plec apoi acas.
Puricel fu trezit de glasul îngrijorat al bunicii ei: - Scumpa mea, s nu te sperii, apa a început s intre
pe sub ua casei. Pentru orice eventualitate, îmbrac-te i urc pe butoi.
Copila privea îngrozit i înfrigurat cum apa urca din ce în ce mai sus în camera lor. Ajunsese la gura sobei, stingând focul din vatr, rcind soba înfierbântat.
Era o linite de mormânt, strpuns uneori de câte o voce disperat cerând ajutor.
Bunica o linitea pe biata copil speriat de ceea ce se întâmpla. La un moment dat, se auzi o scârâitur sinistr la colurile casei:
- Ce se aude? întreb copila curioas.
- Nimic, rspunse bunica. Probabil ginile din pod se agit.
Muli ani dup aceea, bunica îi spuse c acea scârâitur era provocat de apa ce se infiltrase prin pereii de lut ai casei, înmuindu-i. A mrturisit c atunci a fost momentul în care a crezut c se va prbui casa peste ele, dar i-a pstrat calmul pentru nepoat.
Copila sttea învelit în ptur pe butoi, focul din sob se stinsese i era frig, iar apa ajunsese la fereastra camerei. Femeia, clit de via, deoarece trecuse prin gripa spaniol, prin dou rzboaie mondiale i prin moartea prematur a soului ei, rmas singur cu apte copii, simea c o las puterile. Se gândea doar la ghemotocul cu suflet sensibil de pe butoi i se ruga cerului s vin ajutoare.
Btaia în geamul casei le fcu s tresar pe amândou. Geamul se fcu ndri i apru capul unui brbat care le întreb dac sunt bine.
- Am venit s v scot de aici, s v duc în casa de vizavi, unde apa nu a intrat decât pân la u. Intru s iau fetia, apoi vin i dup matale, spuse brbatul îmbrcat într-un combinezon special de protecie.
- Sigur c da, chiar m gândeam când ajung salvatorii la noi!
Brbatul o lu pe feti în brae i iei pe fereastra casei. Apa avea cam 2 m, dup cum aveau s afle mai târziu, aa c mai mult trebuia s înoate decât s peasc. dup vreo 3 m, omul simi c se dezechilibreaz i scp copila din brae în apa rece ca gheaa.
Aceasta, dintr-un instinct al supravieuirii, începu s dea din mâini i din picioare, încercând s se menin deasupra apei. Simea c se duce în jos, dar nu înceta s se zbat.
- Repede!! Se îneac fata! Ridic-te, omule, prinde-o! Se scufund! se auzeau vocile oamenilor urcai prin podurile caselor i pe acoperiuri. iptul disperat al bunicii îi strpunse inima copilei care continua s lupte pentru viaa ei.
deodat, simi cum un bra puternic o prinde i o ridic deasupra apei. Era salvat!
Ajunser în casa de vizavi, unde vzur c erau mai multe femei i copii adui de brbatul curajos pentru a fi salvai.
Lumina zilei începea s se iveasc la ferestrele casei ce devenise loc de refugiu. Toi spuneau c vor veni salvatorii în curând, s fim linitii. Copiii plângeau de frig, de team
Prof. Carolina bORO
20 Viaa noastr
i de foame, femeile încercau s-i liniteasc, dar se citeau lacrimile i frica în vocea lor.
Strigtul de la poart ajunse în cas ca un glonte ce sparge o sticl:
- Hei, e cineva aici? - da, rspunse brbatul. Suntem aici ase copii,
patru femei i trei brbai. - Bun! Am venit s v salvm. Suntem cu o barc,
dar nu încap decât copiii i femeile. dup voi, venim mai târziu.
