culturi-succesive-de-legume Document Transcript

1. Universitatea din Craiova Facultatea de Horticultură Specializarea :I.P.M.A. Proiect la disciplina Ecologia sistemelor antropice (Legumicultură)Prof. Coordonator,Lector univ.dr. MARIA DINU Studenți : Călin Eleonora Cristina Cîrstea Lăcrămioara Livia 2009-2010 1

2. CULTURI SUCCESIVE DE LEGUME 2

3. INTRODUCERE Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunoştinţeletradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele ştiinţifice în toate disciplineleagronomice, răspunzând preocupărilor sociale ,fie ale mediului înconjurător, furnizându-seconsumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sărace. Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera şi resurselenaturale ale planetei, excluzând utilizarea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor de sinteză şi aerbicideior, metodele de prevenire jucând un rol primordial în lupta împotriva dăunătorilor,boliior şi a buruienilor. Pentru a practica o agricultură în armonie cu natura trebuie să se ţină seama detehnicile biologice utilizate şi de condiţiile locale, adaptându-se la realităţile socio-economicedar şi la metodele tradiţionale, prin utilizarea optimă a resurselor din agroecosisteme, fiind unfactor esenţial pentru obţinerea unor rezultate optime şi de lungă durată. Principiile pe care este fondată agricultura ecologică sunt universale, dar tehnicileutilizate sunt adaptate în funcţie de condiţiile pedoclimatice, de resurse şi de tradiţiilelocale.Agricultura ecologică este o metodă care necesită capacitate de observare şi de reflexie. Foloseşte un potenţial ridicat de mână de lucru, necesitând deci locuri noi de muncă, şimenţine ţăranii la munca câmpului, aspect important într-o perioadă de şomaj, pe de o parte şiexod masiv din zonele rurale către aglomerările urbane, pe de altă parte. Dezvoltarea durabilă a ecosistemelor agricole şi posibilitatea de a produce alimentede cea mai bună calitate, poate fi considerată cea mai însemnată contribuţie a agriculturii înasigurarea viitorului omenirii. Agricultura durabilă (sustenabilă) este în primul rând viabilă din punct de vedereeconomic, răspunde exigenţei cererii de alimente sănătoase şi de calitate superioară, este oagricultură care garantează protecţia şi ameliorarea resurselor naturale pe termen lung şi letransmite nealterate generaţiilor viitoare. O astfel de agricultură determină şi diversifică activităţi economice deoarece materiileprime apar şi se prelucrează prioritar în zonele rurale, dezvoltă infrastructura şi creştereapotenţialului economic al satelor. Deci, agricultura durabilă trebuie să fie: a) productivă; b) profitabilă; c) ecologică; 3

4. d) să conserve resursele: e) echilibrată social şi uman Agricultura ecologică se impune astăzi ca o practică modernă, cu rezultate care au labază date ştiinţifice ce creează o nouă concepţie despre viaţă, muncă şi agricultură, cueficienţă sporită şi care poate asigura produse în concordanţă cu cerinţele exigente aleconsumatorilor. Relaţia AGRICULTURĂ - ALIMENTAŢIE - SĂNĂTATE este din ce în ce mai evidentă,deoarece în mare parte „bolile civilizaţiei" sunt puse pe seama unei alimentaţiinecorespunzătoare calitativ, urmare a exceselor de utilizare a chimizării în cadrultehnologiilor intensive şi ca atare piaţa produselor ,bio" este din ce mai căutată şi maiapreciată. Agricultura ecologică este considerată ca ...singura alternativă" pentru mileniul trei.Europa şi în special statele occidentale, au început să-şi organizeze această activitate încă dinanii 1935-1940, dar primele semne de recunoaştere a activităţii productive şi comercialedatează din anul 1980, când agricultura ecologică este recunoscută atât de piaţă, cât şi de cătreguverne, organisme naţionale şi internaţionale. După anul 1990 dezvoltarea devine spectaculoasă, astfel ca la nivelul anului 1997agricultura ecologică în Europa occidentală va deţine o pondere de 0,44% din suprafaţaagricolă, respectiv 1.995.435 ha, iar în anul 1999 să ajungă la 2,1% din total, respectiv2.858.339 ha. Se evidenţiază în acest sens ţări ca Italia, Australia, Spania, Marea Britanie,Germania,Franţa etc. Statistici recente arată că agricultura ecologică este în plină ascensiune, practicându-seîn peste 100 de ţări din 5 continente, dar inclusiv reuşite şi preocupări în multe alte ţări. In majoritatea ţărilor producătoare există organisme naţionale care protejează şicontrolează producţia „ecologică". Principalele obiective ale agriculturii ecologice sunt: să realizeze produse agricole de înaltă calitate nutritivă şi în condiţii

eficiente; să dezvolte şi să întărească sistemele vii pe parcursul ciclurilor de producţie; să menţină şi să amelioreze fertilitatea solului pe termen lung; să evite toate formele de poluare care pot rezulta din practica agricolă; să permită agricultorilor o remunerare justă ca satisfacţie a muncii lor şi un mediu de lucru sigur şi sănătos.Principalele elemente practice la care se raportează agricultura ecologică se referă la: 4

