Anul acesta Ucraina va sărbători un sfert desecol de la redobândirea independenței, iar în acestcontext este interesant de aflat cum au evoluatrelațiile diplomatice româno-ucrainene.

România a fost printre primele țări care aurecunoscut Ucraina ca stat independent. Stabilireade relații diplomatice, la 2 februarie 1992, a fosturmată de înființarea Ambasadei României la Kiev,în locul Consulatului General care a funcționat încapitala ucraineană din anul 1971. Un an mai târ ziu,

în 1993, a luat ființă Ambasada Ucrainei înRomânia. În aprilie 1995, a fost deschis ConsulatulGeneral al României la Odesa, iar în 1999, cel de-aldoilea consulat, la Cernăuți (din 27noiembrie 2012, consulul general alRomâniei la Cernăuți este dna EleonoraMoldovan). Consu latul General alUcrainei la Suceava, înființat în anul2002, a fost închis, din cauza lipsei defonduri, la 15 noiembrie 2014.

Relațiile bilaterale ale României cuUcraina au evoluat progresiv și au unfundament juridic solid în Tratatul cuprivire la relațiile de bună vecinătate șicooperare între România și Ucraina,încheiat la 2 iunie 1997, și în Tratatulîntre România și Ucraina privindregimul frontierei de stat, semnat la 17iunie 2003. În general, cadrul juridicbilateral, în continuă extindere, asigurăpremise bune pentru armonizarea intereselor celordouă țări și evoluția dinamică a relațiilor reciproce.Au avut loc vizite la nivel înalt ale PreședinteluiRomâniei în Ucraina (1999, 2002, 2003, 2005,2006 – a fost semnat Protocolul privind consti-tuirea Comisiei Mixte Prezidențiale Româno-Ucrainene, 2007, 2008) și ale PreședinteluiUcrainei în România (1997 – a fost semnatTratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate șicooperare, 2005, 2006, 2007, 2008). Aceste viziteau constituit pași înainte în colaborarea bilaterală,atât de importantă în condițiile în care avemnevoie unii de alții.

Din anul 2007, în cadrul Ambasadei Ucrainei laBucurești, funcționează un Centru CulturalInformațional al Ucrainei. Acest Centru a venit în

întâmpinarea aspirațiilor și inițiativelor membrilorcomunității ucrainene din România, contribuind,totodată, la o mai bună cunoaștere în țara noastră aidentității, istoriei și culturii poporului ucrainean.

România și Ucraina s-au angajat să construiascăo autentică vecinătate și să rezolve, prin cooperare,problemele celor două țări. Ambele părți considerăcă dialogul deschis este singura modalitate de agăsi soluții reciproc acceptabile la problemelecurente ale vecinătății.

O intensificare a cooperării între România șiUcraina se constată și în alte domenii de interesbilateral, cu deosebire în sfera schimburilor comer-

ciale. În 2011, comerțul bilateral a ajuns la circa 2miliarde USD, existând un anumit echilibru întreimporturi și exporturi. La 31 august 2011, înRomânia erau înregistrate 409 societăți mixteromâno-ucrainene, valoarea capitalului străininvestit fiind de 12,4 milioane USD. Totuși,efectele crizei economice mondiale și războiulruso-ucrainean au influențat negativ comerțul bila -teral. Potrivit datelor publicate de MAE, la 30 sep-tembrie 2015, volumul total al schimburilor comer-ciale ale României cu Ucraina a fost doar de 716,78milioane USD.

România a susținut constant aspirațiile europeneale Ucrainei, având în vedere faptul că țara vecinăprin istoria, cultura și economia ei este un stat careaparține spațiului european.

Pe agenda discuțiilor dintre România și Ucrainas-a aflat mai tot timpul problematica minorităților.Din păcate, Comisia mixtă interguvernamentalăprivind drepturile minorităților, care este cel maipotrivit cadru pentru discutarea tuturor problemelorminorității române din Ucraina și ale minoritățiiucrainene din România, nu s-a mai întrunit dinnoiembrie 2006. Este necesar ca această Comisiesă-și reia activitatea pentru rezolvarea deplină aunor chestiuni legate de educația în limba maternă,

reprezentarea politică, cultură, biserică sau de acce-sul la informație în limbile minorităților.

Relațiile româno-ucrainene au stagnat după cela conducerea Ucrainei a venit ViktorIanukovyci despre care analiștii spun căera dispus să aibă relații cordiale cuFederația Rusă. Dar odată cu anexareaCrimeei de către Rusia și izbucnireaconflictului din estul Ucrainei, Românias-a afirmat ca unul dintre susținătorii fer -venți ai suverani tății și integrității terito-riale a Ucrainei. Prin această atitudine asa, România și-a câștigat mulți prieteniîn Ucraina.

La 17 martie 2015, președinteleRomâniei Klaus Iohannis, a efectuat ovizită oficială în Ucraina la invitațiapreședintelui Ucrainei, Petro Poroșenko,pe care Administrația Prezidențială aUcrainei a calificat-o ca „o nouă etapă

în relațiile ucraineano-române“. Este o evoluțiespectaculoasă a relațiilor dintre România și Ucrainapentru care țara noastră a făcut pași semnificativi: acondamnat fără echivoc anexarea Crimeei de cătreRusia, precum și sprijinul dat de Moscovaseparatiștilor proruși care luptă în estul Ucrainei; afost prima țară din UE care a ratificat Acordul deAsociere Uniunea Europeană – Ucraina; a fost unuldintre statele UE care au pledat constant pentrusancțiuni mai dure la adresa Rusiei; a pledat mereucauza Ucrainei în toate formatele de discuții dinUE, NATO, SUA și bilaterale; a semnat Acordul demic trafic la frontieră în octombrie 2014 ș.a.

Privim cu optimism evoluția relațiilor româno-ucrainene și contăm pe o dinamizare a lor.

Ion ROBCIUC

24 de ani de reLații dipLomatice româno-ucrainene

Revistă a Uniunii Ucrainenilor din România

Luptați și veți învinge!Serie nouã, nr. 305-306 / februarie 2016

Încă din copilărie, în cuvintele limbii materneomul descoperă o lume magică. Formată de-a lun-gul mileniilor, limba este o comoară nepreţuită aunui popor, ea reflectând caracterul, istoria,tradiţiile, cu alte cuvinte, însăşi viaţa oamenilor.Este moştenirea sacrală a unui popor, care se trans-mite din generaţie în generaţie pe cale scrisă sauverbală. A învăţa o limbă, aşadar, înseamnă acunoaşte identitatea, personalitatea şi sufletulpoporului care o vorbeşte. Omul poate să-şi pără -sească patria şi să nu mai audă limba lui maternă,însă în subconştientul său vor rămâne pentru tot-deauna cântecele de leagăn, poveştile şi legendeleauzite de la părinţi şi bunici.

Oamenii care uită sau dispreţuiesc limba lormaternă îşi reneagă propria identitate naţională,culturală etc., cei mai mulţi nefiind conştienţi defaptul că, în acest fel, îşi diminuează şansele la odezvoltare spirituală şi sufletească armonioasă. Unpopor poate reconstrui aproape orice, de laeconomie până la societate, însă nu poate reconstruilimba, iar o naţiune fără identitate lingvistică pro-prie încetează să mai existe.

Când un popor, din cauza anumitor factori per-turbatori, sau sub presiunea circumstanţelorexterne, încetează să preţuiască bunul său cel maiimportant – limba naţională – renunţă la comorilecele mai preţioase dobândite de la strămoşii săi,

condamnându-se inevitabil la pieire. Istoria a con-firmat, din păcate, acest lucru.

De-a lungul timpului, au existat nenumărate ten-tative din partea marilor imperii, uneori realizateparţial, de a anihila limba ucraineană, prin subju-gare economică, politică şi socială a poporuluiucrainean. Încă din faşă, soarta limbii ucrainene afost una tragică: de la limitarea utilizării ei în viaţade zi cu zi până la interzicerea ei totală. Nădăjduimcă acele vremuri au apus pentru totdeauna, iar limbaucraineană, în ciuda tuturor obstacolelor şi vicisitu-dinilor politice, va continua să dăinuie mult timpde-acum încolo.

În istoria limbii ucrainene, găsim nu doar paginitriste, ci şi file care ne fac să fim mândri că suntemucraineni. Literatura ucraineană, începând cuHryhori Skovoroda şi culminând cu marii clasici,printre care îi amintim pe Taras Şevcenko, IvanFranko, Marko Vovciok, Ivan Neciui-Levyţkyi etc.,folclorul sau ştiinţele exacte cu reprezentanţii săi deseamă, ne oferă exemple evidente de dragoste pen-tru limba ucraineană, izvor dătător de viaţă. Limbaucraineană este supranumită şi limba călinului roşusau limba privighetorilor, atât călinul cât şi pri -vighetoarea fiind simboluri ale poporului ucrainean.Totodată, un număr însemnat de personalităţi cares-au afirmat în diverse domenii cu impact mondialsunt de origine ucraineană: O. Dovjenko, L.

Gurcenko, M. Bulgakov, N. Gogol şi lista poatecontinua.

În ceea ce-i priveşte pe ucrainenii din România,aceştia sunt atestaţi în nordul ţării de cel puţin şaptesecole, marea majoritate stabilindu-se în Mara -mureş şi Suceava. Însă, ucrainenii sunt răspândiţi şiîn alte zone ale ţării: Banat, Dobrogea şi Tran -silvania. Învăţarea limbii ucrainene literare dinşcolile unde există secţiile de ucraineană ar trebui sămeargă în paralel cu păstrarea şi cultivareagraiurilor limbii ucrainene care se vorbesc pe terito-riul ţării noastre, fie ele transcarpatice, huţule,bucovinene şi de stepă, căci cu ajutorul acestora sepăstrează obiceiurile şi tradiţiile seculare, lăsatemoştenire de strămoşii noştri.

Trebuie menţionat un aspect important în ceeace priveşte originalitatea şi farmecul limbiiucrainene, şi anume, la un concurs de frumuseţe alimbilor de la Paris, din anul 1934, limba ucra -ineană a ocupat locul al treilea, după limbilefranceză şi persană, în urma mai multor criterii cumar fi fonetica, structura frazei, frazeologia şi, în ge -neral, vocabularul. De asemenea, a ocupat locul doi,după limba italiană, la concursul celor mai melo-dioase limbi.

Asemeni celorlalte limbi oficiale ale UniuniiEuropene şi limba ucraineană este parte a întreguluilingvistic european.

Cu prilejul Zilei Internaţionale a LimbiiMaterne, sărbătorite la 21 februarie, doresc ca fie -care ucrainean din România, şi nu numai, să cultive,însufleţit de sentimentul naţional, pasiunea pentrulimba maternă, ca element de identitate şi demnitateîn contextul multilingvistic european şi universal.

Nicolae Miroslav PETREȚCHI

Curierul UCRAINEAN2

meSaJuL preŞedinteLui uniunii ucraineniLor din românia,

nicoLaie miroSLaV petreţchi, cu ocaziaziLei internaţionaLe a LimBii materne

Ȋn ultima lună, conducerea Uniunii Ucrainenilor dinRomânia a avut o activitate bogată, bazată pe conti -nuarea relaţiilor de bună colaborare cu administraţiilepublice locale, Ambasada Ucrainei la București, organi -zaţiile judeţene ale Uniunii Ucrainenilor din România șicu ucrainenii din toate judeţele țării. Au fost organizateactivităţi cultural-educative menite să apere drepturileprivind păstrarea, exprimarea şi promovarea identităţiietnice, lingvistice, culturale şi religioase a persoaneloraparţinând minorităţii ucrainene, renaşterea şi formareaunităţii şi conştiinţei naţionale, apărarea drepturilor indi-viduale şi colective ale membrilor săi, întărirea rapor-turilor de colaborare.

În data de 26 ianuarie a.c., la sediul Ambasadei Ucra -inei la București, a avut loc ȋntâlnirea ambasadoruluiTeofil Bauer cu conducerea UUR, la care au participatpreședintele UUR, Nicolae Miroslav Petreţchi, prim-vicepreședintele UUR, Bogdan Moisei, vicepreședinteleUUR, Mihai Traista, dna consilier Elvira Codrea dincadrul MECS și redactorii-șefi ai publicaţiilor UUR, dnaIrina Moisei, Ioan Covaci, Mihai Mihailiuc, IonRobciuc, Nicolae Carsiuc, precum și directorul LiceuluiPedagogic ,,Taras Șevcenko’’ din Sighetu Marmaţiei.

Ȋn cadrul întâlnirii au fost supuse dezbaterii:1. Situaţia din Ucraina. Măsurile luate de Ucraina

ȋmpotriva agresiunii ruse. Aspectele actuale ale politiciide integrare europeană a Ucrainei.

2. Planurile Uniunii Ucrainenilor din România, precumși principalele acţiuni culturale care urmează să fie organi-zate ȋn anul 2016.

3. Starea Liceului Pedagogic ,,Taras Șevcenko΄΄ dinSighetu Marmaţiei.

4. Posibilitatea deschiderii de noi clase cu predare ȋnlimba ucraineană ȋn localităţile cu populaţie majoritarucraineană.

5. Asigurarea școlilor cu predare ȋn limba ucraineanăcu manuale corespunzătoare și cu material didactic.

6. Cursuri de perfecţionare organizate pentru profe-sori și doctoranzi ȋn Ucraina, organizarea de tabere ȋnUcraina pentru copiii membrilor UUR și în Româniapentru copiii ucraineni.

7. Colaborarea Ambasadei Ucrainei în România cuUniunea Ucrainenilor din România.

Ȋn luna februarie, în cadrul ședinței PrezidiuluiExecutiv al Uniunii Ucrainenilor din România, membriiPrezidiului Executiv au analizat situaţia investițiilor rea -lizate de Uniunea Ucrainenilor din România, a devizelorestimative și a propunerilor de parteneriat pentru lunamartie a.c., a învățământului în limba ucraineană, stareașcolilor cu predare ȋn limba ucraineană, precum și actiu-nile cultural-educative care vor fi organizate ȋn luna mar-tie 2016.

Totodată, ȋn perioada ianuarie-februarie, președinteleUUR, Nicolae Miroslav Petreţchi, ȋmpreună cu secre-tarul general al UUR, dna Horvat Irina Liuba, și con-silierul din MECS, dna Elvira Codrea, au efectuat ovizită de lucru la organizaţiile judeţene din Caraș-Severin, Cluj, Timiș, Satu Mare, Maramureș, Suceava,Botoșani, Iași, ȋn cadrul căreia au avut loc ȋntâlniri curepre zentanţii administraţiei publice locale, președinţiiorganizaţiilor judeţene ale Uniunii Ucrainenilor dinRomânia, membrii comitetelor judeţene, coordonatoriiansamblurilor artistice ale UUR în cadrul cărora au fostdezbătute problemele cu care se confruntă ucrainenii dinjudețele mai sus amintite, situaţia școlilor cu predare înlimba ucraineană, starea manualelor școlare, precum șimodalităţile de soluţionare a acestora.

Nu ȋn ultimul rând trebuie să amintim cele maiimportante acţiuni cultural-educative organizate deUniunea Ucrainenilor din România, prin organizaţiilejudeţene ale UUR: Masă rotundă şi activităţi practic-demonstrative pe tema „Istoricul bucătăriei ucrainene.Tradiţii şi inovaţii în domeniul culinar specificucrainean. Sfaturi pentru tinerele gospodine”; Concursde interpretare: cântec, poezie şi dans ucrainean;Simpozion „Să ne cunoa ştem limba maternă”; Ziua lim-bii materne; Sărbătorirea a 145 de ani de la naşterea scri-itoarei Lesea Ukrainka, Comemorarea scriitorilor deorigine ucraineană din Bucovina; Conferinţainternaţională „Relaţii româno-ucrainene. Istorie şi con-temporaneitate”, Seară literar-artistică interetnică cuprezentări de carte, expoziţie, proiecţii.

nicolae miroslav petreţchi,președintele uur

din viața și activitatea uur v din viața și activitatea uur Responsabilitatea pentru opi niile ex pri mateîn paginile Curierului ucrai nean revine înexclusivitate autorilor. Redacþia nu-ºi asu mãobli ga þiile legate de conþinutul materia lelor ºinu retur neazã articolele nepublicate.

Strada radu popescu, nr. 15, sector 1, Bucureşti

telefon: 021.222.0724,tel./fax: 021.222.0737

e-mail:curierul.ucrainean@gmail.com

redactor-şef:ion robciuc

redactori:Kolea Kureliuk

tehnoredactare:Ștefania Ganciu

tiparul executat latipografia

„S.c. Smart orGanization SrL“

iSSn 1223-5210

CURIERUL UCRAINEAN

În legislatura 2012-2016, minoritateaucraineană din România este reprezentatăîn Parlamentul României de domnul de -putat Ion Marocico, mandatul său reflec-tând dorinţa de a asigura o bună repre -zentare, la nivelul legislativului, a intere-selor etnicilor ucraineni.

Astfel, activitatea domniei sale a pre-supus, pe de o parte, participarea laşedinţele de plen ale Camerei Depu -taţilor, ale Grupului parlamentar alminorităţilor naţionale, ale Comisiei juri -dice, de disciplină şi imunităţi, la întâlni -rile Grupului parlamentar de prietenie cuUcraina sau la alte întrevederi oficialeorganizate de Ambasada Ucra inei laBucurești şi, pe de altă parte, participareala întâlnirile cu alegătorii, deplasări înteritoriu, în special în zonele în caretrăiesc etnici ucraineni şi, nu în ultimulrând, acordarea de audienţe la BiroulParlamentar.

Până în prezent, pe parcursul celortrei ani de mandat parlamentar, domnul

deputat Marocico a avut o activitatesusţinută, cu 47 de luări de cuvânt, 24 dedeclaraţii politice, 21 de propuneri le -gislative iniţiate şi aproape 100 de inter -pelări şi întrebări adresate membrilorGuvernului, în urma cărora au fost adusela cunoştinţa autorităţilor şi rezolvateprobleme concrete ale minorităţiiucrainene.

La acestea se mai adaugă urmărireaîndeaproape a scenei politice de la Kiev,cu marcarea promptă și adecvată, prinluarea de poziții și emiterea a numeroasecomunicate de presă privind momentelecu semnificaţii majore pentru societateaucraineană, de la reformele interne şirelaţiile cu Uniunea Europeană, laevoluţiile conflictului din estul ţării şisusținerea fermă a unității și integritățiiteritoriale a Ucrainei.

