IUBIREA NU E O GLUMĂ ~

Nu, nu e o glumă.Iubirea e un lucru serios.Se poate naște din nimicaIar câteodată termină dureros.

Nu.nu e o glumă.Iubirea are aripi ca să zboareDar trebuie-ngrijită-n fiecare zi,Altfel se ofilește ca o floare.

Nu,nu e o glumă.Iubirea e un lucru de povesteS-o mulțumești,să o încânțiCăci altfel pleacă,nu mai este...

Nu,nu e o glumă.Iubirea e ceva fenomenalDar dac-o scapi din mâna dreaptă,Se sparge ca o sferă de cristal.

Nu,nu e o glumă.Iubirea e o rocă de granit,Dar câteodată picăturaO macină,și toată povestea s-a sfârșit... Fericirea este o decizie, nu o experienta. Poti decide ca esti fericit , fara a avea ceea ce crezi tu ca ai nevoie pentru ca sa fii fericit - si atunci chiar vei fi. Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri pe care vei putea ajunge vreodata sa le intelegi. De aceea revin asupra lui. Fericirea este o decizie, nu o experienta. Poti decide ca esti fericit, fara a avea ceea ce crezi tu ca ai nevoie pentru ca sa fii fericit - si atunci chiar vei fi.Experienta ta este rezultatul deciziei tale - si nu cauza ei.

Acelasi lucru este adevarat si despre dragoste. Dragostea nu este o reactie, dragostea este o decizie." -

Viața este un drum drept sau sinuos, un urcuș sau un drum neted, o călătorie cu trenul, un vis, un trandafir parfumat cu tulpina plină de spini, un zâmbet, o adiere de vânt, o cutie cu bomboane de ciocolată, un pahar cu vin, o clipă, un sărut, un râu învolburat sau o apă limpede și liniștită...Viața este... în tot și în toate.

ce bine ar fi să putem cumpăra fericirea de la buticul din colț! Sau iubirea.Te duci frumușel cu 2 banuti, iei 5 grame de fericire și două de iubire, te întorci la domiciliul propriu și personal, le arunci în cafeaua răcită deja (că, deh, abia după ce ai făcut-o ți-ai dat seama că nu ai cu ce s-o îndulcești) și amesteci bine. Mult amesteci.Apoi o bei. Toată cafeaua o bei. Cu îndulcitori cu tot. Și aștepți. Cum ce? Să-și facă efectul îndulcitorii!Îți înflorește încet și sigur zâmbetul de om îndrăgostit și apoi simți cum te îmboldesc umerii..că, deh!..aripile alea pe unde să crească?!Și uite-așa începi ziua iubind, fericit și inconștient. Apoi..fie ce-o fi!

Daca o persoana te raneste prin cuvintele sau comportamentele sale si tu alegi sa nu ii raspunzi in acelasi fel, inseamna ca ai atins un nivel de maturitate si de autocontrol care iti fac cinste ca si fiinta umana. Inseamna ca intelegi faptul ca fiecare om are propriile sale strategii de supravietuire, care se pot manifesta prin comportamente care presupun lipsa de respect, agresivitate, "nesimtire", "bagat in fata", "calcat pe cadavre", rautate, s.a.m.d., si ca ei apeleaza la aceste modalitati de raportare la viata pentru ca nu cunosc altele, pentru ca asa au obtinut ei rezultate pana acum sau pentru ca este mai simplu asa.

Oamenii aflati la un nivel mai scazut de constientizare sau de evolutie pot sa confunde tacerea ta cu ignoranta, calmul tau cu acceptarea si bunatatea ta cu slabiciunea... insa parerea lor nu ar trebui sa conteze pentru tine. Comportamentul tau vorbeste despre tine (asa cum comportamentul lor vorbeste despre ei) si este alegerea ta sa decizi cum vrei sa fii... la fel ca si ei sau sa ai in tine o noblete care depaseste aceste manifestari rudimentare, indiferent de felul de a fi al celor din jurul tau.

In plus, in timp, modul tau de comportament poate sa devina un model de urmat si pentru ei - pentru ca inevitabil ei te vor "invidia" in forul lor interior pentru ceea ce esti - si isi vor dori poate sa fie ca si tine... iar astfel toata lumea are de castigat.iata e un miracol ticalos de scurt.-- Octavian Paler --Asa ca : iubeste, traieste la cote inalte ce-i bun din ea, construieste ce-ti sta in putere! Buna dimineataaaaa!!! O clipa,iata e atat de frumoasa daca traiesti fiecare moment. ...Goleste-ti mintea de amintiri si stai in PREZENT. ...Iubeste, daruieste, canta, danseaza, bucura-te de fiecare om, de fiecare clipa, de fiecare animal, de fiecare copac, de fiecare planta, de fiecare ploaie, de soare, de nori, de momentul de ACUM. ...Cand stai in prezent totul exista in ACUM. ...Cand stai in trecut, traiesti in iluzie fiindca acel moment nu exista cu adevarat, a fost, a trecut si nu se mai intoarce.

...Tot ce poti face e sa ierti si sa uiti.

...Cand stai in viitor, traiesti tot in iluzie fiindca acel moment e departe de tine si nu stii cu certitudine daca va fi asa cum iti imaginezi. ...De asta e bine sa lasi VIATA sa curga prin tine si tu sa fii IUBIRE, sa fii LUMINA, sa fii FERICIRE, sa fii FRUMUSETE. ...Poate nu e usor de inteles de catre multi dintre noi, obisnuiti fiind sa ascultam de mintea noastra limitata. ...Mergi dincolo de minte, dincolo de TOT, unde nu exista nicio limita, fiindca Universul este NELIMITAT. ...Iar TU esti ACUM ceea ce esti, ceea ce emiti si ceea ce spun gandurile si sentimentele tale. Iubeste-te asa cum esti si ramai in PREZENT Ma iubesc si va iubesc,oameni FRUMOSI !

ubeşte-mă când e seninIubeşte-mă când este soare, Când doruri valuri, valuri vinŞi nu-şi găsesc o alinare.

Iubeşte-mă când norii plângIubeşte-mă când este ceaţă, Atunci când lacrimile-mi curgAş vrea să-ţi fiu iubite-n braţă.

Iubeşte-mă iarna când ningePuterea, rezistenţa a-ngheţat, Când iubirea-n mine frigeTe doresc, te vreau neapărat...

Să-ţi gust nectarul buzelorŞi-a mâinilor tale mângâieri, Printre stele-aş fi un călătorMai fericită astăzi de cât ieri.....O să treci peste asta…" Clișeele sunt cele care fac atâta rău. Să pierzi pe cineva pe care-l iubești înseamnă să-ți schimbi viața pentru totdeauna. N-o să treci peste asta, pentru că “asta" e chiar ființa pe care ai iubit-o. Durerea se oprește, apar oameni noi, însă rana nu se mai închide niciodată... Cum ar putea?" O clipa,,, 

IUBIRI INTERZISE

Am iubit. Am iubit interzis , am iubit așa cum oricine iubește permis.

Eu am iubit interzis.

Am iubit aproape imposibil, oameni imposibil de atins. Îmi dau seama acum, după ani de zile, cât de imposibil era. Tocmai de aceea consider că rațiunea mea a fost puternică și nu mi-a permis să îmi clădesc visuri pe iubiri imposibile.

Am iubit oameni pe care trebuia să îi iubească alți oameni, dar am ales să îi iubesc eu. Odată cu aceste alegeri, a venit și suferința. Rațiunea a fost glasul intuiției care mă avertiza că efemeritatea nu este cea obișnuită ci aceea dată de împrejurările speciale în care iubeam.

Am iubit oameni imposibili care au căutat la rândul lor, iubirea, în mine. În schimbul ei, mi-au oferit crâmpeie de fericire. Mă gândesc că această fericire este specială, fiind interzisă. Dureroasă și specială. Cu căutări, așteptări fără așteptări . Un pic cam aiurea, nu ? Probabil.

Nu am întrebat și nu m-am întrebat dacă este bine sau nu. Împrejurările realității mele nu îmi dădeau motive să mă întreb cât de drept sau nedrept este . Față de mine - pentru că față de acești oameni, a fost bine, ei și-au luat porția de fericire din mine și mie mi-au lăsat resturi . Resturile unei fericiri amare .

Am avut visuri. O,da, am avut și eu visuri. Visuri de împlinire. Sunt om. Este firesc. Și prima dată am visat foarte frumos. Cred că și vârsta mi-a permis . Mă vedeam în stare să mut munții din loc în numele iubirii . Și chiar îi mutam cu fiecare zi care trecea. Făceam pași în întâmpinarea visului meu . Îl colorasem frumos, îi spuneam neliniștii din mine să tacă, pentru că tot ce pare imposibil, este, de fapt, posibil.

Și am făcut tot ce se putea face pentru a realiza imposibilul. Încet, cu răbdare, fiecare minut din zi a fost o răbdare în plus. Și analiză. Analiza realității și analiza perspectivelor. Iar și iar, în funcție de tot ce se întâmpla nou, în funcție de tot ce mai vedeam în drum. Până în ziua pe care am simțit-o ” coaptă” pentru a alege. Ca un măr pârguit am cules-o și am pus-o cu grijă în panerul schimbărilor mele. Și am continuat să merg către împlinirea visului meu de împlinire.

Dar iubeam imposibil. Dăruiam și simțeam cum seva mea se scurgea printre degete către o inimă înfometată și egoistă care nu mai dorea să dea nimic înapoi . Continuam să dau. Cu lacrimi din ce în ce mai amare și cu încăpățânarea de a lupta pentru visul meu. Și m-am golit. Ca o ciutură lipsită de apă, o ciutură care degeaba mai căuta în adâncurile fântânii lichid, nu mai era, secase pieptul pământului, nu mai avea nimic pentru fântână.