5. menţinerea unor proporţii convenabile la nivelul exploataţiei agricole între diferitele grupe mari de plante, precum şi realizarea unor asolamente cât mai variate şi de lungă durată; efectuarea de asociaţii de culturi respectând principii ecologice; fertilizarea la suprafaţa solului, fără încorporare de materie organică proaspătă; lucrări moderate asupra solului; alegerea celor mai rezistente cultivare; prevenirea atacurilor de boli şi dăunători, folosindu-se mijloace fizice, tehnologice şi fitoterapeutice; extinderea lucrărilor manuale şi reducerea celor mecanice specifice în agricultură clasică. Importanţa economică a legumelor Importanţa economică a legumelor rezidă din caracteristicile specifice sectoruluilegumicol, prin posibilitatea efectuării de culturi în sisteme multiple: câmp, sere, solarii,adăposturi etc. Plantele legumicole realizează, în general, cele mai mari producţii la unitatea de suprafaţă,atât datorită potenţialului lor biologic ridicat cât şi posibilităţilor de efectuare a culturilorsuccesive, asociate, anticipat-asociate sau duble. Producerea eşalonată a legumelor determină posibilitatea aprovizionării ritmice apopulaţiei cu produse proaspete pe o perioadă cât mai mare din timpul anului. Cultura plantelor legumicole constituie o sursă importantă şi permanentă de venituripentru producători, indiferent de forma de proprietate.Printre elementele determinante aleimportanţei economice a cultivării plantelor legumicole se încadrează şi posibilitatea folosiriiraţionale şi aproape permanentă a forţei de muncă. Particularităţile legumiculturii ecologice Din punct de vedere al importanţei alimentare a legumelor obţinute în „sistem de culturăecologic", se poate menţiona faptul că valoarea nutritivă este dată de aceleaşi componentemenţionate anterior, dar calitatea este superioară datorită modului lor „ecologic" de a fi fostobţinute. 5

6. Din punct de vedere economic raportându-ne la cele menţionate anterior, există deosebiriesenţiale foarte importante: - Legumicultura reprezintă sectorul cel mai afectat de poluare, datorită caracterului intensiv,reprezentat prin: multitudinea de specii, soiuri, hibrizi etc, efectuarea de culturi succesive şiasociate, precum şi obţinerea producţiilor ridicate obţinute la unitatea de suprafaţă, iar pentru toateacestea necesitând utilizarea de insecto-fungicide, stimulatori, erbicide şi îngrăşăminte chimice; - Potenţialul productiv al speciilor şi soiurilor trebuie menţinut prin alte procedeetehnologice care să înlocuiască în principal utilizarea de produse de sinteză (menţionate anterior)sau diminuate foarte mult şi numai cele admise de legislaţia din domeniu; - În asemenea condiţii producţiile „ecologice" au valori mai ridicate în raport cu celeobţinute în sistem clasic; - Este necesară şi obligatorie folosirea asolamentelor şi rotaţiei culturilor - cel mai importantaspect tehnologic într-o legumicultura „ecologică"; - Culturile ce definesc intensivitatea (asociate şi succesive) se practică ţinând seama deprincipiile şi regulile producţiei ecologice; - Legumicultura „ecologică" se practică pe suprafeţe mai restrânse, în ferme cu suprafeţemici în special de „tip familial"; - Lucrările de pregătire a terenului cât şi cele de întreţinere trebuie să respecte regulileimpuse, reducându-se cele mecanice şi utilizând mult mai mult forţa de muncă manuală; - Se utilizează cu precădere soiuri şi hibrizi cu rezistenţe la atacuri de agenţi patogeni şichiar populaţiile locale mai adaptate la condiţiile de mediu din zonă; - Producţiile obţinute sunt mai mici pentru acelaşi cultivar dar obţinut în cultură clasică,însă veniturile vor fi mai mari deoarece produsele „ecologice" se valorifică la preţuri mult maimari; - Este considerată agricultura viitorului, pentru a păstra sănătatea „solului" şi a „omului"respectiv a „planetei". Fiecare activitate umană atât în domeniul agriculturii cât şi în afara ei, trebuie să ţinăseama" de „legile naturii" şi cel puţin de acum înainte sâ fie „respectate”. Situaţia agriculturii ecologice în România În anul 1997 apar în România primele asociaţii care promovează agricultura ecologicăprintre care se remarcă „Bioterra" şi „Agroecologica". 6

