Cum a fost posibil?

Cum a fost posibil?70 de ani de la Pogromul din Iași

11 octombrie - 11 noiembrie 2011

Anamaria Avram - Anca Brânzaș - Sarah EinikBogdan Pelmuș - Magdalena Pelmuș - Beniamin Popescu

Radu Rodideal - Silvia Trăistaru - Ștefan Ungureanu

EXHIBITION MAKERS:Valentina Iancu, Simona Vilău

TEXTE INTRODUCTIVE:Alexandru Florian, Elisabeth Ungureanu

TEXTE CATALOG:Sarah Einik, Simona Vilău

TRADUCERI:Corina Dima, Alexandra Marinescu, Mădălina Petrescu

CORECTURĂ:Alexandra Marinescu, Mădălina Petrescu

FOTOGRAFII:Irina D. Stanciu - foto lucrăriElisabeth Ungureanu, Silviu Vexler, Simona Vilău

DESIGN GRAFIC, DTP:Ștefan Farmazon

TIPAR:Silkat

© 2011 Art YourselfNicio parte din acest catalog nu poate fi transmisă în niciun mod, sub nicio formă, fără acordul scris al deținătorilor de copyright

Cum a fost posibil?70 de ani de la Pogromul din Iași

How Was It Possible?70 Years Since The Iași Pogrom

11.10.2011 - 11.11.2011

4

Cum a fost posibil?

How Was It Possible?

Cine crede că a panota o selecție de tablouri şi

a le integra într-o formă coerentă şi, în acest caz,

chiar zguduitoare, într-o expoziție, se înşeală. În

primul rand, trebuie să ştii ce şi unde să expui, să ai

în prealabil o viziune asupra lucrărilor în sine şi abia

apoi să te apuci de lucru.

Tabăra de pictură “Cum a fost posibil?”, ediția a treia,

a reunit, în iunie, la Iaşi, un număr de opt artişti

plastici tineri care au pus în operă nu doar tragedia

trăită de către evrei în timpul Holocaustului, ci

şi ultima descoperire din noiembrie anul trecut:

fragmente de viață din ultimele clipe ale victimelor

nevinovate care şi-au pierdut inocența şi au fost

asasinate în masacrul de la Popricani din iunie 1941:

12 copii, 9 femei şi 15 bărbați.

Dar totuşi, cum a fost posibil?

În urmă cu 70 de ani, între 28-30 iunie 1941, la

Iaşi a avut loc un masacru de proporții împotriva

populației evreieşti. Dintr-o populație de 40 mii de

evrei, aproximativ 13 mii au fost omorâți de către

soldați, jandarmi, polițişti, gardieni publici, împreună

cu soldați germani aflați în oraş. Responsabilitatea,

stabilită pe baza documentelor de arhivă, este a

autorităților române locale şi centrale.

Şi de ce la Iaşi şi nu în altă parte?

Aici trăia o populație evreiască numeroasă care a

sporit în vara acelui an. În urma deciziei regimului

Antonescu, evreii din mediul rural au fost obligați

să se mute în capitalele de județ.

Who believes that exposing a selection of paintings

and integrating them in a coherent form and, in

this case, even staggering, into an exhibition, is

wrong. First of all, you must know what and where

to expose, must have a vision in advance of the

works themselves and only then you must start

working.

Painting camp ‘How was that possible?’, third

edition, gathered, in June, in Iasi, a number of eight

young artists who have integrated into their work

not only the tragedy experienced by the Jews

during the Holocaust, but also the recent discovery

from November last year: fragments of life of

the last moments of innocent victims who lost

their innocence and were killed in the massacre

Popricani, from June 1941: 12 children, 9 women

and 15 men.

But still, how was it possible?

70 years ago, between 28 to 30 June 1941, in

Iași, it took place a huge massacre against the

Jewish population. From a population of 40,000,

about 13,000 were killed by soldiers, gendarmes,

policemen, civil guards, together with the German

soldiers that were in town. The responsibility, based

on the documents from the archive, belongs to the

central and local Romanian authorities.

And why in Iași, and not elsewhere?

Here used to live a large Jewish population that

increased in the summer of that year. Following

Alexandru Florian

5

Alexandru Florian

Acest ordin a fost completat de un altul, prin care

evreii din apropierea frontului şi din zonele de

război urmau să fie strămutați în lagăre sau ghetouri

în interiorul țării, iar cei care s-ar fi opus urmau să

suporte măsuri drastice, inclusiv să fie asasinați.

Astfel, aceste ordine combinate cu atmosfera şi

zvonistica antisemită din Iaşi au generat cadrul

favorizant pentru crime în masă asupra populației

evreieşti.

În dimineața zilei de 29 iunie, într-o duminică, mii

de evrei au fost adunați şi împuşcați în curtea fostei

Chesturi. 4.432 dintre supraviețuitorii masacrului au

fost trimişi sub escortă la Gară şi au fost îmbarcați

în „trenurile morții”. 2.713 evrei au murit în chinuri,

după ce au fost înghesuiți în vagoane de marfă,

însetați şi torturați. Primul „tren al morții” a făcut

şase zile până la Călăraşi, iar al doilea, opt ore până

la Podu Iloaiei. Cadavrele celor 2.713 evrei ucişi au

fost aruncate în gropile comune de la Podu Iloaiei,

Târgu Frumos, Mirceşti, Săbăoani, Roman, Inoteşti,

Mărăşeşti şi Călăraşi.

În iulie 1943, Serviciul Special de Informații raporta

the decision of the Antonescu regime, Jews were

forced to move from rural areas to district capitals.

This order was completed by another, through

which Jews near the front and from the war zones

were to be displaced in camps and ghettos inside

the country, and those who would have opposed

would have endured the drastic measures,

including being murdered. Thus, these orders

combined with the anti-Semitic atmosphere and

rumors from Iași have generated the propitious

frame for mass murder towards the Jewish people.

On the morning of June 29, in a Sunday, thousands

of Jews were rounded up and shot in the courtyard

of the former police headquarters. 4,432 of the

massacre survivors were sent under escort to the

train station and boarded in the ‘death trains’. 2,713

Jews died in torment, after being crammed into

freight cars, thirsty and tortured. It took six days

for the first ‘death train’ to get to Călărași and the

second, eight hours to Podu Iloaiei. The corpses

of those 2,713 Jews killed were thrown into mass

graves from Podu Iloaiei, Mircești, Săbăoani, Roman,

Inoteşti, Mărășești and Călărași.