Barca se umplu imediat cu femeile i copiii din cas. drumul era extrem de anevoios deoarece apa, peste noapte, prinsese deasupra un strat de ghea iar vâslaul era nevoit s duc barca pe lâng garduri, unde era dezgheat. din când în când, barca lovea uor marginea îngheat a apei i se zdruncina. Copiii începeau s ipe, iar cei mai speriai strigau continuu:
- Ajutooor! Ajutooor! Erau calmai de cei din barc, dar nici ei nu erau
convini c vor scpa cu bine. La intersecia a patru strzi, soldatul ce conducea barca observ c apa formase un pod de ghea peste care trebuia s treac barca, pentru a putea continua drumul.
- Trebuie s coborâi toi din barc aici, pe insulia aceasta de ghea. Nu putem continua altfel drumul.
Cuvintele soldatului venir ca un trznet peste sufletele celor din barc. Toi se gândeau c acolo li se vor sfâri zilele, înecai în apa îngheat. Femeile, îi stpânir temerile îns i coborâr una câte una pe gheaa subire din intersecie. Apoi, copiii care nu conteneau cu ipetele, coborâr i ei, fiind atenionai s nu fac micri brute.
În timp ce soldatul efectua manevra de trecere a brcii de pe stânga pe dreapta drumului, unul dintre copii strig:
- Uitai, coala noastr! E sub ap! Unde mai venim noi s învm?
Ochii tuturor se întoarser spre locul de unde coala privea spre ei la fel de trist i îngrozit, spunându-le, parc: „Nu fii triti, ne vom ridica i vom renate din propria cenu!”
drumul a continuat pân la pod fr alte incidente. Acolo erau cei dragi, ce ateptau s vad pe cine au reuit s mai salveze! Niciodat îmbririle nu au fost mai calde i mai profunde!
dup retragerea apelor, fetia i-a dorit s revad casa printeasc. Stteau la o mtu din ora, dar locurile dragi erau unde se nscuse. Casa era o ruin. Înclinat, cu geamurile sparte, prea o caricatur – un cap hidos, cu gura cscat i ochii scoi din orbite. A rmas cu aceast imagine toat viaa. Plecarea din orelul copilriei în capital la fraii mamei ei a fost hotrârea familiei, astfel destinul i-a început jocul. i nu a fost întotdeauna un joc frumos, asemenea celui de rummy.
Ghiocei Gabriela Ana bALAN
nu te pot mângâia am mâinile ocupate prea grele prea multe cruci duc în spate obrazul meu atinge ghiocei abia ieii la lumin
nu am accesorii asortate la crucea roie ar merge o brar din piele de arpe la crucea gri o fust din blan de felin la crucea neagr geant i pantofi de firm
pornesc spre Golgota caut tarabele negustorilor ambulani
încerc fr succes s vând o cruce nimeni nu vrea s îmi cumpere crucea strig lume lume hai la cruci ecoul rspunde aici lumea e stul de voi la Fuju-Yama unde nu v tie nimeni încercai
triste crucile mele pleac spre Mecca acum le vreau înapoi le strig pe limba lebedei lui Blaga le aud cu urechea lui Beethoven gaura de arpe în care se ascund m duce pân în Tibet
adorm i visez c din toate lipsete una i aia sunt eu
zorii m prind la tâmpla Golgotei acolo m atepi în genunchi gata s îmi pui inelul cu diamant pe degetul înepat într-un cui sub povara crucilor grele cu buze însângerate eu muc din pmânt ghiocei.
21Viaa noastr
Odat cu trecerea zilelor mohorâte ale iernii, se nate în sufletul nostru sperana. Martie este cel care ne face inima s tresalte, chiar înainte de a se ivi soarele cel dttor de via.
Noi, românii, avem un fel anume de a ne bucura de venirea primverii, aa cum spiritul srbtorilor se face simit altfel la noi. Adeseori m gândesc c suntem fcui dintr-un aluat cu totul special, pentru c numai la noi srbtorile Crciunului i ale Sfintelor Pate vin cu alai de voie bun, dar i cu smerenia ce se cuvine.
La noi, primvara are cântecele ei care îi rsun în urechi, dar i în inim, la noi, primvara vine cu ghioceii gingai i parfumai, caare te anun c, iat, a sosit din nou martie, gata s te bucure ca întotdeauna. i mai vine acest martie cu ceva unic, acel simbol al dragostei care ne umple i ochii i inima de o cldur tainic: MRIORUL.
