citãm:„Nedeia e mai luatã în seamã ca Crãciunul, Paºtele ºi

Rusaliile... Nedeia e ºi mai mult decât Anul Nou. Nime din popor nu numãrã anii de la Anul Nou, ci de la Nedeie, nime nu doreºte mai cu foc [altceva] ca sosirea Nedeii” apud. (Conea, 1940:48).

Numele vechi "nedelie", rostit azi nedéie, este corelativul nominal al verbului a nedeli 'a sui pe deal', 'a da "nãvalã" pe deal în sus', având ca termen corelat numele deal. Stau drept argument la acest înþeles atâtea alte creaþii lexicale analoage în limba rãmânã, precum: nãvãli, nãvalã ~ vale; nãpãdi ~ podea; nãzãri, (se) nãzare ~ zare; nãrãvi, nãrav ~ rãu/rãutate; nãzui, nãzuinþã ~ zel, silinþã; neaoº ~ auº 'bãtrân al casei, strãmoº' etc.

Oronimul nedeie, însemnând platou, pleºã 'deal pleºuv', scaun 'este un fel de platou pe vârf de deal' (Loºonþi, 2000:212) este omniprezent pe întreg habitatul munþilor Carpaþi. Dicþionarul toponimic al Munþilor Rodnei (ªimon, 2007) consemneazã oronimul Nedeie în peste 30 de locuri; doar la hotarul dintre Maieru ºi Sîngeorz (Bãi), pe culmea pleºuvã despãrþind apele Anieºului Mic de cele ale Cormãii se înºirã douã vârfuri-nedeie – Nedeia Strajã, Nedeia Þãranului – ºi un platou-nedeie – Nedeia Bârledelor.

Este de la sine înþeles cã nedeile 'suirile' la munte erau ciclice, începând primãvara – la vremea florilor dalbe ale vechiului Crãciun, dupã cum am consemnat mai sus – continuând apoi cu nedeile de Sâmgeorz/Sfântu Gheorghe, de Sâmzâiene / Sânziene, de Sâmmedru / Sfântu' Dumitru etc.

La nedeile de peste an, dar mai ales "la primãvara" lui Crãciun mai toþi mãierii din Grãdina Maicii Domnului "se suiéu" la Schitul sau la Biserica din Deal însoþindu-ºi suirea cu colinzi de Ler.

Cãzând în uitare atât imnurile de Ler ale strãbunilor noºtri, cât ºi nedeile lor, nu-i de mirare cã azi rãmânem adesea muþi când cineva ne cere sã-l lãmurim asupra înþelesului cuvântului Lér sau Lehr – în ortografie cu 'e' lung [ç, eh]. Iatã de ce, în ce mã priveºte, n-am pregetat sã caut – cu dragoste îndelung rãbdãtoare – înþelepciunea "adormitã" în negurile de har ale doinelor ºi colindelor mãierene.

Nefiind aici locul pentru o motivare lingvisticã laborioasã a numelui Lehr, ne vom mãrgini sã afirmãm identitatea lexematicã a numelui Lehr cu termenul gr. hierós, ?åñüò.

În textele precreºtine putem constata (LSJ, 1940, s.v. ?åñüò) numeroase ocurenþe ale numelui hierós. Intrãrile

termenului hieros în lexiconul citat sunt grupate în douã tipuri de ocurenþe sintactic-funcþionale, ºi anume: A) în contexte în care termenul aparþine clasei determinatorilor nominali (atribut adjectival, nume predicativ, nume în apoziþie etc.) (Coºeriu, 2004f:311) ºi B) în contexte în care termenul are valoarea "logicã" (=semanticã) de substantiv (Coºeriu, 2004d:241).

Cu precizarea de mai sus, definiþiile numelui hieros în (LSJ, 1940, s.v) sunt:

Pe ce trece vremea, pe aceea uitãm tâlcul vechilor tradiþii. Odatã cuibãritã nepãsarea se 'ntâmplã, iatã, sã lãsãm în doru' lelii datini strãbune ºi sã uitãm înþelesul unor cuvinte-simbol care altãdatã, prin "puterea" lor, legau fiinþarea lãuntricã a unui neam.

Crãciunul vremurilor precreºtine – dar ºi cel de dupã Hristos, încã multã vreme – se sãrbãtorea, dupã cum se ºtie, în prag de primãvarã, în vremea florilor dalbe de mãr, adicã a Floriilor din zilele noastre. Crucea sãbãtorii era echinocþiul de primãvarã (aprox. 21 martie), iar procesiunile religioase erau însoþite de pricesne-colind învocând prin refrenul "Lér Doamne – Lçr!" sau "Florile dalbe, Lçr!", ceea ce azi ar corespunde incantaþiei Har Doamne – Luminare!

Bãtrânul Crãciun (Anul Nou) a fost "ucis" în parte ºi prin schimbarea intempestivã a calendarului consacrat pentru sãrbãtoare, respectiv de la floriile de primãvarã, la gerul de boboteazã. Nenorocirile aduse de aceastã schimbare – deopotrivã dramatice ºi hilare pentru un liber-cugetãtor de azi – se dezvãluie adesea prin "dojana" prelaþior pravoslavnici, papistaºi ºi neoprotestanþi cu privire la datinile ºi practicile de Crãciun-Anul Nou, datini care s-au "mutat" ºi ele, se 'nþelege, din vreme de (primã)varã în vreme de iarnã. Putem cita aici chiar pe Coºbuc al nostru – în afara oricãrui proces de intenþie, bine înþeles:

"Dar este un drac ºi mai mare. Câte rãceli nu intrã în fete ºi în neveste în nopþile când îºi fac pe dragoste ºi farmece, la Anul-Nou, la Boboteazã ºi la Sf. Gheorghe, când numãrã parii ºi fac vrãji la tãetor ºi numãrã stelele-logostele ca sã-ºi afle ursitul. Toate aceste farmece le fac în gerul iernii, noaptea, dezbrãcate pânã la cãmaºe, ba chiar ºi despuete de tot, de le clãnþãnesc dinþii ca la berze ºi tremurã învineþite de frig. Ce te miri, apoi Române, cã le lovesc Ielele, ºi cã se plâng de dureri prin oase ºi la încheeturi, ºi cã le ajung cuþitele? Nevestele nu-ºi prea fac pe dragoste, e adevãrat, afarã de cele ce-ºi pierd mintea dupa ibovnici, dar multe dintre ele poartã boala ielelor în oase de pe când erau fete ºi-ºi fãceau vrãjile lor. Acum vezi cã la toate acestea nu închipuitele Iele sunt de vinã, ci singurã prostia femeilor" (Coºbuc, 1909).

Sãrbãtorile religioase ale acelor vremi – în ciclul anual care începea cu bãtrânul Crãciun – se numeau nedei. Iatã ce spunea Ioan Pop Reteganul depre nedei,

“%n Maieru, am tr@it cele mai frumoase }i mai fericite zile ale vie]ii mele”-

Director fondator: SEVER URSA

PUBLICAÞIE EDITATÃ DE CONSILIUL LOCAL MAIERU

ANUL XIX Nr. 6 (117) *** DECEMBRIE 2015 *** 8 PAGINI *** 1 leu

Lér Doamne – Lçr!

Cãrbune Viluþ- continuare în pag. 2 -

Colinzi de Crãciun la Maieru

O superbã zi de sfâr?it de octombrie a marcat ?i anul acesta întâlnirea sutelor de copii din 27 de ?coli jude?ene ?i hunedorene, care au alergat în memoria Mariei.

Cea de-a VIII-a edi?ie a Memorialului „Maria Cioncan” a fost gazduitã cu frã?eascã bucurie de cãtre Anie?. ? coala Gimnazialã „Iustin Ilie?iu”, prin conducerea ?i prin inimo?ii ei dascãli, a oferit un generos suport organizatorilor tradi?ionali, pu?i în situa?ia deloc confortabilã de a schimba loca?ia desfã?urãrii competi?iei în ultimul moment.

Motivele au fost mai mult sau mai pu?in obiective, datorate, mai ales, conducerii unor institu?ii care protejeazã circula?ia sau între?in drumurile publice ?i care trebuie sã în?eleagã cã regulile nu pot fi schimbate în timpul jocului ?i pregãtirea unei asemenea manifestãri sportive la care participã sute de copii ?i oficiali nu se poate realiza peste noapte. Lor le adresãm rugãmintea de a încerca pe viitor sã ne u?ureze legal ?i prin mijloace specifice efortul de organizare.

Cu toate acestea, Memorialul a fost ?i anul acesta un succes, datoritã numãrului impresionant de participan?i (aproape 600), echipei redutabile de organizare, prietenilor sãi ?i institu?iilor care îl sprijinã constant.

Festivitatea de premiere, cel mai a?teptat moment al competi?iei, a rãsplãtit efortul celor mai buni prin cupe, medalii, tricouri, oferite, ca de obicei, de cãtre Direc?ia Jude?eanã de Sport ?i Tineret Bistri?a-Nãsãud, Primãria Maieru ?i Academia Olimpicã Hunedoara.

Anul acesta au triumfat sângeorzenii, urma?i de hunedoreni cu o echipã foarte bunã de atle?i, coordonatã de profesorul Florin Bucur ?i de rodneni, iar mãierenii au ocupat un onorant loc ?ase din cele 27 de ?coli participante.

A impresionat din nou prezen?a domnului Berecszaszy ?tefan, antrenorul emerit al Mariei,care a premiat cu generozitate pe cei mai buni sportivi, dar ?i personalitã?i sau membri meritorii din comisia de organizare. Domniei sale i s-a alãturat institu?ional primarul nostru, Vasile Dumitru care a oferit tricouri personalizate cu „Azi eu sunt Maria Cioncan”.

Se cuvin aprecieri sincere tuturor copiilor care au alergat în memoria Mariei Cioncan, pentru entuziasmul ?i efortul lor, indiferent cã au fost învingãtori sau învin?i. Ei sunt, de fapt, spiritul acestei competi?ii care a devenit un adevarat eveniment social. Nu trebuie uita?i profesorii care-i pregãtesc ?i-i înso?esc, oferind ?colii ,primãriei, ?i celorlalte institu?ii mãierene prilejul de a fi gazde primitoare. Sincere mul?umiri ?i familiilor care au împãr?it, timp de douã zile, pâinea ospitalitã?ii cu prietenii no?tri hunedoreni.

Dascãlilor din comisia de organizare le rãmân efortul ?i satisfac?ia profesionalã de a finaliza în siguran?ã ?i în deplinã corectitudine încã o edi?ie a Memorialului. Amintirea Mariei ?i a nedreptului ei destin

oferã, an de an, acestor copii minuna?i prilejul bucuriei de a alerga în memoria ei, iar nouã , celorlal?i, triste?ea cã ea, pãmânte?te, nu-i înso?e?te.

Liviu Ursa

REMEMBER - MARIA CIONCAN

Memorialul "Maria Cioncan"

Mioriþa – ca de altfel orice creaþie folcloricã, literarã, muzicalã sau plasticã – este un obiect (bun) cultural. Creaþia sau "fabricaþia" obiectelor culturale nu vizeazã nici un alt scop din afara lor. Nevoia de a crea/cânta doine ºi colinde nu se stâmpãrã oricâte doine ºi colinde am crea/cânta, pe când nevoia de a crea/fabrica un ciocan pentru a bate coasa se stinge de îndatã ce am creat/fabricat ciocanul. Motivarea producerii bunurilor culturale þine de natura Fiinþei umane, care – deºi trãieºte în lumea fizicã a cauzalitãþii ºi necesitãþii – este în esenþã o fiinþã liber-creatoare de sens (Coºeriu, 1997:172-173). Din aceastã perspectivã tipologia variantelor Mioriþei trebuie "rafinatã" ºi "sublimatã" într-un plan ideatic mult mai subtil decât se practicã în hermenutica mioriticã în genere. În fapt, trebuie pornit de la principiul finalitãþii

culturale al acestei creaþii, iar nicidecum de la pre-judecatã cã suntem în faþa unui discurs folcloric subsumat unei cauze justiþiare, prejudecatã care nu face altceva decât sã ducã în derizoriu sensul imnului colind. ªi ca sã fim mai bine înþeleºi, îndemnãm pe iubitorul de înþelepciune sã primeascã în sinea sa colinzile de Lehr la fel cum, eventual, primeºte slujba de Duminicã.