Din perspectiva dialogului politicromâno-ucrainean, trebuie evidenţiatăparticiparea domnului deputat IonMarocico la delegaţia oficială care l-a

însoţit pe E.S. domnul Klaus WernerIohannis, preşedintele României, în vizitaoficială la Kiev, la invitaţia omologuluiucrainean, domnul Petro Poroşenko, ladata de 17 martie 2015, precum şi parti -ciparea la primirea de către domnul CălinPopescu Tăriceanu, preşedintele Sena -tului, a domnului Pavlo Klimkin, mi -nistrul de externe al Ucrainei, la data de17 februarie 2015.

Totodată, având în vedere calitateadomnului deputat de secretar al Grupuluiparlamentar de prietenie cu Ucraina dinParlamentul României, se cuvin a fimenţionate întâlnirile avute la Bucureşti, înlunile mai şi septembrie 2015, cu delegaţiiale grupului omolog din Rada Supremă,conduse de domnul deputat MaksymBurbak, copreşedinte al grupului.

Pe acelaşi segment al diplomaţiei par-lamentare, domnul deputat şi-a exprimat,cu diverse ocazii, dorinţa de consolidareşi aprofundare a dialogului dintreParlamentele României şi Ucrainei, latoate nivelurile, aducând astfel un plus desusţinere relaţiilor dintre cele două ţări,inclusiv din punct de vedere economic şiinteruman. Un moment cu adânci semni -ficaţii l-a constituit ratificarea de către

Parlament, în iulie 2014, a Acordului deAsociere dintre Uniunea Europeană şiUcraina, România devenind astfel primulstat membru al UE care a ratificat acestdocument şi demonstrând, în egalămăsură, angajament şi consecvenţă însusţinerea Ucrainei pe calea europeană.

În acest context şi, având în vederepoziţia României în raport cu provocărileregionale şi situaţia din partea estică aUcrainei, domnul deputat a apreciat înmod deosebit sprijinul constant arătat decătre autorităţile române pentru unitatea,suveranitatea şi integritatea teritorială aUcrainei.

Pe parcursul mandatului, legătura cucomunităţile de ucraineni din România afost menținută în mod constant şi prin par-ticiparea la o serie de manifestări şi eveni-mente precum: festivaluri de datini și obi-ceiuri ucrainene, simpozioane şi seminarii,hramuri ale bisericilor ortodoxe ucrainene,slujbe oficiate la marile sărbători creștine,emisiuni radio şi de televiziune realizate înscopul promovării specificului ucraineandin diverse colțuri ale țării.

Ion MAROCICO,deputat

La 26 ianuarie 2016, în incinta misiunii diplo-matice ucrainene din București, a avut loc întâl-nirea ambasadorului ucrainei în românia,excelența Sa teofil Bauer, cu conducerea uur înfrunte cu președintele nicolae miroslav petrețchi,redactorii-șefi ai presei editate de uur, consilierulministerului educației și cercetării Științifice dinromânia, dna elvira codrea, și cu directorulLiceului ucrainean „taras Șevcenko“, dl casianpițura. pe ordinea de zi a întâlnirii s-au aflat

următoarele subiecte: * cuvântul introductiv alambasadorului extraordinar și plenipotențiar alucrainei în românia, dl teofil Bauer. Situația dinucraina. măsuri pe care le ia ucraina pentru con-tracararea agresiunii ruse. actualele aspecte alepoliticii de integrare europeană a ucrainei *cuvântul de salut al președintelui uur, dl n.m.petrețchi. planurile de acțiuni/proiecte culturale aleuur pe anul 2016 * Situația în care se află Liceulucrainean „taras Șevcenko“ din Sighetu

marmației. moda litățile derezolvare a problemei încăl zirii(prezintă directorul liceuluicasian pițura) * deschidereaclaselor (școlilor) cu predare înlimba ucraineană în zonele încare locuiesc compact comu -nități de ucraineni (prezintă dnaelvira codrea, consilier alministe rului educației și cerce -tării Științifice din românia și dln.m. petrețchi, președinte aluur) * problema asigurăriiinstituțiilor de învățământ dinromânia în care se predă limbaucraineană cu manuale și mate-

riale didactice corespunzătoare (prezintă dnaelvira codrea, consilier al ministerului edu cației șicercetării Științifice din românia și casian pițura,director al Liceului ucrainean „taras Șevcenko“) *efec tuarea stagiilor de pregătire în ucraina decătre cadre didactice, oameni de știință și doctor-anzi români, organizarea taberelor de vară înucraina pentru copiii membrilor uur și înromânia pentru copiii ucraineni (prezintă pre -ședintele comisiei pentru educație a uur, partici -panții la întâlnire) * colaborarea ambasadeiucrainei în românia cu uur (prezintă ambasa -dorul, dl teofil Bauer, și președintele uur, dlnicolae miroslav petrețchi) * diverse.

în cuvântul său, ambasadorul ucrainei înromânia, dl teofil Bauer, i-a informat pe ceiprezenți despre situația existentă astăzi în ucraina,despre măsurile pe care le ia conducerea țării învederea restabilirii păcii și stabilității. ambasa -dorul a subliniat că ucraina duce o politică de inte-grare europeană al cărei scop final este dobândireacalității de membru al uniunii europene. în acestscop, ucraina continuă implementarea reformelornecesare.

președintele uur, dl n.m. petrețchi, a mulțu -mit ambasadorului pentru organizarea întâlnirii,și-a exprimat dorința de a continua dialogul și de arealiza proiecte comune. domnia sa a punctat uneleacțiuni culturale ale uur pe anul 2016.

întâlnirea a fost urmată de unele luări de poziție(irina moisei, Bogdan moisei, ion robciuc, ivancovaci, mihai mihailiuc).

ion roBciuc

Curierul UCRAINEAN 3

întâlnirea e.S. domnului teofil Bauer, ambasadorulucrainei în românia, cu domnul deputat ion marocico

În ziua de luni, 1 februarie 2016, domnul deputat Ion Marocico, reprezen-tantul Uniunii Ucrainenilor din România în Parlamentul României, a avut oîntâlnire cu E.S. domnul Teofil Bauer, ambasadorul Ucrainei în România, învederea stabilirii priorit ăţilor pentru anul 2016.

Pe parcursul discuţiilor, a fost abordată o paletă vastă de subiecte de actu-alitate şi de interes, de la învăţământul în limba ucraineană - cu accent pesituaţia juridică a clădirii în care funcţionează Liceul „Taras Şevcenko” dinSighetu Marmaţiei, stadiul reabilitării şi dotării sălilor de curs, în vedereadesfăşurării activităţilor educaţionale la standarde corespunzătoare, prevenireacazurilor de desfiinţare sau comasare a unor clase cu predare în limbaucraineană, în diverse unităţi de învăţământ din localităţile cu comunităţiimportante de ucraineni, la deschiderea, cât mai curând posibil, a unor noipuncte de trecere a frontierei dintre România şi Ucraina, în vederea facilitării

legăturilor interumane dintre cele două state şi, nu în ultimul rând, situaţia depe scena politică de la Kiev.

În legătură cu acest din urmă subiect, E.S. domnul ambasador Teofil Bauer afăcut o prezentare a progreselor înregistrate de Ucraina în domeniul reformelorstructurale, care vor contribui la consolidarea statului în acord cu aspiraţiilecetăţenilor ucraineni şi a punctat intrarea în vigoare, de la 1 ianuarie 2016, aAcordului de Asociere şi a Acordului privind Zona de Liber Schimb, aspect cemarchează o nouă şi importantă etapă în procesul de integrare europeană.

Totodată, au fost discutate ultimele evoluţii în conflictul din estul Ucrainei,context în care, a fost amintită scrisoarea pe care domnul Volodymyr Grois -man, preşedintele Radei Supreme, a adresat-o domnului Valeriu ŞtefanZgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, privind susţinerea, în continuare, arestricţiilor impuse drepturilor delegaţiei ruse în cadrul Adunării Parlamentarea Consiliului Europei, for european ce se bucură de cel mai înalt nivel de cre -dibilitate şi tratează valorile democratice şi prevederile dreptului internaţionalca priorităţi ale sale.

Ion MAROCICO,deputat

amBaSadoruL ucrainei în românia, domnuLteofiL Bauer, S-a întâLnit cu conducerea uur

repere din activitatea parlamentarăa domnului deputat ion marocico

interviu cu domnul ioan ziub, doctor în psi-hologie, stabilit în Statele unite ale americii depeste 25 de ani.

Gh. Cega: – Domnule Ziub, ne cunoaștem, cumse spune „din copilărie mică“. Ciclul primar șisecundar le-am terminat amândoi la aceleașiunități școlare, nu am fost colegi de muncă. Pentruo cât mai corectă informare,vă rog să vă prezentați.

I. Ziub: – Frumoasă expresie „din copilăriemică“. Da, așa este, dar de ce mi-te adresezi cupronumele de politețe „dumneavoastră“? Știu că veigăsi argumente, căci acest „dumneavoastră“ estespecific grupului etnic al ucrainenilor-huțuli. Mamamea, să-i fie țărâna ușoară, se adresa tatii cu„dumneavoastră“, iar copiii obligatoriu se adresaupărinților tot în acest fel. A fost și încă se păstreazăacest obicei în satele huțule ale Bucovinei. E unsemn de respect față de părinți, de oameni în vârstă,față de întreaga suflare a satului. Și acum măprezint.

Sunt al treilea copil, din cei zece ai familieiIgnatie și Elena, născut în februarie 1945, în satulMăgura ce intră în componența comunei Ulma,județul Suceava.

Ciclul primar l-am terminat în satul Lupcina, iarcel secundar, în comuna vecină, Brodina, care, înperioada anilor '50-'60, avea trei școli cu clasele I-VII; în satele Brodina și Valea Brodinei, cum senumea locul „Km14“, cu internat pentru elevi (copiihuțuli) aflați la distanță de peste 4 km față de școală,pentru copii proveniți din familii numeroase, cuvenituri modeste și alte greutăți sociale. La acestedouă unități școlare învățământul se desfășura înlimba ucraineană. În satul Falcău, tot aparținândaceleiași comune, era o școală cu internat, undeînvățământul se desfășura în limba română, deschisși pentru copii de etnie ucraineană. Am dat acestexemplu pentru a demonstra că și societatea pe careunii o hulesc acum avea grijă de „viitorul țării“,cum se exprimau dregătorii vremii. Învățământulromânesc era bine organizat, avea legături cunevoile întreprinderilor care încheie contracte cușcoli și, individual cu fiecare elev, doritor sămuncească la unitatea contractuală, după absolvireașcolii. Elevii au beneficiat de burse, echipamentpentru practică educativă și se decontau biletele detransport (dus-întors) pe perioada vacanțelorșcolare. Mai există astăzi așa ceva în învățământulromânesc?

După terminarea școlii profesionale am muncitla Combinatul Siderurgic Galați, apoi, după untimp, m-am transferat la IMIL Rădăuți, care la aceavreme avea peste 3000 de muncitori. La aceastăîntreprindere de industrie locală se produceau sub-ansamble pentru Uzina „Semănătoarea“ dinBucurești, capace de fontă pentru canalizări, plite șialte obiecte din fontă, mobilă și orice lucru pe carecomandau persoanele fizice.

Liceul l-am terminat la vestita Școală Medie„Eudoxiu Hurmuzachi“ din Rădăuți – cursuriserale. După susținerea examenului de maturitateam încercat „marea cu degetul“... susținerea exa -menului de admitere la Institutul de Teatru dinBucurești. Șansa nu a fost de parta mea.

M-am adresat Inspectoratului Școlar cu o cererede a mă încadra la Școala cu clasele I-VIII dinLupcina, unde am terminat școala primară. Cerereas-a aprobat pentru anul școlar 1968-1969 să lucrezca profesor suplinitor, timp în care m-am pregătit

temeinic pentru medicină. La înscriere am văzutconcurența acerbă la medicină și m-am reorientat,înscriindu-mă la psihologie.

Reușesc cu bursă. Ca urmare a rezultatelor bunela învățătură, trăgându-mă din rândul muncitorimii,am fost primit în rândul membrilor PCR, în anul IIIde facultate. Încă o șansă de a ocupa, după ter-minarea facultății, un post bine plătit și așa a fost.Am fost repartizat la Ministerul Muncii, Serviciulprotecției muncii, unde în fișa postului figura:pregătirea și perfecționarea personalului din dome-niul protecției muncii. Chiar după terminareafacultății, pe baza rezultatului la învățătură, am fostadmis la doctorat. După trei ani am susținut exa -menele și lucrarea, având coordonator pe răposatulacademician Mihai Beniuc, un om drept și perse -verent. Lucrarea mi-a corectat-o pe capitole și sub-capitole, făcea adnotări, o completam și așa lucrareamea a ajuns la peste 400 de pagini. Tema lucrării afost din domeniul ergonomiei muncii. La ministerscoteam pliante, elaboram și susțineam referate șicomunicări științifice.

Gh. Cega: – Și, totuși, cum ați ajuns cu familiaîn SUA?

Când am lucrat la Ministerul Muncii, într-o zi,mă cheamă la CC al PCR prof. univ. Miu Dobrescu,pe atunci secretar al Comitetului Central. Măîntreabă de unde sunt, situația familială și apoi îmispune: „Sunteți de acord să schimbați locul demuncă, să treceți de la „muncă“ la „externe“ și săintrați în rândul diplomaților? Pe mine m-a cuprinso bucurie imensă, dar calm, i-am răspuns: „Da! Însăaș dori o mică bibliografie, un scurt instructaj pen-tru noul loc de muncă. La solicitarea mea MiuDobrescu mi-a spus să învăț continentul Africa,dându-mi 2-3 săptămâni timp de pregătire. A urmat,după 20 de zile o altă întâlnire, verificarea bibli-ografiei indicate. După aproape o oră prof. MiuDobrescu mi-a spus să mă pregătesc pentru un postla ambasada română din Harare – R. Zimbabwe șimă trimite la Ministerul de Externe unde prezinttoate actele necesare la Serviciul personal, apoidiscuții amănunțite legate de noul loc de muncă.

Acasă, povestesc soției despre noul loc demuncă și ea s-a bucurat enorm, iar fetița se bucuracă va călători cu avionul.

Zburăm spre Atena de unde urma să continuămzborul spre Harare, cu o altă cursă.

De comun acord cu soția, cerem, în incinta aero-portului din Atena, azil politic. Se aprobă. Ne cazămla un mizerabil Hotel ONU destinat emigranților.Eu, cunoscând tâmplăria, timp de 18 luni, cât amașteptat viza pentru SUA, am lucrat la un atelier detâmplărie confecționând scărițe din lemn, rafturi,pătuțuri din lemn pentru o grădiniță din Atena și alteobiecte de uz gospodăresc. Am câștigat binișor.După un an și jumătate, în sfârșit, primim viza de aemigra în Statele Unite ale Americii. Inițial doreamAustralia sau Noua Zeelandă, dar s-a cerut pentruaceste două țări o taxă de 50.000 de dolari. Așa căau rămas oferte Canada și SUA. Mai întâi ne-amoprit în Saint-Luis. Cu ajutorul unei lucrătoare ce seocupa de emigranți am închiriat un apartament,apoi, tot cu ajutorul unei alte salariate de la Centrude emigrație am găsit de lucru. Pentru soția era maiușor. Fiind absolventă a facultății psiho-pedagogiespecială, a găsit loc, mai întâi, ajutor de profesor,apoi profesor la o școală specială, cu salariu foartebun. Eu m-am angajat la o Companie de taximetrie.

Și așa am început o nouă viață.

Gh.Cega: – Totuși, nu mi-ați spus care a fostscopul emigrării?

I. Ziub: – A fost scopul economic. Să am mașină,locuință și să cunosc altă lume. Pe toți îi auzeam căpentru America e mai greu să obții viză, dar odatăce ai ajuns acolo, treaba e simplă. Nu e chiar așa.Lucrând la Compania de taximetrie am cunoscut felde fel de oameni. Într-o zi am condus la aeroport ungrup de tineri și numai odată au apărut niște polițiștiși mi-au spus: „Ești la dispoziția noastră!“ M-auinterogat, m-au percheziționat. Erau niște traficanțide droguri. Din acel moment spun că democrațiaamericană este controlată.

Gh. Cega: – Dle Ziub, ați avut ceva probleme cuechivalarea studiilor?

I. Ziub: – Da! Facultatea de Psihologie mi-aurecunoscut-o, însă pentru recunoașterea titlului aca-demic de „doctor în psihologie“ am urmat un mas-terat de doi ani, după care m-am prezentat lacolocviu de atestare a titlului de doctor, primind onouă diplomă de atestare a acestui titlu academic.

Gh. Cega: – Ați lucrat și în alte domenii?

I. Ziub: – Da! Consultant la o companie de auto-turisme având ocazia de a vizita cele mai mari fa -brici de autoturisme din Europa, America și Asia.

Am ieșit la pensie din funcția de psiholog-expertpentru o companie de zbor.

Gh. Cega: – Vă pun o întrebare cam indiscretă.Ce pensie aveți?

I. Ziub: – În România am lucrat 24 de ani și amo pensie de 170 euro, iar americanii mi-au datnumai 1000 $ pentru că am fost zgârcit contribuindpentru pensie cu sume mici. Soția are peste 2000 $.A lucrat la stat, a contribuit cu sume mari la fondulde pensii.

Gh. Cega: – Ce face fata?

I. Ziub: – E doctorand. Are serviciu. A absolvitArte Frumoase. Scrie poezii în engleză, se ocupă deregia spectacolelor.

Gh. Cega: – Ce face pensionarul Ziub?

I. Ziub: – Scriu o carte de beletristică „De la râulSuceava la fluviul Mississippi“.

Gh. Cega: – Mulțumesc!

interviu realizat de Gheorghe ceGa

54 Curierul UCRAINEAN

a renunțat La dipLomația româneaScă înfaVoarea democrației americane controLate

Colindele: tradiţie, însemnătate şi simbolDespre Crăciun şi despre colinde ar fi foarte multe de spus. Acestea ne aduc linişte,

bucurie, emoţie, iubire şi lumină. Colindele vorbesc atât de simplu şi atât de frumosdespre Naşterea lui Hristos, ele fiind o veste și un mesaj mereu actual, căci, an de an,rostim cu credinţă şi bucurie: „Astăzi S-a născut Hristos”. O să încerc, prin câtevacuvinte, să vă împărtăşesc câteva gânduri despre colinde.

Una dintre marile sărbători creştine este sărbătoarea Naşterii Domnului sauCrăciunul, care are loc între 25 şi 27 decembrie, după calendarul nou, iar după celvechi, între 7 şi 10 ianuarie. Este o sărbătoare cu multe semnificaţii şi cu o mareînsemnătate pentru noi oamenii, căci aşa cum ne învaţă Sfinţii Părinţi ai Bisericii,Dumnezeu se face Om, pentru ca omul să ajungă la îndumnezeire, stare pentru care amfost creați de la bun început.

