1. Cultivarea arbustilor fructiferi categorii:24 Noiembrie 2008 - 10:54

Infiintarea plantatiilor de arbusti fructiferi trece prin urmatoarele faze tehnologice:Pregatirea terenului in vederea plantatiei amendarea terenurilor cu 4-6 tone amendamente (exceptie face cultura afinului); fertilizare cu 40-50 tone gunoi grajd + 150 kg/ha s.a. fosfor si 150 kg/ha s.a potasiu (exceptie face din nou afinul care se va fertiliza cu turba); combaterea daunatorilor din sol cu un insecticid granulat, aplicat inainte de desfundat; desfundarea terenului cu 3 luni inainte de plantare la 35 cm adancime; nivelarea terenului desfundat cu doua saptamani inainte de plantare; sapat gropi 30 cm x 30 cm x 30 cm.Plantarea arbustilor fructiferi asigurarea materialului saditor cu 10 zile inainte de plantare;

2. stratificarea materialului saditor in santuri fara stagnari de apa si udat; fertilizarea in groapa de plantare cu 5-10 kg gunoi; fasonarea, mocirlirea si plantarea toamna (intre 1 noiembrie si 1 decembrie) si primavara (intre 1 martie si 15 aprilie); udarea arbustilor cu 10 litri de apa /tufa (de 2-3 ori daca este nevoie) toamna se protejeaza arbustii cu diferite materiale; se executa aratura pe terenul batatorit intre randuri la 15-20 cm cu rasturnarea brazdelor pe randul de arbusti.Distantele de plantare la hectar coacaz: 2,5 m intre randuri si 0,5 m pe rand; zmeur: 2,5 m intre randuri si 1,1-1,5 m pe rand; mur: 2,5 m intre randuri si 1m pe rand; afin: 2,5 m intre randuri si 1-1,2 m pe randIntretinerea si exploatarea plantatiilor

3. Fertilizarea plantatiilor tinere si pe rod an I -30 grame/tufa s.a. azot; an II - 50 grame/tufa s.a. azot; an III -75 grame/tufa s.a. azot; an IV-100 grame/tufa s.a. azot; gunoiul de grajd se aplica toamna o data la doi ani in functie de continutul in argila si de starea de aprovizionare a solului (minim 20 tone/ha si maxim 80 t/ha); ingrasamintele de azot se aplica 1/3 toamna, 1/3 primavara si 1/3 la inflorit (se va folosi ca ingrasamant nitrocalcar) ingrasamintele cu fosfor 70-100 kg/ha s.a. se aplica pe toata suprafata plantatiei; ingrasamintele cu poasiu 150 kg/ha s.a, se aplica toamna pe toata suprafata;Lucrarile de intretinere si irigare a solului aratura de baza la 12-14 cm toamna inainte de caderea frunzelor; mobilizarea solului pe rand

4. prasitul intre randuri de 4-5 ori pe ani prasitul tufelor pe rand pentru distrugerea buruienilor irigarea cu 300-400 mc/ha apa, in perioada mai - august (2-3 udari)Lucrari de intretinere a arbustilor fructiferi taieri de formare a tufelor (martie-aprilie); taieri de intretinere si eliminarea drajonilor (noiembrie-martie); operatii in verde si eliminarea drajonilor (iunie-iulie)Tratamente la arbusti fructiferi noiembrie- martie tratament contra daunatorilor cu DIBUTOX - 1% aprilie (decada 1): polisulfura de bariu1% aprilie (decada II): zeama bordeleza 0,5% si Sinoratox 0,1% aprilie (decada III): Metoben 0,07%

5. mai (decada II): Metoben 0,05% + Captadin 0,12% + Zolone 0,2% mai (decada III):Metoben +DEF iunie (decada II): Metoben +Orafon 0,2% iunie (decada III): Metoben +Orafon 0,2% august (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5% septembrie (decada I); Tiuram 0,4% + Metobem + Carbetox 0,5%Principalele soiuri de arbusti fructiferi Coacaz negru: Black down; Bogatir; Costwold Cross; Record; Joseni 17; Tsema; Tenah; Coacaz rosu: Abundent; Rosu timpuriu; Margaritar; Zmeur: Cayuga; Rubin bulgaresc, Malling Exploit; Ruvi; Newburgh; Englezesc A-1; The Latham; Afine:

Blueray; Ivanhoe; Coville; Herma; Weymouth; Mur fara ghimp: Thornfree; Evergreen; Darrow;

6. Recoltarea fructelor perioada de recoltare: la maturitatea de consum iar pentru sucuri la supracoacere; recoltarea in mai multe reprize: manual, in cosulete si ladite pentru export si consumul pietei si in butoaie pentru sucuri.Cultivarea murului in sistem ecologicCultivarea plantelor - Pomicultura Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente, laxative in stare proaspata si antidiareice in stare uscata. In medicina populara, fructele erau frecvent folosite pentru a trata raguseala si bolile de gat. Cele mai importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur,care sunt dezinfectante, cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice redutabile. Murul are aspect de tufa perena. Locul de expunere este in plin soare si pe sol usor drenabil. Exista doua tipuri de mure, respectiv semi - cataratoare si cu ramuri erecte (drepte). Tufe de mure semi-cataratoare, fara spini au ramuri care se intind pe pamant si nu se pot sustinesingure vertical, asa ca trebuie antrenate pe spaliere sau araci. Fructul se coace cam la o luma dupa celde la speciile drepte. Acest tip de mure nu trebuie cultivat in zonele unde temperaturile pe timp de iarnascad sub -17°C. Tufe de mure cu ramuri drepte - tolereaza temperaturi putin sub -17°C fara ca tulpina sa fieafectata serios. Principalele soiuri de mur sunt:Silvan - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fruct mediu, formarotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;inflorire medie; maturare decada a III a iulie - decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte

7. buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.Waldo - Origine Romania; planta foarte viguroasa, ramuri lungi, erecte, fara spini; fructul mediu, formarotunda, epiderma neagra, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut, usor aromat;inflorire medie; maturare decada a III a iulie -decada I august; productivitate mare; rezistenta foarte bunala ger si la atacul principalelor boli si daunatori.Smoothstem - Origine SUA; planta semiviguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mediu - mare, formaconica - alungita, epiderma neagra, foarte lucioasa cu tenta violacee; pulpa violet inchis, gust placut;inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate buna; rezistentafoarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.Thorn Free - Origine SUA; planta foarte viguroasa, ramuri lungi fara spini; fruct mare, forma conicalungita, epiderma neagra cu tenta violacee, foarte lucioasa; pulpa violet inchis spre negru, gust placut,usor aromat; inflorire medie; maturare decada a II a august - decada I septembrie; productivitate mare;rezistenta foarte buna la ger si la atacul principalelor boli si daunatori.Shawnee este un soi cu crestere erecta omologat in Arkansas in 1985. Este o cultura cu inflorire devigoare redusa. Fructele au in jur de 7,2 grame, de o excelenta savoare si se consuma in stareproaspata.Cheyenne este un soi de mur cu aceiasi origine ca si soiul Shawnee si care a o fost omologat in 1974Este un soi cu crestere erecta si cu vigoare mijlocie. Fructele au greutatea cuprinsa intre 6.2 si 6.9grame aproximativ.Cherokee este originar din Arkansas si omologat in 1974. Este un soi cu crestere erecta. Se recomandapentru tipul de tehnologie mecanizata. Fructele sunt de marime medie de aproximativ 5 grame slabacidulate. Este cel mai dulce dintre soiurilor cultivate. Inainte de infiintarea plantatiei de mur se seamana un amestec de graminee perene pentru fan.Cultura va fi infiintata in perioda de conversie de 3 ani, pentru a inbogatii terenul in humus. De asemenea se traseaza drumurilor principale si se face

parcelarea La parcelare se tine cont deorientarea randurile, care se face pe directia nord -sud. In toamna se va incorpora odata cu aratura adanca si 30 de tone/ha de ingrasamant organicprovenit de la o ferma ecologica de cresterea animalelor. Murul se va planta primavara dupa ce pericolul inghetului a trecut, deorece este sensibil la

8. temperaturile scazute. Plantarea se face in gropi de 40/40/40 cm. Distantele de plantare sunt de 2,5 - 3 m intre randuri side 1,5 - 2 m intre plante pe rand, aceasta fiind diferita in functie de modul de executie al lucrarilor deintretinere a culturii (manual sau mecanizat) si de sistemul de conducere a ramurilor. Este bine sa testati pH-ul solului cam cu sase luni inainte de data la care veti efectua plantarea,pentru a avea suficient timp sa ii imbunatatiti calitatea. Daca pH-ul este prea scazut, adaugatiamendamente pentru a creste nivelul pana la cel indicat pe trusa de testare. Radacinile tufei trebuie mentinute in umezeala pana se planteaza, fie le plantati temporar in altloc potrivit, fie le tineti infasurate intr-un manson umed. Coroana (care incepe din punctul din care pornesc tulpinile si radacinile) trebuie plasata la 3 cmsub nivelul solului. Dupa plantare, batatoriti bine solul pentru a inlatura eventualele gauri de aer din jurulradacinilor. Imediat dupa plantare se uda bine. O lucrare de intretinere importanta este fertilizarea care se va face primavara devreme, candincepe procesul de dezvoltare si din nou vara, imediat dupa recoltarea fructelor. Pentru ca tufa de muresa fructifice tarziu, aplicati fertilizatorul ecologic pana cel tarziu in iulie, pentru a evita cresterea fortata alastarilor tarzii care vor fi afectati de frigul iernii. In primii doi ani, perioada in care radacinile se dezvoltacomplet, imprastiati fertilizator in jurul bazei tufei, pe o raza de 30 cm. Tufa de mure are nevoie de umezeala abundenta pe perioada de dezvoltate si coacere afructelor. Daca nu ploua suficient, trebuie sa irigati. Cantitatea minima de apa necesara unei tufe maturede mure este de 7-8 litri de apa pe zi, in perioada de dezvoltare a fructelor. Acoperirea bazei plantei cu paie, talas, resturi de lemne sau coceni de porumb ajuta la controlulburuienilor si la pastrarea umiditatii si a substantelor nutritive. Tufele de mure trebuie sapate atent si des, sau acoperite foarte bine cu paie pentru ca sa nu fienapadite de buruieni. Odata ce au apucat sa creasca, buruienile sunt dificil de controlat. Sapatul incepeprimavara, imediat ce pamantul poate fi lucrat si face de cate ori e nevoie pentru a preveni aparitiaburuienilor. Evitati saparea foarte adanca, pentru a nu rupe radacinile. Nu mai sapati pamantul din jurulbazei cam cu o luna inainte de sosirea sezonului rece (mai ales a inghetului). Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate si legate pe spaliere. Tufele cu ramuri dreptenu au nevoie sa fie legate daca sunt taiate vara astfel incat sa nu depaseasca 91-120 cm inaltime;ramurile lungi pot fi antrenate pe spaliere cu sarma. Spalierul se construieste din doi araci, infipti inpamant cu 6 metri distanta intre ei, intre care se intinde sarma. Pentru tufele drepte e destul un singur fir