Nu voi povesti niciuna din legendele mriorului, pe care muli dintre voi le cunoatei. Voi spune doar c, de-a lungul timpului, el a devenit ceva fr de care nu poate fi primvar. Fiecare dintre noi ateapt cu emoie acel nurule fin, alb-rou, de care este prins un obiect încrcat de semnificaii, aceste obiecte stând sub semnul iubirii: un ghiocel, un trifoi cu patru foi, un coar, o inimioar, o potcoav.
Mama ateapt de la copilul ei acel semn al dragostei, tânra îl ateapt de la iubitul ei, soia de la so, bunica ateapt de la nepoii pe care îi iubete mai presus de orice pe lume. i ateptrile sunt împlinite, pentru c fiecare simim nevoia s ne exprimm, de 1 MARTIE sau de 8 MARTIE, dragostea i recunotina fa de cea care ne-a dat via i ne-a crescut, uneori cu sacrificii, dar întotdeauna cu iubire necondiionat, fa de cea care ne-a pus stiloul pentru prima dat în mân, ajutându-ne s descifrm tainele abecedarului.
Cu timpul, mrioarele s-au diversificat, ocupând un loc anume în lucrrile unor mari artiti, pictori, muzicieni i, nu în ultimul rând, poei, scriitori.
Cine nu cunoate portretul Smarandei Creang, mama genialului povestitor Ion Creang nscut el însui într-o zi de 1 MARTIE. „Aa era mama în vremea copilriei mele, plin de minunii, pe cât mi-aduc aminte; i-mi aduc bine aminte, cci braele ei m-au legnat, când îi sugeam a cea dulce, i m alintam la sânu-i gângurind i uitându-m în ochii ei cu drag! i sânge din sângele ei i carne din carnea ei am împrumutat, i a vorbi de la dânsa am învat.”
Pornind de la acest admirabil portret, am decis ca în cele ce urmeaz s v prezint câteva creaii lirice în care femeia-mam sau femeia-iubit sunt slvite pentru rostul lor în viaa oamenilor.
Vi le ofer ca pe nite „mrioare literare” prin care doresc s v aduc în suflet primvar, iubire i recunotin, dar i bucuria de a drui.
Selecia a fost destul de dificil, deoarece fiecare dintre poeziile citite m-a rscolit într-un fel anume.
Cântec femeiesc
Adrian Punescu
Aa e mama i a fost bunica Aa suntem femei lâng femei Prem nimic i nu-nsemm nimica doar nite „ele” ce slujesc pe „ei”.
i-n fond, ce fac femeile pe lume? Nimic mre, nimic impuntor. Schimbându-i dup ei i drum i nume Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâia pai ce au fcut în cas i pentru care plat nici nu cer de-ar fi pornit pe-o cale glorioas Ar fi ajuns i dincolo de cer.
Aa e mama i a fost bunica i ca ele mâine eu voi fi. Ce facem noi, femeile? Nimica, decât curat i uneori copii.
Suntem veriga firului de a În fiecare lan fcut din doi, Ce greu cu noi femeile în via, dar e i imposibil fr noi...
Mrioare literare
demostene Botez
Mame, Fiecare om de pe pmânt e copilul vostru: Voi l-ai nscut Voi l-ai legnat Voi i-ai dat primul srut. Voi întrupai nedezlegatele mistere Ale cunotinei omului de sine, Voi dezlegai în spasmuri de durere Marea tain - neptrunsa cea de a crea via din dragoste i suspine. .......................................................................... Voi l-ai nscut, odat, pe Shakespeare, Pe Beethoveen i pe Tolstoi... ..........................................................................
i, a aduga eu, pe Eminescu i Brâncui, pe Enescu i atâia alii care au fost nscui de câte o mam binecuvântat.
Mama
Grigore Vieru
Mama coace pâne Soare în ferestre; Soarele e unul, Mama una este.