Fatã de Maier, zisã ºi Mioriþa este colind arhetip al "suirii" sufletului pe drum de prihod, spre loc de hodinã în tâmpla de deal. În plan textual Mioriþa este o incantaþie-imn însoþind sufletul din copilãrie pânã la momentul (de)sãvârºirii care-i este hãrãzit în prihodiºtea din dâmb.

Trãgându-mã dinspre mamã din neam de Diac trãitori La Caba, descopãr acum, iatã, în acel orizont al copilãriei mele toate conextele idiomatice (antroponime, oronime, toponime) care susþin cadrul textual de "desfãºurare" al

unei nedei mioritice, ºi anume: Prihod – calea (drum de

picior) urcând spre Mãgurã (mãg. Porcului); Nedeie –

platoul asemenea unui scaun, de sub vf. Mãgura Porcului; Prihodiºtea iconiþei – loc de hodinã (þânþârím) al ieromonahilor de la schit; Diac ºi Fãt – cele douã neamuri de la Caba, aflate în imediatã proximitate (mejde'n mejde), de unde începe se urce calea Prihodului; Dâmbu' lu' Fãtu de la Caba – locul de lîngã vechea gospodãrie (heredíe) a neamului Fãtu, unde, în vremea copilãriei noastre, se mai vedeau cruci de morminte.

Cum se explicã oare pãstrarea acestui colind-legãmânt „atâta amar de vreme” ? Prin legare cu limbã de moarte, altfel spus prin legat "testamentar" – dupã cum ni se destãinuie un bãtrân bard-cimpoier, în Hanul Ancuþei – citãm:

"... eu rãmânînd fãrã vedere încã de pe cînd eram copil, am ieºit din sat de la noi º-am pornit în lume. ªi oploºindu-mã într-o iarnã, pe apa Prutului la o perdea de oi, am stat pe lîngã niºte baci bãtrîni la focuri care nu se mai stingeau niciodatã. ªi acei baci vechi din pustie m-au învãþat lîngã foc acest cîntec [Mioriþa]; dar m-au legat cu blãstãm [subl. ns.] sã nu-l uit niciodatã ºi de cîte ori oi suna din cimpoi sã-l zic mai întâi ºi mai întîi" (Sadoveanu, 1969:84).

Mãiéri neáoºi fiind, bunãoarã noi – cei nãscuþi în Maieru Nãsãudului – s-ar cuveni sã ºtim care-i noima cuvântului Máier, dar mai ales s-ar cuveni sã ne întrebãm cine-i Máieru' muntelui sau cine-i Fata de Máier invocatã în colindã.

În Atlasul Etnografic Român, (Ghinoiu, 2003:211) la întrebarea de chestionar – care este "Denumirea conducãtorului stânei (târlei) de oi”, rãspunsul în zona Haþeg, sat Hobi?aeste, citãm: "Conducãtorul stânei este Maierul Muntelui."

Tot la dacii din Haþeg textul colindei Mioriþa, cules în 1963, începe astfel:

Pe cel plai de munte Cine mi-ºi mergea? Merg oile-n frunte O fatã de Maier, Dar 'naintea lor Cu cel drag de Baier,cf. A.C.F.C, Fond B, Reg. Hunedoara, Raion Haþeg,

A:I. plin de sau manifestând putere divinã,

supranaturalã; (op. cit.) filled with or manifesting divine power, supernatural;

II. cu privire la lucruri, desãvârºite, dumnezeieºti; (op. cit.) of divine things, holy;

2. despre lucrurile pãmânteºti, sfinþite, consacrate; (op. cit.) of earthly things, hallowed, consecrated;

3. sub protecþie divinã, în mod obiºnuit se spune cu privire la locuri; (op. cit.) under divine protection, freq. of places:

B:1. jerfã, prinos, ofrandã, Ionian; (op. cit.) ?åñÜ

[hierá], Ion. ?ñÜ [hirá], ôÜ, offerings, victims,

2. loc sfânt, cf. Homer; (op. cit.) after Hom., ?åñüí

[hierón], Ion. ?ñüí [hirón], ôü, holy place,

3. un principiu sacru de drept; (op. cit.) ?åñ? í ô? ò

äßêçò [hieron tçs dikçs] a sacred principle of right,4. numele unei luni la Delos; (op. cit.) ?åñüò [hierós], ?

(sc. ìÞí), name of month at Delos,5. adepþii unei ºcoli religioase sau membrii unui ordin

(asociaþii) religioase; (op. cit.) ?åñïß [hierói], ï?, members of a religious college or guild,

Lexiconul citat (LSJ, 1940) este cel la care se raporteazã, de altfel, toþi cercetãtorii textelor scrise în greaca veche – atât din spaþiul cultural laic-profan, cât ºi în cel eclesiastic. Gãsim, totuºi, de cuviinþã sã împãrtãºim ºi punctul de vedere privitor la term. gr. hierós al unui mare cãrturar britanic – George Ricker Berry, traducãtor în englezã al Noului testament, dupã cum urmeazã:

"]...[ „?åñüò [hierós] înseamnã sacru – implicând o

anume raportare la Dumnezeu, care nu poate fi nesocotitã. Acesta este cuvântul cel mai general pentru sfânt, în limba greacã din perioada clasicã ºi desemneazã modul obiºnuit de înþelegere de cãtre greci a sfinþeniei, dar apare arareori în Noul Testament [subl. ns] deoarece nu este adecvat sã exprime pe de-a 'ntregul învãþãtura Noului Testament" (Berry, 1897:117) [în trad. ns. CV].

Trecerea sub tãcere, cu bunã ºtiinþã, a termenului hierós, ?åñüò 'sfânt' în noul testament s-ar putea justifica,

credem noi, prin ceea ce atunci, ca ºi acum – printr-o retrospectivã incongruentã eidetic – punea în discuþie "practicarea sacrificiilor" ºi "cultul strãmoºilor" – acei Lari 'pãstori de neam', Larioni sau Vlãdici, pe care îi gãsim, iatã, în mitologia greacã sub numele de Eroi, în opoziþie cu zeii.

Rãmânând în contextul idiomatic al limbii române ca limbã istoricã ºi luând aminte la semnificaþia numelui h?lmã, h?lme, respectiv: s.f. (reg., înv.) gâlmã, movilã micã (https://dexonline.ro), vom constata,

bunãoarã, cã numele Ierusalim este hâlmã sfântã, cf.

hhierós-hâlmì | ieros-halime | Ierusalim(e), Hierosólima, gr. ?åñïóüëõìá. Însãºi numele Ierusalim – dupã cum se

vede – stã mãrturie pentru vechimea ºi circulaþia numelui hierós ?åñüò 'sfânt', resp. Hierosólima. În schimb, în ce

priveºte termenul hieroglife, aproape oricine "ºtie" cã este creat prin îmbinarea bazei gr. glyphein 'a grava' cu specificatorul gr. hieros 'sacru'.

ªi tot plecând de la numele rom. Lehr putem constata identitatea construcþiilor lexicale în cuvinte precum:

h harhierei ~ arhi- lerei, gr. Üñ÷éåñåýò, ieromonahi ~ Lehr- h ch h

monahi; cler ~ Lér | ler, ierarhie ~ Ler-arhie etc.

Fatã de MáierCea mai veche atestatare în scris a colindei Mioriþa

este varianta nãsãudeanã cuprinsã în "manuscrisul [care] a aparþinut lui Ioan ªincai, fratele mai mare al lui Gh. ªincai, [pe vremea când acesta era] cãpitan în Regimentul II de graniþã Nãsãud, mort pe Rin, în 1795, la Lorch, în luptele duse de coaliþia europeanã împotriva francezilor [Valea Budenthal, Weissemburg, Strassburg etc.]" (Mihu-Poptãmaº, 1991:8).

Redãm aici aceastã variantã, astfel cum a fost ea transcrisã din alfabet chirilic în alfabet latin ºi apoi publicatã de cãtre Elena Mihu ºi Dimitrie Poptãmaº în rev. Manuscriptum, nr. 2-4 (83-84), an XXII, 1991, p. 11:

f. 87r Aude-sã, D[oa]mne, aude f. 87v Peste cel plãiuþ de

munte, Un ºuier, D[oa]mne, ºuier Cã acolo, D[oa]mne Sînt numai trei pãcurãraºi Doi ce[i] mari ªi-s ver[i] primari Unu-i mic ºi-i strãinel, Acel mic ºi strãinel Cã [la] apã l-au mînat Pînã în apã au umblat Foarte mult l-au judecat Ca pe dînsul sã-l omo[a]rã Oile sã i le ééDa el cînd din apã au venit El numai au avutO mioarã zdrãvioarã ªi înainte au eºitªi din grai aºa au grãit:

– D r a j i m e i veriºori

Dacã pe mine mi-þ[i] omorîLîngã mine puneþ[i]Fluierul de dreaptaf. 88r Buciunul de-a stîngaCã cînd vîntu a suflaFluerul a flueraªi bucinul a bucinaNumai rãsunulCã mi-a rãsunaPeste munþi numai la ai mei doi pãrinþiªi rãsunul ºi mi-a merjePeste brazi la a mei fraþi Într-o verde dumbrãviþã Este o rãce fîntîniþã La acee rãce fîntîniþã Sînt douã luminiþã Da nu-s douã luminiþã Cã-s ochii ºarpelui Cã mãcar cît le-a ploua ºi le-a ninje Acelea nu sã vor stînje Cã ºerpele au mîncat Numa un voinic a scãpat Èeptu lui l-au mîncat jumãtate Jumãtate de cuþite, de arãmite f. 88v Curele fi-ntins[?] Da el din grai aºa au grãit:

– Cine a veni sã mã scoatã Vinã frate ºi vinã tatã, ºi vinã maicã

Oile mi l-au luat ªi mîna mi-au tãiat ªi m-au legat Cu spatele la brad.De-a lungul timpului s-au cules din Maieru 4 variante

de colind Mioriþa, din care "Douã reprezintã tipul clasic (TRANS. 34 b ºi 34 c) ºi douã tipul fata de maior (TRANS. 34 a ºi 34 d)" (Fochi, 1964:453).

Contaminarea máier~maiór, i.e. înlocuirea numelui máier, al cãrui înþeles nu se mai cunoºtea, prin neologismul maiór, este evidentã; vorbim, de aceea despre Fatã de Máier, iar nu de Fatã de Maiór. De altfel, în

graiul nãsãudean neologismul maiór – grad militar în

Regimentul de Graniþã Nãsãud (1763-1851) – era mãjúr. Neamurile mãierene actuale, care au ascendenþã în vreun strãmoº "maior" (grãniþer), erau apelate cu posesivul genitival "de-a mãjúrului", deºi astãzi predominã forma "de-a maiorului".

CUIBUL VISURILORAnul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015Pag. 2

- urmare din pag. 1 -

- continuare în pag. 2 -Cãrbune Viluþ

Colinzi de Crãciun la Maieru Lér Doamne – Lçr!

CUIBUL VISURILOR Pag. 3Anul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015

Corn. Rîu Alb, sat Coroeºti, Inf. Bora Gavril, 62 ani , Culeg. Nae Constant in , 3 . I .1963.

