CULTURH PO l^umineaza-fe ці vei fi! — Voeşte şl vei putea!

P i i m - r e d a c t o r : COHST. C E H A S - R A C O Y I Ţ A . J R E D A C Ţ I A : C A L E A D O R O B A N Ţ I L O R N o . 1 0 .

T E L E F O N Mo. 1 5 - 7 5 . I €in,b D u m i n e c ă , 2 B e c I B S S . I A R S M I V I S T R A Ţ I A : C A L E A D O R O B A J V T I L O R 1 0 T E L E F O W Яо. 1 5 - 3 3 . 4 Г Д В Е t Я F I E I H R t : П П * І Я К 4 < 4 .

U N I R E A A R D E A L U L U I Ziua de I Decembrie, aduce un val

de primenire în sufletul neamului nostru. însemnătatea ei e punct car­dinal, pe care se razimă însăşi exis­tenţa poporului român. Cât a lipsit înfăptuirea ei, viaţa românilor era anemică. Desvoltarea vieţii sociale şi culturale a unui popor vrednic de origine latină aruncat aci în răsărit era stânjenită. Până la învierea acestei zile istorice, un mileniu de suferinţi, de lacrămi, de înfrângeri şi de în­chinare robită şi pe ogoare şi îna­intea altarelor de rugăciuni. Civili­zaţia şi progresul poporului nostru, rupt în două prin Carpaţi, erau îm­potmolită. Leagănul românismului, un leagăn trist de aduceri aminte până în această zi de I Decembrie 1918. Veacuri şi iar veacuri, Alba lulia, era o cetate moartă, pe ruinile căreia, cântau cuouvaele neamului nostru. Un trecut glorios adumbrit de ne­guri. Şi totuşi în credinţa acestor ziduri şi şanţuri de urme de civili­zaţie romană, trăia un popor cu nă­dejdea în zile mai bune. Nu putea să se stingă un neam nedreptăţit şi încătuşat în lanţurile sclaviei ; nu se putea ca adevărul istoric să fie înăbuşit pentru totdeauna. Simbolica Alba-lulia trăia prin instinct chiar în umila inimă a cine ştie cărui ţă-

ran cu plete dace şi cu opinci, ţă­ran rătăcit şi fără noroc, aproape de cer, pe piscurile cele mai înalte ale munţilor. Trăia doar încă o doina şi se mai auzea doar un dangăt să­rac dt clopot, în cine ştie ce sai urgisit de soartă. .

Simbolica Alba-lulia, a fost tăria din sufletele atâtor preoţi, cari ca

tau în psaltire norocul neamului greu încercat; şi această Alba-lulia o ve­deau ei înviată, în cele din urmă clipe când îşi dădeau duhul. j

Căci numai aşa se înţelege, voinţa ! unui neam adunată în această cetate, în ziua de I Decembrie 1918. Aici s'a pecetluit pe vecie unirea Ardea­lului cu patria mamă. Sufletele celor viteji deoparte şi de alta a Carpa-ţilor, sufletele sutelor de mii de eroi anonimi, — s'au contopit într'o unire veşnică, pe cari nici o putere ome-

. neascâ nu va putea-o desface. In Alba-lulia Voevodului Mihai şi-a

, pus Coroana de rege al tuturor Ro-! manilor, Ferdinand Viteazul • •. j *

Prin urmare această Alba-lulia, e în inima tuturor românilor. Sărbă­torirea zilei de azi se confundă cu în­săşi existenţa neamului nostru. Cre-

' dintele nealterale să se îndrepte spre acest punct cardinal. O prime-

• nire să pornească din prăznuirea U-' nirei Ardealului. Unire sufletească

mai multă şi desăvârşită. Să se deschidă fereastra patimilor şi să vie în chilia inimilor tuturor româ­nilor: aer proaspăt, aer sănătos; suflu care a călăuzit atâtea veacuri vieţile acelora cari nu mai sunt, dar cari ni-au lăsat fapte, jertfe şi un testament; „ s ă , n e i u b i m î n t r e n o i ş i să n u n e s l ă b i m p r i n r ă u t ă ţ i o m e n e ş t i . "

Simbolica Alba Iulie să ne fie un ! altar — precum a fost — şi prin

muncă rodnică, prin caractere şi prin progresul culturii, sâ fim una şi nedeslipiţi deapururi sufleteşte.

CULTURA POPORULUI"

C r o n i c a b u c u r e ş t e a n a Săptămâna trecută şi-a ţinut, în

localul Societăţi de cultură Macedo-Română, adunarea generală a Soc. culturală „Meglenia" a românilor ma­cedoneni originari din această comună macedoneană, şi cari suni naţionalişti înfocaţi şi cu mult dor de neam şi muncă.

Societatea „Meglenia" este foarte bine organizată şi poate sta cu cin­ste, după societatea de cultură „Ma-cedo-Română" şi in fruntea societă­ţilor macedonene mai mari din Ca­pitală. Aceasta se datoreşte în bună parte comitetului de sub presidenţia dlui Chr. Iuffu, care a muncit foarte mult pentru ca societatea să poată prospera şi să fie la înălţimea me-nirei sale. Ca preşedinte de onoare a fost aclamat, cu mult entusiasm, dl I. C. Grădişteanu, preşedintele Societăţii de cultură „Macêdo-го-mână".

Cu prilejul acestei adunări, s'a arătat de diferiţi oratori, maltratările pe cari le suferă români macedo­neni delà greci, care nu le Ingădue să vorbească roţnâneşte, ci numai greceşte.

Funcţionarii greci, cea mai mare parte foşti antarţ', duc o operă de exterminare împotriva fraţilor noştri.

Adunarea generală a hotărît în unimitate să se redacteze un me­moriu de toate neajunsurile şi plân­gerile românilor megleniţi, care să fie înaintat de delegaţi, atât dlui ministru de externe I. G. Duca, cât şi dlui ministru al Greciei la Bucureşti, ru-gându-1 să intervină pe lângă gu­vernul grec din Atena ca sâ ia măsuri de a curma regimul de teroare sub caie se află fraţii noştri din Mace­donia.

Urăm Societăţii „Meglenia" muncă sporn că pe exerciţiul cel nou pe care îl începe şi vom împărtăşi cu plăcere cititorilor noştri activitatea sa cultu­rală şi patriotică.

* Mişcarea pornită anul acesta din

. rândurile studenţimii, a făcut ca să se dea mai mult interes pentru stu­denţimea noast ă, lipsită până atunci şi de ocrotirea autorităţilor şcolare, cât şi de sprijinul publicului.

Acum, pe lângă diferitele „cămi-nuri", pe care autorităţile şcolare le plănuesc, avocaţii prahoveni au pus la cale înfăptuirea unui „cămin" pentru studenţii prahoveni, pentru întreţinerea căruia avocaţii prahoveni s'au înda­torat să contribue.

fapta aceasta a avocaţilor praho­veni a început să dea roade, căci şi avocaţii baroului din Târgovişte au luat hotărîrea să strângă fonduri din care să se facă burse studenţilor dâmboviţeni.

Să nădăjduim că toate barourile din ţară vor imita pe inimoşii avocaţi prahoveni şi dâmboviţeni, contribuind astfel la îmbunătăţirea situaţiei mate­riale a studenţimii.

Opera de evanghelizarea prin tine­rime o îndeplineşte cu multă râvnă creştinească „Asociaţia creştină a studenţuor" din Capitală.

Dumineca trecută, a celebrat „ziua de rugăciune universitară pentru stu­denţi", printr'o slujbă religioasă ofi­ciată la biserica Schitu-Măgureanu de «ngă Cişmegiu, iar după amiază s'a Pnut o şezătoare religioasă, la sediul .Asociaţiei", din calea Rahovei No. 46.

m vremurile acestea când buruiana « a a materialismului a năpădit aproape J r i « ° ? o r u ,

A românesc, opera îndepli-« î n r - - A s °ciaţ ia creştină a studen-iaria e- b l n e v e n i t ă §' m e r i t ă focura-

A !• 5 p r i j ' i n u l oamenilor de bine. " de dorit ca asociaţiile creş-

tine din Capitală să-şi unească pute­rile în lucrarea lor de evanghelizare a poporului.

* „Cercul de educaţie integrală",

opera regretatului om de bine care a fost Cristu S. Negoescu, şi-a reînce­put activitatea la noal sediu, din str. Principatele Unite Nr. 36, în casele pe care d. av. Mihail M. Paraschi-vescu, membru în comitet, le-a pus în mod gratuit la dispoziţia socie­tăţii.

Şedinţele se ţin în fiecare Sâmbătă, la orele 4 d. a. şi la cea dintâi, care a avut loc Sâmbăta trecută, d. avo­cat St. G. Carpen, secretarul „Cer­cului" a vorbii despre: n Alcătuirea nouă a şcoalei române potrivit cerin­ţelor vrenwi".

Prin îngrijirea „Cercului" s'a tipă­rit şi trimis la sate abecedar pentru adult1', şi se va întemeia case de ce­tire pentru cei dornici de a se adăpa la isvorul răcoritor al învăţăturii.

Grija de a răspândi cultura prin­tre tinerime şi-a luat-o societatea de cultură şi de propagandă culturală „Buciumul", care, ca şi anul trecut, va ţine un şir de şezători culturale, pentru tineret.

La cea dintâi, a vorbit d. profesor universitar I. Simionescu-Iaşi, despre : „Rolul tinerimii în vremurile de azi". Dsa s'a ocupat de rolul social al ti­nerimii studioase, spunând că şcola­rul şi studentul trebue să-şi facă o cultură serioasă; şi această cultură nu poate fi despărţită de aprofunda­rea istorică şi filosofică a vremurilor şi nevoilor ţării.

Tineretul are apoi îndatorirea să facă să străbată cultura lui în masse: e singura cărare pe care putem ajunge să întrecem pe străini, lată sfântul rol al tinerimii, iată nemăsurata ei însemnătate în viitor: chemarea mul­ţimii la conştiinţa "naţională şi indivi­duală.

#

O nouă societate culturală, înseamnă o nouă ceată care măreşte armata cea mare a celor ce se devotează propăşirei culturale a poporului.

De aceea menţionăm cu plăcere constituirea de curând, în Capitală, a societăţii culturale „Maria Bals", for­mată dintr'un grup de tineri, dornici de muncă, şi având sediul în str. Visarion Nr. 30.

Societatea urmăreşte propaganda culturală, şi are ca preşedinte pe d. Constantin Eremia, institutor.

Pe lângă secţia din Capitală, so­cietatea a mai întemeiat o secţie cul­turală la Tekir-ghiol, sub conducerea d-lui dr. Emil Nicolau, şi care secţie se ocupă cu instruirea şi distrarea co­piilor din Sanatorul C. T. C.

* Societatea culturală „Zorile" îşi

continuă cu multă însufleţire şezăto-rile sale culturale, la liceul „Lazăr". Dumineca trecută a ţinut cea de-a 7 şezătoare, când a vorbit d. avocat Tudor Popescu despre „Zori adevă­rate", şi au cetit din scrierile lor scriitorii I. Dragoslav şi Pavel Mace-donski. A fost şi o bogată parte ar­tistică.

* Deşi sporturile de tot felul pasio­

nează în timpul de faţă tinerimea, totuşi arta dramatică urmează a-ş'i avea diletanţii ei printre tineret.

Un asemenea grup de tineri, cons­tituiţi în cercul dramatic „Făclia", cu sediul in calea Griviţei Nr. 56, a reprezentat la 25 Noembrie hazlia comed'oară a lui I. L. Caragiale: „Conul Leonida faţă cu reacţiunea".

TRAIAN G. STOENESCU.

Scrisoare din Calafat Toamnă . . . Dimineţi răcoroase, cu

cer plumburiu... Pe stradele tăcute şi pustii vântul toamnei îşi cântă p e-lung nimicirea. Oameni grăbiţi trec, rar de tot, trişti şi împovăraţi fde gânduri. Natura întreagă moare. Nu mai vezi pe strada altădată atât de animată, copile blonde şi visătoare, purtându-şi paşii către cine ştie ce colţ iubit. E toamnă în natură şi toamnă e şi în n o i . . .

Cu venirea toamnei, mişcarea cultu­rală începe să se accentueze. Intr'-adevăr, vin reprezentaţiile teatrale, şezătorile literare, balurile, seratele dansante ; încep cinematografele să fie vizitate de mai multă lume ; editurile se pun pe lucru, scoţând proaspăt de sub teasc volume cu grămada ; re­vistele, — întrerupte în timpul verii ' din motive pur băneşti, — reapar cu îndoite puteri de muncă, peste tot se observă o mare activitate. Créerai j intelectualului ca şi braţul muncitorului I se înfrăţesc într'o muncă comună. I Lumea simte nevoie de primenire. \ Viaţa intră în făgaşul ei adevărat.

Despre o mişcare culturală în în­ţelesul cuvântului nu se poate vorbi în oraşul nostru, care pe tărâmul cultural e reprezentat doar printr'un liceu de băieţi cu 7 clase, un liceu de fete cu 3 clase şi o şcoală ele­mentară de comerţ. Nu s'a făcut nimic pentru a da acestui orăşel însemnă-tetea culturală pe care cu drept cu­vânt o merită. Afară de revista cul­turală „Slove", care intră în al doilea an de existenţă şi care a reuşit să grupeze în juru-i scriitori de seamă, răspândind în lumea delà sate o litera­tură sănătoasă, nu mai cunoaştem o altă mişcare cu caracter cultural.

Şi gândul ni se duce la teatru. Ştiut e că teatrul este unul dintre factorii importanţi în desvoltarea cultu­rală a oraşelor. Nu avem un teatru al nostru. Ne lipseşte şi sala, ne lipsesc şi artiştii. Rar de tot, la inter­vale de câteva luni, ne vizitează câte o trupă teatrală din Bucureşti sau aiurea, ca să debuteze într'o sală primitivă, fără decoruri, fără o scenă ca lumea, fără cortină. Artiştii cari din nenorocire descind în Calafat, pleacă scârbiţi şi nu mai dau cu anii.

Vina nu este a cetăţenilor. Opinia publica vizează. Cei din capul comu­nii sunt datori să se intereseze de nevoile oraşului. In primul rând sala. Ar trebui amenajat pavilionul gradinei publice pentru reprezentaţii teatrale şi pus chiar gratuit la dispoziţia trupelor ambulante ce cutreeră ţara.

Suntem aproape şi în legătură directă cu Craiova, care are un Teatru Naţio­nal, unde o trupă ce numără artişti de talent, debutează în fiecare seară într'o sală arhiplină. S'ar putea tace un aranjament cu trupa acestui teatru, care ar putea juca şi la Calafat piesa de teatru înscrisă în programul pentru Craiova. Ideia aceasta pare mi-se că a fost desvoltă şi de d-1 Dongorozi, scriitorul craiovean, într'un articol publicat acum câteva luni în această gazetă. Folosul ar fi şi de o parte şi de alta.

Dar pentru aşa ceva ne trebuesc oameni cari să se ridice deasupra ambiţiilor politice de cafenea şi în colaborare cu intelect aii oraşului să lucreze cinstit pentru ridicarea acestui orăşel la înălţimea pe care vremurile ne-o cer.

A. TĂNASE MĂCEŞ

Acei cari im mai sunt: Teodor Bnrada

Monumentul eroilor din Strehaia

Frumoasa şi fruntaşa comună Stre­haia, din judeţul Mehedinţi, a ridicat acest monument acelora eroi cari şi-au jertfit viaţa lor pentru idealul nostru moştenit delà străbuni : unirea tuturor românilor.

Monumentul ridicat în centrul târ­gului, e opera sculptorului I. Fumolo din T.-Severin şi înfăţişează un vultur cu aripele întinse.

Comitetul s'a străduit pentru în­făptuirea acestui semn de recunoştinţă deci merită toată lauda.

Tributul de sânge al Strehaei a fost mare: 309 morţi, în frunte cu câţiva ofiţeri printre cari căpitanul P.

I Ciuculescu. c. A.

! ! r i * p f r i I ş i conso l idarea naţ iona la

Post membru al Curţii He Apel din Iaşi ; profesor la Conservator ; violonist de talent. A colindat pretutindeni, unde e suflare românească, adnnâud un bogat material etnografia. Mare româu, si-a jertfit toată viaţp pentru neam.

C r o n i c i s ă t m ă r e n e E toamnă în oraşul ^nostru. Frun­

zele salcâmilor sunt prnse vârtej ori svârlite în geamurile cu ptrdelele lăsate, ca într'o zi de doliu şi Je resemnare. Călătorii, încovoiaţi de gândul grijilor ori de necazul sbuciumului ce îi fră­m â n t , trec cu paşi grăbiţi de-alungul zidurilor umede. Linişte pe străzi, ca într'o cetate moartă. O bătrână numai zdrenţe, duce'n mână două lumânări de ceară — să le aprindă la căpătâiul unui muribund, poate să-şi lumi­neze sărăcia din suflet !şj să înseniue negura unor gânduri îitëoliate.

Ne bate iarna la uşă --!- nemilostivă, de ameninţaii. Someşul èurge turbur, îngândurat par'că iar nof punem cruce bucuriilor ce ne-au pîîrecut o vară rodnică şi darnică — " | pentru noi, pentru cei ce fac afacejsf de nrlioane într'un ungher umed dtfçafenea măr­ginaşe. I

Munţii noştrii aur poartă. Noi cerşim . . . Í -

Vestea că echipa de turneu a Teatru­lui Naţional din Bucureşti va face popas trei z'le în oraşul nostru, ne-a umplut sufletele de bucurie. Totuşi, cei care erau datori să ia din vreme măsuri necesare, au amânat de azi pe mâine . . . Propagandă la sate nu s'a făcut, biletele au fost puse în vânzare cu 3—4 zile înainte la . . . o băcănie iar de programul primitei nimeni n'a avut cunoştinţă până în dimineaţa sosirii lor. Numai aşa se e : plică de ce întreaga trupă a fost nevoită să aştepte o oră, aproape, în faţa va­gonului — la rampa de mărfuri — până să se ia în grabă măsuri con­form ordinelor d. prefect M. Cantuniari care — ni se pare — a fost pus în trista situaţiune să facă aspre obser-vaţiuni unui subaltern. . . superior. Totuşi, „cei mulţi" au dat dovadă de multă pricepere şi entuziasm. După discursurile de rigoare, vizite în oraş — prezintări de condescendenţă, legă­turi de prietenie. Directorul turneului primeşte, pe cale part :culară, vestea că Direcţiunea unui mare teatru vienez a invitat Teatrul Naţional să trimită o echipă românească de teatru, care — în frunte cu marele nostru Demetriad — să joace Hamlet. Această veste plăcută, aduce aminte bătrânului stâlp al primei noastre scene, Ion Petrescu, de succesele de acum 40 şi ceva de ani, — la Viena — de Grigore Mano-lescu şi Aristiţa Romanescu.

Ce vremuri, pe a tunci . . . Seara, spectacol: Hamlet. De la cel j

mai tânăr la cel mai de seamă, actorii : , mai presus de laude. Mulţi, foarte ] mulţi streini. Din partea lor: flori, \ aplauze — o coroană din partea trupei \ maghiare din localitate. Pentru români, i au fost prea scumpe florile.. . !

A doua seară: „Moartea lui Fulger" ) baladă de George Coşbuc în scenariu \ d-lui Ion Marin-Sadoveanu. Frumoasă ! realizare dramatică. Bine, înduioşetoare ' — dna Demetriade. „Pe mulul gârlii" ;

— comedie de Olănescu — Ascanio. ; Interpretare desăvârşită. Se distinge :

un element tânăr : d-na Ana Constan­tinescu. Comedia lui V. Alecsandri s'a bucurat de talentul d-lor Săvulescu şi Conabie. Intre acte, cu acompania­mentul d-nei Aglaea Ionescu, laureată a Conservatorului de Muzică din Ber­lin, cunoscutul tenor Mihăilescu Tos­cani, delà Opera Română din Bucu- ! reşt', cântă fragmente din opere şi romanţe, arii naţionale. A fost răsplă- • tit cu aplauze. j

Ultima seară: Vlaicu-Vodă. O ade­vărată sărbătoare a graiului româ­nesc. Străini : doi-trei. Cununi de flori pentru protagonist, ovaţii. Smulg ropote de aplauze, în scenă: d-na şi d. Demetriad.

După spectacol, banchet în sala restaurantului „Dacia" Mulţi meseni, voe bună — numai doi intelectuali arde­leni. Ceilalţi... Nu, să trecem în fugă peste această constatare tr stă, plină de amărăciunie. Dl. Cantuniari, pre­fectul, închină pentru Familia Regală şi pentru oaspeţi. Dl. primar Ferenţiu îngână o urare în numele comun

Din partea oaspeţilor, vorbeşte direc­torul Sadoveanu şi maestrul Deme­triad. Alţi cuvântători : I. Roman, dir. Şcoalei Normale, în numele dăscă-l'imii din Sătmar, George Mihail-Zamfirescu, în numele presei şi Gróf Ladislau, din partea artist lor maghiari. Subliniem gestul maestrului Deme­triad, care a strâns cu căldură mâna artistului ungur şi l-л îmbră.işat. Această clipă luminoasă a fost înce­putul, închegare! frăţiei intelectuale între noi şi minoritari.

După masă, dans şi petrecere sincerâ-românească, până în zori.. .

* * Literatul Ion Marin Sadoveanu şi

maestrul Ar. N. Demetriad au acor­dat un interview publ:cistului George Mihail-Zamfirescu; declaraţiile lor preţioase, relative la formarea viitoare­lor echipe de turn .'au, se vor publica în no. secund al revistei „Icoane Maramureşene", care va f; închinat în întregime teairu'ui românesc.

* * *

Numai trei zile de popas şi s'au născut între sufletele noastre şi ale lor priete.iii adevărate. Ii priveam ca pe nişte fraţi mai mari —-cu respect şi dragoste. Aduceau cu ei ceva din freamătul capitalei ; purtau în ochi lumina strălucitoarelor vitrine şi le tremura în glas, acordul unui imn de slavă pentru cetatea de care suntem aşa de departe şi de îustreinaţi. I-am rugat să transmită harnicului şi iscu­sitului lor Director General mulţu­mirile noas;re pentru darul ce 1-a făcut Ardealului prin înjghebarea mi­nunatei lor echpe iar în ciipa când le-am urat ultimul: drum b n; — am simţit că ni se rupe ceva din inimă.

Ni-am întors spre casă trişti, să­raci de gânduri şi poate că nici odată nu ni s'a părut Sătmarul mai pustiu si mai cerinit. . .

MSRCEA LACRIMĂ

Poeţii Bucovinei

P A S T E L D E I A R N Ă Mulţi cât zări le abia-i î n c a p , m u r m u r â n d 'cu g l a s a d â n c litanii, brazii 'nalţi cu gugiuri a l b e 'n c a p în a m u r g s e c lat ină greo i c a un nes fârş i t convoi d e că lugăr i stranii. . ,

Lungi le lor m a n t e flutură f r e m ă t â n d şi s cutură u m b r e reci p e s t e troienite le potec i . . . Crivăţ cu lătrat p ă g â n m u ş c ă fumuria î n s e r a r e . . .

Iar c o l o : co l iba pădurarului bătrân, s t â n d pe-o rână, printre ramuri c a t ă s o m n o r o s cu ochi d e st ic lă m a t ă c u m pătrarul lunii 'n z a r e îşi înfige vârful cornului şi în g r e a g i u b e a d e n e a bine 'n făşurată ea t r a g e - a ' e n e din ciubucul hornului . .

GEORGE VOEViDCA

NOCTURNA Din noaptea deas'a unei uliţi Un palid felinar sfidând, Cei doi prietini se iviră, Doi veseli vagabonzi cântând; Doi vagabonzi ce 'n lumea asta Nu au al lor nici un cămin Şi-atât de simplu li-i romanul: Un cântec şi-un pahar cu vin.