Elisabeth Ungureanu

7

că în Pogromul de la Iaşi au fost omorâți 13.266

de evrei. Pogromul de la Iaşi a fost cel mai mare

masacru împotriva evreilor de pe teritoriul de astăzi

al României.

Astăzi la Iaşi, se află unele spații publice ale aducerii

aminte. Lângă Sinagoga Mare este un monument

ridicat de primărie în memoria victimelor

nevinovate. Pe fațada clădirii fostei chesturi şi

cea a gării, Institutul Național pentru Studierea

Holocaustului din România „Elie Wiesel” a fixat câte

o placă memorială. La cimitirul evreiesc din Iaşi,

acolo unde se află gropile comune cu cei împuşcați

la chestură, se ridică un monument in memoriam.

Istoria tragică se comemorează, iar victimele

nevinovate sunt amintite prin diverse modalități

pe spațiul public, cu intenția asumată ca oamenii să

devină mai umani. A nu uita pentru a nu repeta, este

strigătul de speranță al supraviețuitorilor. Memoria

publică şi conştiința civică au datoria de a promova

asemenea gesturi. Acestea reprezintă una dintre

componentele reactive ale societății civile în fața

arbitrarului, a extremismelor, a marginalizării sau

respingerii celuilalt din societate, din comunitate.

Iată de ce am ales Iaşul ca spațiu de cunoaştere

şi sensibilizare a artiştilor plastici cu un subiect

dificil, dramatic, încărcat de responsabilități şi care

generează întrebări de o mare gravitate despre

viață şi coexistența dintre oameni.

Aşadar, la 70 de ani după “duminica aceea”, artiştii

plastici care au participat la această tabără s-au

documentat cât de serios au putut în timpul pe

care l-au avut la dispoziție. Cum? Participând la

evenimentele prilejuite de comemorarea a 70 de

ani de la Pogromul din Iaşi, explorând oraşul şi

In July 1943, Special Intelligence Service reported

that in the Iași pogrom 13,266 Jews were killed. The

pogrom from Iași was the largest massacre against

Jews in Romania today.

Today in Iași, there are some public spaces

remembering it. Near the Great Synagogue is a

monument erected by the town hall in the memory

of the innocent victims. On both the facade of the

former police headquarters building and on the

railway station, ‘Elie Wisel’ National Institute for the

Study of Holocaust in Romania, set a memorial

plaque. In the Jewish Cemetery in Iași, where the

mass graves are, with those shot at the police

headquarters, it stands a monument in memoriam.

The tragic history is commemorated and the

innocent victims are remembered in various ways

on public space, with the assumed intention

that people become more human. Do not forget

as to not repeat, is the cry of hope of survivors.

Public memory and civic conscience have the

duty to promote such gestures. This is one of the

reactive components of civil society in front of the

arbitrariness, of extremism, of exclusion or rejection

of others from society, from community.

This is why I’ve chosen Iași as space of knowledge

and awareness of artists with a difficult, dramatic,

full of responsibilities and that raises questions

of great seriousness about life and coexistence

between people subject.

Therefore, 70 years after ‘that Sunday’, the artists

who participated in this camp have documented

as seriously they could during the time they

were given. How? By participating at the events

8

locurile importante care au marcat desfăşurarea

masacrului, vizitând o expoziție cu fotografii din

timpul Pogromului, dar mai ales dialogând cu

supraviețuitori ai “trenurilor morții”.

Astfel, putem afirma că subiectul a fost tratat

cu înțelegere şi că lucrările expuse sunt însoțite

de o emoție profund umană. Iar acest lucru a

făcut posibilă prezentarea unei pagini de istorie

înfricoşătoare şi într-un alt fel: cel al pensulei şi al

culorii. Să remarcăm intensitatea trăirilor pe care

autorii le-au evidențiat cu mare măiestrie şi ni le

transmit prin aceste lucrări. Tablourile sunt martori

ai acelor ani cumpliți, ceea ce demonstrază că

istoria este încă o rană vie şi nu o carte prafuită,

uitată pe un raft de bibliotecă.

Construirea unei atitudini nu este însă niciodată

completă dacă istoria nu e relevată şi în ansamblul

ei. Receptarea, reprezentarea sau simbolistica

Holocaustului nu se reduc la construcția unor

mesaje centrate pe victime. De ce? Pentru că

perspectiva unilaterală riscă să producă reacții

minimale, incomplete. Făptuitorii, responsabilii

sau martorii, precum şi cei care au încercat să

împiedice crimele, aparțin aceleiaşi realități istorice.

De o manieră sau alta, discursul filosofic, ştiințific

sau artistic care îşi propune să restituie semnificații

ale istoriei, readuce în actualitate şi ceilalți actori ai

dramei exterminării etnice: actorii politici, militari,

lideri ideologici ai extremismului de dreapta. Istoria

a fost complicată, dar rolurile au fost clare, iar

personajele şi le-au asumat şi astfel, astăzi, mesajul

trebuie să redea diversele fațete ale dramei umane

generate de Holocaust.

Ceea ce ne este prezentat în cadrul expoziției de la

galeria „Art Yourself” şi în paginile ce urmează este

surrounding the commemoration of the 70th

anniversary of the Pogrom in Iași, exploring the city

and the important places that marked the conduct

of the massacre, visiting an exhibition with photos

from the Pogrom, but especially by discussing with

survivors of the ‘death trains’.

Thus, we can say that the subject was treated

with understanding and that the exhibits are

accompanied by profound human emotion. And

this made it possible the presentation of a page

of a frightening history in a different way: that of

the brush and the color. It is important to note the

intensity of feelings that the authors have shown

with great skill and transmitted to us through these

works. The paintings are the witnesses of those

terrible years, which demonstrate that the history is

still a living wound and not a dusty book, forgotten

on a bookshelf.

Building an attitude is never complete but if the

history is not revealed in its entirety. Perception,

representation or symbolism of the Holocaust is

not limited to creating victim-centered messages.

Why? Because the unilateral perspective is likely

to produce minimal, incomplete reactions.

Perpetrators, officers or witnesses, and those

who tried to prevent the murders, belong to the

same historical reality. In one way or another,

the philosophical, scientific or artistic discourse

that aims to return the meanings of history,

brings back in the news the other actors of the

ethnic extermination drama: politicians, military,

ideological leaders of the right-wing extremism. The

history was complicated, but the roles were clear,

and the characters have assumed them and thus,

today, the message should convey various facets of

human drama generated by the Holocaust.