Nopþile de Sînziene, Ostrovul lupior, Editura pentru Literaturã, Bucureºti, 1969.ªimon, 2007 = Nestor Simon, Dicþionar toponimic, Volum îngrijit de Ioan Mureºan, Adrian Onofreiu ºi Mircea Prahase, ed. Napoca Star, Cluj Napoca, 2007.

Cãrbune Vilut

- urmare din pag. 2 -

Dintre cele douãsprezece localitã?i prin care a trecut Rebreanu de-a lungul existen?ei sale, MAIERU este singura amintitã cu drag ?i nostalgie. Itinerarul sumar începe din Târli?ua, apoi Lãpu?, Maieru, Prislop, Nãsãud, Bistri?a, Sopron, Budapesta, Gyula, Bucure?ti, Craiova ?i Valea Mare. Maieru, comuna de pe Some?, unde familia Rebreanu se stabile?te între 1888 ?i 1897, revine mereu în amintirea lui Liviu Rebreanu ca„o oazã de fericire”, ca un etern „pãmânt al fãgãduin?ei.” Hotarele satului, pentru scriitor, se pierd în vis, ele delimiteazã „imensa împãrã?ie a copilãriei”, unde se pãstreazã cele mai vechi amintiri, pove?tile cu balauri ?i Fe?i - Frumo?i, descoperirea tainelor cunoa?terii, ale lumii înconjurãtoare, jocurilor ?i bucuria învã?ãturii, cu alte cuvinte, tot ce se leagã de candoarea primei copilãrii.

Când Liviu a intrat în Maieru, el nu avea mai mult de trei ani. Drumul anevoios ?i plin de suspans este evocat de scriitor ca „cea dintâi amintire a existen?ei lui.” Tot ce-?i aminte?te Liviu este mai mult de ordin auditiv: „Pãrea cã se oprise cãru?a; încetase zgomotul ro?ilor, un zgomot în care intra scâr?âitul u?or al osiilor ?i hârâitul monoton al obezilor brãzdând adânc trupul pietros al ?oselei. Poate cã tocmai încetarea bruscã a acestui zgomot asurzitor prin insisten?a lui mi-a de?teptat con?tiin?a. Dupã o tãcere de câteva clipe, am auzit deodatã un zgomot nou, ciudat, zgomotul pe care-l face, când se sparge, o tablã de sticlã acoperitã cu stofã. Imediat apoi

glasul tatii, cunoscut: „Na, cã s-a spart ceva!” ?i dupã el glasul mamei, mai lini?titor pentru mine, de?i atunci glasul pãrea speriat: „Vai de mine, numai sã nu se fi prãpãdit oglinda cea mare!” Amândurora le-a rãspuns nepãsãtor, mormãind somnoros, un glas necunoscut: „Apoi cã prea multe catrafuse…„ Glasul acela strãin a fost întrerupt ?i acoperit de un sunet metalic, clar ?i dulce, de clopo?el scuturat nervos; calul, extenuat, încerca desigur sã-?i scuture osteneala din oase.

Câteva clipe fu iarã?i tãcere. Doar cineva umbla pe lângã cãru?ã cu pa?i moi, care parcã se topeau în beznã. Pe urmã, brusc, alt zgomot straniu, ni?te aripi care se zvârcoleau undeva chiar lângã mine, urmate de un - cucurigu - prelung ?i foarte pãtrunzãtor.

- Tii, trãsnite-ar, cã m-ai ? i speriat, coco? nebun ce e?ti! Fãcu glasul mamei, cãutând sã-?i ascundã spaima sub o închipuire de glumã.

- Apoi el î?i face datoria cum i-a poruncit Dumnezeu – murmurã glasul necunoscut, cu pauze icnitoare, ca ?i cum ar fi dezlegat cu greutate ceva în vreme ce vorbea.

Atât e amintirea. Într-un continuu de întuneric, glasuri distincte, cuvinte rãmase în ureche (când aud ?i azi mai ales cuvântul „catrafuse”, îmi rãsunã în suflet culoarea ?i tonalitatea glasului de atunci), sunetul de clopo?el ?i cântecul coco?ului.” (1).

Tiberiu Rebreanu, bazat pe cele spuse de mama sa, Ludovica, sus?ine ?i el cã plecarea din Lãpu? a fost motivatã de presiuni, ea a fost mai mult o

evadare spre a scãpa de unele datorii bãne?ti (vezi Flacãra, XXXIV, nr. 15, 12 aprilie 1985, p.20).

Despre locurile în care a stat familia Rebreanu la Maieru, Gheran precizeazã urmãtoarele: prima datã Rebrenii au stat la conacul „Grofoaiei”, ce avea o poveste interesantã care l-a fascinat pe Liviu. Pe numele ei adevãrat, Ileana lui Gavrilã Mocodean, ?ãrancã din Ilva Micã, ea a ajuns ?iitoarea unui nobil, contele Zichy; dupã moartea acestuia, ea a ajuns sã mo?teneascã curtea acestuia, respectiv castelul ?i întreaga lui gospodãrie. Povestea încâlcitã a acestei Ilene o ?tia ?i Liviu, multe legende s-au ?esut în jurul ei. Rebreanu a scris o schi?ã cu titlul Baroneasa (Cf. Liviu Rebreanu, Caiete, p. 152-156), fãrã s-o includã în vreun volum. Din ciclul Amintirilor din copilãrie scrise ?i abandonate prin 1908, Liviu ne oferã date despre existen?a familiei Rebreanu pe lângã curtea grofoaiei din Maieru: „În capul satului din sus este o casã mare, diformã, fãrã stil: curtea. Cel ce a zidit-o ori cã n-a avut destui bani sã-?i facã curte, ori cã i-a trebuit numai o casã mare ?i nu s-a uitat dupã multe ciudã?enii. O cazarmã ordinarã cu coperi? de tinichea. Curtea fusese a unui baron ungur. Noi locuiam dincolo de pãrãu într-o cãsu?ã apar?inãtoare cur?ii, în care o fi ?ezând cândva ?panul domeniilor sau a?a ceva… ce palat minunat îmi pãrea mie pe-atunci curtea aceasta!” (Cf. Ileana, baroneasa, în Arh. L. R. , II, ms. 5, f. 40, datat 22 dec. 1908). De copil, Liviu a fost fermecat de lespezile de

Colinzi de Crãciun la Maieru Lér Doamne – Lçr!

MAIERU vãzut de Niculae Gheran prin opera lui Rebreanu

Rebreniana

- continuare în pag. 4 -

Iacob Naroº

marmurã ale castelului, întregul ansamblu îl transpunea în lumea pove?tilor, cu locuri pline de mister. Cuferele din podul casei cu vechituri îi vor aprinde acestuia imagina?ia, ducându-l cu gândul în lumea basmelor. Una din legendele despre Ileana baroneasa spunea cã ea ar fi strâns o „oalã cu galbini”, pe care ar fi îngropat-o în Ilva Micã, cu complicitatea unui frate de-al ei. ?i Liviu î?i va aminti de acest secret al comorii ascunse: „Acum, când am venit noi în Maieru, i-a povestit tatii toatã pã?ania aceasta, rugându-l sã meargã cu ea, sã îi ajute sã dezgroape banii, cã o sã-i dea ?i lui un rând de galbini.” Alte legende men?ioneazã cã Ileana ar mai fi fost cãsãtoritã, numindu-se ?i Gaftone, cã ea ar fi originarã de prin Prundul Bârgãului. Groful conte – episcop Domokos Zicsy, dupã unii conte – cardinal sau simplu episcopul Zichy Dominic avea multe proprietã?i pe Valea Some?ului. Pe Ileana o cunoscuse la dispensarul medical înfiin?at de el în Maieru, când aceasta venise cu o boalã de ochi. Episcopul o duse la Budapesta pentru opera?ie ca sã scape de orbire.

Familia Rebreanu a stat ?i în alte locuri, iatã cum este descris unul dintre acestea, de Liviu: „În apropierea locului unde se ?inea hora satului”, peste drum de cârciuma lui Aron Tupcil din Cuibul visurilor; aici a vãzut Liviu dupã propria lui mãrturisire lumea satului a?a cum este descrisã în romanul Ion, cu toate cã satul se nume?te Pripas: „De Maieru se leagã primele impresii care au lãsat urme ce nu se pot ?terge în toate domeniile percep?iei ?i ale con?tiin?ei. De acolo mi-a rãmas imaginea jocului românesc, a?a cum l-am scris în capitolul întâi din Ion, cu învârtita, cu fetele care a?teaptã sã fie poftite, cu nevestele ?i bãtrânele în grup separat de privitoare, cu bãrba?ii care pãlãvrãgesc cu gravitate. Acolo au trãit aievea lãutarii din Ion, ?i Briceag, ?i Holbea, ?i Gãvan. De-acolo am luat dracii de copii care fac fel de fel de nebunii, furã buchetele de flori din mâinile fetelor emo?ionate, se adunã lângã cei ce joacã, se pleacã pe vine ?i privesc cu înfrigurare la picioarele fetelor, a?teptând ca, în toiul învârtitei, sã se ridice mai sus poalele ?i sã zãreascã poate ceva. Am fost ?i eu printre dracii aceia plini de curiozitã?i, în care se manifestã fãrã seama lor, instincte ?i dorin?i încã embrionare.” (Cf. Mãrturisiri, p. 35-70, din vol. Amalgam, de Liviu Rebreanu, 1976).

Alte afirma?ii ale lui Rebreanu despre Maieru par ?i mai categorice: „Acesta e satul copilãriei mele. E un sat de munte, într-adevãr foarte frumos, cu oameni buni ?i foarte în?elep?i. Dintre oamenii aceia am luat toate personajele rustice din literatura mea. Unora le-am pus o mânã, altora le-am tãiat un picior, i-am împãtimit pe unii, i-am fãcut sã cugete pe al?ii ?i oriunde i-am plasat în cãr?ile mele, tot din Maierul Nãsãudului i-am luat.” (Cf. Tudor Mu?atescu, Cu d-l Liviu Rebreanu despre el ?i despre al?ii, în Rampa, XIII, nr. 3232, 20 oct. 1928). Rebreanu s-a gândit chiar sã revinã pe aceste meleaguri ale copilãriei, având planuri mari: „Sã iau casa grofoaiei din Maieru, s-o restaurez ?i sã-mi fac acolo gospodãrie.” (Liviu Rebreanu, Jurnal, 9 aprilie 1923). Un alt eveniment important pentru autor e faptul cã este proclamat cetã?ean de onoare de Consiliul din Maieru ?i prime?te un loc de casã (Cf. Ioan Massoff, Liviu Rebreanu în intimitate (vezi supra). Procesul verbal al Consiliului Comunei din Maieru a fost tipãrit în Universul literar, XLIII, nr. 3, 16 ian. 1927, p. 46. Interesant de subliniat este faptul cã în crea?ia de început a lui Rebreanu, lumea Maierului este pu?in sau deloc codificatã. Din ciclul de portrete literare frapante ale satului re?inem urmãtoarele: Bãtrânul Sencovici (zis ?i „?chiopul” sau „Armanul”), stãpânul prãvãliei unde se aduna inteligen?a Maierului, dascãlii Alexandru Jarda, Vasile Tofan ?i Demetriu Bo?ca, popa Ieronim Groze, bãtrânii evrei Schan, Tuptil, „Dihorul”, Biksenpaner