Si cum mergeau fără să ştie Ei singuri unde au pornit, Din nou în pragul unei crâşme Cei doi tovarăşi s'au oprit, Să-şi povestească mai odată La masa cu paharul plin Delà 'nceput întreg romanul: Un cântec şi-un pahar cu vin.

Şi dându-şi banul cel din urmă C'un chiot punga deşertând, îmbrăţişaţi de noaptea bună Au dispărut pe străzi cântând, Sub larga boltă primitoare De vagabonzi fără cămin Să-şi reînceapă 'n vis romanul :

-"•jrUii cântec şi-un pahar cu vin. 4 G. R0TICÄ

NU trece zi să nu cetim în vre-un organ de publicitate, că nu se poate termina consolidarea naţ'onală până ce nu se face unificarea legislatiunei. Ba chiar şi declaraţiile oficiale ale di- ; rigiuitorilor ţării semnalează fiecare etapă a unificării legilor ca un pas spre consolidare. Protestările juriştilor dm Ardeal şi Bucovina contra unifi- '•• carii pripite se consideră ca emanaţiile i regionalismului lor. Nici nu se prea I cutează să se protesteze energic, căci ; la noi ideile preconcepute şi neexa­minate de critica sănâto?să sunt prea numeroase şi prea puternice şi dacă te opui, imediat sună întreaga orchestră că nu eşti bun român, că eşti ma-ghiarofil, austrofil, rusofil, eşti duşman al consolidării patriei.

Cu t o t e r ceste.-, tocmai interesele consolidării nationale cer ca această problema să fie cercetată la lumina ştiinţei si experienţe'.

La prima vedere par'că e natural că, caeteris paribus, acel stat este mai bine consolidat, care are aceleaşi legi pentru tot teritoriul său. Conso­lidarea este doar unirea sufletească pe toate terenurile : unirea intereselor şi scopurilor naţionale, a instituţiunilor, a limbii, a datinilor, a moravurilor, iar legile fiind instituţiuuile cele mai importante ale unei tari, se ţin de sigur de acest grup. Deci nimic nu e mai uşor decât să stabileşti teza : o ţară care nu stă sub stăpânirea ace­loraşi norme de drept, nu este pe deplin consolidată.

Or, experienţa ne învaţă că aceste consideraţiuni aprioristice nu sunt exacte. Tocmai ţările cele mai con­solidate n'au legi unificate. In primul loc Anglia, de sigur ţara, care are bazele cele mai solide din lume. Nici nu vorbiri de Domin onuri (Domi­nions). Dar nici în Anglia propriu zisă, în Regatul Unit nu sunt unifi­cate legile şi nici nu găsim tendinţa spre unificare. Când a fost vorba de uuif:carea drep tu lu i penal, opinia publică s'a opus în mod atât de ener­gic, încât s'a renunţat la reformă, cu toate că 89 legi penale diferite ar fi trebuit să fie unificate : un adevărat grajd al lui Aug'as.

Germania a devenit puternică fără unificarea legislatiunei. Elveţia şi Sta­tele Unite din America, n care spi­rit 1 naţional este atât de unitar şi viaţa economică a statului este aşa de consolidată, trăiesc sub reg:mul a 50—60 coduri diferite.

Cehoslovacia, condusă cu o înţe­lepciune admirabila, patria celei mai nerfecte legislaţii, administra ji • şi justiţii, deasemenea trăeşte sub legi diferite şi procedează cu cea mai mare precauţiune la unificarea lor, cu toate că abaterile delà drepturile particulare nu sunt prea mari.

Nici Franţa, nici Italia n'au unif'cat până acum toate legile. Guvernele îşi dau perfect seamă de faptul că uni­ficarea, nu este folositoare când insti-tuuunile se înlocuesc cu altele, mai puţin potrivite.

Aceste exemple sunt des ui de nu­meroase pentru a ne convinge că problema un'ficării legilor nu poate fi rezolvată pe baza unor considera­ţiuni aprioristice, ci trebuie aprofun­dată şi cercetată în detaliu.

înainte de toate, nu este adevărat că acel sistem de drept este mai perfect, care este mai unitar. Din contră, normele de drept sunt cu atât mai perfecte, cu cât sunt mai indivi­dualizate. Orice lege este o genera­lizare, un fel de pat al lui Procurste, prea larg pentru unii, prea îngust pentru aiţii. Cu cât mai mare este numărul acelora, la care se aplică, cu cât sunt mai diferite moravurile, situaţia economică şi culturală, cu atât se simte mai mult imperfecţiunea legii, cu atât se vede mai mult că s'au făcut norme egale pentru persoane şi raporturi economice care nu sunt egale. In schinb, cu cât este mai restrâns cercul în care legea se aplică, cu cât sunt mai uniforme cultura şi şi situaţia economică a celor supuşi acelei legi, cu atât se poate aplica legea cu mai mare exactitate, justeţă şi echitate.

Să luăm câteva e.:emple: Dacă într'o parte a unei ţări cul­

tura poporului este ajunsă la un grad înalt, iar într'o altă parte găsim 80—90 % analfabeţi ; oare ar fi just ca o lege unitara să prevadă spre exemplu că toate contractele trebuesc făcute în scris? Pentru regiunile cu cultură mare, această dispoziţiune ar fi potrivită şi ar înălţa siguranţa de drent, iar pentru poporul înapoiat ea ar avea drept conseemţă exploatarea şi ruinarea celor ignoranţi de către indivizii neconştiincioşi.

Dacă într'o parte a ţării este obi­ceiul că tot ce se agoniseşte în timpul căsato iei, formează averea comună a soţilor, iar într'o allă parte acest obiceiu nu există : oare este just ca o lege imitera să declare că toată averea este a bărbatului? N'ar răs­turna această lege pacea convieiuirii matrimoniale ?

Astfel de exemple s'ar putea aduce cu miile.

De aceea, mulţi jurişti sunt de pă­rerea că orice codificare este o mare greşalâ. Ace ;ti jurişti cred câ orice cod mare este vătămător şi că ideia dreptului nu poate fi realizată decât numai prin dreptul cutumiar, care se desvoltă în mod automatic în convin­

gerile, datinile şi moravurile popo­rului.

Dar şi un alt fapt incontestabil trebue luat în consideraţie.

Respectarea legilor depinde tot­deauna de armonia lor cu convin­gerile juridice ale poporului.

Dacă o faptă nu este considerată de oameni ca imorală, legea înzădar 0 criminalizează. înzădar prevede le­gea pedepse grave pentru acea faptă: rezultatul va fi cel mult că mulţi oa­meni cinstiţi vor fi trimişi în temniţă şi vor fi transformaţi acolo în răufă­cători de profesiune. Voind să su­prime un nărav, legea creiază în mod artificial o criminalitate periculoasă.

Dacă în timp de secole ori decenii, poporul s'a deprins cu o ordine anu­mită succesiunii, o nouă lege care ar prevedea o altă ordine, ar duce la consecinţa ca conflictele cele mai în­verşunate să se ivească între moşte­nitori şi să se rezolve cu o lovitură de cuţit sau de puşcă.

înlocuirea legilor vechi, intrate în convingerea tuturora, cu alte legi noui, este un joc periculos şi poate avea consecinţe funeste.

Savanţii cari şezând în biroul lor şi consultând o mulţime de legi şi de opere ştiinţifice, redactează proiecte de legi, sunt nu numai oameni naivi ci şi visători priinejdioşi. Năzuinţa lor, sä aleagă „pe cele mai bune'' dintre diferitele dispoziţiuni legale d :n străi­nătate, este cu totul greşită. Nu sunt legi „bune" şi „mai puţin bune". Legea cea mai perfect redactată într'o ţară poate să fie nepotrivită pentru altă ţară, a cărei situaţie generală cere o lege mai primitivă.

! Desigur că interesele consolidării cer ca legile maghiare şi austriace să nu rămâie în aplicare prea mult timp la noi. Aceste legi sunt nişte fire, a căror rupere este necesară. Dar sâ nu uităm că nu unificarea forţată, ci ruperea acestor fire este lucrul de căpetenie.

Deci, credem că atitudinea guver­nului care se fereşte de orice unifi­care pripită, este pe deplin justificată. Unificarea dreptului penal pe baza unui nou cod modern, iniţiată de gu­vern, de sigur că este de dorit. Uni­ficarea organizaţiei corpului de advo­caţi s'a făcut; proiectul pentru unifi­carea organizaţiei judecătoreşti este gata.

Rămân deci numai cele patru co­duri mari : codul civil, cel comercial, procedura civilă şi penală.

Unificarea codului comercial nu prezintă greutăţi mari. Codul din ve­chiul Regat este superio tutu ora din părţile alip'te şi trebuie întregit nu­mai prin normele de drept civil la care trebuie să se recurgă în lipsa unor dispoziţiuni speciale ale codului comercial.

Cele două proceduri trebuiesc în-locu'te prin altele. Codurile din ve­chiul Regat sunt prea nepotrvite, iar cele din Ardeal sunt prea înaintate. Deşi este recunosent că procedura ci­vilă în vigoare în Ardeal este cea mai bine lucrată şi cea mai perfectă procedură din lume, ea nu este apli­cabilă la noi, pent.ucă cere mulţi ju­decători şi costă mult. Char şi în Ungaria a fost sim jlificată. Procedura penală din Ardeal are acelaş cusur.

Credem că unificarea acestor trei coduri se va putea face în câţiva ani. Ar rămâne numai codul civil a căru unificare cere de sigur decenii. In Ardeal şi Bucovina el este bazat pe cărţile funduare, la desfiinţarea cărora nu se gândeşte nimeni. Deci, unifica­rea se va putea face numai, dacă şi în celelalte părţi ale ţării se vor pu­tea introduce cărţile funduare.

Din cele spuse, consecinţele se pot trage uşor.

Dacă n'am avea coduri ci numai drept cut.imier în diferitele părţi ale ţării, n'am putea aproba nici o codi­ficare sau unificare, fiind dreptul cu-tumier în orice caz cel mai potrivit pentru fiecare reg'une.

Cum însă pretutindeni avem co­duri mari, din care numai codurile civile sunt aşa de mult înrădăcinate în sufletele oamenilor, încât întocmi­rea lor ar răsturna orice ordine de

\ drept: credem că în afară de codul \ civil toate celelalte coduri pot fi uni-j ficate. ! Numai modul acestei unificări tre-! buie să fie mai serios. 1 PiOiectele nouilor coduri trebuie să : fie supuse celei mai mari publicităţi. I Cine poate aproba că proiectul co-! dului penal a fost tipărit numai in i 300 exemplare? Un nou cod penal

este o etapă foarle. importantă în viaţa unui neam. De gradul perfec-ţiunei sale depinde morala şi viaţa economică a generaţiilor viitoare. Nu numai juriştii, ci şi preoţii, învăţătorii, negustorii, fabricianţii, muncitorii şi în genere toţi factorii vieţei sociale tre­buie să-şi spuie cuvântul asupra pro­iectului. El nu este numai o lucrare juridică, ci şi o bucată din reglemen­tarea vieţei şi păcii sociale. Deci, toate păturile populaţiei trebuie să-1 cu­noască şi să-şi dea părerea asupra lui.

Tot aşa şi cu celelalte proiecte. Deci, să unificăm dreptul, dar a-

ceastă unificare să nu fie opera unor biurocraţi şi profesori, ci a neamului întreg. Numai aşa se pot pune baze solide pentru „România Mare".

ŞTEFAN LADAY.

L

Pagina 2. CULTURA POPORULUI Numărul 36

Tie nearept< D u m i n e c a a d o u ă z c c i - ş i - ş a p t e a d u p ă R n a a & i i ( 4 z e c e a d e l a І л з с а )

într'o zi de Sâmbătă Iisus învăţa pe oameni în o sinagogă, adică în o casă de rugăciuni, cum aveau evreii în toate satele şi oraşele. Intre mul­ţimea de oameni, cari îl ascultau se afla şi o sărmană femeie văduvă, care de optsprezece ani pătimia de duhul neputinţei. Era adică gârbovă şi nu putea să se ridice sus nici decum. Ascultând cuvintele lui Iisus, într'atâta s'a însufleţit de dumnezeiasca lui în­văţătură, încât şi-a uitat cu totul de durerea ce o chinuia. Ea vedea pa fiul lui Dumnezeu, gusta dulceaţa cu­vintelor Iui, iar sufletul ei se ridica în înălţimi luminoase şi aşa, gârbovă, neputincioasă, cum era, se simţea fe­ricită.

Iisus, a cărui inimă nici-odată n'a rămas închisă în faţa durerilor ome­neşti, a văzut-o. I-s'a făcut milă de ea şi a chemat-o la el. îşi poate în­chipui ori-cine bucuria ce a simţit-o sărmana femeie. Prorocul cel mare, cel venit din cer, o chiamă iar ea se opinteşte, târându-şi picioarele, cu spatele plecate în jos şi se apropie de Iisus.

— Femeie, te-ai mântuit de boala ta! Şi-a pus pe dânsa manile şi îndată

s'a îndreptat. Sărmana văduvă, care optsprezece ani dearândal a fost si­lită să-şi ţină spatele strâmbe şi să privească cu jale alte femei, cum umblă pe stradă drepte, ca spicul de grâu, acum a simţit că i-se îndreaptă spatele. Acum şi ea poate să pri­vească drept spre cer, ca alte femei. Cu lacrimi de bucurie în ochi, a dat mulţămită lui Dumnezeu. Acesta a fost cel dintâi gând al ei, după cum ne spune sfânta Evanghelie de astăzi.

Aşadar şi sfânta Evanghelie de astăzi ne învaţă, prin pilda acestei sărmane femei, să fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru binefacerile ce le primim.

* Mai marele sinagogii nu iubia pe

Iisus. In inima Iui nu pătrundeau cu­vintele vieţii de veci. Vedea, că oamenii îl ascultă şi îl urmează şi îl pismuia, silindu-se sá-i afle ceva vină, ca să-1 ruşineze în faţa oamenilor. O bucurie drăcească l'a ajuns acum şi mâniin-du-se, pentrucă Iisus vindecase pe femeie Sâmbăta, zicea poporului : Şease zile sunt, între cari se cade a lucra, deci între aceste venind să vă vindecaţi, nu Sâmbăta.

La părere, -mai marele sinagogei înfrunta pe oamenii adunaţi în jurul lui Iisus Gândul lui ascuns însă era,

să aducă lui Isus învinuirea, că strică legea Sâmbetei. A simţit el, de­sigur, că învinuirea este nedreaptă, dar, vo ;nd cu orice preţ să arunce o pată asupra numelui lui Iisus, ar fi fost în stare să-i aducă învinuiri, chiar şi mai mari.

Aceasta o vedem adeseori şi în zilele noastre. Sunt şi astăzi oameni, cari crezi că nu au alt lucru, decât să găsească fire de paiu în ochiul j semenilor săi, fiind în stare să-i în- \ vinuiască cu lucruri nedrepte. Ei sunt Í

P E U T U S A T E W Instalarea noului Episcop al Argeşului

Curtea-de-Argeş Azi s'a făcut cu deosebită săr­

bătorire instalarea noului episcop de Argeş P. S. S. Nichita Duma. Şefii autorităţilor civile şi militare şi numeros public aşteptau pe pe­ron. La ora 11 trenul intră în gară şi se dau jos din el P. S. S. epis­copul nou ales, d. ministru Lepă-datu şi alţii.

Dl Lăzărescu, primarul oraşului urează bun venit, noului episcop, în numele oraşului, arătând că ce­tăţenii îl întâmpină cu cele mai bune sentimente şi nădejdii.

P . S. S. răspunde mulţumind şi asigurând că va lucra cu toată râvna pentru binele eparhiei ce

conduşi de singurul gând să strice j i-s'a încredinţat. Urmează apoi pre-cinstea deaproapelui lor. Uneltirile lor j zentările oficiale. Dela gară, oaspe-uneori isbutesc şi mulţi oameni su- j ţii, autorităţile, şcolile, clerul şi fer? pe urma bârfelilor şi învinuirilor ; foarte mult public formează un

! mărit cortegiu îndreptându-se spre I catedrală, i

nedrepte. împotriva bârfitorilor şi a celor ce

învinuesc pe alţii pe nedreptul, lupta e foarte grea, pentrucă oamenii cred uşor lucrurile cele rele, fără să-şi dea osteneală să cerce : simt oare adevărate, ori nu ?

învinuirile nedrepte sunt păcate mari, cari se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu de-a iubi pe de-aproapele nostru. Izvorul învinuirilor nedrepte este ura şi pi;ma. A doua învăţătură a sfintei Evanghelii de astăzi este aşadar : să nu învinuim niciodată pe nedreptul pe âc-aproapolo nostru ! Nici să nu fim bucuroşi a asculta în­vinuirile de acest fei ale acelora, cari în loc să vadă bârna din ochiul lor, văd numai paiul în ochiul altora.

* Auzind aceasta învinuire nedreaptă

Isus răspunde mai marelui sinagogei : „Făţarnice, fiecare din voi oare nu-şi desleagă Sâmbăta boul sau asinul dela iesle şi-1 adapă? Dar aceasta, fiindcă a Iui Avram fiind, oare nu se cădea să se deslege de legătura a-ceasta în ziua Sâmbetei? Intru-ade-văr, Dumnezeu nu putea să fie atât de nemilos, încât să oprească pe oa­meni char şi a se vindeca Sâmbăta. Intre evrei se aflau însă mulţi, cari voiau să se arete mai sfinţi chiar de­cât cărţile sfinte. Aceştia auzind acum cuvintele lui Isus, s'au ruşinat, iar poporul care sta în jurul lui Isus s'a bucurat şi a adus laudă lui Dumne­zeu pentru iot ce făcea blândul proo­roc din Nazarei.

Aşa se vor ruşina în ziua judecăţii toţi oamenii, cari au urâtul obiceiu de-a învinui pe nedreptul şi de-a bârfi pe alţii. Iar cei cari cred în numele cel sfânt al lui Isus se vor bucura întru veşnica lui împărăţie.

SEPTIMIU POPA.

La catedrală, noul episcop ocupă scaunul episcopal înconjurat de cler.

Dl Ministru Lepădatu dă cetire

„Să se bucure inima Voastră şi prin cântare să-1 laude pre Dom­nul ! (Psalm 28,7.)

In această catedrală se împreună, întru slavă şi sfânt preamărit sufle­tesc, tot trecutul de care am po­menit, se împreună cu impunătoare amintiri, încă vii în inimile noastre, alături de lespezile centenare care acoperă pe demult adormiţii ctitori şi Voevozi Neagoe şi ceilalţi.

Iată, aici, lespezile cele noi subt care odihnesc odihna lor deplin meritată şi glorioasă marii binefă­cători ai neamului nostru, ctitorii cei noi ai acestui sfânt locaş, bine­cuvântaţii între binecuvântaţi : Carol şi Elisabeta!

P. Sfinţite Domnule Domn Ni­chita, gândurile noastre şi rugăciu­nile Voastre arhiereşti fi-vor, in toate zilele păstoriei Voastre, flori de recunoştinţă şi candelă de ve­ghe, la aceste scumpe morminte, pe cari Biaerica şi neamul astăzi vi le dă în p^tză!

Dar, afară de ziduri vechi, afară de biserici voevodale şi de mor­minte scumpe tuturor Românilor,

Dela catedrală oficialitatea a ! mers în reşedinţa episcopală unde j noul titular a primit felicitări. Aci

ia cuvântul părintele Predeanu, părintele Preoţescu din partea cer­cului preoţesc „Frăţia", dl Bănescu prefectul de Argeş şi dl general Oprescu în numele armatei. P. S. Sa mulţumeşte vorbitorilor, arătând că doreşte să lucreze împreună pentru propăşirea judeţului.

După ora 1 a urmat în sala pa>

P e n t r u c l a s a m u n c i t o r e a s c ă

P a t r i a s i l u c r a t o r i i „Patria este cel mai dintâi şi cel

mai de apoi cuvânt al omului; într'însa se cuprind toate bucuriile lui, simţirea ei se naşte deodată cu noi şi e ne­mărginită, veşnică ca şi Dumnezeu . . . Patria e aducerea aminte a zilelor copilăriei ; coliba părintească cu copacul cel mari din pragul uşii ; desmerdă-rile drăgăstoase ale maicii noastre ; plăsmuirile nevinovate ale ini mii noastre; locul unde mai întâi am iubit şi am fost

latului Episcopal ospăţul dat de j iubiţi ; fumul vetrei ce m-a încălzit în primăria oraşului. La masă vorbeşte S leagăn, înăltându-se în aer ; barza de ril M i n i s t r u T,pr>aHf.t,i o r ă t â n H ΄_ ! p e strasină ce cată duios pe câmpie dl Ministru Lepădatu, arătând în semnătatea istorică a oraşului Curtea de Argeş, amintind de Biserica Dom­nească astăzi atât de cercetată şi cari după vechile concepţii urma să fie dărâmată crezând u-se că nu se poate reconstitui. Dsa ea secre­tar al comisiei monumentelor isto­rice pe acele vremuri a dat tot concursul pentru ca acest monu­ment istoric-religios şi artistic să fie conservat şi îngrijit.

Arată că Dsa se găseşte la aceas­tă sărbătorire ca amic vechiu al Argeşului, ca prieten personal şi

decretului regal de însărcinarea P. i priviţi Prea Sfinte Nichita, norodul tovarăş de muncă culturală al P b. bale şi urează înaltului prelat í întreerei Voastre enarhii. n m n l â n H i s я în д,.н о с,і

Sfinţirea bisericii din Ştei In ziua de 21 Septembrie 1923 a \

avut loc sfinţirea bisericii din comuna j Ştei jud. Bihor. Biserica a fost clădită i de cătră firma „Industria de pădure ( din Băiţa" în schimbul unui teren, j fost al plugarilor din acea comună, j plugari cari au dat dovadă de multă j dragoste faţă de credinţa strămoşească. |

Biserica este construită din piatră, Într'un stil frumos şi constitue o po­doabă pentru comună.

Zidirea acestei bisericii se atribue | în mare parte d. d. Miron Botişel j preot în localitate şi Gavril N. Cosma \ învăţător, amândoi cari au pus la j cale înfăptuirea ei. |

Dnul fost ministru al Cultelor C. j Banu, a dăruit un clopot pentru acea- ! stă biserică, iar icoanele le-a dăruit • Dr. Nicolae Popovici, prim medic al j judeţului, fost prefect în Oradea Mare, care este născut în aceasta comună.

Actul sfinţirei 1-a îndeplinit meri­tuosul protopop al Vaşcăului, Adrian P. Desianu, împreună cu preoţii : Miron Botişel din localitate Andrei Popa din Criştior, Aurel Baicu din Câmpani, Gh. Bogdan din Cărpinet, Vaier Moga din Luncă, N. Teaha din Gurani, Cornel Foltuţiu din Feueriş, Mihai Popoviciu din Leherani, Traian Cucu din Petrileni, I. Cioflau din Petroasa şi I. Florea din Câmp. í In timpul serviciului a cântat corul universitarilor beîuşeni şi corul lui Alexandru Mica, preot şi înv. în com. Băiţa, care cor, organizat din micii

priceasnă d. protopop A. P. Desianu a ţinut o frumoasă predică.