7. Interesul ridicat al agricultorilor români, gradul ridicat de informare şi sub influenţalegislaţiei elaborată de Ministerul Agriculturii, s-a asigurat un salt calitativ ridicat al agriculturii şizootehniei ecologice reflectat prin elemente de suprafeţe şi producţii, care se raportează la sectorulagricol, în general, în care intră şi cel legumicol care ne interesează în mod special. Culturile succesive de legume Culturile succesive reprezintă sistemul prin care pe aceeaşi suprafaţă de teren secultivă una după alta două sau mai multe culturi într-un an. Culturile succesive reprezintă o necesitate deoarece permit folosirea intensivă aterenului, folosirea raţională a forţei de muncă şi a mijloacelor de producţie; o eşalonare maibună a consumului de legume; obţinerea de venituri importante la unitatea de suprafaţă. La stabilitatea schemelor de culturi succesive se ţine seama de particularităţilebiologice ale speciilor, respectiv familia botanică, perioada de vegetaţie, caracteristicilesistemului radicular, cerinţele faţă de temperatură, apă şi elemente minerale. Speciile legumicole ce se succed trebuie să facă parte din familii botanice diferitepentru a evita transmiterea de la o cultură la alta a bolilor şi dăunătorilor comuni. La stabilirea schemelor de succesiuni se aleg specii cu perioade de vegetaţie diferite,unele cu perioada de vegetaţie mai scurtă şi altele cu perioada de vegetaţie mai lungă. Plantele cu un sistem radicular superficial trebuie să fie urmate de plante cu sistemradicular profund (sau invers), pentru a se valorifica în mod corespunzător rezervele de apă şielemente nutritive din sol. Speciile mai puţin pretenţioase la căldură pot fi semănate sau plantate din toamnă,reuşind să ierneze în câmp în bune condiţii şi să se recolteze primăvara timpuriu (Ex. salata,spanacul, ceapa pentru stufat, usturoiul). Alte specii (varza, gulia, conopida) permit înfiinţareaculturilor primăvara devreme, reuşind să asigure producţii timpurii şi creând posibilitateaefectuării altor culturi. Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă constituie un criteriu important la stabilireaculturilor succesive, întrucât la acestea consumul de apă este ridicat. Culturile succesive de legume pretind existenţa în sol a substanţelor nutritive necesareîn cantităţi corespunzătoare. După plantele legumicole care consumă mult azot (spanac, salată, ceapă pentru stufat,vărzoase) se vor cultiva specii cu cerinţe mai reduse faţă de acest element (tomate, castraveţi,morcov, fasole etc). 7

8. În cadrul succesiunilor speciile trebuie stabilite în aşa fel încât să se poată utilizamaşinile şi utilajele din dotare pe tot fluxul tehnologic deoarece în acest mod se diminueazăconsumul forţei de muncă pentru lucrările manuale. În cadrul acestui sistem de cultură, deosebim o cultură de bază sau principală (ceacare ocupă terenul o perioadă mai lungă de timp, care are importanţă economică mai mare şicare asigură producţii mai ridicate) şi culturi secundare care ocupă terenul o perioadă maiscurtă de timp şi în general asigură producţii mai mici. Atunci când cultura secundară se cultivă înaintea culturii de bază se numeşte culturăsecundară anterioară sau premergătoare, sau anticipată. Atunci când cultura secundară secultivă după cultura de bază se numeşte cultură următoare sau succesivă. Culturile succesive în câmp sunt foarte numeroase şi reprezintă un imperativ deintensificare continuă a producţiei de legume atât pe suprafeţe mari, cât şi pe suprafeţe maimici deţinute de cultivatorii particulari. În cadrul succesiunilor pot intra trei specii (situaţii mai rare) sau două specii, situaţieîntâlnită mult mai frecvent . Se urmăreşte ca terenul să fie folosit o perioadă mai lungă de timp. La elaborareatehnologiilor de cultură se va urmări ca lucrările solului, fertilizarea de bază şi fazială,irigarea, erbicidarea etc. să se efectueze astfel încât să servească tuturor culturilor legumicoledin succesiune. În cazul schemelor cu trei culturi se poate recurge la înfiinţarea din toamnă a culturilorde spanac, salată sau ceapă verde (în prima decadă a lunii octombrie) recoltarea acestora vaavea loc primăvara până la data de 20 aprilie, urmează înfiinţarea culturii de tomate timpuriicare durează până la data de 15-20 iulie, apoi se înfiinţează o cultură de conopidă de toamnăcare se desfiinţează la sfârşitul lunii octombrie. Dintre schemele frecvente cu două culturi se pot menţiona: varza timpurie (15 III - 15VI) urmată de fasole păstăi (20 VI - 10 X); mazăre (10 III-25 VI) urmată de varză de toamnă(1 VII- 15 XI); conopidă timpurie (15 III- 15 VI) urmată de castraveţi de toamnă (20 VI- 30IX); cartof timpuriu (20 III - 20 VI) urmat de varză de toamnă(25 VI - 15 XI); tomate timpurii(20 IV - 10 VIII) urmate de spanac (15 VIII - 30 IX); ceapă verde plantată din toamnă (20 IX- 1 V) urmată de vinete sau ardei gras (10 V - 10 X) etc. Ţinând seama de condiţiile concrete ale zonelor de cultură şi

unităţilor producătoare sepot efectua numeroase alte combinaţii. Literatura de specialitate subliniază rezultatele deproducţie şi economice superioare, obţinute prin practicarea culturilor succesive. În zonaPodişului Transilvaniei cele mai bune scheme s-au dovedit a fi: gulioare -castraveţi (cu 8

