CULOAREA AMINTIRILOR

"Ne amintim ceea ce ne place sa ne amintim. Ne amintim ceea ce ne convine sa ne amintim... Memoria a triat si a voalat ce n-a socotit interesant si a dat o lumina magica unor detalii care, in copilarie, mai ales, dar si mai tarziu, au fost banale" Octavian Paler

Realitatea este banala. Este ca o panza alba pe care noi punem culorile. Ce bine ar fi sa fie asa cum spune Paler, si sa ne amintim doar ce ne place...

Am invatat sa-mi reinventez trecutul. Nu ce am trait, ci cum am trait, si cum am simtit.

Nu l-am daramat, ci ca pe-o casa in paragina, i-am pictat peretii, l-am renovat. Ca sa-mi fie drag sa merg inapoi in el.

De ce? Doar trecutul e trecut, nu? Ce mai conteaza?

Trecutul este ca un fascicol de lumina ce se transforma in proiectie asupra viitorului.

Suntem programati sa ne intoarcem in trecut pentru a aduna date pentru ce vom face in viata de acum incolo.

Pentru ca asa cum spuneam, trecutul nostru nu este o simpla insiruire de evenimente, el este imbibat de subiectivitatea noastra si are atasate emotii.

Am invatat astfel, sa-l inveselesc cu sentimente vesele si culori vii, sa dau semnificatii pozitive si celor mai triste amintiri si sa ma apropii cu o faclie de ungherele intunecate, doar pentru a gasi o papusa uitata a carei silueta ma speria.

Iar cand trecutul meu a devenit un loc luminos, cu muzica vesela sau duioasa si zambete multe, viitorul a inceput sa se lumineze.