Rădăcinile se smulg greu. Rădăcinile țipă când vrei să le smulgi de la locul lor și sângerează chiar dacă ele se usucă cu fiecare zi care trece. Pentru sânge, niciodată nu sunt prea uscate. Să smulgi rădăcinile unui vis, din tine, este groaznic. Ce spun eu, groaznic ? Este aproape inuman. E ca și cum ai încerca să smulgi cu unghiile carnea de pe oase. Rădăcinile se transformă în liane care îți înconjoară trupul, îți leagă mâinile, ți le răsucesc la spate și nu îți mai permit să faci nicio mișcare. Rădăcinile devin lanțuri. Este inuman să vrei să smulgi aceste rădăcini , însă știam că nu am încotro. Nu mai aveam visuri. Se pierduseră încet, ca aburii, se risipiseră care încotro, fără nicio țintă. Nu îmi mai aparțineau visurile, nu mai erau ale mele . Trebuia să renunț la ceva ce nu îmi mai aparținea. Era inevitabil .

Am iubit imposibil ...

Eliberarea a venit după ce am învățat cum e să ai curaj să renunți la rădăcini.

Golit de tot, sufletul nu mai caută. Doar așteaptă pe o bancă, aidoma unui bătrân după amiaza stând în fața porții și privind rarii trecători care i se perindă prin față . Închide ochii a somn, acel somn obosit de viață.

Într-o zi fără oameni, am iubit din nou. Dintr-o dată, un alt om imposibil. O renaștere bruscă, necerută, negândită. Într-o zi am ridicat pleoapele și am întâlnit cerul.

Cerul este imposibil de iubit. Cerul nu are cum să fie al tău. Dar eu l-am iubit. Dintr-o dată, necondiționat și total. Din țărână, m-am transformat în strigăt de cocor. Puternic, liber și fără logică. Nu exista nicio logică în tot ce se întâmpla, dar logica inimii nu este de înțeles.

Am iubit ca o rană, imposibil, cuțitul care tăia și tăia, și tăia. Tăia din mine bucăți de adorație și eu i le puneam la picioare fără să mă întreb ce va mai rămâne din mine. Transformasem cerul în regele meu, iar eu mă așezasem cuminte, la picioarele sale. Știam. Știam că nu îmi aparține, știam că nu am cum să îmi clădesc visuri - iar când cerul mi-a promis nemărginirea lui, am știut că nu o voi avea . Cerul avea stelele sale, luna și Luceafărul său. Eu nu eram decât iarba. Iarba în care își oglindea frumusețea dimineața, când mă umezeam de rouă, adorându-l. Cerul nu avea cum să simtă și nu avea de ce să simtă spinii care îmi sfâșiau obrazul când el se ascundea. Pentru că se ascundea după nori. Și mă lăsa să îl caut din priviri cu disperare minut după minut, să zăresc măcar un colț din el, din când în când, până când dădea cu mâna la o parte norii și mă privea iar. Iar eu îl adoram. Îl adoram în tăcere, așteptând să îmi găsesc puterea necesară pentru a închide iar ochii.

O iubire imposibilă. O iubire dincolo de rațiune în numele căreia mi-am ucis toate drepturile la visurile pe care aș fi putut să le mai am.

Atunci am învățat să nu mai am visuri.

Am învățat despre mine că pot trăi fără visuri.

Am învățat că fericirea stă într-o privire și într-un surâs.

Am învățat cât de bine coabitează fericirea cu nefericirea .

Am învățat că se poate să fiu pom din ale cărui fructe să se înfrupte doar sufletul altcuiva iar pe mine să nu mă doară că rămân cu crengile pustiite chiar și de frunze. Am știut că iubirea mea imposibilă este lumina necesară unui drum care mie nu îmi aparținea, dar eu trebuia să îl luminez chiar dacă dacă mă transforma în cenușă. Cenușa se risipește în cele patru zări, când bate vântul, nu ? Da. Sau se poate strânge în pumn și așeza într-o urnă. Pentru eternitate. Am ales urna. De ce ? Ca să pot păstra amintirile. Colorate și frumoase , strălucind exact acolo, în inima cenușii . Amintirile luminează cenușa așa cum eu luminam cândva acel drum .

Iubind imposibil oameni imposibili - o cruce pe care am dus-o cu fruntea ridicată, mai departe ... Fără să mai am visuri. Crucea mea nu e încrustată cu visuri. Dar o port ca pe o ghirlandă de trandafiri trufași, conștienți de măreția lor, de frumusețea lor specială, o port la

gât . Până pe piept se întinde ghirlanda mea, s-a înfipt cu toți spinii ei în carne, până la oase și le-a zgâriat și pe ele , scrijelind nume și date și locuri, ca o hartă scrisă cu sânge .

Iubirea imposibilă pentru cerul care-și privea stelele rupt în două între pământ și el însuși. Până când pământul a decis. Până când pământul s-a desprins de cer urlând ca un vulcan care nu-și permite decât să clocotească în adâncuri. A obligat cerul să nu mai strivească iarba ... Și s-a obligat pe el însuși să nu mai stea cu ochii ațintiți către cer. I-a închis. Și nu i-a mai deschis decât când norii au schimbat fața cerului . Definitiv.

Nu am știut niciodată că mereu caut. Caut ca orice om, un loc . Un loc fără definiții -dacă aș fi știut definiția, aș fi știut ce caut. Dar în drumul meu nu am întâlnit definiții ci doar fraze, câteodată propoziții eliptice de predicat.

Căutam fără să știu, locul meu din mine...

Locul pe care nu reușisem să învăț cum să îl văd. Cum să învăț despre ceva despre care nu știam că există ?

Când mi-am descoperit locul, nu am văzut oaza. Nu am simțit că mi-e atât de sete, încât deja sorbeam din izvorul care răcorea arșița aerului. Distanța dispărea de fiecare dată când îmi scufundam palmele în apele reci și curate, ducând către buze în căușul lor, lichidul de care avusesem atât de mare nevoie. Iar și iar. Din ce în ce mai mult, nesesizând setea din mine.

Iubind imposibil un izvor, neținând seama de loc și timp. Care timp ?! Nu mai era timp, doar nevoia de locul din mine. Un loc cu alți ochi care mă priveau tăcuți și gânditori. Cred că nu aveau încredere - nu știu în ce - în mine sau chiar în privirea lor ? Ochi care au văzut pentru mine. Să fi cerut eu asta ? Nu știu, nu m-am întrebat niciodată .

O iubire imposibilă care a refuzat să ia seama de drumul atât de lung din față. A refuzat să ia seama că s-ar putea ca pașii mei să nu fie atât de siguri, obișnuiți fiind cu repetatul sfârșit al fiecărui început.

Să fie, totuși, asta, de această dată , o iubire imposibilă doar în ochii mei ?

Să fie, oare, asta, prima iubire posibilă ? ...

In nemărginitele noastre vise si gânduri, credem ca individual nu contam…insa ceva ne reamintește ca suntem picătura dintr-un ocean de iubire si frumusețe, ca fiecare își pune contribuția cumva iar atunci când pica in ocean emana o unda care face oceanul sa vibreze!

Fii conștient, ca unda ta sa fie IUBIRE! 

.O femeie puternica o recunosti pentru ca se face respectata fara a fi dura. O femeie puternica o recunoasti pentru ca este disponibila, dar nu permite celorlalti sa se foloseasca de ea. O femeie puternica o recunosti pentru ca atunci cand imbratiseaza este calda, dar corpul ei ramane ferm si prezent. O femeie puternica o recunoasti pentru ca are un proiect in care crede si merge cu el mai departe,chiar daca ceilalti ii spun ca e mai bine sa renunte. 

O femeie puternica o recunosti fiindca stie sa fie si putin inteleapta si putin nebunatica. O femeie puternica o recunoasti fiindca stie sa iubeasca cu toata fiinta ei, fara insa a se abandona. O femeie puternica o recunoasti pentru ca are incredere in capacitatile sale, dar e deschisa provocarilor si schimbarii

abia atunci când oamenii au început să speculeze, având impresia că mă cunosc, mi-am dat seama cât de puțin știu ei despre mine cu toate că eu le dezvălui atât de mult din sufletul meu.Abia atunci când am fost obligată de împrejurări să îndur tot ce disprețuiam mai mult la un om am învățat ce înseamnă umilința. Și totodată cum se câștigă respectul.Abia atunci când am început să fiu iubită pentru defectele mele și nu pentru calități am conștientizat că sunt un om greu de iubit. Și am învățat să-l apreciez pe cel care continuă să o facă fără să mai caut explicații.Abia atunci când am acceptat că singurătatea face parte din noi nu mi-a mai fost frică. Mi-am asumat-o și uneori îmi cer dreptul la ea.Abia atunci când m-am simțit obosită de prea mult zgomot am început să iubesc tăcerea, liniștea.Abia atunci când pierdut pe cineva, am început să-i acord importanța cuvenită. L-am prețuit chiar dacă nu a mai existat cale de întoarcere către noi.

… căci așa suntem noi, oamenii; trebuie să trecem prin focul infernului ca să prețuim un colț de Rai."iubirea? Nu, nu se învață. Nu există manuale, profesori, rubrică de sfaturi utile. Să iubești? E mai mult un instinct care trebuie uneori educat, stăpânit sau lăsat liber.Dezamăgirea? Nu are antidot și nici nu poți prescrie vreo rețetă. Poate doar un supliment de Voință.Dar, să revenim la iubire, merită să riști!

..PRIMA REGULĂ FUNDAMENTALĂ

Prima regulă fundamentală :priveşte-ţi viaţa în ochişi dacă nu plângi,e primul semn de nefericire.

*Prima regulă fundamentală :de veacuri totul se multiplicăfii unic,fii unică,o singură iubire,fericirea nu poate fii atinsă, altfel.

*Prima regulă fundamentală :nu te trăda pe tine însuţi.

*Prima regulă fundamentală :

ai o singură casă,chiar dacă eae a tatălui tău şi a mamei tale.

*Prima regulă fundamentală :după ce te naşti, într-un loc pe care nu l-ai ales,după ce arzi ca gheaţa în timpul vieţii tale,după ce vezi că eşti pe cale să-ţi pierzi darul vorbiriipe care l-ai primit de la părinţii tăi,după ce descoperi că unu şi cu unu nu fac întotdeauna totuna,întoarce-te să mori, în ţara ta.

*Prima regulă fundamentală :trăieşte în genunchi,doar aşa te poţi înălţa.

*Prima regulă fundamentală :iubeşte-ţi pământul -e singurul care te va îmbrăţişa, sincer.