9. producţia de 27,2 t/ha şi o rată a rentabilităţii de 92,7%) şi cartofi-gulii (42,5 t/ha şi 93% ratarentabilităţii) (Indrea D., 1979). Culturile succesive de legume în sere prezintă unele particularităţi în principaldatorită gamei reduse de specii cultivate.Ponderea cea mai mare o au tomatele, urmate decastraveţi şi ardei gras. Se mai pot cultiva vinete şi pepeni galbeni. Din cauza acestuisortiment limitat nu se pot aplica în practică recomandările valabile pentru rotaţii şi succesiunicu plante legumicole din câmp. Apar adesea situaţii în care tomatele se cultivă în succesiunedouă sau mai multe cicluri pe acelaşi teren. Dacă se ţine seama de faptul că ardeiul şi vinetele fac parte tot din familia Solanaceae,lucrurile se complică şi mai mult. Totuşi trebuie să se ţină seama de posibilitatea efectuăriidezinfecţiei termice şi chimice a solului, ca şi efectuarea culturilor fără sol, metodă extinsăfoarte mult şi în ţările din Vestul Europei. Limitarea consumurilor energetice în sere a făcut posibilă evitarea monoculturii, prinintroducerea unui ciclu de salată, pe durata lunilor mai reci şi deficitare în lumină (decembrie-ianuarie). În acest scop este necesar ca încă de la începutul lunii decembrie să fie încheiateculturile din ciclul al doilea (tomate sau castraveţi), să se pregătească sera şi să se înfiinţezecultura de salată cu răsaduri produse prin replicarea sau semănarea direct în ghivece nutritive. În unele sere drept cultură intermediară se cultivă gulioare şi pe suprafeţe mai micimărar sau pătrunjel pentru frunze . În sere culturile se realizează în două cicluri: ciclul I: iarnă-vară; ciclul II: vară-iarnă.Cele mai răspândite scheme sunt: tomate ciclul I urmate de tomate ciclul II; castraveţi ciclul I,tomate ciclul II; ardei gras ciclul I, tomate ciclul II; vinete ciclul I; tomate ciclul II; fasoleurcătoare ciclul I, tomate ciclul II, pepeni galbeni ciclul I, tomate ciclul II; ardei gras cicluprelungit, salată etc. O combinaţie reuşită, pe o perioadă mai lungă de timp se poate realiza cuflori astfel: castraveţi ciclul I (20 XII - 20 VI), garoafe 2 ani, tomate ciclul II (10 VII - 1 XII). În apropierea centrelor urbane şi industriale, un exemplu de folosire intensivă aterenului prin culturi succesive îl constituie fermele specializate în producerea legumelorverdeţuri pentru eşalonarea cât mai îndelungată a livrării acestora (salată, mărar, pătrunjelpentru frunze, ceapă şi usturoi pentru stufat). Aceste specii nepretenţioase la căldură şi cuperioada de vegetaţie scurtă, se pot înfiinţa în fiecare lună, din martie până în noiembrie şi sepot recolta eşalonat din mai până în toamnă târziu, (Ruxandra Ciofu, 1994). Culturi succesive de legume în solarii se practică cu foarte bune rezultate. 9

10. În solarii se pot efectua atât culturi prelungite, cât şi succesiuni de mai multe culturi,acestea reprezentând o cale de recuperare a cheltuielilor efectuate în special cu folia depolietilenă. În ciclul prelungit pot fi cultivate ca specii principale: tomatele, ardeiul gras, vinetele,castraveţii, pepenii galbeni. În cazul efectuării culturilor succesive, de bază vor fi tot culturilecu mare pondere ca: tomatele, castraveţii, ardeiul gras, vinetele, varza timpurie, conopida,fasolea pentru păstăi, iar secundare: salata, spanacul, ceapa verde, usturoi verde, ridichi delună, gulioare etc. În cazul culturilor efectuate în solarii este foarte important să apelăm la soiuri şi hibrizicu adaptare la condiţiile de mediu specifice şi în general, cu perioadă scurtă de vegetaţie. Înacest fel succesiunile devin mai dinamice şi asigură o folosire mai intensivă a terenului.S-au experimentat numeroase scheme de culturi succesive în solarii, asa cum se observă dintabelul 1.1 Nr. Cultura Perioada Perioada Perioada desfiinţării Producţia semănatului plantatului culturii t/haI Tomate c.prel. 15-20 I 20III-5IV 10-15 X 50-70 Salată 10-15IX 15-20X 15-25 III 24II Salată, anticipată 20 VIII- 10 20 IX - 10 X 15 - 30 III 24 Ardei gras Ceapă XI 25 - 30 I 1 - 25IV 20 - 30 IX 25-50 verde 1-15X 25 III - 5 IV 24III Salată, anticipată 20 VIII- 10 20IX-10X 20III - 15-20 III 18-20 Tomate ciclu IX 15-20I 5 IV 25-30 VII 20 VII 25-40 scurt 25 - 30 VI 1- 10 X 20-30 CastraveţiIV Spanac,anticipatin 1 -10X 20 III-5 IV 15 ete Salată 25 - 30 I 10- 15 X 30-40 5-15IV 5 - 10 IX 20 - 30 III 20 15-20XV Ceapă verde, 1 - 15X 25 III - 5 IV 24 anticipată 5-10 III 5-15 IV 20 - 25 VII 45-60 Castraveţi Salată 25 - 30 VI 25 - 30 VII 20 IX- 10 X 24 10