După sfinţire s'a întins o masă ca în poveşti în grădina părintelui

A L T A R U L BISERICII

Botişel, unde au luat parte aproape dauă sute de oaspeţi şi fruntaşi ţă­rani, iar la masă au servit frumoase „Cosinziene" ţărance, împreună cu d-şoara Silvia Popovici, elevă la şcoala normală din Beiuş, îmbrăcată într'un frumos costum naţion-l. Ţăranii din comună şi împrejurimi, au întins masa

Lumea care a luat parte la sfinţirea b i s e r i c i i : 1. Dr. Gavril Cosma senator, 2. Ilarie Cri şan fost primar în Beiuş, 3. Vasilie Sala preoţi 4. Dr. Nicolae Popovici prim medic jmleţian, 5. Adrian P. Desiann protopop, C. Cornet Foltuţiu preot, 7. Mihai Popoviciu preot. 8. Aurel Baicu preot. 9. Valerin Moga preot ş'

10. Gavril Cosma învăţător în Ştei.

băieţi de şcoală primară, spre uimirea tuturor, au cântat Liturghia, pe două voci, dovedind că acest harnic con­ducător, în vreme de abia doi ani in Băiţa, a ştiut se cultive frumosul şi idealul naţional, într'o localitate unde nu de mult fusese cuibul ungurimei din jur. Irmosul 1-a cântat dşoara Elena Pinter înv. în Beiuş, iar după

pe iarba verde, iar după masă a ur­mat „hora mare" cu lăutaii din toate satele megieşe. Cine a luat parte aici, ştie să-şi dea seama despre „Nunta Zamfirei" a neuitatului nostru poet Coşbuc.

Târziu de tot s'a împrăştiat lumea, plecând fiecare cu o frumoasă amin­tire. H. T. BIHOREAN"-

şi urează înaltului pr păstorire rodnică şi îndelungată ; apoi părintele Gala Galaction tri­misul Mitropolitului Primat dă ci­tire „Gramatei" de întărire în scaun şi se înmânează noului ales decre­tul regal şi „gramata" metropoli­tană.

Dl Ministru aduce omagii nou­lui episcop arătând munca şi dra­gostea de neam ce a arătat P. S. Sa în Ardeal. Urmează apoi cuvântarea părintelui Gala Galaetion :

Prea sfinţitule Domnule Domn Nichita. îndeplinind porunca pe care am primit-o din partea bisericescu­lui meu stăpân I. P. S. Mitropolit Primat şi dând cetire acestei Gra-mate Mitropolitane n'aş avea să mai adaug de cât ale mele prea umile urări de sănătate şi de fericită păsto­rire. Dar Prea Sfinţite, jilţul epis­copal unde ţara şi biserica vă poftesc astăzi să şedeţi se înalţă în nişte locuri atât de preţioase neamului şi istoriei româneşti, încât inima mea tresare şi mandatul meu spo­reşte.

într 'o seară, Domnul şi Mântui­torul nostru Isus Christos urca, împreună cu ucenicii săi, colina măslinilor. Unul dintre ucenici, stânci locului şi arătând în vale, a grăit către învăţătorul :

„Invăţătorale, priveşte ce lespezi şi ce zidărie!" (Marcu 13, 1.)

Voi, urmaş al sfinţilor apostoli? in acest moment când urmaţi colina chemării Voastre bisericeşti şi naţio­nale, îngăduiţi să vă oprim o clipă şi să vă spunem : Priviţi, Prea Sfin­ţite, în ce falnici biserici veniţi să păstoriţi !

Veniţi într'una din cele mai mici eparhii din ţară, după populaţie şi întindere, dar intraţi în ţinutul pri­melor amintiri scrise şi zidite ale înfiripării noastre politice. Aţi trecut printre cele două venerabile monu­mente care slrâjuesc de veacuri apele Argeşului şi nădejdile poporului român. Sus în deal e Sân-Nicoara. De vale e Biserica Domnească. Noian de viaţă trăită, comori de frumuseţi, unele păstrate, altele perdute, belşug de destăinuiri şi de ipoteze istorice se leagă de făptura străbunică a celor două sfinte ctitorii. La jumătatea veacului al 14-lea se ridicară aci mândre curţi domneşti, veniră iscusiţi meşteri streini şi crescură, ocolite de ziduri tari, ca­pela bizantină şi capela catolică, una şi azi întreagă, cealaltă năruită.

Mormintele de curând deschise, obiectele scoase la lumină, teme­liile conacului domnesc — reapă­rute — şi mai pre sus de toate trainica şi nobila arhitectură a bi­sericii rămase mărturisesc nouă — urmaşilor uimiţi —• despre o viaţă puternică, bogată în izvoare şi în concepţii, largă şi înflorită, pe care până mai acum câţi-va ani nu o înţelegeam destul de bine.

Preasfiuţite Nichita, sunteţi pri­mul păstrător, sunteţi primul cava­ler al acestor comori. Din scaunul vostru de episcop, privind cu grijă şi cu osârdie în calea anilor ce vin, privind mersul turmei duhov­niceşti, încredinţate vouă de Marele Păstor, veţi privi în amfiteatru is­toriei naţionale, veţi privi cu iu­bire filială, Sân-Nicoara şi Biserica Domnească. Citim în cartea sfântă : „Scoală-te şi străbate ţinutul în lungimea si în lăţimea lui, că ţie ţi-1 voi da" I (Móise 13,17) Prea Sfinţite, veţi face ca Patriarhul Abraham : sculându-vă veţi stră­bate în lung şi în lat cuprinsul acestei eparhii.

Veţi vedea biserici, schituri, — subjugător de frumoase şi de evo­catoare pe care obştea noastră ro­mânească, de vre-o 60 de ani în­coace, nu le-a mai preţuit, nu le-a mai iubit şi le-a lăsat pustii.

Să vă ajute Dumnezeu să faceţi pentru învierea şi reclădirea lor mai mult decât au putut să facă predecesorii noştri !

Dar — după drumuri, inspectări, osteneli pastorale, zile bune şi zile rele, Vă veţi înapoia mereu aici, lângă acest falnic slânt locaş. De departe, veţi vedea crescând în văi şi strălucind în soare măreaţa catedrală subt cupolele căreia ne învredniceşte Dumnezeu, acum, să ne găsim.

întregei Voastre eparhii, umplând această catedrală, acest oraş şi toate satele şi oraşele din Argeş şi din Olt.

Multă muncă Va aşteaptă, Prea Sfinţite ! Dacă poporul românesc stă azi pe înălţimele visului izbân­dit, noi singuri ştim şi ne dăm seama câte poteci alunecoase şi

S. S. în Ardeal. Dl primar mulţumeşte dlui mini­

stru de tot ce-a făcut pentru Bise­rica Domnească şi îl roagă ca în

şi aerul care nicăierea nu e mai dulce..." (Cântarea României).

Fiecare om îşi are patrie. România, fiindcă-i a noastră, ne pare cea mai frumoasa. într'însa se cuprind aspi-raţiunile tuturor fiilor ei, în cuprinsul marginilor ei trebue să-şi ia avântul meritat acea clasă de albine sîrguitoare care sunt muncitorii români.

Pentru ca să putem ajunge însă mai curând şi cu bine la acel grad de desvoltare ce-1 dorim cu toţii, ne trebue multă răbdare şi multă cuminţenie.

Trebue ca în mersul înainte al activi­tăţii noastre, să nu fim stânjeniţi de alte necazuri mai mari.

Trebue să ne putem mişca liberi şi nesupăraţi de nimeni.

Trebue ca liniştea şi pacea desă-calitate de ministru să dea tot vârşită să domnească în viaţa noastră sprijinul pentru seminariu din lo- • socială. localitate. ) Trebue ca fruntea patriei noastre

Dl ministru răspunde că va cere I să rămână senină şi să nu se în-dlui ministru de finanţe ajutoare

câte guri de prăpastie nu se des- | şi dsa nu va ezita de ' a da tot chid de vale. [ concursul pentru îmbunătăţirile ce

Irăim un ceas măreţ din istoria j se cer. naţională: măreţ findcă am urcat până acolo până unde putem urca, măreţ fiindcă trebue să consoli­dăm degrabă şi complect izbânda noastră. „Să-ţi fie frică de Dum­nezeu şi să păstrezi uscat praful de puşcă". Aşa rezumă un fiu al marei Britanii obligaţiile naţionale ale popoarelor cu viitor.

Cum stăm cu praful de puşcă, am dovedit-o în faţa lumei întregi.

Cum stăm cu frica de Dumne­zeu ? Prea Sfinţite Domnule Domn Nichita, aci este sarcina cea grea, cu care Biserica şi neamul Vă tri­mit în această provincie biseri­cească.

In ceasul cel dintâi în care pă­şiţi în casa Voastră, Vă oferim cu

i belşug : toate urările, toată încre-I derea şi toată nădejdea noastră — S Vi-le oferim j cu frunte gravă şi I neconvenţionfclă. j Prea Sfintijţe Nichita : secerişul I este nespus *£*oault ! Dumnezeu i să Vă dăruiască Duhul şi virtutea

marilor secerători de altădată! *

După această cuvântare P. S. Sa răspunde mulţumind de călduroasa primire ce i-s'a făcut şi încredin­ţând pe toţi de munca ce va de­pune şi de dragostea părintească ce Vă arăta credincioşilor din Epar­hia sa.

Vorbesc apoi dl Purcăreanu se­nator de Argeş, Prefectul de Olt, urând noului venit spor la muncă. P. S. S. mulţumeşte tuturor şi în­chină pentru familia regală; con-mesenii aclamă în cor şi muzica militară intonează imnul regal. Frumoase şi pline de spirit au fost ultimele două cuvântări ale preoţi­lor Borza şi Alex. Munteanu din Ardeal, prieteni ai noului episcop, cari 'şi amintesc de sbuciumul şi suferinţele românilor din Ardeal înainte de reîntregire, când preo-ţimea, printre care şi noul ales, au muncit din răsputeri pentru păstrarea religiei şi românismului. Părintele Al. Munteanu îşi mani­festă bucuria că acum trece fără paşaport, în „ţara dragă a Munte­niei" nu ca acum 30 de ani când Ungurii erau stăpânii Ardealului: întreaga mulţime aclamă cu en­tuziasm pe vorbitor, iar muzica in­tonează cântece ardeleneşti.

Ospăţul a durat până la om 4 când asistenţa a mers din nou in catedrală unde clerul şi corul seminarului au cântat ruga de mul­ţumire Domnului. Cu aceasta, pe­trecerea a luat sfârşit. Asistenţa a vizitat Biserica Doamnei şi rui­nele dela Sân-Nicoara, iar la ora 6 oaspeţii au părăsit oraşul.

AL. SOARE.

creţească nici odată, nici de vre-o supărare şi durere ce i-ar veni din­lăuntru şi nici din cefe ce s'ar anunţa de afară.

ca, prin mijloace moderne, să în­lesnească lumea şi viaţa, pe când, în sfârşit, cocoşid gal anunţa omenirei o era de progres şi pace, dincolo la vecinii noştri, duşmanii de azi, sa­vanţii lor încercau înc.scuns mijloacele chimice cele mai ucigătoare, industria lor înmulţea şi perfecţiona gurile de foc; păsările de pradă îşi ascuţeau ciocurile."

„Dacă vom avea neftricirea ca săi pierdem partida, căminurile noastre să fi ocupate şi pe turnurile Parisu­lui să cânte pasărea de pradă, ceea ce înseamnă ca facla omenirei, care-i Parisul, să se stingă şi, dacă voi rămâne teafăr, să ştii frate Mişicu că eu voi părăsi Franţa şi voui veni la tine.'''

La această emoţionantă scrisoare i-am răspuns imediat.

Trecuseră câteva luni, cauzafrancezâ era în pericol.

In acele clipe de mâhnire, îmi venea din Franţa îndoliată de la tatăl lui Paul o veste telegrafică, ce-mi punea inima la o grea încercare :

„Paul a murit apărând Franţa". Am scris imediat bietului tată ru-

gându-1 să-mi trimită ultima fotografie a lui Paul şi să depună o floare, din parte-mi pe mormântul lui.

Iată răspunsul : Dijon 4 Mai 1916.

Scumpe Domnule Mişicu! „Am primit st imata Dv. de la 1 Aprilie

a. c. ţ i vu mulţumesc pentru bunele senti­mente ce conţine.

Pr in acelaşi curier, am onoare, să v i adresez câteva fotografii militare, şi sin-

Ca să ne dezvoltăm ne trebue să \ (°"}« c ° m a i P f e d f unde veţi r e c U . noaste pe scumpul nostru copil.

S C R I S O R I D Ë L 4 O R a S E DIN B U C U R E Ş T I

In seara zilei de 17 Noembrie, a. c , la Fundaţia Universitară „Carol I", d. M. Beza, conferenţiar la Universitatea din Londra, şi-a desvoltat conferinţa sa despre ro­mancierii englezi: George Moore şi Gion Galsori.

Vorbind despre cel dintâiu, spune că în lunga sa carieră de scriitor a suferit multe influenţe, până când emancipându-se, s'a inspirat din tradiţia irlandează. Primul său roman poartă, numele de „Confe-

' siunile unui tânăr", în care se vede influenţa lui Zola, dar cu o imagi­naţie mai vie. Apoi este influenţat de Balzac, după care, producându-se un curent, asemenea „Junimii" dela noi, opera lui este îmbibată de un adânc misticism religios. Se inspiră apoi din viaţa lui Isus, dând litera­turii engleze pagini minunate. A scris şi o piesă „Apostolul", în colaborare cu un poet irlandez.

Trecând la cel de-al doilea ro­mancier, spune că acesta a scris mai mult romane lirice, în care se vede mila pentru desmoşteniţii soartei şi revolta contra nedrep­tăţilor de tot felul, arătând pră­pastia dintre diferitele clase. A scris şi piese de teatru. Gion Galsori posedă în cel mai înalt grad com­poziţia stilului. Caşi Ivan Tur-ghenief este cuprins de un larg umanitarism, ridicându-se la o înaltă stare contemplativă, fără a avea şi misticismul lui Turghenief.

Conferenţiarul termină cu fraza celebră a lui Gion Galsori, care spune: „Arta e singura formă de viaţă, menită s'apropie şi să în-frăţiască pe oameni, arătându-le o lume mai senină şi mai lipsită de patimi!" G. BOBEI

DIN BACÀU Vineri 9 Noembrie 1923 pe la

ora 10 dim. d. Ministru de Instruc­ţie Publică (şcoalelor) Dr. Angelescu întovărăşit de înalţi funcţionari ca şi de elita culturală a Bacăului, a luat parte la punerea pietrii fun­damentale a noului local de şcoală normală pentru învăţători, ce se zideşte chiar aici în coasta oraşului.

Clădirea va fi cu adevărat mă­reaţă şi va fi unica în părţile Mol­dovei, dat fiind că Şcoala Normală de la Bacău are un viitor foarte însemnat pentru propăşirea cultu-rei în masa mulţimii.

Cuvântările ce s'au ţinut cu aces* prilej au fost înălţătoare. Cel întâ 1

vorbeşte d. prefect Mircea Costi-nescu, care cere ca această şcoală să poarte pe viitor numele bine­făcătorului judeţului: „Alexandru Constantinescu." D. deputat Eduard Racoviţă arată câtă străduinţă s'a pus şi se pune întru clădirea aces­tui local, atât de trebuincios pentru viitorul României Mari. D. Hara-lambie Ionescu directorul Şcoalei Normale face dare de seamă asupra fondurilor de clădire donatori mai însemnaţi: Federala „Trotuşul" 20.000 lei, cooperativa„Unirea" 4000 şi alţii. Slujba religioasă a fost săvârşită de părintele Protoiereu Teodor Zota, C. Apostol şi Citi Bujor.

Ospăţul a urmat în pavilioanele Şcoalei Normale. Cinste mare se cuvine dlui Haralambie Ionescu, care se străduie să-şi ajungă idea­lul pentru şcoala lui, un minunat local şi o ceată bună de profesori lor. Să-i ajute Dumnezeu.

N.

Calendarul Gospodarilor. E al 4-lea an de când apare

acest calendar, scris pe deantregul de colaboratorul nostru Dl. I. Simio-nescu Profesor la Universitatea din Iaşi şi Membru al Academiei Române. E închinat în tot cuprinsul lui nevoilor diferite ale cărtui arilor dela sate. Bucăţile scrise pe înţelesul tuturor sunt sau îndemnuri la cunoaşterea neamului şi a ţării sau îndrumări cătră tot ce trebue unui bun gospodar. E o carte care nu poate lipsi din casa ori cărui cărturar de Ia sate. Pe lângă cuprinsul ei de seamă, este şi ieftin, cel mai ieftin calendar, din câte s'au tipărit în anul acesta. Librăria „Cartea Românească" care'l scoate, a ţinut să deie şi un frumos chip al „Ilenei", ţărăncuţa pictată de N. Grigorescu. Foaia care întovărăşeşte calendarul poate fi pus în ramă, împodobind casa cu o frumoasă icoană.

Cine vrea să aibă acest calendar, căci se vinde ca pânea caldă, să se grăbească a-1 cere de la librării sau de-a dreptul din Bucureşti (Cartea Românească Bulevard Academiei 3) trimeţind printr'un mandat poştal costul de 10 lei şi 2 Iei pe deasupra pentru recomandare, ca să ajungă mai sigur.

respirăm aerul liber şi binefăcător al ţării noastre libere.

Trebue să ne iubim ţara şi liniştea ei să fie mai întâi asigurată.

De altfel, nici nu pot crede că există un român care să nu-şi iubească ţara.

Cunoaşteţi Dv. pe cineva care să nu şi-o iubească?

Ei, bine, eu vă pot dovedi că chiar de-ar exista din aceştia, mentalitatea lor se află supusă unor influenţe străine de firea lor, căci, faceţi cu aceştia o încercare, de pildă, trimiteţi-i, pentru câtva timp, într'o ţară străină şi unde să fie nevoiţi a-şi exercita meseria lor-

Veţi vedea atunci cum îi va apuca şi stăpâni dorul de ţară !

Afară de acei care au comis crime sau alte delicte nimeni nu a putut rezista dorului de a-şi revedea ţara.

S'au văzut cazuri când români plecaţi de tineri în străinătate, s'au însurat acolo, cu femei străine şi au avut copii. Ei bine, unicul dor care l'au avut, înainte de a închide ochii, a fost acela de-a-şi mai revedea odată pă­mântul unde s'au născut.

De sigur că, nu numai cu românii se întâmplă astfel. Este o lege a na­turii care îndeamnă spre iubirea de ţară şi se întâmplă la toate popoarele.

S'au mai văzut cazuri când cei mai anti-patrioţi au alergat şi s'au devotat patriei lor.

Să vă povestesc un caz, el formează una din cele mai scnmpe amintiri ale mele:

Pe vremea când eram student în Franţa, adică în cea mai frumoasă

Bine-voiţi, vă rog, scumpe Domnule Mişicu, să le consideraţi ca o amintire preţioasă de la acola care a fost amicul Dv. sincer şi devotat, de la acela care făcea bucuria noastră, orgoliul noetru şi car» doarme acum cu ultimul său soma In văile iMarnoi undo căzu, pentru a пц •e scula, tn momentul când comanda o şarje cu baioneta; do la acola în fine a cărui moarte a făcut din viaţa noastră au supliciu grozav.

Fiind înhumat într 'o groapă comună nu 25 camarazi, nu vom putea obţine e ihu-marea neforicitul său corp, astfel că nu vom avea nici consolarea ca să mergem í să plângem pe mormântul lui. j -

Permiteţi-no, scumpe Domnule Mişicu,j să trecem asupra Dv., cel puţin o parte' din afecţiunea ce avem pentru scumpul nostru copil. Mai permiteţi-mi do aseme­nea, să vă rog, să bine-voiţi, a-mi adresa,: dacă e posibil, fotografia Dv. spre a fl' plasată şi consevată cu îngrijire, după cea va fi mărita, alăturea de cea aceluia t{ cărui pierdere foarte crudă ne face existent»! insuportabilă.

O floare pe mormântul său va fl depusăi din partea Dv. de indata ce no va fi posibij, 1

Când am primit scrisoarea mă gă­seam în birou, am încuiat uşa şi am, plâns ca un copil.

Iar de atunci clrpul scumpului coleg dispărut nu mă părăseşte căci se află în cel mai scump loc, deasupra birou­lui meu de lucru, acolo unde privirea-şi se duce fără chiar să vrei. j

Nu Г pot uita şi dacă mi-am permig' să înfăţişez memoria lui înaintea ceti-, torilor, n'am făcut o numai ca să-mf retrăesc acele momente de înălţare sufletească ce-mi dă amintirea lui, d ca să-i' dau ca pildă reală pentru acei care cred că pot fi pământ din

vieţii mele aveam un coleg i pământul ţării, suflet din sufletul ţării, РяпІ HnJnt cu care eram I fără c a să^-° wbească această ţară; vreme a

francez, Paul Rouzot, cu care eram j . ± . . . prieteni nedespărţiţi. Ne înţelegeam de j ff e t . cf.\cred c « Pot z d r o } 1 ™m* minune asupra tuturor chestiunilor, / « ™ c a s a faneasca sângele numai asupra ideei de patrie, nu. d m t r a l o r -

Se aprinde şi începe ca de obicei: i Şi, fiindcă scriu despre lucrători — Ce patrie, patriotism, vorbe goale. ( români, ei bine, eu eare trăesc viaţa — Frate Rouzot —• îi ziceam, — \ de fabrică, o spun, cu toată convinge-

tu n'ai sentimentul de patrie. Iţi va \ rea că într'inşii bate o inimă româ-fi bine ţie şi celorlalţi ca tine dacă mâine vei vedea Franţa în doliu şi, în locul cocoşului gal, să auzi cântând pe turnurile Parisului, vocea sinistră a pasărei de pradă?

— O, nu chiar aşa — răspundea el —> sunt convins că şi la vecinii noştri se petrece acelaşi lucru, şi acolo nimeni nu se gândeşte la patrie şi apărarea ei.

— Naiv ce eşti, copii ce sunteţi voi francezii — îi ziceam.

— Dar tu Paul, tu un student, auzi un student să nu-şi iubească patria şi ce patrie, Franţa, Franţa ! Tu nu ştii ce-i aia Franţa 1 Şi dacă vrei să-i simţi dorul şi s'o vezi cât e de mare şi nobilă, du-te într'o ţară străină şi, te asigur, că-ţi ve schimba părerea.

—• Vorbe, vorbe, eu nu-mi schimb părerea.

In anul ce a urmat, terminam studiile. O dată cu aceasta, Paul Rouzot, fu chemat să-şi facă serviciul militar.

După ce ne-am îmbrăţişat frăţeşte şi ne-am promis să ne scriem şi să ne mai revedem, ne-am despărţit plângând.

Paul fu trimis In fortul Hant Plenay pe Marna, iar eu am părăsit Franţa.

Era în anul 1914. Paul îmi scria des. într'o zi veni o veste ce îngrozea

lumea întreagă : se declara războiul european. Paul numai scria. Târziu primii o lungă scrisoare de pe front

Ce minune insă! Paul se transfor­mase cu desăvârşire; nepatriotul de altă dată îmi scria acum proslăvind, în termenii cei mai entusiaşti, cauza dreaptă pentru care sângerează Franţa, „scumpa mea patrie", o numea el acum:

„Mi-reamintesc de cuvintele tale frate Mişicu şi vorbesc des cu cama­razii mei când cei din gropile din faţă (germanii) ne lasă în pace."

„Ce vrei, acum vedem realitatea. Pe când la noi oamenii de ştiinţă se aplicau în laboratoare, încercând descoperiri, pentru binele omenirei. Pe când industria noastră se străduia

nească şi, dacă câ:e odată s'a crezut altfel, aceasta s'a datorit unei influaţe trecătoare care nu poate prinde rădă­cini in inima românească.

INGINER V. MIŞICU, Directorul Revistei Industriale „Arte şi Meserii" pentru Cuitura şi Educaţia

meseriaşilor Galaţi.