*Prima regulă fundamentală :rămâi aşa cum eşti,dar fii încredinţatcă Dumnezeu e singurul care îşi va aminti întâmplările tale.

.Demult a venit la un calugar, un om tare necajit si l-a intrebat:-Ce este rau cu mine? De ce nu imi gasesc linistea? De ce nu sunt multumit de viata mea?Batranul calugar a luat, atunci, o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat :-Cum e aceasta sticla?-Este pe jumatate goala!-Vezi, i-a mai spus calugarul, eu o vad pe jumatate plina.

...In viata trebuie sa vezi partea frumoasa a lucrurilor. Nu este greu, mai ales ca in toate exista ceva frumos. 

...Daca vom sti sa privim natura, vom vedea frumusete si bogatie. Daca vom sti sa-l privim pe om in adancul lui, vom vedea bunatate si dragoste.

...Privind astfel viata si oamenii, devenim noi insine mai frumosi, mai bogati si mai buni.

Nu exista durere mai nimicitoare pentru sufletul unei femei decat aceea de a se fi daruit intreaga, trup si suflet unui barbat nedemn de iubirea ei.

Dacă iubeşti femeia...Femeia-i ca furtuna ce tace şi mocneşteŞi-apoi dezlănţuită, tot cerul îl frământăSe tânguie, se zbate şi neagă că iubeşteDar sufletul ce-l poartă, prin dragoste şi-l cântă.

Femeia e mister, de vrei să-l desluseştiAlin-o când vuieşte şi spune-i că-i păcatSă tulbure bineţea, arată-i c-o iubeştiŞi dă-i parfum de stele, din care n-a gustat.

Femeia-i răsăritul, ce lunecă şi curgeE dătătoarea vieţii, e trup din om ziditE lira ce-n acorduri, orice durere-şi frângeŞi nu-i ajunge-o viaţă, s-arate c-a iubit.

Femeia e plăpândă, dar ştie muta munţiiŞi poate să brodeze, apusul cu-n privitChiar de-i căruntă viaţa, îşi poartă chipul frunţiiDoar cu blândeţea firii, din care s-a hrănit.

Femeia e vulcan, frământă în adâncuriAtâta osteneală, ce tu n-ai bănuitEa poartă jugul vieţii şi spintecă văzduhuriEvlavia durerii, de ea nu s-a ferit.

Femeia e izvorul, ce curge-n veşnicieDe guşti răcoarea ei, o vrei la nesfârşitDacă iubeşti femeia, tu spune-i ca să ştieDin trupul de femeie, şi tu te-ai plămădit.

Sf. Ioan Gură de Aur îi arată bărbatului în ce mod trebuie să-şi exprime şi să-şi arate iubirea şi afecţiunea faţă de soţia sa:

• "N-am vrut să iau de soţie o altă femeie, care poate ar fi fost mai bogată sau mai gospodină. Te-am ales pe tine pentru caracterul, cuminţenia, blândeţea şi înţelepciunea ta. Căci am învăţat să nesocotesc bogăţia ca pe ceva zadarnic, ceva pe care-l dobândesc tâlharii, oamenii imorali şi înşelători. Pe mine m-a atras virtutea sufletului tău, pe care o prefer în locul vreunei alte bogăţii. O fată înţeleaptă, care trăieşte în evlavie, merită cât lumea întreagă. De aceea te-am iubit, te iubesc şi te pun mai presus de viaţa mea. Viaţa de aici este deşartă. Mă rog, aşadar, la Dumnezeu şi fac tot ce pot ca să ne învrednicim să ne trăim viaţa astfel încât şi în împărăţia cerurilor să fim împreună. Căci viaţa pământească

este şi scurtă şi provizorie, însă dacă ne vom învrednici s-o petrecem făcându-ne plăcuţi lui Dumnezeu, vom fi veşnic împreună cu Hristos, desfătându-ne în fericire negrăită.

Eu mai presus de toate pun iubirea pentru tine, şi nimic nu-mi va fi atât de neplăcut şi greu decât să mă cert vreodată cu tine. Şi dacă ar trebui să le pierd pe toate şi să devin sărac sau să mă aflu în primejdie sau să păţesc orice, pe toate le voi îndura cu răbdare, e de ajuns să ştiu că legăturile dintre noi doi sunt bune. Dar e necesar să faci şi tu la fel. Dumnezeu vrea ca legătura iubirii noastre să fie reciprocă şi nedespărţită. Auzi ce spune Scriptura: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa”. Să nu avem, deci, nici o pricină de împuţinare a sufletului. Piară toţi banii, slujitorii şi cinstirile! Eu mai presus de toate pun iubirea pe care o am pentru tine”.

De ce-ar mai trebui sa ne facem griji daca o FORTA superioara mintii noastre ne are permanent in grija, ne iubeste neconditionat si gaseste mereu solutii la orice potentiala nevoie? De ce-ar mai trebui sa vorbim sau sa gandim IUBIREA, atata timp cat aceasta ne este ESENTA?

poţi sã cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar dacã nu cunoşti arta iubirii nu vei rãmâne decât la suprafaţa activitãţii terapeutice.Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi suferã în primul rând pentru cã nu au avut parte de iubire. De aceea, dacã terapeutul simte o grijã deosebitã faţã de pacientul sãu, hrãnindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceastã nevoie, starea acestuia din urmã se poate schimba în mod miraculos.Dincolo de orice îndoialã, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care existã.

Un copil intreaba un om intelept careeste cel mai puternic lucru de pe pamant.Acesta ii raspunse...."Cel mai puternic lucru de pe pamant este....De fapt sunt opt,nu unul singur!"1.Fierul este puternic,dar focul il topeste.2.Focul este puternic,dar apa il stinge.3.Apa e puternica,dar in nori aceasta se evapora.4.Norii sunt puternici,dar vantul ii imprastie.5.Vantul este puternic,dar muntii il opresc.6.Muntii sunt puternici,dar omul ii escaladeaza.7.Omul este puternic,dar moartea il invinge.Atunci copilul zise:"Deci moartea este cea mai puternica??"Atunci inteleptul spuse:"Nu!":Cea mai puternica este IUBIREA....Pentru ca iubirea invinge moartea.Noi continuam sa iubim oamenii chiar si atunci cand nu mai sunt printre noi...

...1. Un bărbat adevărat este puternic.1.1. O femeie adevărată e sursa puterii bărbatului ei. Ea îi suflă vânt sub aripi și-i servește drept conștiință și reazem. Puterea poate fi amețitoare.

...2. Un bărbat adevărat este concentrat.

2.1. O femeie adevărată poate risipi într-o clipă concentrarea bărbatului ei dar preferă să o facă doar în intimitatea căminului. Lumea de afară e o junglă, lipsa concentrării te poate impinge-n mlaștini.

...3. Un bărbat adevărat e conştient de importanța familiei.3.1. O femeie adevărată ține familia în jurul ei. Are cheile casei (și nu mă refer aici la instrumentele de deschis uși) și-și știe toate socotelile. Face din casă „acasă” pentru bărbatul ei și pentru copiii lor.

...4. Un bărbat adevărat nu bârfeşte.4.1. O femeie adevărată știe când să-și înfrâneze gura și are grijă să nu-și transforme casa în subiect de bârfă.

Iubirea este piatra de temelie a marilor invataturi spirituale.Fara iubire ,nu exista decat dogme si credinte rigide si pline de teama .

...Fara iubire,nu exista compasiune sau facere de bine .

...Aceia care-i judeca pe ceilalti drept pacatosi si cauta sa-i mantuiasca,nu fac decat sa-si proiecteze propria lor frica si neputinta.

...Nu-i judeca pe acesti oameni,pentru ca,in propriul lor fel dureros,EI STRIGA DUPA IUBIRE !

...Dar nu accepta vina pe care ei ti-o astern la picioare.

...Ea nu este a ta .

...5. Cuvântul unui bărbat adevărat îl obligă.5.1. Cuvântul unei femei adevărate mângâie. Chiar și atunci când mustră. Ea știe cel mai bine că „vorba dulce mult aduce”.

...6. Un bărbat adevărat se străduieşte să fie un model.6.1. O femeie adevărată modelează lumea din jurul ei și știe să facă asta cu delicatețe, diplomație și zâmbete.

...7. Un bărbat adevărat îşi construieşte singur averea.7.1. O femeie adevărată nu risipește averea construită de bărbatul ei și îl ajută pe acesta să o înmulțească (vezi 1.1, 2.1, 3.1, 5.1 și 6.1).

...8. Un bărbat adevărat nu arată ca o femeie.8.1. O femeie adevărată nu se îndepărtează de feminitatea ei și nu încearcă să-și transforme bărbatul într-un metrosexual (nu, metrosexualii nu arată ca niște bărbați, asta-i treaba), îndepărtându-l de masculinitatea lui. E destul că gelul de duș ne distruge feromonii, nu-i musai să ne epilăm degetele și să ne pensăm sprâncenele.

...9. Un bărbat adevărat este ordonat.9.1. O femeie adevărată are propria ei ordine și nu se abate de la ea. Este imprevizibilă și-și ține bărbatul atent și “la semne”. Ordinea borcanelor din cămară nu reflectă ordinea din viață.

...10. Un bărbat adevărat se poate apăra10.1 O femeie adevărată înțelege când trebuie să se lase protejată și când trebuie să ia atitudine singură. Unele lupte nu-s pentru femei, dar o femeie hotărâtă impune respect și rezervă din partea oricărui atacator.

...Când un bărbat adevărat întâlnește o astfel de femeie, se însoară cu ea.

Învatam lectii importante din relatiile care s-au rupt.

Ceea ce este important e ca în viata sa mergi mai departe.

Daca nu îti iese în cale dragostea adevarata, elibereaza-te, întelegând ca e posibil sa fii aici pentru a învata alte lectii. ...Presupunem în mod gresit ca oamenii care au ales sa traiasca singuri ar fi singuratici, când, de fapt, au vieti bogate, pline de liniste, reflexie si de realizari.

...Daca stabilesti o legatura cu cineva pentru care nu ai nici un sentiment, numai pentru a nu fi singur, esti mai singur decât daca n-ai avea pe nimeni.