9. de sarma, prins la 70 cm de la nivelul solului. Pentru tufele semi-cataratoare se folosesc doua sarmeprinse la 91 si respectiv 150 cm de la sol. La unele soiuri de mure cu ramuri drepte, Cherokee si Cheyenne trebuie taiati lastarii noi caredau de la butuc. In timpul perioadei de vegetatie este de dorit ca lastarii sa nu aiba mai mult de 30 cm.Cand lastarii noi cresc mai mult de atat, trebuie sa le taiati varfurile - asta va forta ramificarea inferioarape ramuri, lucru care va intari lemnul si va face tufa sa suporte mai usor greutatea fructelor. Pe timpuliernii, ramurile laterale se scurteaza pana la 30-35 cm de la pamant, iar iarna tarziu se taie ramurileuscate. Pentru mur ar fi ideal o alegere din vara (iulie) a lastarilor pentru rodul anului viitor. Primavara catmai timpuriu, se face analiza

tufei si in functie de vigoarea lastarilor din anul precedent se mareste sause micsoreaza incarcatura. Astfel vor fi alesi un numar mai mare sau mai mic de tulpini roditoare,respectiv 6-10 tulpini. Din lungime se reduc pana la 1/3. Practic se elimina varfurile necoapte saudegerate. Iar cand se urmareste esalonarea coacerii se taie la lungimi diferite. Imediat ce a fost cules siultimul fruct, vara, se taie toate ramurile batrane. Tot atunci este un moment bun de a inlatura si lastariitineri care par fragili. Tufele de mure semi-cataratoare trebuie antrenate pe spalier si legate cu sfoara moale. Ingeneral, in primul sezon recolta va fi mica. Daca tufa nu se dezvolta prea mult in aceasta prima perioada,taiati ramurile pana la 5-10 cm iarna tarziu pentru a forta aparitia unora mai viguroase. Din cel de-aldoilea an si in cei care vor urma, lastarii vor creste mai vigurosi. Ei trebuie legati pe spaliere cand au 1,2- 1,6 metri. Unii cultivatori prefera sa astepte pana dupa ce au cules toate fructele si taiat ramurilebatrane pentru a lega lastarii noi. Taiarea ramurilor batrane este o operatie foarte importanta pentruprevenirea bolilor. Dupa recoltare, inlaturati si ramurile fragile sau bolnave, lasand numai 4-8 lastaritineri; acestia se leaga pe spalier in forma de evantai, nu ca un buchet. Primavara se scurteaza oricelastar nou pana la 30 de cm. Solul se intretine ca ogor negru iar la 2 ani se aplica 1 kg gunoi / metru patrat. Se fertilizeaza cumust de gunoi 3-4 l/planta (1 parte must si 4 parti apa). Protectia fitosanitara se realizeaza prin selectarea unor soiuri reziste la boli si daunatori siarderea buruienilor. De asemenea se vor proteja animalele si pasarile folositoare amenajand locuripentru cuibarit si garduri naturale. Se vor aplica produse pe baze de plante, uleiuri vegetale aromatice sianumite pesticide clasice pe baza de sulf sau cupru. Recoltarea murelor cu ramuri drepte incepe cam la 1-2 saptamani dupa sezonul capsunilor.Fructele tufelor semi-cataratoare nu incep sa se coaca decat de abia pe la mijlocul verii. Murele se culegcand sunt negre. Recoltarea fructelor se face la 3-4 zile, de aproximativ 7-8 ori. Se recolteaza incocosulete de plastic de 0,25-0,50 kg, asezate in ladite de tip olandez.

10. Pentru inmultire, in septembrie, alegeti o ramura viguroasa, aplecati-o la pamant (fara sa o rupeti)si ingropati o portiune din ea in pamant, intr-o gaura de aproximativ 15 cm. Acoperiti cu pamant sinivelati. Udati bine daca mediul este foarte secetos. Lastarul va prinde radacini in cateva luni si poate fiscos pentru a fi plantat in locul final in primavara anului urmator. Pentru asta, taiati lastarul-mama laaproximativ 30 cm de noua planta si dezgropati tufa tanara fara sa-i deranjati prea mult radacinile. Muruleste o planta perene cu o durata de exploatare de 10 -14 ani. Materialul inmultit pentru planta provin dela plante cultivate dupa metode ecologice si trebuie sa detina certificat de calitate.

11. o Publicitateo Despre Agro FMo Termeni şi condiţiio Contact Ştirio Ştiri agriculturăo Ştiri apiculturăo Ştiri Arado Ştiri aviculturăo Ştiri Caraş - Severino Ştiri diverseo Ştiri ecologieo Ştiri finanţare UEo Ştiri horticulturăo Ştiri pisciculturăo Ştiri sericiculturăo Ştiri silviculturăo Ştiri Timişo Ştiri viticulturăo Ştiri zootehnie Viaţa e frumoasăo Grădina tao Micul Gospodaro Produse bioo Remedii naturisteo Reţete culinareo Sănătateo Ştiaţi căo Stil de viaţăo Tradiţiio Turismo Viaţa agro Anunţuri Cauta Caută după:

12. septembrie 22, 2011 Agro FMAGRO, GLOSAR, PLANTE, PLANTEMur (Rubus)Denumire ştiinţificăRubusDenumiri populare (regionale)Murai, murar,

muroiEtimologieLimba latină – morus / murusTipologieArbust ghimpos, cu flori albe sau roz şi cu fructe negre, comestibile.Provenienţă

13. Este una dintre cele mai vechi plante medicinale cu originea în Orient.ImportanţăCantitatea importantă de vitamine conţinută o face un aliment excelent pe timp de vară, precumşi o sursă de minerale în orice condiţii, în orice regim alimentar.IstoricMărturiile asupra folosirii murelor, inclusiv în medicină, datează din vremea lui Hippocrate,secolul al IV-lea î. Hr. În prezent, cuprinde peste 100 de specii şi peste 1000 de varietăţi hibride.Aria de răspândireSe întâlneşte la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şi de-alungul apelor curgătoare,în zone deluroase din Europa, Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi America de Nord.RomâniaÎn natură, murele se întâlnesc foarte des – la marginea pădurilor, în poieni, în tufişuri, în lunci şide-a lungul apelor curgătoare, în zone deluroase, în toate regiunile României. Culturi de muresunt extrem de puţine, însă.Partea comestibilăFructele, iar frunzele se folosesc în medicină.ParticularităţiDurata de exploatare a unei plantaţii de mur este cuprinsă între 10 şi 12 ani. Murul are aspectde tufă perenă.Mod de cultivareEtapele înfiinţării şi întreţinerii unei plantaţii de mur constau în pregătirea terenului (defrişare,nivelare, desfundare prin arătură adâncă de 30-35 cm, precedată în prealabil, dacă este cazul,de o scarificare. Urmează încorporarea în sol a îngrăşămintelor organice şi chimice şi a unui

14. produs de dezinfecţie a solului, prin efectuarea unei arături la 25-30 cm, urmată la câteva zilede o mărunţire cu discul. Plantarea se face primăvara devreme în teren pregătit din toamnă.Înainte de înființ area plantatiei de mur se seamănă un amestec de graminee perene pentrufân.TerenulLocul de expunere necesar murului este în plin soare şi pe sol uşor drenabil. Preferă solurilesemigrele, argilo-nisipoase, bogate în substanţe nutritive, cu pH 6,2-6,5, cu pânza de apăfreatică sub 0.6-0.7 m.SeminţeMurele se înmulţesc la fel ca zmeura, prin rădăcini, prin butaşi sau prin îngroparea unei porţiuniscurte de lăstar în pământ.ÎngrăşăminteDupă înfiinţarea plantaţiei, prima fertilizare de bază se face la 2 ani, după care se repetă din 2în 2 ani. Ea constă în 3-4 kg/m² gunoi de grajd, 30-40g /m² sare potasică, 30g /m² superfosfat.

15. În anii în care nu se aplică fertilizări de bază, se aplică îngrăşămint de azotat de amoniu, încantitate de 20g /m², distribuit în două reprize: 2/3 din cantitate se aplică primăvara timpuriu şi1/3 în timpul înfloritului.UtilajeÎn funcţie de mărimea culturii, se folosesc utilajele specifice pentru pregătirea terenului.PlantarePlantarea se face toamna sau primăvara, în repaus vegetativ. Distanţele de plantare trebuie săfie de 1,5 m între rânduri şi 1 m între plante pe rând (pentru plantaţii familiale). Rădăcinileplantei vor fi răsfirate pe muşuroiul de pământ de la baza gropii. La plantare se mocirlescrădăcinile, cu amestec de gunoi de grajd, pământ de ţelină şi apă, se fertilizează cu mraniţă şise udă cu maxim 10 l de apă.VecinătateEste o plantă care ocupă foarte mult spaţiu, deci nu se recomandă decât cel mult în vecinătatecu zmeurul, dacă solul permite.Întreţinere şi îngrijireImediat după plantare se scurtează tulpinile la înălţimea de 15-20 cm. În anul următor seefectuează o tăiere de formare, primăvara, după ce pericolul de îngheţ a trecut, când se aleg 2-3 tulpini din cele mai viguroase, care se scurtează la 1,2-1,5 m. Pe parcursul verii, toatecreşterile se conduc şi se palisează cu grijă. Irigarea cea mai indicată este cea localizată, prinpicurare.DăunătoriDăunători cunoscuţi: păduchele din San Jose,

ouă de iarnă, acarieni, afide, defoliatoare,gărgăriţa fructelor, gândacul fructelor.Modalităşi de luptă contra dăunătorilor