De vorbă cu abonaţii noştri

Mulţi, mii de abonaţi, aţi rămas! în urmă cu plata. Ştim că nu o! faceţi din răutate, ei unii poate vă' vine greu să rupeţi din puţinu! vostru câştig, obolul acesta mic oe-ni se cuvine nouă.

Căci noi, cu munca noastră cins­tită, nu putem concepe, ca să fie' cineva să ne stânjenească, să ne> aducă rău, când noi dorim tuturora binele. •

Alături cu hrana zilnică, trebue şi cea sufletească. Precum se Іпй parte banul pentru pâine, aşa si­se împarîă şi pentru slovă roma-5

nească. î.i casa ştiitorului de carte, unde nu se aiiă o gazetă cinstită, acolo e întuneric în inimi. întune­ricul ce-1 înfricoşător al neştiinţă, care aduce toate nenorocirile.

Vă rugim, prietini ai noştri de pretutindeni, cari vă încălziţi sufle­tele şi vi le luminaţi dela flacăra „Culturei Poporului", înaintaţi-ne abonamentul.

Veţi vedea ш і^ . з ajunge o foae bună, atunci când câţiva loi ai voştri, sunt trimişi pentru clădirea unei puternice prese româneşti, de cultură, adevărată cultură.

Nu lăsaţi să se împotmolească răul împrejurul vostru; nu cheltuiţi' bani pe ce nu trebuie, şi veniţi Ott» banul vostru muncit, pentru a аѵѳ< mângăerea, că aţi ridicat scrisul românesc, cinstit şi civilizat, 1*" adevărata lui valoare.

Nu ne uitaţi, căci vă uitaţi pro-, priile voastre interese.

„CULTURA POPORULUI".

1

Pagina 2. CULTURA POPORULUI Numărul 36

n e D u m i n e c a a d o u ă z e c i - ş i - ş a p t ' e a « lupă R n s a l i i

într'o zi de Sâmbătă Iisus învăţa pe oameni în o sinagogă, adică în o casă de rugăciuni, cum aveau evreii în toate satele şi oraşele. Intre mul­ţimea de oameni, cari îl ascultau se afla şi o sărmană femeie văduvă, care de optsprezece ani pătimia de duhul neputinţei. Era adică gârbovă şi nu putea să se ridice sus nici decum. Ascultând cuvintele lui Iisus, într'atâta s'a însufleţit de dumnezeiasca lui în­văţătură, încât şi-a uitat cu totul de durerea ce o chinuia. Ea vedea pe fiul lui Dumnezeu, gusta dulceaţa cu­vintelor lui, iar sufletul ei se ridica în înălţimi luminoase şi aşa, gârbovă, neputincioasă, cum era, se simţea fe­ricită.

Iisus, a cărui inimă nici-odată n'a rămas închisă în faţa durerilor ome­neşti, a văzut-o. I-s'a făcut milă de ea şi a chemat-o la el. îşi poate în­chipui ori-cine bucuria ce a simţit-o sărmana femeie. Prorocul cel mare, cel venit din cer, o chiamă iar ea se opinteşte, târându-şi picioarele, cu spatele plecate în jos şi se apropie de Iisus.

— Femeie, te-ai mântuit de boala ta ! Şi-a pus pe dânsa manile şi îndată

s'a îndreptat. Sărmana văduvă, care Optsprezece ani dearândul a fost si­lită să-şi ţină spatele strâmbe şi să privească cu jale alte femei, cum umblă pe stradă drepte, ca spicul de grâu, acum a simţit că i-se îndreaptă spatele. Acum şi ea poate să pri­vească drept spre cer, ca alte femei. Cu lacrimi de bucurie în ochi, a dat mulţămită lui Dumnezeu. Acesta a fost cel dintâi gând al ei, după cum ne spune sfânta Evanghelie de astăzi.

Aşadar şi sfânta Evanghelie de astăzi ne învaţă, prin pilda acestei sărmane femei, să fim mulţumitori lui Dumnezeu pentru binefacerile ce le primim.

Mai marele sinagogii nu iubia pe Iisus. In inima lui nu pătrundeau cu­vintele vieţii de veci. Vedea, că oamenii îl ascultă şi îl urmează şi îl pismuia, silindu-se să-i afle ceva vină, ca să-1 ruşineze în faţa oamenilor. O bucurie drăcească l'a ajuns acum şi mâniin-du-se, pentrucă Iisus vindecase pe femeie Sâmbăta, zicea poporului : Şease zile sunt, între cari se cade a lucra, deci între aceste venind să vă vindecaţi, nu Sâmbăta.

La părere, -mai marele sinagogei înfrunta pe oamenii adunaţi în jurul lui Iisus Gândul lui ascuns însă era,

1 1

i z e c e a d e l à Жд5са)

să aducă lui Isus învinuirea, că strică legea Sâmbetei. A simţit el, de­sigur, că învinuirea este nedreaptă, dar, voind cu orice preţ să arunce o pată asupra numelui lui Iisus, ar fi fost în stare să-i aducă învinuiri, chiar şi mai mari.

Aceasta o vedem adeseori şi în zilele noastre. Sunt şi astăzi oameni, cari crezi că nu au alt lucru, decât să găsească fire de paiu în ochiu semenilor săi, fiind în stare să-i în-vinuiască cu lucruri nedrepte. Ei sunt conduşi de singurul gând să strice cinstea deaproapelui lor. Uneltirile lor uneori isbutesc şi mulţi oameni su­fere pe urma bârfelilor şi învinuirilor nedrepte.

împotriva bârfiturilor şi a celor ce învinuesc pe alţii pe nedreptul, lupta e foarte grea, pentrucă oamenii cred uşor lucrurile cele rele, fără să-şi dea osteneală să cerce : sunt oare adevărate, ori nu ?

învinuirile nedrepte sunt păcate mari, cari se împotrivesc poruncii lui Dumnezeu de-a iubi pe de-aproapele nostru. Izvorul învinuirilor nedrepte este ura şi pisma. A doua învăţătură a sfintei Evanghelii de astăzi este aşadar : să mi învinuim niciodată pe nedreptul pe de- aproapele nostru ! Nici să nu fim bucuroşi a asculta în­vinuirile de acest fel ale acelora, cari în loc sä vadă bârna din ochiul lor, văd numai paiul în ochiul altora.

* Auzind această învinuire nedreaptă

Isus răspunde mai marelui sinagogei : „Făţarnice, fiecare din voi oare nu-şi desleagâ Sâmbăta boul sau asinul delà iesle şi-1 adapă? Dar aceasta, fiindcă a lui Avram fiind, oare nu se cădea să se deslege de legătura a-ceasta în ziua Sâmbetei? Intru-ade-văr, Dumnezeu nu putea să fie atât de nemilos, încât să oprească pe oa­meni char şi a se vindeca Sâmbăta. Intre evrei se aflau însă mulţi, cari voiau să se arete mai sfinţi chiar de­cât cărţile sfinte. Aceştia auzind acum cuvintele lui Isus, s'au ruşinat, iar poporul care sta în jurul lui Isus s'a bucurat şi a adus laudă lui Dumne­zeu pentru iot ce făcea blândul proo­roc din Nazaret.

Aşa se vor ruşina în ziua judecăţii toţi oamenii, cari au urâtul obiceiu de-a învinui pe nedreptul şi de-a bârfi pe alţii. Iar cei cari cred în numele cel sfânt al lui Isus se vor bucura întru veşnica lui împărăţie.

SEPTiMIU POPA.

P E № T U S A T E 1

Sfinţirea biserici i d in Ştei In ziua de 21 Septembrie 1923 a \

avut loc sfinţirea bisericii din comuna | Ştei jud. Bihor. Biserica a fost clădită de cătră firma „Industria de pădure din Băiţa" în schimbul unui teren, fost al plugarilor din acea comună, plugari cari au dat dovadă de multă dragoste faţă de credinţa strămoşească.

Biserica este construită din piatră, Într'un stil frumos şi constitue o po­doabă pentru comună.

Zidirea acestei bisericii se atribue în mare parte d. d. Miron Botişel preot în localitate şi Gavril N. Cosma învăţător, amândoi cari au pus la cale înfăptuirea ei.

Dnul fost ministru al Cultelor C. Banu, a dăruit un clopot pentru acea­stă biserică, iar icoanele le-a dăruit Dr. Nicolae Popovici, prim medic al judeţului, fost prefect în Oradea Mare, care este născut în aceasta comună.

Actul sfinţirei 1-a îndeplinit meri­tuosul protopop al Vaşcăului, Adrian P. Desianu, împreună cu preoţii : Miron Botişel din localitate Andrei Popa din Criştior, Aurel Baicu din Câmpani, Gh. Bogdan din Cărpinet, Vaier Moga din Luncă, N. Teaha din Gurani, Cornel Foltuţiu din Feueriş, Mihai Popoviciu din Leherani, Traian Cucu din Petrileni, I. Cioflau din Petroasa şi I. Florea din Câmp. i In timpul serviciului a cântat corul universitarilor beiuşeni şi corul lui Alexandru Nica, preot şi înv. în com. Băiţa, care cor, organizat din micii

priceasnă d. protopop A. P. Desianu a ţinut o frumoasă predică.

După sfinţire s'a întins o masă ca în poveşti în grădina părintelui

Iitst-alarea noului Episcop al Argeşului Curtea-de-Argeş

deosebită săr-noului episcop Nichita Duma.

A L T A R U L BISERICII

Botişel, unde au luat parte aproape dauă sute de oaspeţi şi fruntaşi ţă­rani, iar la masă au servit frumoase „Cosinziene" ţărance, împreună cu d-şoara Silvia Popovici, elevă la şcoala normală din Beiuş, îmbrăcată într'un frumos costum nation? 1. Ţăranii din comună şi împrejurimi, au întins masa

Lumea care a luat parte la sfinţirea bisericii : 1. Dr. Gavril Cosma senator, 2. Ilarie Crişan fost primar în Beiuş. 3. Vasilic Sala preoţi 4. Dr. Nicolae Popovici prim medic judeţian. 5. Adrian P. ücsiann protopop, G. Cornet Foltnţin preot, 7. Mihai Popoviciu preot. 8. Aurel Baicu preot. 9. Valerin Mop» preot ş'

10. Gavril Cosma învăţător în ştei.

băieţi de şcoală primară, spre uimirea tuturor, au cântat Liturghia, pe două voci, dovedind că acest harnic con­ducător, în vreme de abia doi ani în Băiţa, a ştiut se cultive frumosul şi idealul naţional, într'o localitate unde nu de mult fusese cuibul ungurimei din jur. Irmosul 1-a cântat dşoara Elena Pinter înv. în Beiuş, iar după

pe iarba verde, iar după masă a ur­mat „hora mare" cu lăutari din toate satele megieşe. Cine a luat parte aici, ştie să-şi dea seama despre „Nunta Zamfirei" a neuitatului nostru poet Coşbuc.

Târziu de tot s'a împrăştiat lumea, plecând fiecare cu o frumoasă amin­tire. H. T. BIHOREAN"-

Azi s'a făcut cu bătorire instalarea de Argeş P. S. S. Şefii autorităţilor civile şi militare şi numeros public aşteptau pe pe­ron. La ora 11 trenul intră în gară şi se dau jos din el P. S. S. epis­copul nou ales, d. ministru Lepă-datu şi alţii.

Dl Lăzărescu, primarul oraşului urează bun venit, noului episcop, în numele oraşului, arătând că ce­tăţenii îl întâmpină cu cele mai bune sentimente şi nădejdii.

P . S. S. răspunde mulţumind şi asigurând că va lucra cu toată râvna pentru binele eparhiei ce i-s'a încredinţat. Urmează apoi pre­zentările oficiale. Delà gară, oaspe­ţii, autorităţile, şcolile, clerul şi foarte mult public formează un mărit cortegiu îndreptându-se spre catedrală.

La catedrală, noul episcop ocupă scaunul episcopal înconjurat de cler.

Dl Ministru Lepădatu dă cetire decretului regal de însărcinarea P. S. Sale şi urează înaltului prelat păstorire rodnică şi îndelungată ; apoi părintele Gala Galaction tri­misul Mitropolitului Primat dă ci­tire „Gramatei" de întărire în scaun şi se înmânează noului ales decre­tul regal şi „gramata" metropoli­tană.

Dl Ministru aduce omagii nou­lui episcop arătând munca şi dra­gostea de neam ce a arătat P. S. Sa în Ardeal. Urmează apoi cuvântarea j părintelui Gala Galaction : j

Prea sfinţitule Domnule Domn Nichita. îndeplinind porunca pe care j am primit-o din partea bisericescu- ! lui meu stăpân I. P. S. Mitropolit j Primat şi dând cetire acestei Gra- 1

mate Mitropolitane n'aş avea să mai • adaug de cât ale mele prea umile ' urări de sănătate şi de fericită păsto­rire. Dar Prea Sfinţite, jilţul epis­copal unde ţara şi biserica vă poftesc astăzi să şedeţi se înalţă în nişte locuri atât de preţioase neamului şi istoriei româneşti, încât inima mea tresare şi mandatul meu spo­reşte.

într'o seară, Domnul şi Mântui­torul nostru Isus Christos urca, împreună cu ucenicii săi, colina măslinilor. Unul dintre ucenici, stând locului şi arătând în vale, a grăit către învăţătorul :

„Invâţătorale, priveşte ce lespezi şi ce zidăriei" (Marcu 13, 1.)

Voi, urmaş al sfinţilor apostoli* in acest moment când urmaţi colina chemării Voastre bisericeşti şi naţio­nale, îngăduiţi să vă oprim o clipă şi să vă spunem : Priviţi, Prea Sfin­ţite, în ce falnici biserici veniţi să păstoriţi !

Veniţi într'una din cele mai mici eparhii din ţară, după populaţie şi întindere, dar intraţi în ţinutul pri­melor amintiri scrise şi zidite ale înfiripării noastre politice. Aţi trecut printre cele două venerabile monu­mente care slrăjuesc de veacuri apele Argeşului şi nădejdile poporului român. Sus în deal e Sân-Nicoara. De vale e Biserica Domnească. Noian de viaţă trăită, comori de frumuseţi, unele păstrate, altele perdute, belşug de destăinuiri şi de ipoteze istorice se leagă de făptura străbunică a celor două, sfinte ctitorii. La jumătatea veacului al 14-lea se ridicară aci mândre curţi domneşti, veniră iscusiţi meşteri streini şi crescură, ocolite de ziduri tari, ca­pela bizantină şi capela catolică, una şi azi întreagă, cealaltă năruită.

Mormintele de curând deschise, obiectele scoase la lumină, teme­liile conacului domnesc — reapă­rute — şi mai pre sus de toate trainica şi nobila arhitectură a bi­sericii rămase mărturisesc nouă — urmaşilor uimiţi — despre o viaţă puternică, bogată în izvoare şi în concepţii, largă şi înflorită, pe care până mai acum câţi-va ani nu o înţelegeam destul de bine.

Preasfiuţite Nichita, sunteţi pri­mul păstrător, sunteţi primul cava­ler al acestor comori. Din scaunul vostru de episcop, privind cu grijă şi cu osârdie în calea anilor ce vin, privind mersul turmei duhov­niceşti, încredinţate vouă de Marele Păstor, veţi privi în amfiteatru is­toriei naţionale, veţi privi cu iu­bire filială, Sân-Nicoara şi Biserica Domnească. Citim în cartea sfântă : „Scoală-te şi străbate ţinutul în lungimea şi în lăţimea lui, că ţie ţi-1 voi da" I (Moise 13,17) Prea Sfinţite, veţi face ca Patriarhul Abraham : sculându-vă veţi stră­bate în lung şi în lat cuprinsul acestei eparhii.

Veţi vedea biserici, schituri, —-subjugător de frumoase şi de evo­catoare pe care obştea noastră ro­mânească, de vre-o 60 de ani în­coace, nu le-a mai preţuit, nu le-a mai iubit şi lc-a lăsat pustii.

Să vă ajute Dumnezeu să faceţi pentru învierea şi reclădirea lor mai mult decât au putut să facă predecesorii noştri I

Dar — după drumuri, inspectări, osteneli pastorale, zile bune şi zile rele, Vă veţi înapoia mereu aici, lângă acest falnic stânt locaş. De departe, veţi vedea crescând în văi şi strălucind în soare măreaţa catedrală subt^ cupolele căreia ne

~ acum, să

„Să se bucure inima Voastră şi prin cântare să-1 laude pre Dom­nul I (Psalm 28,7.)

In această catedrală se împreună, întru slavă şi sfânt preamărit sufle­tesc, tot trecutul de care am po­menit, se împreună cu impunătoare amintiri, încă vii în inimile noastre, alături de lespezile centenare care acoperă pe demult adormiţii ctitori şi Voevozi Neagoe şi ceilalţi.

Iată, aici, lespezile cele noi subt care odihnesc odihna lor deplin meritată şi glorioasă marii binefă­cători ai neamului nostru, ctitorii cei noi ai acestui sfânt locaş, bine­cuvântaţii între binecuvântaţi : Carol şi Elisabetal

P. Sfinţite Domnule Domn Ni­chita, gândurile noastre şi rugăciu­nile Voastre arhiereşti fi-vor, in toate zilele păstoriei Voastre, fiori de recunoştinţa şi candelă de ve­ghe, la aceste scumpe morminte, pe cari Biaerica şi neamul astăzi vi le dă în p^zăl

Dar, afară de ziduri vechi, afară de biserici voevodale şi de mor­minte scumpe tuturor Românilor, priviţi Prea Sfinte Nichita, norodul întregei Voastre eparhii, umplând această catedrală, acest oraş şi toate satele -şi oraşele din Argeş şi din Olt.

Multă muncă Va aşteaptă, Prea Sfinţite ! Dacă poporul românesc stă azi pe înălţimele visului izbân­dit, noi singuri ştim şi ne dăm seama câte poteci alunecoase şi câte guri de prăpastie nu se des­chid de vale.

Delà catedrală oficialitatea a mers în reşedinţa episcopală unde noul titular a primit felicitări. Aci ia cuvântul părintele Predeanu, părintele Preoţescu din partea cer­cului preoţesc „Frăţia", dl Bănescu prefectul de Argeş şi dl general Oprescu în numele armatei. P. S. Sa mulţumeşte vorbitorilor, arătând că doreşte să lucreze împreună pentru propăşirea judeţului.

După ora 1 a urmat în sala pa­latului Episcopal ospăţul dat de primăria oraşului. La masă vorbeşte dl Ministru Lepădatu, arătând în­semnătatea istorică a oraşului Curtea de Argeş, amintind de Biserica Dom­nească astăzi atât de cercetată şi cari după vechile concepţii urma să fie dărâmată crezând u-se că nu se poate reconstitui. Dsa ca secre­tar al comisiei monumentelor isto­rice pe acele vremuri a dat tot concursul pentru ca acest monu­ment istoric-religios şi artistic să fie conservat şi îngrijit.

Arată că Dsa se găseşte la aceas­tă sărbătorire ca amic vechiu al Argeşului, ca prieten personal şi tovarăş de muncă culturală al P . S. S. în Ardeal.

Dl primar mulţumeşte dlui mini­stru de tot ee-a făcut pentru Bise­rica Domnească şi îl roagă ca în

P e n t r i ï c l a s a m u n c i t o r e a s c ă

P a t r i a ş i l u c r a t o r i i „Patria este cel mai dintâi şi cel

mai de apoi cuvânt al omului; într'însa se cuprind toate bucuriile lui, simţirea

i ei se naşte deodată cunoi şi e ne­mărginită, veşnică ca şi Dumnezeu . . . Patria e aducerea aminte a zilelor copilăriei ; coliba părintească cu copacul cel mari din pragul uşii ; desmerdă-rile drăgăstoase ale maicii noastre ; plăsmuirile nevinovatealeinimii noastre; locul unde mai întâi am iubit şi am fost iubiţi ; fumul vetrei ce ne-a încălzit în leagăn, înălţându-se în aer ; barza de pe straşină ce cată duios pe câmpie şi aerul care nicăierea nu e mai dulce..." (Cântarea României).

Fiecare om îşi are patrie. România, fiindcă-i a noastră, ne pare cea mai frumoasă. într'însa se cuprind aspi-raţiunile tuturor fiilor ei, în cuprinsul marginilor ei trebue să-şi ia avântul meritat acea clasă de albine sîrguitoare care sunt muncitorii români.

Pentru ca să putem ajunge însă mai curând şi cu bine la acel grad de desvoltare ce-1 dorim cu toţii, ne trebue multă răbdare şi multă cuminţenie.

Trebue ca în mersul înainte al activi­tăţii noastre, să nu fim stânjeniţi de alte necazuri mai mari.

Trebue să ne putem mişca liberi şi nesupăraţi de nimeni.

Trebue ca liniştea şi pacea desă-caljtate de ministru să dea tot vârşită să domnească în viaţa noastră sprijinul pentru seminariu din lo- < socială. localitate.

Dl ministru răspunde că va cere dlui ministru de finanţe ajutoare şi dsa nu va ezita de a da tot concursul pentru îmbunătăţirile ce

Trăim un ceas măreţ din istoria Ş se cer. naţională: măreţ findcă am urcat j Vorbesc apoi dl Purcăreanu se-până acolo până unde putem urca, • - . măreţ fiindcă trebue să consoli­dăm degrabă şi complect izbânda noastră. „Să-ţi fie frică de Dum­nezeu şi să păstrezi uscat praful de puşcă". Aşa rezumă un fiu al marei Britanii obligaţiile naţionale ale popoarelor cu viitor.

Cum stăm cu praful de puşcă, am dovedit-o în faţa lumei întregi.

Cum stăm cu frica de Dumne­zeu ? Prea Sfinţite Domnule Domn Nichita, aci este sarcina cea grea, cu care Biserica şi neamul Vă tri­mit în această provincie biseri­cească.

In ceasul cel dintâi în caro pă­şiţi în casa Voastră, Vă oferim cu belşug : toate urările, toată încre­derea şi toată nădejdea noastră — Vi-le oferim; cu frunte gravă şi neconvenţională.

Prea Sfinţijţe Nichita : secerişul este nespus . .^$u»ul t l Dumnezeu să Vă dăruiască Duhul şi virtutea marilor secerători de altădată!

* După această cuvântare P. S. Sa

răspunde mulţumind de călduroasa primire ce i-s'a făcut şi încredin­ţând pe toţi de munca ce va de­pune şi de dragostea părintească ce Ѵл arăta credincioşilor din Epar­hia sa.

nator de Argeş, Prefectul de Olt, urând noului venit spor la muncă. P. S. S. mulţumeşte tuturor şi în­chină pentru familia regală; con-mesenii aclamă în cor şi muzica militară intonează imnul regal. Frumoase şi pline de spirit au fost ultimele două cuvântări ale preoţi­lor Borza şi Alex. Munteanu din Ardeal, prieteni ai noului episcop, cari 'şi amintesc de sbuciumul şi suferinţele românilor din Ardeal înainte do reîntregire, când preo-ţimea, printre care şi noul ales, au muncit din răsputeri pentru păstrarea religiei şi românismului. Părintele Al. Munteanu îşi mani­festă bucuria că acum trece fără paşaport, în „ţara dragă a Munte­niei" nu ca acum 30 de ani când Ungurii erau stăpânii Ardealului: întreaga mulţime aclamă cu en­tuziasm pe vorbitor, ' iar muzica in­tonează cântece ardeleneşti.

Ospăţul a durat până la ora 4 când asistenţa a mers din nou in catedrală unde clerul şi corul seminarului au cântat ruga de mul­ţumire Domnului. Cu aceasta, pe­trecerea a luat sfârşit. Asistenţa a vizitat Biserica Doamnei şi rui­nele delà Sân-Nicoara, iar la ora 6 oaspeţii au părăsit oraşul.

AL. SOARE.