11. VI Salată, anticipată 20 VIII - 10 20 IX- 10 X 25 - 30 III 18-20 Castraveţi Fasole IX 5- 10 III 5 - 15 IV 20 - 25 VII 45 -60 verde 25-30 VII 15 -20X 15 Tabelul 1.1 Scheme de culturi succesive în solarii Cercetările efectuate au evidenţiat pentru sudul ţării următoarele scheme: răsaduridiverse urmate de castraveţi, apoi salată; varză timpurie urmată de tomate; tomate timpuriiurmate de castraveţi, apoi salată de toamnă; salată urmată de castraveţi timpurii, apoiconopidă de toamnă; salată urmată de ardei gras şi din nou salată; varză timpurie, ardei gras şisalată (Didina Posea şi colab., 1978), În solarii, mai mult decât în câmp, se practică 3 culturi într-un an prin extindereaculturilor anticipate (înfiinţate din toamna anului anterior) care primăvara foarte devreme suntprotejate cu folie de polietilenă și se recoltează extratimpuriu permiţând o utilizare maiintensivă a terenului. Culturi succesive de legume în răsadniţe. Şi răsadniţele se pot folosi cu succes laobţinerea culturilor de legume în tot cursul anului. Ele sunt folosite în principal pentruobţinerea răsadurilor. După scoaterea răsadurilor se pot efectua culturi de pătlăgele vinete,tomate, castraveţi, ardei gras, gulioare, ardei iute. CULTURI ASOCIATE DE LEGUME Culturile asociate, sau intercalate, sau paralele, prezintă sistemul în care pe aceeaşisuprafaţă de teren se cultivă două sau mai multe specii. Asocierea se poate extinde pe toatăperioada de vegetaţie sau numai pe o etapă din aceasta. Prin asocierea a două sau mai multeculturi legumicole se asigură o folosire deosebit de intensivă a terenului şi a spaţiilor de cul-tură, obţinându-se o producţie superioară la unitatea de suprafaţă fără costuri suplimentaredeosebite. Şi în acest caz există o cultură principală (de bază) şi alta secundară (asociată). Cultura principală are importanţă economică mare, ocupă terenul o perioadă mailungă de timp, este mai pretenţioasă faţă de lumină. În această categorie sunt cuprinse speciilelegumicole care se cultivă la distanţe mai mari între rânduri şi pe rând ca: tomate, ardei,vinete, varză, conopidă, gulie, fasole urcătoare. În fermele mici, private, se pot folosi pentruasociaţii şi alte specii, cultivate la distanţe mai mici: morcov, fasole oloagă etc. 11

12. Cultura secundară se caracterizează în general printr-o perioadă de vegetaţie maiscurtă, adesea şi prin habitus mai redus şi pretenţii mai reduse faţă de lumină. Aceasta sepoate înfiinţa înaintea, în acelaşi timp, sau după înfiinţarea culturii de bază. Din această grupăfac parte speciile: salată, ridichi de lună, spanac, ceapă verde, gulioare, fasole oloagă, măraretc. La stabilirea schemelor de culturi asociate trebuie să se ţină seama de următoareleparticularităţi: *cultura secundară ocupă terenul până în momentul în care cultura principală începe săacopere solul cu aparatul foliar sau la sfârşitul perioadei de vegetaţie a acesteia; *legumele ce se intercalează explorează straturi de sol la diferite adâncimi, culturilesecundare având o înrădăcinare mai superficială (salată, spanac, ridichi de lună, ceapă verde)decât cele din cultura de bază (tomate, ardei, pepeni); *asocierea culturilor se face prin dispunerea alternativă a rândurilor sau benzilor planteiprincipale cu acelea ale culturii secundare; *cele două specii cultivate asociat pot aparţine aceleiaşi familii botanice. În unele cazurise pot cultiva asociat soiuri diferite, aparţinând aceleiaşi specii. De exemplu pe intervalele dintre rândurile de tomate susţinute pe spalier, pentru a folosimai intensiv terenul, se pot cultiva tomate pitice nesusţinute, sau se pot asocia soiuri urcătoarede fasole cu soiuri oloage sau castraveţi susţinuţi pe spalier cu plante lăsate pe sol; *în general se recomandă asocierea plantelor cu talie diferită; * cerinţele faţă de factorii de mediu ale speciilor asociate trebuie să fie cât maiapropiate. În general se obţin rezultate mai bune atunci când speciile secundare prezintăpretenţii mai reduse faţă de lumină, mai ales atunci când specia principală are o talie maiînaltă; * mecanizarea lucrărilor de întreţinere devine mai dificilă decât la culturile pure, deaceea, în special pe suprafeţe mari, se recomandă plantarea culturii secundare de-a lungulrândurilor (şi nu între acestea), între plantele culturii principale. Din această cauză culturile asociate se recomandă mai ales în fermele mici, în spaţiiprotejate, unde nu împiedică mecanizarea lucrărilor; * aplicarea tratamentelor pentru combaterea bolilor şi dăunătorilor capătă oînsemnătate deosebită, determinată de prevenirea poluări produselor şi fitoxicitatea unoradintre acestea; 12

