Culoarea atribut estetic definitoriu al marfurilor

Culoarea apare ca unul din cele mai importante elemente ale esteticii. Din cele mai vechi timpuri, omul s-a folosit de culoare, i-a atribuit cele mai interesante semnificaii i chiar puteri magice, dar cercetarea tiinific a culorilor ncepe abia n secolul al XVII-lea i va lua o amploare deosebit n secolele urmtoare, o dat cu dezvoltarea industriei coloranilor, industriei textile i pielriei, construciilor etc. Disciplina care studiaz astzi teoria i practica culorii poart numele de cromatologie.n 1666, Isaac Newton constat c o raz de lumin care trece printr-o prism se descompune n culorile spectrului i stabilete astfel apte culori primare. Ulterior, se susine existena n spectrul cromatic a patru culori pure" (rou, galben, verde i albastru) i apoi, a trei culori primare (rou, galben i albastru), n adaos cu alb i negru. Din aceast perioad ncep s se dezvolte cercetrile asupra mecanismelor vederii cromatice. Astzi, cercetarea culorii are un caracter interdisciplinar (psihologie, medicin, chimie, fizic, design, inginerie etc.) i o mare valoare aplicativ, n cele mai variate domenii de activitate: industrie, arhitectur, art, cosmetic, comer, reclam i publicitate, nvmnt, sntate etc.Culoarea, ca efect, nu exist dect la nivelul ochiului. Din punct de vedere fizic, culoarea reprezint o anumit band a spectrului electromagnetic, cu o lungime de und care este susceptibil de a stimula elective conurile retiniene. Deci, culoarea este o caracteristic a luminii, msurabil n funcie de intensitatea energiei radiante i de lungimea de und. Obiectul simplu emite, transmite sau reflect lumina, avnd o distribuie spectral oarecare, care apoi este tradus de ochi, nervi, creier, ca un rspuns de culoare.n consecin, fenomenul de culoare poate fi definit ca o caracteristic a luminii, lumina fiind acel aspect al energiei radiante de care un observator uman este contient prin senzaiile vizuale care apar prin excitarea retinei ochiului. Se contureaz, ns, alte dou aspecte ale noiunii de culoare: aspectul psiho-fizic i psihosenzorial.Din punct de vedere psiho-fizic, culoarea este acea caracteristic a luminii care permite a distinge, unul de altul, dou cmpuri de aceeai form, mrime i structur din spectrul vizibil.Din punct de vedere psiho-senzorial, culoarea poate fi caracterizat prin: tonalitate, luminozitate (intensitate) i saturaie (puritate).

Valoarea estetic a culoriiDin punct de vedere senzorial-perceptiv, fiecare culoare se caracterizeaz prin cele trei proprieti de baz, care determin valoarea estetic a culorii:

1. Tonalitatea cromatic, care este dat de lungimea de und. Senzaia de culoare este generat de radiaiile lungimilor de und reflectate. Corpurile care reflect toate lungimile de und sunt percepute ca albe, iar cele care absorb toate lungimile de und sunt percepute ca negre. Absorbia i reflexia, n diferite proporii, a tuturor lungimilor de und determin nuane acromatice aflate ntre alb i negru, deci griul. Exist ncercri de a face o deosebire ntre termenii de ton i nuan cromatic. Cel mai des se constat tendina de a utiliza termenul de ton cromatic pentru culorile saturate, iar termenul de nuan cromatic pentru culorile (tonurile) modificate prin folosirea albului i negrului.

Prin cercetri, s-a constatat c, o dat cu fiecare cretere de aprox. 2-5 m ( micrometrii) a lungimii de und a radiaiilor luminoase, ochiul nostru distinge un nou ton cromatic sau nuan de culoare. Diferena de lungime de und dintre rou nchis este de 370 m. Pe aceast gam de lungimi de und se disting aproximativ 130-200 de tonuri cromatice ce formeaz familii de culori.Astfel, roul prezint aproximativ 57 de tonuri distincte, portocaliul 12, galbenul 24, verdele 12, albastrul 29, iar violetul 16 tonuri cromatice. Prin combinarea diferitelor grade de saturaie i a celor 200 de tonuri, n cazul unui subiect cu percepie cromatic normal se pot individualiza aproximativ 17000 de nuane cromatice. Sub privirea ochiului, tonurile cromatice evolueaz progresiv de la unul la altul n spectrul cromatic, pornind de la rou i ajungnd la violet. n mod similar, fiecare nuan cromatic trece aproape pe nesimite de la tonul corespunztor spre alb sau spre negru.Pornind de la aceste fenomene, se poate obine o nou organizare i reprezentare grafic a spectrului cromatic, a tonurilor i nuanelor cromatice. Astfel, prin combinarea organizrii cromatice circulare cu alb i negru, se ajunge la un nou model de organizare cromatic, mult mai complet i care poart denumireade steaua cromatic. 2. Intensitatea sau ncrctura energetic a undelor electromagnetice determin luminozitatea sau gradul de strlucire a culorii, care face ca o culoare s ni se par mai mult sau mai puin vie. Luminozitatea cea mai ridicat o posed galbenul, iar cea mai sczut culorile violet, albastru.