Cum spune si cântecul, „a te îndragosti de dragoste înseamna a te preface”. Acest fel de iubire este o închipuire, deoarece este indusa de ideea de a avea cu orice pret parte de dragoste.

...Daca sufletul tau pereche trebuie sa apara în viata ta, o va face cel mai adesea atunci când te astepti mai putin.

..CUM ESTE SA IUBESTI FARA CONDITII !...

...Să ştii că iubirea este, a fost şi va fi, numai că uneori sufletul tău nu o poate simţi, nu o poate trăi, din cauza propriilor frici, dureri, suferinţe.

...Să poţi vedea sufletul celuilalt, dincolo de reacţiile minţii lui, de atributele mai puţin plăcute ale personalităţii lui.

...Să trăieşti starea de iubire, starea în care radiezi, emiţi iubire aşa cum o sursă de lumină emite raze.

...Să stai în tăcere,fără să ceri, fără să aştepţi nimic, doar să te bucuri că eşti acolo, că împărtăşeşti, că Dumnezeu te binecuvântează cu acea prezenţă, cu acea întâlnire în viaţa ta, cu acel dar.

...Să fii iubire, aşa cum sufletul tău este iubire.

...Să nu judeci, fiindcă iubirea eliberată de condiţii te ajută să priveşti în sufletele oamenilor, să îi vezi aşa cum sunt în realitate, dincolo de măştile ce şi le pun.

um să-ţi arăţi iubirea pentru cel de lângă tine? Că uneori strigă după ajutor şi-şi spune păsul. Alteori, suferă în tăcere. De-i ştii nevoia, e bine să-i întinzi mâna, ori e mai bine să aştepţi?

Nu-i om pe lume să n-aibă nevoie de ajutorul tău. Ia seama mai întâi la suferinţa inimii. Cum să-l ajuţi, nu-i carte să te înveţe. Fă-o cu gingăşie. Şi cu mare umilinţă. Mândria otrăveşte roadele iubirii. Şi uneori e bine iubirea să lucreze, alteori mai bine e să aştepte până ce inima-i vesteşte.

Că iubirea pururi cată la celălalt, gata în orice clipă să-i sară în ajutor. Şi rugăciunea o luminează când şi cum să ajute. Şi tot ea ne face în chip minunat văzători ai tainei celui de lângă noi. Avem pentru asta nenumărate pilde în vieţile de sfinţi.

Departe de ai săi, Sfântul Serafim de Sarov în toată viaţa sa cu rugăciune primea înştiinţare de la ei. Iar Sfântul Simeon cel nebun pentru Hristos aşa a cunoscut cu duhul că murise cea care i-a fost soţie în lume. Iubirea nu cere mari isprăvi şi planuri mari, face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, cu o mică rugăciune...

Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este sărbătoare. Întâlnirile adevărate, depline, sunt atât de rare! Numai Dumnezeu poate să ţi le dăruiască. Tu trebuie numai să fii treaz, să fii într-o aşteptare activă, să ai urechi de auzit şi ochi de văzut, minte de străvăzut şi, mai ales, inimă curată.

Fiecare om întâlnit este pentru noi o chemare, o întrebare şi o încercare, venite din partea lui Dumnezeu. Se cere ca noi să rezolvăm problemele ridicate de orice întâlnire în condiţiile date. Nu putem să ne eschivăm după o serie de „dacă”. Ce răspuns vom da noi în legătură cu cei pe care-i întâlnim? La judecată vom fi întrebaţi, fără îndoială, despre ceea ce am făcut cu noi înşine în această viaţă, cât am risipit şi cu cât am rodit, dar poate mai apăsat vom fi întrebaţi în legătură cu cei pe care Dumnezeu ni i-a scos în cale spre însoţire şi posibilitatea împreună călătoririi. Ratările ni se vor imputa, fără îndoială. Condiţiile în care ni se cere împlinirea pot fi de tot felul: unele extrem de favorabile, altele de-a dreptul adverse. Cele din urmă, odată biruite, vor face cu atât mai încărcată de bucurie împlinirea.

Iubire fără libertate nu se poate. Iubirea nu poate fi o colivie de aur în care-l ţinem captiv pe cel pe care-l iubim. Dar cea mai mare libertate este tocmai aceea de a iubi. Iar culmea iubirii şi a libertăţii este prietenia. Nu este chemare mai importantă în această lume decât aceea la prietenie. Restul, tot felul de fapte bune necesare, se va adăuga firesc. Avem chemarea lui Hristos: „Poruncă nouă vă dau: Să vă iubiţi unul pe altul! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa să vă iubiţi unul pe altul” (Ioan 13, 34); la care se adaugă mărturia Lui: acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscute” (Ioan 15, 15). Între prieteni se împart toate în împărtăşire nu cu împuţinare, ci, dimpotrivă, cu sporire.

Omul iubitor, omul iubit, va rodi mai bogat, lucrarea lui va fi mai devotată şi mai dispusă jertfei de sine. Viaţa, poate şi o anumită experienţă livrescă, îl învaţă pe om că reciprocitatea în iubire absolută este un lucru cu totul excepţional (este un dar pe care ţi-l poate oferi numai Dumnezeu, eforturile tale constând cel mult în lucrare infinit răbdătoare şi gratuită) şi că mai important îi este fiinţei să iubească decât să fie iubită. Tezaurizăm iubirile care odihnesc asupra noastră, ele ne sunt merinde întăritoare pentru toată viaţa, generatoare de sens suprem. Dar mai apropiată ne este comoara iubirilor adevărate pe care le revărsăm fertil asupra celorlalţi. Câtă nesfârşită bucurie, atunci, şi în cele mai simple, în cele mai smerite gesturi ale noastre de iubire! Pentru că ele sunt încărcate abundent şi tămăduitor. Dar câtă nevoie avem, totuşi, şi de mărturia iubirii. De trei ori îl întreabă Hristos pe Petru: „Mă iubeşti?” (Ioan 21,15).

Oare nu ştia El, Care este Atotştiutor şi Atoateştiutor, nu ştia El prea bine că ucenicul Său îl iubeşte? Însuşindu-și însă deplin cele ale omului, Hristos a avut nevoie de această triplă mărturie. Noi, cu atât mai mult.Iubirea adevărată (insist mereu, „adevărată”, căci există şi iubire părelnică) nu se dă „la schimb” („Te iubesc ca să mă iubeşti!”, „Te iubesc pentru că mă iubeşti!”). Ea se cere să vină ca o revărsare de daruri. În fapt, Dumnezeu este Cel care iubeşte prin noi. Noi numai I ne asociem. Acest lucru se cere ştiut şi asumat.Este o ştiinţă aceea de a dărui cum se cuvine, fără să laşi celuilalt apăsarea de a se simţi dator, dar este o ştiinţă cel puţin la fel de mare aceea de a primi, de a-l ajuta pe cel ce dăruieşte să-şi împli-nească jertfa sufletului său.Unde să se înveţe acestea toate? Acasă? In şcoli? Din cărţi? La biserică? Probabil în toate aceste locuri, mai puţin sau mai mult. Dar mai bine şi mai bine se învaţă iubirea adevărată din iubire adevărată. Ca lumânarea la Înviere se aprinde şi se dăruieşte prietenia din prietenie. Pornind de la prietenia lui Hristos pentru fiecare din noi. Unică este fiecare prietenie; ea se cere apărată, sporită, trăită, în ciuda tuturor vicisitudinilor. Si atunci ai intrat deja în rai. Veşnic îmbrăţişând şi veşnic îmbrăţişat.Când doi oameni se întâlnesc cu adevărat, este mare sărbătoare. Sărbătoare pe pământ şi sărbătoare în cer. Iată de unde se cuvine să înceapă şi să se sfârşească toată învăţătura noastră. Aleluia!

.Iubirea este o înflorire rară. E rară fiindcă se poate produce doar atunci când nu există frică, niciodată înainte. Aceasta înseamnă că iubirea îi poate apărea doar unei persoane foarte profund spirituale. Cunoştinţă pot lega toţi, sexul e posibil pentru toţi, dar nu şi iubirea...

Deşi, ştiinţific, se încearcă să se demonstreze că e totul chimic, eu cred că treaba asta nu are legătură numai cu noi, oamenii. Iubirea e har care coboară asupra noastră. Ea nu e accesibilă oricui. Poţi să-ţi doreşti ani la rând să ţi se întâmple şi să mori fără să ştii cum e. Nu pocnim din degete şi iubim.

Nici un alt om nu stie nimic despre dragostea altuia.Este intotdeauna un alt miracol sau un alt blestem,si fiecare om este destinat sa si-l poarte singur,fara putinta de evadare,fara nadejdea unei destainuiri care sa comunice cu adevarat substanta. Zadarnice sunt toate confesiunile in dragoste; chiar daca e marturisita,ramane neinteleasa celuilalt,fiecare o traduce prin experienta lui,si deci nimeni nu o poate judeca ...

Despre relatii- Master Omraam

1. URA CREEAZA LEGATURI LA FEL DE PUTERNICE CA DRAGOSTEA

Cind detestati pe cineva este exact ca si cum l-ati iubi: deja aveti, o legatura cu el. Ura este la fel de puternica precum dragostea. Daca doriti sa va eliberati de cineva, sa nu-l mai ve]deti niciodata, nu-l detestati, fiti indiferenti. Daca-l uriti,va legati de el cu lanturi pe care nimic nu le va putea desface; veti fi tot timpul cu el si veti avea de-a face cu el timp de ani si ani. Ura este o forta care va leaga de persoana pe care-o uriti. Este la fel ca in dragoste, dar bineinteles, legatura este diferita.

Dragostea va va aduce unele lucruri si ura altele, dar la fel de sigur si puternica ca si dragostea.

2. IUBIREA CA MIJLOC DE APARARE

Ca sa va puteti apara de inamicii vostri, iubiti-i. Daca-i detestati, ii dispretuiti sau ii dusmaniti, aura voastra s-a rupt si prin aceste sparturi se stabileste o comunicare cu tot ce este negativ, daunator in ei si astfel primiti rautatile lor, ura lor, care odata intrata in voi, incepe sa va distruga.