9

Alexandru Florian

Director General al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ‘‘Elie Wiesel’’

Elisabeth Ungureanu

Reprezentant al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ‘‘Elie Wiesel’’

Organizarea taberei de pictură şi a expoziţiei a fost

posibilă cu ajutorul Ministerului Diplomaţiei Publice

şi al Disporei şi al Muzeului Yad Vashem din Israel

un semnal doar pentru ca memoria să nu se piardă

şi să fie recuperată în integralitatea sa, fie ea şi de

coşmar. Un coşmar care nu trebuie, în nici un chip,

să se mai repete!

Organization camp and painting exhibition was

made possible with the support of the Public Diplo-

macy Ministry, the Diasporta and the Yad Vashem

Museum Disporei from Israel

What it is presented in the exhibition at the ‘Art

Yourself’ gallery and in the following pages is a

signal only because memory should not be lost

and should be recovered in its entirety, even it is

nightmarish. A nightmare that should not, in any

way, be repeated!

11

Un nou martor al Holocaustului

A New Holocaust Witness

Aceasta este a treia ediție a proiectului nostru: noi

martori ai Holocaustului sau Cum a fost posibil ?

În acest an, grupul de artişti din cadrul workshop-

ului a participat la comemorarea “Pogromului din

Iaşi - iunie 1941”. A fost o experiență profundă.

De data aceasta, artiştii au avut la dispoziție trei zile

pentru a vizita gropile comune, pentru a merge

pe urmele victimelor în ultimele lor momente

şi pentru a-i asculta pe experții veniți din toate

colțurile lumii. Au participat numeroase persoane,

iar grupul nostru s-a numărat printre ei. Astfel, au

putut înțelege mai bine şi, totodată, conştientiza

evenimentul în sine.

Comunitatea evreiască a fost luată prin surprindere

de pogromul din iunie 1941.

Iaşiul a fost dintodeauna centrul cultural al

României. Evreii au închegat o comunitate aici,

deoarece Iaşiul a fost şi este capitala Moldovei.

După ce au scăpat de sub autoritatea rusă, în

drumul lor spre o viață mai bună, către Polonia

This is the third edition of our project: new

witnesses of the Holocaust or How was it possible?

This year, the group of artists from the workshop

attended the commemoration of ‘The Pogrom in

Iași - June 1941’. It was a profound experience.

This time, artists were given three days to visit the

mass graves, to follow the victims last moments

and to listen to experts from all over the world.

Many people attended, and our group was among

them. Thus, they could better understand and also

realize the event itself.

The Jewish Community was taken by surprise by

the pogrom of June 1941.

Iași has always been the cultural center of Romania.

Jews formed a community here, as Iași was the

capital of Moldova.

After escaping from the Russian authorities, on

their way to a better life, to Poland and Ukraine, the

Jews began to emigrate to Romania. Although they

received Romanian citizenship relatively late and

12

sau Ucraina, evreii au început să emigreze spre

România. Deşi au primit cetățenie română relativ

târziu şi foarte greu, viața lor a fost bună, iar românii

erau toleranți.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial,

România s-a aliat cu Germania şi s-a instaurat un

regim fascist condus de mareşalul Antonescu.

El a pregătit Pogromul de la Iaşi, iar motivul pentru

care trebuia să aibă loc a fost legat şi de dorința de

a curăța Iaşiul de evrei.

Poți afla despre evenimentele oribile care i-au

implicat pe evreii din Iaşi doar vizitând cimitirul

evreiesc. Pe dreapta, se află cimitirul militar în care

au fost îngropați soldați şi ofițeri din Primul Război

Mondial, ce au luptat pentru România înainte

de a primi cetățenie şi au murit pentru patria lor

mamă. Iar în gropile comune de pe stânga se află

rămăşițele a mii de copii, femei şi bărbați, victime

nevinovate ale regimului Antonescu.

Pogromul din Iaşi este un eveniment de referință

pentru eliminarea evreilor din Europa. Până la

Pogrom, nimeni nu credea că vor putea ucide,

fără constrângeri, copii şi femei în oraşe. Practic, se

temeau de reacția populației. După ce i-au omorât

pe evrei pe străzile din Iaşi şi i-au aruncat în trenul

morții, au realizat că pot ucide pe oricine vor ei, fără

ca localnicii să intervină. Astfel, artiştii şi-au putut

da seama cât de oribil a fost pogromul organizat

de către autoritățile locale, nu de către germani

în mod direct, iar vizita la locurile de referință ale

pogromului i-a inspirat pentru următoarele zece

zile, în care au tratat subiectul în lucrările lor.

S-au întâlnit, de asemenea, cu supraviețuitorii care

i-au apropiat de victimele individuale.

very hard, their life was good, and the Romanians

were tolerant.

During the Second World War, Romania joined

Germany and it was establish a fascist regime led

by Marshal Antonescu.

He prepared the Iași Pogrom, and the motive for

which it had to take place was tied to the desire to

cleanse Iași of Jews.

You can find out about the horrific events that have

involved the Jews of Iași only by visiting the Jewish

Cemetery. On the right, it is the military cemetery

where soldiers and officers were buried in the

First World War who fought for Romania before

receiving citizenship and died for their homeland.

And in the mass graves on the left there are the

remains of thousands of children, women and

men, innocent victims of the Antonescu regime.

The Iași pogrom is a milestone event for eliminating

Jews from Europe. By the pogrom, nobody

believed that they could kill without constraints,

children and women in cities. Basically, they feared

the reaction of the population. After they had killed

Jews on the streets of Iași and threw them on the

train of death, they realized that can kill anyone

they want, without local intervention. Thus, artists

were able to realize how horrible was the pogrom

organized by local authorities, not directly by the

Germans, and the visit to the landmarks of the

pogrom inspired them for the next ten days, in

which they treated the subject in their work. They

also met with survivors who came to individual

victims.

They also met with survivors who approach them

13

Grupul s-a unit astfel şi a devenit foarte interesat

de subiect şi, totodată, prolific. Lucrările stau

mărturie vizitei care a avut loc. Cu siguranță trebuie

să investim în acest grup pe viitor. Plastic vorbind,

această expoziție reprezintă o mărturie pentru ei

în ceea ce priveşte acest subiect extrem de sensibil.

Sarah Einik

Artist plastic

to individual victims.

This way the group united and became very

interested in the subject and also prolific. The works

testify the visit. Certainly we need to invest in this

group in the future. Plastic speaking, this exhibition

represents a testimony to them regarding this

extremely sensitive subject.