3. Puritatea sau saturaia este nsuirea culorii de a fi mai concentrat, mai saturat sau mai pal i este dat de distana la care se situeaz o culoare cromatic dat fa de culoarea acromatic-alb. Culorile spectrale se numesc pure sau saturate dac nu sunt amestecate cu alte culori i au gradul de puritate egal cu unitatea. Saturaia unei culori se poate reduce prin amestecarea ei cu culoarea alb. Datorit acestor proprieti, culorile ni se par vii" sau moarte", calde" sau reci", apropiate" sau ndeprtate", grele" sau uoare", tari" sau slabe",vesele" sau triste".

Efectele fiziologice i psihologice ale folosirii culorilortiinele care stau la baza ergonomiei scot n eviden efectele fiziologice i psihologice pe care cromatica obiectelor le exercit asupra omului. Cercetrile i experienele fcute de ctre specialiti au demonstrat c mbinarea culorilor poate s influeneze i s modifice senzaia de confort, s afecteze funcionalitatea i solicitarea diferitelor organe anatomice, s influeneze psihicul omului. Astfel, se exercit influena asupra capacitii cerebrale prin aparatul vederii implicit asupra capacitilor fizice i neuro-psihice. Ansamblul organelor i structurilor nervoase implicate n procesul vederii comand cel puin 90% din totalul activitiilor zilnice jucnd un rol preponderent.Dat fiind numrul important de funcii nervoase acionate n procesul vederii, aparatul vederii constituie una din cauzele importante ale apariiei fenomenelor generale de oboseal. Influena exercitat de cromatica culorilor asupra capacitii fizice i neuro-psihice se manifest prin efecte care modific activitatea i dispoziia psihic . Fiecare culoare are efecte psihologice proprii, foarte diferite, n funcie de individ, dar asemntoare n majoritatea cazurilor. Cele mai importante dintre aceste efecte sunt crearea unor iluzii cu privire la distan (deprtare sau apropiere), temperatur (cald sau rece) i influen asupra dispoziiei generale (calmare, deconectare nervoas etc.). Din punct de vedere al efectelor psihologice, cromatica culorilor se poate caracteriza astfel: Culoarea este cu att mai cald cu ct se apropie de rou i cu att mai rece, cu ct predomin albastrul; Culorile nchise au efect depresiv, descurajant, negativ; Culorile prea vii sunt obositoare; Culorile deschise au efect stimulativ, vesel,pozitiv.

Impresia estetic pe care o dau culorile constituie, de asemenea, un efect psihic. Efecte estetice se obin printr-o dispunere i alegere judicioas a culorilor, adaptate obiectului sau mediului pentru care se folosesc, cu condiia s se in seama de exigenele fiziologice i psihologice. Reaciile diferite ale celui ce percepe suprafeele colorate sunt, printre altele, urmarea unor asociaii pe care omul le face cu fenomenele naturale, cu aspectul cerului senin sau al unui fir de ap, cu aspectul unui cmp nverzit ori al unui foc intens etc. Pe criteriul unor asemenea asociaii au fost alese i, de regul, codificate culorile de semnalizare, de informare.Combinaiile de culori folosite la vopsirea cldirilor, ncperilor, utilajelor, mobilierului, echipamentului etc. sau la colorarea produselor industriei bunurilor de consum trebuie s ndeplineasc n acelai timp efectul cromatic, utilitar i estetic.n alegerea culorilor se ine seama de principalii factori fizici proprietile lor de reflexie i absorbie a luminii.Proprietile de reflexie, exprimate prin coeficientul de reflexie, au valori mai mari la culori deschise, care reflect lumina ntr-o proporie mult mai mare, dect la culorile nchise, care au o reflexie redus i o absorbie sporit. ntre contrastele de culori alb i negru exist o mare deosebire de reflexie. Albul, cu un coeficent de reflexie de 85%, este strlucitor, iar negrul cu coeficentul 3%, posednd o puternic absorbie de lumin, este ters. Celelalte culori au valori intermediare, cu coeficieni de reflexie ntre 7% i 75%.Aplicnd coeficienii de reflexie, se poate direciona folosirea culorilor n diferite cazuri, cnd se cer vopsiri n culori stridente, pentru obiecte care trebuie s ias n eviden sau n culori deschise, pastelate, odihnitoare.Efectul fiziologic i psihologic al culorii este n strns legtur cu condiiile tehnice de lumin din mediul nconjurtor.