16. Se recomandă un număr de 3-4 până la 6-7 tratamente pe an cu produse fungicide şiinsecticide specifice.Mod şi perioadă de recoltareÎn funcţie de soi, murele se culeg de vara (iulie) până toamna (septembrie).Condiţii de păstrareStau numai la rece, în locuri răcoroase, pot fi şi congelate sau păstrate la temperaturi scăzute înrecipiente speciale.Reacţia la condiţiile de mediuMurul este pretenţios la temperatură, atât în perioada de vegetaţie, cât şi în timpul iernii. Nu îiplace umbra în mod deosebit, are nevoie de soare şi lumină. Rândurile, în plantaţii, serecomandă a fi orientate pe direcţia N-S, iar pe terenurile în pantă, rândurile vor fi pe curbele denivel. Zonele favorabile sunt unde precipitaţiile anuale depăşesc 750 mm. Se mai recomandăprotejarea de curenţii de aer, prin amplasarea plantaţiilor în locuri adăpostite sau înfiinţareaunor perdele de protecţie.SoiuriSilvan, Waldo, Smoothstem, Thorn Free, Shawnee, Cheyenne, Cherokee etc.Rotaţia culturilorNu este cazul.Beneficii pentru organismFructele sunt depurative, răcoritoare, uşor astringente, laxative – în stare proaspătă şiantidiareice – în stare uscată. În medicina populară, fructele erau frecvent folosite pentru a tratarăguşeala şi bolile de gât.Aport caloric

17. Fructele sunt bogate în acizi organici şi vitamine (A, B, C, D, P), sunt un bun întăritor alorganismului, uşor laxativ.Sfaturi de consumÎn alimentaţie se folosesc fructele proaspete, lăstarii tineri – pentru prepararea unor mâncăruri(supe, vânat), ceai de frunze sau preparate din fructe (sirop, dulceaţă, jeleu, marmeladă,murată, vin).Utilizare în alimentaţieMurele sunt foarte gustoase şi se savureaza proaspete când sunt coapte (negre şi puţin moi).Din ele se pregătesc diverse jeleuri, gemuri, siropuri, compoturi şi băuturi alcoolice. Din frunzelede mur, asociate cu cele de afin negru şi cu cele de frag se poate prepara ceai, la fel şi dinfructele uscate.Tratamente cosmetice sau recomandări medicaleCele mai importante virtuţi tămăduitoare le au frunzele de mur, care sunt dezinfectante,cicatrizante, reglatoare hormonale şi antihemoragice redutabile. Frunzele conţin taninuri,

18. vitamine, flavone, acizi. Se utilizează în diaree, colite, gastroenterite, gingivite. Extern, înleucoree, fistule anale, gingivite, hemoroizi, inflamaţii ale gurii şi gâtului. Murele au acţiuneantidiareică şi astringentă, antiinflamatorie, cicatrizantă, dezinfectantă, depurativă, laxativă,diuretică, antitermică. Sunt indicate în afecţiuni inflamatorii traheo-bronşice, ale tubului digestiv(indigestie, meteorism, constipaţie, sindrom diareic, enterocolite), hemoroizi, dereglări de ciclumenstrual, febră, obezitate, afecţiuni dermatologice (eczeme, ulceraţii, furuncule, plăgiinfectate), stomatologice (gingivite, stomatite, afte bucale), cosmetică (tenuri grase). Cultura trandafirilorPlantareaPerioada favorabilă pentru plantare este toamna, în perioada cuprinsă între mijlocul luniioctombrie-mijlocul lunii noiembrie. Plantarea de primăvară trebuie făcută înainte de pornireamugurilor, adică până la mijlocul lunii martie sau cel târziu până la mijlocul lunii aprilie în aniicu iernile lungi.Dimensiunile gropilor de plantare sunt de 40 x 40 x 40 cm.Distanţele de plantare depind de mai mulţi factori: grupa trandafirilor (teahibrizi, floribunde,etc.), vigoarea soiului şi scopul urmărit. Prezentăm mai jos, informativ, distanţele minime deplantare pentru trandafirii folosiţi cu scop ornamental în parcuri sau grădini: Distanţa minimă Grupa Între plante (m) Între rănduri (m) Teahibrizi 0,5 0,9-1

Floribunde 0,5 0,9-1,2 De parc 1 1,5-2 Englezeşti 1 1,5-2 Acoperitori 0,5 0,7-0,8 Miniatur 0,25 0,7-0,8 Urcători 1,3 2-2,5

19. Pregătirea pentru plantare constă în fasonarea plantelor, adică scurtarea rădăcinilor la cca 20 cmşi a ramurilor la 4-5 muguri (adică la 15-17 cm) şi mocirlirea rădăcinilor.Primăvara ramurile se taie scurt, la 2 – 3 muguri.Mocirlirea are loc după fasonare şi constă în introducerea rădăcinilor într-o suspensie deconsistenţa smântânii, compusă din pământ, bălegar proaspăt de vită şi apă.Plantarea propriu-zisă începe prin formarea pe fundul gropii a unui muşuroi înalt de 10-12 cmdin sol amestecat cu gunoi bine putrezit. Planta se aşează cu rădăcinile răsfirate pe muşuroi, dupăcare se acoperă cu pământ până la aproximativ 2/3 din adâncimea gropii. Se tasează uşor princălcare de la exterior spre interior. Punctul de altoire, materializat prin nodul din care pornescramurile, se poziţionează cu 2-3 cm sub nivelul solului.Se continuă umplerea gropii cu pământ amestecat cu 4-5 kg de gunoi bine fermentat. După cegroapa s-a umplut, se tasează din nou, se udă cu 8 – 10 l apă în 2 – 3 reprize, apoi ramurile semuşuroiesc până la înălţimea de aproximativ 20 cm faţă de nivelul solului.La plantarea de primăvară, înălţimea muşuroiului este doar de 10 – 12 cm, deoarece nu mai epericol de ger, ci doar de secetă.Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi de grajd proaspăt sau îngrăşăminte chimice,deoarece compromiteţi prinderea plantei!Lucrările de îngrijireAu ca scop asigurarea condiţiilor de viaţă optime plantelor, a căror urmare este creştereaviguroasă, înflorirea bogată şi durata de viaţă lungă. Deşi nu toate lucrările au aceeaşiimportanţă, neglijarea unora aduce după sine reducerea efectelor celorlalte.

20. a) DezgropatulPrima lucrare a anului se face când a trecut pericolul îngheţurilor sub -7 -8 °C şi mugurii auînceput deja să se umfle. În funcţie de zonă, acest monent coincide cu începutul sau mijlocullunii martie.b) Lucrările mecanice ale soluluiPe perioada de vegetaţie au scopul de a menţine solul afânat şi lipsit de buruieni.Săpatul de primăvară se face după dezmuşuroit şi tăieri. Cu această ocazie se încorporează în solîngrăşămintele organice sau chimice.Praşilele din perioada de vegetaţie se fac la o adâncime mai mică, adică la 8 – 10 cm. În funcţiede gradul de îmburuienare, anual se fac 6 – 8 praşile.c) ÎngrăşareaÎngrăşămintele organice (de exemplu: gunoiul de grajd) sau îngrăşămintele chimice complexe seîncorporează în sol toamna sau primăvara la o adâncime de 20 -25 cm la o distanţă minimă de 25– 30 cm de tulpină.În lunile mai şi iunie se pot folosi suplimentar îngrăşăminte foliare, aplicate în 2 – 3 ocazii.Concentraţia soluţiei utilizate nu trebuie să depăşească 1%, iar momentul optim al aplicării estepână la ora 10 – 11 înainte de masă.d) UdareaÎn perioadele secetoase udarea se face la intervale de 10 – 14 zile cu o cantitate de 20 – 30 l / mp.Regulile ce trebuiesc avute în vedere sunt următoarele:• se umectează stratul de sol în care se găsesc rădăcinile, adică până la 50 – 60 cm adâncime;• pe solurile nisipoase se udă mai des şi cu doze moderate, pe gele grele, argiloase, mai rar, darcu doze mari;• se evită udarea frunzişului; udarea prin aspersiune să se facă în cursul nopţii;• apa folosită la udare să nu conţină substanţe chimice dăunătoare.e) Tratamente fitosanitareEste mai puţin costisitoare prevenirea atacurilor bolilor şi dăunătorilor, decât tratarea prin măsuricurative. Prezentăm mai jos bolile şi dăunătorii cei mai cunoscuţi:

21. Boala Condiţii favorabile Perioada Fungicide utilizate Făinarea Temperaturi peste 25 15 iun.– 15 aug. Tilt, Karathan, Topas, °C Systhane, etc. Pătarea neagră Perioade ploioase, 15 mai – 15 Dithane, Captadin, ceaţă, temperaturi peste sept. Euparen,

Systhane, 15 °C etc. Rugina Perioade ploioase, 15 mai – 15 Dithane, Captadin, temperaturi peste 15 °C sept. Euparen, Systhane, etc. Dăunătorul Perioada de atac Insecticide utilizate Păduchii verzi mai – septembrie Decis, Fastac, Mospilan, etc. Păianjenii roşii iunie – august Mitac, Nissorum, Danirun, etc. în perioade secetoase Tripşii mai – septembrie Mospilan, Sinoratox, etc. Sfredelitorul aprilie – august Mospilan, Sinoratox, etc.Dăm un exemplu de tratamente fitosanitare aplicate în cursul unui an: Perioada 15 – 20 apr. 1 – 5 mai 5 – 10 iunie 20 – 25 iunie 15 – 20 iulie Substanţele Captadin + Dithane + Systhane + Bavistin + Topas + folosite Mospilan Sinoratox Decis Nissorum Mospilanf) Îndepărtarea drajonilor de portaltoiLăstarii porniţi de sub punctul de altoire sau din rădăcini provin din portaltoiul sălbatic. Dacă nusunt îndepărtaţi din timp, drajonii sălbatici vor „invada” planta.Tăierea trebuie făcută de la baza drajonilor. La trandafirii altoiţi în trunchi, se îndepărtează şilăstarii ce apar din trunchi.g) TăierileLa executarea tăierilor trebuie să se ţină seama de următoarele reguli:• intensitatea tăierilor depinde de grupa din care fac parte trandafirii (teahibrizi, urcători, etc.) şidestinaţi florilor (decor sau flori tăiate);• se elimină ramurile atacate de boli şi dăunători, cele rupte sau uscate; dacă tufele au suferit deger, scurtarea se face până la zona sănătoasă;• ramurile ce tind spre interiorul tufelor, îndesindu-le, cele subţiri şi cele bătrâne (peste 3-4 ani)se elimină;