Unul dintre obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă este colindatul, cel mai fru-mos şi însemnat obicei de iarnă. Colindul, ca denumire a unei activități, provine dinlatinescul „calendae”, care înseamnă „a vesti”, și care, intrând în contact cu slavonul„koleda”, a generat formula românească „colindă”, care înseamnă „a vesti“. Dar ceanume vestește? Naşterea Domnului Isus Hristos – obicei perpetuat din vechime pânăîn prezent. Calendele erau sărbători închinate soarelui, fiind celebrate la începutul anu-lui (de aici şi forma rotundă a colacilor, ca simbol al soarelui).

Originea colindelor o găsim în diferite obiceiuri păgâne, precreştine, folosite înunele sărbători şi ceremonii, de la începutul şi sfârşitul anului, având o funcţie ritualică,adică aceea de urare pentru rodire şi belşug şi fiind manifestări zgomotoase însoţite dejertfe de animale şi vegetale, mese comune şi dansuri. După Naşterea lui Hristos, maiexact, în primele secole ale erei creştine, aceste incantaţii păgâne au fost preluate deBiserică şi îmbrăcate în veşminte luminoase. Prin îmbogăţirea acestora cu elementebiblice au rezultat, în final, colindele, interpretate doar în perioada Crăciunului. Pentrua exemplifica acest aspect, vom apela la versurile „Noi umblăm şi colindăm, şi colacitot căpătăm”, la care s-a adăugat un vers creştin, „şi pe Domnul lăudăm”, ori un alt vers,în funcţie de situaţie, care face trimitere şi are legătură cu Naşterea lui Hristos. Între 24şi 27 decembrie, în ajunul Crăciunului, copiii deschid seria de tradiţii prin transmitereaunui mesaj sincer şi pur: „Onoraţi ascultători, suntem trimiși ca vestitori”, iar noaptea,adulţii continuă să colinde în cete prin întreaga comunitate, din casă în casă, vestindfiecărei gospodării Naşterea Domnului Isus Hristos.

Din punct de vedere liturgic, colindele pot fi cântate de creştini atât acasă, cât şi laBiserică, începând cu data de 21 noiembrie, adică de sărbătoarea Intrării MaiciiDomnului în Biserică, de când în uzul liturgic sunt introduse şi folosite cântări specificeCrăciunului, iar în unele zone, începând cu data de 6 decembrie, de Sfântul Nicolae, şise continuă până la Sărbătoarea Botezului Domnului sau Bobotează. În restul anului,obiceiul colindatului nu se practică.

Dar ce semnifică colindele? În primul rând, ce sunt colindele? Colindele reprezintăglasul sfânt al Evangheliei şi al Bisericii, pus în versuri de creştini şi cântat prin cuvintesimple, dar, în acelaşi timp, bogate în înţelesuri, impulsionând viaţa cotidiană şiexprimând, astfel, pe înţelesul tuturor, de la copii şi până la oameni bătrâni, învăţăturaEvangheliei şi a Bisericii despre întruparea Domnului Isus Hristos. Ele sunt o predicăfoarte bine realizată, fiind, de asemenea, şi o sursă de inspiraţie pentru fiecare dintrenoi. Prin simplitatea lor, aceste colinde sunt transmise din generaţie în generaţie, deaceea găsim şi cuvinte arhaice sau ale căror sens este mai puţin cunoscut, cuvintestrânse în cele mai adecvate melodii şi „care răspund sensibilităţii noastre celei maiadânci”, ne spune mitropolitul Antonie Plămădeală.

Versurile colindelor conţin întreaga Evanghelie, fiind asemeni icoanelor. Acesteamai sunt supranumite „Biblia neştiutorilor de carte” sau „Biblia versificată”, adică, peînţelesul tuturor, care circulă prin viu grai. Fiind consemnate şi puse pe portativ destulde târziu, aceste comori, licăriri de lumină şi pricinuitoare de bucurie, creaţie sfântă apoporului nostru, colindele mărturisesc credinţa cea adevărată, revărsând asupra celorce le cântă şi asupra celor ce le ascultă lumina cunoştinţei de Dumnezeu, întărindcredinţa, pacea şi bucuria. Ele luminează mintea şi bucură inimile, deoarece suntadresate inimii şi sufletului, legând deopotrivă toate generaţiile. Colindele exprimă

legătura noastră cu Hristos, cu Apostolii şi cu strămoşii noştri, făcându-ne să retrăim,în fiecare an, bucuria celor ce au fost martorii acestui eveniment: „Azi cu strămoşii cântîn cor colindul sfânt şi bun, tot moş era şi-n vremea lor bătrânul Moş Crăciun”.

Obiceiul colindelor s-a dezvoltat şi s-a perpetuat în și prin Biserică, în şi prin fa -milie, sărbătoarea Naşterii Domnului fiind o reactualizare anuală a unui moment deimportanţă majoră, maximă pentru omenire, moment ancorat în tradiţiile BisericiiOrtodoxe şi în tradiţiile poporului, iar manifestarea acestui eveniment are loc laBiserică prin slujbe specifice şi colinde, dar şi în familie prin adunarea tuturor la masă.

Colindele au o mare valoare istorico-biblică, relatând toate evenimentele legate deNaşterea Domnului, vorbind cu lux de amănunte despre păstori şi îngeri, despre steauacea luminoasă, despre magii care aduc daruri şi „care de la stea au învăţat să se închineţie, Soarelui dreptăţii”, cum ne învață troparul Naşterii, despre Irod şi faptele salesângeroase.

Mesajul colindelor este unul actual, de aceea exprimăm că: „Astăzi S-a născut Celfără de-nceput, cum au spus proorocii”. Evenimentul Naşterii Domnului este împlinireaprorociilor, exprimată de dogma creştină, cea dreaptă a Bisericii, potrivit cărora Hristoseste născut din Tatăl mai înainte de veci şi din Mamă Fecioară, întrupat fără de tată, laplinirea vremii, trimis „să se nască şi să crească, să ne mântuiască”. Importanţa acestuieveniment îl exprimă întreaga creaţie, cerul şi pământul, îngerii și oamenii, toţi şi toatebucurându-se de Naşterea lui Hristos.

Dacă colindele au scopul de a vesti evenimentul Naşterii Domnului, atuncicolindătorii sunt şi ei vestitori, asemenea Sfinţilor Apostoli şi ai urmaşilor acestora, căcivestesc, prin colinde, că Isus Hristos S-a născut şi trebuie să-L lăudăm cu îngerii şipăstorii şi să ne bucurăm de mântuirea ce ne-o aduce. La Naşterea Domnului, păstoriii-au auzit pe îngeri cum cântau, învăţând cântul îngeresc auzit.

Cu privire la linia melodică a colindelor, aceasta este, de asemenea, creştină şiunică, neputând fi confundată cu alte genuri muzicale. Ea exprimă unicitatea şi unitateacultului Bisericii, transmisă din generație în generație.

Colindele elimină şi graniţele social-economice, pentru că nu nivelul social neaduce bucurie, ci trăirea fiecăruia dintre noi a evenimentului Naşterii Domnului.Bogaţii şi săracii deopotrivă se bucură de Pruncul Hristos, îi cântă şi-L laudă, întărind,astfel, prin colinde, sentimentul de frăţietate şi de bună vieţuire a tuturor oamenilor.Colindele ne apropie, ne fac mai buni şi mai iubitori, ne întăresc credința, ne învaţă şine aduc pace, bucurie şi lumină în viaţă. Unele colinde acuză chiar abuzurile societăţii,de exemplu, colindul mult auzit zilele acestea, „Vin colindătorii”, cântat de TudorGheorghe și de mulți alții.

Se spune că, de Crăciun, porţile cerului sunt deschise şi Dumnezeu ascultărugăciunea spusă din inimă a omului care s-a pregătit pentru a-L primi pe Hristos îninimă şi suflet. Acest eveniment este un prilej de purificare spirituală, pentru a păşi înnoul an curaţi şi fără povara păcatelor, ci cu bucurie şi lumină. De asemenea, este tim-pul împăcării cu sine şi cu ceilalţi oameni. Atât în sate, cât şi la oraş colindatul adunăoamenii laolaltă, întărind comuniunea dintre oameni, în special în familie, când toţimembrii acesteia se adună pentru a sărbători împreună momentul întrupării lui Hristos.

La sat, tradiţiile şi colindatul încă supravieţuiesc, în unele locuri fiind chiar foartebine conservate, însă, la oraş, din păcate, obiceiurile de Crăciun se pierd. Atunci cândtoată lumea trebuie să fie împreună pentru a se bucura, oraşul este pustiu, iarcolindătorii se aud prea rar. Oraşul desacralizează sărbătorile şi colindul, sărbătoareaNaşterii se rezumă la vizite, mâncare şi băutură, se uită de Hristos, de vestea bună şi detradiţii. Unii sărbătoresc, dar nu știu ce, numai Nașterea Domnului, nu. Grigore Leșespune că doar în sate se pot auzi colinde autentice, căci în sate ele rămân vii, în mediullor, în vatra ce le-a născut. Ele sunt un patrimoniu viu care păstrează coordonatele pri-mare şi nealterate de suflul vieţii cotidiene şi al lumii secularizate. Satul încă păstreazăaceste lucruri, căci locul colindelor este pe uliţe, interpretate de mici şi mari, vestindvestea cea bună şi bucuria Naşterii lui Hristos. Pentru perpetuarea colindelor, ar fi bineşi chiar indicat să învăţăm fiecare cel puţin o colindă pe care să o transmitem maideparte altor generaţii, așa cum au făcut strămoșii noștri, însă cu cât vor fi mai multe,cu atât mai bine: „Naşterea lui Hristos să ne fie de folos, nouă şi la neamul nost”!

Mihai BODNARIUC

55Curierul UCRAINEAN

E vremea colindelor, a sărbătorilor, vreme de iarnăcu toate că a nins puțin. În fiecare an sărbătorile sosesccu tot felul de obiceiuri, tradiții dintre cele mai frumoaseși mai interesante.

În satul Negostina, județul Suceava există un obiceistrăvechi care încă nu s-a pierdut și anume în seara deAjun a Nașterii Domnului Isus Hristos se dă de pomanăpentru sufletul celor dragi dispăruți. Mai întâi, bunicilepregătesc pomana pentru nepoți. Pe un prosopse așază o farfurie în care se pune câte puțin dinfiecare mâncare pregătită pentru acea seară,deasupra un colac cu o semilună, un fel deîmpletitură din aluat, tot felul de fructe: mere,pere, nuci, portocale și o lumânare aprinsă. Așaera pe vremea bunicilor, iar în zilele noastrealături se mai pun și cadouri de la Moș Crăciun.Este vorba de diferite jucării, hăinuțe, ciorăpei,mănuși, căciulițe, fulare etc. Cei care primescsunt datori să spună bogdaproste și să se închinerostind rugăciunea Tatăl Nostru. Acest obiceieste respectat și de către nașii care îi viziteazăpe finii lor, de către vecini și alte rude. Pe masafestivă în Ajunul Nașterii Mântuitorului se punenumai mâncare de post, de obicei, 12 feluri:grâu, sarmale, ciuperci, bob, colțunași, pește,prune, fasole, salată de sfeclă roșie, colac. Toate

aceste preparate se fac la cuptor și ies mai gustoase,aroma lor e îmbietoare, se simte spiritul Crăciunului, iarucrainenii adevărați îl respectă cu sfințenie. În jurulmesei, membrii familiei stau în picioare, iar cel mai

vârstnic rostește Tatăl Nostru, binecuvântează masa pecare este aprinsă și o lumânare vestind bucuria oame-nilor că se naște Mântuitorul. După ce se gustă dinfiecare fel de mâncare încep să răsune cele mai frumoasecolinde care pătrund în sufletul omului ca un balsam.

Negostina este o localitate în care trăiesc în majori-tate ucraineni. În trecut se colinda numai ucrainește, iarastăzi s-a pierdut acest obicei, dar totuși s-au găsit câțiva

copii care iubesc limba ucraineană și la fereastră auco lindat:„Dobryi vecir tobi, pane hospodariu“, sau„Oi tam za horoiu stalasea novyna“. Cei mai miciîncep să vestească marele eveniment de pe la oreleprânzului, apoi, mai spre seară, colindă cei maimărișori. După ce s-a înserat pornesc irozii, băiețimai mari și mai curajoși, iar după ora 21 seîntrunesc în centrul satului cetele de flăcăi cumuzică care se pregătesc să colinde fetele dragi lor.Și așa se colindă toată noaptea.

De la Ajunul Crăciunului și până la AjunulBobo tezei este sărbătoarea bucuriei, a luminii, aîmpăcării între oameni și se uită toate necazurile șineajunsurile. CE BINE AR FI SĂ FIE MEREUCRĂCIUNUL!

Felicia GRIGORAȘ

de crăciun

Zestrea organizației județene Timiş a UUR seîmbogăţeşte. Astfel, a ajuns la frumoasa cifră de 33 deorganizaţii locale ale Uniunii Ucrainenilor din România– filiala Timiş.

Ziua de 24 ianuarie 2016 este o zi istorică pentruRomânia, Ziua Unirii Principatelor Române, zi în care înaproape toate oraşele s-a dansat Hora Unirii.

Comitetul UUR – organizația județeană Timiş asărbătorit această zi de dumunică prin muncă, deoareceam fost solicitaţi de câţiva ucraineni din localitateatimişeană Giarmata să-i vizităm, să ne cunoaştem.

Giarmata – o localitate situată la est de Timişoara, ladoar 15 km, a fost locuită, până la Revoluţia din decem-brie 1989, în majoritate de etnici germani.

Migrarea lor către alte meleaguri a făcut posibilă sta-bilirea etnicilor ucraineni în această localitate, în princi-pal din Maramureş, din localităţile Ruscova, Bistra,Crasna... S-au integrat foarte bine în viaţa şi activitateacomunităţii, astfel au fost aleşi în structurile de condu -cere a localităţii. Tinerii fac parte din echipa de fotbal,

alţii din formaţia artistică de dansuri a comunei, câţivainstrumentişti s-au alăturat formaţiei artistice de muzică,au fost aleşi consilieri comunali, chiar şi viceprimar – olegistratură, dar din partea partidelor politice, deoarecenu exista organizaţie UUR.

La insistenţele dlui Hrin Nicolae din Remetea Mică,un foarte bun activist în domeniul ucrainismului, care secunoştea cu câţiva ucraineni stabiliţi în aceste locuri,iată-ne poposind la Giarmata.

Maşina B 04 UUR cu Hleba Gheorghe, preşedinte,Drozd Vasile, prim-vicepreşedinte, Cîmpeanu Ivan,vicepreşedinte, Ţimbota Liliana, secretar tehnic al UUR– Timiş, a oprit în faţa Căminului Cultural din localitate.

Ne-au aşteptat 38 de ucraineni, conform tabeluluifăcut ad-hoc, dornici de a ne cunoaşte, de a împărtăşiimpresii locale, de a se constitui în organizaţie a UUR.

Dorinţa lor a fost aprobată pe loc, deoarece, conformStatutului UUR, îndeplineau toate condiţiile.

Aşadar, după aproximativ trei ore de discuţii, libere,frumoase, de aprecieri reciproce la adresa activităţii efec-

tuate, s-a constituit a 33-a organizaţie locală a UUR.Primul ei preşedinte este Bola Luca, vicepreşedinte – dnaOpre Viorica, secretar Tarşar Georgeta, care se va ocupaşi cu problemele femeilor, Ioţi Petru, membru, şi BotaSergiu, membru şi responsabil cu probleme de tineret.Dorinţa tuturor a fost de a se implica în viaţa UniuniiUcrainenilor din România şi nu au înţeles de ce oorganizaţie atât de mare, cum este cea din Timiş, nu estereprezentată în Prezidiul Executiv. Răspunsul a fost sim-plu: nici noi nu ştim!!! Ei doresc înfiinţarea unei formaţiiartistice de dansuri ucrainene, a unei formaţii de muzică,a unei echipe de fotbal. Doresc să participe la alegerilelocale, pe lista UUR, doresc învăţarea limbii ucrainene înşcoală, participarea la festivaluri ucrainene, organizareaunui festival ucrainean în localitatea lor etc.

Le dorim mult succes alături de noi!Aşadar, a fost o după-amiază de duminică foarte

frumoasă, utilă şi, chiar dacă nu am dansat Hora Unirii,am demonstrat că, în judeţul Timiş, ucrainenii se unesc înjurul organizației județene a UUR. Unirea şi unitateaînving întotdeauna.

Slavă ucrainenilor!Gheorghe HlEBA,

preşedintele UUR – organizația județeanăTimiş

Că a fost o toamnă frumoasă, aromată, delicioasă și darnică ne-au demonstrat-o șianul acesta elevii Școlii Gimnaziale din Bălcăuți. Bobocii ciclului primar, adică cei dinclasa pregă titoare, împreună cu bobocii ciclului gimnazial, cei dintr-a cincea, și-au datmâna și i-au mulțumit toamnei pentru dărnicia sa. Au făcut-o ca niște elevi silitori șiresponsabili, în cadrul proiectului ,,Culorile toamnei”.

Coordonatoarele proiectului au fost Lăcrămioara Grigorciuc, profesoară de limba șiliteratura română, și Anca Știubianu, profesoară de limba și literatura ucraineană. Dinechipa proiectului a făcut parte și Ioan Cîrstean, profesor de religie și muzică.Activitatea s-a desfășurat în colaborare cu Biblioteca școlii din localitate.

De la organizatori am aflat că ,, ...prin intermediul acestei activităţi ne-am propussă-i ajutăm pe copii să descopere frumuseţile toamnei, să înţeleagă că frumosul e lângănoi şi aşteaptă să fie descoperit, să-i împrietenim şi să-i facem să se aplece cu mai multăatenţie asupra a tot ce-i înconjoară.

Pe durata desfăşurării proiectului – o lună – în orele de limba şi literatura română,limba şi literatura ucraineană, în cadrul întâlnirilor săptămânale, s-a urmărit realizareatemei propuse: Culorile toamnei... Elevii au lucrat pe grupe, s-au organizat întâlniriintermediare (discuţii despre cum se va derula proiectul, stabilirea sarcinilor şi aresponsabilităţilor, selectarea materialelor, corectarea infor maţiilor culese şi a textelorcreate, discuţii privind ordinea prezentărilor, repetiţii).