13. * la elaborarea tehnologiei se va urmări asigurarea condiţiilor pentru creşterea şidezvoltarea optimă a tuturor speciilor cultivate asociat, pornind de la ipoteza că vacreşte consumul de apă şi

substanţe hrănitoare. Sunt prezentate în literatura de specialitate şi cazuri particulare de culturi asociate,cum ar fi "cultura în culise" - realizată prin intercalarea între rândurile de plante legumicole aunor plante cu port înalt (porumb, sorg) cu rol de protecţie contra curenţilor reci de aer sau"cultura în amestec" - obţinută prin amestecarea seminţelor din planta principală cu o cantitatemică de alte seminţe în scopul realizării unui semănat mai uniform, în acest caz, culturasecundară serveşte şi ca plantă indicatoare (morcov, cu ridichi de lună sau mărar, ceapă cumac) (Ruxandra Ciofu, 1994). Culturi asociate de legume în câmp. Se aleg în primul rând culturile la care se practicăintervale mai mici între rândurile de plante. Între rândurile de tomate timpurii se pot cultiva:varză timpurie sau salată, fasole oloagă, morcovi, gulii, conopida, bulboase. Între rândurile detomate de vară-toamnă susţinute pe spalier se pot cultiva fie speciile enumerate, fie şi tomatepitice, ardei, vinete, varză de toamnă, ridichi, sfeclă roşie. Între rândurile de castraveţisusţinute pe spalier se pot cultiva tomate pitice, ardei, vinete, fasole oloagă, castraveţi pe soletc. (Voican V., 1988). Culturile perene în primii ani se pretează la culturi asociate de fasole,tomate, ardei etc. Pe lângă culturile legumicole asociate se pot folosi şi asocieri cu alte culturi, deexemplu porumbul, floarea soarelui, sorg etc. în prima parte putându-se cultiva asociat salată,spanac, ridichi de lună etc. (tabelul 1.2). Cultura Perioada de Distanţa între Producţia (t/ha) plante pe rând semănat plantat (cm) Varză timpurie 20.01 -5.02 5-20.03 40 10-12Conopidă timpurie x) 20.01 - 10.02 15 - 30.03 40 7-8 Porumb xx) 15 -20.04 - 20 7-8 13

14. Salată 10-15.02 10-15.03 20 5-6 Fasole de grădină 20 - 30.04 - 5 8 Tabelul 1.2 Culturi de legume intercalate tn porumb (în grădini şi microferme) (după StanN., 1992)x Porumbul se seamănă la 90 cm între rânduri. Între rândurile de porumb se intercalează câtedouă rânduri de legume distanţate la 70 cm unul de altul (varză, conopidă, salată) sau 30 cm(fasole de grădină)xx ) Culturile de varză şi conopidă timpurie se înfiinţează prin răsad repicat în cuburi nutritivecu latura de 5 cm. Culturile asociate de legume în solarii şi sere-solar. Aceste construcţii necesităcheltuieli mari, de aceea trebuie folosite cât mai intensiv, o cale foarte eficientă fiind folosireaculturilor asociate. Trebuie avut în vedere că speciile legumicole cu cea mai mare pondere însolarii sunt: tomatele, castraveţii, ardeiul, vinetele, fasolea urcătoare, pepenii galbeni. În cazulacestor culturi cu talie înaltă, se obţin rezultate bune la culturile asociate, atunci când acesteasunt efectuate primăvara devreme, uneori fiind înfiinţate chiar înaintea culturilor de bază. Înacelaşi scop trebuie folosite specii legumicole cu perioadă scurtă de vegetaţie sau să se aplicemetode de cultură care să scurteze perioada de timp de la înfiinţarea culturilor asociate până larecoltare. Pentru asociere, în solarii, se pot folosi: salata de căpăţână, spanacul, ceapa verde,ridichi de lună, pătrunjel pentru frunze, mărar, gulioare. Scurtarea perioadei de timp până larecoltare se asigură prin folosirea răsadurilor repicate în cuburi nutritive (salată, gulie, varzătimpurie, conopidă timpurie) şi prin folosirea materialului de plantat vegetativ: arpagic şibulbi mici pentru obţinerea de ceapă verde, bulbi de usturoi, rădăcini mici de pătrunjel pentrufrunze etc. Schemele de înfiinţare a culturilor vizează folosirea cât mai completă a suprafeţeiutile, folosindu-se în acest scop atât intervalul dintre rândurile de ia cultura de bază, cât şi lacele asociate . Culturi asociate de legume în sere. În sere se cultivă cu prioritate tomatele şicastraveţii. Tomatele se pretează mai bine pentru culturi asociate, deoarece majoritateaspeciilor folosite în asociaţii au cerinţe moderate şi reduse faţă de căldură. 14