Funcionalitatea culoriiFolosirea culorii se face din considerente practice i estetice n scopul de a contribui la accelerarea desfacerilor, de a crea imaginea firmei i nota de individualitate a produsului, de a contribui ntr-o anumit msur la utilitatea mrfurilor.

Funcionalitatea culorii se poate sintetiza n urmtoarele aspecte: culoarea produsului poate contribui la creterea productivitii, prin mbuntirea condiiilor de lucru ale omului (crearea unei ambiane mai bune, eliminnd strlucirea orbitoare sau culorile obositoare); culoarea poate contribui la securitatea muncii, prin indicarea riscurilor i asigurarea unei funcionri juste; culoarea are un rol de protecie a produselor ambalate mpotriva luminii i umiditii; culoarea poate fi aplicat ca parte integrant n estetica mrfurilor, pentru a le face mai atractive i eficiente; culoarea se utilizeaz n desfacerea produselor, pentru a atrage atenia cumprtorilor asupra ntreprinderii productoare i asupra produsului; culoarea poate avea o funcie informativ care uureaz relaiile comunicative ale omului cu mediul.

Preferinele pentru culoriPreferinele pentru culori sunt determinate de diferite elemente legate de o anumit cultur, de o anumit atitudine apreciativ, bazat pe patru criterii: criteriul obiectiv, ce are n vedere proprietile culorii :luminozitate, puritate, intensitate; criteriul psihologic: o culoare stimuleaz, nclzete, calmeaz etc.; criteriul asociativ: o culoare place sau displace n funcie de senzaia sau amintirea pe care o trezete; criteriul semantic: se atribuie culorii o nsuire expresiv (vioiciune, agresivitate, oboseal etc.).Aceste criterii, corelate cu cele trei caracteristici ale culorilor - tonalitate, strlucire, saturaie - pot forma scala de apreciere a culorilor. Copiii pn la doi ani nu percep contient dect albul i negrul i numai pe la trei ani ncep s disting difereniat albastrul i galbenul, pentru ca, n continuare (pe o distan de timp variabil), s deosebeasc roul i verdele. Experimentele au dovedit c preferinele pentru culoare se manifest nc din fraged copilrie. Civa oameni de tiin germani au stabilit c: ntre 3-6 ani copiii prefer rou i rou violet; ntre 6-8 ani copiii prefer rou carmin; ntre 8-9 ani copiii prefer oranj; ntre 9-10 ani copiii prefer galben citron; ntre 11-14 ani copiii prefer verdele mediu; ntre 15-16 ani copiii prefer ultramarinul.Repetarea experimentului n alte condiii spaio-temporale nu ofer nici un fel de certitudine c rezultatele ar fi aceleai. Se pare c, n general, tinerii prefer tonurile vii, vrstnicii, n cea mai mare parte a lor, sub nrurirea mentalitii sociale (a unor norme morale) folosesc culori nchise i terse.Dup cercetri n domeniul preferinelor, s-a ajuns la concluzia c brbaii prefer: albastru, rou, purpuriu, galben, verde, violet, iar femeile prefer: albastru, verde, violet, rou, galben, rubiniu.n urma sondajelor psiho-sociologice s-a stabilit i o tipologie pe sexe a frecvenei preferinelor cromatice. Conform acestor sondaje a reieit urmtoarea situaie: tipul R (rou) se ntlnete mai frecvent la brbai; tipul V (verde), G(galben), V(violet) este consemnat de obicei n rndul populaiei feminine; tipul O"(orange), A"(albastru) se ntlnete n egal msur la ambele sexe.Firea sau temperamentul implic i modalitatea de introversiune sau extraversiune a comportamentului cromatic. Astfel, s-a stabilit c tipurile introvertite (asociate cu temperamentele flegmatic i melanconic) prefer cu predilecie albastrul i verdele, respingnd roul. Extravertiii (de obicei colericii i sanguinicii) au mari afiniti pentru rou, portocaliu i galben, evitnd de regul violetul i negrul.S-au stabilit urmtoarele relaii ntre preferinele cromatice i tipurile temperamental constituionale: tipul atletic alege roul; tipul cerebral are predilecie pentru albastru; tipul egoist este interesat de galben; tipul amical, jovial prefer oranjul; tipul artistic prefer purpuriul. Sensibilitatea pentru culoare crete i prin intermediul educaiei i instruciei curente.Combinaiile de dou culori sunt preferate pentru aspectul lor global, pentru aspectul componentelor privite aparte i pentru dispoziia spaial a culorii centrale i a celei de fond. n legtur cu acestea, s-a enunat un principiu al greutii, care se aplic la suprapunerea culorilor pe orizontal: dac dou culori sunt suprapuse, cea mai nchis trebuie s se gseasc sub cea deschis. Acelai principiu se aplic i la saturaie: culoarea cea mai saturat trebuie s serveasc ca suport celei mai puin saturate. n dispunerea culorilor pe vertical, exist n general tendina de a se deplasa culoarea mai nchis sau mai saturat ntre dou culori deschise sau mai puin saturate.Necesitatea de a dispune culorile n spaiu arat c impresia estetic nu deriv numai din elementele alese, ci i din modul de a le folosi, de a le aeza unele fa de altele.