(zis ?i „Trei pãduchi”) ?i „Coco?ul”. La ace?tia se adaugã Laar pãdurarul, notarul Dãnilã Sanjoan, Wolf (bãiatul lui Tuptil) ?i colectorul Petre Ilie?. Din rândul „bocotanilor” se alãturã Anchedim Partene ?i Deodat Coru?iu. Pe lângã discu?ii savante legate de presa ?i politica vremii, cei prezen?i jucau ?i cãr?i. Iatã cum descrie acest „club”, Liviu, copil participant alãturi de tatãl sãu la asemenea momente: „Cu ce însufle?ire mã pitulam lângã tata de multe ori ?i pânã la miezul nop?ii! Cum adormeam cu capul pe masã orbit de strãlucirea banilor de aramã, de grãmada pe care o zurãia cel care se întâmpla sã fie norocos! Ce bucurie nespusã era pentru mine când vedeam cã înaintea tatii se mãre?te grãmada, când vedeam cã e în voie bunã, când mã întreba cã nu mi-i somn ?i de-mi da crei?ar! Atunci câ?tiga! Cum mã supãram când vedeam cã î?i tot tocme?te scaunul, cã tot numãrã crei?arii, câ?i biata mai erau înaintea lui!... Atunci pierdea.” (3). Peste ani, multe din aceste nota?ii s-au redus prin transcriere, la câteva schi?e ?i povestiri ca: celebra Cuibul visurilor, urmatã de Vrãjma?ii, Idilã de la ?arã. Doar în ultima, Maieru apare cu numele real, în celelalte, el trece în fic?iune, adicã Vãrarea. Cine au fost prietenii lui Liviu din ace?ti primi ani petrecu?i la Maieru? Iatã-i aminti?i, figuri abia schi?ate, nume strigate parcã dintr-un catalog al memoriei: Dumitru Bo?ca, Constantin Partene, Mihoc, Iulian, Vichentie, Octavian, Corneliu Sanjoan (Cf. Liviu Rebreanu, Opere, vol.2, Cuibul visurilor, p. 376). Dintre membrii familiei, Liviu îl pomene?te doar pe Emil:

- „Emil, tu rãmâi cu fetele, cã e?ti copil mic.”Liviu î?i noteazã ?i portrete ale unor amici

din lumea celor care nu cuvântã, tovarã?ii nedespãr?i?i de joacã ?i caractere desãvâr?ite: „Sultan era cel mai distins, atât în ceea ce îl privea pe el, cât ?i în privin?a stãpânului sãu. Era întruchiparea comoditã?ii, a lenei, a trândãviei, dar ?i a demnitã?ii întocmai ca un conte. Dormita cât era ziua de lungã pe pridvor sau în mijlocul uli?ei ?i mârâia numai dacã-l deranja cineva. De altfel, nu l-am auzit lãtrând niciodatã, de unde am tras concluzia cã, de fapt, Sultan nici nu era câine, ci se prefãcea doar.” (Vezi Sultan ?i tovarã?ii sãi; Tâlhariul; Ursul; Vigyazz (traducerea textelor aflate în Journal, ms. Aflat în Arh. L. R. , II, ms. 8, se aflã în vol. Liviu Rebreanu, Caiete, p. 479-482).

?coala din Maieru este descrisã sumar de Rebreanu în textul conferin?ei despre romanul Rãscoala. În aceastã clãdire, la invita?ia prietenului sãu, Ioan Cioarba, se retrãgea Liviu ca sã scrie noaptea: „?coala era veche, cu o grãdinã care mergea pânã la malul Some?ului. Scriam numai noaptea, ca totdeauna, într-o lini?te idealã. Când deschideam ferestrele se auzeau apele Some?ului murmurând parcã numai amintiri. În ?coala aceasta, cu mul?i ani în urmã, fãcusem ?i eu clasele primare, învã?ãtor fiind tatãl meu. Deseori, mai ales în primele nop?i, mã pomeneam cople?it de amintirile copilãriei, întorcându-mã înapoi cu gândul ca sã-mi regãsesc jocurile ?i bucuriile, în loc sã isprãvesc aventurile eroului meu din Ciuleandra (Cf. Liviu Rebreanu, Jurnal, vol. I, Addenda, p. 454 passim). Dupã mãrturisirile lui Liviu, e posibil ca ?i tatãl sãu, Vasile Rebreanu sã-i fi fost învã?ãtor la Maieru, este ?tiut cã primul dascãl al lui Liviu a fost Alexandru Ioan Jarda. Prin douã epistole semnate de Jarda („fostul dumitale dascãl”), el se afla în 1923, prin Maieru, fiind în pensie. Acest Jarda, „poetul laureat al Maierului”, cum ?i-l amintea Liviu, l-a învã?at pe acesta cititul, scrisul ?i computul (socotitul). Avantajul ?colii din Maieru a constat în faptul cã era cu predare în limba românã, ca ?coalã trivialã sus?inutã din fondurile Regimentului nãsãudean de grãniceri (doar Monorul ?i Nãsãudul mai aveau a?a ceva). Vorbim de perioada 1766-1816, dupã 50 de ani, ?coala trivialã de la Maieru s-a mutat la Sângeorz, în locul ei va func?iona o ?coalã poporalã,

cu cheltuieli suportate de comunã. E vorba de citit ?i scris în limba românã, apoi ceva comput (socotit) ?i religiune, între 7 ?i 12 ani, dupã care, vreme de trei ani, elevii trebuiau sã treacã pe la ?coalã duminica ?i sãrbãtorile ca sã repete materia, în plus exista ?i o grãdinã economicã, de regulã, profilatã pe pomãrit. De re?inut ?i portretul tatãlui lui Liviu din ace?ti ani: „Tata se aratã totdeauna foarte sever, nu râde niciodatã cu copiii ?i e învã?ãtor. Noi am în?eles însã demult cã strã?nicia dumnealui trebuie sã fie prefãcutã. Întâi, pentru cã nu ne-a bãtut niciodatã. Pe urmã, când vorbea cu sãtenii, spunea atâtea glume, de-?i venea sã te tãvãle?ti de râs… mai fricã mi-e de mama, care e ve?nic necãjitã ?i, cum zice, cum love?te… (4).

Alte mãrturisiri ale lui Rebreanu despre Maieru sunt arãtate de criticul Gheran: „Cele dintâi plãceri ale slovei tipãrite ?i ale ?tiin?ei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au pasionat, Pove?tile ardelene?ti ale lui Ion Pop Reteganul, vreo cinci volume, pe care le-am recitit cu dragoste înfioratã de vechi amintiri chiar ?i acum câ?iva ani. Zmeii, ?i zânele, ?i balaurii, ?i câinii nãzdrãvani, ?i toate minunile cuprinse în basmele pe care le citeam cãutam sã le gãsesc, în zilele urmãtoare, înso?it de numero?i tovarã?i voinico?i ca ?i mine, pe dealurile ?i râpele de pe malurile Some?ului, pe mãgurile înalte, pe tot cuprinsul hotarului comunal.

În Maieru, am vãzut întâia oarã, la crâ?marul Tupcil, o petrecere ?ãrãneascã cu lãutari, sfâr?indu-se cu o pãruialã generalã pe urma cãreia cârciumarul ovrei a plãtit toate oalele sparte…

În Maieru am trãit cele mai frumoase ?i mai fericite zile ale vie?ii mele. Pânã ce, când sã împlinesc zece ani, a trebuit sã merg la Nãsãud, la liceu. De la Maieru pânã la Nãsãud, cale de cinci ore cu trãsura, am plâns amarnic, parcã instinctul mi-ar fi spus cã nu voi mai avea niciodatã bucuria de via?ã ce am sim?it-o în comuna mare, bogatã, de la poalele Ineului, cel cu zãpadã ve?nicã.” (2).

Rebreanu a revenit din când în când la Maieru, aici se mai aflau câ?iva din vechii prieteni: Dumitru Bo?ca ?i Constantin Partene, acum învã?ãtori, fra?ii Iulian ?i Vichentie Ilie?, vãrul lor Octavian Ilie?, învã?ãtorul Silviu Coru?iu ?i Ion Barna. Reamintim cã familia Rebreanu a stat în gazdã ?i la tatãl lui Dumitru Bo?ca, apoi la Ilie? Lauren?iu, tatãl lui Justin Ilie?iu, de aici, la bãtrânul Anchidim Partene a cãrui fiicã era cãsãtoritã cu preotul Iulian Cioarba (în unele documente este întâlnit ?i cu numele de Ciorbã). Una din cele de urmã gazde a familie lui Liviu a fost colectorul Petre Ilie?, dupã cum atestã ?i Niculi?ã Ilie?, fiul lui Vichentie Ilie?. Ceilal?i prieteni de-ai lui Liviu erau departe de Maieru, e vorba de Dariu Pop, inspector general în învã?ãmânt ?i Corneliu Sanjoan, fiul notarului Dãnilã Sanjoan, ajuns directorul Liceului de fete din Sighetul Marma?iei. Alte legãturi prin coresponden?ã are Liviu cu Dumitru Bo?ca, Cornel Sanjoan, Varvara Partenie, sora lui Constantin Partenie, cãsãtoritã cu Iulian Cioarba, Ovidiu Greavu, doctor, fiul lui Iulian ?i al Varvarei, Justin Ilie?iu, Niculi?ã Ilie?iu ?i chiar cu Alexandru Jarda, fostul lui învã?ãtor. Posibil ca unele din aceste epistole sã aparã în mult a?teptatele volume de coresponden?ã adresatã lui Rebreanu.

)?(. Niculae Gheran, Tânãrul Rebreanu, Editura Albatros, Bucure?ti, 1986, capitolul VI intitulat, La Maieru, p. 94-108.

)2(. Cf. Liviu Rebreanu, Mãrturisiri, 1932, în Revista Funda?iilor Regale, VII, nr. 11, nov. 1940, reprodusã în volumul Amalgam (1943).

)3(. Liviu Rebreanu, Caiete, capitolul Amintiri din Maieru, p. 151-152.

)4(. Liviu Rebreanu, Opere, vol. 2, Cuibul visurilor, p. 277).

CUIBUL VISURILORAnul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015Pag. 4

Rebreniana

Iacob Naroº

MAIERU vãzut de Niculae Gheran prin opera lui Rebreanu- urmare din pag. 3 -

CUIBUL VISURILORPag. 5 Anul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015

La început, când eram copii mici, am învãþat sã desenãm, iar apoi sã scriem, mai întâi poate pe un perete, pe asfalt sau - de ce nu!? - poate pe o piatrã, apoi pe o bucatã de foaie sau pe un caiet. Pe urmã am crescut ºi unii au continuat sã scrie tot pe acea piatrã, au încercat sã ciopleascã gânduri peste inima pietrei, sã ciopleascã cuvinte pentru a-i gãsi sufletul acesteia. ªi odatã gãsit, sufletul pietrei ºi-a lãsat amprenta peste acei oameni pentru totdeauna.

Cioplitul în piatrã – pentru cã despre aceasta voi scrie – a devenit pentru unii, nu neapãrat o profesie sau un meºteºug, ci mai ales un mod de a trãi pentru cã existenþa a presupus douã jumãtãþi: o jumãtate fiind viaþa, iar cealaltã fiind piatra; doar aºa fiinþa a putut fi întregitã.

Despre cioplitul în piatrã se ºtiu tot mai puþine, deoarece acest meºteºug e prins printre negurile timpului ºi anii duºi îl fac tot mai uitat. Puþini sunt cei care cunosc tainele acestei meserii, dar ºi mai puþini sunt aceia care o practicã în vremea de azi. Dar cu toate acestea, mai existã ºi oameni care nu au uitat de vremurile de mult duse.

Toamnã, 2015. Noiembrie. Am ajuns la badea Alexandru Candale din Vernirea, de fapt unchiul meu. ªtia cã vin sã-l întreb despre cioplitul în piatrã ºi tocmai de aceea îºi ºi cãutase toate uneltele ºi sculele necesare pentru operaþiunea ce urma sã aibã loc sub ochii amândorura. A ieºit din casã, a coborât pe treptele de piatrã, apoi a cãlcat pe plãcile ºi pe calupcii de piatrã ºi a venit la gardul de lemn ce avea ca sprijin niºte stâlpi de piatrã. Pe urmã s-a aºezat pe niºte bolovani aduºi de la cariera din Poiana Ilvei ºi mi-a arãtat douã poze de pe vremea când lucra acolo. Nãscut în 1937, a început sã munceascã la carierã din anul 1950 ºi, zi de zi, a trecut dealul Poienii spre carierã ºi înapoi. Apoi a devenit ºef de brigadã ºi a mers cu oamenii lui la Cernavodã, la Borcea ºi la Baia Mare.