Din aceasta cauza Iisus a spus "Iubiti-va dusmanii". Iisus cunostea aceste legi, stia ca atunci cind urim pe cineva, devenim vulnerabil. Pentru a ne apara trebuie sa intram in inatacabila fortareata a iubirii. Sa ne iubim

dusmanii este unul din lucrurile cel mai greu de realizat, dar este singura cale de a ne apara de ei.

3. UTILIZAREA JIGNIRILOR CA PE UN PRILEJ DE EVOLUTIE SPIRITUALA

La cea mai mica jignire, cea mai mica ofensa, natura voastra inferioara va spune: "Da-i o lectie, musca-l, sparge-i gura!" iar voi alergati repede sa-i executati sfaturile. In timp ce natura voastra superioara va spune "Nu te preta la asta, batrine, asa e, dar tu trebuie acum sa profiti de ocazie pentru a o transforma, a sublima acest afront; tu esti alchimist, vei scoate aur! Si asa si este voi primiti o ofensa, o critica nedreapta, natura

voastra superioara va mai spune: "De ce sa plingi ore intregi cind ai ocazia sa te pui pe lucru? chiar ar trebui sa multumesti Cerului, pentru ca aceasta persoana a fost trimisa sa-ti dea posibilitatea sa cresti, iar tu stai aici

si bocesti?"

Discipolul nu urmeaza sfaturile naturii sale inferioare, el nu vrea sa ramina mereu ofensat, nervos, slab, sentimental, capricios, dezechilibrat, degradat , dezordonat, haotic, de aceea el cauta in tot ce i se intimpla un

element pozitiv pentru a se pune pe treaba.

4. O METODA DE A IERTA

Cel care este slab si sarac spiritual nu poate ierta, el cauta sa se razbune. Pentru a-l ierta pe cel care v-a facut rau, trebuie sa deveniti mare, bogat, puternic, luminos; sa va spuneti : "Trebuie sa-l iert pentru ca

bietul nu stia in ce situatie se afla facind raul, legile justitiei divine sunt implacabile si va suferi pentru a repara raul facut. In timp ce eu, chiar daca sunt victima, sunt privilegiat pentru ca lucrez pentru bine, pentru Imparatia lui Dumnezeu, pentru lumina".Si gindind astfel, comparind intreaga splendoare in care traiti alegind drumul binelui cu mizeria si intunericul celor care sunt nedrepti si rai, emanind sentimente de mila, intelegere si dragoste, prin stapinire de sine. Aceasta generozitate la care nu ati putea ajunge pe nici o cale, o puteti dobindi usor astfel.

Unii vor spune: "Dar aceasta atitudine seamana mult cu cea a fariseului din Evanghelie care se ruga in templu multumind Domnului ca nu este ca restul oamenilor si mai ales ca plebeul care sta ingenunchiat mai incolo ; acesta este orgoliu!" Niciodata! Fariseul se lauda ca postea de doua ori pe saptamina, ca

dadea zeciuiala din toate bunurile sale si il dispretuia fara motiv pe plebeu care era mai bun, poate, ca el. Atitudinea de care va

vorbesc este diferita. Va spun ca daca sunteti o victima a unor calomnii sau nedreptatiti, recunoscind toate splendorile pe care Dumnezeu vi le-a dat in timp ce dusmanul vostru a fost privat de ele, trebuie sa intelegeti ca in realitate voi sunteti privilegiati. Pentru moment inamicul vostru triumfa, se subintelege, a reusit sa va faca rau, dar totusi el este de plins asa cum sunt toti cei care fac rau fiindca intr-o zi justitia divina ii va pedepsi

intr-un fel sau altul.

Vedeti, este cu totul altceva, si in acest sens trebuie sa intelegem cuvintele lui Iisus : "Tata, Iarta-i ca nu stiu ce fac".

5. A INVINGE DUSMANII RIDICINDU-VA DEASUPRA LOR

Gindim ca ne putem debarasa de un dusman, ca l-am putea invinge, vorbind fara incetare impotriva lui. Ei, nu! nu ne putem invinge dusmanii purtind peste tot imaginea lor; mai devreme sau mai tirziu, ei vor fi invingatorii. Nu-i putem invinge pe cei rai prin rautate, calomniatorii prin calomnie, gelosii prin gelozie sau pe cei furiosi prin furie pentru ca prin acestea ne identificam cu ei, devenim egali cu ei intram in aceeasi categorie.

PENTRU A NE PROTEJA, PENTRU A FI INVULNERABILI, TREBUIE SCHIMBAT NIVELUL,

FRECVENTA, DECI NU RAMINETI IN ACELASI VIBRATII, ACELEASI SLABICIUNI, ACELEASI EMANATII ALE INAMICULUI VOSTRU, PENTRU CA, DACA ESTE MAI PUTERNIC, VA VA ATINGE. TREBUIE SA URCATI , ADICA SA ATINGETI REGIUNILE CELE MAI NOBILE, MAI PURE, MAI LUMINOASE. ODATA CE ATI URCAT PRIN VOINTA, MEDITATIE, RUGACIUNE, DUSMANUL VOSTRU NU VA MAI POATE ATINGE PENTRU CA VIBRATIILE VOASTRE SUNT DIFERITE DE ALE SALE. SI DIN MOMENT CE SUNTETI PROTEJATI, BARICADATI CU LUMINA, IUBIRE, PUTEREA CEREASCA, NU NUMAI CA GINDURILE RELE NU VA VOR PUTEA ATINGE, DAR SE VOR INTOARCE IMPOTRIVA LOR SI-I VA ATACA, II VA STRIVI.Iata cum Initiatii, inteleptii, Marii Maestri si-au invins dusmanii. Ei traiesc o viata atit de pura, de nobila, de cinstita, stralucitoare, ca toti cei care se-ndirjesc impotriva lor isi vor sparge capul mai mai devreme sau mai tirziu, pentru ca exista un soc prin ricosare. Aceasta ricosare nu se poate produce daca sunteti exact ca dusmanii vostri, adica slab, rau, senzual, in acel moment primiti toate murdariile pe care ei vi le trimit. Dar daca va aflati mult mai sus, viata pe care o duceti devine pentru voi o protectie : trimite inapoi tot ce este rau, negativ, celui care a trimis.

Iubirea este firul de aur care uneşte o inimă cu o alta, un suflet cu un alt suflet. Deşi iubirea este unică, noi o înţelegem şi o manifestăm diferit, în funcţie de capacitatea noastră de a o simţi, de nivelul de conştiinţă pe care îl avem. De aceea putem spune că ceea ce înţelege şi manifestă un om ca fiind iubire, este posibil să difere foarte mult de ceea ce crede un alt om că ar fi iubirea. Multe fiinţe umane au început încă din cele mai vechi timpuri să caute “forma” ideală a iubirii, formă care să fie aceeaşi în

înţelegerea tuturor. S-a ajuns treptat să se vorbească despre existenţa unei iubiri pure, obiective, care diferă prin caracteristicile sale într-o măsură foarte mare de ceea ce înţelegem în mod curent prin iubire. Cei înţelepţi au ajuns la concluzia că singura modalitate de a iubi cu adevărat este să iubeşti în mod conştient. Trebuie la acest punct sa ne întrebăm: voi fi eu capabil de asta fără să mă transform mai întâi pe mine însumi? Dacă sunt sincer trebuie să răspund evident: Nu. Un om care nu ştie să-şi trateze aşa cum trebuie câinii şi caii, o femeie care nu ştie să cultive flori, cum ar putea oare să trezească adormitele perfecţiuni în fiinţa iubită? O umilinţă şi o toleranţă la orice probă vor fi necesare pentru aceasta. Dacă nu sunt sigur de ceea ce ar fi mai bine pentru ea, trebuie măcar să o las liberă să-şi urmeze propriile înclinaţii, iar în acest timp voi studia ceea ce este şi poate să devină, ceea ce are nevoie, ceea ce cere sufletul ei fără a şti cu ce nume, destul de îndepărtat pentru a putea găsi ea însăşi lucrul dorit. A învăţa să prevăd pentru ea, încă de azi, nevoile sale de mâine, fără a mai gândi o clipă la dificultăţile ce ar putea sa le reprezinte acele lucruri pentru mine. Dar ce stăpânire şi disciplină de sine cere aceasta!

“Te iubesc”, spune el. “Este ciudat, că nu mă simt mai bine din cauza aceasta”, spune ea... Atâta timp cât nu v-aţi sudat o cunoaştere şi o forţă la înălţimea iubirii voastre, să fiţi jenaţi să mărturisiţi că sunteţi îndrăgostiţi. Iar dacă nu puteţi ascunde aceasta, iubiţi cu umilinţă, muncind să deveniţi înţelepţi şi puternici. Iubiţi? Trebuie sa fii demn de aşa ceva.

Fără ruşine, oamenii se vor lauda că au iubit, că iubesc sau speră să iubească. Ca şi cum iubirea ar fi de ajuns pentru a le acoperi mulţimea păcatelor. Dar iubirea, după cum am văzut, atunci când nu este vorba de iubire conştientă (adică doritoare să devină atât înţeleaptă, cât şi capabilă de a-şi servi obiectul ei), nu depinde decât de afinităţi favorabile sau defavorabile. În astfel de cazuri, ea este la fel de inconştientă, adică fără control. A fi într-o asemenea stare de iubire este cu siguranţă la fel de primejdios pentru sine, pentru celalalt sau pentru amândoi. Pentru că suntem atunci traversaţi de o uriaşă energie cosmică ce-şi urmează propriile sale finalităţi, cu totul indiferente de ale noastre şi iată-ne încărcaţi cu această forţă. Este ca o dinamită pe care o vehiculăm de aici înainte, fără a ne lua măsurile de protecţie. Trebuie să ne mai mirăm de numărul accidentelor?

Să recunoaştem că fără cunoaştere şi putere, iubirea este demoniacă. Fără cunoaştere ea îşi poate distruge obiectul. Cine n-a auzit diversele "prea iubite" spunând despre "iubiţii" lor: "Mă îmbolnăveşte, mă omoară." Iar fără putere, iubitul devine cea mai nefericită fiinţă, deoarece nu poate să facă ceea ce doreşte şi ştie că ar trebui să facă pentru binele ei.