Culoarea in designul ambalajelorPreferina pentru culori este condiionat nu numai de legi ale percepiei, ci i de convingeri i de predilecii personale. n afar de valoarea afectiv, deoarece toate produsele cumprate sunt colorate, culoarea are i o mare valoare economic.n consecin, pe lng simbolul de marc, culoarea constituie cu siguran al doilea element de importan n identificarea ambalajului n context internaional. Galbenul pentru Kodak, culoarea roie pentru Coca- au o pondere major (uneori peste 50%) din imaginea mrcii. Culoarea este unul din cele mai importante mijloace pe care-l dein designerii pentru a face din ambalaj o unealt efectiv de comunicare. Dar nainte de a decide folosirea unor culori, trebuie s se cunoasc efectul acestora i mecanismul perceperii lor. Culoarea ambalajului face un produs mai mult sau mai puin agresiv, mai feminin sau mai masculin, mai ieftin sau mai scump, mai clduros sau mai rece. De la alegerea unei culori pentru caracteristicile sale intrinseci trecem la cea care va fi condus de o grij determinat: aceea de a vinde, prin care facem un pas important, intervenind cu o motivare. Culoarea va fi un element de vnzare, impunndu-se mai nti alegerii cumprtorului prin seducia sa. Fabricantul a simit aceast valoare i o utilizeaz din ce n ce mai mult pentru scopurile sale comerciale. Culoarea este astfel o necesitate vital, peste tot ea i revendic drepturile.Obiectele prezentate ntr-un magazin trebuie s atrag i s rein atenia, trebuie s se impun mai nti privirii, pe urm minii prin aspectul lor, adic prin form i culoare.n studiul metodelor de vnzare moderne, supermagazinul a necesitat experiene caracteristice, care au permis scoaterea n eviden a rolului sugestiv al culorii. A reieit foarte repede mai ales faptul c se poate jongla cu culorile pentru a da o adevrat personalitate supermagazinului cu ajutorul obiectelor coninute, al ambalajelor lor, ct i al anturajului realizat. Trebuie reinut faptul c anumite culori (gri, maro) sunt cel mai des defavorabile sau c anumite culori permit diferenierea articolelor de lux fa de celelalte: violetul, carminul, purpuriul. Mai sigur este faptul c anumite culori nu trebuie recomandate pe anumite piee unde, din anumite motive de tradiie, cultur, religie sau politic, nu favorizeaz desfacerea. Astfel, n China nu se pot vinde obiecte albe cci este culoarea doliului, a tristeii, a morii. Albastrul este culoarea suprrii, dar ambele culori sunt appreciate n Grecia. Culoarea cea mai vizibil este galbenul auriu, urmeaz roul i verdele. Albastrul nchis, griul i maronul sunt cel mai puin capabile de a crea un apel. n concluzie, alegerea culorii unui ambalaj trebuie s se fac n funcie de natura obiectului, de locul de vnzare preferenial i de clientela medie. Sunt cteva lucruri evidente i care nu trebuie scpate cu vederea. Mai nti, culoarea este nainte de orice o senzaie, ea presupune o stare de spirit, provoac o reacie imediat a organismului i psihicului. Primul rol al ambalajului va fi acela de a atrage atenia. Se va alege deci culoarea suficient de vizibil, innd cont de faptul c produsele stau alturi de cele concurente, nu sunt niciodat izolate, iar produsele care le nconjoar sunt la fel de colorate i concepute n acelai scop. In stabilirea culorilor unui ambalaj trebuie sa se tina seama de: destinatia lui, locul si modul de folosire, varsta viitorilor consumatori, traditiile locale etc. Alegerea culorilor si factorilor de finisaj, intensitatea culorilor, combinarea acestora trebuie facuta de creatori competenti, cu gust verificat prin experientele reusite. Colorarea trebuie folosita cu pricepere si chiar cu prudenta. Pare simplu si tentant sa atragi atentia oamenilor prin culori tipatoare. Dar, in acest fel, succesul este departe de a fi asigurat. Trebuie sa se tina seama de faptul ca a da o culoare produsului, ambalajului, inseamna o cheltuiala si ca mai multe culori inseamna multiplicarea cheltuielilor. Se ajunge astfel si in acest domeniu la un calcul de optimizare. Culorile pot si trebuie sa comunice informatii asupra calitatii si a unor caracteristici ale produsului. Pentru produsele mai scumpe, de calitate superioara, trebuie folosite alte culori decat pentru produsele de mare serie.Si caracteristicile produsului pot fi evidentiate cu ajutorul coloristicii. Pentru produsele avand o cantitate mare de clorofila se recomanda culoarea verde, durabilitatea si rezistenta se sugereaza prin culoarea bronzului etc.In alegerea culorilor trebuie sa se tina seama de efectul lor in conditiile de lumina si spatiul oferit in salile de vanzare. De asemenea solutiile coloristice pentru ambalaje trebuie sa tina seama de armonizarea cu culorile alese pentru comunicarea pretului si pentru comunicarea prin grafica a caracteristicilor principale ale produsului. Cel mai des se foloseste albul pentru evidentierea pretului si culori intense pentru sublinierea caracteristicilor produsului.