22. • rănile provocate la tăierea cu fierăstrăul a ramurilor groase (peste 2 – 3 cm) se ung cu vopsea deulei sau substanţe de protecţie.În funcţie de momentul aplicării, tăierile pot fi: de toamnă (de uşurare), de primăvară şi de vară.Ansamblul tăierilor se realizează prin două feluri de intervenţii: eliminarea sau îndepărtarearamurilor prin care se înţelege tăierea lor din locul de inserţie şi scurtarea ramurilor, adicăîndepărtarea unei porţiuni deasupra unui număr oarecare de muguri. Tăieri Grupa de toamnă de primăvară de vară teahibrizi 50 – 60 cm - se lasă 5 – 6 ramuri, fiecare cu se îndepărtează deasupra 7–8 muguri floarea ofilită cu 2–3 solului frunze floribunde 50-60 cm - se lasă 7-8 ramuri fiecare cu 7- se îndepărtează deasupra 8 muguri florile ofilite cu 2-3 solului frunze de parc şi 70-80 cm - numai porţiunile degerate; se îndepărtează englezeşti deasupra - se răresc (dacă e cazul) florile ofilite cu 2-3 solului frunze miniatur 12-15 cm - numai porţiunile degerate; se îndepărtează deasupra - se răresc (dacă e cazul) florile ofilite cu 2-3 solului frunze acoperitori se scurtează - se răresc (dacă e cazul) se îndepărtează moderat florile ofilite cu 2-3 frunze urcători - - se răresc; se îndepărtează - se scurtează moderat ramurile florile ofilite cu 2-3 laterale tinere frunze trandafiri ramurile de - se răresc la 5-6 ramuri; se îndepărtează cu trunchi coroană se - ramurile se scurtează la 20-25 florile ofilite cu 2-3 scurtează la 40 cm; frunze cm - pe ramurile principale se lasă 2-3 ramuri secundare scurtate la 3-4 mugurih) Protejarea contra geruluiDupă tăierile de uşurarea din toamnă, baza trandafirilor se muşuroieşte cu pământ la aproximativ20-30 cm înălţime. În cazul trandafirilor miniatur, muşuroiul va avea doar 10-15 cm.

23. Ramurile trandafirilor urcători se imobilizează prin legare la spalier pentru a evita degerarea lorca urmare a efectelor nedorite ale vânturilor puternice din zilele de iarnă, când temperatura arefluctuaţii de până la 20 °C în cursul unei zile (amiaza +5 - 6 °C, noaptea -12 -15 °C).Trandafirii cu trunchi pot fi protejaţi mai greu. Metoda aplecării trunchiului (implicit şi acoroanei) şi acoperirea acestora cu pământ este greoaie (mai ales la plantele în vârstă care autrunchiul îngroşat) şi necesită un volum mare de muncă, existând tot timpul pericolul ruperii şideteriorării plantei.Însăcuirea coroanei cu pânză de

sac umplută lejer cu paie şi rigidizarea tulpinii faţă de par prinlegare în 2-3 locuri este o metodă practică.Nu folosiţi saci din polietilenă, deoarece nu permit aerisirea, iar în zilele însorite din februarievor porni mugurii, care apoi pot degera. Cultura pomilor fructiferiPlantareaPerioada de plantare coincide cu perioada repaosului vegetal, adică toamna între 20 octombrie –20 noiembrie şi primăvara între 1 martie – 20 aprilie.Distanţele de plantare uzuale pentru speciile de pomi fructiferi sunt următoarele: Specia Distanţa între rânduri (m) pe rând (m) măr/franc, cireş 6 5 păr, prun, cais, 5 4 piersic, nectarin măr/vegetativ, vişin 4 3

24. Înaintea plantării propriu-zise se sapă gropile la 50 x 50 x 50 cm şi se fasonează tulpina şirădăcinile pomului.Materialul săditor fasonat se introduce cu rădăcinile într-o mocirlă compusă din balegă proaspătăde bovine, pământ şi apă, în aşa fel încât fiecare ramificaţie să fie acoperită cu o peliculă fină dinaceastă compoziţie.Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, adică cu punctul de altoire aflatla 2-3 cm deasupra nivelului solului. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcini, se efectueazătasarea prin călcare.Odată cu plantarea, se administrează 10-15 kg gunoi de grajd fermentat în amestec cu pământulşi se udă cu 12-15 l apă. În final, se execută un bilon de protecţie de 20-25 cm. Când plantarea seface primăvara, bilonul va avea doar 12-15 cm înălţime.Foarte important! La plantare nu folosiţi gunoi proaspăt sau îngrăşăminte chimice, deoarececompromiteţi prinderea plantei.Lucrările de îngrijireConsiderăm cunoscute noţiunile de bază referitoare la lucrările mecanice ale solului, îngrăşare,udare şi tăieri şi de aceea acordăm atenţie deosebită tratamentelor fitosanitare, capitol neglijatsau considerat dificil pentru majoritatea pomicultorilor debutanţi.În continuare facem referire la reţete minimale aplicate pomilor din jurul casei sau aflaţi în livezimixte de diferite mărimi. Astfel se urmăreşte orientarea către grupele de insecto-fungicide, aflateîn comerţ, care permit ca aceeaşi soluţie să poată fi folosită pentru cât mai multe specii de pomiexistenţi în alcătuirea livezii. Primele două tratamente se aplică în timpul iernii (ianuarie,februarie) în zilele cu temperatura peste 3-4 °C. Se vor îmbăia prin stropire toate speciile de

25. pomi fructiferi. Primul tratament se face cu unul din substanţele: Oleocarbetox, sau Carbetox,sau Polisulfură de bariu, iar al doilea tratament, la un interval de cel puţin 10 zile, cu Sulfat decupru, fără var, în concentraţie de 3%.În cursul vegetaţiei, recomandăm următoarele tratamente: 10-15 aprilie: Captadin+Decis toate speciile 25-30 aprilie: Dithane+Sinoratox toate speciile 10-15 mai: Topsin+Mospilan toate speciile 25-30 iunie: Systhane (sau Bavistin) + măr Sinoratox Dithane + Decis păr, prun, cais, piersic, nectarin 5-10 iulie: Topsin+Nissorum măr, păr, prun 5-10 septembrie: Zeamă bordeleză 1% cais, piersic, nectarin, cireş, vişinÎn tehnica stropitului manual recomandăm aplicarea tratamentului cât mai mult posibil pe dosulfrunzelor prin atingerea tuturor zonelor aeriene ale plantei. Momentul optim al aplicăriitratamentelor este înainte de masă până la ora 10-11, sau după masa între orele 18-20. În timpulpreparării şi administrării soluţiilor pentru combatere, feriţi-vă de contactul cu acestea, nuconsumaţi alimente şi nu fumaţi. Cultura viţei de viePlantareaViţa de vie se plantează ori toamna înaintea îngheţurilor, ori primăvara în lunile martie – aprilie.În ambele cazuri se impune condiţia ca temperatura solului la adâncimea de 40 – 50 cm săînregistreze 7 – 10 grade Celsius.Fasonarea şi mocirlirea sunt operaţii premergătoare plantării propriu – zise. Fasonarea constă înscurtarea cordiţei la 3 – 4 ochi (dacă sunt două cordiţe, una la 2 – 3 ochi, cealaltă la 1

ochi) şi arădăcinilor bazale la 8 – 10 cm şi eliminarea rădăcinilor de la nodurile intermediare aleportaltoiului (dacă sunt).

26. Imediat după fasonare se face mocirlirea. Se introduc rădăcinile şi circa 15 cm din lungimeaportaltoiului într-o mocirlă făcută din pământ argilos 2/3, balegă de vacă 1/3 şi apă, până laobţinerea unui terci gros ca smântâna, care să adere bine la rădăcini. Viţele mocirlite serepartizează la gropile deja săpate.Distanţele de plantare uzuale sunt în funcţie de modul de conducere: 1,10 x 1,30 m pe araci (pari) 1 x (1,5 – 2) m pe spalier (0,7 – 1 m) x (3 – 4 m) pe boltă sau alte sisteme artisticePe direcţia rândului, de aceeaşi parte a pichetului şi la o distanţă de 5 – 6 cm de acesta, se fac cucazmaua gropi adânci de 50 cm şi largi de 35 x 35 cm. La baza gropii dinspre pichet serealizează un muşuroi din pământ mărunţit pentru aşezarea rădăcinilor.Viţele pregătite anterior se aşează vertical lângă peretele gropii dinspre pichet, în aşa fel încâtrădăcinile să fie răsfirate uniform pe muşuroiul de pe fundul gropii. Punctul de altoire sepotriveşte la 3 – 4 cm deasupra solului, pentru a preveni formarea ulterioară a rădăcinilor dinaltoi. Groapa se umple cu pământ reavăn până la 1/3, se tasează bine, fără a deplasa punctul dealtoire. Apoi se introduce în groapă 1/3 mraniţă şi pământ în amestec şi se udă cu 10 – 15 litri