Mama Este trecutul meu cald, Prezentul meu Viitorul meu strlucit.
Mama
Nicolae Labi
N-am mai trecut de mult prin sat i-mi spune Un om ce de pe-acas a venit Cum c-a-nflorit la noi mlinul i c-ai albit, mmuca, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnav, Eu nu tiu cum s cred atâtea veti Când din scrisori eu vd precum matale din zi în zi, mereu întinereti.
Pentru mama
Virgil Carianopol
Tare necjit ai fost, mam, Iarna, vara, orice timp trecând, Cât era de frig sau de cldur Tot descul te-am vzut umblând.
N-ai purtat o hain mai ca lumea, O scurteic veche doar aveai, dar i pe aceea totdeauna doar la srbtori o îmbrcai.
Ochii ti ardeau ca dou stele, Le mai vd luminile i azi, Boabe mari de lacrime, ca jarul, Le striveai cu mâna pe obraz.
Tot aa ai fost de când in minte, Pe picioare-ai mers la drum mereu. Nici în car nu te suiai de team Boilor s nu le fie greu
Ce pcat c n-ai trit, micu, C-ai plecat fr de timp în lut. Ce pantofi i-a fi adus acuma i ce haine azi ai fi avut!
În lan
Lucian Blaga
de prea mult aur crap boabele de grâu. Ici-colo roii stropi de mac i-n lan o fat cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului i cânt.
Eu zac în umbra unor maci, fr dorini, fr mustrri, fr cini i fr-ndemnuri, numai trup i numai lut. Ea cânt i eu ascult. Pe buzele ei mi se nate sufletul.
Romana frunzei de chiparos
Alexandru Macedonski
Eu cunosc un loc retras. Unde nimeni n-o s poat S urmeze-al nostru pas... Vino: Uit luma toat.
Pmântetile preri Îl cred plin de-ntunecime, Îns mint - cci nicieri Nu ard flcri mai sublime.
Viaa nu e pentru noi -- Lumea e de rele plin... Eti o floare - sunt lumin -- Vom fi cerul amândoi.
Eu fr tine
Adrian Punescu
i brusc am îneles c fr tine Nici eu în toate minile nu sunt, S fug i s m-ntorc aici îmi vine, S nu-mi mai aflu locul pe pmânt. Atât de grabnic mi-ai intrat în sânge, Atât de mult trieti în sinea mea, Încât i zgârâindu-m a plânge, Temându-m c-n stropi te pierd cumva. Nu este primvar nicierea, Cu muguri mori paltonul i-l închei. Cu fierea primverii caut mierea, Iar tu exiti, iubito-n locul ei. i brusc am îneles c fr tine, Eu însumi mor i nu pot învia, dei am fost nscut, cum tii prea bine, Ca s te apr i-mpotriva ta!
Acestea sunt câteva din „mrioarele literare” pe care vi le ofer cu toat dragostea i cu bucuria de a drui bucurie. dac v vei opri cu privirea mcar asupra uneia dintre aceste creaii, în care autorii înii au pus mult dragoste, semnatara acestor rânduri v mulumete i v ureaz o PRIMVAR BINECUVÂNTAT!
23Viaa noastr
Pastel – specie a genului liric, poezie descriptiv care prezint un peisaj prin intermediul cruia sunt exprimate cu discreie sentimentele poetului.
Acest anotimp magic – cel mai ateptat i îndrgit reînnoiete întreaga Fire nu numai în plan material ci i spiritual. S nu uitm c Învierea Domnului Iisus Hristos se petrece întotdeauna numai primvara, de cele mai multe ori în luna aprilie sau primele zile ale lui mai i aduce înnoire sufletelor i contiinei noastre.
Omul simplu din popor a fost dintotdeauna un fin observator a tot ce se petrece în jurul su, iar bucuria cu care prospeimea naturii îi umple sufletul se topete în acordurile doinei: „Primvar – mama noastr/ Ia zpada de pe coast/ i florile din fereastr” sau „M uitai la rsrit/ Vzui Primvara viind/. Cunosc – Primvara vine/ Pe mute i pe albine/ Pe frunza de mrcine,/ Pe cântatul cucului,/ Pe pocnetul biciului//”.