S C R I S O R I D E L A O R A . S E

învredniceşte Dumnezeu, ne găsim.

DIN B U C U R E Ş T I In seara zilei de 17 Noembrie,

a. c , la Fundaţia Universitară „Carol I", d. M. Beza, conferenţiar la Universitatea din Londra, şi-a desvoltat conferinţa sa despre ro­mancierii englezi: George Moore şi Gion Galsori.

Vorbind despre cel dintâiu, spune că în lunga sa carieră de scriitor a suferit multe influenţe, până când emancipàndu-se, s'a inspirat din tradiţia irlandează. Primul său roman poartă numele de „Confe­siunile unui tânăr", în care se vede influenţa lui Zola, dar cu o imagi­naţie mai vie. Apoi este influenţat de Balzac, după care, producându-se un curent, asemenea „Junimii" delà noi, opera lui este îmbibată de un adânc misticism religios. Se inspiră apoi din viaţa lui Isus, dând litera­turii engleze pagini minunate. A scris şi o piesă „Apostolul", în colaborare cu un poet irlandez.

Trecând la cel de-al doilea ro­mancier, spune că acesta a scris mai mult romane lirice, în care se vede mila pentru desmoşteniţii soartei şi revolta contra nedrep­tăţilor de tot felul, arătând pră­pastia dintre diferitele clase. A scris şi piese de teatru. Gion Galsori posedă în cel mai înalt grad com­poziţia stilului. Caşi Ivan Tur-ghenief este cuprins de un larg umanitarism, ridicându-se la o înaltă stare contemplativă, fără a avea şi misticismul lui Turghenief.

Conferenţiarul termină cu fraza celebră a lui Gion Galsori, care spune: „Arta e singura formă de viaţă, menită s'apropie şi să în-frăţiască pe oameni, aratându-le o lume mai senină şi mai lipsită de patimi!" g. BOBEI

DIN BACÀU Vineri 9 Noembrie 1923 pe la

ora 10 dim. d. Ministru de Instruc­ţie Publică (şcoalelor) Dr. Angelesen întovărăşit de înalţi funcţionari ca şi de elita culturală a Bacăului, a luat parte la punerea pietrii fun­damentale a noului local de şcoală normală pentru învăţători, ce se zideşte chiar aici în coasta oraşului.

Clădirea va fi cu adevărat mă­reaţă şi va fi unica în părţile Mol­dovei, dat fiind că Şcoala Normală de la Bacău are un viitor foarte însemnat pentru propăşirea cultu­rel în masa mulţimii.

Cuvântările ce s'au ţinut cu aces prilej au fost înălţătoare. Cel întâ* vorbeşte d. prefect Mircea Costi-nescu, care cere ca această şcoală să poarte pe viitor numele bine­făcătorului judeţului: „Alexandru Constantinescu." D. deputat Eduard Racoviţă arată câtă străduinţă s'a pus şi se pune întru clădirea aces­tui local, atât de trebuincios pentru viitorul României Mari. D. Hara-lambie Ionescu directorul Şcoalei Normale face dare de seamă asupra fondurilor de clădire donatori mai însemnaţi: Federala „Trotuşul" 20.000 lei, cooperativa„Unirea" 4000 şi alţii. Slujba religioasă a fost săvârşită de părintele Protoiereu Teodor Zota, C. Apostol şi Citi Bujor.

Ospăţul a urmat în pavilioanele Şcoalei Normale. Cinste mare se cuvine dlui Haralambie Ionescu, care se străduie să-şi ajungă idea­lul pentru şcoala lui, un minunat local şi o ceată bună de profesori lor. Să-i ajute Dumnezeu.

N.

Calendarul Gospodarilor. E al 4-lea an de când apare

acest calendar, scris pe deantregul de colaboratorul nostru Dl. 1. Simio' nescu Profesor la Universitatea din Iaşi şi Membru al Academiei Române. E închinat în tot cuprinsul lui nevoilor diferite ale cărtui arilor delà sate. Bucăţile scrise pe înţelesul tuturor sunt sau îndemnuri la cunoaşterea neamului şi a ţării sau îndrumări cătră tot ce trebue unui bun gospodar. E o carte care nu poate lipsi din casa ori cărui cărturar de la sate. Pe lângă cuprinsul ei de seamă, este şi ieftin, cel mai ieftin calendar, din câte s'au tipărit în anul acesta. Librăria „Cartea Românească" care'l scoate, a ţinut să deie şi un frumos chip al „Ilenei", ţărăncuţa pictată de N. Grigorescu. Foaia care întovărăşeşte calendarul poate fi pus în ramă, împodobind casa cu o frumoasă icoană.

Cine vrea să aibă acest calendar, căci se vinde ca pânea caldă, să se grăbească a-1 cere de la librării sau de-a dreptul din Bucureşti (Cartea Românească Bulevard Academiei 3) trimeţind printr'un mandat poştal costul de 10 lei şi 2 lei pe deasupra pentru recomandare, ca să ajungă mai sigur.

Trebue ca fruntea patriei noastre să rămână senină şi să nu se în­creţească nici odată, nici de vre-o supărare şi durere ce i-ar veni din­lăuntru şi nici din cefe ce s'ar j anunţa de afară. j

Ca să ne dezvoltăm ne trebue să j respirăm aerul liber şi binefăcător al i ţării noastre libere.

Trebue să ne iubim ţara şi liniştea ei să fie mai întâi asigurată.

De altfel, nici nu pot crede că există un român care să nu-şi iubească ţara.

Cunoaşteţi Dv. pe cineva care să nu şi-o iubească?

Ei, bine, eu vă pot dovedi că chiar de-ar exista din aceştia, mentalitatea lor se află supusă unor influenţe străine de firea lor, căci, faceţi cu aceştia o încercare, de pildă, trimiteţi-i, pentru câtva timp, într'o ţară străină şi unde să fie nevoiţi a-şi exercita meseria lor'

Veţi vedea atunci cum îi va apuca şi stăpâni dorul de ţară !

Afară de acei care au comis crime sau alte delicte nimeni nu a putut rezista dorului de a-şi revedea ţara.

S'au văzut cazuri când români plecaţi de tineri în străinătate, s'au însurat acolo, cu femei străine şi au avut copii. Ei bine, unicul dor care l'au avut, înainte de a închide ochii, a fost acela de-a-şi mai revedea odată pă­mântul unde s'au născut.

De sigur că, nu numai cu românii se întâmplă astfel. Este o lege a na­turii care îndeamnă spre iubirea de ţară şi se întâmplă la toate popoarele.

S'au mai văzut cazuri când cei mai anti-patrioţi au alergat şi s'au devotat patriei lor.

Să vă povestesc un caz, el formează j una din cele mai scnmpe amintiri j ale mele: j

Pe vremea când eram student în j Franţa, adică în cea mai frumoasă ! vreme a vieţii mele, aveam un coleg ! francez, Paul Rouzot, cu care eram ; prieteni nedespărţiţi. Ne înţelegeam de minune asupra tuturor chestiunilor, numai asupra ideei de patrie, nu.

Se aprinde şi începe ca de obicei: — Ce patrie, patriotism, vorbe goale. — Frate Rouzot — îi ziceam, —

tu n'ai sentimentul de patrie. Iţi va fi bine ţie şi celorlalţi ca tine dacă mâine vei vedea Franţa în doliu şi, în locul cocoşului gal, să auzi cântând pe turnurile Parisului, vocea sinistră a pasărei de pradă?

— O, nu chiar aşa — răspundea el — sunt convins că şi la vecinii noştri se petrece acelaşi lucru, şi acolo nimeni nu se gândeşte la patrie şi apărarea ei.

— Naiv ce eşti, copii ce sunteţi voi francezii — îi ziceam.

— Dar tu Paul, tu un student, auzi un student să nu-şi iubească patria şi ce patrie, Franţa, Franţa ! Tu nu ştii ce-i aia Franţa ! Şi dacă vrei să-i simţi dorul şi s'o vezi cât e de mare şi nobilă, du-te într'o ţară străină şi, te asigur, că-ţi ve schimba părerea.

—• Vorbe, vorbe, eu nu-mi schimb părerea.

In anul ce a urmat, terminam studiile. O dată cu aceasta, Paul Rouzot, fu chemat să-şi facă serviciul militar.

După ce ne-am îmbrăţişat frăţeşte şi ne-am promis să ne scriem şi să ne mai revedem, ne-am despărţit plângând.

Paul fu trimis în fortul Hant Plenay pe Marna, iar eu am părăsit Franţa.

Era în anul 1914. Paul îmi scria des. într'o zi veni o veste ce îngrozea

lumea întreagă: se declara războiul european. Paul numai scria. Târziu primii o lungă scrisoare de pe front

Ce minune însă! Paul se transfor­mase cu desăvârşire ; nepatriotul de altă dată îmi scria acum proslăvind, în termenii cei mai entusiaşti, cauza dreaptă pentru care sângerează Franţa, „scumpa mea patrie", o numea el acum:

„Mi-reamintesc de cuvintele tale frate Mtşicu şi vorbesc des cu cama­razii mei când cei din gropile din faţă (germanii) ne lasă în pace."

„Ce vrei, acum vedem realitatea. Pe când la noi oamenii de ştiinţă se aplicau în laboratoare, încercând descoperiri, pentru binele omenirei. Pe când industria noastră se străduia

ca, prin mijloace moderne, să în­lesnească lumea şi viaţa, pe când, în sfârşit, cocoşid gal anunţa omenirei o era de progres şi pace, dincolo la vecinii noştri, duşmanii de azi, sa­vanţii lor încercau înr.scuns mijloacele chimice cele mai ucigătoare, industria lor înmulţea şi perfecţiona gurile de foc; păsările de pradă îşi ascuţeau ciocurile."

„Dacă vom avea nefericirea ca săi pierdem partida, căminurile noastre să fi ocupate şi pe turnurile Parisu­lui să cânte pasărea de pradă, ceea ce înseamnă ca facla omenirei, care-i Párisid, să se stîngă şi, dacă voi rămâne teafăr, să ştii frate Mişicu că eu voi părăsi Franţa şi voui veni la tine."'

La această emoţionantă scrisoare i-am răspuns imediat.

Trecuseră câteva luni, cauzafrancezä era în pericol.

In acele clipe de mâhnire, îmi venea din Franţa îndoliată de la tatăl lui Paul o veste telegrafică, ce-mi punea inima la o grea încercare :

„Paul a murit apărând Franţa". Am scris imediat bietului tată ru-

gându-1 să-mi trimită ultima fotografie a lui Paul şi să depună o floare, din parte-mi pe mormântul lui.

lată răspunsul : Dijon 4 Mai 1916.

Scumpa Domnule Mişicu! „Am primit st imata Dv. do la 1 Aprilie

a. c. fi va mulţumesc pentru bunele senti­mente ce conţine.

Pr in acelaşi curier, am onoare, su v4 adresez câteva fotografii militare, şi sin­gurele ce mai posed şi unde veţi reçu-noaste pe scumpul nostru copil.

Bine-voiţi, vă rog, scumpe Domnule Mişicu, să le consideraţi ca o amintire preţioasă do la acela care a fost amicul Dv. sincer şi devotat, de la acela care făcea bucuria noastră, orgoliul nostru şi car» doarme acum cu ultimul său somn In văile Marnei undo căzu, pentru a пц • ѳ scula, în momentul când comanda o şarje cu baioneta; do la acela în fine a cărui moarte a făcut din viaţa noastră пц supliciu grozav.

Mind înhumat într 'o groapă comună nu 25 camarazi, nu vom putea obţine exhu-marea neforicitul său corp, astfel că пц vom avea nici consolarea ca să mergem Í să plângem pe mormântul lui. (•

Permiteţi-no, scumpe Domnule Mişieu,f sa trecem asupra Dv., cel puţin o parte ' din afecţiunea ce avem pentru scumpul nostru copil. Mai pormiteţi-mi do aseme­nea, să vă rog, să bine-voiţi, a-ini adresa, dacă e posibil, fotografia Dv. »pro a fi: plasată şi consevată cu îngrijire, după ce| va fi mărită, alăturea do cea aceluia »; cărui pierdere foarte crudă ne faco existenţii insuportabilă. • •

O floare pe mormântul său va fi depusăi din partea Dv. de îndată ce no va fi posibj'J,

Bouiik.

Când am primit scrisoarea mă gă­seam în frrou, arn încuiat uşa şi am, plâns ca un copil.

Iar de atunci ch;pul scumpului coleg dispărut nu mă părăseşte căci se află in cel mai scump loc, deasupra birou­lui meu de lucru, acolo unde privirea şi se duce fără chiar să vrei. |

Nu Г pot uita şi dacă mi-am permis' să înfăţişez memoria lui înaintea ceti­torilor, n'am făcut o numai ca să-rai' retrăesc acele momente de înălţare sufletească ce-mi dă amintirea lui, d, ca să-i' dau ca pildă reală pentru acei care cred că pot fi pământ din pământul ţării, suflet din sufletul ţării, fără ca să-şi-o iubească această ţară; acei care cred că pot zdrobi inima* ţării fără ca să ţîşnească sângelt dintr' a lor.

Şi, fiindcă scriu despre lucrători români, ei bine, eu. eare trăesc viaţa de fabrică, o spun, cu toată convinge­rea că într'înşii bate o inimă româ­nească şi, dacă câ:e odată s'a crezut altfel, aceasta s'a datorit unei influaţe

j trecătoare care nu poate prinde rădă­cini în inima românească.

INGINER V. MIŞICU, Directorul Revistei Industriale „Arte şl Meserii" pentru Cuitura şi Educaţii

meseriaşilor Galaţi.

De vorbă cu abonaţii noştri

Mulţi, mii de abonaţi, aţi rămasţ în urmă cu plata. Ştim că nu faceţi din răutate, ci unii poate văi vine greu să rupeţi din puţinul! vostru câştig, obolul acesta mio 0$ ni se cuvine nouă.

Căci noi, cu munca noastră cins­tită, nu putem concepe, ca să fie' cineva să ne stânjenească, să ne> aducă rău, când noi dorim tuturora binele. -

Alături cu hrana zilnică, trebue; şi cea sufletească. Precum se îm*-parte banul pentru pâine, aşa s ţ se împariu şi pentru slovă româ­nească, în casa statorului de carte, unde nu se află o gazetă cinstită,: acolo e întuneric în inimi. întunec ricul ce-1 înfricoşător al neştiinţiV care aduce toate nenorocirile.

Vă rugam, prietini ai noştri de pretutindeni, cari vă încălziţi sufla­tele şi vi le luminaţi delà flăcări „Culturei Poporului", înaintaţi-n» abonamentul.

Veţi vedea ші-Лэ ajunge o foae bună, atunci când câţiva lei ai voştri, sunt trimişi pentru clădirea unei puternice prese româneşti, di cultură, adevărată cultură.

Nu lăsaţi să se împotmolească răul împrejurul vostru; nu cheltuiţi bani pe ce nu trebuie, şi veniţi oöÄ. banul vostru muncit, pentru a ave* mângăerea, că aţi ridicat scrisur românesc, cinstit şi civilizat, 1*" adevărata lui valoare.

Nu ne uitaţi, căci vă uitaţi pro-, priile voastre interese.

„CULTURA POPORULUI".

Pagina é CULTUMA POPORULUI Numărul 36

Р Е І Т К Х е - О Р Т І *

FLIITITHELE SI ViNCUTA A fost odată, a fost, O Vineuţă ş'un fluture Amândoi de aceiaşi fire. Şi s'au luat pe 'ntrecute Prin iarbă -cu flori mărunte. Fluturele cu aripioare

sus şi jos zburând,. Vinca din picioare cam greu urcând. Când suia fluturii 'n zbor Vinca era aprinsă de dor, Nici nu clipia de uimită, Sta pe loc încremenită; Iar când el se punea jos Şi Vinca pornia voios. Şi cum sta colea pe-o frunză, Vinca da îndată sâ-1 prindă. Dar fluturu-i viu şi mişcă, Vinca se temea c'o pişcă ; Cum a păţit eri c'o muscă De cele de care muşcă. L'ar prinde că-i drag tare, Ei l dar frica-i şi mai mare. Vinca stă plecată, stă 'ndoită, Stă uimită, înfricoşată şi 'n grozită. Tot pândeşte, tot gândeşte, Şi tot iscodeşte. Şi de-odată îşi face de lege După ajutor s 'alerge: Să cheme pe mama Safta, Pe naş ' Itoi şi pe tata. Să alerge cu mic cu mare La această fiară de pe floare. Şi se pune pe picior: Raita ! după ajutor. Ce ţi-i însă că 'n cărare Gata e primejdia mare : Când tulea fuga mai strună, într 'o coajă de alună Fetiţa se poticneşte, Ca o broască se lăţeşte, Mânuţa şi-o juleşte, Genunchiul şi '1 zdrobeşte, Botişorul şi-1 turteşte. Ba se pune chiar pe plâns, Iar fluturele, — pe râs . . . Dar mama a mângăiat-o, A pupat-o şi a îubărbătat-o. Şi Vinca încet spre fluturel Iarăş s'a apropiat de el, Şi tiptil, tiptil Intre râs şi plâns Mânuţa a întins Şi — l'a prinşi — „Stai fluture pe loc Să-ţi arăt un joc ! Căci când am picat şi-am plâns, Tu m'ai râs". Iar fluturele supărat îngrozit şi înfricoşat Astfel s'a rugat : — „Vinculiţă, scump odor, Lasă-mă să zbor; Nu mă strânge, puiule, Că mi-s slabe sculele. Şi fie-ţi milă de mine Că sunt mititel ca tine, Şi 'n veci nu m'oi bucura De păţania a l t u i a . . . " Iar Vincuţa-i răspundea : — „Nu te teme to-oi lăsa, Dar mai întâi te-oi pupa, Că-mi eşti drag ca inima. Pe cât eşti de voinicel Să te văd de frumuşel, Ş'apoi du-te, zboară iară, Dar să te întorci la primăvară. Atunci iar să ne întâlnim Şi cu drag să ne iubim. Eu te aştept crescând cu zor, Tu să-mi vii zburând cu spor." — „Mulţam, frumos, Vinculiţă Tu eşti bună copilită. Adio, pa, la revedere ! N'oi uita de-a ta durere ; Şi când o fi primăvară Soare cald şi vară iară, Eu la tine voi zbura Leacuri din flori ţi-oi căta Nasul ţi l'oi vindeca. Ne-om iubi şi ne-om pupa Printre flori vom alerga, Dorind bine altora, Vom râde şi vom cânta Veseli noi ne vom juca, Tot de braţ şi subsuori, Ca două bune surori. Şi ni-o fi viaţa dulce Şi vom fi ca fraţi de cruce."

DELA TATA TEOFIL. *

La întrebările noastre din Ni1. 33) răspunsul este :

I. 13 opuri şi 24 de gâşte, II. apa. Au deslegat următorii copii : L.

Fosch, cl. 4 prim. în Fecheteu (Ar­deal), D. G. Bogorodiţă, cl. 5 prim. ; Gr. Gr. Hoarcă, el. 5 prim. ; Eugenia I. Smeu, cl. 4 prim. ; Maria I. Mihart, cl. 4 prim. ; toţi din com. Igiroasa, jud. Mehedinţi; Eugenia Hogea, cl. 6 prim. în Cristian, str. Lungă 555. jud. Braşov; Mărioara I. Mă-zulescu, şcoala prim. com. Cerăţu (Dolj); Eva Árion, cl. V prim, în Bobda (Torontal); O. Pascu, cl. 4 prim, Codlea (Braşov); C. Ere-menco, se. prim, Cahul; C. Mircea elev, Iaşi; V. G. Sterpu, se. prim, Giurgiuleşti (Cahul); N. Susu, cl. I Şcoala Arte şi Meserii, Braşov; D. Jianu, cl. III prim. Moţoţei; G. H. Lăpuşoiu el. 4 prim. Lăpu-şata (Vâlcea); Victor Voiaescu, cl. 5 prim. Lăpuşata (Vâlcea) ; Emi­lia Cojoc, cl. 3 prim. Gura-Haugu (Neamţ); C. I. Lazar, cl. III prim. Murgeai (Tutova); Despina Ionescu cl. II prim. Tataru (Prahova) şi N. V. Hanu, cl. 5 prim. Năneşti (Putna).

Au câştigat premii: 1. Povestirile uncheaşului sfătos

de P. Ispirescu, elevul Gr. Gr. Hoarcă;

2. O carte de poveşti, eleva Eva Arion;

3. O carte cu poveşti V. G. Sterpu; , 4. O carte cu poveşti, eleva Des­

pina Ionescu. întrebări: 1. Sus ghiaţă, jos ghiaţă,

La mijloc, măcăe o raţă, Ghici ce e?

2. Ce apa-i in lume fără nisip. Spune?

3. Cine se naşte înfăşat T/ai aflat'?

Numele copiilor deslegători se vor publica şi se vor da şi premii.

Rugăm copiii să ne scrie isto­rioare scurte, descrieri de pe lo­curile unde trăesc, iar cele mai bune lucrări se vor publica şi se vor premia. Deasemenea primim desemne. N. R.

C H I U I T U R I D I N A R D E A L

Frunză verde, frunză lată Bădiţă gură căscată Ce te ţii că eşti fecior ? Şi eu mă topesc de dor Las-o dracalui ruşine Şi mai vină pela mine Că de n'ai fi ruşinos Precum te ţii de fălos Şi eu zic şi satul zice C'ai trăi cu gură dulce.

Câte fete viu ia joc Fug de gură ca de foc Şi leliţa-i ruşinoasă Săruta-o-aş nu se lasă Dar o văd pe cingători Că moare după feciori.

Hai leliţă, lele Ană ! Nu da gură la cătanâ, Cătana-i slujbaş domnesc Cu ciacău împărătesc Cu năframă de mătasă Te iubeşte şi te lasă. Suflă trâmbiţa'n cetate Şi el pleacă'n teri departe El se duce şi te lasă — Fluerind — şi nici nu-i pasă Că ţi-e inimioara arsă El se suie'n car de foc, Tu rămâi făr' de noroc El se suie pe maşină Tu rămâi fată streină.

Staţi feciori şi vă uitaţi La poale din şapte laţi — La feciori li-e lăcomie Cum le-aruncă din călcâe.

Din colecţia H. T. BIHOREAN".

S t a t u r i p e n t r n f e a t e i i i

C U M S Â F A C E M S À N E O A U Á G Ă I N I L E I A R N A ?

De obicei găinile încep a se oua cam pe la sfârşitul lui Ianuarie. Omul însă, fiind adeseori nevoit, a căutat să nu so mulţumească cu ceeace pasărea dă delà sine, ci să o facă să dea mai mult, dându-i ce-i lipseşte, mai ales în vremea iernei făcându-o să oauă.

A spori oauarea găinilor, _ fără vătămare, nu e faptă rea, căci pă­sările trebuie să ne aducă folos.

In ţările calde o mulţime de co­paci înfloresc şi dau roade în acelaşi timp, iar recoltele se ţin lanţ. Toate acestea se pun pe seama călduri­lor; acolo şi găinile ar oua fără răgaz.

Bătrânii noştri au cunoscut şi ei contribuţia căldurei asupra ouatu-lui la găini, căci făceau coţete aproape de locuinţele lor, aproape de grajdurile vitelor. Şi o dovadă mai vădită este că babele şi în zilele noastre lasă găina să stea lângă vatră, ba chiar să se ouă în casă — aşa că bubele satelor îţi vând oauă proaspete ori de câte ori le-ai cere, şi în timpurile cele mai aspre ale iernei.

Ca să încălzim în coteţe cu sobe, ori cuptoare, nici pomeneală nu poate fi la noi.