27. apă. După infiltrarea apei, se acoperă groapa cu pământ mărunţit, fără să se mai taseze. În jurulcordiţei se face un muşuroi din pământ reavăn şi mărunţit.Lucrările de îngrijireDezgropatul se face la începutul lunii mai. În viile tinere, până în anul 3 inclusiv, o lucrare foarteimportantă este copcitul. De această lucrare este legată consolidarea plantelor. În primul an, copcitul seface de două ori: în iunie şi în august. Pentru executarea copcitului se face cu grijă o copcă (gaură) înjurul viţei. Cu un briceag sau cosor bine ascuţit se taie „în ras” toate rădăcinile date din altoi şi din parteasuperioară a portaltoiului, ca şi lăstarii porniţi din portaltoi. După primul copcit, muşuroiul se refaceparţial, iar după cel de-al doilea, nu se mai reface.Legatul lăstarilor se face când lăstarii au atins lungimea de 30 – 40 cm. Ei se leagă vertical de pichet,lucrarea repetându-se când lăstarii au ajuns la 80 cm lungime. Dacă este cazul, cu ocazia primului legat,se face un plivit, lăsând numai 2 – 3 lăstari la fiecare viţă.Tratamentele de prevenire şi combatere a bolilor (mană, făinare, putregai cenuşiu) şi dăunătorilor(molia strugurilor, păianjenul roşu comun, băşicarea) se pot face conform indicaţiilor de mai jos: Boala / dăunătorul Substanţele de combatere Observaţii 4 – 5 tratamente anuale Piatră vânătă, sau Dithane, sauMana *pentru soiuri rezistente: la Captadin, sau Ridomil Gold nevoie 1 – 2 tratamente 3 – 4 tratamente anuale Sulf muiabil, sau Kumulus, sauFăinarea *pentru soiuri rezistente: la Topsin, sau Tilt, sau Bavistin nevoie 1 tratament 1 – 2 tratamente cu 6, apoi 4 Topsin, sau Euparen Multi, sau săptămâni înainte de recoltarePutregaiul cenuşiu Rovral *pentru soiuri rezistente: nu e cazulMoliile strugurilor Decis, sau Karate la nevoie 1 – 2 tratamente Neoron, sau Omite, sau Talstar, sauAcarianul roşu la nevoie 1 – 2 tratamente MitacErinoza (băşicarea) Kelthane, sau Mitigan, sau Reldan la nevoie 1 tratamentÎn cazul repetării tratamentului fitosanitar, se recomandă folosirea în alternanţă a substanţelor decombatere.Enumerăm câteva soiuri de struguri de masă rezistente la boli: Palatina, Esther, Nero, Muscat dePölöske, Perlă de Zala, Thereza, Moldova, etc.Tăierea reprezintă o lucrare importantă în cursul perioadei de repaus (tăiere în uscat) prin care sereglează încărcarea medie de 15 – 17 ochi pe metru pătrat. Prin operaţiile în verde (ciupit, copilit,cârnit, desfrunzit parţial) se influenţează latura calitativă a

producţiei. Numărul de inflorescenţelăsate pe butuc în funcţie de mărimea strugurilor corespunzătoare unor soiuri uzuale sunt:

28. Număr inflorescenţe pe butuc Mărimea strugurilor Observaţii Splendid, Victoria, Thereza, 14 – 16 Foarte mari: 300 – 500 g Napoca, Moldova, etc. Muscat de Hamburg, Palatina, 25 – 26 Mari: 200 – 300 g Nero, Muscat de Pölöske, etc. 30 – 32 Mici : 100 – 200 g Perlă de Csaba, Chasselas doréProtejarea viţelor pe timpul iernii se face indiferent de zona de cultură prin muşuroire până lanivelul ochilor 5 – 6 de la baza coardelor, sau prin imobilizare faţă de sistemul de susţinere încazul soiurilor cu rezistenţă deosebită la ger (ex.: Palatina, Thereza, Nero, Muscat de Pölöske). Cultura arbuştilor fructiferiCerinţe faţă de condiţiile de mediuCoacăz - climat umed şi răcoros Zone colinare şi premontaneJoşta - precipitaţii anuale între 700 şi 800 mm 300 – 800 m altitudineAgriş - iarna rezistă până la – 32 °C - nu suportă căldurile mari de varăZmeur - iarna rezistă până la -20-25 °C Zone colinare şi premontaneZmeur- 200 – 800 m altitudine - rezistenţă sporită la secetămur - iarna rezistă până la -15-20 °CMur - Atenţie: necesită soluri acide cu pH 4-6. Corectarea pH- lui se face prin folosirea turbei acide, rumeguşului de Zone colinare şi conifere sau sulfatului de amoniuAfin premontane 400 – 800 m altitudine - cerinţe deosebite faţă de umiditatea din sol (800 – 1000 mm precipitaţii pe an) şi cea atmosfericăPlantarea Distanţe de plantare Fasonarea plantelor între plante între rânduri tufă trunchi Coacăz, Agriş 1,2 m 2,5 – 3 m 15 – 20 cm 10 – 15 cm Joşta 1,5 m 3 – 3,5 m

29. Zmeur 0,7 m 1,5 – 2 m 25 – 30 cm Zmeur-mur 1,2 m 2 – 2,5 m 10 – 15 cm - Mur 1,5 m 3 – 3,5 m Afin 0,8 m 1,5 – 2 m 20 – 25 cmLucrările de îngrijire Tufă Gard fructifer (spalier) Cu trunchi - se lasă 8 – 10 tulpini - tutorele (parul) să fie bătut înCoacăz - tulpinile mai bătrâne de 4 ani se pământ astfel ca suprimă să fie cu 4-5 cmJoşta sub punctul de - tăierea de rodire constă în scurtarea altoire (de unde la 20 – 30 cm a ramurilor laterale - se utilizează 3 nivele pornesc ramurile de coroană) - se lasă 5 – 6 tulpini - se lasă 5 – 6 tulpini care nu se scurtează, decât peste - se elimină de la - se răresc şi se scurtează 1,70 m bază lăstarii ramificaţiile laterale sălbatici din - ramurile laterale se portaltoi (dinAgriş scurtează la 15-20 cm rădăcini sau de pe trunchi) lucru valabil şi în cazul plantelor altoite în trunchi scund de 20 cm şi cultivate în sistem tufă - se lasă 6 – 7 tulpini, care se scurtează în primăvara următoare la 80– 100 cm, concomitent cu îndepărtarea celor uscaţi de 2 aniZmeur - - plivitul lăstarilor din rizomi, pe măsură ce apar - se lasă 3 – 4 tulpini care seZmeur- scurtează la 1,5 – 2,5 mmur - - - ramurile laterale se taie laMur 25 – 30 cm - se lasă 10 – 12 tulpini -Afin - - se elimină tulpinile de 4 – 5 aniTratamentele fitosanitare din cursul vegetaţiei se fac doar la nevoie: la coacăz şi agriş împotriva

30. afidelor (păduchi verzi sau negri) cu Mospilan sau Calypso sau Decis iar împotriva făinării laagriş (la soiuri rezistente nu e cazul) cu Tilt sau Topsin sau Euparen Multi.

31. SfaturiSfaturile de mai jos sunt informative. Dezvoltarea plantelor în cea mai mare parte depinde demodul şi de calitatea de îngrijire, de sol şi de condiţiile meteo.INFORMAŢII UTILE ÎNAINTE DE PLANTARE După sosirea coletului încercaţi să sădiţi plantele în cel mai scurt timp. Dacă nu este posibil, păstraţi-le într-un loc răcoros, ferit de îngheţ. Păstraţi bulbii de flori într-un loc uscat, întunecos. Deschideţi pachetul să se aerisească.

32. În cazul plantelor în ghiveci asiguraţi umiditatea necesară rădăcinilor şi un loc ferit fără curenţi. În cazul plantării puieţilor cu rădăcina liberă este recomandată ţinerea în apă peste noapte a rădăcinilor. Dacă pământul este încă îngheţat şi plantarea nu este posibilă, îngropaţi rădăcinile plantelor cu rădăcină liberă cu pământ sau nisip, într-un loc ferit de îngheţ. La alegerea locului de plantare ţineţi cont de necesităţile fiecărei plante: soare, semiumbră, umbră.Pomii şi arbuştii fructiferi, arbuştii ornamentali, copacii de parc, trandafirii, plantele perene suntcomercializate în trei categorii: cu rădăcină nudă: Se recomandă plantarea imediat după cumpărare. Se pot planta doar în perioada octombrie-martie, când nu sunt în vegetaţie. cu bol de pământ: Se poate planta toată perioada anului. Nu este necesară plantarea imediat după cumpărare poate să rămână în acest stadiu 2-3 luni de zile. în container sau ghiveci: Plantele sunt deja înrădăcinate, trebuie doar replantate în grădină. Se pot planta toată perioada anului, dar se pot păstra şi în ghiveci 1-2 ani de zile, în funcţie de soi. 1. Pomi fructiferi 2. Viţă de vie 3. Zmeur 4. Coacăz

33. 5. Agriş 6. Afin 7. Mur fără ţepi 8. Căpşun 9. Kivi, mini kivi 10. Diospyros kaki (Curmal japonez) 11. Ziziphus jujuba 12. Rodie (Punica granatum) 13. Smochin 14. Trandafiri 15. Bulbi şi rizomi de flori 16. Arbuşti ornamentali 17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveci 18. Rhododendron, Azalee 19. Plante căţărătoare 20. Plante perene 21. Conifere1. Pomi fructiferiPomii fructiferi sunt livraţi cu rădăcină liberă, de aceea trebuie plantaţi în cel mai scurt timpposibil. Dacă plantarea imediată nu este posibilă îngropaţi, acoperiţi rădăcinile pomilor într-unloc ferit de îngheţ, vânt şi de soare.Înainte de plantare este foarte important pregătirea solului şi administrarea de îngrăşământ. Sepoate face şi o analiză de sol, dar în general este suficient dacă în primul strat de pământ (cca.60 cm adâncime) se pune îngrăşământ de fosfor şi potasiu sau îngrăşământ natural. Pentruplantare trebuie săpată o groapă de dimensiunea 60x60cm şi 60 cm adâncime. Înainte de apune puieţii în groapă, rădăcinile trebuie puţin scurtate, tăiate, iar cele rupte, uscate seîndepărtează.Important este ca punctul de altoire să rămână deasupra solului.Pomii nou-plantaţi trebuie udaţi bine, iar solul din jurul trunchiului uşor bătucit. Esterecomandată acoperirea solului în jurul trunchiului pe o distanţă de 50 cm cu iarbă cosită,