Pe msur ce zilele trec, primvara îi intr în drepturi depline, de aici i bucuria omului simplu ce exclam: „Bate vânt de primvar/ Eu cânt doina pe afar/ de m-ngân cu florile/ i privighetorile.//”.
Natura cu anotimpurile ei a fost cântat nu numai în literatura popular ci i în cea clasic. N-a existat poet sensibil care s nu fie fermecat de frumuseile din jur. Începând de la Vasile Alecsandri – creatorul pastelului românesc, continuând cu George Cobuc, tefan Octavian Iosif, dimitrie Anghel, George Topîrceanu, Lucian Blaga, Ion Pillat…i pân la scriitorii contemporani, toi au slvit splendorile Naturii dar numai George Cobuc
PRIMVARA CÂNTAT DE POEI ÎN PASTELUL ROMÂNESC
Prof. Zânica TMANU
a exclamat: „Cât de frumoas te-ai gtit/ Natur, tu. Ca o virgin/ Cu umblet drag, cu chip iubit/ A vrea s plâng de fericit,/ C simt suflarea ta divin,/ C pot s vd ce-ai plsmuit!//”.
Muli poei au scris versuri pe aceast tem, dar cele mai frumoase rmân ale lui Alecsandri, Cobuc, Topârceanu…din care am selectat câte ceva.
Când în 1867-1869 Vasile Alecsandri scrie Pastelurile (40 la numr), care sunt adevrate picturi în micare, vii i dense, sunt reflecii despre peisaje ale naturii, anotimpuri, despre obiceiurile i credinele rurale, în literatura român a fost o adevrat srbtoare încât îl face pe Titu Maiorescu, în 1872 s spun!... „Pastelurile sunt scrise într-o limb atât de frumoas… încât a devenit cea mai mare podoab a poeziei lui Vasile Alecsandri, o podoab a literaturii române îndeobte”.
Vasile Alecsandri este supranumit „poetul iernii”, cele mai multe poeme fiindu-i dedicate acestui anotimp, de care el – fire solar – era îngrozit dar are i pasteluri dedicate primverii pe care o prezint în toat splendoarea, de la apariia primului semn al ei i pân la izbânda deplin. Iat câteva titluri: Oaspeii primverii: „În fund pe cer albastru, în zarea deprtat/ La rsrit sub soare un negru punt s-arat./ E cocostârcul tainic în lume cltor/ Al primverii dulce iubit prevestitor.//”; sau în Lunca din Mircei: „Bate vânt de primvar i pe muguri îi deschid/ Vântul bate, frunza crete i voioas lunca râde/ Este timpul re-nvierii, este timpul reînnoirii/ -a sperrii -a iubirii”//.
dar anotimpul de primvar este îngemnat cu muncile agrare care vor asigura viitorul pentru anul ce urmeaz. „Smntorii” subliniaz acest lucru: „Smntorii harnici cu sacul subioar/ Pesc pe lungul brazdei, pe fragedul pmânt/…Zvârlind în a lor cale smâna dup vânt//”.
Treburile gospodreti încep în zori
24 Viaa noastr
de zi. În poezia „dimineaa” versurile surprind acest lucru: „Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munc/ Psrelele-i dreg glasul prin hugeagul de sub lunc…//”.