Oamenii ar trebui să se roage să le fie îndepărtată experienţa iubirii lipsită de înţelepciune şi forţă sau, dacă nu pot face altceva decât să iubească, atunci să roage înţelepciunea şi forţa divină sa le ghideze iubirea.

Starea de iubire nu este totdeauna resimţită numai faţă de o fiinţă. Cineva poate avea acest dar, de a eleva pe altcineva în planul iubirii, sau cu alte cuvinte poate face să treaca prin altcineva (el sau ea) energia naturală a iubirii, fără a urmări să capteze aceasta iubire în folosul său. Se povesteşte despre un

anumit lama, că oamenii care-i vorbeau deveneau instantaneu îndrăgostiţi. Dar ei nu se îndrăgosteau de el, nici de altcineva în particular. Tot ce ei conştientizau era că, după ce vorbeau cu el, un spirit de iubire pură îi făcea să debordeze de o dorinţă de a servi, de a iubi, care era gata să se răspandească pretutindeni. Trubadurii Evului Mediu se asemănau fără îndoială cu acest lama. Cum sa înceapă? Îndrăgostitul, atunci când este pe punctul de a-şi întâlni iubita, să se întrebe ce ar putea el să-i aducă, să facă sau să spună pentru a-i crea o delicioasă surpriză. La început, nu va fi vorba de ceva care să o surprindă în întregime, vreau să spun că ea va şti că a avut acea dorinţă şi va fi cu siguranţă încântată că iubitul ei a ştiut să i-o ghicească. Mai tarziu, o altă “surpriză” va putea într-adevăr să o surprindă şi se va minuna: “Cum ai ştiut că asta mă va face atât de fericită, pentru că nici eu însămi nu am ştiut?”

Eforturile constante pentru a veni în întâmpinarea dorinţelor benefice minunate ale iubitei (sau iubitului, în cazul femeii), atunci când n-au apărut încă în conştiinţa ei (lui) vor fi metoda iubirii conştiente.

“Oare in cate feluri va trebui sa mai patimeasca fiul omului pana va intelege cine este el?”

Tot mai multi oameni din intreaga lume incep sa isi dea seama ca intreaga umanitate se autodistruge prin mancare, alcool, pastile, iubiri toxice, suferinta, sex, droguri, etc.

Suntem tot mai multi cei care ne luptam cu dependentele noastre dorindu-ne din toata inima intoarcerea la sanatate, puritate, simplitate, puritate si valori adevarate.

Eu pentru asta mi-am cumparat o frumoasa casa la tara unde traiesc raiul pe Pamant si unde pun bazele unui centru de recuperare emotionala pentru femei. Asta este visul meu cel mai mare.

Pentru ca durerea sufleteasca e mare si vindecarea intarzie sa apara intr-o lume care-i tot mai pregatita sa-ti ofere ceva de mancare, de baut si de imbracat ca sa uiti de rana din inima ta.

Noi, de unii singuri suntem incapabili sa ne schimbam pe noi insine, ce sa mai vorbim de dorinta de a-i schimba pe cei de langa noi, sau lumea in care traim.

Pe propria piele am simitit inutilitatea incercarii de-a scapa de ranile din copilarie, de complexe de inferioritate, de evenimentele traumatizante, atata timp cat ignoram cea mai importanta etapa din viata noastra, VINDECAREA EMOTIONALA.

In viata primesti exact ceea ce ai nevoie ca sa evoluezi!

Toti ne dorim o viata mai buna, un sot mai bun, un job mai bun, o casa mai buna, o masa mai buna, o vacanta mai buna, o soarta mai buna, insa ceea ce avem astazi este ceea ce am decis acum ceva vreme, cand eram doar niste copii.

Cu mintea unui copil ti-ai construit un “scenariu de viata” de care astazi nu esti multumita.

Si e firesc sa te razgandesti pe drum, fiindca nu mai esti o fetita mica care a fost conditionata de familie si mediu sa mearga pe un anumit drum. Gata, indicatoarele de drum au cazut!

Acum, poti sa renunti la iluziile pe care le-ai carat dupa tine atata amar de vreme. E timp pentru noi credinte si alegeri!

Iti dai seama ca viata ta nu este de fapt a ta? Iti dai seama ca te inseli pe tine si lumea intreaga? Iti dai seama ca nu esti cine spui ca esti? Si nu traiesti ceea ce vrei?

Ei au ales pentru tine si tu te-ai convins singura ca asa este cel mai bine pentru tine. Nu este timp pentru revolte, nici pentru regrete, dar este timpul potrivit pentru o REVOLUTIE PERSONALA!

Verifica cat de libera esti in alegerile tale!

Barbatul pe care-l alegi din multimea de barbati este un barbat care i-ar placea mamei tale? Dar tatalui tau?

Profesia pe care o practici astazi este acceptata si sustinuta de familia ta?

Relatia ce-o ai in prezent este pe placul mamei si tatalui tau?

Poti spune ca stilul tau de viata e imbratisat de familia si prietenii tai?

Atat de “libera” esti!

Stiu ca-s incomoda, dar de asta ma platesti, sa te trezesc din amorteala si sa te fortez saconfrunti scenariul de viata pe care l-ai scris in casa parinteasca.

Tu cu manuta ta mica si nesigura ai scris candva, cu ce barbat te vei casatori, cati copii vei avea, ce meserie vei practica si cat vei trai, si poate cine va asista la inmormantarea ta. N-ai facut tu imaginar calatoria asta de care-ti vorbesc acum? Poate nu-ti amintesti, dar toti copii o fac…

Reinventeaza-te punandu-ti la punct un Stil de Viata de Invingatoare!

Uita-te bine la STILUL TAU de viata, la ceea ce construiesti in fiecare zi a vietii tale pentru ca asa va arata si viitorul la care visezi!

Povestea “saraca de mine” sau ” asa a fost cel mai bine”? Pe care o iei cu tine?

Dumnezeu ti-a dat o fata, un trup, o inima, o minte, un suflet si un spirit. Ce faci cu ele?

Fa-ti un plan, lasand in urma ta regrete, suferintele si durerile ce te-au marcat de copil.

Pentru ca“multi sunt chemati, putini sunt alesi.”

Eric Berne, autorul “scenariului de viata” spune despre oameni ca “desi nu sunt animale de laborator, se poarta deseori ca si cum ar fi. Uneori sunt pusi in cusca si tratati ca niste cobai, manipulati si sacrificati dupa bunul plac al stapanilor. “

Cusca, de cele mai multe ori are o usa deschisa, dar omul nu indrazneste sa iasa afara, in libertate pentru ca nu stie ce sa faca cu sine, neavand un scenariu scris de adultul din el.

El urmeaza scenariul de viata scris in copilarie, limitandu-se la ceea ce i-a fost daruit prin gene si educatie. Atat de lipsiti de inspiratie suntem in vietile noastre.

Poti tu sa-i lasi pe toti in urma ta si sa te duci pe drumul invingatorilor?

Toti am suferit. Asa am inceput sa scriu, stiind si simtind durerea fiecarei femei. Ingrijorarea mea m-a dus in punctul de-a cerceta repetitiile nefericite in familia de provenienta si n-am fost deloc surprinsa saa flu ca suntem in stare sa repetam greselile parintilor si mai mult decat sa le achitam noi datoriile neplatite in vietile lor.

Cumva, stiam ca asa cum simt eu in inima mea, simte si femeia din dreapta si stanga mea.

Pe calea parintilor nu putem sa ne implinim. Stim deja cum va arata viata noastra daca ne uitam atent la viata parintilor nostri. Putin sunt cei care se rup de repetitie si schema parentala. Viata nu se traieste in inertie, viata are nevoie de un plan, scris de tine.

Nu astepta amurgul vietii ca sa spui “puteam sa fi ales mai bine pentru destinul meu.”

Asa-i! Poti alege drumul tau si vestea buna este c-o poti face acum, impreuna cu mine.

Sunt prietenii tai niste invingatori sau niste invinsi? Sunt parintii tai niste invingatori sau niste invinsi? Sunt iubitii tai niste invingatori sau niste invinsi?

Oamenii din viata ta sunt oglinda care reflecta valoarea ce-o ai, sau n-o ai. Sterge oglinda de nu vezi bine, dar te avertizez, stralucire ii poti da doa tu, prin desavarsire!

De tine depinde succesul sau esecul tau!

Iti vine sa crezi cat de putin iti doresti binele, succesul, implinirea, iubirea si bunastarea pentru tine?

Pentru ca inca stapanii tai sunt vaicareala, amanarea, lenea si superficialitatea.

Lasa scuzele sa moara odata pentru totdeauna!

Visurile dimineata se trezesc si seara adorm odata cu tine.A doua zi ele rasar din nou, mereu si mereu…pana intr-o zi, cand mor definitiv daca nu le implinesti zi dupa zi.

“Nu suntem atat de liberi precum ne inchipuim, spune Anne Ancelin Schultzenberger, “dar ne putem cuceri libertatea si putem iesi din destinul repetitiv al istoriei familiei noastre, intelegand legaturile complexe care s-au tesut in acest cadru si facand lumina asupra dramelor secrete si doliilor netinute..”

Instinctual ma protejam de-un destin repetitiv, ca mai tarziu, dupa ce-am facut psihologia si aprofundat psihogenealogia sa descopar ca salvarea mea a fost intuitia mea care intotdeauna mi-a spus “du-te inainte fara sa te uiti inapoi!”

In viata, majoritatea oamenilor poarta amprenta parintilor si-a bunicilor. Ii poti vedea cu ochiul liber pe copii care au ramas si vor ramane loiali famileii de origine fara sa faca un pas afara din drama familiala in care inoata de atatea generatii.

“Purtam in noi o puternica si inconstienta loialitate fata de istoria noastra familiala si ne este tare greu sa inventam ceva nou in viata!”

Greu, greu indraznim sa ne rupem de ceea ce am mostenit, gandindu-ne ca atat ne este oferit, cand de fapt mesajul ascuns din educatia noastra este “nu fa ca noi, copile!. “Ia-o pe drumul tau, in Stilul Tau!”

Datoria ta este sa te implinesti pe toate planurile!