14

Trecutul lenticular

70 de ani de la Pogromul de la Iaşi

The Lenticular Past

70 Years Since The Iași Pogrom

Fotografiile – document, în griuri şi brunuri

estompate, de obicei ne dezvăluie un trecut

glorios sau cel puțin exemplar. Însă ce se întâmplă

atunci când acelaşi tip de fotografie relevă abuzuri

ale puterii asupra anumitor cetățeni ai unui stat,

crimă organizată, arestări, tâlhării, deposedare de

bunuri şi drepturi, ghetoizare, deportare şi, în cele

din urmă, moarte?

Iaşiul zilelor noastre a găzduit o astfel de expoziție

– document, de fotografie de arhivă, în vara

anului curent, iar galeria Art Yourself găzduieşte o

expoziție de pictură rezultată în urma unei tabere

ce s-a desfăşurat în paralel cu evenimentele

comemorative, “Iunie 1941 – Pogromul de la Iaşi”.

După 70 de ani, istoria se poate citi şi în imagini,

anulându-se astfel granițele uitării. Imaginea, pe

lângă calitatea sa de a arăta, fără menajamente, o

realitate crudă, mai are un avantaj - este obiectivă.

Putem vedea oameni în uniforme ale Jandarmeriei

sau ai C.F.R.-ului din epocă ce percheziționează,

îngenunchează şi îmbarcă civili în trenuri; copii

şi adulți deopotrivă, mergând încolonați înspre

trenurile morții, curtea Chesturii din Iaşi, devenită

pentru o perioadă loc al deciziei unor destine etc.,

etc.

Photos - document in soft grays and browns,

usually reveals a glorious past, or at least exemplary.

But what happens when the same type of photos

reveal abuse of power on certain citizens of a state,

organized crime, arrests, robberies, dispossession

of property and rights, ghettoization, deportation

and, ultimately, death?

Iași today hosted such an exhibition - document,

photo archive, this summer, and Art Yourself

gallery hosts an exhibition of paintings resulted

from a camp that was held in parallel with the

commemorative events, ‘June 1941 - Pogrom

of Iași’. After 70 years, history can be read also in

images, thus canceling the borders of oblivion. The

image, in addition to its capacity to show, bluntly, a

cruel reality, has also an advantage – it is objective.

We see people in uniform of Gendarmerie or of

C.F.R.’s of the time that search, kneel and board

civilians into trains; children and adults alike, going

toward death trains, the courtyard of the police

headquarters from Iași, that became for a short

term the place of decision for some destinies, etc.

etc.

Any attempts to tenderness, subjectivity,

15

Orice tentative de duioşie, subiectivism, înțelegere,

trecere cu vederea sau explicare a acestor orori

ce aparțin istoriei moderne sunt înăbuşite de

veridicitatea mesajului şi de cinismul acestor

fotografii. Tot prin intermediul acestora a fost posibil

şi exercițiul de (trans)memorare şi comemorare, în

acelaşi timp, a nefericitelor evenimente amintite

mai sus.

Pentru a treia oară, Institutul Național pentru

Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel”

experimentează familiarizarea prin imagine

subiectivă şi exprimarea acestui tip de mesaj

vizual prin arta contemporană. Cea de-a treia

tabără s-a bucurat de prezența a opt artişti români,

care au lucrat timp de două săptămâni alături de

Sarah Einik, inițiatoarea proiectului artistic despre

memoria Holocaustului din România.

Anamaria Avram, Beniamin Popescu, Radu Rodideal,

Ştefan Ungureanu, Magdalena şi Bogdan Pelmuş,

Silvia Trăistaru şi Anca Brânzaş şi-au exprimat propria

viziune asupra subiectului, fiecare în cheie proprie.

Vorbim aici despre pictură figurativă, despre colaj,

despre tendințe constructiviste, fotorealism sau

subtile influențe conceptualiste etc.

Privind în urmă şi la celalalte două şarje de lucrări

(rezultate în urma taberelor de la Borsec – 2009

şi 2010), putem constata că această pinacotecă

despre Holocaust este un muzeu în construcție.

În această colecție tânără de artă, subtil angajată

social, este de remarcat chiar conformismul pozitiv

al artiştilor la temă şi dedicarea cu care au audiat

preambulul teoretic al programelor.

Michel Foucault rezumă foarte inspirat, într-un

understanding, overlook or explanation of

these horrors that belong to modern history are

suppressed by the truth of the message and the

cynicism of these photos. Through them it was

also possible the exercise of (trans)memory and

remembrance, in the same time, of the unfortunate

events above.

For the third time, the `Elie Wisel` National Institute

for the Study of Holocaust in Romania experience

familiarization through subjective image and

expressing this type of visual message through

contemporary art. The third camp was attended by

eight Romanian artists, who worked for two weeks

with Sarah Einik, the initiator of the artistic project

about the memory of the Holocaust in Romania.

Anamaria Avram, Beniamin Popescu, Radu

Rodideal, Ștefan Ungureanu, Magdalena and

Bogdan Pelmuş, Silvia Trăistaru and Anca Brânzaș

expressed their vision on the subject, each in its

own key. We are talking here about figurative

painting, about collage, about constructivist

tendencies, photorealism and subtle conceptual

influences etc..

Looking back to the other two batches of papers

(resulting from the camps in Borsec - 2009 and

2010), we find that this museum about the

Holocaust is under construction.

In this young collection of art, subtle employed

socially, it must be remarked the positive conformity

of the artists towards the topic and the dedication

with which they used the theoretical preamble of

the programs.

Michel Foucault aptly summarizes, in an interview,

16

interviu, problematica activismului:

Părerea mea este că nu totul e rău, ci că totul e

periculos, ceea ce nu e acelaşi lucru cu rău. Dacă totul

e periculos, atunci avem mereu câte ceva de făcut.

Astfel, poziţia mea nu conduce la apatie, ci la un hiper

– şi pesimist – activism.

Forma generală a produsului acestor tabere de

creațe artistică cu temă istorică/politică/activistă

este lenticulară, încercând să ofere o imagine

cât mai fidelă şi o înțelegere cât mai firească a

realităților unui trecut recent.

Simona Vilău

the issue of activism:

My opinion is that not everything is bad, but that

everything is dangerous, which is not the same as

bad. If everything is dangerous, then we always have

something to do. So my position leads not to apathy

but to a hyper - and pessimistic - activism.’

The general form of the product of these art camps

themed historical/ political/ activist is lenticular,

trying to provide a more complete picture and a

more natural understanding of the realities of a

recent past.