Ne vom mulţumi să facem co­teţele alături de locuinţele vitelor; să fie bine iipite cu var şi cu pă­mânt, să fie acoperite cu stuf şi ferite de a avea uşa în bătaia cri­văţului ; pe jos să aibe aşternut de paie, cari vor fi cât mai des pre-menite. Şi cuibarele de asemenea să fie făcute din paie curate.

Odată cotele astfel îngrijite, să ne îngrijim puţin de hrana găini­lor, să vedem cu ce trebuesc hră­nite, căci să nu uităm, că hrana e ceeaee dă căldură, iar cotele o păs­trează numai.

Grăunţele aţâţă ouatul ; cele mai bune sunt cele de grâu şi sămânţa de cânepă, cari însă nu trebue date prea multe, ştiind că de pildă câ­nepa e prea aprinzătoare. Orzul, ovăsul şi porumbul încă sunt bune, dar ele ajută pasărea mai mult la îngrăşat, decât, la ouat.

Un mijloc şi mai bun de a face găinile să ouă în timpul greu de iarnă, este a le da hrană coji de sămânţă de in ; acestea se pun în cuptor dupăee se scoate pâinea sau în orice alt cuptor, numai să nu fie prea cald şi sunt lăsate acolo pentru uscare. Apoi se fărâmă şi se amestecă cu tot atâtea tărâţe şi iăină de ghindă; se toarnă puţină apă caldă ca să se facă aluat şi apoi se dă găinilor, cari au să ouă.

Nu numai că vor oua, dar este şi o mâncare, ce le place foarte mult. Mai ales putem să silim piti­cele, (acele eşite în luna lui Febr.) decât găinile bătrâne. • In vremea iernei, adunatul ouă-

lor din cuibar să se facă de două ori pe zi, căci altfel nu poate să crape şi să îngheţe chiar.

B o a l e l e l a a n i m a l e l e d o m e s t i c e

a e â % a o ? i o Ï Boala cea mai obişnuită a oilor

este călbeaza. Se'nbohiăvesc de călbează şi boii şi porcii, ba s'a observat la iepuri, la corbi şi Ia căprioare.

Animalele capătă boala de pe păşunile umede sau din apa stă­tută ce o beau din bălţi : anii plo-ioşi aduc multă călbează, îndeosebi toamna, care în cele mai multe cazuri e umedă, este mai bogată în călbează.

Oile călbejite slăbesc repede, lâna se usucă pe ele şi cade uşor, iar la burtă, pleoape şi la gât se umflă puţin. Dacă desfacem pleoa­pele, peliţa din lăuntru e albă a-deseori galbină, ca la gălbinare, iar umflătura delà gât creşte me­reu (guşe), oile slăbesc din zi în zi până în cele din urmă pier.

Călbeaza atacă îndeosebi oile bă­trâne şi mai slăbite, dar nici cele mai tinere nu sunt cruţate, astfel că adeseori turme întregi sunt ni­micite de această molimă.

Ea este provocată de nişte vier-mişori mici, cari se introduc în fi­catul oii şi-1 nimicesc, încât pare că e putred. Viermişorii aceştia trăiesc pe nişte melci, ce se află pe frunzele ierburilor din locurile umede, sau de lângă bălţi, de unde pe urmă îi adună oile.

Deci spre a încunjura înbolnă-virea oilor şi a vitelor peste tot de călbează, e consult a încunjura lo­curile umede.

Presupunem însă cazul, că avem un număr mai mare de oi bolnave de călbează, deci se impune între­barea, nu se pot oare vindeca de această boală?

Ştiinţa medicinei veterinare ne spune că da. Graţie frumoaselor rezultate, la cari s'a ajuns în tim­pul din urmă cu ajutorul unui medicament preparat din ferigă, boala se poate tămădui cu cea mai mare siguranţă. Medicamentul se numeşte „Distol" şi se capătă în toate farmaciile din ţară sau se poate cumpăra prin ele. Acest me­

dicament se şi foloseşte azi în toute-ţările şi cu ajutorul lui s'au scăpat multe milioane de perire.

Preţul şi întrebuinţarea lui costă o sumă de tot mică faţă de va­loarea cea mare, ce o are o oaie sau un bou şi nu se poate îndea­juns sfătui ţăranii noştri, cari au foarte multe oi, să se folosească de acest medicament în cazuri de călbează. îndeosebi toamna acea­sta prin umezeala ei bogată — cel puţin în unele părţi — se pare a fi foarte favorabilă călbezei.

întrucât medicamentul trebue să se folosească după greutatea şi fe­liül animalelor, deci după prescrie­rea dată de fabricant, numai stâ­rnesc asupra acestui lucru, întrucât cine voieşte a se folosi de „Distol", când îl cere, sau chiar înainte va cere delà farmacist o îndrumare scrisă, unde găseşte toate lucrurile. După desluşirile date în această îndrumare scrisă să poate vedea pentru oi, pentru boi cât trebue să se dea şi în ce formă.

întrucât cineva are o turmă mai mare de oi bolnave, sau săteni mai mulţi au oi bolnave, mai bine vor face, dacă se vor întovărăşi şi vor cere sfatul unui medic-veteri­nar priceput, care pe lângă o plată potrivită le va face toate lucrările.

Mai constat, că reuşita tămădui-rei stă în strânsă legătură cu vechi­mea boalei.

Cu cât boala este mai învechită, iar animalele mai slăbite, eu atât vindecarea este mai anevoioasă, cu cât însă boală este mai proaspătă, animalul mai în putere, eu atât reuşita este mai sigură.

Animalele, cari au folosit medica­mentul cel mult în decurs de 4—5 zile sunt deplin sănătoase şi încep a se îngraşă.

Spre încheiere nu pot decât să sfătuiesc pe oierii noştrii, cari încă nu cunosc „Distolul" să-1 folosească cât mai îngrabă şi cât mai des în interesul lor binepriceput.

I. OŢOIU, profesor agronom

D e l à o s ă p t ă m â n ă l a a l t a Pentru numărul de Crăciun. De

oarece „Cultura Poporului, va apare de sf. Sărbători ale Crăciunului, în 12 pagini, — un număr de sărbă­toare — rugăm pe toţi colaboratorii noştri, să ne trimită din vreme arti­cole. Nădăjduim să dăm un număr de foae care să facă cinste presei ro­mâneşti. Primim fotografii după stampe vechi, desemuuri, cari ar fi nemerite cu acest prilej.

Scarlatină. In oraşul Cluj, bântue scarlatina. Mai multe şcoli au fost închise.

Sărbătorirea Itiptătorului naţional V. Lucaci- La 1 De­cembrie c. în Satu-Mare, a avut loc o sărbătoare în amintirea ma­relui patriot, răposatul dr. V. Lucaci. La ora 9 dimineaţa a avut loc un parastas în biserica greco-catolică, iar la ora 11 desvelirea tablei în amintirea lui Lucaci, la casa unde a murit acest apărător al cauzei naţionale în Ardeal.

La sărbătorirea aceasta au luat parte mulţi profesori universitari delà Cluj, şi membrii societăţii Jun imea sătmăreană".

Reapariţia „Gazetei Transilvaniei". După o întrerupere de câteve luni, a reapărut la Braşov „Gazeta Transilvaniei", cea mai veche ga­zetă românească. Deocamdată „Ga­zeta Transilvaniei" va apare nu­mai de 3 ori pe săptămână.

O episcopie românească în Jugoslavia. Românii din Bana­tul sârbesc cer din toate puterile lor ca să li se înfiinţeze, şi lor o episcopie românească, deoarece şi sârbii au o episcopie a lor în Timişoara.

In Ungaria mai sunt internaţi 500 români. In Zalaegerszeg (Ungaria), unde se află şi lagărul, în baraca nr. 14, se găsesc internaţi 500 ro­mâni, 400 supuşi jugoslavi şi 200 francezi, italieni şi cehoslovaci. Cei mai mulţi dintre ei sunt în pielea goală. Din cauza mizeriei îngrozi­toare ce o îndură aceşti nenorociţi, mulţi dintre ei au ajuns nebuni, tuberculoşi şi epileptici.

Baraca nr. 14 este aşezată la marginea taberei şi de câte ori ve­nea câte o com'sie străină, autori­tăţile maghiare spuneau că baraca nu este locuită. Aşa s'a făcut că baraca în chestie nu a fost vizitată de nici o comisie.

Acestea le spune un român scă­pat din lagăr. Se cuviue o cât mai grabnică inter venire din partea guvernului.

Ciocnirea din gara Careii-Mari. Dumineca trecută la ora 4 dimineaţa a avut loc o groaznică ciocnire de tren in gara Careii-Mari din Ardeal. Douăzeci de va­goane au fost sfârmate, un ceferist omorât iar altul s'a ales cu picioa­rele tăiate.

Ua post de jandarmi atacat de hoţi. Un grup numeros de bandiţi înconjurând postul de jandarmi de lângă cantonul Chefegic, pe şo­seaua Silistra-Ghiorbunar, jud. Constanţa, au tras focuri de armă omorând doi jandarmi.

Sosind în ajutor trei jandarmi, aceştia au tras focuri asupra ban­diţilor fără însă a-1 nimeri.

I n n o p ţ i l e t â r z i i d e t o a m n ă

D E S R Â D A C I N A T U L d e C o n s t . C e h a n - R a c o v i ţ ă

Mi-a duc aminte că sub zarzării şi merii înfloriţi, am râs şi am plâns, m 'am jucat nevinovat şi am ascultat cântecele păsărelor şi am înţeles ce va să zică cer înalt de primăvară stropit de stele, miros de flori şi zumzet de albine.

Icoane mi-au rămas în minte cât voi trăi şi aş vrea să mai fiu odată mic, să mai stau cu capul în poala mamei. Erau aşa frumoase nopţile acele trăcute şi vrăjite. O lumină ca ziua, o scoarţă era întinsă pe laviţa de sub plopul înalt şi tata sta pe gânduri şi fuma iar mama îmi spu­nea basme cu împăraţi din o lume ce nu mai este. Şi tot stând şi ascul­tând aşa, razele lunei ee furişau prin­tre frunzele neclintite şi de la o vreme mă fură comnul. Şi nu odată ne-am scăldat în iaz şi nu odată m'am dus vitele la păşi-ne şi am adormit în iarbă şi nu odată am privit cum ţăranii ară, ori seceră ori cosesc fâ­nul. Ce vremuri frumoase erau atunci, vremuri cari nu se vor întoarce nici odată. . .

îmi erau aşa de dragi florile de pe câmp, cum ca valurile de aur se ondula holda de grău, cum cocostâr­cii solemni păşau rar prin mlaştini întinzând ciocul după broaşte, cum grangurii, mierlele cintizii, privighitorile cântau în pădurea deasă. O pădurea Matei. Cu răcoarea ei, cu farmecul din bolta înpletită de frunze prin care unde şi unde se zăresc lacrimi al­bastre din cer, cu taina copacilor bătrâni. O pădure cu liniştea ei, cu arinii, cu plopi, cu mesteacăni, cu

stejari, cu paltini şi sălcii pletoase cu fiorul sălbătăciei ei şi al singură­tăţii, răsărind din tufişuri căprioare şi urşi greoi după mure.

Dar ce 'ţi bat capul Matei, cu astfel de nimicuri". Şi din ochi prie­tinului meu luciau mai tare dauă lumini aprinse. Vorbea cu atâta pa­siune că de multe ori mă aşteptam să-i văd lacrinrle picurându-i pe obraz.

„Urmează, Dinule,"îl ruga :. —Şi într'o zi am părăsit salul.

Cel întâi paş de înstrăinare. Ispră­visem şcoala mixtă. Liceul mă chema la el. Tata trebuia să-şi ru ă banul delà gură pentru întreţinerea mea. Şi mama a plâns după mine şi ţaţa Ileanca, ba chiar şi tatei îi erau ochii umezi. Nici mie nu-mi veneab'ne această despărţire. Plecam printre străini. Şi anii treceau şi eu creştea m ţi totuşi nu puteam să uit farmecul de acasă şi din sat delà noi. Aşteptam vaca iţa Crăciunului şi a Paştilor şi lunile de vară, ca şi condamnatul libertatea din temniţă. De Crăciun umblau ves­titorii c i steaua şi colinda iar flăcăii cu nunta ţărănescă, cu capra, cu că­luţul, iar la Paşti clopetele sunau aşa de frumos şi zorilei zilei se iveau de parte, cerul ridicând pleoapa mare a nopţii şi uitându-se la credincioşii cari cuprinşi de taină aşteptau sfinţirea ouălor roşii şi a cozonacului. Era atâta evlavie în curtea bisericii cu zidurile vechi şi clopotniţa crăpată, în cât din chiliile din jur împrejur stri­cate şi părăsite, ţi se părea că călu­gării de altă dată, au înviat. Şi nici

nu ştiu când am terminat liceul. Eram student, eram altul. Sub în râurirea cărţilor ce le citiam, începui să văd lumea altfel. Nu mă mai mişca satul meu atâta, jocul de la horă nu mă interesa ca 'n alte daţi, iar cântecele din scripcă şi cobză mi-se pariau primitive. Farmecul de Sânt-Vasile, ale clopotelor de Paşti, începuse să dispară pentru mine — Apucasem pe căi greşite. Citiam, ci­tiam mult. In m'ntea mea se cioc-niau toate frământăriie sociale. Viaţa desmoşteniţilor oraşelor mă ademnea. Vedeam convoiuri de muncitori, cobo-rîndu-se ÎN mine, vedeam trupuri chircite de muncă şi ofticoase prin fabrici, vedeam cum o lume se fră­mântă sub cerul negru de fum din hornurile înalte; auzeam sirenele prelungi cum chiamă braţele la lucru, odraslele celor cari îşi pierdeau vi­goarea şi tinereţea la maşini, traiu în case scunde, fără aer, fără soare, fără pâine cât le trebuiau ; luam parte la mizeria acestui norod ; de multe ori mă vedeam şi eu printre dânşii, în haine de uvrier, fără guler la că­maşă, murdar cu faţa arsă de căldura cuptoarelor! Şi în vremea aceasta tata murise. M 'am dus să-i sărut fruntea pentru ultima oară. Ce urît, mi s'a părut atunci, satul meu, ce pustiu, ce triste odăile în care am copilărit. După viaţa unui om care-şi scursese zilele ÎN şcoala cea veche şi scundă, cu câţiva elevi ÎN ea, nu se alesese nimic.

Rămăseseră doar nişte lucruri din casă, un cal, o trăsurică, două vaci. Mama era singură, cuc. Şi am lăsat-o în nemărginita ei durere ; pe mine mă chema o lume nouă. La Universitate am dus mizerie. Umblam flămând de multe ori la cursuri, pe stradă. Străin

într'un oraş mare. Am terminat facul­tatea, aveam o diplomă în buzunar, dar era deajuns numai atâta? Totuş avântul tinereţii mă îndemna în vâl-toare. Lupta îmi era dragă şi credeam că voi învinge. Uruitul maşinilor rota­tive, de sub suluri, mă ademinea ; cu învârtirea vertiginoasă a sulurilor albe de hârtie, îmi creştea in'ma; gându­rile şi ideile prindeau formă în tipar şi ele se duceau departe-departe, se coborau la norod, la oamenii năcăjiţi. Sămănător de idei, ce frumoasă che­mare . . . Şi într'o zi m'am aflat într'o redacţie; mi-am luat locuşorul la o masă într'un colţ, scriam, îmi împărţiam fâşii de lumină din sufletul meu. Credeam că toţi sunt ca mine, credeam multe, nu-mi închipuiam că e atâta sgură şi ticăloşie. Mai târziu m'am convins. îmi dădeam seama că sunt un anonim, că mă înşel pe mine însu-mi, că sunt o slugă retribuită — auzi, Matei, ce urât sună acest cuvânt slugă —• pentru a turna otrava în rândurile oamenilor cari muncesc cinstit şi vor atât: o viaţă umană. Şi des-gustat am plecat. Mi s'a frînt atunci un ideal. Rămăsesem încă un suflet cinstit, când societatea în care trăeşti te perversteşte. Şi mi-am luat o ca­tedră de profesor la 32 de ani, c'am târziu ce-i dreptul. Şi de atunci până acum trăiesc liniştit, cu cărţile mele, văzându-mi de sărăcia mea. Ce vezi aici e adunat din economie, din munca mea, din viaţa retrasă ce o duc. Dar sunt un desrădăcinat. De zece ani o văd aceasta. Am rămas un ţăran. Cartea mi-a subţiat sufletul, m'a făcut să înţeleg problemele vieţii mai uşor, mi-a adus lumină în mintea mea, mi-a împrospătat sângele cu moleculele ci­vilizaţiei dar în acelaş timp am rămas cu globulele puternice în care se

păstrează taina pădurii, a soarelui, a câmpului. în mine s'au luptat puternic două fiinţe : omul nou, creiat din carte, dornic de maşini, de fabrici, de fumul de cardif al uzinilor din oraşe cu ziduri reci şi omul liber, ţăranul, cumpătat, cuminte, care aşteaptă pre­facerile delà mersul vremii — şi acesta din urmă a învins. Nu putem să sărim din o lume la alta dintr'un salt, prin eforturi, decât evolutiv. Cartea aduce lumină, însă, această lumină cere să se întoarcă acolo unde am luat cu noi sufletul celor rămaşi în întuneric. Părinţii şi strămoşii în-vieză în noi şi cer să le ducem lu­mina de care ei au avut atâta nevoie. Iată de ce Matei, regret întotdeauna că nu m'am întors în satul meu. Acolo îmi era chemarea. Să-mi ridic ţăranii, să cultiv o şcoală puternică, pe care o sădise tata cu tindă în sufletele lor. Acum e prea târziu. De prisos m'aş întoarce, casa noastră e vândută, livada de asemeni şi oamenii nici nu m'ar cunoaşte."

Şi prietinul meu tăcu. înţelesesem că are nevoie de linişte şi am plecat.

Era târziu. Pe uliţi nici-o ţipenie de om, zăpada scârţia sub cizme, doar luna prin ochiul ei şi mai roşietic decât odată cu sara, mă privia mistic. Un câne lătra departe şi o lacrimă mi se ivi în gene. îmi aduceam aminte de copilăria mea : o vedeam pe mama lucrând cu acul ca să poată trăi. (Sfârşit)

S n o a v e

Saşa şi Românca Un ţăran de ai noştri din par­

tea Ardealului, se întovărăşeşte în­tr'un rând cu un sas la coasă.

Plecară ei de dimineaţă la lucru, rămânând ca de prânz să le aducă nevestele la fiecare de mâncare.

Când soarele se ridică de un co­nac, românca şi femea sasului se aflau în capul locului, cu cele ne­cesare de mâncat. Cum se nimerise, bărbaţii lor se aflau tocmai în par­tea cealaltă a fâneţei şi trebuia să-i cheme la masă.

— Să-i strig eu, — zise românca noastră, căci bărbată-mi-o aude dintr'odată când îl chem şi vine de unde o fi el.

— Aşa, să mă vezi pe mine, — se lăudă saşa. Al meu îmi răs­

punde la morii;.nt. Nici odată nu-1' strig de două ori.

Şi femeia sasului începu să răc­nească odată cât ce putu:

— Fri i ţ— Dar de unde să audă bietul F r i ţ ? căci pe lângă că era cam depărtişor, dar ori cât de tare s'ar fi trudit să strige saşa, nu­mele de Friţ se înecă în gât şi nu'!

putea să fie auzit cine ştie de unde. Mai strigă de câteva ori, dar vă­

zând că e în zadar, începu să-i fie'?

necaz, iar românca făcând haz de-supărarea tovarăşei sale, începu să s

strige ea odută : — Măi Ioane m ă ă ă . . . Strigătul acesta răspicat şi des-,

tul de răsunător, ajunse până' la urechile cosaşilor şi făcând u-le semn eu mâna, porni la mâncare.

Şi iaca aşa a rămas că tot mai curând înţelege românul strigătul nevestei sale. SlMiON HÂRNEA

" A S T E 9 9

F A B R I C A R O M Â N E A S C A D E R U M , C O G N I A C , Ï L I C H E R U R I , M A G A Z I N D E C O L O N I A L E ŞI D E L I C A T E S E | Teieton ISOO. C l u j , C a l e a V i c t o r i e i 4 1 . 'iviefon ІЗОО. ţ

4

S p e c i a l i t ă ţ i l e Amar de plante, Creme dChitră fabricei de licheruri: j ; ^ R u m ^ ^

P i v n i ţ e l e d e v i n s u n t p r e v ă z u t e c u t o t f e l u l d e s p e c i a l i t ă ţ i d e V I N U R I Е Х С Е Ы З Х Т Е s i G A B A M T A T E \ A T I H A L K , p r e c u m ş i H c l i c -r u r i l e s u n t t o a t e d i n P L A N T K N A T U R A L K

II-M-I-R

F A B R I C A D E C I O C O L A T A

CfLUJ, Str . Am P i l i i I r ,

Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф

Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф Ф

C I O J C l u j P i a ţ a U n i r e i V4

C e l m a i m o d e r n şi e l e ­g a n t m a g a z i n de b l ă n u r i

Bogat asortiment cu cele mai fine şi ele­gante blănuri foarte frumoase care va place onoratei şi distinsei noastre clientelă

A t e l i e r s p e c i a l p e n t r n c o n f e c ţ i u n i d e b l a n u r i eu p r e ţ u r i a v a n t a g i o a s e

par Notaţi vă rog bine adresa! Să nu uitaţi! „ l O U E D E P A R I S " , P i a ţ a U n i r e i 1 2

F e r e s t r a i e c n m o t o a r e ş i m o t o a r e d in P e n t z

C a r e l e d i n p i e l e tonna d e - а і е l u i W o l f n e r .

Articole de cauciucuri şi technice se află permanent în depozit ЩЩ Ш ^ШЖІ fiT а S . A . C o m e r c i a l ă d e П І Ж І 1 ±Ш 4Ж- Ч^УЧ9е m a ş i n i ş i t e c h n i c ă

C l u j , S t r a d a R e g i n a M a r i a Жо. 11.

i Numărul 36 CULTURA POPORULUI Pagina 5

I R Ä V A S E D E L A S A T E Din Rădeana (jud. Bacău)

In una din Duminicile din toamna sta s'a sfinţit cu o deosebită săr-ătorire biserica din Rădeana. Acea­

stă biserică, foarte veche de altfel, făurită de un Ruset, ajunsese în

tuiuină. Proprietara moşiei dna Stürza, în

dhnire cu sătenii au reparat-o temei-irăic. Şi astăzi, acest monument r»storic este o podoabă a ţării ipoastre. Preotul Grigore Sameş a npus toată dragostea întru săvârşirea ifrcestei lucrări. xi Pare că au înviat vremurile de d̂tă dată, când proprietarii de moşii

$e înţelegeau cu preotul satului şi ^ u poporenii şi durau biserici mo­numentale.

Dar câte pilde de acest fel avem? igjFapta dnei Stürza va rămânea veş-y i că în sufletul celor din Rădeana, jjîa o mare faptă creştinească. G. R.

f'e Din Govoara (jud. Vâlcea) J3 In ziua de 18 Noembrie 1923 s'a ^fiinţit în comuna noastră biserica IEbu hramul „Sf. Arhagheli Mihail J i Gavril", biserică zidită pe locul • tarai t de domnitorul Al. Ioan Cuza ^ n anul 1864.

k oh ï S t Î I l c e P u t ă î n c ă din anul ІУ12, însă, din pricina războiului, исгагеа л a fost întreruptă până »cum, când prin marea stăruinţă a

preotului Acluin Popescu şi săte-шог Ihe Constantinescu, Nae Du-mtrescu, D. Constantinescu, Ghe. Jatuscu, Al. Bălan, Lazăr Nieulae, ^ Нща, Fl. R. Marica, Pascu

' f ţ t ' n e s c u , Ghe. Fiorescu şi p n e . J4. Ionescu a fost terminată.