Priveºte la poze. Într-una dintre ele e el împreunã cu alþi patru fraþi: Ionel, Vasile, Valer ºi Lazãr. Amintiri multe revin în minte. Parcã se cheamã din piatrã lumina altui timp, iar povestea începe. Suntem la carierã ºi munca stã sã înceapã ºi ea. E ora 8 dimineaþa ºi întâi e bãtutã toaca de badea Iosif Zãgrean din Mãgura Ilvei ca toþi sã soseascã ºi sã se pregãteascã de muncã. Apoi e

fãcut instructajul ºi lucrul începe.“Dã-mi cãrbunari, mã!” se aude o voce înaltã de

pe stâncile muntelui. Cãrbunarii erau de fapt o substanþã explozivã, astralita, un fel de pulbere de culoare cenuºie, ce era introdusã într-o gaurã fãcutã în piatrã cu perforatorul. În ea se punea un pumn, douã de astralitã,

dar ºi pãmânt, apoi urma explozia care dãdea startul rocilor la vale. Dacã se mai rostogoleau câteva blocuri de piatrã, de exemplu cât o camerã de mari, aceºtia erau crãpaþi tot cu astralitã. Blocurile de andezit, mai mari sau mai mici, aºteptau sã fie cioplite ºi sã capete formã.

Însã lãsãm la o parte amintirile ºi badea Alexandru se ridicã de pe pietre ºi îºi începe munca, având în faþã, câteva roci de la carierã. Îmi spune cã, dacã blocurile ar fi fost mai mãriºoare, ar fi trebuit sã facã o gaurã micã cu spiþul ºi bãtãieºul, apoi sã bage

durmaºul sau poncedele în care se dãdea, fie cu baroselul, fie cu barosul de 12 kg. pânã când piatra se crãpa.

Face aproape la fel ºi îmi explicã cã prima datã îi dã pietrei o linie cu ºpiþul pe care îl bate cu bãtãieºul, dar linia se poate face ºi cu ºcarpela, o unealtã asemãnãtoare cu ºpiþul, dar care are la vârf un cap vidia. Pe linia respectivã va trebui sã se crape andezitul, dar pânã acolo încã mai este. Se face o gaurã tot cu uneltele pomenite mai sus, gaura trebuind apoi fãcutã ºi mai spre interior. (1-2 cm.) O gaurã, douã, trei, depinde de cât de mare e piatra. Pe urmã îl învârte pe partea opusã ia barosul mai mic ºi dã pe o parte a liniei - o singurã loviturã – ºi piatra se crapã exact pe linia fãcutã. “Prima datã îi dau rigadã, apoi o cuplez ºi îi dau cu barosu'!” – zis ºi fãcut.

Dar trebuie sã avem grijã pentru cã ºi piatra poate îngheþa, iar dacã e îngheþatã, nu mai crapã pe unde vrem noi, ci o ia dupã capul ei.

Odatã crãpatã, piatra trebuie îndreptatã, acest

Meserii

lucru fãcându-se cu scãitoriul sau cu manþeta. Dar, pe lângã aceste unelte care se pot folosi în cioplirea sau ºcarpelarea pietrei, se mai poate folosi ºi ºcarpela, o unealtã care are la un capãt un cap vidia, aceasta putând fi mai latã sau mai îngustã.

Mult de muncã, dar o muncã cu multe foloase, deoarece din piatrã se puteau ºi încã se pot face multe. De exemplu, moloane, cu dimensiunea de 40/40 cm., la care se folosea ºi vincãlul care era pus pe piatrã, pe lângã el fiind trasatã o linie cu creionul, urmând ca piatra sã fie ºcarpelatã dupã linia respectivã. Apoi pavele, de 12/14 cm. (sau de alte dimensiuni), calupci, trepte, stâlpi pentru gard sau plãci de pus în ogradã si poate multe altele pe care nu le-am amintit. Apoi zidurile care erau fãcute pentru case, pivniþe sau garduri – tot de aici îºi luau “temelia”. Toate îºi aveau ºi poate încã îºi au “drumul” lor, un drum “greu”, la fel ca piatra… La ziduri se foloseau ºi mistriile: unele erau mai late, altele erau mai înguste, acestea din urmã fiind folosite mai ales la rostuit, la fel ca ºi un cârlig care era folosit tot la rostuitul zidurilor. Sã nu uitãm nici de rangã, care prindea tare bine la voltatul, rãdicatul sau mutatul pietrelor.

Stau ºi mã gândesc cã au fost mulþi mãiereni care au trecut dealul Poienii, zi de zi, timp de mai bine de 40 de ani, pânã când au ajuns la pensie, la fel ca badea Alexandru. Apoi au lucrat tot cu piatra. Au lucrat o viaþã cu ea ºi, cu toate acestea, vã spun cu siguranþã cã inima lor nu le-a fost de piatrã…

Când am sosit la badea Alexandru, el a ieºit din casa ce avea ca temelie zidul de piatrã, a coborât pe trepte, apoi a cãlcat pe plãci ºi pe calupci, venind pânã la gardul împrejmuit cu stâlpi - toate din piatrã.

Mulþi cioplitori au fost, însã puþini au rãmas. Timpul ºi-a spus, îºi spune ºi îºi va spune cuvântul. Anii vor trece… Noi vom trece…

Dar paºi mãrunþi se vor aºterne pe aceleaºi trepte, pe aceleaºi pietre cioplite din ogradã. Copii, nepoþi ºi strãnepoþi vor cãlca pe aceleaºi urme, urme ale paºilor, dar poate ºi urme ale vieþii. Poate ei nu vor ciopli piatra, dar vor ciopli gânduri sau cuvinte peste piatrã, rechemând din amintiri lumina altui

timp.Vio-Daniel Partene

Cioplitul în piatra

)

În 14 decembrie 2013, la Câmpia Turzii, s-a înfiin?at „Asocia?ia Culturalã Pavel Dan” cu un comitet director format din: Aurel Podaru - pre?edinte, Petru Tegla, Victor Moldovan ?i Manole

Ciui - vicepre?edin?i, Ioan Lati? - secretar, Dan Istrate - trezorier, Mircea Ioan Casimcea - responsabil cu mass-media, Anca Ki?, Hora?ia Gelmereanu, Anca Timbu? ?i Maria Szabo - membri. La a doua întâlnire, în februarie 2014, tot la Câmpia Turzii, s-a discutat ?i s-a aprobat statutul asocia?iei, statut elaborat de o echipã coordonatã de profesorul Dan Istrate, stabilindu-se totodatã ºi obiectivele pe anul 2014: înscrierea asocia?iei în registrul persoanelor juridice

(lucru realizat de Ioan Lati?), dezvelirea, la Tritenii de Sus, (locul de na?tere al scriitorului) a unei plãci memoriale (obiectiv îndeplinit de Petru Tegla), precum ?i organizarea primei edi?ii a „Colocviilor Pavel Dan”, dar niciunul din întemeietori nu a visat cã vor avea atât de repede ?i o revistã, denumitã chiar a?a „Paveldani?tii”!

Iatã, gra?ie scriitorului Aurel Podaru (jurnalist cu o bogatã experien?ã, cel care a fost na?ul revistei „Cuibul visurilor” ?i ne-a ini?iat pe mine ?i pe dl. profesor Sever Ursa într-ale gazetãriei, ba a fost ?i redactor la „Minerva”, a condus destinele publica?iilor “Pasaj” (Bistriþa) ?i „Observatorul de Beclean”, pe care l-a înfiinþat chiar el, în oraºul care l-a adoptat cu aproape 50 de ani în urmã, iar actualmente face parte din redac?ia „Rãsunetului cultural”) a sosit la Maieru revista mai la deal pomenitã, de o ?inutã impecabilã, care are nici mai mult ?i nici mai pu?in decât 16 pagini (dedicatã în întregime autorului „Urcãneºtilor”, cel care s-a prãpãdit la vârsta de 30 de ani, cãruia acela?i Aurel Podaru i-a editat întreaga operã într-o edi?ie criticã de lux, în trei volume, cu o prefa?ã semnatã de criticul Andrei Moldovan, în anul 2013) ?i din care am aflat despre realizãrile acestei noi asocia?ii.

Men?ionez cã redac?ia revistei este alcãtuitã din: Aurel Podaru – redactor responsabil, Mircea Ioan Casimcea – secretar de redac?ie, Manole Ciui, Hora?ia Gelmereanu, Dan Istrate, Anca Ki?, Ioan Lati?, Victor

Moldovan, Maria Szabo, Petru Tegla, Anca Timbu?,

Valer Turcu-Iorga – redactori, iar tehnoredactarea este

fãcutã de Dinu Virgil-Ureche. Fiecare are publicat cel

pu?in un articol despre via?a ?i opera lui Pavel Dan, la care se adaugã: Constantin Cuble?an, Mircea Popa, Andrei Moldovan, Simon Zoltan, Carmen Demes ?i Marian Oprea.

De aici, de la poalele Ineului, dorim drum bun ?i via?ã lungã acestei noi publica?ii ardelene!

Icu Crãciun

PAVELDANI?TII,O nouã revistã în peisajul cultural transilvãnean

Presa

Septembrie cu fluturi de Frunze

Ai trecut prin fereastrãCa o adierePrintre zãbreleª-ai luat cu tine dorinþele meleRochia Ta de fluturiO fluturiUn roiTe uiþi peste umãr la mine, la noiS-aºterne bruma peste genunchii mei, fãrã TINE...goi...

Uºoare înclinãri spre poezie de septembrie...

Noi doi ar trebui sa fim o filã dintr-o carteTu cea fãþoasã,Eu partea întoarsã,Literele sã se potriveascã perfectAºa cum îþi pun eu, þie peceþi pe pieptSã ne cetim pe înserate, pe faþã ºi pe verso...Tu...prostuþoooNoi doi ar trebui sã fim aripile unui fluture orbUna care zboarã ziua,Noaptea cealaltã din priviri sã te sorb!

semnificaþie privind reprezentarea ºi locaþia unde coabiteazã! Aºa!

Nu mai ºtiu nimic despre prietenul meu. Prietenul Donizã nu a venit la întâlnirea 50.

Cel de lângã el, este Macavei Macavei. De loc din Maieru. Poreclit Macavei la Pãtrat. Un bun camarad. Discret. Molcom la vorbã. Calculat .Cu argumente pe care le înºira metodic. Pe degete. Argumentânt pro sau contra. Doar cã atunci nu aveam niciodatã timp sã- l ascultãm pânã la capãt. (Nici noi, dar nici profesorii no?tri!) Dupã liceu a studiat dreptul. Acum, fost procuror.

Cel din rândul de jos, dreapta, este Sângiorzan Octavian. Din ªanþ. (E vorba desigur de satul sau comuna ?an?!) Zis Coasta–Rã. Dupã povestirile despre locurile natale, unde a copilãrit. Acestea aveau întodeauna ca locaþie principalã Coasta-Rã.( Un loc mirific încã necunoscut?!). Era bun la carte. A fost sau mai este încã inginer silvic. (De la el am fotografia!) Ne-am întâlnit (cu drag!) la 50!