ArtiștiArtists

18

Anamaria Avramn. 1978, Constanța

3.0 /1.3.2.6.6. este un colaj ce abordează simbolic

catastrofa umană din timpul Pogromului de la

Iași 1941. 30 de victime/ 30 reprezentări dintr-

un număr de 13266, despre care există date

certe; reprezentări mai încifrate sau mai narative,

figurative ori abstracte descriu în variante

subiective experiențele inumane de la acea dată.

Lucrarea se constituie ca un depozitar, ca o arhivă

ce asociază fotografii, texte, mesaje și interpretări

ale momentului, filtrate prin percepția personală a

acestui eveniment profund impresionant.

8/137. Lucrarea se inspiră din povestea

impresionantă a lui Iancu Țucărman, cel care

se autodeclară cel de-al optulea supravieţuitor și

ultimul, între cei 137 de evrei urcați într-unul din

vagoanele trenurilor morţii din Pogromul de la Iași

1941.

3.0/1.3.2.6.6 It is a collage which symbolically

represents the human catastrophe during

the pogrom from Iasi 1941. 30 victims/ 30

representations from a number of 13266, about

which exist real dates; representations more

encoded or more narrative, figuratives or abstracts

describe in a personal manner the cruel experiences

from that time. The work is framed as a depository

, as an archive which has associated photos, texts,

messages and interpretations from that moment,

filtered by a personal view of this deeply impressive

moment.

8/137 The work is inspired by the impressive story

of Iancu Țucărman , who said about himself that

he is the 8th survivor and the last one, from 137

Jewish which were in one of the carriage from the

death’s trains from Iasi pogrom in 1941.

19

01

8/1378/13701

80 x 100 cm / 2’ 7.5’’ x 3’ 3.7’’acrilic pe pânză / acrylic on canvas2011

20

02

21

3.0/1.3.2.6.6. (diptic)3.0/1.3.2.6.6. (diptych)

02


22

Anca Brânzașn. 1986, Oradea

Aceeași carne, așa îmi voi numi cele trei lucrări despre

masacrul evreilor. Unul dintre supraviețuitorii

Pogromului de la Iași, d-nul Țucărman, spunea că

omul a primit, în schimbul eternității, clipele. Iar

eu încerc să-i fac pe cei absenți să fie cumva aici în

această clipă. Încerc să-i fac prezenți pe cei dispăruți.

Stând la rând. Prima lucrare reconstituie într-o

manieră proprie atmosfera interbelică românească,

cu oameni - evrei și români, pe o stradă circulată

dintr-un oarecare oraș. Se simte o oarecare forfotă

neliniștită, o surdă așteptare.

Pierdut în pădure. Lucrarea a doua, tot alb- negru,

are înăuntrul ei o poveste inventată de mine: un

copil, în pădurea de la Popricani, a scăpat cumva

și stă ascuns de multe zile printre copacii cu tulpini

reci.

Familie fără tată este a treia lucrare, ceva mai

colorată. Umbletul femeilor cu copii în brațe este

apăsat și greu și stingher.

The same flesh, this is how I’m going to name my

three works about the Jewish’s massacre. One of

the survivors of the pogrom from Iasi, Mr. Țucărman

used to say that the human being received, in

exchange of eternity, the moments. And I’m trying

to make the absent ones to be somehow here,

in this moment. I’m trying to make the lost ones

presents.

Standing in a queue. The first piece represents in a

personal view the Romanian inter-war atmosphere,

with both Jewish and Romanian people, on a

crowded street from a certain town. You can feel a

certain bustle, a deaf expectation.

Lost in the woods. The second piece, in black and

white too, has inside of it a story invented by

myself: a child, in the forest from Popricani, escaped

somehow and he is hiding for many days near the

trees with cold strains.

Family without father is the third piece a little bit

more colorful. The women’s movement holding

the children in their arms is thickly, heavy and odd.

23

03

Familie fără tatăFamily Without a Father03


25

05

SupraviețuitorSurvivor04


Pierdut în pădure (triptic)Lost in the woods (triptych)05

tehnică mixtă pe hârtie/ mixed media on paper2011

26

Sarah Einikn. 1949, Israel

27

06

Fără titlu Iuntitled I06

100 x 100 cm / 3’ 3.7’’ x 3’ 3.7’’ tehnică mixtă pe pânză / mixed media on canvas2011

07

08

Fără titlu IIuntitled II07

100 x 100 cm / 3’ 3.7’’ x 3’ 3.7’’ tehnică mixtă pe pânză mixed media on canvas2011

Fără titlu IIIuntitled III08


Fără titlu IVuntitled IV09

100 x 100 cm / 3’ 3.7’’ x 3’ 3.7’’tehnică mixtă pe pânză mixed media on canvas2011



100 x 100 cm / 3’ 3.7’’ x 3’ 3.7’’tehnică mixtă pe pânză mixed media on canvas2011

09

30

Bogdan Pelmușn. 1975, București

Comun

Oraşul se construieşte pe comunitate / comuniune

între indivizi.

Într-un oraş totul este folosit /consumat / digerat

în mod colectiv (parcuri, străzi, magazine, etc.).

Singurul loc unde omul îşi consumă intim existența

este casa/familia... apoi inexistența în mormânt.

Mormântul este locul unde semenul tău trebuie

respectat. Groapa comună reprezintă locul cel mai

josnic, spațiul în care individul nu are identitate,

este comun.

Aş asemăna oraşul cu un cimitir viu, comun, dar

intim. Gropile comune însă şterg orice urmă de

umanitate; devin forme / spații unde omul este

anonim, confundabil cu istoria colectivă. Ele sunt

forme reci, abstracte ce degajă o mare absență.

În picturi am încercat să transmit această dramă

umană.

Common

The city is built on the concept of community/

communion between individuals.

In a city, everything is used/consumed/digested in

a collective way (the parks, the streets, the shops,

etc). The only place where someone is consuming

his existence privately is his home or family... and

then his inexistence in his grave.

The grave is the place where your fellow creature

must be respected. The common grave represents

the lowest place, the space in which the individual

has no identity, is just common.

I would resemble the city to an alive graveyard,

a common one, but also private. The common

graves erase any sign of humanity. They become

forms/ shapes where the individual is anonymous,

easy to be merged with the collective history. They

are cold, abstract shapes which give off a huge

absence.

In the paintings, I’ve tried to propagate this human

drama.