Nu permite ca nerealizarile parintilor si-ale strabunicilor sa-si puna amprenta asupra ta. Daca tu reusesti ii vindeci si pe ei. Daca tu indraznesti ii eliberezi si pe ei prin rezultatele tale.

Cand traiesti in prezent iti vindeci trecutul. In schimb, cand fugi in viitor, trecutul te stapaneste si iti rapeste posibilitatea de-a te realiza si bucura “acum si aici.”

Orice teama exista la timpul trecut si tu te lauzi ca traiesti “aici si acum”. Ai temeri, esti stapanit de trecut si de asta nu produci rezultatele pe care le doresti in viata ta!

Nu ai voie sa te amesteci in destinul celorlalti si nici sa permiti celorlalti sa se amestece in destinul tau!

Nu cauta sa-i vindeci pe cei dragi inainte de-a te vindeca pe tine.

Nu trai viata parintilor tai, traieste viata ta!

Ai devenit marioneta familiei tale? Ai devenit ceea ce nu ti-ai dorit? Te-ai indepartat de cunoasterea din sufletul tau? Te-ai golit de talente si resurse interioare ca sa fii asa cum vor ceilalti?

Timpul iti apartine! N-ai pierdut prea mult timp! Ai timp sa traiesti pentru tine! Eu te sustin in proiectul realizarii de sine! Eu fac tot ce-mi sta in putinta ca sa reusesti sa-ti descoperi Sinele. Eu sunt la dispozitia ta, frumoasa mea prietena!

Eu am trecut pe unde esti acum si am invins! M-am eliberat de fantomele trecutului si te conduc pe drumul bucuriei, intelepciunii, iubirii, creativitatii si fericirii. Pentru ca MERITI!

Nu mai cauta iubirea ce n-ai primit-o in copilarie in bratele barbatilor indisponibili emotional!

Cand aud cuvantul “barbat indisponibil” din gura unei femei stiu ca lipsa iubirii in copilarie este sursa problemelor din viata ei.

Acesta este motivul pentru care alegi barbati nepotriviti, esti parasita inainte ca relatia sa inceapa si esti in stare sa suporti si inghiti orice numai ca sa ai o relatie.

Cand o sa intelegem ca suntem neporivite pentru iubire deoarece provenim din familii disfunctionale, preferintele si alegerile tale sentimentale se vor schimba peste noapte.

Ca sa poti alege un barbat bun, frumos, autonom, sanatos si asa cum ti-l mai doresti tu, ai nevoie sa ajungi la sursa problemelor din viata.

Crezi ca o relatie trebuie sa fie nesatoasa si autodistructiva asa cum a fost in copilaria ta?

Atragem si suntem atrase de barbati care ne servesc pe tava exact ceea ce ne-au servit si parintii nostri. Intelegi de ce te imbolnavesti intr-o relatie?

Vrei sa ai o relatie implinita cu un barbat sanatos, autonom, frumos si iubitor?

Cand te ocupi de tine si esti pe treaba ta fara sa mai crezi in printi care salveaza printese, n-o sa mai atragi niciodata barbati indisponibili in viata ta.

Tu esti marea SALVARE din amagire si dezamagire!

Te gandesti ca le faci un car de bine barbatilor din viata ta(care chipurile nu se pot decide daca te vor sau nu) cand de fapt nu faci altceva decat sa faci echipa cu un nefericit care nu stie ce vrea de la viata, fara sa observi ca de fapt involuati impreuna, nu evoluati, si asta atata timp cat nu te vindeci pe tine de toate bolile sufletului tau.

Cum crezi ca vei ajunge la destinatia visurilor tale daca tu opresti in fiecare statie de benzina ca sa alimentezi?

Daca esti mereu nemultumita de cine esti si ceea ce ai, e un semn bun sa te apuci de construit la proiectul realizarii de sine.

Ce inseamna sa ridici de la zero un proiect de realizare de sine? Inseamna sa-ti asiguri implinirea pe termen lung prin munca ce-o depui cunoscandu-te si desavarsidu-te pe toate palierele vietii.

Greu? Atunci asteapta sa vezi cat este de greu sa te ridici de pe jos dupa 100 de cazaturi, pentru ca asta te asteapta daca nu sadesti nimic si astepti ca El sa te salveze(oricine ar fi).

Timpul nu le vindeca pe toate, ci le amplifica pe toate si cu cat ai mai multe probleme, vizualizeaza cum vor arata ele peste 5, 10, 20 de ani de acum incolo. Dar tu?

Stii cum te vindeci de problemele emotionale care iti saboteaza relatia si viata?

Totul se va implini in viata ta daca renunti la cine TREBUIE sa fii, ca sa FII TU INSATI!

Ai incredere in mine? Eu am pariat totul pe mine si-am castigat! Mergi pe mana mea daca vrei sa intalnesti un barbat potrivit cu care sa construiesti o frumoasa poveste de iubire, asa cum numai in filme vezi.

Stiu bine ce-ti propun pentru ca este calea vindecarii prin care eu insami am trecut si stiu cat de sincera trebuie sa fii ca sa recunosti cat de mult te-a durut cand erai doar o fetita.

Nu exista alt drum. Ai de facut pace cu trecutul tau si cu parintii tai. Ei n-au vrut sa te raneasca, ei doar si-au imitat parintii. Au dat mai departe ceea ce au primit.

O poti condamna pe mama ta ca a plecat la drum cu rezervorul golit de iubire? Nicidecum!

Sau pe tatal tau ca si-a dorit un copil desi el s-a simtit un copil respins? Nicidecum!

Tot ce poti sa faci acum, pentru tine, pentru parintii tai si pentru viitori tai copii este sa ALEGI sanatos si inteligent pentru generatiile trecute si viitoare. Tu poti face diferenta in familia ta! Prin alegerile care definesc CINE ESTI si CINE POTI DEVENI. Tu si urmasii tai.

Excelent! Asta este modul in care trebuie sa ne raportam la parintii nostri, cu recunostinta pentru ceea ce au putut sa ne daruiasca. Sa nu te gandesti nicio clipa ca ei au primit altceva decat ti-au daruit. Multumeste si traieste in STILUL TAU!

Rescrie-ti acum scenariul vietii daca vrei sa intalnesti barbatul potrivit

Sunt studii care atesta ca 96% dintre noi provin din familii disfunctionale. Iti dai seama in ce lume bolnava traim? Si cum toti ne zbatem ca sa supravietuim suferintelor si tragediilor din familia noastra?

Fiecare isi ridica ziduri de aparare emotionale si psihologice in jurul inimii ranite de copil.

Fiecare isi pune la punct propriile mecanisme de aparare in fata unei lumi ostile.

Fiecare se apara cum stie de suferinta, deceptii, abandonuri si rani emotionale.

Ziduri pe care, peste ani si ani de experiente nefericite ne straduim sa le daramam. Ne dam seama ca platosele groase pe care le-am construit in jurul inimii ne tin departe de adevaratele experiente sanatoase si frumoase.

Climatul toxic din care provenim ne-a invatat ca nu putem calatori prin viata cu inima dezvelita, pentru ca riscam sa retraim suferintele mamei si-ale tatalui nostru si asa ajungem sa ne infasuram inima in piatra. Poate piatra sa simta si sa iubeasca?

“Eu o sa opresc suferinta din familia asta! Eu n-o sa sufar niciodata din iubire!”

Asta se apara o femeie ranita si abuzata emotional si psihologic. Se apara de iubire, izolandu-se de barbati si relatii. Inconstient, te aperi de suferinta, sabotandu-ti relatia.

Intelegi de ce esti singura? De ce esti dezamagita de barbati? De ce suferi dupa fiecare despartire?

Stii cand o sa fii bine, fericita, implinita si multumita? Cand o sa te impaci cu trecutul tau, cand o sa-ti ierti parintii din starfundul inimii, cand o sa te ierti pe tine ca te-ai pedepsit atasandu-te excesiv de suferinta in relatiile tale.

Viata te invita sa te descoperi si definesti prin parinti, prieteni si iubiti. Oricine se afla in viata ta vine ca sa te invete ceva despre tine si despre sensul vietii. Asta este cadoul vietii!

Nu judeca ceea ce viata ti-a pus la intrarea in casa sufletului tau. Invata si mergi mai departe! Nu te crampona in situatii de suferinta si plangeri! Nu pentru asta te-ai nascut!

“Ce proastă este, l-a iertat după câte i-a făcut...”

Nu, nu este prostie, este iubire.

Pentru că atunci când iubeşti, accepţi omul cu bune şi cu rele, cu greşeli şi cu rătăciri şi nu ai pretenţia ca el să fie perfect. Atunci când iubeşti, nu dai bir cu fugiţii la prima neînţelegere.

Atunci când iubeşti nu abandonezi omul care ţi-a greşit, ci îl ajuţi să se corecteze. Îl ajuţi să devină mai bun, să se redescopere, să crească. Îi arăţi drumul corect şi ai răbdare ca el să îl descopere şi să ţi se alăture cu iubire.

Atunci când iubeşti ierţi… şi nu pui condiţii. Singura condiţie este să primeşti aceeaşi iubire înapoi. Iar faptul că omul de lângă tine greşeşte, că uneori îţi înşeală aşteptările, că uneori nu poate ţine pasul cu tine, nu înseamnă că nu te iubeşte. Orice om este supus greşelilor. Orice om are momente de rătăcire, momente în care se abate de la drumul cel bun… şi are nevoie să fie ajutat.

Iubirea este o responsabilitate. Nu ești cu nimic mai bun ca omul care greșește dacă îl abandonezi fără a-l ajuta.

“Iubeşte-mă atunci când merit cel mai puţin, fiindcă atunci am cea mai mare nevoie să fiu iubit.”

Ne îndrăgostim prea uşor şi în grabă şi ne despărţim la fel de uşor şi de repede… Dar iubirea nu este aşa. Fiindcă iubirea nu te lasă să renunţi uşor, fără a înţelege, fără a ajuta, fără a acorda şanse omului de lângă tine.

Iubirea uneşte - nu destramă, iubirea iartă - nu judecă, iubirea dăinuie - nu uită.