34. mraniţă sau cu frunze uscate.Sfat: puieţii trebuie legaţi de un tutore, ca trunchiul lor să crească drept.Tăierea pomilor fructiferiDacă plantăm toamna, pomii se tund în primăvara următoare, dar dacă plantarea are loc înprimăvară ei trebuie tunşi imediat. Se aleg 3-5 ramuri laterale mai viguroase iar celelalte trebuietăiate. Dacă avem 2 ramuri principale drepte, lăsăm doar pe una să crească, cealaltă trebuieîndepărtată. Tăiem puţin şi din ramura principală iar cele laterale rămase se taie la jumătateastfel încăt să rămână un mugure sănătos la capătul ramurii, poziţionat spre exterior. După 1 anse poate continua formarea coroanei. Prima dată trebuie eliminate de la inel ramurileconcurente şi cele crescute spre interior, ramurile de schelet trebuie tăiate astfel încât sărămână la capăt un ochi orientat spre exterior.În cazul caisului, vişinului, piersicului şi prunului alegem 3-4 ramuri laterale, puternice, la 6-8 cmdistanţă între ele. Axa principală şi ramurile laterale le tăiem la jumătate şi la capătul lor lăsămun mugure cu poziţie exterioară. Ramurile celelalte le eliminăm de la inel. Piersicul necesităanual tundere, în caz contrar fructele vor fi mărunte.În cazul celorlalte sâmburoase este suficient o tundere de rărire odată la 3-4 ani, după cecoroana a fost formată.Nucul necesită sol bogat, profund, bine drenat, cu umiditate mai ridicată şi loc cald, însorit.Nucul altoit fructifică deja după 2-3 ani. Este

singurul pom care nu necesită tundere, dar dacătotuşi este nevoie se tunde în august-septembrie şi nu primăvara.Important! În cazul pomilor fructiferi care sunt autosterili să fim atenţi ca în apropiere să se afleun polenizator potrivit.Distanţa de plantare între pomi:Nuc, castan : 8-12 mMăr, păr: 3-5 mGutui, nuspui, piersic, nectarin: 3-5 mCais, vişin, prun: 5-6 mCireş: 7-8 mPomii fructiferi nu necesită neapărat stropire, fertilizare, dacă doriţi acest lucru adresaţi-vă uneifarmacii fitosanitare unde veti primi sfaturile necesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.

35. 2. Viţă de vieButaşii de viţă de vie ce au fost achiziţionaţi toamna şi aveţi locul de plantare stabilit, până laplantare se ţin într-un loc întunecos, ferit de îngheţ, de curenţi, (în pivniţă de exemplu). Esterecomandată păstrarea lor în nisip umed, sau dacă nu este posibil temporar se pot păstra înpungi de nylon pentru ca rădăcina lor să rămână în mediu umed. Înainte de plantare esteindicată ţinerea lor timp de 1-2 zile în apă.Altoii se vor planta în pământ în aşa fel ca punctul de altoire să rămână deasupra solului cu 1-2cm. În cazul sădirii manuale (cu sapa) rădăcinile se vor scurta la aproximativ 10-15 cm, astfelîncât la aşezarea lor în groapă (aproximativ la 40x40x60 cm) ele să fie aşezate sub formă deevantai, pentru ca vârfurile lor să nu fie îndreptate în sus. La sădirea cu ajutorul burghiuluihidraulic rădăcinile vor fi scurtate la 2 cm. În cazul celor două tehnici de sădire este foarteimportant ca altoii să fie plantaţi etanş. În groapa de plantare se va administra îngrăşământ,astfel încât să nu fie în contact direct cu rădăcina butaşului. După plantare vor fi udaţi cu apădin abundenţă (mocirlire) apoi punctul de altoi trebuie acoperit cu pământ sfărâmicios(muşuroire), mai ales pe timpul iernii este indicat pentru a le proteja de îngheţ.La plantarea altoilor încă în timpul toamnei nu neapărat este necesară scurtarea lăstarilor, acestlucru se poate face doar primăvara (scurtarea unui lăstar la doi muguri). Când încep săînmugurească aceştia se pot descoperi.La plantarea de primăvară este foarte importantă mocirlirea rădăcinilor.Viţa de vie nu necesită neapărat stropire, fertilizare, sunt soiuri rezistente care nu necesitădeloc. Dacă doriţi să le stropiţi adresaţi-vă unei farmacii fitosanitare unde veţi primi sfaturilenecesare. Să nu uitaţi că soluţiile sunt otrăvitoare.3. ZmeurZmeurul suportă bine gerurile din zona noastră, cu condiţia ca lemnul tulpinilor anuale să fiebine copt la intrarea în iarnă. Dacă lemnul nu e copt suficient, vârful lăstarilor îngheaţă. Secultivă pe diferite tipuri de sol, dar nu suportă solurile grele, calcaroase şi reci. Se dezvoltă bine

36. la un pH de 5,6-6,8.Drajonii de zmeur se plantează în gropi de 40x40x40 cm sau în şanţuri de 30/30 cm, se udă, semuşuroiesc până la 15-18 cm şi se scurtează tulpinile la nivelul muşuroiului.Zmeurul se adaptează uşor la diferite tipuri de sol şi sisteme de cultură, punând în valoarecondiţii edafice mai puţin propice altor specii pomicole sau culturi agricole.Pentru înfiinţarea culturii de zmeură nu este necesară o tehnică deosebită, la fel nici pentruîntreţinerea şi exploatarea culturii, la majoritatea lucrărilor putând participa ca forţă de muncă şifemeile, persoanele mai în vârstă. Zmeurul se înmulţeşte foarte uşor, este expansiv şi extremde rezistent la îngheţ şi temperaturi excesive. Nu necesită tratamente contra bolilor, pentrudăunători putând fi folosiţi feromonii.Zmeurul este peren, cultura durează 15 ani, fiind unul dintre cei mai longevivi arbuşti. Dupărodire se recomandă administrarea îngrăşământului organic.4. CoacăzEste o specie precoce, care intră pe rod din anul 2 de cultură, poate să dea producţii de 2,5 –5,0 t/ha în anul 3, iar în anul 4 se consideră în plină perioadă de rodire.Coacăzul suportă geruri de -30°C în timpul iernii, dar nu suportă temperaturi foarte ridicate varamai ales, dacă sunt asociate

cu seceta. Se dezvoltă bine pe soluri permeabile, fertile, suficientde umede, cu reacţie uşor acidă (pH 5,0-6,5).Coacăzul se poate planta astfel:- în sistem clasic, unde plantele sunt conduse în formă de tufe, distanţele de plantare sunt: 2,5-3,0 m între rânduri şi 0,7-1,5 m pe rând;- în sistem intensiv, cu distanţe de plantare de 0,75-1,0 m/1,5-2,0 m şi pe rând se va forma ungard fructifer;- în sistem superintensiv pentru plantaţii unde se va face recoltarea mecanizată a fructelor, cudistanţe de plantare de 1,8/0,15 m. Aici plantele se conduc sub formă de cordon vertical, suntfoarte dese şi au o durată de exploatare de 3 ani, faţă de 10-12 ani în celelalte sisteme decultură.În cazul plantelor cu trunchi înalt distanţa de plantare este 1-1,2 m.Tunderea se face după căderea frunzelor. În cazul tufelor mature se taie numai părţileîmbătrânite, lemnoase şi lăstarii secundari, slabi. În primul an se lasă numai 3-5 lăstari şi setund la 4-6 ochi. În al doilea an şi pe ramurile noi de 1 an se taie la 4-6 ochi. Dacă procedaţiastfel se va forma o coroană uniformă.5. AgrişPlantaţiile de agriş se amplasează pe terenuri cu expoziţie sudică, plantarea se face toamnasau primăvara, în gropi dispuse la distanţă de 1-1,2 m pe rând şi 2,5-3 m între rânduri (atât latufe cât şi la cele cu trunchi înalt). Tufele se dezvoltă în 3-4 ani, iar tăierile de fructificareconstau în eliminarea tulpinilor îmbătrănite, producţiile fiind de 4-6 kg/tufă, respectiv 12-15 t/ha.Bolile şi dăunătorii sunt mai puţini decât la alte culturi.

37. Plantarea corectă a butaşilor de agriş contribuie la buna prindere a plantelor şi, ulterior lacreşterea şi fructificarea lor abundentă. Ţinând cont de aceste cerinţe, se recomandă plantareabutaşilor de agriş în gropi cu dimensiunile de 40x40-50 cm. Butaşii trebuie să fie plantaţi cu 5-6cm mai adânc decât în pepinieră. Această adâncime de plantare a butaşilor contribuie la bunaprindere şi creştere a plantelor.Înainte de plantare, rădăcinile butaşilor se scurtează până la 20-25 cm. La plantare agrişii,obligatoriu se udă cu câte o găleată de apă.După plantare butaşii de agriş se taie la 3-4 muguri. În al doilea an, creşterile anuale sescurtează la 1/4-1/3 din lungimea lor iniţială. Aceste tulpini vor constitui în continuare baza tufei.După al treilea an, tufa trebuie să fie formată din aproximativ 14 ramuri de diferite vârste. Laanul patru, formarea tufelor se termină. În perioada formării tufei se suprimă ramurile rupte,bolnave, subţiri şi cele deformate. Aceste ramuri, indiferent de vârstă, se taie de la bază fără alăsa cioturi.6. AfinAfinul preferă o climă răcoroasă, umedă şi poate fi cultivat până la altitudini de 600-800 m.Suportă temperaturi scăzute până la – 25°C în perioada de iarnă. Afinul preferă soluri binedrenate, fără exces de umiditate, cu reacţie acidă (pH 4,3-5,5). Reacţia solului este una dintreînsuşirile care limitează aria de răspândire a acestei culturi. Această specie nu se va cultiva peterenuri unde au fost aplicate amendamente calcaroase în anii precedenţi dacă reacţia soluluinu a coborât sub 5,5. Dacă pH-ul este mai mare de 5,5, pentru scăderea acestuia se va folositurbă acidă aplicată în groapa de plantare. Preferă soluri bogate în humus, evitându-se solurilesărace şi cele nisipoase. Distanţele de plantare se aleg în funcţie de tipul plantaţiei: în incintagrădinilor de lângă casă: 1,5-2,5 m între rânduri şi 0,7-1,4 m pe rând; în cultura pe suprafeţemari: 3-4 m între rânduri şi 1,2 m pe rând. Tufele se conduc cu 10-12 tulpini. Tăierile defructificare constau în îndepărtarea tulpinilor îmbătrânite (peste 4-5 ani). Necesită tundere doarplantele mai mature, bătrâne. Ramurile uscate, bolnave trebuie eliminate de la inel.În lipsa unui sol corespunzător, care să aibă mai ales aciditatea corespunzătoare în intervalulde înflorire-fructificare, cultura de afin se va dezvolta lent şi cu multe pierderi de plante şirecoltă. Înfloreşte în mai, fructifică din mijlocul lunii iunie. Este autopolenizator dar recolta estemai bogată dacă plantăm 2 soiuri diferite. Este o plantă nepretenţioasă, doar toamna seadministrează puţin

gunoi de grajd semicopt, care trebuie amestecat cu solul.7. Mur fără ţepiPlantarea se face într-un loc însorit, ferit de vânt şi ger. Cu cât locul este mai însorit cu atât va fimai gustos fructul. Orice sol fertil, permeabil este potrivit pentru plantare. Înainte de plantaretrebuie construit pentru mure spalier stabil. Distanţa între cele 2 plante să fie 2-3 m. Plantele sepun în gropi, se umple gropile cu pământ. Se udă bine şi se mocirlesc rădăcinile. Se acoperăsolul cu ramuri de conifere, pai sau gunoi de grajd copt. După plantare butaşii se tund.Se lasă doar câte 4-6 lăstari tineri/plantă, pe care se leagă de un spalier într-o distribuţie