10

Comun IICommon II11

100 x 100 cm / 3’ 3.7’’ x 3’ 3.7’’ acrilic pe pânză / acrylic on canvas2011

11

Comun ICommon I11


32

Magdalena Pelmușn. 1974, Constanța

Lucrări inspirate de atrocitățile petrecute în

Pogromul de la Iaşi, în România anului 1941,

Relicve și Relicve aka Obiecte Personale sunt imagini

încărcate de memorie. Am pictat gândindu-

mă la oameni, la ceea ce au fost ei, la ceea ce s-a

petrecut cu ei şi la ce a rămas în urma lor. Obiectele

personale sunt încărcate de energia acelor oameni,

sunt relicve care ne permit să ne imaginăm viața şi

moartea în acelaşi timp. Relicvele sunt morbide în

esență, pentru că, lipsite fiind de suflul celor cărora

le-au aparținut, sunt încărcate cu moarte, dar îți

permit, în acelaşi timp, să reflectezi la viața celor

care le-au purtat. În Relicve, spre exemplu, am pictat

Absenţa unei mame şi a copilului ei. Mai precis,

sunt tălpile unor pantofi purtați de două victime,

mamă şi copil, în clipa execuției lor, tălpi care au

fost găsite într-o groapă comună dintr-o localitate

vecină Iaşiului. M-au impresionat nespus aceste

tălpi când le-am văzut expuse în Muzeul de Istorie

din Iaşi. M-am văzut în ele pe mine cu fiul meu de

8 ani. Relicve aka Obiecte personale sunt o serie de

obiecte ce au aparținut unor victime: un pieptene,

o cheie, un cercel, un ceas de buzunar, rămăşițele

unui şirag de mărgele. Am văzut în ele oameni care

şi-au încuiat casele şi au plecat cu gândul că se vor

întoarce acasă mai pe seară. Dar nu s-au mai întors.

Imaginați-vă ce s-a întâmplat cu ei!

Paintings inspired by the atrocities from the Iasi’s

pogrom, in Romania, 1941, ”Relics and Relics aka

Personal Objects” are images filled with memory. I

painted thinking of people, of what they were, of

what happened to them and of what remained

after them. The personal objects are filled with

their energy, are relics which allow us to imagine

life and death at the same time. Relics are morbid

in essence because they have no longer the soul of

those who owned them, they are filled with death,

but they allow you at the same time to think about

the life of those who used them. In ”Relics” for

example , i painted The Absence of a mother and

her child. More exactly, there are the foot prints of

the shoes worn by two victims, mother and child,

in the moment of their execution, footprints that

wore found in a common grave from a town near

Iasi. I was deeply impressed by those footprints

when I saw them exhibited in The History Museum

from Iasi. I saw myself and my 8 years old son. Relics

aka Personal Objects are a number of objects which

belonged to the victims: a comb, a key, an earring,

a pocket clock, the remains of necklace. I saw in

them people who locked their houses and left

thinking that they will be back later in the evening.

But they never did. Imagine what happened with

them!

12

RelicveRelics13


13

Relicve aka obiecte personaleRelics aka Personal Objects12


34

Beniamin Popescun. 1989, Târgoviște

Am folosit cuvântul “depersonalizare” întrucât

discursul meu plastic folosește reproduceri ale

unor secvențe din 1942-1944, desprinse și regizate

într-o viziune proprie, ce se raportează la prezent.

Opțiunea mea pentru un astfel de subiect poate

fi argumentată prin faptul că documentarea

imagistică pentru acest proiect este constituită din

căutări de imagini accesibile prin conexiunea la

Internet.

Am ales să recreez “portretul-robot” al evreului,

imagine care a populat de atâta timp imaginarul

colectiv și cu care privitorii sunt deja obișnuiți și

să le ofer acestora un loc confortabil în scaunele

integrate simbolic, într-un spațiu contemporan pe

care am ales să-l regizez.

Cu toate acestea, invitația mea nu presupune

acceptarea forțată a acestei fuziuni bizare între

imaginea simbolic-istorică și cea contemporană.

Privitorul este liber să o respingă, lăsând locul gol

I used the word “depersonalization” because my

artistic speech uses reproductions of some scenes

from 1942 – 1944, taken and directed in an own

vision and connected to the present.

My option for a subject like this can be explained

by telling that the imagistic documentation for

this project consists of some research based on

accessible images found on the Internet.

I chose to recreate the “robot portrait” of the

jew, image that has been into the collective

imagination for so many years and with which

the viewers are already accustomed, and to offer

them a comfortable seat, symbolic integrated, in a

contemporary space that I have chosen to direct.

Nevertheless, my invitation does not assume the

forced acception of this weird fusion between the

symbolic- historical image and the contemporary

one. The viewer is free to reject it, leaving the

empty place to another viewer, for which this

35

unui alt privitor, pentru care acest univers regizat

de mine nu reprezintă un pericol, o demitizare

sau o trecere în peiorativ a valorilor trecutului.

Personajele ies, simbolic, din decupajele digitale,

fiind organizate într-un context care pune în

contrast epoca din care au fost desprinse cu epoca

în care au fost regizate, crezând că este necesar în

a reda anumite secvențe care au afectat climatul

cultural, așa cum este el. Imaginile obținute nu sunt

simple “comentarii ale zilei” și semnificația lor nu

rămâne legată de aceea a evenimentului care le-a

prilejuit sau de efectul psihologic produs asupra

privitorului. Inspirate de faptele unei epoci trecute,

țintesc să le pună în evidență înțelesurile tragice;

acesta este, dealtfel, sensul genului artistic ca atare,

și el se deslușește cu limpezime în seria de lucrări

executate.

Lucrările care compun proiectul au ceva din

hârtiile stelare ale Antichității sau Evului Mediu:

compozițiile unind două teritorii pe care le văd

ochii tuturor, dar stabilind legături care sunt numai

ale fanteziei pictorilor. Astfel, în acest proiect, încerc

să fac înțeles paradoxul pe care fiecare dintre noi l-a

trăit prin distanța care se creează între primul gând,

ideea născută a cărei prospețime e fascinantă și

felul în care aceasta ia formă, se concretizează și se

rupe de rațiunea artistului, pentru a deveni imagine

palpabilă.

Acest prim gând nemetamorfozat prin formă

rămâne cel mai pur aspect al conștiinței noastre,

imaginea acesteia oferită spre contemplare

publicului îndepărtându-se considerabil de acest

univers intim și pur al gândului.

universe that I created does not represent a danger,

a demystification or a negative image of the

past values. The characters get out, symbolically

speaking, from the digital carvings, being organized

in a context that makes a contrast between the

era from which they were taken and the era when

they were directed, thinking that it was necessary

to reproduce some scenes that have affected the

cultural climate, the way it is now. The procured

images are not just simple “comments of the day”

and their significance does not remain related to

the event that helped them become reality or to

the psychological effect generated on the viewer.