15. Pentru asociere se folosesc cu precădere salata pentru căpâţână, gulioarele, spanacul,ceapa de arpagic, usturoi verde, ardei iute, mărar, pătrunjel pentru frunze. Tomatele se pot asocia cu salata şi alte verdeţuri sub registre (mărar, pătrunjel) . Castraveţii se pot asocia şi cu tomatele. Pe intervalul dintre rândurile de castraveţi secultivă un rând de tomate care se vor cârni la 4 inflorescenţe. Până ce castraveţii cresc şi începsă umbrească se asigură legarea fructelor de tomate. Castraveţii, pepenii galbeni, fasoleaurcătoare se pot asocia cu ardeiul iute, vinetele se pot asocia cu salata, ardeiul iute. Pentrufolosirea şi mai intensivă a spaţiilor pe registrele de încălzire către capete se pot aşeza lăditedin plastic în care se cultivă ardei iute. Pe marginea aleilor principale se pot produce răsaduridestinate culturilor legumicole din câmp. Culturile asociate în

răsadniţe. Şi în răsadniţe se pot efectua unele culturi asociate.Astfel, în cultura de bază de castraveţi se asociază salata pentru căpăţână, ridichile de lună,spanac, morcov etc. În culturile de tomate, ardei, vinete se va asocia salată, ceapă verde,ridichi de lună, mărar etc. CULTURILE DUBLE Prin noţiunea de "cultură dublă" legumicolă se înţelege cultivarea plantelor legumicoledupă alte specii decât legumicole, respectiv după unele plante furajere sau cereale, care serecoltează devreme, în primul rând după plantele furajere însămânţate din toamnă, destinatefurajării animalelor sub formă de masă verde primăvara cât mai devreme: secară, ovăz, rapiţăş.a. Având în vedere că aceste specii ocupă terenuri irigabile, rezultă că se pot asiguracondiţiile necesare pentru pregătirea terenului şi înfiinţarea culturilor legumicole duble. Dintre cereale cel mai potrivit este ovăzul de toamnă, deoarece eliberează terenulfoarte devreme, permiţând realizarea culturilor legumicole. După ovăzul de toamnă se potefectua culturi de tomate, varză roşie. Culturile duble se pot realiza şi după grâu, mazărefurajeră. După acestea se pot cultiva: castraveţi, dovlecei, fasole de grădină, morcov, salată,spanac, varză, conopidă, ceapă verde (Miron V., Rădoi V., 1993). O bună reuşită a culturilor duble este condiţionată de respectarea următoarelor reguli:recoltarea culturilor păioase furajere până la data de 10-15 aprilie pentru a rămâne timpulnecesar vegetaţiei plantelor legumicole; amplasarea numai în perimetre irigabile, mai alescând legumele se cultivă prin răsad sau necesită irigare de răsărire; folosirea terenurilor carenu au fost erbicidate cu produse din grupa triazinelor, care sunt dăunătoare mai ales pentrusalată, spanac, castraveţi, dovlecei; alegerea soiurilor de legume timpurii şi care au rezistenţăla temperaturi ridicate ce pot surveni după înfiinţarea culturilor. 15

16. Pentru a se lărgi intervalul de recoltare trebuie să se utilizeze soiuri cu perioadă maiscurtă de vegetaţie (exemplu la tomate) şi să se respecte limita pentru înfiinţarea culturilor. CULTURILE LEGUMICOLE INTERCALATE Reprezintă sistemul prin care plantele legumicole se cultivă în diferite plantaţiihorticole ca: plantaţii pomicole tinere, plantaţii de arbuşti fructiferi, plantaţii viticole. În primii anide la înfiinţarea acestor plantaţii, având în vedere distanţa dintre rânduri, suprafaţa de terenafectată lor nu poate fi utilizată de către puieţi sau viţele tinere, datorită sistemului lor radicularredus. Tulpina nu are un volum prea mare şi ca atare nu umbreşte dacât parţial suprafaţaterenului. În aceste condiţii se poate asigura o folosire intensivă a terenului şi în perioada cândplantaţia nu produce, prin cultivarea acestuia cu diferite specii legumicole. La alegerea acestorase va ţine seama de următoarele considerente: să nu prezinte un habitus mare, pentru a nuumbri plantaţia de bază; să nu fie rapace, cu un sistem radicular prea puternic, pentru a nu concuraplantaţia de bază, reducând sistemul de creştere al pomilor sau viţei de vie; să se foloseascăscheme pretabilite de mecanizare, pentru asigurarea accesului mijloacelor mecanice la îngrijireaplantaţiei; să contribuie la îmbunătăţirea solului; să suporte substanţele folosite la tratareapomilor sau vitei de vie.În plantaţiile de vii tinere se pot cultiva mai multe specii legumicole: salată, spanac, mazăre degrădină, fasole de grădină, varză şi conopidă timpurie, tomate de vară, ceapă de arpagic,usturoi (tabelul 1.3). Cultura Perioada de: Schema de înfiinţare a culturii semănat în plantat sau răsadniţe semănat în câmp Salată 10 -15.02 10- 15.03 55 - 30 - 30 - 30 - 55/20 cm Spanac 1.03 - 10.04 55 -30-30-30-55/5 cm Mazăre de - 1.03 -10.04 Bandă de 8 rânduri echidistante la 12,5 cm grădină Fasole de - 25.04 - 10.05 60-40-40-60/5 cm grădină Morcov - 1 -25.03 55-30-30-30-55/4 cm Varză 20.01 -10.02 10 - 30.03 75 - 50 - 75/40cm Conopidă 20.01 - 10.02 15 - 30.03 75 -50 -75/40 cm Tomate de 5-15 03 5 -15.05 75 - 50 - 75/25 cm vară 16