Efectele culorilor la consumatoriRosul este o culoare care atrage privirea, retine atentia. El simbolizeaza forta, pasiunea, sugereaza forta si vigoare, indeamna la actiune si dinamism. Dar rosul trebuie folosit cu multa atentie. Un rosu prea inchis, sangeriu sau purpuriu, poate provoca agitatie necontrolata si chiar stari depresive.Un exmplu foarte relevant in care s-a folosit culoarea rosie cu un efect garantat este cel al firmei Coca-Cola. Recunoastem cu totii culoarea inconfundabila a emblemei Coca-Cola care este de un rosu intens, nu foarte deschis, dar nici inchis, o culoare care inspira tinerete si jovialitate. Produsele gen cafea, ciocolata, bauturi revigorante (Red Bull) se folosesc des de culoarea rosie si de semnificatiile ei. Portocaliul invioreaza si inlesneste comunicatiile. El da impresia de curatenie si intimitate (sigla Orange). Portocaliul este o culoare calda, stimulatoare emotiv, ea mareste sociabilitatea, deci favorizeaza comunicarea. Verdele este in general o culoare tonica, dar si cea mai pretentioasa si ambigua dintre culori. Verdele este asociat cu prospetimea, este culoarea ecologiei, de aceea este folosit des la produsele de curatenie. In anumite nuante, este o culoare pentru care au optat cei de la Connex si Cosmote, pentru ca verdele este calmant, favorizeaza asociatiile de idei si imaginatia. Verdele pal da impresia de delicatete, un verde auriu sugereaza energie, verdele galbui oboseala, iar verdele inchis boala si deprimare.Se folosente in general la produsele care contin multa clorofila, iar ca exemplu am luat iaurtul Activia, care contine germeni de grau si fibre vegetale. Rozul pal indica feminitate si delicatete. Un roz mai accentuat da impresia de intimidate si distinctie. Aceasta culoare se foloseste in general in ambalarea praduselor alimentare pentru copii, a dulciurilor si a cosmeticelor. Galbenul este o culoare tinereasca, un galben-masliniu sugereaza insa descompunerea si deprima. Galbenul este des folosit pentru ca este o culoare de semnalizare, folosita si in semnele de circulatie. Il intalnim pe bulinele de pret recomandat sau cand este vorba de preturi speciale (2,5l la pret de 2l). In combinatie cu rosu sau negru se realizeaza acel contrast menit sa atraga atentia asupra unei promotii sau reduceri de pret. M-ul galben cu design special este distinctiv pentru lantul de magazine Mc Donald. Alegerea este inspirata pentru orice fast-food, pentru ca galbenul nu numai ca este o culoare care avertizeaza, dar are rol si in ameliorarea digestiei. Albastrul deschis este culoarea seninatatii si linistii, dar albastrul prea inchis poate fi deprimant.Negrul este culoare de doliu, dar cand este slefuit si i se da luciu poate sugera foarte bine eleganta si distinctia. Bronzul este o culoare universala simbolizand solidaritatea si durabilitatea. El nu este niciodata vulgar sau brutal. Argintiul este folosit in industria alimentara mai ales la produsele dietetice, cum ar fi bauturile light, fara zahar. Albul combinat in special cu albastru, da impresia de prospetime si puritate. Aceasta culoare este mai ales folosita in cazul produselor lactate pentru a sugera un produs igienic si proaspat. Alte culori folosite pe ambalajul acestor produse au rolul de a elimina monotonia si sunt de regula in nuante pastelate. Exista si culori nobile, cum ar fi auriul, argintiul, purpuriul, albastru inchis intens, care de regula indica nivelul premium al unui produs. Violetul tot o culoare nobila - este cel mai putin indicat pentru semnalizarea unui produs pentru ca spun cei care au studiat efectul culorilor - el este agreat doar de persoanele care au atins un anumit nivel spiritual, este o culoare prea rafinata pentru publicul larg. O disputa care dureaza de multa vreme este cea intre partizanii coloristicii si cei ai textului publicitar. Cei dintai sustin ca textul publicitar trebuie redus la minim, functia comunicarii informatiilor trebuie sa fie animata de coloristica, de simboluri si de forma ambalajelor. Cea mai mare grija trebuie acordata coloristicii, care trebuie sa asigure nu numai vizibilitatea dar si puterea de sugestie a informatiilor Culoarea poate fi utilizata si ca intermediar in transmiterea unor senzatii diverse: Acid: prin verde, galbui, galbui-verzui; Dulce: prin roz sau portocaliu; Amar: prin bleumarin, maron, verde-oliv sau violet; Sarat: prin gri cu verde clar sau cu albastru clar;