Sfinţirea s'a făcut de către P. S. b ÄeSp. Bartolomen al Râmnicu-j l u i - S e v e r m - Călcătorul străin

noate trece prin această comună, & a se opri locului să privească

; & admire sfântul şi măreţul 1 S d D. DOGĂROIU ocaş.

Din Satulung (jud. Braşov) , Elevii din clasa opta a liceului k Şaguna din Braşov au luat ho-àrâreu să strîngă fonduri pentru , excursie (călătorie) la sfârşitul inului şcolar. Pentru aceasta a nceput propaganda culturala în latele apropiate de Braşov. In iiua de 10 Noembrie a dat o ser->are la noi. Ce păcat însă că să-(elenii nu au luat parte în număr tşa cum s'ar fi cuvenit. Dl profesor îh . Popa, a ţinut o cuvântare de feschidere. Programul serbării a )'st frumos şi compus din 4 cântări ixecutate de corul grupului. S'a ucat şi piesa de teatru : „Moştenirea lela Răposata" S'au spus poezii barte bine de către elevul C. Popovici ii Dşoara Virginia Popovici. Ser-area a fost urmată de dant care ţinut până 'n zori. In ziua de 18 Noembrie, acelaş

rogram a fost desfăşurat, în co-una Zărneşti. Deosebirea a fost

„. aici a luat parte foarte multă ume. Pe lângă primirea frumoasă

li s'a făcut elevilor, eşindu-le ntru întimpinare la gară, fiecare ăran a crezut de datoria să eie >arte la serbare. Venitul serbării, áci, a fost de zece mii de lei, pe iând din Satulung aproape nu s'a itrâns nimic.

In ziua de sfinţii Arhangheli »iihail şi Gavril, patronii gimna-iului din Satulung, a făcut iarăş o _ică serbare în sala cea mare a imnaziului. D-1 director A. Boldur, „rectorul şcoalei, a ţinut o confe-inţă (vorbire) despre viaţa lui G. azăr, arătând meritele acestui postol, elevilor şi publicului de ţă. s. B.

, Din Prevorochie (jud. Şiret) Duminecă în 28 Octombrie anul esta, în comuna noastră s'a ţinut sfin-ea şcoalei primare cu două clase, clă-

ită din nou deoarece a fost distrusă nă în temelie în război. Sfinţirea s'a oficiat de către preoţii inte Niţan, preot local, Petru

eleanu, preot în Rogojeşti, Ion Ni-iu, preot în Baioneţ, Const. Toto-

scu, preot în Stârcea. Au luat parte: refectul judeţului şi alţi funcţionari uperiori. După terminarea sfinţirii, reotul Alex. Niţan a ţinut o frumoasă vântare, arătând sătenilor legătura

lintre şcoală şi biserică. Au mai vor-iit dd. Ghedeon Buzneanu, inspector :olar al jud. Şirete; inspector şef m. Iliuţ, inspector Dumitraşcu şi eputatul Leon Roşea. A urmat apoi

masă pentru cei de faţă. l. S. D.

Din Conteşti (Jud. Teleorman) Ilie Zumincaru, este numele gos-

< darului fruntaş din comuna noastră, 'ost mai mulţi ani primar, gândul üi a fost întotdeauna la infrumuseţa-ea comunei. Fire blândă, cu judecată mpede, Ilie Zumincaru, a fost şi este «rotitorul celor nevoiaşi. A luat parte ctivă la înfiinţarea cooperativei, a at serbări şcolare din al căror ve­it Conţeştii au astăzi o frumoasă Hbliotecă şi de multe ori, cu pro­ful său car a pornit prin sat strân-•nd obolul conţeştenilor pentru şcoală biserică. htr'o stare materială- destul de

;umoasă având şi maşină de treerat, " e Zumincaru nu şi-a schimbat por-

; » lui ţărănesc. In răsăritul soarelui, and ciocârlia cântă voioasă, cu mâi-че încleştate pe coarnele plugului, • o-age brazdă adâncă pe ogorul de

, dătător. gh. cocoş Din Şeroăneşti (jud. Vâlcea.)

I J n s ? a r a z i l e i de 17 Noembrie a. c. , * satul răsuna de cântecele şcolarilor i L*? îndreptau pâlcuri-pâlcuri spre 1 ц Г И ' călăuziţi de dorul de a vedea 1 tó ii ° § e z ă t o a r e - Ei mai zburdal-; äsiserf LÍ" , U r m ă p e р а г і п й c a r i : «'seră p n l e j u l s ă m a j v o r b e a s c ă

У ce mai e prin ţară. J m 0 , 1 1 6 3 Şcoalei se juca hora strămo-

şiască, după cântecul cavalului şi a flautei tinerilor din sat.

La ora opt sala era plină şi Sf. Sa d. I. Georgescu a oficiat sfânta liturghie, care a umplut sufletele cre­dincioşilor de o mărea'jă cuvioşie.

A ţinut un cuvânt de deschidere şi a blagoslăvit pe cei de faţă şi pe cei cari vor răspunde la apelul învăţătorilor şcoalei.

A mulţămit învăţătorului şcoalei G. G. Fierăscu, pentru frumosul gând de a face pe săteni să-şi treacă din

i viaţă cum nu se poate mai frumos ' câteva clipe.

Dl N. N. Ionescu, ' membru în co­mitetul şcolar local, a ţinut să mul-ţămiască sătenilor şi să-i sfătuiască a veni cât se poate de regulat. Făgă-dueşte că şi el va spune lucruri ce-i vor interesa.

A urmat producţia şcolară, cu povestiri, coruri şi recitări. Din sală au cântat mai mulţi băeţi. Dintre elevii şcoalei s'au distins : Peleşa Dănilă cl. III. la spusul poeziilor iar Mănoiu Sevastian, clasa 4-a, a cântat doina oltenească din flaut.

Dl. G. C. Fierăscu a arătat câteva puncte din programul ce se va des­făşura al şezătoriior ; a citit anecdote de Th. Speranţia ; a mulţămit sătenilor şi i-a rugat ca |în fiecare sâmbătă sara să se gândească să vină.

Aşa s'a terminat prima şezătoare din satul nostru cu Im 'arate ceresc.

A. D.

Din Govora (Jud. Vâlcea) In ziua de 18 Noembrie, la noi, a

avut loc sfinţirea bisericii cu hramul sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril, de către P. S. Sa Vartolomeu, episcopul eparchiei Severinului. P. S. Sa printr'o frumoasă cuvântare a umplut un mare gol din sufletele credincioşilor ce as­cultau.

După serbare a avut loc masa ce o formaseră sătenii din Govora, precum şi femeile cu fii, bărbaţi şi părinţi morţi în război de prin de­părtatele comune dinprejur.

G. S. F. Din Băluşeni (Jud. Botoşani)

Duminecă 18 Noembrie, o avut loc împărţirea titlurilor de împroprietărire ale ţăranilor împroprietăriţi ai acestei comuni ce şi-au plătit in întregime pământul primit.

Această serbare s'a făcut în pre­zenţa dlor: D. Vizanti, prefect, I. Cerchez, consiiier agricol, Florian Georgescu, comand, comp. jand., Po­pescu Greaca, inspect. agr., C. Op-rescu, controlor agronom, agronomul regional Cernea, precum şi autorită­ţile locale şi mulţi alţii.

După oficierea unei liturghii, sau ţinut ' câteva cuvântări de către d. prefect Vizanti, avocat Dr. Savinescu şi preotul C. Fasniu, după care a urmat împărţ'rea titlurilor definitive în localul şcolei de agricultură. De asemenea au luat parte la această ser­bare toţi preoţii şi învăţătorii cu ele­vii celor 6 şcoli din comună.

Pe fruntea fiecărui sătean împro­prietărit se citea bucuria, văzându-se definitiv stăpân pe porţiunea lui de pământ primit prin expropriere.

—• A fost prădată biserica satului de către hoţi necunoscuţi, de sf. potir, 18 lei argint; banii bisericei s'au ridi­cat cu câteva zile mai înainte de furt. Hoţii au avut grija de a murdări biserica de a pune murdării prin can­dele şi chiar de a scoate ochii sfin­ţilor de pe icoane.

IV). GH. BĂLAN

I P l вяв тбИ шВя

Ja. ж ж • • Ѳ Е И І І

„Cultura Poporului" ca să fie cât mai folo­sitoare cititorilor ei, şi-a a Hgurat scrisul al multor prietini ai României, distinşi scriitori francezi şi persoane de-o înaltă autoritate politică. Prin felul acesta şi prin ziaristică vom îndeplini o legătură trainică, leg attira care Ups ia pe acest teren.

Pentru desăvârşirea faptei noastre, „Cultura Poporului" a înfiinţat o r e d a c ţ i e l a I * A H 1 S , H u e R r e m o n t i e r 17.

Afară de aceasta pentru uşurinţa cititorilor noştri din Capitală, pentru tot ce priveşte partea redacţională a foaei, am înfiinţat o r e d a c ţ i e In B U C U R E Ş T I , c a l e a Ş e r b a n - V o d ă 43.

O a m e n i de b ine Dăm chipul venerabilului preot D.

Sfârlogeanu, în etate de 71 de ani şi care a servit 46 de ani ca preot, în care timp a fost învăţător 18 ani.

P R E O T O. S F Â R L O G E A N U

A stăruit din răsputeri de s'a clădit o frumoasă biserică în satul Călugă­reai din parohia Mirceşti, jud. Olt, biserică terminată şi sfinţită în anul 1919.

Devotat cu desăvârşire faptelor bune, a depus la Casa de Depuneri şi Con-semnaţiuni din Bucureşti, suma de 20 de mii de lei, proveniţi din vân­zarea unui pământ al bisericii ce era cutropit.

Această sumă cum şi altele va for­ma un fond pentru clădirea unei noui biserici în centrul parohiei Mirceşti.

Sfinţia-Sa mai este şi autor al multor scrieri literare şi articole pu­blicate în diferite reviste.

A ajutat Ministerul Domeniilor de a câştigat prin judecată 50 hectare pământ şi pădure, pentru care d-1 ministru de atunci, prin ordinul No. 8803 din 11 Februarie 1913, îşi ex­primă (arată) mulţămiri.

Sf.-Sa a dăruit teren pentru clă­direa noului local de şcoală în co­muna Mirceşti, judeţul Olt.

Să luăm mulţi pildă delà activi­tatea acestui preot cu adevărat prieten al poporului. Şi să-1 ţie Dumnezeu, mulţi ani sănătos. c. P.

Din Parlamentul ţării. In Parla­mentul Ţării, nu se desfăşură nimic prea însemnat, nici o votare a unei legi ca să publicăm şi noi fapte, iar nu vorbe şi hărţueli ale domnilor deputaţi şi senatori. Cititorii noştri, să fie siguri că îndată ce în Parla­ment vor fi lucruri însemnate le vom tipări. In prezent nu sunt de cât răs­punsuri la Cuvântul (Mesagiul) M. S. Regelui.

Regina Maria la castelul Bran. M. S. Regina a României însoţită de A. S. Principesa Ileana, cu o săptămână în urmă, timp de trei zile a vizitat castelul de la Bran dinprennă cu toate comunele de prin împrejurimi. Pre­tutindeni Măria Sa a împărţit daruri văduvelor şi orfanilor de război. Cu acest prilej s'a deschis şi o cantină şcola'ă într'o sală a palatulu' din Bran.

Biblioteca parohială. Biblioteca paro­hială din Codlea, jud. Braşov, mulţă-meşte Dior Dr. 1. Mihailescu, profesor la Facultatea de drept şi Dr. D. Stănescu, profesor din Bucureşti, pre­cum şi d-lui D. Lupan; profesor la Braşov, pentru că au dăruit cărţi pentru bibliotecă.

Acei ce simt slujitori buni ai ţării. In satele unde se găsesc jandarmi cari îşi îndeplinesc cu dreptate şi cinste slujba lor, jandarmii cari ocrotesc şi se port bine cu ţăranii, acolo, sunt rugaţi gospodarii fruntaşi sau preoţii şi învăţătorii să ne trimită fotografiile jandarmilor, cu câteva date, adică: numele şi pronumele, anul naşterii şi şi locul. Prin felul acesta lumea să cunoască pe jandarmii, cari, în satele lor, sunt adevăraţi slujitori ai ţării; blânzi cn cei buni şi strict cu aplicarea legii fasă de cei răi.

S'a stins un focar de lumină. La Cluj, a încetat să mai apară o foarte bună foae „Conştiinţa Românească''. Disparaţia ziarelor cinstite ne umple sufletele de amărăciune. Prin moartea acestora se omoară scrisul românesc. E o vădită lipsă de înţelegere a publicu­lui să susţie publicistica prin care o ţară se ridică, şi aceasta nu poate fi nici laudă, nici semn de cultură.

înmormântarea lui I. Pop. Săptă­mâna trecută a fost înmormântat la Cluj Iulian Pop, întâiul primar român în Cluj. Defunctul era un suflet ales; român care îşi puse silinţa pentru cât o mai mare armonie între „regăţeni" şi ardeleni şi un bun părinte. A murit în floarea vârstei la 44 de ani şi a lăsat multe păreri-de-rău.

Director de gazetă. Redactorul nostru în Timişoara, d. Ştefan Vlădescu, cu­noscut şi apreciat ziarist, cu începerea de la 1 Decembre 1923, e în fruntea ziarului „Nădejdea", ca director.

Conferinţă. Dl Profesor Haţeganu I., Directorul Clinicei de boli interne din Cluj, a ţinut în ziua de 25 Noembrie o conferinţă despre tuberculoză (oftică) în faţa unui numeros public format din lucrătorii din atelierele şi fabricele din Cluj.

Fapta d-!ui profesor merită toată lauda şi sperăm că va fi imitată. Pre­zenţa in număr mare a muncitorilor dovedeşte că ei se interesează de să­nătatea lor.

E un progres şi un semn bun care ne bucură.

„Paharul blestemat.4' Distinsul no­stru colaborator, cunoscutul poet con- I sacrat al Bucovinei, d. G. Rotică, va !

scoate în curând de sub tipar volumul cu versuri „Paharul blestemat". încă o boabă nestimată la literatura de seamă românească.

ACEI CARI NE SCRIU. Rândurile colaboratorilor noştri se îndesesc. „Cultura Poporului" îşi afirmă mereu îutâitatea în publicistica românească Anunţăm colaborarea d-lui Lada}', un mare jurist al Ardealului şi a cunos­cutului poet bucovinean : (L Rotică.

Nouile taxe de export. Consiliul de miniştri, a admis să se perceapă următoarele taxe de export:

Grâu 25.000 lei vagonul: Secară 20.000 lei vagonul; Seminţele de floarea soarelui

30.000 lei do vagon; Uleiul de floarea soarelui 80.000

lei de vagon; Sămânţa de lucerna 100.000 lei

de vagon; Chefal 5 lei de kilogram; Scrumbii şi rizeasca 10 lei de

kilogram ; Turte de floarea Soarelui 7.000

lei de vagon şi la tăraţe 4.000 lei de vagon.

Făina albă, primele 7.500 vagoane 35.000 lei vagonul, iar pentru rest 300.000 lei de vagon.

Cum se cunosc bauii falşi de 500. Sunt foarte multe hârtii de 500 lei falsificate. Iată cum se cunosc banii falşi: La cele bune se văd foarte bine cele două capete, dacă le ţii cătră lumină, pe când la cele falşe nu. Luăm apoi în mână un creion, scriem pe hârtie numărul tipărit cu negru delà partea stângă a hârtiei şi-1 înmulţim cu 25. De pildă 375 ori 25 egal 9375. Apoi ne uităm ce fel de literă stă înaintea numărul 375. Să zicem că stă : B. Aceasta fiind litera a doua, scădem 2 din 9375; aşa dară 9375—2 egal 9373. Această sumă o împărţim în două, aşa: 93 şi 73. Una din aceste sume: 93 trebue să fie aceiaşi cu numărul din mijloc de-asupra ba­nului, iar celelalte 73 cu numărul din jos.

Nenorocirea nuei mame. Natália Niscorova din comuna Ghidighici, jud. Bălţi ducându-se în pivniţă a lăsat în casă pe сапаред un copi­laş al ei.

Un câine pătrunzând în casă, a dat de un vas cu lapte pe care a început să-1 mănânce. Femeia re-întrând în casă s'a năpustit asupra câinelui, care a sărit pe canapea de unde a fugit pe o ferestră afară,

In momentul săriturei a atins cu picioarele pe copilaş, care a căzut lovindu-se de un fier şi după câteva minute de chinuri a murit.

Disperată, mama a apucat un briciu, voind să se omoare, dar a fost împedicată de soţul sosit la t imp.

Nenorocita peste două zile a îne-bunit.

Sfinţirea nuei biserici. In satul Principele Carol din comuna Mili­tari, judeţul Ilfov, s'a sfinţit bise­rica a cărei clădire s'a început în 1919 şi care a putut fi terminată de abia acum după trecere de pa-

\ tru ani. Slujba religioasă a fost oficiată de către P . S. Sa Arhie­reul Platon Ciosu, vicarul Mitropo­liei, înconjurat de mulţi preoţi.

Un monument al eroilor. In co­muna Pucheni-Crainici din judeţul Prahova, s'a desvelit monumentul eroilor căzuţi în războiul pentru în­tregirea neamului. Monumentul e ridicat în amintirea a celor 99 de viteji morţi pentru patrie.

0 nedreptate care trebue îndepărtată. Primim o scrisoare din partea săteni­lor din comuna Câmpineanca din ju­deţul Putna, prin care ni se arată că această comună nu a fost trecută pe tabloul de despăgubiri de război, deşi inamicul oprit în marginea râului Milcov, timp de două săptămâni a distrus cu artileria case, vite şi multe altele. Nedreptatea aceasta se dato-reşte primarului C. Negoiţă, care nu a dorit ca sătenii să beneficieze de acest drept delà stat. Nădăjduim că această comună nu va fi năpăstuită.

Faptă bună. Dl Ştefan Ion a dăruit unasutămii de lei ' pentru repararea unei biserici şi altă sută de mii pentru clădirea unei şcoli. Pilda d-sale să fie de folos şi pentru alţii.

Casa Ini Vasile Lucaci. Tinerimea română din Sâtmar (Ardeal) a luat hotărârea ca la împlinirea unui an delà moartea marelui român Dr. Va­sile Lucaci să pună o placă ca amin­tire pe casa unde a murit.

Soarta a vrut ca şi până azi această casă unde şi-a dat sufletul neînfrân­tul luptător'al idealului nostru al tu­turora, să fie în mâni străine.

Revistă nouă. La Brăila a apărut primul număr din revista „România filatecă" (mărci poştale). Doritorii se pot adresa la ziarui „Cuvântul" str. Perlea 18, Brăila.

Redacţionale. Rugăm ca din fiecare comună unde s'a ridicat monument în amintirea eroilor căzuţi pentru între­girea neamului românesc, să ni-se trimită câte o fotografie a monumen­tului, dimpreună cu câteva date, pentru a fi publicate în foae.

De asemenea de câte ori ni-se tri­mite câte o dare de seamă despre sfinţirea unei biserici să se alăture şi fotografia cu biserica.

C ă t r e s p r i j i n i t o r i i n o ş t r i . Preoţi, învăţători şi săteni cărturari, vă rugăm să răspândiţi această foae cât mai mult. Mijlocul ar fl acesta :

Să îndemnaţi pe prieteni să o citească; Să ne trimiteţi liste cu numele acelor gos­

podari cari credeţi că s'ar abona la foae; Cineva din sat, iubitor de carte, să ne

ceară un număr de foi, ca să le împartă pe bani, la ţărani. Dacă în sat s'ar găsi o pră­vălie unde să se vândă foaia ar fi şi mai bine.

0 foaie costă 3 lei, iar pentru strădanie dăm 60 bani, adică să primim numai 2 lei şi 40 bani.

Cu felul acesta de împrăştiere a „Culturei Poporului", vom fl în stare să aducem cât mai multe îmbunătăţiri la ea.

Schimbarea banilor rupţi. Ministerul de finanţe a făcut o adresă (scrisoare) cătră Banca Naţională a Statului din Bucureşti, prin care îi aduce la cu­noştinţă hotărîrile luate cu privire la banii rupţi prin întrebuinţare, cari adică treptat, vor fi scoşi din circulaţie (um­blet). Astfel au fost înştiinţate admi­nistraţiile financiare din întreaga ţară să primească banii rupţi la casă, cari vor fi apoi schimbaţi cu alţii noi la Banca Naţională. Administraţiile finan­ciare dupăce vor fi strâns aceşti bani, îi vor trimite Casieriei centrale a Mi­nisterului de finance, care îi va schimba la Banca Naţională cu hârtii de bancă bune de aceiaş valoare (preţ).

Producţia de zahăr a României. S'a socotit că producţia de zahăr a fabrici­lor din România va fi în anul 1923 următoarea: Roman 2000 vagoane, Sascut 1500, Ripiceni 1200, Jucica 1000, Jarojani Chitila 600, Giurgiu 600, Bod 1000, Târgu-Mureş 500 şi Crişceatec 400 de vagoane. Total :. 8300 vagoane. Anul acesta se va fabrica deci o cantitate dublă de zahăr ca cea dn anul trecut, dacă însă fabricile vor avea combustib'ul

j (materialul de ars) necesar şi vagoane \ pentru transport la vreme.

In America „CULTURA POPORU­LUI" se vinde cu 10 cents exemp.

Mare

i si rg' d e

Crăc iun!

La

m a g a z i n u l

Eugen S&al>o

Voiţi ca această foae să ocupe cel dintâi loc în publicistica românească; voiţi ca această foae să aducă şi mai multe îmbu-nătiri; puiinţa de a se ocupa pe larg de toate chestiunile din viaţă; voiţi ca să desăvârşim tehnica tiparului; voiţi ca să fim o publicaţie la înălţimea unui popor de 18 milioane, atunci răs­pândiţi fiecare „Cultura Poporului" ca să nu lipsească din nici o casă a unui ştiitor de carte.

C o m e r c i a n ţ i , C o o p e r a t i v e , preo ţ i şi î n v ă ­ţă tor i Tăceţi atenţi pe p o p o r să n u aştepte p â n ă se î m b o l n ă v e s c v i te le , căc i a tunc i

NU M A I E X I S T Ă ţ b o a l ă d e p o r c i , e p i d e m i e ş i d e s i n t e r i e l a v i t e c o r ­n u t e , a p r i n d e r e d e s p l i n ă , b o a t ä d e к и г Л ş i e p i d e m i e . D a c ă f i e c a r e g o s p o d a r n a

a ş t e a p t ă p â n ă c â n d l i - s e î m b o l n ă v e s c v i t e l e , c i t ş i

66

va îngriji animalele cu

« E S m F E C T O R U L I [ c n s a r e a a n t i s e p t i c ă n n t r i t o a r e ş i c n a l t e p r e p a r a t e

c o n c e s i o n a t e p r i n l e g e a V e t e r i n a r i i m e d i c u l u i H b KM E R D A V I D , a t u n c i a c o l o n u v a m a i e x i s t a n i c i o d a t ă e p i ­d e m i e p e r i c u l o a s ă ş i c n a c e a s t a g o s p o d a r u l î ş i a s i g u r ă o c r e ş t e r e d e a n i m a l e b i n e d e s v o l t a t e , m â n c ă t o a r e ş i :-: b i n e î n g r ă ş a t e . :-:

Sarea antiseptică nutritoare se găsesşte împreună cu instrucţia de folosire în comune la comercianţii şi la cooperative în pachete de câte V« de kgr., cu preţul de 20 lei. — Pentru comercianţi în pachete de poftă căte 20 Vi kgr. pe lângă trimiterea anticipativă a sumei de lei 300, sau după trimiterea sumei de lei 310 se

trimite cu ramburs scutit de taxe postale.