Inspired by the facts of a past era, my target is to

bring in front of the public their tragical meanings;

in fact, this is the real meaning of the artistic genre

and it becomes crystal clear with the help of this

portfolio.

The works that compose the project have

something from the stellar papers of the Antiquity

or the Middle Ages: the compositions blend two

territories that can be seen by everyone, but at the

same time the works are remarkable for the bond

that they create as a result of the painters’ fantasy.

Thus, in this project I try to bring up to the public

the meaning of the paradox that each one of us

have lived through the distance created between

the first thought, the born idea whose freshness is

fascinating and the manner in which it takes form, it

puts across and it breaks from the artist’s rationality

in order to become a tangible image.

This first unmodified thought by form remains

the purest aspect of our conscience, the image

of it offered for meditation to the public, cleared

away from this intimate and pure universe of the

thought.

36

14

Depersonalizare IDepersonalization I14


37

Depersonalizare IIDepersonalization II15


15

38

Radu Rodidealn. 1986, București

Liber(i). Întrebarea Cum a fost posibil? vine

să-mi adâncească convingerea că nu voi înțelege

niciodată rațiunea acestui masacru. Holocaustul

reprezintă acea pată din istoria dezumanizării a cărei

comemorare înseamnă în primul rând empatie cu

victima şi, în al doilea rând, asumarea completă a

istoriei. Am ales să reprezint viața, sau mai precis

eliberarea celor care au avut şansa de a supraviețui.

Un grup neuniform reunit sub dezirabilul „liber”.

...printre noi, cea de-a doua lucrare, care trimite

evident la Memorialul Holocaustului din Berlin,

vine s-o completeze semiotic pe prima. Sunt liberi

oamenii a căror memorie rămâne încărcată de

realitatea unei tragedii?

Free.The question How was it possible? comes

to deepen my conviction that I will never

understand the rationality of this massacre. The

holocaust represents that stain from the history of

dehumanization which commemoration means

first the empathy with the victim and, second,

the complete assumption of the history. I chose

to represent life, or more precisely, the liberation

of those who had the chance to survive. A patchy

group reunited under the so wanted word „free”.

...among us. The second work, which obviously

makes a liaison with the Holocaust Memorial from

Berlin, comes to semiotically complete the first one.

Are free those humans whose memory remains

charged with the reality of a tragedy?

16

... printre noi

... Among Us17


17

Liber(i)Free16


40

Silvia Trăistarun. 1979, București

La baza documentației pregătitoare lucrărilor

am folosit fotografii - portrete ale artiștilor, dar și

ale organizatorilor care au participat la tabăra de

creație prilejuită de comemorarea a 70 de ani de

la Pogromul de la Iași, în extremitățile inferioare -

portretul a doi supraviețuitori.

Archiving my memories este pictată alb pe alb,

potretele se succed pe trei rânduri, am vrut

ca prin lipsa contrastului să fac greu accesibilă

recunoașterea celor portretizați. Șipcile din lemn,

amplasate orizontal pe suprafața pânzei, trimit la un

moment care m-a marcat foarte mult atunci când

am aflat despre el, și anume acela în care evreii au

fost urcați în trenurile morții, iar pe ușile vagoanelor

au fost bătute în cuie scânduri de lemn, pentru ca

aerul să nu intre.

Lost identities prezintă portrete fără chip care au

ca referință un indice al holocaustului, un mesaj

istoric cu care privitorul se poate angaja. Bazată pe

bagajul informațional, povestea și istoria fiecăruia,

lucrarea păstrează activă memoria celor care au

At the base of the preparatory documentation for

my works I used photos – portraits of the artists,

but also of the organizers who participated to the

creative camp held in memory of those 70 years

from the Iași Pogrom, in the lower ends – the

portrait of two survivors.

Archiving my memories is painted white on white,

the portraits follow on three rows. I wanted that

through the lack of the contrast to make hard to

recognize the ones who were portrayed. The wood

staves placed horizontally on the surface of the

canvas rely on a moment that have marked me

so much when I found about it, and to be more

precisely, the one when the jews were climbed on

the trains of the death, and on the cars’ doors were

fixed wooden boards with nails, in order not to

allow the air to come in.

Lost identities presents portraits without a face

that have as a reference an index of the holocaust,

a historical message with which the viewer can

41

murit în trenurile morții, chiar dacă nu se cunoaște

identitatea lor.

Portretele fără chip sunt reprezentarea conturului

feței artiștilor, organizatorilor participanți la

tabăra de creație și a celor doi supraviețuitori ai

Pogromului de la Iași. Absența portretelor implică

atât “am fost acolo”, cât și “s-a întâmplat” și poate

fi înțeleasă ca o șansă pentru a căuta răspunsuri,

explicații; o abordare care merge mai departe de

o reconstrucție.

Fiecare dintre cele două lucrări, care pot fi analizate

separat sau ca un diptic, posedă o greutate

substanțială, atât estetică, cât și conceptuală, bazată

pe dialogul dual (în oglindă) dintre alb (feminin) și

negru (masculin).

engage. Based on the informational knowledge,

the story and the history of each one, the work

keeps alive the memory of those who have died

in the trains of death, even though their identity is

not even known.

The portraits without a face are the representation

of the artists’ face profile, organizers, participants

to the creative camp and of the two survivors of

the Iași Pogrom. The absence of the faces involve

„I was there”, as well as „it happened” and it can also

be understood like a chance to search for some

answers, explanations; an approach that goes on

of a reconstruction.

Each of these two works, which can be analysed

separately or like a diptych, owns a substantial

weight, aesthetic, as well as conceptual, based on

the dual dialogue ( in the mirror) between white (

feminine) and black (masculine).

Arhivându-mi memoriileArchiving My Memories18

19

18

100 x 80 cm / 3’ 3.7’’ x 2’ 7.5’’tehnică mixtă pe pânzămixed media on canvas2011

Identități pierduteLost Identities19


43



Ștefan Ungureanun. 1984, București

Am încercat să îmi sistematizez în

evenimente-cheie pogromul, pentru a avea o serie

de puncte de reper vizuale în acest subiect, care

are o complexitate și o diversitate uriașă.

Mi se pare dificil să depășești reacția umană pe care

ți-o creează, pentru a ajunge la un discurs plastic.