Concluzie

Traim intr-o societate de consum si concurenta acerba de pe piata ii determina pe specialistii in marketing sa gaseasca cele mai eficiente modalitati prin care sa influenteze comportamentul cumparatorului. O astfel de modalitate este si folosirea culorii de pe ambalaje. Cei care se ocupa serios de aceasta problema folosesc in promovarea si prezentarea produselor lor acele culori care sa ne determine sa ne golim portofelul. Designerii si specialistii in marketing opteaza pentru o culoare sau alta si in functie de tipul de produs pus in vanzare.Fiecare culoare are un anumit efect in psihologia consumatorilor.In alegerea culorilor optime se tine cont de semnificatia fiecareia dintre ele si de studii de caz asupra consumului produselor. Culorile nu doar c evideniaz obiectele si produsele respective, dar ne influenteaz chiar si comportamentul. Trebuie luat n considerare impactul culorilor folosite asupra publicului tint la care sunt adresate produsele.Mai mult, culoarea este utilizata si ca factor de recunoastere a unei anumite marci. De exemplu : Coca-Cola - rosu, Pepsi - albastru, cafea Jacobs - verde, ciocolata Milka mov deschis, iata asocieri pe care le facem in mod curent. Firmele nou aparute pe piata se folosesc deseori de culorile deja consacrate ale firmelor de marca, pentru a-si promova propriile produse. Exemplele de pana acum dovedesc ca firmele de prestigiu stiu sa-si promoveze produsele si acorda importanta culorilor atunci cand vor sa ne determine sa cumparam. In concluzie, culorile ajuta la diferentierea produselor, la recunoasterea lor, uneori sugereaza calitatea produsului, iata de ce ele constituie un important instrument de marketing, deloc de neglijat de cei care vor sa invinga, sau macar sa faca fata concurentei de pe piata.

Academia de Studii Economice din Moldova

Referat

La disciplina Design i estetica mrfurilor

Tema: Culoarea atribut estetic definitoriu al mrfurilor

Elaborat: Lungu Lucian, MERC-121 Verificat: pac Ghenadie, Conf. univ.