Lângã el, subsemnatul. Venit la ?coli din Le?u. Eram poreclit Fantomel. Adicã omul lui Fantomas. Protectorul meu din liceu se autointitula Fantomas. (Personaj dintr- un film celebru în epocã). Fantomelul, adicã eu, nu a fost un elev bun. Atunci. Acolo. La ºcoala din Nãsãud. Eu nu am avut vreo disciplinã preferatã. Poate doar psihologia. Iar dupã liceu a început drama. Poate melodrama? Mi-am gãsit cu greu un rost. Am început trei facultãþi ºi am terminat una. (Totuºi!) Aºa cã despre profesia sau profesiile subsemnatului sunt mai multe de spus. Dar sã fiu scurt. Aºadar, Andrei-

CUIBUL VISURILORAnul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015Pag. 6

Amintiri

Notã explicativã sau...comentarii la pozã?Comentarii la o pozã de grup. La o fotografie

din vremea adolescen?ei. ?i nu oricum. Scrise. Pentru un prieten.Acolo, sunt alãturi competitori sau prezumtivi înculpa?i de pe la începuturile ?colare nãsãudene ale subsemnatului. Cum a fost? A fost greu? A fost u?or? A fost frumos!?

Aºadar, poza (fotografia) din clasa opta (8, VIII). Cu cinci inculpaþi. (Aºa par?!) La zid. Cu chipie de liceean. (Sau fãrã!) De la liceul Co?buc.( Liceu sau ?coalã medie? Despre asta o sã mai vorbim!) Din Nãsãud. Prezumtivii inculpaþi sunt în aceastã ordine. (De data asta nu improvizez. Personajele existã cu adevãrat!)

Dreapta sus: Bumbu Ion (Ioan?) din Telciu. Zis Þuilã. Poate unde avea o voce mai înaltã. Care dupã câte am înþeles l-a ajutat mai apoi în carierã. ªtiu cã era (sau a fost)) cândva ofiþer. Undeva prin armata din nordul Ardealului. Nu a fost la întâlnirea de 50 de ani.

Cel de la mijloc, rândul de sus, este Dumitru Dionisie. Din Runcul Salvei. Zis Donizã. A fost cel mai tânãr internist din acea vreme. Era abonat (cu voie sau fãrã voie) la internatul liceului încã din clasa a V-a. Aºa cã le ºtia pe toate. L-am avut prieten de la început. Era bun la învãþãturã. De la el copiam uneori temele pentru a doua zi. Tot de la el am aflat cã dacã vrei sã ai viaþa uºoarã acolo (în internat) trebuie sã ai un protector.

Fac aici o parantezã. Despre zicerea Ce ai mã cu viaþa lui? Pe care o pãstrez din liceu. Dar ca sã fie ºi sã rãmânã autenticã trebuie sã o completez ºi sã o vâr în contextul de atunci. Din vremea adolescenþei (preadolescenþei!). Bobocii, tineri interniºti, erau în cãutarea unui protector. Care era de regulã din ultimii ani de studii. Ca sã-i fereascã de situaþiile nãroade inerente comunitãþilor de bãieþi. Iar dacã îl gãseau, atunci ascultau fericiþi intervenþia în peisaj a protectorului. ªi care se rãstea acum pe un ton arþãgos ºi fãrã drept de replicã celui care îi fãcea viaþa grea petentului.

Bã limbricule! Ce ai mã cu viaþa lui? Zicerea este strict autenticã. ªi strivitoare pentru adresant. E mai mult decât o injurie uzualã. E metaforicã. Termenul de limbric (Ascaris lumbricoides) e memorabil. ªi l-am pãstrat, tocmai pentru adânca

Remember la... o fotografie!Aurel Medinski! (Mã cheamã ?i Aurel. Carevasãzicã El de Aur. Ziceam cã. Adicã eu. Dar a ie?it altãceva. Nicidecum de aur. A?a cã am renun?at la Aurel!) De-a lungul vremii, am agãþat de numele ãsta diverse profesii sau mai bine zis îndeletniciri. Mai mult sau mai puþin liberale. Precum: muncitor forestier, învãþãtor, strungar (strungar metale, la oi e strungaº!), pictor, profesor, proiectant modele, referent, consilier superior (superior! Ha! Ha! Ha!), comentator de artã, expert patrimoniu mobil, agent constatator. Iar dupã înscrisuri, cu îngãduinþa ºi voia dumneavoastrã, scriitor. (Mai întâi pictor ºi mai pe urmã scriitor! Sâc!).

Apropos de meseriile ?i profesiile din câmpia muncii, înscrise în nomenclatorul profesiilor din România. Este o folie! Sã facem aici o buclã. Scurtã. Bunãoarã meseria (profesia) de scriitor dinainte de 90! Figura în nomenclator doar scriitor de ...vagoane! (Vorba cântecului: Adã, Doamne, trenuuuu-n gaaaarã!). Alta. Astãzi, în codul CAEN, la pozi?ia 814107 gãsim o profesie ?i mai ofertantã: aburitor de plutã. Asta da! În sfâr?it o meserie cinstitã la câte feluri de abureli avem parte! Închidem bucla cu o replicã dintr-un film a lui Mircea Danieluc. În zicerea actoriceascã a lui Victor Rebenciuc: Mãããã enoria?ilor, mãããããã! Futu-vã Pa?tele ?i Evanghelia mamelor ?i taþilor vo?trii. La muncã ortodoc?ilor!

Revenim la ce vorbeam (scriam). Despre colegii de clasã.Dirigintele clasei noastre (Fie iertat!), Cosma Quintus-profesor de educaþie fizicã, a avut ceva de lucru cu noi. A avut în clasã destui bãieþi buni la fugã. De la ore. (Într-un an subsemnatul a ieºit campion!) Asta este, dacã este, sau mai bine zis era, trupa din fotografie!

?i...cam asta-i tot!P.S. Colegul care a nevoit cu lupul (împãiat) în

pat este Damian Brumã. (I-am folosit numele în una din scrierile mele!). Era din comuna Ilva Micã... Fost mecanic de locomotivã. Are 9 copii ºi 9 nepoþi. Semn cã Dumnezeu îl iubeºte. Mult. Existã zicerea cã pe ce-i pe care nu-i iubeºte, Dumnezeu le stinge neamul! ªi...Amin!

Colegul Belu, despre care aminteam, este doar în poza de grup de la întâlnirea de acum douã luni! Acolo l-am vãzut! Este acolo ºi virilul Brumã Damian-luparul.

Noi doi ar trebui sã fim acceaºi frunzãEu, partea nervoasãTu faþa ei cea blândã, aurie, mãmoasã...Pe tine sã te mângâie soarelePe mine sã mã sfâºie vîntu...Cã nicioadatã nu mi-am þinut cuvântu'Sã te culc pe covor...Cã-mi vine sã te mãnânc, sã te iubesc º-apoi sã mor!

Cãmaºa portocalie

Uitasem fatã hãi, cãmãºile mele întinse la uscatPe sârma rozalie cea care seamãnã uimitor de bineCu artera mea de bou, trandafirie.Era pe-nserat...Furtuna nocturnã le-a limpezit înc-o dat'Le-a încãrcat cu fulgere ºi trãznete...Le-a magnetizat…Boarea dimineþii le-a zvântat Aºa cã am îmbrãcat cãmaºa mea portocalie de toamnã târzieª-am început, mãi fatã hãi sã mã electrizezLa vederea coapselor tale º-a ochilor tãi verzi!

Iubita mea, Kara-Fa!

Am mai dezbrãcat-o...Pe-ntuneric, pe mirosite, cu mîinile nebãnuiteEra cam plinuþã ºi mirosea a bute

...ºi n-o chema AnyEra gãtitã într-o pânzã de sac ordinarãUn ºiret pe dupã gâtu-i subþire a la Modiglianiª-o breteluþã asprã pe umãrul stângToate pãreau sã-i aluneceO chema...ChardonnayaAlbã, demidulceEra de viþã nobilã, fãrã perecheAvea pe buric un sigiliu de cearã vecheMâna dreaptã mi se lungea pe ºoldu-i onctuosMirosea de la buze pânã la fundul josA sâmbure pietros, þâþosOfff, avea sângele roº, uleios !De câþi strãmoºi i se strecuraserãPe sub cingãtoareS-o întrebe când ºî unde-o doare...Era ºi este pãcãtos de periculoasãSe dorea doar pe masãEra o maseuzã, era stripteuzãPe unde trecea, mã ungeaMi se strecura printre dinþiTe, te, te bâlbâi, mã înfierbinþi...ª-atunci aº fi þãran de nu i-aº zice aºa, într-o doarã,Te iubesc, te ador, CARAFA mea cu viniºorDe fiecare searã!

Ilie Hoza

Lirica

Andrei Medinski

CUIBUL VISURILOR Pag. 7Anul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015CUIBUL VISURILOR

Este vorba de volumul IV, intitulat emblematic ?i inspirat, La noi, al scriitorului Cornel Cotu?iu, a p ã r u t r e c e n t l a E d i t u r a Charmides, Bistri?a, 2015, editor Gavril ? ãrmure, cu sprijinul C e n t r u l u i p e n t r u C u l t u r ã Jude?ean. De la-nceput, cuvinte de laudã pentru copertã, autoare, Georgiana Cotu?iu. Cele peste 270 de pagini sunt structurate pe patru mari capitole: I. Printre ei, II. Sunt ce par a fi, III. Limba ce-o vorbim, IV. … în loc cu verdeaþã…

Primul capitol are un motto explicit pentru felul de a fi ?i a scrie al autorului ?i anume franche?ea: „Într-o lume robitã verbului a avea – avere, a mãrturisi despre starea de umanitate, despre starea lui a fi – fire, este o urgen?ã, o datorie.” (Horia Bãdescu). Este capitolul cel mai amplu, peste 140 de pagini, el cuprinde 51 de articole ce abordeazã teme din cele mai diverse. Unele se dedicã unor scriitori arhicunoscu?i: (I. L. Caragiale, Nichita Stãnescu, V. Fanache, universitar de Cluj, cunoscut îndeaproape de autor, Augustin Buzura, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Grigore Vieru, George Co?buc, M. Sadoveanu ?i Petre Pandrea). Alte evocãri se referã la câ?iva scriitori apropia?i lui C. Cotu?iu cum ar fi: T. Tanco, Teohar Mihada?, Sever Ursa, Aurel Podaru, Emil Bo?ca Mãlin, Daniel Sãuca. Un loc aparte îl ocupã prezentãrile de carte ca: Promenada scriitorilor, almanah ilustrat, volum alcãtuit de Irina Petra?; Monografia comunei Rodna Veche, ediþia a doua, 2014, de Liviu Pãiu?; Liviu Rebreanu în mileniul III, 2014, de Iacob Naro?; Gradele de compara?ie de Icu Crãciun, Al cincilea anotimp, de Ilie Hoza; din nou, Icu Crãciun: Omul cu inelarul retezat, Împreunã, Pantofii, dar ?i al?ii: Roxana Forgaci Peter, Tribuna, tezã de doctorat; Daniel Sãuca, Viorica Pop, Cleopatra Lorin?iu, Menu? Maximinian, Doina Popa, Dariu Pop, Traian Vasilcãu, Valeria Florea-Dascãl din Basarabia. Vom gãsi ?i articole cu implica?ii personale (Pe urmele numelui Cotuþiu) sau comentarea unor emisiuni TV sau aniversãri (Cenaclul Saeculum). Autorul are în vedere ?i evocarea unor personalitã?i nãsãudene (Lazãr Ureche, Mircea Daro?i, Liviu Pãiu?, Mircea Prahase, Ioan Ilie?, Veronica O?orheianu cât ?i Astra nãsãudeanã condusã de Ioan Seni. Am lãsat la sfâr?it

cele scrise despre Maieru, una din localitã?ile natale ale lui C. Cotu?iu, dupã propria lui mãrturisire (vezi articolele: Maieru, La Anie? ?i Maieru, Performanþã revuisticã la Maieru, Pe Some?, în amonte).