1- Este un fictiv prim moment de violență, fictiv

pentru că istoria rar reușește să îl identifice sau

determine exact: primul act/prima sabie ridicată/

primul om căzut.

Peste imagine plutește o grilă de cruciulițe preluată

din imaginile înregistrărilor de pe coborârea pe

Lună, grila ca simbol al explorării, prin încercarea

de înțelegere a momentului și ca martor al unei

înregistrări “veridice”.

Sub imaginea momentului am construit un grafic

I tried to some up the pogrom in the essential

events to have a number of visual points of this

subject, which has a huge complexity and diversity.

I find difficult to cross over the reaction that it’s

created as to arrive at a plastic speech.

1 is a first, fictive moment of violence, fictive

because the history barely succeeds to identify

or determine exactly: the first act/ the first raised

sword/ the first victim.

Over the image floats a grid of little crosses taken

from the video image recorded during the landing

on The Moon, the grid as a symbol of exploration

trying to understand the moment as a witness of a

true recording.

Under the image of the moment I build an event’s

chart in the pogrom (mapping in time, pointing

44

20

1121


3-a 3-b3-a 3-b20


al evenimentelor punctate de mine în pogrom (o

cartare în timp, punctată cu momente-cheie).

3-a 3-b 3 ( Momentul trenului) ca întâmplare și ca

rezultat (o parte din fațada vagonului are relieful

unei pietre de mormânt de la Podu Iloaiei), aduse

într-o singură imagine, deasupra vagonului

plutește un grafic, în care cu gri este marcat ca

procent numărul morților (a) și cu portocaliu-roșu,

supraviețuitorii (b).

the essential moments).

3-a 3-b. 3 ( The train moment) as an occurrence and

as result ( a part of the front of the carriage has the

shape of a stone grave from The Ilioara Bridge ),

brought in a single image, over the carriage floats a

chart, in which the number of victims (a) is marked

in grey and the survivors (b) in orange-red.

45


21

46

Scurt cuvânt despre cea mai tânără galerie de artă din București

Short speech about the youngest art gallery in Bucharest

Art Yourself Gallery, este un spațiu destinat

promovării artei contemporane și a unui set de

valori esențiale oricărei societăți a prezentului:

toleranța, anti-discriminarea, solidaritatea.

Printr-un program expozițional complex și printr-o

serie de evenimente care se vor interpune

vernisajelor, Art Yourself Gallery urmărește să

creeze o platformă accesibilă de comunicare între

artiștii contemporani și public.

Piața românească de artă contemporană este de mai

bine de un deceniu într-o continuă creștere: apar

din ce în ce mai mulți artiști tineri de perspectivă,

colecționarii încep să simtă potențialul acestui

segment investițional, cotele lucrărilor se majorează

în fiecare an. Organism viu, piața de artă nu poate

exista fără un contact permanent între producția

artistică și public. Și nici fără un schimb constant de

valori între artist și colecționar. De aceea, trei dintre

obiectivele pe care ni le propunem încă de la

început sunt: să prezentăm o selecție riguroasă de

artiști, să organizăm expoziții consistente, să oferim

colecționarilor consiliere pertinentă în achiziții.

Susținerea trendului ascendent al pieței de artă

contemporană și, de ce nu, o contribuție activă la

Open in fall 2011, Art Yourself Gallery is a space

dedicated to contemporary art promotion and

to a set of values essential to any society of the

present: tolerance, anti-discrimination, solidarity.

Through a complex exhibitional program and

a series of events which will interpose to the

exhibitions, Art Yourself Gallery wishes to create an

accessible platform of communication between

the contemporary artists and the public.

The Romanian market of contemporary art is

over a decade into a continue growing: there

are more and more young artists of perspective,

the collectors begin to feel the potential of this

investment segment, the increases rates are rising

every year. A living organism, the art market cannot

exist without a permanent contact between the

artistic production and the public. And neither

without a constant change of values between

the artist and the collector. This is the reason why

three of the objectives that we propose from the

very beginning are: to present a rigorous selection

of artists, to organize consistent exhibitions, to

offer the right counseling to the collectors in

acquisitions. Sustaining the growing trend of the

47

accelerarea ratei de creștere sunt deziderate ale

echipei Art Yourself.

În același timp, printr-un discurs curatorial coerent

și consistent, Art Yourself Gallery militează pentru

acceptarea diversității. Integrarea europeană

și alinierea la standardele occidentale au ajuns

subiecte atât de des abordate încât tind să devină

clișee și să se banalizeze în cotidian. Cu toții

știm că Unitate în diversitate este deviza Uniunii

Europene. Majoritatea o citim ca pe necesitatea de

a conserva valorile naționale în cadrul unui teritoriu

multicultural. O citire corectă însă ar fi următoarea:

culoarea pielii, etnia, sexul sau orientarea sexuală,

religia, aspectul fizic ori dizabilitățile nu ar trebui

să fie generatoare de conflicte. Cruciadele, în sens

generic, sunt, în secolul XXI, anacronice.

Vă așteptăm să ne fiți alături în amplul demers pe

care ni l-am asumat. Pentru că arta este un loc de

întâlnire între bucuria celui care a creat-o și bucuria

celui care o deţine. (Kojiro Tomita)

art market and, why not, an active contribution in

accelerating the increases rate are goals of the Art

Yourself Gallery team.

At the same time, through a coherent and consistent

curatorial speech, Art Yourself Gallery pleads for

accepting the diversity. The European integration

and the alignment to the western standards are

now subjects often taken into account so they

tend to become cliches and to trivialize in the

everyday life. We all know that Unity in diversity is the

goal of the European Union. Most of us read it as a

necessity of preserving the national values among

a multicultural territory. But a correct reading

would be the following: the colour of the skin,

the ethnicity, the sex or the sexual orientation, the

religion, the physical appearance or the disabilities

should not be the cause of conflicts.

The crusades – generally speaking- are, in the XXIst

century, anachronistic.

We are looking forward to joining us to this

ambitious project that we have assumed. Because

art is a meeting point between the joy of the person

who created it and the joy of the person who has it.

(Kojiro Tomita)

Dragoș Farmazon

Director

Art Yourself Gallerystr. Nicolae Ionescu nr. 11, București+4 021 [email protected]

Următoarele expozițiiSilence Kills

10 noiembrie - 4 decembrie 2011Fur and Skin

9 decembrie 2011 - 8 ianuarie 2012

Cum a fost posibil?

Documents

Transcript of Cum a fost posibil?