Evaluarea proiectului s-a făcut în faţa colegilor, a părinţilor şi a invitaţilor. Într-undecor de toamnă,s-au recitat poezii,s-a pus în scenă oscenetă, s-au inter-pretat cântece, s-aucitit propriile crea -ţii literare. Se vaorganiza şi o expo -ziţie cu lucră rileplastice realizate şicu roadele toamneiîn panere. S-auvizionat imagini detoamnă, s-au as -cultat melodii de -

dicate toamnei. S-au degustat produse culinare specifice toamnei şi nu doar.”Scopul proiectului a fost cultivarea interesului pentru lectură şi a plăcerii de a citi,

formarea unui tâ năr cu o cultură comu nicaţională şi lite rară de bază, capabil să-şi uti-lizeze în mod eficient şi creativ ca pacităţile proprii.

Spicuim din impresiile elevilor de spre activitatea extrașcolară desfă șurată lasfârșitul lunii noiembrie.

,,În ziua de 24.11.2015 clasa noastră a organizat o serbare despre toamnă. Aceastas-a împărțit în patru părți: prezentarea unei scenete în limba ucraineană, recitarea poezi-ilor în limba română, vizitarea expoziției de desene și cărți confecționate de noi și servireadelicateselor pregătite de copii împreună cu părinții (zacuscă, gem, compot și prăjituri decasă). La sceneta în limba ucraineană eu am fost pară. La momentul liric în limba română

am recitat poezia „Amurg detoamnă“ de Emilia Plugaru.La partea a treia am realizatdesene inspirate din texteledespre toamnă pe care le-amcitit precum și o carte cu titlul,,Culorile toamnei”. La ulti-ma parte am participat cu untort, cu pere. După ce s-a ter-minat activitatea, am făcutcurat împreună cu ale melecolege. A fost o zi de neui-tat!” (Mandiuc Giulia, clasa aV-a).

,,Ziua de 24 noiembrie afost o zi foarte interesantă și

cu multe surprize atât pentru copii, cât și pentru părinți. Clasa a V-a împreună cu clasapregătitoare au participat la o activitate dedicată anotimpului toamna. Poeziile recitatede noi au ilustrat frumusețea și bogăția toamnei. Părinții ne-au făcut poze în timp ce noirecitam poeziile. La finalul activității, colegii mei împreună cu mine i-am servit pe ceiprezenți cu prăjituri, compot, zacuscă și fructe. Cei mai bucuroși au fost elevii de laclasa pregătitoare. Îmi pare bine că am participat la o astfel de activitate care a scos înevidență munca fiecărui om” (Naida Izabela-Rebeca, clasa a V-a).

,,A fost prima noastră activitate din clasa a V-a și mi s-a părut extraordinară. Cred căanul acesta nu a prea ieșit activitatea așa cum își doreau doamnele profesoare care ne-au coordonat. Sper însă că la anul vom progresa. Fiecare dintre colegii mei împreună cuprofesorii au depus efort ca această activitate să iasă bine. Toți am adus prăjituri,dulceață, compot și zacuscă. Desenele făcute de noi au fost frumoase, iar clasa a fostdecorată în culorile toamnei. Fiecare a avut o costumație specifică poeziei memorate.Sper ca la anul doamnele profesoare Anca și Lăcrămioara să mai facă cu noi aceastăactivitate, dar și altele dedicate fiecărui anotimp. Mulțu mesc și domnului profesor Ionuțpentru că ne-a învățat cântecul despre toamnă” (Crejinovschi Diana, clasa a V-a).

Realizarea unor astfel de acţiuni îi ajută pe elevi să conştientizeze că în lucrurilemici se ascund marile frumuseţi.

Convalia HREHORCIUC

56 Curierul UCRAINEAN

uur timiŞ – 33 de organizații

Culorile toamnei

ziua Libertăţii şi demnităţii – onouă sărbătoare în ucraina,

marcată şi la BucureştiLa 20 noiembrie 2015, ucrainenii din Bucureşti au fost invitaţi de Ambasada

Ucrainei în România la Centrul său Cultural şi de Informare pentru a se alătura cu gân-dul şi cu sufletul poporului ucrainean care în această zi, ca urmare a decretului emis dePreşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, sărbătoreşte nou-proclamata zi cu numele sem-nificativ şi simbolic: Ziua Libertăţii şi Demnităţii.

Această sărbătoare cu un titlu atât de frumos şi impunător marchează o dublăaniversare şi anume: împlinirea a 11 ani de la „Revoluţia portocalie“, prin care poporulucrainean şi-a exprimat dorinţa legitimă de a se instaura în ţară o reală democraţie;împlinirea a doi ani de la „Euromaidan“ (în limba ucraineană maidan = platformă, piaţămare, largă) când poporul ucrainean şi-a manifestat în piaţa centrală din Kiev dorinţade a se alătura ţărilor europene civilizate şi a intra în rândul acestora.

Ambele aceste mişcări populare au izbândit prin masiva participare a populaţiei, înfrunte cu tineretul, la înfăptuirea năzuinţelor sale prodemocratice şi proeuropene.

Despre aceste evoluţii au vorbit pe larg atât Excelenţa Sa ambasadorul extraordinarşi plenipotenţiar al Ucrainei în România, Teofil Bauer, cât şi ministrul-consilier alAmbasadei, dl Teofil Rendiuk. Expunerile acestora au fost urmărite cu mare interes decătre public. Ambii vorbitori au relatat şi despre situaţia dificilă prin care trece Ucrainaîn prezent când o parte din teritoriul său – Crimeea – a fost ocupat de vecinul său de larăsărit – Federaţia Rusă, iar în regiunile Doneţk şi Luhansk armata ucraineană luptăîmpotriva separatiştilor proruşi, fiind sprijinită moral şi material de UE şi NATO.

Au mai luat cuvântul şi: dna Iaroslava Colotelo, preşedinta filialei Bucureşti aUniunii Ucrainenilor din România (UUR), Bogdan Moisei – prim-vicepreședinte alUUR, Irina Moisei – redactor-șef al revistei „Naş holos“. Toţi vorbitorii şi-au declaratsolidaritatea şi susţinerea faţă de lupta poporului ucrainean, inclusiv scriitoarea şi poeta

Silvia Zabarcencu care a recitat şi o poezie a sa, inspirată de o melodie aparţinând fos-tului consilier al Ambasadei dl Viorel Kotyk.

În continuare, a fost prezentat un film documentar care a oglindit desfăşurarea, latimpul respectiv, a manifestărilor populare menţionate, în care rolul de frunte l-au avuttinerii, deci cei care reprezintă viitorul ţării.

Un element al legăturii simbolice dintre trecut şi prezent l-a constituit vizionarea uneiminiexpoziţii amenajate prin grija şi sub îndrumarea dlui ministru-consilier al Ambasadei,Teofil Rendiuk, care şi în această nouă locaţie (ca şi în cea veche) a Centrului Cultural şide Informare prezintă două fotomontaje interesante. Primul este alcătuit din tablouriînfăţişând viaţa şi creaţia marelui poet naţional ucrainean Taras Şevcenko.

Cel de-al doilea fotomontaj este consacrat militarilor imigraţi în România interbelică,care au luptat, în perioada 1918-1921, în Armata lui Symon Petliura pentru libertatea şiindependenţa Ucrainei. De asemenea, aici figurează şi diplomaţii ucraineni care şi-audesfăşurat activitatea în perioada primei Republici Populare Ucrainene (RPU).

Un loc central printre portretele ofiţerilor din Armata lui Symon Petliura imigraţi înRomânia îl ocupă cel al colonelului Hnat Porohivskyi, comandantul taberelor derefugiaţi, numit ulterior de Guvernul în exil din Paris conducătorul întregii imigraţiiucrainene în România şi în toată Peninsula Balcanică; de asemenea portretul lt.col.Pavel Manciur, consul al Ambasadei în timpul R.P.U., precum şi portretul maioruluiNaum Pokorskyi din armata sus-menţionată.

Un gest remarcabil din partea ministrului-consilier, T. Rendiuk a fost acela de a chemaîn faţa fotomontajului pe urmaşii, aflaţi în sală, ai ofiţerilor menţionaţi mai sus: dna scri-itoare Olga Porohivska-Andrici, dl Emilian Man ciur, ambasador onorific al M.A.E. (dinpăcate nu a putut fi prezent, având soţia bolnavă în spital) şi dl ing. Mihai Pocorschi, ge -neral de brigadă (r). Având fotomontajul în fundal, dl ministru-consilier s-a fotografiat cuaceştia, adresându-se către participanţii din sală cu următoarele cuvinte: „Îi aveţi aici, înfaţa Dvs., pe urmaşii bravilor ofiţeri care au luptat pentru libertatea şi independenţaUcrainei, stând alături de portretele glorioşilor lor părinţi, o adevărată "istorie vie!“

Manifestarea s-a încheiat printr-un cocteil oferit invitaţilor de către AmbasadaUcrainei în România.

Mihai POCORsCHI

Curierul UCRAINEAN 7

Iarna ne-a tot amăgit că vine. Dar,gata! S-a terminat cu amăgitul. Ne-a bătuttare la ușă și ne-a anunțat că de-acum sun-tem sub puterea ei. Dar oare ea crede căne-am speriat? În nici un caz. Cum să nesperiem noi, maturii, dacă nu s-au speriatcopiii, ba chiar o așteaptă cu nerăbdare.Și, dacă afară n-au putut da un spectacol,l-au dat în școală.

Este vorba de elevii Școlii Gimnaziale„Mihai Eminescu” din Rădăuți, din ciclulgimnazial. Cei mai mici au sărbătorit înclasele lor. După cum ne-au obișnuit, aupregătit un ciclu de manifestări deexcepție pe care, cum au făcut în fiecarean, l-au închinat celor două evenimente

majore din viața României și a românilorde pretutindeni. Mă refer la prima ediție a„Zilei Bucovinei” și la marea Unire de la1 Decembrie 1918. Și toate acestea subfaldurile tricolorului nostru scump careflutură de pe Himalaia, pe oceanele șimările lumii și pe toate continentele.Oriunde merg, românii iau cu ei trico -lorul, fie în mâini, fie în inimile lor.

De la bun început s-a văzut mânaprofesionistă a doamnelor Nadia Maleș șiGabriela Sascău, care-au conceput scena -riul și-au coordonat activitățile. Și totacum trebuie să spun că asemenea pro-gram își avea locul pe o mare scenă. Dara fost bună și cea mai mare clasă dinșcoală.

Am apreciat faptul că activitățile aufost deschise de corul școlii, care-a into-nat „Imnul național al României”. El a datun ton solemn, respectat pe toată duratamanifestărilor, mai ales c-a mai interpretatși alte cântece din repertoriul lui bogat.

Cu plăcere am constatat că au fost for-mate șase secțiuni: creație literară, desen,muzică, teatru, costume populare și dansmodern. Rezultatul activităților și concur-surilor din secțiuni a fost prezentat și pre-miat în plen.

Am stat și m-am gândit mult: pe cinesă evidențiezi? Toți s-au străduit să seprezinte la superlativ. Și-au reușit. Spec -tacolul a fost o încântare pentru public,

dar și pentru interpreți care, demulte ori, au fost răsplătiți cuaplauze prelungite sau în cas -cadă.

Juriul profesorilor a fostalcătuit din Ilie Romaniuc,directorul școlii, Vera Huc,directorul educativ, GabrielaSascău și Marcela Popa. Alelevilor a fost format din:Alexandra Ciotău (clasa a VIII-aA), Alexandru Cotoc (a VII-aA), Cosmin Țugui (a VI-a B) șiBeniamin Gafencu (a VIII-a C).Am observat că tot greul a căzutpe umerii elevilor, profesorii

fiind doar observatori.Activitățile pe secțiuni au fost sub

formă de concursuri. Departajarea con -curenților a fost foarte grea. Dar amadmirat implicarea foarte serioasă a copi-ilor în stabilirea ierarhiilor. Au motivatfoarte bine acordarea premiilor. Tocmaide aceea n-au fost contestații.

La secțiunea poezie am apreciatpoeziile: „Sfânt drapel” (eleva AnastasiaMoloci – clasa a V-a C), „Ziua națio -nală” (Sebastian Halus – a VIII-a C) și„Mândria de-a fi român” (Laura Canciuc– a V-a C). Elevul Lucian Mihai (a VIII-a C) a prezentat eseul „De ce te iubesc,Românie?” A motivat dragostea lui pen-tru România ca un matur. Superb!

S-au prezentat trei trupe de teatru:„Temerarii“ (a VIII-a A) cu piesa „De -cembrie”, coordonator prof. GabrielaSascău; trupa „Gong” cu piesa „Decebalși Traian” (prof. Mihaela Fâșcu) și trupa„Alpha” (prof. Iulia Rei) cu piesa „Iapalui vodă”. Personajele au fost îmbrăcate încostume specifice, care-au fost executateîn familie. De interpretare ce să mai zic?Exact ca niște actori profesioniști.Felicitări micilor actori, dar și îndrumă -torilor lor!

Au evoluat și patru trupe de dans mo -dern. Și ele au purtat numele: „Alb șinegru” (a VIII-a C), „Amicii” (a VI-a B),„Bucovinenii” (a VII-a A) și „Cri zan -temele” (a V-a B). Și acești inter preți auavut costume adecvate, iar muzica a fostfoarte ritmată. Interpretare la cote înalte.

Grupuri instrumentale au avut claselea V-a B și a VI-a C, iar soliști vocali aufost Lorena Nichi toi și Denisa Dumi -trescu (a VI-a B), iar Elisabeta Băleanu (aVII-a B) s-a acompaniat și la chitară. Mă-

ntreb când vor fi cooptațiacești interpreți în nișteansambluri?

Și concurenții de la sec ți -unea „Desen” au muncitmult, dar cu folos. Deseneleau avut ca temă „România,te iubesc!”. Mi-au plăcutfoarte mult desenele execu-tate de elevii Paula Zaharie(a VIII-a B), Gabriela Calan -cea și Alin Boca (a VIII-aC), Eliza Donisan și Mădă -

lina Juravle (a V-a A). Am admirat tușasigură a desenelor, îmbinarea culorilor șimodul în care și-au ilustrat dragostea pen-tru țară.

Am lăsat la urmă secțiunea „Costumepopulare” pentru că s-a realizat și maigreu. Se știe că la Rădăuți nu sunt cos-tume populare specifice, de aceea a fostfoarte greu să găsească asemenea costumeîn zonă. Nu găsirea a fost grea, ci să lealeagă pe cele mai potrivite. Cu cât interesau prezentat copiii costumele pe care le-au ales! Ce costume frumoase au ales! Audovedit marea lor dragoste pentru costu-mul popular, care face parte integrantă dinființa noastră națională.

În finalul manifestărilor s-au acordatdiplome concurenților care s-au clasat peprimele trei locuri, pe secțiuni. Dac-ar fifost după mine le-aș fi dat locul I tuturorconcurenților pentru strădania, talentul șiinteresul lor, precum și pentru implicareacadrelor didactice și a părinților înrealizarea acestui spectacol de excepție.

Manifestarea s-a încheiat curecitalul elevei Iuliana Mihăilăcare i-a încântat pe spectatoricu vocea ei caldă și cu melodiipe care le-a ales cu mare grijă.Spectatorii parcă ar mai fi statsă asculte asemenea muzică. Auplecat încântați acasă de tot ce-au auzit și văzut. Menționez căalături de copii au asistatcadrele didactice ale școlii și unnumăr de părinți. Felicităriinterpreților, părinților lor șispectatorilor!

prof. Gh. DOlINskI

Sub faldurile tricolorului...

În ciuda vremii neprietenoase și azăpezii care a căzut peste orașul nostru,am reușit să ne întâlnim cu toții la sediulcomunității noastre pentru a elogiacontribuția marelui poet Mihai Eminescula cultura română.

Gazda acestui eveniment, președinteleorganizației județene UUR Tulcea, Cer -nencu Dumitru, a subliniat în cuvântul dedeschidere importanța contribuției operei(poezie, proză și publicistică) la culturaromână și, nu numai, dar a accentuat, con-form temei acestei întâlniri („Eminescu șiOdesa”), câteva aspecte petrecute în anul1885, atunci când, la sugestia și sus -ținerea unor prieteni adevărați, MihaiEminescu a călătorit lângă Odesa, unde lasanatoriul doctorului Iachimowicz și-atratat câteva probleme de sănătate.

Aflat la Odesa, între 1885 și 1886,Mihai Eminescu a completat lista marilorscriitori care, în ultimele două secole, au

vizitat orașul-port la Marea Neagră, înte-meiat la 1794. Pe parcursul acestei curede tratament, Eminescu a scris câtevascrisori în care prezintă pentru apropiațisituația de la acea vreme din zonă. Facereferire la faptul că nu avea cum să poarteo conversație cu cei din Odesa și observălipsa presei într-o limbă de circulațieinternațională pe care ar putea să o citea -scă, aşa cum obişnuia mereu să facă.

Pe parcursul periplului său prin oraşulde la Marea Neagră, Eminescu a vizitatmai multe locuri din această urbe, înprimul rând, corpul de locuințe din stradaPreobrajenskaia de la numărul 7, unde, lavremea respectivă, se afla apartamentulmedicului-balneolog care l-a avut în grijă,doctorul Iachimowicz, la care venea înospeţie şi care îl primea cu drag pe marelepoet. Poate fi identificată şi presupusaclădire a fostului hotel „Strasbourg”, dinstrada Ekaterinskaia, unde poetul se

oprise, în septembrie 1885,pentru a aștepta banii de laIași, primiţi din parteasusţinătorilor săi, atât denecesari pentru a se puteaîntoarce înapoi acasă.

Prin luările de cuvânt laaceastă acțiune, participanțiiau elogiat activitatea multi -plă în domeniul cultural a luiMihai Eminescu pe un fondmuzical adecvat compus deCiprian Porumbescu. S-au

recitat versuri din creația lui MihaiEminescu, Marin Sorescu, Vasile Militaruși alții.

Participanţii la acest eveniment auapreciat valoarea inestimabilă a acestuipoet, care ocupă cel mai important locpentru români şi care este apreciat similarcu aprecierea de care se bucură TarasŞevcenko în inimile ucrainenilor. Astfel,putem spune că operele celor doi mariartişti sunt complementare, pentru că neoferă nouă, românilor de etnie ucrai -neană, bucuria de a inţelege şi apreciaambele opere. Noi, cei care avem acces laoperele în limba română, dar şi în limbaucraineană, suntem cei care putem să nebucurăm, în fiecare moment, de frumu -seţea cuvintelor bine alese. Dife renţeleculturale nu dezbină, ci oferă posibilitateatuturor de a ne îmbogăţi din punctele devedere cultural şi emoţional.