38. proporţională, în formă de evantai, în august lăstarii rămaşi se taie deasupra solului. Necesităudare regulată de la înflorire până la coacerea fructelor. Murul înfloreşte şi rodeşte pe ramuriledin anii precedenţi. După recoltă se taie lăstarii care au rodit dar se lasă încă pe spalier pentru aproteja de frig lăstarii tineri şi se îndepărtează doar primăvara. Stratul de iarbă cosită, gunoi degrajd, paie, compost menţine umezeala pentru rădăcini şi asigură hrănirea lor. Lăstarii tineri setund în martie, la lungime de 2-3 m.8. CăpşunÎn cazul căpşunului este foarte importantă producţia proprie, pentru că fructul proaspăt cules arecea mai bună aromă. Durata vieţii unei plantaţii de căpşuni este în general de 2-3 ani. Plantelemai bătrâne dau recolte tot mai slabe. Stolonii trebuie sădiţi într-un loc unde măcar de 1 an nuau fost plantaţi căpşuni. Groapa să fie destul de adâncă şi lată, ca rădăcinile stolonului să aibăloc suficient pentru dezvoltare. A se evita îndoirea rădăcinilor! Dacă îmbogăţiţi solul cu turbăumedă, prinderea este mai sigură. După plantare trebuie udaţi bine şi în funcţie de condiţiilemeteorologice trebuie udaţi zilnic, timp de o săptămână. Distanţa între plante să fie 25 cm, iarîntre rânduri 60-80 cm. Plantaţia de căpşuni trebuie săpată pe tot parcursul anului pentru ascăpa de buruieni şi să menţinem solul afânat. Înainte de coacere se recomandă împrăştiereade paie sau rumeguş în jurul plantelor, sub fructe. În cazul acesta fructul va rămâne uscat, şi sepoate evita putrezirea. După recoltă se îndepărtează frunzele până la frunza din mijloc, excepţiefac soiurile care fructifică de mai multe ori pe an. Dacă procedaţi astfel, vă veţi bucura de orecoltă şi în toamnă. Soiurile noastre de căpşuni necesită sol fertil, bogat în humus şi binedrenat. Dacă conţinutul de calcar al solului este ridicat, acesta poate să cauzeze îngălbenirea,cloroza frunzelor. În cazul acesta solul se poate condiţiona cu turbă.9. Kiwi, mini kiwiAceastă plantă necesită sol umed, acid, cu permeabilitate bună, loc protejat cu expoziţie sudică.Trebuie plantat lângă un cordon sau pergolă pentru căţărare, la o distanţă de 3-4 m între ele.Rezistă la ger până la -15, -20 grade C, eventual exemplarele mai tinere necesită protecţie petimpul iernii. Înflorirea începe de la mijlocul lunii mai. Prima fructificare va avea loc în al 3-lea an.În fiecare toamnă se împrăştie mraniţă sau gunoi de grajd copt, în strat gros în jurul trunchiului.Planta de kiwi aduce fructe din primii 6 muguri, pe lăstarii principali şi secundari şi de accea înprimii ani se recomandă scurtarea lăstarilor deasupra celui de al şaselea mugure. Fructifică maimult pe lăstarii de 2 ani, de aceea din anul 5 trebuie tunşi doar lăstarii ce au peste 3 ani. Minikiwi este mai rezistent la ger şi nu este aşa de pretenţios la condiţiile mediului ca şi kiwiulobişnuit.Atenţie: kiwi este o plantă calcifugă, trebuie evitată plantarea în sol calcaros şi se udă cu apămoale.10. Diospyros kaki – Curmal japonezCurmalul japonez este un pom cu creştere lentă, la maturitate ajungând la 6-8 m înălţime.Dezvoltă coroană conică neregulată, bogat ramificată. Se dezvoltă bine în soluri fertile,

39. permeabile, afânate. Se recomandă plantarea lui în sol bogat în humus şi administrarea deîngrăşământ.Necesită multă apă dar nu se simte bine în solurile cu exces de umiditate. Are pretenţii mari faţăde căldură: se plantează în locuri însorite, ferite de vânt. Rezistenţa lui la ger este mare: până la-15, -20 grade C. Este recomandată protejarea plantelor tinere în primii 3-4 ani (cu paie, frunzeuscate, rogojină, etc.).Exemplarele altoite fructifică după 3-4 ani. Înfloreşte în mai-iunie. Fructele se maturează înperioada de octombrie-decembrie, rezistă bine la gerurile mai blânde. Fructele colorate, puţinmoi se culeg în stare (semi)coaptă. Ele se taie de pe pom cu cuţitul sau foarfeca, împreună cusepalele de pe fructe. Fructele semicoapte se mai coc şi după culegere. Sunt foarte dulci,gustoase, bogate în vitaminele A, C, D.Pomul Kaki fructifică abundent şi sistematic în fiecare an. În ţara noastră nu se cunosc boli saudăunători care să-l atace.11. Ziziphus jujuba` Este un pom de vigoare mică, rar ajunge la înălţimea de 6 m. Are frunze alungite, lanceolate,florile mici, verzui se deschid pe lăstarii tineri, subţiri. Rezistă la ger până la -15, -20 grade C,doar exemplarele mai tinere necesită protecţie pe timpul iernii. Înmugurirea are loc mai târziu,după trecerea gerurilor de primăvară, doar în luna aprilie. Puieţii altoiţi fructifică deja după 1-2ani şi rodesc sistematic timp de 25-30 ani. Este o plantă longevivă, trăieşte aproximativ până la40-45 de ani. Nu are boli sau dăunători în ţara noastră. Fructele alungite/eliptice la început suntverzi, apoi devin maro-roşiatice. Mărimea lor variază între 2-5 cm. Sub pieliţa lor roşiatică segăseşte pulpa albă crocantă cu gust plăcut, dulceag. Fructele se coc în octombrie, noiembrie.Se pot consuma proaspete sau uscate. Jujuba este o plantă nepretenţioasă, rezistă bine latemperaturile extreme: de la +40 grade C până la -20 grade C. Necesită mult soare, nu arepretenţii faţă de sol. Udarea regulată este necesară doar în primii 2 ani. Solurile umede, cuconţinut ridicat de humus nu sunt favorabile dezvoltării plantei.12. Rodie (Punica granatum)Este un arbust fructifer, de obicei în formă de tufă, înaltă de 3-4 m. Trunchiul subţire se ramificădeja de la bază, are coroană bogat ramificată. Florile se deschid începând din iulie până întoamnă. Rodia nu are pretenţii mari faţă de umiditate, udatul este necesar doar în verile foartesecetoase sau în cazul creşterii plantei în ghiveci. Se simte bine în aproape orice tip de sol,trăieşte şi în zonele mai uscate, calcaroase. Se dezvoltă frumos în sol afânat, bogat însubstanţe nutritive. Plantele ţinute în ghiveci necesită pământ fertil, afânat şi administrare deîngrăşământ (fertilizare-doar până la mijlocul verii!). Are mari pretenţii faţă de lumină şi căldură.Numai în expunere totală la soare înfloreşte bogat şi sistematic. Se plantează în locuri protejate,perfect însorite, fără umbră (lângă clădire, gard). Nu necesită tratamente speciale sau îngrijire,eventual puţină tundere de rărire sau îndepărtarea ramurilor uscate, rupte. Plantele tineretrebuie protejate pe timpul iernii cu paie, rogojină, etc. Rodia ţinută în ghiveci iernează bine în

40. spaţii răcoroase, între 0, +5 grade C. În această perioadă se udă puţin, 2-3 ori pe lună. Fructelese coc toamna târziu. Ele se culeg cu ajutorul unui cuţit sau foarfecă. Se pot păstra mult timp înlocuri răcoroase, ferite de ger, la temperatură de +2, +3 grade C. Fructele sunt foarte bogate învitamine, mai ales vitamina C.13. Smochin (Ficus carica)Fructele au un conţinut ridicat de minerale faţă de celelalte fructe comune şi sunt o sursăexcelentă de potasiu şi calciu, ajutând la protejarea densităţii oaselor. Conţine deasemeneamagneziu, fier, cupru şi mangan. Lumina reprezintă cel mai important factor în cultivareasmochinului. O locaţie puternic însorită va garanta formarea bobocilor şi a fructelor gustoase. Înperioadele călduroase necesită udare regulată. Aplicarea de îngrăşământ nu este absolutobligatorie pentru smochin, acesta fiind capabil să-şi extragă