R E P R E Z E N T A N Ţ A G E N E R A L A D E T R I M I T E R E A R O M Â N I E I :

F i r m a SQQS & Comp. T . - M n r e ş , S t r . P r i n c i p e s a M a r i o a r a 3 . La comandă<rng;am a Indica pnnctnal adresa exacta (judeţul şi poşta ultimii).

Pedepse pentrn părinţii cari nu-şi dau copii la şcoală. In legea şcolară, care se va vota în Parlament Minis­trul Instrucţiunii a hotărât ca pentru fiecare absenţă (lipsă) a copiilor, pă­rinţii se fie pedepsiţi cu o zi de în­chisoare.

Pentru abonaţii diii America. Rugăm stăruitor pe fraţii români din America, să-şi achite cât mai curând abona­mentele la foaea noastră. Abonamentul pe un an e 3 dolari.

Pentru românii din Jugoslavia. Abonamentul la „Cultura Poporului" nu se va mai trimite în dinari ca până acum, ci în lei, adică abonameutul pe an 250 lei.

SĂTENI, dintre domniile voastre sunt cei mai mulţi cari ştiţi să puneţi pe hârtie gândul vostru, aşa cum trebue; de aceea vă rugăm, cari vă bizuiţi a spune lucruri bune, — ca să învăţăm şi noi cărturarii delà domniile voastre — să ne scrieţi pentru a se tipări în foaea aceasta, care este a voastră. Vrem să auzim sfaturile voastre, vrem să ne cunoaştem de aproape, vrem să vă spuneţi şi voi păsurile voastre, cum mai este prin sate şi cum aţi dori să fie. Şi vorbind un sătean din Basa­rabia, şi altul din Banat, şi altul din Bucovina, şi altul din Ardeal şi altui din Dobrogea, ne vom cunoaşte mai bine şi ne vom iubi mai mult.

întâmplare mişcătoare la vânat. Lângă oraşul Călăraşi din Muntenia este o pădure mai mult bărc decât pădure. In unul din arborii ei era suit copilul unui ţăran, tăind nuiele, în li­nişte, fără a cânta, ori a da vre-un semn că e om. Tot asemenea fără sgomot, tiptil s'a dus în acelaş timp un mecanic delà C. F. R. la vânat prin aceiaşi pădure. Apropiindu-se de locul unde era arborele cu copilul, îi atrase atenţia nrşearea a copilului. II luă înceată*a copilului. II luă drept un vultur, cu grabă ş ; setos de a-1 vâna, a ţintit ş' a slobozit puşca. Spre marea lui mirarea văzut căzând între gemete un copil de om. L-a luat îndată dejos, a alergat cu el spre oraş la un spital, dar nu peste mult a murit între chinu:i mari. "

Prietinii noştri. In toate oraşele şi tcbffaşoarele din România, vrem să avem prieteni. Aceşti prietini gru­paţi în jurul mişcării noastre cul­turale, vor trebui să ne scrie în foae : fapte bune, mişcarea culturală, artis­tică, economică şi industrială din localitatea în care trăesc. fctiri de aşa fel în cât să intereseze intelec­tualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi pe lumea delà sate.

Prietenii ne vor trimite aderarea lor iar redacţia noastră le va răs­punde ce au făcut.

0 femee mâncată de pisici. In co­muna Miciau (Franţa) o femne bătrână, d-na Barrere, a fost găsită carbonizată (arsă), din cauză că i-se aprinsese delà sobă rochia ; cele trei pisici ale ei îi mâncau părţile corpului care fuse­seră numai afumate.

CĂTRE OAMENII DE BINE. Rugăm pe preoţii din sate, cum şi pe învăţători sau alţi cărtu­rari, să ne trimeată din satele lor chipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, care a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şcoală sau alt-ceva, chipul acelui gospodar care e harnic, are gospodăria cea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului îl vom tipări în foae, ca să vadă miile noştri de cititori, pe oamenii cei de su­flet, de inimă bună şi de cinste. La fiecare chip (fotografie) se va adăuga numele şi pro­numele ţăranului, vârsta, din ce sat este şi pe scurt ce a făcut el tn viaţă.

Un agricultor american îşi omoară 7 copii. Un agricultor din Chattanooga (Tennuesse) şi-a ucis 7 din cei 10 copii. Aceştia şi mama lor n'au scă­pat decât fugind.

Ce vârstă ating animalele de casă. După cercetările făcute s'a aflat că animalele din jurul nostru nu trăesc tocmai mult. Astfel vârsta cea mai mare la care poate ajunge calul este de 40 ani, rar când trăeşte calul 50 sau 60 de ani. Calul de muncă se trece mai repede. S'a socotit că to­varăşul nostru cel mai credincios cânele, trăeşte 24-26 de ani, ba câte­odată ajunge chiar la vârsta de 30 şi 34 de ani. De obiceiu începând delà 12 ani cânii arată semne de îm­bătrânire. Lupul, fratele sălbatic al cânelui, ajunge o vârstă ca acesta. Pisica de casă trăeşte numai 10 ani, dar au fost pisici cari au dus-o până la 23 ani. Găina, de pildă, ar trăi până la 30 de ani, cel puţin 20 până la 25 ani, dacă n'ar avea o moarte silită. Despre oaie spun unii c'ar putea să trăiască 14—15 ani, alţii zic că ajunge şi până la 20 de ani. Unul dintre cele mai folositoare animale de casă este porcul. Despre el se ştie că aproape niciodată nu moare de moarte naturală. De aceea nu s'a putut spune hotărît cât trăeşte. Unii zic că până la 20, alţii până la 30 de ani.

Paserile au o viaţă lungă. Aşa gâştele trăesc şi 80 de ani, porumbeii 40 de ani ; găinele de casă ajung până la 20 de ani, dacă au moarte naturală. Dintre paserile sălbatice vulturul trăeşte şi 118 ani.

„Icoane Maramureşene". La Satu-Mare, la marginea românismului, a apărut o nouă revistă literară „Icoane Maramureşene". Avântul cu care e scrisă şi literatura serioasă care se desprinde de paginile ei, ne bucură şi ne face să constatăm că talentele adevărate, îndeplinesc o operă mare, când eie contribue la înflorirea scri­sului românesc, de artă, şi în alte părţi ale ţării, nu numai în Capitală. Publicistul tânăr George Mihail-Zam-firescu — el însuşi un talent — care conduce această revistă are un mare rol de îndeplinit la hotarele Româ­niei. Rolul său cultural la Satu-Mare, îi aduce toată lauda din partea ace­lora cari îşi dau seamă când o făc­lie literară, de cultură, se aprinde în mijlocul unei culturi minoritare. Şi prin cultura noastră naţională vom fi respectaţi. C Ă R Ţ I Ş I R E V I S T E P R I M I T E :

Biblioteca populară „Ramuri". Cân­tări de stea şi colinde de N. I. Du­mitrescu, Craiova, Lei 14.

Sarmală, amicul poporului, piesă în 3 acte de N. lorga, Ed tura „Ra­muri" Craiova, Lei 12.

Biblioteca „Cosinzeana", No 28, Creştinismul şi problemele sociale de preot prof. Gh. I. Ghia, Editura „Ra­muri" Craiova, Lei 8.

Alexander Lapuschneann, deutsch vom V. Tempeanu, Editura „Ramuri" Craiova.

Călăuza oraşului Iaşi, preţul lei 20 la d. N. A. Bogdan, publicist, Iaşi.

Frăţiuii Eminescu de Lecca Mo-rariu, Cernăuţi, Lei 10.

Arhiva, revistă de istorie şi filolo­gie, Iaşi, str. Alb'neţ 4.

Buletinul cărţii, anul I. No. 19 şi 20 pe Octombrie 1923. Bucureşti, Calea Griviţii 81.

Licăriri, revistă, anul 2 No. 10 şi 11 pe Octombrie şi Noembrie 1923 Galaţi.

CLUJ, C. Regele Ferdinand

N o . 5

Flanel tenis . . . . 29 lei

Flanel vărgat pt. haine 3 3 „

Barchet 39 „

Creton prima calitate 39 „

Barson (Catifea). . 106 „

Stofă pt. haine dublă 78 „

Stofă 140 cm. lată . 135 „

Stofă pentru haine băr­băteşti 140 cm. lată 196 „

Stofă velourpt. palton 250 „

Zefir francez pentru cămeşi bărbăteşti 4 5 „

Shiffon pentru albituri 31 „

Liberty dublu mătasă 138 „

Plus negru pentru paltoane delà 450-1100 „

Plus pentru paltoane gri, brun şi negru 530 „

Fonlard pentru haine de mătase . . 350 „

M a r e t â r g de

cupoane !

(iPreţuri reduse! T e l e f o n : 4-79

)

4 PuMicaţ iu i i e

Noi, preşedintele Comisiei in ter imare din corn. Dăeni, jud. Tulcea, aducem la cu­noştinţă amatori lor că scoa­tem în licitaţie publică, u n loc viran, situat în centru comunei , în suprafaţă de 168 m. p. al lui Ţoiiea Ţ. Tonciu, emigrat în Bulgaria ,

" ce se învecineşte cu Mih. ; Onea, Moşt. Gh. Minciu, i Moşt. Niţa Tabac şi strada. J Licitaţia se va ţine în ofi-; ciul pr imăriei în ziua de 19

Februar ie 1924, ora 9 a. m. Pre ţul delà care va începe

licitaţia este de lei 1680. Concurenţi vor depune o

garanţie provizorie de 10°/ | (

Preşedinte M. POPA. Notar 0. HERDA.

Аппфгі gratuite! шаЛе^оЙІ abonaţilor noştri, — cn condiţia i n ş i sä n i fie nici negustori, nici comersanţi — primim spre publicare fără bani, annnţari de vânzări şi comparări, ori de a l t i natură.

Paqina 6 CULTURA POPORULUI *

Numărul 36

O RECLAMA folositoare se face In „CULTURA POPORULUI . • . . *. care s e t i p ă r e ş t e în 5 6 mi i de e x e m p l a r e . . • .

W I L H E L M H I E N Z

CLUJ

A G E N T U R A C O M E R C I A L A

K A L M A R SOCIETATE COMERCIALĂ PE ACŢII

CLUJ, Str. Regina Maria 42. Mare magazin cu Coloniale şi Văpselnri En-gros -En-Detail.

Tot felul de A n a l i n i i pentru

văpsit. L â n ă şi B u m b a c .

Cel mai bine asortat şi mai Eftin magazin în această :-: :-: branşă. :-: :-: o

D a c ă

RREI b o n b o a n e b u n e c e r e „ M E L I S S A " 16-14 Telefon 648 şi 665

Cluj - Calea Doro­banţilor 4 0 si 4І-Э

C E T I Ţ I Ş i A B O N A Ţ I t

C U L T U R A P O P O R U L U I l

R E N U M I T A F A B R I C Ă D E M O T O A R E

C R O S S L E Y B R O T H E R S L T D

M O T O A R E P E N T R U B E N Z I N A , P T . GAZ N A ­T U R A L , P E N T R U GAZ S À R A C E T C . 48

M O T O A R E DIESEL O R I Z O N T A L E ŞI F Â R À C O M P R E S O R , CA P E R F E C Ţ I U N E ŞI C A L I T A T E F À R Â C O N C U R E N Ţ A

PREŢURI AVANTAJOASE Şl LIVRARE PPOMTĂ.

A SE ADRESA: BIROURILE FABR1CE1 V. P. POPA, LUGOJ SAU ÎNTREPRINDERILE IN DUŞTRj ALE T P. POPA, CLUJ, STRADA GENERAL GHERES' Ti NR. 2.

R E C L A M E L E din „ C u l t u r a P o ­poru lu i" a u m a i m a r e succes!

I

BENZINA U Ş O A R A

L E I ь а „ AUTO-MECANICA" C A L E A D O R O B A N Ţ I L O R X r . 18

CLUJ.

) Lepage-Condică de Termene pentru avocaţi 1924

va apărea în cursul Noembrie cu textul complect al nouei Legi avocaţilor t a b l o u l t u t u r o r a v o c a ţ i l o r d i n R o ­m á n i a - M a r é şi al notarilor publici, în mărime de 20/25 cm. legată în jum. pânză şi tipărită pe hârtie albă, în măsura abonamentelor făcute din vreme, într 'un număr de exemplare limitat. Preţul Condicei comandat şi plătit imediat e 220'— Lei, cu porto cu tot. — Comenzile ulte­rioare nu le vom putea îndeplini decât pe un preţ mai mare de retipărire. Abonamente deja achitate efectuim :-: :-: conform circ. L, III. şi IV. :-: :-: £Ş

Librăria LEPAGE Cluj. Editorul Condicei de Termene pentru avocaţi.

JE

A € î A - R O M A N I A S o c i e t a t e g e n e r a l ă d e a s i g u r a r e

r Sediul central: Bucureşti, strada Wilson 3.

Fondată Capital de acţiuni, depun vărsat . . Lei 24,000,000 Fondată la amil Rezerve şi diverse garanţii, peste . . Lei 100,000,000 la anul 1879 Daune plătite în 1921 Lei 57.571,559 1879

Daune plătite delà întemeierea Societăţii Lei 368,886,642

Oficiul regional pentru Ardeal, Banat, Crişana şi iMaramurăş se află în CLUJ, Calea Victoriei No. 27, Telefon 527. în palatul propriu.

Reprezentanţa Generală pentru B A N A T se află în TIMIŞOARA, Splaiul stâng al lîeglicului 1, casa proprie.

Agenţ i i g e n e r a l e : ARAD. Bulevarslul Regele Ferdinand No. I.; BRAŞOV, SIBIU, 08ADEA-MARE, TÂRGUL-MURAŞ şi SATMAR la Banca Românească. Agenţ i i pr in ­c ipa le şi s fee iaSe- Aiud, Alba-lulia, Bistriţa. B'aj, Caransebeş, Diciosânmârtin, Deva, Hunedoara, Lugoj, Orşova Oraviţa, Sebeşul-tăSisc, Sigiietui Marmaţiei, etc etc.

Societatea D A € I A - I t O M A I X A prin toate agenturile sale primeşte asigurări în toate ramurile ca: Viaţă, Incendiu, Grindină, Acc idente , Furt prin spargere şi Transporturi, ofe rind cele mai reale avantagii prin garanţiile de soliditate ce prezintă şi prin grija ce poartă de interesele asiguraţilor, din toate punctele de vedere. 3 D _ 7 încercaţi şi vă convingeţi!

T

S >

) ~

RECOMANDAM CU OCAZIA

POSTULUI DE CRĂCIUN

care să începe în 25 1. c. nleiu de bostan (dovleac), floarea soa­relui şi c â n e p ă presate de noi. V i n d e m pe p r e ţ u r i curente şi e f t i n e a r ă t â n d m n s t r ă a t â t noi cât şi reprezentantul nostrn

B 0 S K 0 V I T Z L A J O S CLUJ. T E L E F O N 459.

FABRICA DE ULIURI ARADANĂ SOCIETATE PE ACŢII ARAD. * * TELEFON No. 135.

F a b r i c a d e

KORONA F A B R I C A : T U R D A ,

T E L E F O N N O . S

CEA MAI GUSTU0ASÄ BERE DESCHISA D l S CALITATE KECUNOSCBTĂ CA ВДОА

GLORIA BERE DIN M A L T DUBLU o o o

TELEFON No. 394 o » DEPOZIT PRINCIPAL: C L V J , CALEA DOROBANŢILOR II «w TELEFON No. 394 2« 9-14

O r i c e f a m i l i e

îşi p r o c u r ă p e n t r u c a s a

*9

MQIJERIJL BOGSZA « 4

p e n t r u c ă e v e r i t a b i l

şi n e î n t r e c u t !

1 6 - 2 6

DEPOZIT DE FABRICĂ Е Я В В Я

K Z I Ş T I E ГНЕТГКІ DE FABRICĂ

CLUJUL UNDE POATE PROCURA

Î N T R E G CU PREŢURILE CELE MAI EFTINE

TREBUINŢELE SALE IN HAINE P E N T R U ORI CE SEZON

RAGLANE ŞI ROCURI DE IARNA. LA SUCCESORII

CAROL SCHERER SI FII

G R O M E I Ş I H E M B f ] l f DEPOZITUL FABRICE1 DÉ POSTAV DIX SIBIU. - П.Г.1

C A L E A R E G E L E F E R D I N A N D N O . Í3 A

INSTITUTE

AFILIATE:

S.A. Cassa de păs­trare a judeţului Turda Arieş din Turda, S. A. Casa de păstrare a ju­deţului Odorhei în OdorheiuSecuiesc, S. A. Casa de păs­trare şi Banca Eco­nomică din Jude­ţul Alba Inferioa­

ră din Aiud.

CASA DE PASTRARE ŞI CRE­DIT S. A. PE ACŢIUNI CLUJ.

P I A Ţ A I M R E I 7

CAPITAL: 16,000.000 LEI REZERVE: 15,000.000 LEI

FILIALE: DEJ, DICIOSÂNMÂRTIN, ALBA-IULIA ŞI TÂRGU-MUREŞ

Magazinele de marfă ale casei de păstrare şi de cre­dit S.A. pe acţiuni din Cluj se află lângă gară. — Se primesc depuneri, se escontează po­liţe, se execută plăţi în ori ce lo­calitate, şi se exe­cută în mod avan­tages ori ce afa­ceri de bancă. 0-feră casete spe­ciale c l i en ţ i lo r (safe) Bancă cu dreptul de a opera şi cu devize.

CASA FRAŢII D E U T S C H TRANSPORTURI'INTERNAŢIONALE 40

C L U P I A Ţ A II X Ï K I I

FILIALE: B U C U R E Ş T I , B U D A P E S T A ,

W I E N A , B R A Ş O V , A R A D , O R A D E A - M A R E ,

T Â R G U - M U R E Ş , P A S S A U , B E R L I N • 4- 4«

[

Specialităţi le fabrice i de b e r e C H E I A din C l n j

'Hercules' | Г • « i« t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a b r u n ă

d i n m a l t d a b i n — f i

'Monostor' B e r e d e s c h i ş i — m u l t a p r e c i a t e , 1 4 - 2 5

din cauza calităţi lor l or neîntrecute s'aii dove­dit c a marca cea mai superioară. Se c a p ă t ă pretutindeni»

Cu deplină garantie ca Inainte de războiu cele mai bune

CURELE D E TRANSMISIUNE de următoarele specialităţi: Curele de piele pentru dinamuri, Compre-soare şi tot felul de piei pentru întrebuinţare technică — lifereaza

F R A Ţ I I K E N N E M & C O M P , SOCIETATE ANONIMA

C L U J . Г

i

f i t t v t t t i i l k i i t t t v t v i t t t t i t i t t t M i t a t f v i i f t t v t t t f t t t f t f t t l T f f f f t t f f f f V V t m V V t f f t * '

4' -l t f V * t t V f f * * V ? t t * t f f f t * t « 4

\ S o c i e t a t e a A d r i a t i c ă d e A s i g u r a r e î n T r i e s t e \

FOKDATÂ t.\ 1*3*1

D I R E C Ţ I U N E A P E N T R U R O M Â N I A : C L U J , S T R A D A M E M O R A N D U L U I N R . 10. C A S A P R O P R I E

R E P R E Z E N T A N Ţ A G E N E R A L A P E N T R U T R A N S I L V A N I A : C L U J , S T R A D A M E M O -R A N D U L U I N U M Ă R U L 10. T E L E F O N N R . 64 A G E N Ţ I I L E G E N E R A L E Şl P R I N C i P A L E Î N : A R A D , BRAŞOV, C E R N Ă U Ţ I , T I M I Ş O A R A , O R A D E A - M A R E , S Ă T M A R , SIBIU, T . - M U R E Ş

» » » » » T E L E F O N N R . 670.

Fabricile Eleonóra Szilágyi Societate pe acţii.

Furnisoare ale Curţii Regale Române.

Cluj, Calea Regele Ferdinand 107 TELEFON 239 2212-м

MAGAZIN DE MODE

„ B - A - R - Z - A "

G U T T F R I E D CM!J, C a l e a K e s . F e r d i n a n d Ц

Lloyd lC-'.i. 9 Л0—2

B A I A D I A N A i Camere cu abur şi vane, preaim şi tra­tament hidroterapevtic, băi igienici: cu sulfur, cu sare sau cu extras de brazi

C O N T R O L Lloyd 1633

M E D I C A L

«I» P R I M E Ş T E A S I G U R Ă R I Î N R A M U R I L E : I N C E N D I U , G R I N D I N Ă , V I A Ţ A , F U R T P R I N S P A R G E R E , A C C I D E N T E , E T C . , E T C . , Î N C O N D I Ţ I U N I A V A N T A G I O A S E

B L A 1 1 A R

C l n j , atr. H e n t o r a n d n l n l War. M. M a i r a ÎS—ia Lloyd IMI

Telefon IS—П 8 6 0 - П

BANCA ARDELEANĂ ŞI CASA DE ECONOMII S.A. F O N D A T A I N A N U L 1894.

CLUJ, PIAŢA UNIRII 32.

Primeşte depuneri spre fruc­tificare cu livrete şi cont-curent, pe lângă dobânzile cele mai avantagioase, efec­tuiazd plăţile oricând fără nici un anunţ prealabil. — 000000000000000000000000000 Scontează cambii. Efectuiază remiteri în ţară şi streină-tale în cel mai scurt timp şi pe lângă condiţiunile cele mai avantagioase. Cumpără şi vinde monede streine, xx

S U C U R S A L E Î N T . - M U R A Ş , U I O A R A , R E G H I N U L - S À S E S C ŞI T U R D A . I N S T I T U Ţ I I AFI-LIATE : „ B A N C A D E C R E D I T S.A." DEJ ; „ B A N C A ŞI C A S A D E E C O N O M I I S O C I E T A T E PE ACŢII" Î N G H E O R G H E N I

Safe-depozitele le ţine la dis­poziţia on. clientele, pe lângă provizionul cel mai mic xx Întreprinderi industriale a-parţinătoare sferei de interes a băncii: „Întreprinderea p. îngrăşarea de porci şi indus­tria de carne" s. a. Gherla; „S. A. p. Morărit, Industria Lemnului şi Mărfuri" Jg.-Murăş; „Agricultura Arde­leană" s. a. Cluj; „Societatea Anon. de clădiri" Cluj, etc

Capital social 40 milioane lei deplin vărsat. Rezerve 8 milioane lei

izvorul cel mai eftin de cumpărare

R E G E L E P Ă L Ă R I I L O R !

C L U J , Lbyd 1656.

PIAŢA U N I R I I 7 50-25

Sticle şi oglinzi pentru mobilă, şlefuite în stil baroc, in forma de stea şi flori, precum şi după desenuri se pregăiesc artistic la fabrica şi şlefuito-

ria de siicle şi oglinzi

H U K V A L CLUJ, Str. Vlahntă 3. Telef. 147.

RESMĂLŢUIM OGLINZI STRICATE

Lloyd Expres 1570. 10-37-26

Cele mai bune maşini de scris să capătă la

И Ш А І K Ö R M E N D Y a p e e i a l l a t t a r e p a r a ţ i i

CLUJ, Strada Regina Maria 25. Telefon 9-SI Lteyd 1868. 6 60—16

F E II AIS I A a o e i e t a t ß a n o n i m a Olaj, Culca Victoriei No. 20. ooooo Telefon 4-40, 3-47 oooeo Adresa telegrafica: „Ferarta* Clnj. ooooo L i f e r e a z a : ooooo

Sârmă laminată, sârmă, cuie, fier de beton, etc.

Ü I

Tiparul tipografiei „VIAŢA*, Cluj, Strada Baba Novac No. 13 a — Telefon No. 5—13.