Ne-a bucurat sincer prezenţa laacţiune a tinerilor noștri care au manifes-

tat interes pe parcursul desfăşurăriiacţiunii şi au recitat versuri împreună cuceilalţi invitaţi, remarcând-o pe ErickaIove, care s-a oferit să ne prezinte fru-moasele versuri dintr-un fragment dinpoezia "Sara pe deal".

Am avut parte de un moment muzicaloferit de membrii grupului vocal „Zadu -naiska Sici“ din Tulcea, care au interpre-tat creaţii din lirica lui Mihai Eminescuoferindu-ne posibilitatea de a ne bucurade acorduri pe versurile poeziilor „Sarape deal“ şi „Pe lângă plopii fără soţ“.

Fiecare dintre aceste momente ne-apermis să adaptăm acest cadru, astfelîncât să ne apropie de frumuseţea opereimarelui poet.

Finalul acțiunii s-a dorit a fi o provo-care adresată tuturor de a-l cinsti și de ane racorda la opera sa, care poate ficonsiderată în continuare atât de actuală.

Dumitru CERNENCU

Curierul UCRAINEAN8

A devenit de acum tradiție ca în organizațianoastră, în a doua decadă a lunii ianuarie a fiecărui an,să-i sărbătorim pe unii dintre cei mai dragi nouă scri-itori: Mihai Eminescu și Ștefan Tcaciuc. De ce îisărbătorim împreună? În primul rând, pentru că sun-tem români și ucraineni în același timp și în aceeașimăsură. În al doilea rând, pentru că doar două zile îidespart în calendarul nașterilor din luna ianuarie șicirca 86 de ani în calendarul anilor. În al treilea rând,

dacă în cazul lui Eminescu majoritatea criticilor lite -rari sunt de părere că poezia sa se definește ca o expre-sie specifică romantismului european, în cazul poetu-lui Ștefan Tcaciuc, după părerea noastră (este adevăratneavizată, eu nefiind critic literar, și este posibil să fiucontrazis de cei avizați în domeniu), majoritateapoeziilor sale se pot încadra în același curent.

Ca omagiu adus poetului Eminescu, care a fost şibi bliotecar, cei care au trecut pragul locației unde afost organizat simpozionul, au fost întâmpinaţi degazde cu o expoziţie de carte şi documente carecuprindea volume, apărute de-a lungul timpului, dinopera celor doi scriitori, precum şi titluri despre operaşi viața acestora. Expoziţia s-a dorit a fi o invitaţieadresată, în primul rând, tinerilor de a-i cunoaşte pereprezentanții celor două culturi şi de a aduce mai

aproape de sufletul lor moştenirea perenă a «poetuluinepereche»” și, respectiv, cea a lui Ștefan Tcaciuc,care într-o adresare către cititor spunea: „Tot ceea ceam reușit să scriu până acum supun Marelui Judecător– cititorilor și timpului, care fie mă vor urca pe tron,fie mă vor coborî până la pământ, iar operelor mele levor da o sentință meritată, dar necunoscută mie. Dragicititori, eu vă ofer tot ce am scris de-a lungul vieții, iardumneavoastră alegeți numai aceea ce vă cade lainimă. Și, totuși, gândesc că ceva va cădea….”

Reamintim că romantismul a început în Franța,momentul său de început fiind considerat cel alpublicării manifestului cuprins în prefața la drama„Cromwell“, redactat de Victor Hugo în anul 1827.Eminescu se naște în 1850 și moare în 1889. În perioa-da în care a scris el, Europa intrase într-o altă etapă decreație. Prin anii 1850, apare un manifest al realismu-lui, în 1874, manifestul simbolismului. Noi nu ne-amsincronizat cu arta europeană până în perioadainterbelică.

După o scurtă prezentare a operei și vieții celor doimari scriitori de către președintele organizației muni -

cipale Iași a UUR, a urmat un program muzical-literarîn cadrul căruia studenții Grigoraș Alina, Frătăucean

Iulia, Kistrui Valentina, Popușoi Victoria, VasilachiInga, Șevcenko Mariana, Potlog Sergiu, Povzic Vitalieau recitat din opera celor doi poeți aniversați, s-auintonat cântece pe versurile lui Eminescu cu acompa-niamentul profesorilor Gorovei Ilie la acordeon și blocflote și, respectiv, prof. Gavriș Vasile la vioară șichitară. Profe sorii sus-menționați au susținut unmicroconcert cu cele mai frumoase melodii româneștiși ucrainene, fiind acompaniați vocal de întreagaasistență. Cu ajutorul retroproiectorului au fost proiec-tate imagini în format PDF cu melodii pe versurile luiEminescu.

Activitatea s-a dorit a fi un omagiu adus celor doipoeți – la ceas aniversar, ca personalități culturale denivel naţional şi internaţional, care şi-au legat numelede îmbogățirea valorilor culturale ale celor douăpopoare.

Pentru românii de pretutindeni, ziua de 15 ianuarieeste o zi a identităţii noastre culturale ca români, cândîl sărbătorim pe marele poet Mihai Eminescu, dar nutrebuie uitată nici ziua de 13 ianuarie, data nașteriipoetului, scriitorului, publicistului, traducătoruluiȘtefan Tcaciuc, cel care a fost primul președinte alUniunii Ucrainenilor din România și a reprezentatUUR, în mai multe legislaturi, în ParlamentulRomâniei.

Victor HRIHORCIUC, președintele organizației Iași a UUR

mihai emineScu Și Ștefan tcaciuc La ceaS aniVerSar

emineScu Și odeSa

Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

59Curierul UCRAINEAN

NE-AM ÎNTÂLNIT CU EMINESCUAm așteptat cu nerăbdare să ajungem la Cernăuți,

unde-am fost invitați de Societatea pentru CulturăRomânească ”Mihai Eminescu”, președinte prof. VasileBîcu, la manifestări închinate lui Mihai Eminescu, prile-juite de sărbătorirea a 166 de ani de la nașterea poetului.Știam din anii precedenți că această societate organi -zează acțiuni culturale deosebite.

Întâi am vizitat Muzeul Etnografic RegionalCernăuți, unde a fost vernisată expoziția de grafică șiacuarelă a doamnei Constanța Abălașei-Donosă, cuno -scută pictoriță și graficiană din Brăila. Expoziția a fostorganizată cu sprijinul Fundației Culturale ”Casa LimbiiRomâne” și al Centrului Cultural Român ”EudoxiuHurmuzachi” din Cernăuți.

În cadrul expoziției am admirat 23 de lucrări degrafică și acuarelă în care au fost surprinse chipurile luiMihai Eminescu și al Veronicăi Micle, două chipuri foartedragi românilor. Majoritatea sunt compoziții realizate depictoriță în baza versurilor eminesciene sau a celor sem-nate de Veronica Micle, care-au fost donate Muzeului„Mihai Eminescu” prin intermediul Fundației Culturalede Binefacere ”Casa Limbii Române” din Cernăuți.

La sediul Societății Culturale de Limba Românească„Mihai Eminsescu” din Cernăuți a fost vernisatăexpoziția itinerantă „Liviu Rebreanu – ctitorul romanu-lui românesc modern”.

În localul societății au fost afișate 24 de bannere(2,05x 0,95 m) care aduc în prim-plan o serie de docu-mente de arhivă, facsimile, fotografii de familie, datebiografice, articole, fragmente de presă, extrase dinpresa vremii, copiile coperților volumelor sale, aprecieri

ale criticilor referitoare la opera și personalitatea mareluipoet român.

Expoziția, dedicată „Zilei Culturii Naționale” a fostorganizată cu sprijinul direct al Institutului CulturalRomân „Mihai Eminsescu“ din Chișinău, în colaborarecu Consulatul General al României din Cernăuți șiSocietatea Culturală „M. Eminescu“ din Cernăuți.

Vernisajul a avut loc vineri, 15 ianuarie 2016, înprezența consulului general al României la Cernăuți,Excelența Sa doamna Eleonora Moldovan, a viceconsul-ului, a reprezentanților ICR din Cernăuți, a repre -zentanților administrației locale a regiunii Cernăuți. Auparticipat și reprezentanți ai asociațiilor culturaleromânești din zona Cernăuților, ai Societății pentruCultura și Literatura Română din Bucovina și ai„Fundației pentru Rădăuți”.

Aici au rostit alocuțiuni doamna consul, domnulVasile Bîcu, prof. Lora Bostan, profesorul universitarFlorin Egner din Botoșani, Paul Iordache, editor,Dumitru Covalciuc, laureat al Premiului „Liviu

Rebreanu”, prof. Octavian Voronca, prof. Eugen Cioco -bar, Adriana Lupu, care a prezentat un superb momentpoetic.

Tot în acest local a fost vernisată și expoziția dedesene executate de copii, în cadrul unui concurs organi-zat de Societatea „Mihai Eminescu”. Este vorba de 10desene executate de copiii din școlile din Herța, desenecare au fost selectate din cele prezentate în concurs.Elevii au desenat aspecte din opera eminesciană. Pentrufrumusețea desenelor îi menționez pe copiii: Cristina,Maria, Mihai, Cristina, Tatiana, Ala, Dina, Maria,Tatiana și Ruslan. Frumoase desene! Copii foartetalentați!

Următorul moment s-a consumat la statuia poetului,unde toate societățile menționate mai sus au depuscoroane și jerbe de flori și doamna consul a rostit unemoționant cuvânt despre poet. Manifestarea a polarizatși interesul simplilor trecători, care s-au oprit pentru avedea ce se întâmplă.

Ca de fiecare dată, gazdele noastre au pregătit acțiunifoarte frumoase, interesante și pătrunse de-un puternicsentiment patriotic românesc. Tocmai de aceea răspun -dem cu plăcere oricând suntem chemați.

Finalul a fost foarte interesant. Ne-am adunat la se -diul societății, unde gazdele ne-au servit cu bucate alese,stropite cu un vin foarte bun. Domnii Bîcu și Haucă s-auîntrecut și de data aceasta. Unde mai pui că în fața unuipahar de vin s-au țesut planuri pentru perioadaurmătoare, gazdele deja invitându-ne la două acțiuni,una la sfârșitul lunii ianuarie și una în februarie. Sigurvom onora invitațiile.

Zona Rădăuților a fost reprezentată de domnii ȘtefanRotaru, Amfilofie Chițan, Ion Burciu și subsemnatul.

prof. Gh. DOlINskI

Repere culturale ± Repere culturale ±Repere culturale

Minoritățile naționale sunt recu -noscute ca factori constitutivi ai statu-lui român, împreună cu națiunearomână majoritară. Situația statistică(luată din arhiva Bibliotecii V.A.Urechia) demonstrează că la nivelulțării populația declarată de națio -nalitate română reprezintă 89,48%, iarpopulația declarată ca aparținând uneietnii reprezintă 10,51% din populațiațării. La nivelul județului Galați statis-tica indică un procent de 97,6%populația română și doar 2,4% popu -lația minoritară (14.783 minoritari).

O societate pluralistă și cu ade -vărat democratică trebuie nu numai sărespecte identitatea etnică, culturală,lingvistică și religioasă, ci și, deo -potrivă, să creeze condiții cores -punzătoare care să le permită să-șiexprime și să dezvolte această identi-tate.

La 18 decembrie 1992, AdunareaGenerală a Organizației NațiunilorUnite a adoptat Declarația cu privirela drepturile persoanelor aparținândminorităților naționale, etnice, ling -vistice și religioase. România s-a rali-at acestui context internațional și ahotărât ca ziua de 18 decembrie să fieZiua Minorităților Naționale dinRomânia. Sărbătorirea Zilei Mino -rităților Naționale din Galați demon -strează și anul acesta linia ascendentăpe care o urmează relațiile interetnicedin orașul de pe Dunăre. Manifestărilelegate de multiculturalitate și multiet-nicitate au fost prezente în viațasocială într-o măsură mai mare anulacesta, decât în anii precedenți. Acestfapt dovedește două lucruri: mino -

ritățile naționale sunt recunoscute șiau garantate drepturile fundamentale,care le permit să se manifeste și să seafirme în societatea românească înaceleași condiții ca majoritatea.

Prin promovarea dialogului inter -etnic la nivelul județului Galați,Consiliul județului Galați a dezvoltatun parteneriat multicultural pentrujudeț. Parteneriatul este o modalitateprin care se susține și se promoveazăimplementarea drepturilor minori -tăților la nivel local. Cultura, tradițiași identitatea minorităților naționaleau adus plusvaloare României.

Între Consiliul județului Galați șicele zece minorități naționale dinjudeț s-a stabilit un parteneriat valorosși s-a dezvoltat o rețea locală, menităsă stimuleze dialogul interetnic, co -operarea interetnică. Consiliul jude -țului Galați încurajează cunoa ștereaculturii, istoriei, limbii și religiei atâtale minorităților naționale, cât și alemajorității și promovează acțiuni princare le permite minorităților naționalesă-și exprime, să păstreze și să dez-volte identitatea. Trebuie și aici săamintim încă o dată de relația specialădintre Consilul județului Galați cuminoritățile naționale, prin tradițio -nalele întâlniri lunare la care participăo mare parte a membrilor ale comuni -tății noastre ucrainene. Scopul întâl-nirilor lunare este acela de a facilitadialogul și interacțiunea par ticipan -ților pentru o mai bună cunoaștere aspecificității și valorilor minoritățilornaționale. La aceste acțiuni organizateau fost abordate teme de dezbatere sauau fost promovate atitudini legate de

toleranță, diversitate, egalitate deșanse, dialog intercultural. La ZiuaMinorităților Naționale sărbătorită laGalați, au fost învitați să participe atâtmembrii comunități ucrai nene, cât șimembrii altor comunități etnice dinjudețul Galați, cercetători științifici,dar și oficialități ale ConsiliuluiJudețean.

Sărbătoarea a fost deschisă de dnaLaura Toader, consilier pentru relațiipublice din cadrul Consiliului Jude -țean, care a evidențiat faptul că mino -ritățile naționale au garantate drep-turile fundamentale ce le permit să semanifeste și să se afirme în societatearomânească în aceleași condiții cumajoritatea și că minoritățile naționaleau contribuit la dezvoltarea Românieica țară multiculturală și la consoli-darea relațiilor cu state vecine.

În cuvântările reprezentanțilorcomunităților etnice au fost evi den -țiate domenii importante ale viețiisociale și culturale din România încare activează oameni ce aparținminorităților naționale, iar în Parla -mentul Româ niei sunt reprezentate 18minorități naționale: maghiari, rromi,ucraineni, ruși-lipoveni, eleni, turci,tătari, armeni, bulgari, sârbi, croați,slovaci, cehi, polonezi, greci, alba -

nezi, italieni și ruteni.Simion Pancrat, vicepreședintele

comunității ucrainene din Galați,urmat de eleni, italieni, germani, ruși-lipoveni, turci, armeni, a vorbit desprerealizări și despre parteneriate laproiecte și activități culturale cu bi -blioteca „V.A. Urechia“, teatrele,muzeul, Centrul Multicultural etc.

În alocuțiunea prezentată de dlSimion Pancrat s-a menționat faptulcă păstrarea, exprimarea și afirmareaidentității etnice a persoanelor apar -ținând minorității ucrainene este unuldintre obiectivele fundamentale aleUniunii Ucrainenilor din România(UUR), care stimulează dialogul din-tre majoritate și minoritățile naționale.În cadrul sărbătorii s-au prezentatfilme, programe artistice, expozițiifoto, folclor specific fiecărei comu -nități etc. Această sărbătoare, marcatăde Consiliul Județean Galați în cola -borare cu filialele comunităților exis-tente a reflectat diversitatea socio-culturală cu care etniile însuflețesc șicompletează tradițiile și cultura laDunărea de Jos, precum și liniaascendentă pe care o urmează relațiileinteretnice și interumane.

Vichentie NICOlAICIUC

ziua minoritățiLor naționaLeSărBătorită La GaLați

Doamna Horvat Irina Liuba, președintele UUR-organizația județeană Satu Mare, și Buciuta Vasile, prim-vicepreședinte al UUR-organizația județeană, s-au pre-ocupat intens pentru ca ucrainenii acestui județ săîntâmpine Anul Nou pe stil vechi prin organizareaRevelionului din data de 13 ianuarie 2016. Organizatoriiau depus tot interesul ca acest Revelion să fie binepregătit, cu toate bunătățile culinare si băutură îndestu -lătoare și de calitate, inclusiv cu muzică ucraineană.Participanții au fost foarte mulțumiți , dovadă că s-au dis-trat pănă la ora 5 dimineața.

La Revelion, în afara membriilor UUR, au participatca invitați directorul Muzeului Județean Satu Mare, dlFelician Pop, primarul comunei Tarna Mare, dna SobiușMonica, și doi primari din Ucraina împreună cu familiilelor, dna Jana Miketiuk și dl Ivan Haiduk, învecinați cujudețul Satu Mare.

Doamna președintă Horvat Irina Liuba și dl BuciutaVasile, cât și invitații au rostit atât în limba ucraineană,cât și în română cuvântări și urări de sănătate și mult suc-ces în Noul An.

Personal îi felicit și le mulțumesc organizatorilor pen-tru efortul depus și mai ales pentru că au reușit organi-zarea acestui eveniment la un preț redus la jumătate fațăde prețul la care au fost organizate aceste revelioane ante-rior de către ceilalți organizatori.

În concluzie, toată lumea s-a simțit foarte bine, aucântat și au dansat până dimineața la ora 5.

Mult succes în organizarea Revelionuli pe stil vechi șiîn anii ce urmează.

Mihai MACOICA, președinte de onoare al UUR – organizația

județeană satu Mare

ce poate fi mai minunat înViață?

De multă vreme mă frământă gândul să împărtășesc și altoramulțumirea și bucuria pe care o simt alături de copiii mei. Viața îți oferăprilejuri de tot felul, unele mai plăcute, altele mai puțin plăcute. Pestetoate trece omul dacă are încredere în bunul Dumnezeu, iar aceastăîncredere trebuie să pornească din adâncul sufletului. Optimismul înviață este cel mai bun leac pentru toate bolile existente. Hopurile dinain-tea fiecăruia trebuie trecute cu pași mărunți, dar siguri, iar viitorul privitcu cele mai frumoase gânduri și sentimente atât cât îi e dat fiecăruia.