Partea a doua a cãr?ii se intituleazã: II. Sunt ce par a fi, ea se deschide cu un motto din C-tin Noica: „Cred cã mi-am gãsit o încadrare în societate: sã fiu incomod. Nu e u?or, ?tiu bine… Sã nu la?i lumea în pace.” CC, cum îl alintãm pe autor, se declarã incomod, asta n-ar fi o noutate, îl ?tim a?a din scrierile sale. Capitolul în cauzã are doar vreo 50 de

pagini, în care gãsim câteva proze aparte: Fulguraþii, amintiri din vremea debutului (1964), a vie?ii de cenaclu de pe lângã redac?ia revistei „Tribuna”, momente din via?a studen?eascã a Clujului (Arizona sau brigada artisticã). Unele întoarceri în trecut se petrec la Beclean, elev fiind de liceu, autorul are primul contact cu un scriitor sau despre revista „Minerva” de la Bistri?a (1990-1999), prilej de evocare a lui Lucian Valea, Valentin Raus ?i Ion Moise. În articolul intitulat Mândru, fãlos, CC ne vorbe?te din nou despre Maieru, respectiv o lansare de carte: Autori mãiereni, autori Icu Crãciun ?i Iacob Naro?. O interesantã apologie lingvistico-istoricã a celor douã calificative din titlu este sus?inutã cu argumente de toate nuan?ele de cãtre autor. O altã componentã a capitolului se intituleazã Acea varã fabuloasã, aici gãsim amintiri din anii copilãriei petrecu?i la Beclean. Alte teme abordate sunt: despre câini ?i cer?etori, cei ?apte ani de acasã ca expresie depã?itã, despre începuturile ziaristice de la Beclean. Sunt prezente ?i câteva interviuri: Dialog despre N. Steinhardt (de Cãlin E. Cira); Preajma prezentului ?i viaþa care a devenit istorie (de Mihaela Solomon, S.U.A.) ?i Am fost totdeauna un incomod (de Menu? Maximinian). Toate interviurile l-au avut ca intervievat pe CC; cu prilejul aniversãrii unei frumoase vârste, autorul a fost felicitat din partea urmãtorilor confra?i de condei: Ioan Pintea, Veronica O?orheian, Ioan Seni, Doina Popa, Ilie Hoza, Liviu Pãiu?, Icu Crãciun, Iacob Naro?, Ioan Radu Zãgreanu, Valeria Dascãl din Chi?inãu.

III. Limba ce-o vorbim – se deschide cu un motto semnificativ despre cuvânt ce apar?ine lui Teodor Mazilu: „Nu trebuie sã cerem cuvintelor mai mult decât pot ele sã dea…” Avem 21 de articole printre care: De la un fost elev de liceu (ce rol are profesorul de românã în învã?ãmântul românesc), Cuvântul DOR, fãrã egal între limbile Europei; Nordul românesc ?i Et in Maramure? ego (despre românii de dincolo de Tisa), A dori sã ?tii e un act de solidaritate (despre românii basarabeni ?i cei din Odessa); despre nãvala de cuvinte strãine în limba românã, în Un vecin mã trage de mânecã. Altele se referã la nume de familie bizare, regionalisme, cuvântul „onoare”, soarta limbii latine, explicarea unor expresii celebre, despre corup?ie, prezentarea unor publica?ii despre limbã ?. a.

IV. … în loc cu verdeaþã… e un capitol dedicat celor pleca?i în lumea umbrelor, cuno?tin?e, prieteni, apropia?i: pãrintele Toma Bulea din Beclean, prof. dr. V. Fanache, Ioan Moldovan, Radu Sãplãcan, ing. Cãlin Cre?u, Lucre?ia, colegã de clasã, Ion Badea, George Pop, Ion Moise, Tiberiu Irima, poetul Sandu Al. Ra?iu, Mihai Ple?, Valentin Raus.

Plec de la ilustra?ia de pe coperta întâi a cãr?ii de fa?ã unde te-ntâmpinã un coco? falnic ?i provocator în alb-negru ?i aflu din motto-ul de început o defini?ie de subsol: „Coco?ul este un dominator ce defileazã prin via?ã neîn?eles ?i excentric, curios în toate cele. Cu toate acestea, se dovede?te un prieten loial ?i curajos ?i sare fãrã ezitare în apãrarea celor apropia?i, chiar dacã bãtãlia pare pierdutã de la început.” La pagina 144, întâlnesc un citat din Ion Creangã despre coco? (Punguþa cu doi bani). O notã de la pagina 206 revine la aceea?i temã: „Principala calitate a coco?ului este sinceritatea, întotdeauna spunând ceea ce gânde?te, chiar cu riscul de a-i rãni pe cei apropia?i.” În sfâr?it, o ultimã notã, la pagina 244, care sunã astfel: „Semnifica?iile simbolice ale coco?ului trimit spre ideea de spiritualitate, cea care tempereazã prezen?a agresivã a materialitã?ii pentru a asigura un echilibru al lumii ?i persisten?a celor care au plecat dintre noi.” A?adar, dacã n-ar fost atâtea nota?ii legate de coco?, câte una de fiecare capitol, a? fi fost tentat sã cred cã CC se dã coco? doar de dragul artei, franc ?i incomod cum îl ?tim dintotdeauna. Adevãrul e cã, ?i la aceastã vârstã, prietenul nostru, al mãierenilor, pânã la urmã, ne-a convins nu numai prin aceste nota?ii, cã este cu adevãrat un luptãtor ?i nu unul oarecare, ci întocmai cum se autodefine?te în rândurile men?ionate.

Iacob Naroº

Cartea

LA NOI, adicã ?i la Maieru…

Graþie d-lui profesor Liviu Pãiu?, din Rodna, am intrat în posesia unei cãrticele necunoscute din opera poetului ? i folcloristului Iustin Ilie?iu (nemen?ionatã nici mãcar de I. I. în autobiografia sa); este vorba de „Colocãrie, care se zice la nun?i. Versuri glume?e”, tipãritã la Editura Librãriei Augustin S. Deac din Gherla; din pãcate, nu este trecut anul apari?iei, dar presupun cã dateazã din aceea?i perioadã cu „Poezii din resbel, 1914-1915 ?i Doine poporale”, (apãrutã la Editura Ioan I. Ciurcu, la Bra?ov, în 1916, scrisã împreunã cu Ieronim Hangea), adicã în timpul cât I. Ilie?iu era încã elev în ultimele clase de liceu.

Dacã ve?i avea curiozitatea sã parcurge?i cele 15 pagini, sunt convins cã vã

ve?i amuza de un schimb de replici în versuri foarte spumoase dintre starostele mirelui, venit, chipurile, sã cumpere mireasa ?i cel al miresei, care îi rãspunde în acela?i mod. Iatã o mostrã din începutul conversa?iei:

Starostele mirelui:„Care-i vornicul de curteVorbitor de minciuni multe,Cu limba de-un cot ie?itã?i cu fa?a jerpelitã?Urechile sã-?i desdoiascãSã-i spun o vorbã crãiascã.

Starostele miresei:Guraticule, vorbe?tePu?intel mai omene?te,Sgâe?te-?i ochii mai bine

C-apoi mi-i vedea pe mine,Cã sunt zdravãn ?i voinicDe fricã nu ?tiu nimic –În zadar mi te are?iCu nasul pe sus, mãre?,Cã pe mine nu mã spaiNici cu oaste, nici cu crai,Nici cu tunuri de cucuteCu bã?de babe stãtute. Nu vãd sã fii sol de craiuCã ai fa?ã de mãlaiu;E?ti cum e toaca de grasÎ?i curge sãul pe nas –?terge-te întâiu pe frunte?i-mi spune ce ve?ti mãrunteNe aduci de pe la voi?”

Iustin Ilie?iu, ineditAutori mãiereni

Icu Crãciun

Religie

CUIBUL VISURILORAnul XIX, nr. 6 (117), DECEMBRIE 2015Pag. 8

ÎnvãþãmântÎnvãþãmânt

CulturãCulturã

SportSportCUIBUL VISURILOR

CUIBUL VISURILOR

Prozã scurtã

Redactor-ºef: ICU CRÃCIUNRedactori: Viluþ Cãrbune, Ilie Hoza, Macavei Al. Macavei, Iacob Naroº, Mircea Prahase,

Alexandru Raþiu , dr. Lazãr Ureche , Liviu UrsaAcest numãr apare cu sprijinul financiar al d-lui Iugan Emil, patronul firmei SC M.I.S. GRUP ANIEª

Corespondenþi externi: Damaschin Pop Buia (Germania), Alex Pop (SUA)Precizare: Responsabilitatea materialelor publicate aparþine în exclusivitate autorilor. Adresa redacþiei: Muzeul Cuibul visurilor Maieru, judeþul BISTRIÞA-NÃSÃUD

Machetare: Viluþ CãrbuneTehnoredactare computerizatã ºi tipar: IMPRES srl Bistrita, str. N. Titulescu, nr. 18,

tel/fax: 0263 238027, tel: 0263 223201 ISSN 1224 - 643

Autor: Sorin LoginScrierea de faþã este o ficþiune. Acþiunea ºi personajele nu au legãturã cu realitatea. Autorul.

Badea Ilie Strâmbu era mãierean din naºtere; avea o gospodãrie frumoasã cu oi ºi cu mãrhãi pe Pârcioaia; o parte din avere era moºtenitã de la pãrinþi. Era însurat cu Docia, o femeie harnicã, isteaþã cu care a avut 3 ficiori vrednici. Poate cã cel mai mic dintre ficiori era un pic mutalãu; îºi gãsea mai greu vorbele dar era harnic ºi ascultãtor.

Pe badea Ilie îl chema Hãdãrãu dar când era mic a cãzut pe el o lodbã de fag de pe un stânjen ºi a rãmas cu grumazul strâmb. Ilie se juca în ocol cu un zbgici ºi vroia sã puºte din zbgici; pleazna zbgiciului s-o agãþat într-o lodbã de fag care o pcicat pe bgetul bãiet. Pãrinþii lui Ilie l-o cemat pe bãrbatul Bercioaiei care i-a tomnit oasele la loc, dar copilul tot o rãmas cu grumazul strâmb. Mãierenii, harnici ºi pricepuþi în a da porecle, i-au zis „Strâmbu”, iar de atunci a fost cunoscut în Maieru ca Ilie Strâmbu. Strâmb cum era s-a dovedit a fi harnic ºi iute la minte. Într-o zi a auzit el de la niºte iluani cã austriecii împãratului Franz Iosef dau fãrã platã terenuri întinse localnicilor care au grijã de pãmânturile de pe graniþã ºi se aºeazã acolo.

Ilie, mintenaº s-a dus la Nãsãud ºi a vorbit cu mai marii cãtanelor austriece spunându-le cã ar vrea sã se aºeze pe Valea Anieºului. S-a închegat o comisie din aleºi ai primãriei Maieru, reprezentanþi ai cadastrului ºi ofiþeri austrieci ºi au plecat, în sus pe Valea Anieºului. Ilie, care cunoºtea bine Anieºul s-a oprit în dreptul muntelui Saca.

- Cam aici aº vrea eu sã mã aºez a spus Ilie din drum. ªeful comisiei a ordonat unui tânãr sã urce pe Saca prin pãdure pânã la marginea ei ºi apoi pe limpede pânã la jumãtate. Peste o jumatate de orã l-au vãzut pe tânãr la marginea pãdurii ºi i-au fãcut semn sã urce spre creastã. La jumãtatea drumului spre creastã i-a fãcut semn sã se opreascã. Topometristul a fixat locul tânãrului. Acolo era mejdia de sus a terenului lui Ilie Strâmbu. Topometristul a mai mãsurat 2 km. în dreapta ºi 2 km. în stânga. Astfel Ilie intra în posesia unui teren enorm de pãdure ºi pãºune pe faþa de apus a Sãcii. Comisia asudatã, prãfuitã ºi truditã s-a întors în Anieº la fãgãdãul lui Avrum pentru o bere rece rãcoritoare.