17. Ceapă din - 10 - 30.03 55-3 0 -30-30-55/5 cm arpagic Usturoi - 1 -30.03 55 - 30 - 30 - 30 - 55/5 cm Tabelul 1.3 Culturi de legume intercalate în plantaţii de vii tinere Pe baza experienţelor întreprinse s-au stabilit mai multe specii legumicole pretabile lacultura intercalată în plantaţii pomicole. Dintre acestea se pot menţiona: fasolea oloagă,morcov, pătrunjel, păstârnac, sfeclă roşie, gulioare, varză timpurie, ţelină pentru rădăcină,varză de toamnă, bame, tomate, ardei, castraveţi tip cornişon, ceapă verde, usturoi (tabelul1.4). Nu se recomandă să se folosească pepenii verzi, pepenii galbeni şi dovlecei deoareceprin întinderea vrejilor pot împiedica lucrările

de întreţinere şi înăbuşi culturile de bază, înspecial viţa de vie (Stan. N.,1992). Cultura Perioada de: Schema de înfiinţare a culturii semănat în plantat sau răsadniţe semănat în câmp Tomate de 15 -20.03 5 - 15.05 95 - 70 - 70 - 70 -95/25 cm vară Varză de 25.02- 15.03 10-31.04 95 -70 - 70 - 70 - 95/40 cm vară Fasole de - 20.04 - 10.05 100 - 60 - 40 - 40 -60 -100/5 cm grădină Morcov - 1 -25.03 100 - 60 - 40 - 40 - 60 - 100/4 cm Ceapă - 20-30.03 100 - 30 - 30 - 80 -30 -30-100/5 cm Usturoi - 1-30.03 100 - 30 - 30 - 80 - 30 -30 - 100/ 5 cm Tabelul 1.4 Culturi legumicole intercalate în plantaţii tinere de pomi Schemele de înfiinţarea culturilor sunt influenţate şi de vârsta plantaţiei. Pe măsură cepomii avansează în vârstă, se va mări volumul coroanei şi ca urmare, va creşte umbrireaintervalului dintre rânduri. Din acest motiv, plantele legumicole se vor amplasa numai pe zonacentrală, iar când umbrirea devine foarte puternică se va renunţa la culturile intercalate. Mai potrivite pentru culturile intercalate sunt plantaţiile cu pomi pitici, cum este cazulla vişin şi piersic, deoarece în acest caz culturile intercalate se vor efectua mai mulţi ani. Culturile intercalate de legume au efect favorabil şi pentru plantaţii deoarece prinmăsurile luate în vederea îngrijirii culturilor legumicole (fertilizare, irigare, praşile repetate) 17

18. se asigură condiţii bune pentru pomi şi viţa de vie, care cresc mai viguroşi şi cu o capacitatemai mare de producţie. Pentru culturile intercalate de legume în plantaţiile pomicole trebuie să se ţină seama şide următoarele aspecte: - pentru plantaţiile cu 3,5 m între rânduri se recomandă înfiinţarea culturilor care se potsemăna cu SPC- 6 sau planta cu MPB, deoarece SUP- 21 atinge pomii; - pentru schemele prezentate anterior cadrul semănătorii SPC- 6 se taie, iar pe cadrulmaşinii MPR-4 se vor monta secţii de MPR-4 (cu discuri elastice); - pentru plantaţiile cu distanţe de 4,5 m şi 5m între rânduri, culturile intercalate delegume se înfiinţează după aceleaşi scheme ca la plantaţiile cu 4 m între rânduri; - distanţa între plante pe rând este indentică cu cea recomandată pentru culturileobişnuite în câmp.Bibliografie :* http://facultate.regielive.ro/cursuri/agronomie/legumicultura-30067.html* http://facultate.regielive.ro/cursuri/agronomie/legumicultura-84093.html 18