Ce poate fi mai minunat în viață, care este bogăția cea mai de prețpentru un părinte decât copiii săi? Nu pot accepta refuzul unora de a-șicrește copiii. Oricât de greu ar fi trebuie să găsești un mijloc să fii alăturide copiii tăi. Acum când viața mi-a oferit la bătrânețe lipsa unui sufletpereche, pentru mine cea mai mare bucurie și satisfacție sunt copiii meicu tot cu nepoți. Toată atenția se îndreaptă asupra lor pe care îi iubesc șiîi ador din tot sufletul meu mare. De la băiatul cel mare am două nepoatefrumoase ca două flori, de 12 și 13 ani, iar de la fiul cel mic am un nepotde aproape 1 an și jumătate. Îi iubesc ca pe ochii din cap. Fetele sunt înclasa a șasea, la Școala Generală din Negostina, județul Suceava, învațăfoarte bine, sunt premiante, mă mândresc cu rezultatele muncii lor.Studiază limba ucraineană pe care o cunosc și din familie, au participatla diferite concursuri de recitare a poeziei ucrainene, le place să danseze.Primele lor costume ucrainene eu le-am dăruit, iar acum au avansat la ocostumație specifică vârstei, tot ucraineană. Nepotul cel mic are și el înclinație spre dans, când aude muzicapopulară ritmată se învârte, bate din picior și pocnește din degete. Nu putea rămâne mai prejos de aceea i-amconfecționat prima cămășuță populară cu modele ucrainene în albastru și galben. I-am făcut și o pereche de șalvariși de mic îl fac un adevărat kozaciok.

Iubesc toți copiii pe care i-am cunoscut și i-am educat în aproape 40 de ani cât am fost educatoare. Mă bucurnespus de mult când mă întâlnesc cu unii și ei mă recunosc. Unii sunt deja părinți, mă salută, mă respectă, iar eusimt asta din atitudinea lor. Mă simt mândră și satisfăcută că am putut contribui cât de puțin la creșterea și educarealor. Îi iubesc și îi respect pe toți. Iubesc oamenii necondiționat, în special copiii care îmi transmit multă putere.

Felicia GRIGORAȘ

(Urmare din 303/304)Trecerea la acest nou veac istoric nu este

întâmplătoare, imprevizibilă, neașteptată. Înțelepții/pro-rocii/părinții vestesc acest fenomen: /Cel de proroci pro-rocit, de părinți vestit,/ Va lega-n în acest momentpecetea-n Noul Testament;/ Ne naște-un duh de libertate/Ca un credincios înțelept, poetul sugerează două idei-Adevăruri: prima – o ființă omenească vine pe lume cu ohărăzire Dumnezeiască, Skovoroda o numește /capaci-tate înnăscută de muncă (сродна праця)/ pe care omultrebuie s-o urmeze, altfel nu devine Om, și a doua – spi -ritul libertății pornește din noi înșine, născându-ne ca Omși transformându-ne, în același timp, într-un om liber.

Isus Hristos va spune mai târziu: Eu sunt calea,adevărul și viața! Deci, cel prorocit/vestit va propovăduiAdevărul, iar calea Adevărului va primi /pecetea/ , deci,va deveni lege (Adevărat vă spun vouă!...) în NoulTestament, iar o bună parte a omenirii o va urma dintr-oputernică libertate interioară.

Pentru adevăr oamenii s-au jertfit și înainte deHristos, și după. Filosoful Socrate a preferat să beaotravă, decât să se dezică de adevărul propovăduit tine -rilor greci, iar Giordano Bruno preferă să ardă pe rug,decât să abjure de la libertatea gândului, devenind sim-bolul victimelor obscurantismului.

Strofa a patra este o alegorie adresată spiritului decredincios al fiecărui om în parte, construită pe baza adouă simboluri biblice: căderea, apoi ridicarea proroculuiDaniil și tufa/rugul arzător ce s-a arătat și prin careDumnezeu i-a vorbit lui Moise: «Piatra prorocului!Flacăra rugului!/ Nefărmată te-ai urnit! Fânul nu ai mis-tuit!/ A noastră-i piatra! A noastră-i vatra!» Metaforeledin versul al doilea sugerează, pe de o parte, nebiruitaputere a păstrării principiilor etico-morale bazate peadevăr și dreptate indiferent de încercările vieții, prin-cipii care duc indubitabil numai către înălțarea omului,

iar pe de altă parte, necesitatea spiritului omenesc de a se/încălzi/ și /lumina/ la flacăra cuvântului ÎnțelepciuniiSupreme, cuvânt care înveșnicește nu numai spiritul, ci,într-un fel, și trupul. Poetul-gânditor încheie adresareaprintr-o asumare a drumului Adevărului, în formă deplural și în numele fiecărui credincios în parte: / Anoastră-i piatra!/A noastră-i vatra!/, deci, caleaadevărului este alegerea fiecăruia dintre noi, este, înfond, datoria de a-l urma în totalitate – în gând, în cuvântși-n faptă –, dacă vrei să te înalți ca Om.

Ultimele două strofe, după obiceiul colindelor noas-tre, exprimă cele mai curate și sincere gânduri desperanță într-un bine, ce se apropie. Ca un adevărat cre -dincios Skovoroda se adresează lui Isus Hristos, ca unadevărat înțelept el se adresează către omenire și înnumele omenirii: «Crește întru bun destin, noul nostruperegrin,/ Crește, pentru a fi tăria, foc ce arde mișelia,/Lume deșartă, în van salvată», apoi: «Ție, ce în lume te-ai ivit, musafir fericit,/ Inimile ne desferecăm și în suflette chemăm./ Cântând și strigând,/ Bucurându-ne,Domnul e cu noi!»

Dar Skovoroda filosoful nu poate să nu argumentezegândurile sale. Eul de credincios al poetului năzuiește căIsus-Adevărul întrupat va /colinda/ peste tot și va deveniputerea care se va ridica și se va împotrivi /mișeliei/ –acelei părți deșarte a lumii, pe care Dumnezeu degeaba otot salvează. Eul de gânditor dezvăluie și condițiaîmplinirii binelui năzuit: Isus-Adevărul întrupat trebuiesă devină /musafirul fericit/ al sufletului fiecărui om.Atunci și acea /Lume deșartă/ nu mai devine /în vansalvată/, ci doar calea de neurmat, dacă nu, cumva, olume posibil salvabilă. Faptele mișelești trebuiesc pedep-site printr-un /foc/ care să-l /ardă / pe fiecare păcătos;gânditorul, devenind neiertător cu ei, păcătoșii, seîndepărtează de unul dintre preceptele fundamentale aleNoului Testament –iertarea, sau, mai degrabă, lasă jude-cata în seama Domnului – Isus Hristos!

Ideea, că fericirea pornește de la fiecare individ înparte este exprimată de Skovoroda și mai sugestiv într-unul din aforismele sale: /Iubirea se naște din iubire;când vreau să fiu iubit, eu iubesc mai întâi./

A-L chema și a-L primi pe Isus în inimă și suflet,/cântând/, /strigând/ și bucurându-te, înseamnă a simțiAdevărul sau iubirea lui Dumnezeu /cu toată inima ta, cutot sufletul tău și cu tot cugetul tău/ (Matei: 22-38), darmai înseamnă a conștientiza existența luminii Adevăruluiși, drept urmare, a stabili în /cercul anului/ o astfel desărbătoare, ca punct ciclic de plecare pe calea Adevăruluipentru oricine o alege, și a o vesti prin cuvintele:/Bucurați-vă, Domnul e cu noi!/

*Între timp, oamenii au constatat că Adevărul parcurge

un drum spinos, deseori este răstignit, și de aceeasărbătoresc cu sfințenie nașterea/renașterea Lui, iar laSfânta cină, îi aduc jertfă roadele pământului și cerului,se adună cu viii și morții într-o puternică familie, semobilizează prin colinde într-o mare și puternică comu-nitate și prin respectarea tradițiilor strămoșești se unescîntr-un mare și puternic neam. Numai astfel se poatenetezi drumul Adevărului către fiecare om în parte, cătrecomunitate, către neamul omenesc în întregime. Nuîntâmplător, printre cele opt păcate capitale ale lumiimoderne (suprapopularea, distrugerea mediului, com -petiția umană acerbă, atrofierea simțurilor, degra dareagenetică, reacția /tălâmbă/ la îndoctrinare, cursa/bolândă/ a înarmării) se găsește și /ruptura de tradiție./

Binele, răul, adevărul – iată treimea asupra căreiamerită să medităm. A spune adevărul înseamnă a punecapăt răului și un început binelui. Adevărul este alfa șiomega existenței Cosmosului în care trăim, dar cerculexistențial din spirala timpului, în care ființăm, se pare,că nu a ieșit de sub semnul răstignirii Adevărului, ecoulșiretlicurilor fariseice este încă foarte puternic, iar cuvin-tele /Adevărat vă spun vouă/ , în mare măsură, sunt cititedoar în Noul Testament...

Poate că cercul se apropie de sfârșit și ne apropiem deo nouă spiră..., poate că /îngerii coboară, pe pământpogoară/, poate că /sorocu-i gata/ și Hristos s-a născut!

Poate că e timpul Să-L slăvim!...

510 Curierul UCRAINEAN

anuL nou pe StiLVechi, întâmpinat

La Satu mare

Eusebie FRAsENIUC

h.S. SKoVoroda – 293 de ani de la nașterea «primuluifilosof slav marcant»

«cântul al iV-lea» – dimensiunea cosmică a colindului

Odată cu Revoluţia română din decembrie 1989şi cu formarea statului independent Ucraina, înaugust 1991, a început o nouă perioadă de de z -voltare şi pentru ucrainenii din România. Aceştiatrăiesc în diferite regiuni istorice româ neşti, cum arfi Maramureş, Bucovina, Dobrogea şi Banat.

„Rus-Ucraina este leagănul nu numai al culturiiucrainene, dar şi al culturii generale a tuturor slavilorestici”.

Pentru cunoaşterea locurilor de unde au venitucrainenii în Banat şi a cauzelor migrării lor, trebuiesă analizăm lucrarea „Zakarpatia – izvo areleistorice din sec. IX şi până în anul 1920”, scrisă şieditată la New York de dr. Vikentie Şandor, econo-mist, om politic şi publicist. Această lucrare estefoarte importantă pentru toţi ucrainenii şi mai alespentru cei care trăiesc în zona Carpaţilor Pădu roşi,pe malul drept al Tisei sau pe alte meridiane aleglobului pămân tesc, dar se trag din aceste locuri.

Spre deosebire de ucrainenii din Maramureş şiBucovina, care s-au aşezat pe acest teritoriu laînceputul mileniului II d.Hr., cei din Dobrogea s-austabilit aici începând cu secolul al XVIII-lea, dupălichidarea Sicei Zaporojene de către ţarina RusieiEcaterina a II-a, iar cei din Banat au migrat în seco -lul XX în căutarea unor condiţii de viaţă mai bune.

La sfârşitul secolului al XIX-lea se simţea, înorganismul slăbit al ucrai nenilor, decăderea spiritu-lui naţional, la care contribuia şi sărăcia econo mică.În statul maghiar, cu pământuri foarte roditoare, seputea muri şi din cauza foamei. În sistemul feudalau trăit greu şi maghiarii, dar nu la fel de greu caucra inenii. Viaţa oamenilor s-a schimbat într-ooarecare măsură după desfiinţarea iobă giei, dar derezultatele muncii poporului au profitat tot stăpâniipămân turilor.

În raportul lui Eduard Egan, om politic maghiar,se arată foarte clar cui aparţinea pământul înSubkarpatia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Elarată că pământul aparţinea (din 31 000 lanţe depământ):

- 62,1% maghiarilor;- 18,9% evreilor;- 14,3% germanilor;- 3% românilor;- 0,75% slovacilor;- 0,75% ucrainenilor.El relatează că, de la ţărani au fost acaparate

fâneţe, păşuni şi chiar acele terenuri care eraufolosite ca proprietate obştească. Ucrainenii nuvedeau un an întreg nici carne, nici ouă, doar puținlapte. Mâncarea lor zilnică era cartoful şi pogaci dinfăină de ovăz. De fapt, Egan prezintă foarte multeexemple din viaţa ucrainenilor, cărora nu leaparţineau nici animalele, nici cerealele şi nicifânul, cu toate că ei munceau.

Un alt om politic maghiar, Hevesy Andre, înlucrarea sa „Nationalitier in Hungary” (Londra,1919), spune: „După legile noastre civile, 70 000 defamilii formau clasa stăpânilor de pământuri, iar 7milioane de locuitori nu aveau nici un petec depământ în proprietate”.

Cele de mai sus arată de ce în urmă cu peste 100de ani, ucrainenii din Mara mureşul ucrainean şi dinGaliţia au preferat să migreze în ţinuturi în carenădă jduiau să prospere.

I. Perene în lucrarea „Din istoria ucrainenilor dinSubkarpatia, 1849-1914”, Budapesta, 1967, face ostatistică din care reiese următoarea situaţie aemigrării:

- 29% maghiari;- 5% germani;- 24% slovaci;- 43% ucraineni.

Având în vedere că ucrainenii erau populaţiemajoritară în Ucraina Subcarpatică, se observăfoarte clar că ei erau cei mai defavorizaţi şi încercausă schimbe această situaţie prin emigrare.

O altă cauză a migraţiei ucrainenilor spre Banata fost fuga de puterea sovie tică, ca urmare a cedăriide către România a Basarabiei, nordului Buco vineişi a ţinutului Herţa către U.R.S.S. în august 1940,conform Anexei secrete a Tratatului de neagresiunesovieto-german semnat la Moscova, la 23 august1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov).

În perioada comunistă (1947-1989), numărulucrainenilor din Maramureş şi Bucovina a crescutfoarte mult, aceştia fiind printre puţinele minorităţidin România care avea un spor natural pozitiv.Pentru industrializarea forţată şi dezvoltarea agri-culturii comuniste era nevoie de forţă de muncă. Deaceea, regimul comunist a convins numeroşi munci-tori şi agricultori din zone suprapopulate să migrezespre marile centre industriale şi zonele agricole slabpopulate, inclusiv în Banat. Astfel, printre aceştia,aici au ajuns şi ucrainenii din Maramureş şiBucovina.

Ultimii au venit, în perioada de după Revoluţiadin 1989, urmându-şi rudele stabilite în Banat înperioada regimului comunist, pentru studii și pentrucăutarea unor locuri de muncă mai bine plătite decâtîn zonele natale.

În concluzie, observăm că ucra inenii au migratdin Ucraina Subcar patică, Maramureş şi dinBucovina în căutarea unei vieţi mai bune, fiind siliţide sărăcie, creşterea demografică şi de lipsa depământ arabil din ţinuturile de origine.

Ucrainenii din Banat au venit în mai multe valuride migraţie. Primul val al migraţiei ucrainenilor s-adesfă şurat între anii 1906 – 1920, în interiorulgraniţelor Imperiului Austro-Ungar, întemeindu-sesatele Copă cele, Cornuţel şi Zorile în judeţul Caraş-Severin, Criciova şi Pădureni în judeţul Timiş.Aceştia au venit din Ucraina Subcarpatică şi Galiţia(Car paţii Păduroşi) ca lucrători fore stieri pentruexploatarea pădu rilor, după care au cumpăratpământul defrişat. A mai fost înființat și satul Cireșude către ucraineni veniți din Slovacia, dar aceștias-au întors în locurile natale în perioada interbelică.

Pentru a-şi hrăni familiile, bărbaţii ucraineni auplecat în căutare de lucru. Unii dintre ei au ajuns înSerbia, Bosnia, Slovenia şi chiar dincolo de ocean,iar alţii în Banat, care făcea parte din ImperiulAustro-Ungar. Din mărturiile lui Cubarici Dumitru(90 de ani în 1969), Maria Covaci, soţia primuluiprimar al satului Copăcele, Danţola Ioan, DumaGheorghe ş.a., reiese că tăietorii de pădureucraineni au venit în Banat încă la sfârşitul secolu-lui al XIX-lea, începând însă să se stabilească şisă-şi întemeieze gospodării de abia la începutul se -colului al XX-lea. Acest proces de migrare a duratpână în anul 1920 inclusiv. Primii ucraineni stră -mutaţi s-au aşezat în sate cu populaţie româneascăşi au fost asimilaţi de aceasta.

Marele moşier din Ohaba Mâtnic, Sulyak Moritzşi soţia Ilka, au fost proprietarii unei mari moşii depământ arabil şi împădurit, care se întindea de laOhaba până la Zgribeşti, începând din 1839.Urmaşii acestora, băieţi şi fete, ducând o viaţăuşuratică la Budapesta şi Viena, au făcut maridatorii, ipotecând moşia. Întreaga proprietate a fostpusă în vânzare prin licitaţie publică, fiindcumpărată de avocatul dr. Vörösy Henric din Arad,iar terenul unde se află satul Zorile a fost cumpăratde Tauber Henrik şi Hubs David. Noii proprietari auvândut materialul lemnos de pe suprafaţa împă -

durită, cu preţul de 1 creiţar metrul pătrat de teren,unei firme exploatatoare de păduri numităBayersdorf & Biach-Nasitz & Iaco bfy. Pădurea eraexploatată de muncitori forestieri ucraineni, aduşidin Ucraina Subcarpatică şi Galiţia de către admi -nistratorul moşiei, Vizel Leib.

În anii 1900-1906, pe moşia lui Vörösy Henric,pe dealurile Sacoş-Zăgujeni au venit Ioan Medeanicşi Vasile Ţifrac din zona Carpaţilor Păduroşi, satulSenevirska Poleana, şi s-au angajat ca muncitoriforestieri. Pe dealurile din vestul şi nordul MunţilorBanatului şi ale Munţilor Poiana Ruscă se exploataupădurile, iar materialul lemnos era transportat înUngaria. Odată cu tăierea pădurilor, proprietarii maimultor moşii au anunţat vânzarea terenurilor dupădefrişări.

În anii 1906-1908, Vörösy Henric, Hubş David,Tauber Henric şi alţii, prin administratorii lor, audesfăşurat o politică de popularizare a vânzăriipământurilor între muncitorii fore stieri, şi chiar înlocalităţile de baştină ale acestora.

De exemplu, administratorul moşiei Kopacz,Vizel Leib, a făcut mai multe deplasări în loca -lităţile din Carpaţii Păduroşi pentru a aduce munci-tori forestieri, dispuşi, după defrişări, să cumperepământul. În această acţiune, l-au ajutat IoanMedeanic şi Vasile Ţifrac, care, întorcându-se aca -să, i-au lămurit pe unii ucraineni să vină în Banatunde se trăieşte bine şi se pot câştiga bani frumoşi.După înţelegerea încheiată la Chust (UcrainaSubcarpatică), în 1906 (după Cubarici Dumitru şiDanţola Ioan), între Vizel Leib şi delegaţii ucrainenidin peste 26 de localităţi, a început o adevărată mi -graţie nu numai a bărbaţilor, ci şi a familiilor întregide ucraineni spre Banat. Trenul îl plăteau numai ceicare aveau animale cu ei. Familia Paţcan, care s-astabilit la Copăcele, a venit pe jos. Ucrainenii ar fiputut să se aşeze şi să întemeieze sate în luncaTimişului, unde era pământ roditor, dar s-au temutcă nu vor avea lemn pentru construcţia caselor şipentru încălzit. De aceea au plecat din pădure şis-au aşezat, cum se spune astăzi, tot în pădure...