Sfântul Maxim Mărturisitorul numeşte iubirea de sine "primulpui al diavolului". Ea e cealaltă parte din piedica a doua ce ne-o stârneşte potrivnicul în noi înşine: iubirea trupească de sine, începăturamândriei. Impotriva ei ne-a cerut Mântuitorul să ne hotărâm pentrulepădarea de sine, zicând: "Oricine voieşte să vie după Mine să selepede de sine, să-şi ia crucea sa în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie".Lepădarea aceasta însă o poate face numai cine s-a ridicat cu minteamai presus de cele deşarte şi s-a desfăcut din toată dragostea lumeascăşi şi-a strămutat puterea dragostei sale, toată, către Dumnezeu. Sau, cualte cuvinte: pe cine 1-a ajutat Dumnezeu să iasă din legăturile iubiriide lume, îl ajută să iasă şi din legăturile dinlăuntru ale iubirii de sine.Când vrei cu toată sinceritatea şi tăria să birui piedica a doua, aviciilor minţii, despre care "credeai" că eşti tu însuţi, atunci şi Dumnezeu sporeşte dragostea Sa către

tine şi creşte şi dragostea ta cătreDumnezeu, cu atât mai mult cu cât e şi piedica din cale mai mare. întradevăr, această iubire trupească de sine şi plină de trufie, numaidragostea aprinsă a lui Dumnezeu o poate scoate şi desăvârşit s-o facăscrum, prin umilinţele cu care o arde. Obişnuit noi nu prea putem şti încâtă primejdie ne bagă iubirea de sine, dar o putem deduce din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Care, cu iubire de oameni, ajută mântuirea noastră, îngăduind încercări, certări şi ocări peste capul nostru, curostul ca să ne scârbim de noi înşine şi să ni se tocească tot gustul decele de aici, căci altfel nu putem muri nouă înşine ca să inviem luiDumnezeu. De aceea toţi Părinţii au fugit de laudă şi au iubit ocara şitoată năpăstuirea, ca pe unele ce ucid puii vicleni şi aduc mult folos dela Dumnezeu.Cei ce, prin darul lui Dumnezeu, se izbăvesc şi de legăturile dinlăuntru ale iubirii de sine, se poartă şi se mărturisesc pe ei înşişi străinişi călători aici pe pământ. De aceea "suspinăm în acest trup, dorind săne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din Ceruri". Iată de ce, prinsfatul dreptei socoteli, trupul trebuie stins şi faptele lui vicioase, omorâte. In privinţa aceasta stau mărturie cuvintele Mântuitorului, cândzice: "Cine ţine la viaţa lui o va pierde; iar cine-şi pierde viaţa luipentru Mine, va găsi-o" . înţelegem că-şi va pierde viaţa cel ce ţine lafelul lumesc şi trupesc al vieţii. Iar sub altă formă auzim acelaşi cuvânt,grăind: "Cine va voi să-şi mântuiască sufletul, îl va pierde; iar cine-şiva pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl vamântui". Sufletul are şi el o parte pătimaşă, care, prin negrijă, nărăvindu-se cu viaţa cea trupească, aşa se învoieşte şi se leagă de tare cuplăcerea din lumea aceasta, încât n-ar mai vrea să-i moară trupul, ci arvrea să fie veşnică viaţa aceasta vremelnică. Poate că şi de aceea alăsat Dumnezeu viaţa aceasta aşa de necăjită, ca să ne mai şi saturămde ea. Deci, ca nişte dezlegaţi de plăcerile vieţii, mai fericiţi suntsăracii, ca bogaţii. Căci bogatul zice: "Acum, suflete, ai multe bună-tăţi, adunate pe mulţi ani: mănâncă, bea şi te veseleşte". Iar pentru o atare socoteală Dumnezeu i-a zis: "nebun". Deci, ca să ne mântuimtrebuie să pierdem înclinarea sufletului cea lunecoasă spre împătimireacu lumea, cu trupul şi cu avuţia, care toate aici rămân. Iar dacă nuardem această înclinare a sufletului spre lume,, sufletul întreg se pierde.Şi totuşi n-am scăpat de curse, căci sunt unii care-şi curăţesc sufletulde patimi prin multe ostenele - şi sufletul are patimile lui: părerea,slava deşartă şi mândria - iar dacă scapă de aceste bucurii mincinoase,dăruindu-le Dumnezeu în schimb adevărate bucurii duhovniceşti, cadîn primejdie de a se îndrăgosti aşa de tare de propriul lor suflet, pentrufaptul că se face curat, încât sufletele lor se sting şi se pierd. Bucurianeînfrânată, chiar cea pentru daruri cu adevărat duhovniceşti, te poate

face să uiţi că încă n-ai ieşit cu totul din împărăţia ispitelor. Sufletulînsă care se mântuieşte este acela care nu mai trăieşte pentru sine, cipentru Dumnezeu - sufletul care s-a izbăvit de sine şi petrece ca undus din lumea aceasta. Viaţa şi dragostea lui întreagă este numaiDumnezeu, care-L face să uite de sine, iar când revine în lumeaaceasta, se urăşte pe sine. Evanghelistul Ioan prinde tocmai această atreia treaptă a luptei cu sine însuşi după cuvântul Domnului, care zice:"Cine-şi iubeşte sufletul său îl va pierde; iar cine-şi urăştesufletul său, în lumea aceasta, îl va păzi spre viaţa veşnică . Deci,de-am străluci duhovniceşte ca soarele, ceea ce la puţini se întâmplă,de una sa ne ţinem: că nu suntem din lumea aceasta şi nu trebuieţintuită "aici" dragostea noastră. Când ajungem, la o atare socoteală cunoi înşine, atunci dragostea lui Dumnezeu ne arde, şi arde şi piedeca adoua din calea întoarcerii noastre Acasă... Cei ce şi-au adunat şi şi-austrămutat unite toate puterile făpturii lor de la lume şi vicii spreDumnezeu, aceştia sunt cei ce au biruit lumea şi pe ei înşişi.

Despre iubire şi dragoste

În vremea ispitelor, să nu părăseşti mănăstirea ta, ci suferă cu vitejie valurile gândurilor şi mai ales pe cele ale deznădejdii şi ale moleşelii. Căci aşa fiind probat cu bun rost prin necazuri, vei dobândi o nădejde şi mai întărită în Dumnezeu. Iar de o vei părăsi, te vei afla neprobat, lipsit de bărbăţie şi nestatornic.De vrei să nu cazi din dragostea cea după Dumnezeu, să nu laşi nici pe fratele tău să se culce întristat împotriva ta, nici tu să nu te culci scârbit împotriva lui, ci "mergi şi te împacă cu fratele tău" şi venind adu lui Hristos, cunoştinţă curată prin rugăciune stăruitoare, darul dragostei.Nu da urechea ta limbii celui ce defaimă, nici limba ta urechii iubitorului de ponegrire, ascultând sau grăind cu plăcere cele rele împotriva aproapelui, ca să nu cazi din dragostea dumnezeiască şi să te afli străin de viaţa veşnică.Nu primi bârfa împotriva părintelui tău, nici nu-l încuraja pe cel ce-l necinsteşte pe el ca să nu se mânie Domnul pentru faptele tale şi să te stârpească din pământul celor vii.Închide-i gura celui ce bârfeşte la urechile tale, ca să nu săvârşeşti păcat îndoit împreună cu acela: pe tine obişnuindu-te cu patima pierzătoare iar pe acela neoprindu-l de a flecări împotriva aproapelui.Să nu loveşti vreodată pe vreunul din fraţi, mai ales fără pricină şi fără judecată, ca nu cumva, nerăbdând jignirea, să plece şi să nu mai scapi niciodată de mustrarea conştiinţei, aducându-ţi (aminte) pururea întristarea în vremea rugăciunii şi răpindu-ţi mintea de la dumnezeiasca îndrăznire.Să nu suferi bănuieli, sau măcar oameni care îţi aduc sminteli împotriva altuia. Căci cei ce primesc smintelile în orice chip, faţă de cele ce se întâmplă cu voie sau fără de voie, nu cunosc calea păcii, care duce prin dragoste la cunoştinţa lui Dumnezeu pe cei ce o iubesc pe ea.Încă nu are dragoste desăvârşită cel ce se mai ia încă după părerile oamenilor. De pildă pe unul iubindu-l şi pe altul urându-l pentru pricina aceasta sau aceea; sau pe acelaşi odată iubindu-l, altădată urându-l, pentru aceleaşi pricini.

Pr Arsenie Boca-Cararea Imparatiei

Te văd peste tot. Te văd în toate lucrurile bune şi frumoase. Te văd când privesc cerul şi te văd când mă privesc în oglindă. Te văd când îmi simt inima bătând nebuneşte. Te văd ca pe un miracol şi ca pe cel mai frumos dar de la viaţă. Te văd în lacrimile mele de fericire, în zâmbetele mele şi în toate emoţiile. Te văd în durerea clipelor care trec prea greu când eşti departe de mine. Te văd când închid ochii şi te văd când îi deschid. Te văd în viitorul îndepărtat şi te văd în copiii a căror mamă visez să fiu. Te văd în cuvintele "fericire", "împlinire", "viaţă". Te văd în toate visurile şi în speranţele mele. Te văd în iubirea mea. Exişti? Sau eşti doar o invenţie născocită de nevoia mea de a te iubi?

Dacă iubeşti cu adevărat o femeie nu o smulge din lumea ei, nu îi umbri chipul, nu îi provoca furtună în gânduri şi mai ales, nu îi revendica visele, acele seminţe de lumină lăuntrică. Dacă iubeşti cu adevărat o femeie atunci să o irigi cu tandreţe, să nu laşi să treacă nici măcar o zi fără să o surprinzi, fără să îi oferi soarele de pe cer . Dacă iubeşti cu adevărat o femeie, chiar şi fără să o atingi, ÎNFLOREŞTE-O ! "G Gabriel Petru Băeţan

Ceea ce primim în viaţă prin intermediul iubirii e ceea ce rămâne, e singura avuţie sufletească pe care o strângem de-a lungul timpului şi poate că cel mai bun lucru pe care îl putem face e să iubim viaţa însăşi."O dupa amiaza frumoasa , dragii mei ! Va pup dulce si va doresc sa va bucurati din plin de fiecare clipa ..., a vietii..., pentru ca nu se m-ai intoarce   O clipa,,,