necesarul de substanţe dinpământ, cu ajutorul rădăcinilor sale adânci. Ideale pentru cultura smochinilor sunt solurileargilos-nisipoase, în defavoarea celor bogate în humus. Plantele tinere în primii 2-4 ani necesităprotecţie pe timpul iernii. Nu are dăunători în ţara noastră.14. TrandafirTrandafirul este o plantă iubitoare de soare, de aceea se plantează la loc luminos, însorit. Celmai bine se dezvoltă în sol fertil, cu straturi lutoase. Neapărat trebuie evitate locurile răcoroase,umede.Butaşi cu rădăcină liberă/împachetată:Înainte de plantare butaşii se lasă în apă 6-10 ore. Dacă nu îl plantaţi imediat, punctul de altoireşi rădăcinile se vor acoperi cu pământ, pentru a evita uscarea acestora.Tunderea înainte de plantare: Lăstarii se scurtează până la 20 cm lungime. La trandafirii de tippolyantha şi floribunda se pot lăsa lăstari puţini mai lungi. Se scurtează un pic şi rădăcinile.Plantarea: Groapa de plantare trebuie să fie aşa de mare, încât rădăcinile să încapă comod înea. Punctul de altoire rămâne deasupra solului, iarna trebuie protejat. Se acoperă binerădăcinile cu pământ şi se udă bine. Se acoperă şi lăstarii cu pământ, până la pornireamugurilor.Distanţa de plantare la trandafirii theahibrizi este 60-80 cm, la cei de tip parc 40-60 cm.Administrare de îngrăşământ: Prima dată primăvara, după descoperirea lăstarilor seadministrează îngrăşământ complex, 50-100 g la m2. Din martie până în iunie se administreazăîncă de 3-4 ori, dar după august nu se mai administrează îngrăşământ.Ocrotirea de iarnă: Toamna târziu lăstarii trandafirilor theahibrizi se tund la 20-40 cm, după carese acoperă cu pământ. Se poate acoperi muşuroiul făcut, cu crengi de brad. Tunderea: Dupătrecerea gerurilor (cca. mijloc de aprilie) se descoperă trandafirii. La trandafirii theahibrizi setund lăstarii la 15-20 cm. Cei tip parc, polyantha nu necesită tundere nici primăvara, nicitoamna. Eventual crengile bătrâne, vătămate, îngheţate trebuie îndepărtate. La trandafiriicăţărători primăvara se taie crengile bătrâne, îngheţate, restul se scurteză cu o pătrime dinlungimea lor.

41. Butaşi înrădăcinaţi în ghiveci: Trandafirii în ghiveci se pot planta în toată perioada anului(exclusiv când pământul este îngheţat), deoarece rădăcina lor este deja prinsă în pământ. Nuconturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Se lasă pământul să se usuce puţin în ghiveci,după care se poate scoate uşor planta înrădăcinată. Se sapă o groapă puţin mai mare decâtghiveciul şi se aşează planta în groapă. La sfârşitul plantării se udă şi se ridică un muşuroi labaza plantei. Distanţele de plantare sunt 2-3 m pentru trandafirii urcători şi pentru cei cu trunchiînalt minim 80 cm. Trandafirii cultivaţi pentru petale se plantează la 1,75 m între rânduri şi 1 mîntre plante pe rând. În cazul trandafirilor cu trunchi înalt, iarna se protejează coroana sau doarpunctul de altoire cu diferite materiale (paie, folie, etc.) ,în primii ani şi dacă iernile sunt mai reci.Ocrotirea de iarnă, tunderea şi administrarea de îngrăşământ este la fel ca a celui plantat curădăcină nudă.Important! Vara se poate obţine înflorire mai abundentă dacă se taie imediat fiecare floaredupă ofilire.La plantare şi la protejare de iarnă nu se foloseşte turbă!Tunderea corectă a trandafirilor:15. Bulbi şi rizomi de floriRizomii şi bulbii de flori se depozitează până la plantare într-un loc uscat, răcoros, bine aerisit.Înainte de plantare se lucrează solul din grădină până la 25 cm adâncime. Bulbii se pot plantasolitar, dar aşezaţi în grup înflorirea lor este mult mai spectaculoasă. În general bulbii şi rizomiise plantează la o adâncime de două ori mai mare decât înălţimea lor. Bulbii de primăvară (dalii,gladiole etc.) sunt sensibili la ger, de aceea se plantează numai după trecerea gerurilor, iartoamna se scot din pământ, se curăţă de pământ şi se depozitează în hârtie sau într-o cutie decarton în locuri întunecoase, răcoroase, feriţi de ger şi umiditate.16. Arbuşti ornamentali cu rădăcină liberăSe controlează rădăcinile plantelor, părţile rupte se îndepărtează. Groapa de plantare

trebuie săfie cel puţin de 50x50x50 cm. Între rădăcini se pune pământ fertil, cu textură fină, fără a lăsagoluri. Primăvara lăstarii se taie aproximativ până la jumătate, astfel planta va creşte maiviguros. Trebuie plantaţi în cel mai scurt timp posibil după primire.17. Arbuşti ornamentali şi fructiferi în ghiveciArbuştii fructiferi şi ornamentali în ghiveci se pot planta în toată perioada anului, exclusiv cândpământul este îngheţat, deoarece rădăcina lor este deja prinsă. Locul de plantare se alege

42. ţinând cont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Se sapă o groapă puţinmai mare decât ghiveciul, se apasă bine pereţii ghiveciului până planta se poate scoate dinghiveci cu tot pământul, dacă scoaterea este puţin mai grea, lăsaţi să se usuce pământul. Nuconturbaţi pământul de la rădăcina plantei! Puneţi planta cu pământul ei în groapă, dupăcare acoperiţi groapa şi udaţi bine. Dacă nu doriţi să sădiţi planta imediat după cumpărare, eapoate rămâne în ghiveci câteva luni fără nici o problemă, dar aveti grijă să nu fie expusă directla soare şi să primească apă regulat.18. Rhododendron, AzaleeSe plantează în locuri ferite, semiumbroase. Groapa de plantare să fie aproximativ cu 10-15 cmmai mare ca şi ghiveciul. Se pregăteşte un amestec de pământ 1:1 din pământ de grădină cuhumus şi turbă acidă, umedă. Cu acest amestec de sol se umple fundul gropii. Se aşeazăplanta în groapă, dar nu se plantează mai adânc decât a fost anterior. Se umple groapa cuamestecul de sol rămas, se presează şi se udă bine. Stratul superior de sol se acoperă cu turbăsau scoarţă de brad. Se recomandă folosirea îngrăşământului special pentru rododendron.Prima administrare de îngrăşământ să fie înaintea înfloririi (martie-aprilie), a doua după ce s-auofilit florile. Îngrăşământul se presară în mod egal, în strat subţire pe suprafaţa de sol acoperităde arbust. Se foloseşte numai îngrăşământ fără clor şi calcar. În cazul în care solul este preacalcaros, plantele se replantează din 3-4 ani, se schimbă total amestecul de pământ de la bază.La începutul lui decembrie soiurile mai sensibile trebuie acoperite cu crengi de brad sau paie,respectiv pot fi ferite cu împletitură din trestie. Pe perioada de iarnă, când pământul nu esteîngheţat şi nu este nici zăpadă, plantele trebuie udate. În caz de secetă (mai ales în perioadaiunie-septembrie) se udă bine plantele, preferabil cu apă de ploaie.19. Plante căţărătoarePlantele căţărătoare se plantează la aproximativ 25 cm distanţă de la perete, în sol fertil, afânat.Groapa de plantare trebuie să fie de cca. 30 cm adâncime. Rădăcinile plantelor căţărătoarenecesită sol cu aprovizionare bună de apă. În cazul solurilor grele, cu exces de umiditate serecomandă umplerea gropii de plantare cu sol drenat, fertil, deasemenea la fundul gropii sepune un strat subţire de pietriş. Dacă planta va fi condusă pe un suport, acest suport trebuie săfie la o distanţă de 10 cm faţă de perete. Toamna baza plantei şi pământul în jurul rădăcinilor seacoperă cu compost sau cu frunze uscate.Important: În jurul locului de plantare trebuie să lăsaţi un spaţiu potrivit de mare pentru bunadezvoltare a rădăcinilor. Suportul trebuie să fie adecvat tipului de creştere a plantei. Trebuieluată în considerare înălţimea maximă, probabilă a plantei! Plantele cu dezvoltare foarteviguroasă se pot tunde.Plantarea clematitei. Trebuie ales un loc ferit, însorit sau semiumbros. Groapa de plantare săaibă cca. 50-60 cm adâncime. Pe fundul gropii se pune pietriş pentru evitarea acumulării apei înexces. Se plantează într-un amestec de pământ de grădină+compost. Clematita se scoate din

43. ghiveci şi se pune oblic în groapă, aracul trebuie să se sprijine de suport. Pământul de la bazaplantei se poate ţine umbrit cu ajutorul unor plante scunde.20. Plante pereneSădirea plantelor perene care sunt în ghiveci se poate realiza pe tot parcursul

anului dacătemperatura nu scade sub 0 grade Celsius şi solul nu este prea umed. La solurile foarte lutoasetrebuie adăugat nisip, scoarţă, iar la solurile nisipoase mraniţă. La plantare întotdeauna ţineţicont de necesităţile fiecărei plante: umbră, semiumbră, soare. Plantele trebuie aşezate în solpână la nivelul anterior, cum erau în ghiveci! După sădire plantele se udă bine, timp de osăptămână, în fiecare seară. Plantele perene nu se plantează foarte aproape unele de altele,pentru că nu se vor dezvolta suficient. Distanţa între ele să fie cca. 60 cm la plantele înalte, 30-40 cm la cele mijlocii şi 20-30 cm între plantele scunde. Majoritatea plantelor perene suntrezistente la ger, dar unele ca Cortaderia sunt mai sensibile şi fără acoperire pot suferi în cursuliernii. Vă recomandăm acoperirea acestora cu crengi de conifere, paie. Plantele perene veşnicverzi ca de exemplu Aubrieta, Campanula nu le acoperiţi prea tare pentru că se pot înăbuşi.Primăvara, după trecerea gerurilor, plantele pot fi descoperite şi udate cu soluţie deîngrăşământ combinat pentru pornirea mai rapidă a creşterii.21. ConifereGroapa de plantare trebuie să fie mult mai mare decât bolul de pământ. Pământul folosit laplantare trebuie amestecat cu turbă sau cu compost. Administrarea îngrăşămintelor chimice(care să fie specifică pentru conifere) este recomandată numai după prinderea şi intrareaplantei în dezvoltare. În cazul coniferelor la ghiveci se îndepărtează ghiveciul înainte deplantare. Se pune planta în groapă împreună cu bolul de pământ în aşa fel încât parteasuperioară a bolului de pământ să fie aproximativ la acelaşi nivel cu solul. Se umple groapa pejumătate cu pământ şi se udă bine solul şi se umple groapa în totalitate, astfel încât rădăcinileplantelor să fie bine acoperite. Se face un muşuroi de câţiva cm înălţime pentru a protejarădăcinile. În zonele uscate, secetoase coniferele trebuie udate bine înaintea iernii.