Principalele localităţi din Ucraina Subcarpaticăşi Galiţia de unde au venit ucrainenii în Banat sunt:Seneverska Poleana, Senevir, Kolo ceava, NyjnyiBystryi, Ganecii, Dulove, Dubove, Vici kovo, Hrin -cevo, Iemşady, Torun, Șoimy, Dilove, Mokra,Brustury, Rahovo, Reme ty, Pidpleşa, Runhur, Slo -boda, Cior nyi Potik, Oslovy Bili, Oslovy Ciorni etc.

După exploatarea pădurilor, cei veniţi s-auaşezat pe moşia lui Vörösy Henric, înfiinţând sateleCopăcele şi Cornuţel-Banat, alţii pe moşia lui HubşDavid şi Tauber Henric, înfi inţând satul Zorile, iaralţii pe moşiile din apropierea Lugojului, înfiinţândsatele Criciova şi Pădureni.

De exemplu, locuitorii satului Zorile (161 defamilii) au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu numărul 5120/1911 cu deţinătoriimoşiilor, prin Banca Agricolă Maghi ară, filialaLugoj. Măsurătorile topo grafice şi parcelareaterenului au fost efectuate de o echipă condusă deinginerul Palesky, specialist în domeniul cadastral.

Cele 133 de familii care au înfi inţat satulCopăcele au întocmit prin aceeaşi bancă din Lugojo „În cheiere” (Végzés) numărul 8042/19 mai 1912.Pământul vândut a fost împărţit în parcele, după ca -litatea solului, astfel încât fiecare familie săprimească atât pământ bun, cât şi din cel mai slabproductiv.

iStoria ucraineniLor din Banat

511Curierul UCRAINEAN

prof. Ion CîMPEANU(Continuare în numărul următor

cauzeLe Și etapeLemiGraţiei ucraineniLor în

Banat

Curierul UCRAINEAN12

(Urmare din nr. 302/304)Imaginea unui iad pământesc se profila doar pentru

cei de jos. Prejudiciile astfel induse erau etichetate a fipăcate mai răspândite şi acopereau în timp până şi brumade cultură a celor mai obidiţi oameni de la periferiasocietăţii, atingând proporţiile unui antistil de inter-pretare a sensului vieţii, ale cărui rădăcini trebuiaucăutate undeva în adâncul ancestral al omenirii, într-oposibilă vacuitate originară, tristă şi fără remediu pentrusoarta unui neam de oameni.

În cele 100 de cânturi ale Divinei Comedii, Dantecoboară în infern şi, cum nimeni altul, ni-l descrie. Vedemai întâi aşezarea şi înfăţişarea acelor locuri, modul cumsunt pedepsiţi toţi cei ajunşi acolo. Apoi, se suie pemuntele Purgatoriului, dă ascultare plânsetelor şi va -ietelor celor ce trag nădejde să ajungă sfinţi [în conformi-tate cu teologia tradiţională a Bisericii Catolice]. Se urcăîn Paradis unde constată la faţa locului slava celorpreafericiţi, adică pe făuritorii după dreptate ai vieţiiîntru Isus Hristos.

Ca şi Dante, Taras Şevcenko a scris o capodoperă. Deaceea ea se lasă permanent citită şi tradusă în limbilepământului. Teologic, cântărind sufleteşte, ne dăm seamacă toată frumuseţea unor asemenea scrieri nu poate veniîn mod firesc spre cititori decât de la taina tainelor. Nimicdin sensul universal al unor opere de această amploare nuse pierde, nimic nu îmbătrâneşte pentru că, mai înainte detoate, însuşi spiritul – sau Logosul – nu-i altceva decâtsens indivizibil: conexiune universală de umanism şiumanitate.

Fără această taină a tainelor cuvântului nici firileeroilor descrişi nu ar putea să conţină în ele aceafrumuseţe de personaj care străluceşte într-înşii. Geniullui Dante Alighieri şi geniul lui Taras Şevcenko dovedescîn literă şi în spirit karatele de aur ale Logosului. O vi -ziune a infernului şi alta a paradisului, fără îndoială, con-forme cu normele teologiei şi doctrinei trinitare, în cazullui Dante, vin să amendeze ori să fericească după rigoa -rea dreptăţii divine pe realizatorii unui prezent istoricdeterminat. Însă, spre deosebire de Dante, Şevcenko iaatitudine satirică şi îşi exprimă cu talent literar de necon-testat patosul revoluţionar ce îl caracte rizează.

Psihologic, marele Şevcenko îşi exprimă premisapentru manifestarea unei anumite adeziuni faţă de

urmările dramatice ale tuturor nedreptăţilor de ordinsocial. Ceea ce noi încercăm să subliniem, comparativ,va fi poate puţin pe înţelesul spiritelor voit şi exclusivteoretice prin apartenenţa acestora la timpul prezent alevocărilor, dar va fi, fără îndoială, evident pentru ceiînclinaţi spre o gândire consolidată ceva mai organic,mai avagardistă, şi care participă nemijlocit la variateleaspecte de maifestare a fiinţei umane, cale pe laturaumanităţii în plină desfăşurare şi afirmare.

O subliniere particulară impune din nou nivelul foarteridicat de înrăuriri ce se simt venind dinspre opera unuicorifeu al spiritualităţii europene, marele poet polonezAdam Mickiewicz.

Asemănătoare accente de vervă satirică şi revolu -ţionară se regăsesc în opera şevcenkiană ca o co dificareinevitabilă care, în ansamblul ei, se consumă în limiteleunei “înţelegeri” mai accesibile, mai populare, a unei sin-taxe comune ce are darul de a se profila spre sensul uni-versalului. Această tendinţă se simte cel mai bine în„Dziady” [Moşii].

Nu se pune peste tot, suficient, accentul pe perfor-marea unui riguros spirit satiric, pentru dezvoltarea uneipersonalizări critice a operei. Dacă s-ar fi procedat înacest mod s-ar fi născut un soi de obscuritate eliptică,care, de regulă, survine prin insuficienţă proprie şi prinexces, prin bombardarea limbajului cu accente nejustifi-cate şi abuzive. A fost suficientă autocenzura autorului înceea ce priveşte selecţia, alegere ce trebuie apreciată dinpunct de vedere critic în funcţie de necesarul minim uneiiconomii literare, proprii actului de creaţie.

O excepţie valoroasă, din unghiul acesta de vedere,mai degrabă, o separare de ciclul de poeme închinatetragediilor feminine îl constituie, desigur, “Sluga”.

Reflecţiuni în legătură cu acest poem au fost multe.Încercările de periodizare a operei şevcenkiene au fost şirămân un fervent prilej de controverse între criticii despecialitate.

Istoriografia literară de sorginte ucraineană îlclasează, pe drept cuvânt, ca pe cea mai împlinită operădin perioada premergătoare arestului şi deportării poetu-lui. Propria înţelegere a lumii în care trăieşte poetuldevine în acelaşi timp o tragică limitare, opusă prin aces-te limite dorinţei infinite de comunicare, de comuniune,de vieţuire alături de alţii, mai ales de cei care trebuiau

să-i urmeze pe calea puterii credinţei lui neclintite înpopor şi de care se simţea legat prin responsabilităţi aleactului de creaţie poetică.

Nu e de mirare de ce cele peste 100 de poezii şipoeme, scrise în surghiun, devin o probă de fermitatemorală a poetului, aceasta însemnând mai presus de oriceo împărtăşire a punctelor sale de vedere, într-un spiritrevoluţionar neabătut. A gândi, în condiţiile claustrării, aînsemnat înainte de toate să dorească să creeze, nu prin aîntoarce pur şi simplu [tactic] spatele subterfugiilor, ci săcontinue să supravieţuiască, direct şi personal, având înfaţă o viaţă conformă cu demnitatea şi natura luiadevărată.

Ce ar fi însemnat pentru Ucraina acelor vremuri derestrişti abandonul sau acceptarea printr-o conciliere amentalităţii autorităţilor pe calea reducerii la tăcere apoetului?

Ar fi însemnat, desigur, o pierdere serioasă: echiva-lentul acceptului cu resemnare a dezacordului esenţial,cel care în mod sigur l-ar fi separat pe poet – fizic şi spi -ritual – de experienţa şi convingerile altora.

Desofisticând mentalităţi convenţionale, rând pe rând,în drumul său de urcuş pe poziţiile unui realism critic deexcepţie, parcursul lui Şevcenko poate fi asemănat cu ocale legendară demnă de numele lui Sisif. Când decizi săporţi în faţa genunchilor, până la rădăcina pieptului „stân-ca” pe care stă pictat tabloul veridic al satului ucrainean –în toate culorile şi nuanţele realităţii lui crâncene – atuncidestinul şi bucuria tăcută a legendarului erou le recunoşti,ca scriitor, în maniera naraţiunii şi procedeelor literare pecare le foloseşti în relatarea faptelor aşa cum le vedepoporul, chiar dacă, pe alocuri, par lipsite de un folos câtde cât imediat şi fără de o „glorie” anume.

Înclinăm să credem că, de la nivelul de urcuş al celuide al şaselea deceniu începe bucuria despre care vorbim,Şevcenko simţind bucuria de a trăi scriind în limba rusăacea suită de nuvele ce vor continua să întregeascătotodată moştenirea sa poetică.

Cumva, peste aşteptări, în „Sluga”, Marele Cobzarmanifestă doar o vagă dispoziţie de a aminti ceva, câtuşide puţin, despre trecutul eroinei sale. Conducerearaţionamentului realizării poemului pe o linie oricât desinuoasă, a unei argumentări suficiente pentru a se asigu-ra o înţelegere anticipativ logică, ar fi trebuit să devinăpentru cititor o obişnuinţă.

umaniSmuL ȘeVcenKian – o proBă de deVoțiunefără Limite pentru condiția umană

(Va urma)Mihai MATEICIUC

(Urmare din 303/304)Au început cu paşi mici şi timizi, dar

cu timpul s-au înmulţit, s-au încurajat şis-au perfecţionat tot mai mult prin răbdareşi muncă asiduă ale celor doi dirijori.

De asemenea, printre cei invitaţi seafla şi tenorul Sorin Ursan, din Clit, sat ceaparţine de Arbore, care a interpretat solodouă piese clasice. A cântat foarte frumos,ca adevăratul Placido Domingo. A douapiesă era acompaniată de un grup debăieţi, în frunte cu Mihai Hrincescu, un

tânăr absolvent al UATC din Bucureşticare, deşi s-a născut în Capitală, a venit înArbore, satul natal al tatălui său undeculege şi valorifică folclorul vechi. Îlprelucrează şi apoi cântă la diferite festi-valuri, ca un menestrel, acompaniindu-sede o cobză ca şi Grigore Leşe.

Sorin Ursan este un intelectual şi unadevărat artist. Pe lângă profesia de jurist-consult, cântă muzică clasică la diferitemanifestări şi spectacole, pictează, seocupă de multe lucruri frumoase.Participă des la diferite expoziţii şi galeriide artă unde îşi expune lucrările şitablourile. Şi, fiind un artist cunoscut întot ţinutul Bucovinei, este foarte apreciatşi iubit de publicul larg, cât şi de toţiconsătenii săi, ucraineni, români şi nunumai...

De altfel, trebuie să menţionez căacest sătuc mic de ucraineni din Bucovinaa dat naştere a multor oameni de valoare:scriitori, precum Stelian Gruia Iaţentiuc,pictori ca: Romulus Butnaru, N. Petriuc,Sorin Ursan, apoi cântăreţi, umorişti şimulţi specialişti în diferite domenii decare se mândreşte şi Arborea.

Felicitări, stimaţi oaspeţi! Felicitări,dragi arboreni! Felicitări, cliteni! Lemulţumim pe această cale tuturoroaspeţior, coriştilor şi dirijorilor, atât celordin parohiile Hruşcăuţi (Ucraina),Milişăuţi şi Iaslovăţ, cât şi celor dinArbore care au fost gazda acestei întâlniricreştine şi duhovniceşti.

Le apreciem costumele populare, obi-ceiurile şi tradiţiile, mulţumindu-letotodată pentru voinţa şi osteneala, pentru

munca lor şi pentru vocile lor armonioasecu ajutorul cărora ne-au introdus înatmosfera sărbătorilor creştine atât demult aşteptate de toţi. Acest fapt atestă căindiferent unde trăim, din ce neam netragem sau ce limbă vorbim, credinţacreştină şi duhovnicească nu are frontiere.Este mereu la ea acasă: în sufletul şi cuge-tul oamenilor.

Acest concert era ca o binecuvântarepentru noi toţi cei prezenţi care, în acelinterval de timp, ne-a redat paceasufletească, ne-a făcut să uităm de noi şide problemele cotidiene. Colindele carese revărsau atât de duios atunci înbiserică, ne-au întors în timp şi ne-au

introdus într-o altă lume, ,,cea a raiului”,după cum s-a exprimat cineva.

Colindele sunt cântece de leagăn,duioase şi blânde, adresate CopiluluiSfânt care a venit pe lume cu mult timp înurmă pentru a o schimba, a ne schimba şia ne mântui, pentru a deveni mai buni,mai înţelegători, mai toleranţi şi maisănătoşi.

Le mulţumim tuturor pentru tot ce ne-au oferit în acea duminică dindecembrie, invitându-i şi în anii ceurmează ca să ne cânte şi să neîncânte, să ne înveselească sufletul şisă ne întărească credinţa strămo -şească.

Şi, pentru că ne aflăm laînceputul Anului Nou, le doresctuturor creştinilor multă sănătate,bucurii, împliniri, succes, pace înlume şi linişte sufletească.

LA MULŢI ANI!

InterCulturalItate spIrItuală în BuCovIna

Ana RUȘTI

din cufăruL cuamintiri...

Ar trebui să se afle un asemenea cufăr,la propriu sau în sens figurat, în existențafiecărui scriitor, după părerea mea.Desigur, în el prioritate au, după cum seafirmă în titlul acestui text, amintirile.Neplăcute sau plăcute. Fie din activitateaomului de litere, păstrate în modulmenționat, fie despre unele întâmplări dinviața personajelor din scrierile sale, cărți,reviste, ziare și altfel de publicații.

În ce mă privește, în opera-mi literarăși publicistică penelul sau tastele calcula-torului mi-au înșirat pe coala de hârtiesau prin transmisie diverse astfel demomente. Acum, deși a fost comemo rată,prin mass-media, dispa riția fulgeră toare abunului meu coleg condeier Vichen tieNicolaiciuc, am scoasă din cufărulamintirilor o scrisoare ce mi-a fostadresată de regretatul condeier, doar cupuțin timp înainte de chemarea lui laDumnezeu și nu pot rezista tentației,

izvorâte dintr-un îndemn de suflet, de a oreproduce, cuvânt cu cuvânt, în semn deprețuire și neuitare!

deVenire

precuvântare cu unele lămuriri

Devenire se vrea o operă literarăepică în proză, scrierea ei, în viitor vadecide în ce specie se va încadra, însă eclar, de la început, că este o operă literarăepică ce va nara întâmplările personajuluiprincipal Ghenik, precum și întâmplărilecolaterale acestuia. În orice caz, va finarată, cu nostalgie, viața lui Ghenik, dela naștere la copilărie, maturitate și senec-tutea acestuia, în relațiile cu seme nii lui,mai întâi cu cei din familie, cu prieteniidin ulița satului, cu cei din școală, precumși cu colegii săi de serviciu.

Titlul operei Devenire i s-a dat,deoarece va fi redat, pe larg, cum acestpersonaj, născându-se și copilărind, într-o familie la marginea socială acolectivității umane, având o copilărieextrem de grea, cu părinții, deși foarte

harnici, dar de o curățenie sufleteascădeosebită, a putut să răzbească în viață.Părinții lui Ghenik erau sortiți să nu iasădin nevoi materiale. În ciuda acestorgreutăți, copilul Ghenik, apoi tânărul șimaturul, datorită faptului că avea o genăsănătoasă și, primind o educație moralăaleasă de la părinți, apoi având noroculdivin și conjuctură politică favorabile,prin muncă proprie asiduă, prin sacrificiinu ușoare, treptat, treptat, fiind ajutat deoameni de mare omenie, în diferite etapeale vieții sale, reușește să obțină rezultatemeritorii la școală, în sat, apoi la liceu șisă intre în învățământul superior,absolvind cu brio facultatea aleasă,devenind profesor, și fiind foarte exigentcu sine însuși și cu ai săi colegi debreaslă, ajunge director școlar.

După Revoluția din 1989, datorităunor împrejurări faste, urcă în treapta deparlamentar. Ca deputat, face cunoștințăcu mari personalități românești și aleEuropei care-l impresionează și-l influ -en țează pozitiv.

Ghenik devine el însuși un cadru didac-tic renumit și o personalitate de seamă.

Iată motivația de unde se trage titlulacestei opere epice.

Subiectul acestei opere este în mareparte real, unele fapte și întâmplări suntfictive, iar personajele, de asemenea, cuexcepția lui Ghenik.

De aceea, orice asemănare cu uneleevenimente și personaje reale sunt cutotul întâmplătoare.

Pagini de lămurire a fragmentului tipărit.Semnătura regretatului

Vichentie NICOLAICIUC

Scrisoarea scoasă din cufărul aminti -rilor semnifică textul explicativ al cărțiice s-ar fi numit Devenire. Moartea cutotul neașteptată a bunului meu prietenVi chentie Nicolaiciuc i-a fost acestuiaimpedimentul de a nu-și fi creat volumulîn viața pământeană, dar autorul în -semnării și toți aceia care l-au prețuit, caOM și ca un bun creștin, presimt căDevenire va fi scrisă în CER prin voiaDomnului în Împărăția Sa.

decebal SeuL

Curierul UCRAINEAN 13

DUPĂ IANUAR – FĂURAR...În peisajul său, dintr-odată, un soare de zăpadă descoperă oceanul planetar al unuivers alb, scris de un plăpând ghiocel. Nu îl întreb cui îi este dedicat poemul? Îl întrebce îl aduce la mine.