Ilie Strâmbu a adus din Maieru astalâºi pricepuþi ºi vreo 5 vecini ºi au ridicat o casã încãpãtoare la marginea pãdurii. Din Rodna a cumpãrat soba ºi alte obiecte. Peste 3 zile când a venit nevasta lui totul era gata pentru locuit. Lelea Docia a adus cu ea ºi pe cei 3 ficiori: Ion cel mai mare, Vasile ºi Gavrilã, ”mutalãul”. Apoi Ilie a adus oile, 2 cai ºi mãrhãile. Lelea Docia a adus ºi gãinile. Gospodãria lui Ilie Strâmbu mergea bine. Oile pãºteau iarba grasã de pe faþa limpede a Sãcii, dãdeau lapte bun iar în primãvarã au fãcut 15 mieluþi unul mai fain ca celãlalt. Ion a împlinit 16 ani ºi îl ajuta pe Ilie în gospodãrie; ºi Mihãilã, ficiorul cel mic era de ajutor. Îi plãcea sã facã treabã ºi era bine fãcut, puternic. Ducea cu uºurinþã vidãri cu apã de la pãrãu, cãra lemne în spate ºi trãgea chiar ºi cãruþa. Ilie era mulþãmit de pãmântul ºi pãdurea cãpãtate, iar gospodãria lui, înfloritoare, îi aducea venituri bune. Vãcuþele au fãtat ºi ele. Îi drept cã erau cam singuri, cã satul Anieº era cam departe dar viaþa mergea înainte.

Ion a împlinit 18 ani. Mergând în Anieº a vãzut o fatã, Mãriuþa Lorinþ, care i-a plãcut. A pândit-o pe înserat ºi a întrebat-o dacã vrea sã steie de vorbã cu el. Ion era un ficior bine fãcut, chipeº ºi ºtia sã mânuiascã vorbele. Mãriuþa l-a plãcut. Peste 3 sãptãmâni, în faþa

casei Mãriuþei Lorinþ, dintr-o cãruþã au coborât Ilie Strâmbu, Docia S trâmbului ºi Ion. Ion ducea în mânã 3 glãji cu holircã.

- Primiþi oaspeþi, oameni de ominie a strigat Ilie?- Haidaþ înlontru.Mãriuþa era o anieºancã frumoasã, iute la minte.

La masã nu se sãtura sã nu se uite la Ion. Ion, dupã 2 pãhãrele de holircã era roº la faþã ca focul. Mãriuþa la fel. Badea Ilie s-a ridicat de pe scaun ºi cu pãhãrelul în mânã a spus rãspicat:

-Noi am venit sã vã rugãm sã ne faceþi cinstea sã ne-o daþi pe fata Dumneavoastrã de nevastã pentru Ion, ficiorul nostru, aici de faþã; tinerii s-au înþeles. Zestrea nu a întra în înþelegere; amândouã familiile erau bine aºezate ºi aveu destule.

Badea Grigore Lorinþ ºi nevasta lui s-au uitat unul la altul, Mãriuþa a început sã se cânte ºi tot spunea „da, da, da”. Pânã la urmã pãrinþii mirilor s-au înþeles.

A fost nuntã mare în Anieº. Mireasa era frumoasã. Zâmbetul ei îi fermeca pe toþi iar mirele de chipeº ce era atrãgea toate privirile. Dupã nuntã mirii s-au mutat pe Saca. Mãriuþa a adus în casã un suflu proaspãt. Tare era plãcutã fata asta. La o lunã de la nuntã Mãriuþa i-a ºoptit lui Ion cã a pcicat groasã. Era lesne de vãzut cã cei doi se iubeau ºi cã se învârteau unul dupã altul toatã ziua.

Cu ficiorul cel mic, Gavrilã lucrurile au stat un pic altfel. La 18 ani badea Ilie l-a bãgat slugã în Anieº la cel mai bogat om din sat, la Bonifapt Avram. Bonifapt avea peste 500 de oi, 50 de vaci, locuri mari de fân în Boscãdãu, pe Jâreadã, su' Mãgurã ºi în Arinete. Bonifapt o avut slugã din Maramureº, Vãsãlie Timiº din Botiza, da nu ºtiu ce blãstãmãþîi o fãcut cu fata cea micã a lu' Bonifapt, Matroana cã nu dormea noaptea iar ziua era trudit. Bonifapt o înþãles cã ceva nu mere bine între Matroana ºi Vãsãlie aºa cã nu l-o mai þînut.

Badea Ilie Strâmbu o auzit cã Bonifapt nu are slugã ºi l-o adus la el pe Gavrilã ficiorul mai mic. Bonifapt l-o vrut pe Gavrilã cã era bine fãcut ºi o auzit despre el cã-i harnic. ªi cu Gavrilã a lu' Strâmbu lucrurile s-o cam încurcat tot din cauza Matroanei. Matroana la 17 ani era bine fãcutã, ca o femeie împlinitã cu sânii care pãreau sã iasã din cãmeºã ºi fundu' mare, era foarte puternicã dar mintea ei era de copilã. Vecinii povesteau cã îl fugãrea prin ocol pe Vãsãlie, moroºanu'ºi când îl prindea îl þinea strâns, aproape de trupul ei; îl strângea atâta de tare pe Vãsãlie cã aesta zbgera de durere.

Pe Gavrilã a lu'Strâmbu a pus Matroana ochii din prima zi. Ea dormea în aceeaº casã cu pãrinþii. A tria noapte de la vinirea lu' Gavrilã, Matroana s-a sculat încet, ca ºi cum s-ar duce la privadã ºi s-o dus în ºurã unde durme Gavrilã. O zis cã vre sã se joace cu el de-a pupatu'ºi de-a mama ºi tata. Gavrilã care nu pre ºtia mare lucru despre femei ºi-o zis cã aºa-i obiceiu'; s-o lãsat pupat ºi i-o plãcut. Matroana l-a mai pupat o dat ºi încã de câteva ori.

- Noaptea ce vine vin iarã la tine sã ne jucãm de-a mama ºi tata. De atunci Matroana venea mereu în ºurã ºi nu-l lãsa pe Gavrilã sã doarmã. De fapt lui Gavrilã îi plãceau jocurile Matroanei ºi fãcea tot ce-i spunea ea.

La vreo douã luni dupã venirea lui Gavrilã, Matroana s-a dus la mã-sa ºi i-a spus cã are greþuri ºi cã nu i-a venit „admenstruaþia”.

- Tuluoaie, fata mamei ce mi-ai fãcut!; lelea Floare, nevasta lu' Bonifapt îºi freca mâinile încruntatã ºi îngrijoratã. Ea a înþeles cã fata ei o pcicat groasã; amu Floarea nu ºtia cu cine-i groasã Matroana cu Vãsãlie ori cu Gavrilã. Oricum ar fi, trãbuia fãcut ceva.

- Bonifapte, a zbgerat ea de-o rãsunat Mãgura, apoi o mai zbgerat odatã. Bonifapt care fãce ceva prin grajdi o vinit tãt cu fuga.

- Te sui pe cal mintenaº, te duci la Strâmbu di su' Saca ºi îl aduci aici sã vorovim despre ce o fãcut ficior'so cu fata noastã.

Peste 2 ore Bonifapt s-o întors în Anieº cu Ilie Strâmbu alãturi. L-o chemat ºi pe Gavrilã, lelea Floarea i-o spus hotãrâtã tãt lu' Ilie ºi a hotãrât cã cei doi trebuie sã se ieie. Badea Bonifapt le dã un loc mare de casã ºi de pãºune în Boscãdãu, iar tinerii se iau la Primãria din Maieru ºi la Popa Groze ca bãrbat ºi nevastã. Mâne mãrg în Maieru la Primãrie ºi la popã sã-i puie pe lista de mãritiº. Badea Ilie a plecat capul, s-o uitat la ficiorul lui ºi, supus s-a îndreptat spre calul lui. Nunta a vut loc la badea Bonifapt; o fost o nuntã fainã de i s-o dus vestea. Tinerii s-o mutat pe Boscãdãu unde badea Bonifapt le-o fãcut o casã arãtoasã iar Gavrilã o ridicat þarc ºi tot ce trebe pentru o stânã de 50 de oi. Matroana peste 7 luni o fãcut o copilã voinicã ºi fainã. Peste iarnã tinerii o rãmas în Anieº, la badea Bonifapt. Toatã ziua tata Matroanei era pe lângã nepoata lui ºi îi aducea Matroanei unt, urdã, caº, papã ca sã aibã lapte pentru nepoatã. La 2 luni de la naºtere copila a ºi pus pe ea 2 kile. A venit cu cãruþa de su'Saca ºi badea Ilie cu Docia ºi Ion sã-ºi vadã nepoata.

În casa de su'Saca lucrurile mergeau bine. Ilie se îngrijea de gospodãrie, dar ºi de drumul de lângã apa Anieºului. Într-o zi strângea niºte gãteje de pe mal. A auzit sunet de copite potcovite. Pe drum veneau doi ofiþeri austrieci cãlare. L-au întrebat ce face. Badea Ilie ºtia germana din rãzboiul împãratului cu italienii.

- Curãþãsc albia râului cã sunt obligat prin contract cu autoritãþile grãnicereºti. Eu mi-am fãcut casã tocmai acolo ºi a arãtat spre marginea pãdurii.

Unul dintre ofiþeri a scos un caiet cu scoarþe groase.

- Cum te cheamã ?l-a întrebat pe badea Ilie. A verificat în caiet; ei, ofiþerii erau inspectori imperiali ai þinuturilor grãnicereºti. În registru Ilie Strâmbu figura ca locuitor al zonei.

- Gut, sehr gut, (bine, foarte bine) a spus ofiþerul austriac ºi au plecat amândoi spre badea Buf.

Ficiorii lu'badea Ilie îºi vedeau fiecare de treaba lui. Ion înconjurat de copii ºi de nevastã, anieºanca cea frumoasã îºi conducea gospodãria care înflorea pe zi ce trece.

Vasile, ficiorul mijlociu îngrijea de oile lui ºi al tatãlui. A fãcut o stânã de 100 de oi nu departe de casã, mai sus pe limpede. El se simþea bine între oi pe care le iubea. Aducea în casã mult caº, brânzã, urdã, lapte acru ºi alte produse ale oilor.

Într-o zi însoritã de varã Vasile, avea 18 ani a vãzut, pe limpedele Sãcii, înspre Anieºul Mare o „arãtare” coloratã care venea spre stâna lui, parcã batã, înaintând încet ºi clãtinându-se la fiecare pas spre dreapta ºi spre stânga, gata-gata sã pcice. Nu era urs, nici mistreþ, era formã ºi mãrs de om da' di ce colorat? Cânii au vãzut ºi ei mninunea ºi lãtrând au pornit în fugã spre ea. Vasile a fâºcãit cu degele în gurã ºi a întors câinii. Vasile a pornit-o ºi el în fugã înspre fiinþa coloratã care înainta încet, lengãnându-se; s-o nãdãit cã era o fatã tânãrã îmbrãcatã în straie moroºeneºti cu nãframã roºã ºi zadii vârstate cu negru ºi roº. Cãmeºa era hâzâtã de colbul de pe drum ºi de pãmânt. Când s-o apropiet mai bine, copila a leºinat ºi o pcicat într-o lature. Vasile s-o aºezat lângã ea ºi a scos o ploscã cu apã de la brâu. Plosca era adusã de pe frontul cu italienii de bunul lu' Vasile. I-a dat sã beie copilei ºi a udat-o cu apã pe obraz. I-a turnat apã în sân, iar fata a zâmbit.

Ficiorii lu' Ilie Strâmbu de pe Anieº

Sorin Login- va urma -