George Clinescu observ c i în pastelurile lui George Cobuc „natura e grupat pe îndeletniciri omeneti, e calendaristic”. Poetul îmbin imaginile vizuale cu cele auditive i de micare realizând adevrate imnuri de bucurie i admiraie pentru natura care-l copleete cu frumuseea ei ca în „Vestitorii Primverii”, unde triete bucuria de întoarcere a psrilor cltoare – solii primverii: „ În zarea cea de veci albastr/ Nu v-a prins dragostea sihastr/ de ce-ai lsat? Nu v-a fost dor/ de ara voastr?/ A vrea la suflet s v strâng/ S râde de fericit, s plâng!//”. Aceste sentimente de plintate sufleteasc apar i-n poezia „Concertul Primverii”, unde în crâng toate psrile se întrec în cântri: „Cucul- solist vestit, cântreaa dulce-n grai/ Cea numit „perla” cântreilor de mai/ dulce va doini din nai/ Multe doine mierla//”. Vor cânta imnul veseliei graurii câmpiei, dar miastr, regin a cântecului rmâne privighetoarea cum o descrie Vasile Alecsandri în versurile: „În a nopii linitire o divin melodie/ Ca suflarea unui geniu…i tot crete mai sonor, mai plcut, mai frumoas/ Pân ce umple-ntraga lunc de-o vibrare-armonioas/ E privighetoarea dulce care spune cu uimire tainele inimii sale…/ Lumea-ntreag st ptruns de-al ei cântec fr nume…//”.
Fin observator a tot ce se petrece în jur, cu un sim acustic deosebit, cu înclinaie spre miniatural îl descoperim în natur pe George Topîrceanu, citit fie ca umorist fie ca liric. Cunoscute sunt poeziile sale din volumele „Balade vesele i triste”, „Migdale amare” dar i altele în care gsim numeroase poezii i versuri dedicate anotimpului de primvar i nu numai ci naturii în toat splendoarea ei surprins cu haz i umor.
Iat în poezia „Primvara” cum ne descreete frunile: „dup-atâta frig i cea/ Iar s-arat soarele/ de-acum nu ne mai înghea/ Nasul i picioarele//” sau observ c „Cu narcii, cu crini, cu lotui timpul cald s-apropie…” sau observ c „sub cerdac pe lurusc/ cum trecur Babele/ A ieit un pui de musc/ S-i usuce labele/ Psrile migratoare/ Se-ntorc din tropice/ Gâzele depun la soare/ ou microscopice//”.
În „Rapsodii de primvar” urmrete mersul anotimpului: „Se-nal abur moale din grdin/ Pe jos pornesc furnicile la drum/ Acoperiuri vestede-n lumin/ Întind spre cer ogeaguri fr fum/ Pe lâng garduri s-a zvântat pmântul/ i ies gândacii domnului pe zid/ Ferestre amorite se deschid/ S intre-n cas soarele i vântul//”.
El nu e numai un observator al naturii, ci îl vede i pe om implicat în activitatea acesteia: „de prin balcoane/ i coridoare/ Albe tulpane/ Fâlfâie-n soare/ Ies gospodinele/ Iui ca albinele/ Prul le flutur/ Toate dau zor/ Unele mtur/ Altele scutur/ Colbul din ptur/ i din covor//”.
Cât gingie exprim i versurile: „Un zarzr mic, în mijlocul grdinii,/ i-a rsfirat crenguele ca spinii/ de fric s nu-i cad la picioare/ din cretet, vlul subirel de floare/ C s-a trezit aa de diminea/ Cu ramuri albe i se poate spune/ C-i pentru-ntâia oar în via/ Când i se-ntâmpl asemenea minuni//”.
Cât de atent poi s fi s asculi i s vezi totul cât de mrunt ar fi: „Soare crud în liliac./ Zbor subire de gândac/ Glasuri mici de rândunici/ Viorele i urzici//”, dar observ i peisaje mai largi: „În mtsuri lungi de vânt/ Lai în urm pe câmpii/ galben vii/ de ppdii/ Bli albastre i-nsorite/ de omt topit abia/ i pe dealuri mucezite/ Arturi de catifea//” sau „Frumoas eti pdurea mea/ Când umbra-i înc rar/ i printre crengi adie abia/ Un vânt de primvar//” (poezia Cântec).
Primvara a fost, este i va fi cântat în literatura român pentru frumuseea ei, dar mai ales pentru c în sufletul fiecruia dintre noi renate o speran de via, un nou început, o înviorare, o ndejde uoar c totul va fi mai bine, mai limpede, mai însorit, asemenea