Orice lună poate traversa o perioadă „neagră”. Numai că, acest Făurar va fi şi vatrece cuviincios, ca un musafir întârziat al noului an abia început. Ne va ţine un cuvânt„profetic”, pe care – surpriză - chiar acum ni-l citeşte, neemoţionat, ca orice horo-scopist convins că este ascultat.

Un bărbat de zăpadă s-ar putea îndrăgosti de o femeie de zăpadă? Da. Dar femeia dezăpadă e-o tipă cam „glisantă” şi - deci - nu-i prea... punctuală la întâlnire.

Primăvara fotbalistică e la câţiva paşi de gazon. Astăzi şi-a pus în gând să nu maipoarte treningul la antrenament, ci să îmbrace din nou şortul scurt. Ca mâine-poimâine, va avea – sau chiar a avut loc - prima etapă de retur. Până atunci, mi separe mie – sau nu? – zăpada de la stadion miroase... a toporaşi! Cât de curând, s-arputea să ovaţionăm din nou: „Hai, Steaua!” Asta în mod sigur va consemna revirimen-tul că fotbalul abia a ieşit de la iernat se joacă cu spectatorii, reveniţi pe stadionulGhencea [Dă, Doamne!... Becali, roagă-te şi tu!]

Seară într-un staul. Un câine se întinde peste nişte paie. Gospodarul îşi începe noapteade moşit: oile vor naşte miei ce, în zilele următoare, se vor albi la soare.

Februarie creşte atât de încet ghiocei, încât nimeni nu-l vede ce şi cum face. Unnepoţel aleargă prin sufragerie. Bunică-sa stă-n fotoliu – ca într-un rit depăşit de timp- ea e cu totul absentă; habar n-are că croşetează un fes alb pentru un căpşor de ghio-cel. Azi mă gândesc la faptul că va trebui să mă înfăţişez înaintea ei, confirmându-iadevărul, zicându-i: „Bunicuţă, iată februarie! Iată primul ghiocel!”

E greu să pleci şi să rămâi cu autoturismul tău în parcare. Pornind, e greu să întorci,să fii în faţa ferestrei, pe balcon, şi să-ţi vezi automobilul ca nins de o surpriză: ocămilă adormită în zăpadă! În concluzie: să vezi şi în acelaşi timp să negi vederea nu-i de niciun folos.

Pline de cristale de fum de la ţigări, perdelele unui Popas turistic dorm, până aproapede ora prânzului!

Magia producătorilor de mărţişoare e-n plină pregătire de desfăşurare. Scăriţa unuinorocos hornar la dreapta, ba ceva la stânga; la dreapta două floricele de şur roşu-alb, la stânga poate fi numai una.... Pe manufacturieul liber producător de artizanat,îl cuprinde ameţeala!

Zi-mi despre viile întinse pe sârmă tot ce pofteşti. Eu conchid că-i vorba despre o„clasică telefonie”!

Citesc un haiku ce-mi propune deja un comportament mai ciudat, mai dificil decât nepoate apărea: să întâmpinăm altceva, orice altceva, pe un câmp, în decor de februarie.Iată, îl citez: „Trei iepuraşi / îmi dau bună ziua / cu dosul”. El prefaţează de timpuriucă, în aşteptarea primăverii, la sfârşit de februarie, câmpul din afara marilor oraşepoate fi insignifiant de vesel şi de umoristic, cât priveşti în jur cu ochii.

Pe un picior de stâncă, un corb trezit de bubuiturile unui tir de artificii, într-o noapteaniversară. Proprietarul de pensiune n-a avut încotro; a respectat - contra cost –supremaţia dorinţei de manifestare egoistă a unui sărbătorit client.

De Dragobete, tinerii îşi statuează de drept joaca de-a dragostea: românul e fan-Dragobete! Le-ascultăm limbuţia, cum se cheamă unul pe celălalt: „Te iubesc,dragostea mea!” E drept că inima iubitei poate fi plină până sus de-o „nouă iubire” -iar dacă te-apropii să sorbi o sărutare mică, cine şi ce să îţi mai zică?

Vitrine-n noapte... Când feeria unei scurte ninsori a încetat să bântuie printre mane-chine, eu am plecat - noaptea era în toi. Noapte-i în toi şi-acum, lumea modei doarmeşi nimeni nu va şti ceva dacă se va trezi pentru o clipă, pe când stelele privesc la stele...Poate, într-un somn paralel, va tresări o jună ce visează s-ajungă la un casting... Darasta, se va întâmpla în realitate atunci când pomii vor fi deja îmbobociţi, iarprimăvara va fi o tânără candidată ca şi fata...

Într-o şubredă luntre, priponită la un ţărm sărăcăcios, se tot zbate pe loc o pojghiţă degheaţă. Râvneşte să treacă marea dorinţei, mereu uitând că joacă şi ea un mic rol într-o piesă de-a valurile vremurilor, şi că ţărmul izbânzii – un Etern Rubicon! – se găseştemereu pe malul celălalt.

Să presupunem, doar în şagă, că la gura sobei, deasupra unei căni de ceai gura unuinepoţel începe dintr-odată să recite: „Melc, melc codobelc...” Bunica s-ar minuna,întrebând „Unde te-ai ascuns, copilule?” Iar melcul ar chicoti în sinea lui, şi ar păstra– până cam prin aprilie - farmecul discreţiei.

Prin ce oare îngereşti silabe începem să cuprindem amintiri de la ţară, cu pioase buni-ci făcând sfinţişori? Nu-i cumva un răsfăţ al raiului obiceiul acesta, geamăn cu luminadimineţii prevestitoare - plutind la vale - pe fluviul unei vieţi tradiţionale cum este ceadin luna lui Mărţişor - cel cu Zilele Babei?

Marea se zbuciumă şi spumegă – metaforic - în agenţiile de turism, cu oferte de va luri-vălurele scânteind reduceri de sezon, pentru momente ale nisipului umed... Pe ţărmulmării nesfârşite are loc marea întâlnire a norocoşilor prevăzători cu virtualii plătitori- „la zi” - ai unui sejur, zice-se, nemaipomenit!

Între ferestrele iernii ca nişte pătrate albe pe-un fundal alb şi el, şi-a făcu apariţia unnou bloc de tipul ANL. Ocuparea spaţiului locuibil înseamnă, deocamdată, odihnăpentru un teanc de dosare cu cereri care aşteaptă - „Bine, mulţumesc!” - în sediulPrimăriei.

Să găteşti gustos, mai mult decât să găteşti. După o pătrunzătoare privire într-un borş,cu o siguranţă uimitoare trebuie să mergi în piaţă după ceva pătrunjel şi leuştean. Teconformezi rapid – totul ţine de un clocot!... Ai plecat?... Nimic nu mai rămâne dupătine decât şarpele încolăcit al ascensorului, în jurul unei tăceri ce pare că nu prezintăpentru ceilalţi colocatari, barem un pic de ecou gastronomic!..........................................................................

Februarie, destul loc de prognoze liricepentru o lună scurtă; însă, loc suficientpentru mutări geniale de simţăminte şi gânduriscrise pe-o foaie cu pătrate albe şi negre - de la Pion până la Rege – cât pentru o viaţă: o partidă întreagă!

Deci, se poate observa cum evantaiul Reginei creează turbulenţe capricioase, ca orice femeie,iar când nici nu te aştepţi,caruselul anotimpurilor are de suferit!

Mihai MATEICIUC

Curierul UCRAINEAN14

Ceea ce pare astăzi aproape laîndemâna oricui, tipărirea unei cărţi laînceputul anilor ‘60 era un lucruextrem de anevoios şi de aceea,bineînţeles, rar. Iar când se întâmpla,devenea un eveniment extraordinar, şinu numai pentru autor. Acesta era con-vins că opinia publică a primit carteasa ca pe o realizare remarcabilă,unică, datorită căreia, azi-mâine, el vadeveni cu siguranţă buricul pămân -tului, cum de altfel se şi consideraîncă înainte de tipărirea cărţii.

Să nu credeţi că în toamna anului1961, când am fost invitat la Edituratineretului să semnez un contract deeditare, aveam despre mine altăpărere. Nici vorbă! Deşi obiectul con-tractului nu era o carte de a mea, ci otraducere (romanul pescăruşul alscriitorului ucrainean Iuri Zbanaţkyi).Şi ce dacă era traducere? Era primacarte, iar eu aveam 24 de ani! Maipublicasem până atunci câteva versurişchioape într-un ziar regional, articoleşi 2-3 schiţe într-o publicaţie ucrai -neană, însă acum era vorba de o carte,fie ea şi traducere! Ca orice absolventde Filologie, nu mă vedeam în viitoraltceva decât scriitor, iar această tra-ducere putea fi primul pas (astăzi suntconvins că traducerea nu e mai puţincreaţie decât literatura originală, dardespre asta – nu acum).

Sincer, nu-mi aduc aminte cum seface că Editura tineretului mi-a pro-pus tocmai mie să traduc acel roman.Doar abia terminasem facultatea, încănu mă afirmasem ca scriitor, nutradusesem nimic până atunci şi (la felde important şi în acei ani!) la Edituratineretului nu cunoşteam pe nimeni.Ce-i drept, limba ucraineană o ştiamfoarte bine, iar din 1958 eram po -sesorul unui certificat de traducătoreliberat de Academia Română (mărog, a Repu blicii Populare Române).În acei ani examenele de traducătorerau organizate de Academie şi nu deMinisterul Culturii ca în prezent. Darde aici şi până a mi se oferi traducereaunui roman e cale lungă. La acea oră,erau câțiva traducători autorizaţi delimba ucraineană mult mai cunoscuțidecât mine. În sfârșit, nu-mi aducaminte cum de am fost solicitat toc-mai eu (În paranteză, o întâmplare„nosti mă”, legată de examenul detradu cător. La sfatul profesorului nos-tru Vasile Bilivschi – o minunăţie deom, despre care voi scrie cândva;merită cu prisosinţă! – ne prezentăm,eu şi Eugen Mihaiciuc, la examenulde traducător; eram în anul III.Examenul – scris – avea loc într-unamfiteatru al ISEP-ului (actualaAcademie de Studii Economice) şiconsta în traducerea – în şi din – a 2-3pagini de proză; textul dactilografiat,altul pentru fiecare candidat, ne-a fostdistribuit de comisie. După trei ore,am predat lucrările – traducere şiretroversiune – şi ni s-a spus că rezul-tatele vor fi afişate la Academie pestetrei luni. Au trecut însă mai multe.Când, în sfârşit, s-au afişat, între cele

câteva zeci de nume de câştigători, seaflau şi numele noastre, al meu şi allui Eugen. În ziua stabilită, nerăb -dător, mă aşez la coadă – erau vreo 15persoane înaintea mea, Eugen nu ştiude ce nu venise în acea zi – şi aşteptsă-mi vină rândul la ghişeu. Când maiaveam în faţă câteva persoane, simtdin spate o adiere de parfum. Măîntorc şi constat că în urma mea se afladoamna Tamara Gane, profesoaranoastră de literatură rusă (nu sovie -tică; cea sovietică ne-a predat-o profe-sorul Mihail Novicov); ţinea un cursinteresant şi era simpatizată de stu -denţi. Dacă nu mă înşel, era soacracriticului Matei Călinescu. O salutmirat şi politicos, mă dau la o parte şio invit să treacă în faţa mea. Mărecunoaşte că-i sunt student şi-mimulţumeşte zâmbind. „Am certificatde traducător, – răspunde ea mirăriimele, – dar pentru că-mi dăduseră ca -lificativul Suficient – auzi, Suficient! –m-am prezentat din nou. E bine că şivoi studenţii...” Între timp, îi veniserândul. Doamna semnează în catastifde primire, iar eu arunc o privire pesteumărul ei şi văd că şi de această datăobţinuse tot Suficient. Tamara Gane iaactul cu un gest smuls şi indignat şiîntoarce spatele ghişeului Academiei.Când îmi ridic şi eu certificatul, con-stat că traducerea mea fusese notatăcu Bine. Și Eugen Mihaiciuc a luat totBine. Mai târziu am aflat că, înmaterie de traduceri literare, Bine eranota maximă, că Foarte Bine nu e tre-cut pe niciun certificat, căci ar însem-na că e vorba de o traducere perfectă,iar aşa ceva, după cum se ştie, nuexistă. Tot atunci am înţeles cătraducătorul, pe lângă talent literar şicultură, trebuie să ştie la fel de bineambele limbi, cea din care traduce şicea în care traduce. Or, în cazulTamarei Gane, nu ştiu care dintrelimbi îi juca festa, româna sau rusa –ambele din Basarabia. Gata paranteza.Nu înainte de a vă ruga să fiţi convinşică acel Bine m-a făcut să mai crescpuţin în ochii mei...).

Aşadar, fusesem chemat la Edituratineretului, la doamna (mă rog, tova -răşa) Şişmanian, şefa redacţiei de tra-duceri (o cucoană acră şi nu preatânără), care m-a „predat” redactoreiNatalia (Coca) Petruţ, o fiinţă lumi -noasă, mereu veselă, corpolentă,frumoasă şi mai tânără cu vreodouăzeci de ani decât şefa. Era genulde om cu care e o plăcere să lucrezi.Mi-a prezentat cartea scriitoruluiucrainean (n-o citisem până atunci),mi-a cerut certificatul de traducător şimi-a dat să citesc contractul şi să-lsemnez. Fiindcă eram în al nouăleacer, am semnat fără să ştiu ce am citit.Mi s-a atras atenţia că manuscrisultrebuie predat până cel târziu 1 iulie1962. Atunci nu ştiam că acest termen

e chiar bătut în cuie. O să vedeţi maiîncolo ce am păţit şi cum, din cauzalui, am ajuns la balamuc (pentru primaşi, sper, ultima dată; de altfel, de atun-ci au trecut peste 50 de ani...).

Până una-alta, romanul avea vreo300 de pagini şi pentru traducerea luiaveam în faţă aproape zece luni. E, amdestul timp ca să-l dau gata! Încep să-l traduc şi...

La vreo lună şi ceva de la sem -narea contractului, îmi telefo neazăCoca Petruţ şi mă invită pentru a douazi la editură: va trebui, zice, să semnezun alt contract. Nu, nu, – îmi explicăea, – nu e vorba de o altă traducere...Au intervenit elemente noi. Să aduc,zice, şi vechiul contract.

A doua zi, mi se prezintă spresemnare un nou contract, în care, pelângă mine, mai apare un traducător:Claudia Millian Minulescu. „Aceastădoamnă ştie limba ucraineană?...” –întreb eu deloc bucuros. „Ei, nu, nuştie, – mi se răspunde. – Dar e poetă, esoţia lui Ion Minulescu... Iar Uniu neaScriitorilor a luat hotărârea de a ajutaîn acest fel scriitorii mai în vârstă şi cuvenituri mici”. Lăudabilă iniţiativă.„Dar, – zic, – nu-mi dau seama în ce vaconsta conlucrarea noastră...” „Păi,după ce traduci, să zicem, un capitol-două, o vizitezi pe doamna Minulescu,îi citeşti ce ai tradus şi discutaţi pemarginea celor citite...”

Supărarea mi-a trecut repede.Adică nu era supărare, mai curîndnemulţumire. În general, nu prea ţinsupărare şi cu atât mai mult n-amfăcut-o când urma să colaborez cusoţia unuia dintre poeţii mei preferaţi.De Claudia Millian Minulescu nucitisem până atunci nimic. La Editură,mi se dăduse adresa şi telefonuldoamnei Minulescu cu explicaţia călocuieşte vizavi de Palatul Pionierilor(aşa i se spunea atunci Palatului regalde la Cotroceni). Trecusem cu vreodoi ani mai înainte pe Bulevardulprof. dr. Gh. Marinescu (mă întor ceamde la Grădina Botanică, agale, pentrua admira în tihnă frumuseţea caselordin cartier) şi remarcasem pe faţadaunui bloc placa de marmoră careanunţa trecătorii că se află în faţaclădirii în care locuise poetul sim-bolist Ion Minulescu. În stânga uşii, oaltă placă menţiona că în aceeaşiclădire locuise şi Liviu Rebreanu.

Într-o zi, îmi iau inima-n dinţi şi-itelefonez doamnei Claudia MillianMinulescu. Când află cine e la telefon,sunt copleşit cu un torent de excla -maţii de bucurie, de parcă aş fi fost unvechi şi drag prieten, şi sunt invitats-o vizitez chiar a doua zi.

Până a doua zi, m-am tot întrebatcum o fi arătând soţia lui IonMinulescu. Probabil nu mai eratânără, îmi făceam eu socoteala, dacăe văduvă de vreo 18 ani, iar în ‘44,când a murit, nici Minulescu nu maiera chiar tânăr. Cu siguranţă însă căfusese tare frumoasă, căci un poet nupoate iubi – aşa credeam atunci –decât o femeie frumoasă. Mi-am pus

din timp în servietă cele vreo 20 depagini pe care le tradusesem şi măgrăbeam să nu care cumva să întârzii– fusesem invitat pentru ora 4 după-amiază. Am avut întotdeauna grijă sănu întârzii: la tren, la întâlniri, lamasă, la aeroport, la serviciu şi pre -tindeam şi altora acelaşi lucru,conduită care, de-a lungul anilor, mi-aadus mai multe dezamăgiri şineplăceri decât satisfacţii. Acum însă,altceva mă nemulţumea: nu mi-aplăcut niciodată să merg pe stradă cuflori în mână, aveam impresia că toatălumea se uită la mine, iar privirileoamenilor mi se păreau, bineînţeles,ironice. O tâmpenie de care nu m-amdezbărat nici până azi. Dar n-aveamîncotro. Am cumpărat din PiaţaOperei (ca să am de parcurs cu florile-n braţe o distanţă cât mai mică) unsplendid buchet de flori de câmp (nuştiu de ce, eram convins că florăreasamă bănuise că am ales florile cele maiieftine, nu pe cele mai frumoase...) şi,trecând pe lângă Facultatea de Me -dicină, m-am îndreptat spre Bule -vardul Gh. Marinescu. Fir-ar să fie!Am ajuns cu 20 de minute maidevreme. Am trecut, fireşte, de casamemorială, am ajuns până în faţaGrădinii Botanice, am dat colţul, m-am sucit, m-am învârtit, am aprins oţigară. Am fost plăcut surprins să con-stat că librăria de vizavi se numea IonMinulescu. E bine de ştiut: la nevoie,aş avea de ce să mă agăţ în vreunmoment de stânjenitoare lâncezeală adiscuţiei cu doamna Minulescu. Săspun bunăoară: „Ce bine că auto -rităţile s-au gândit să-i dea librărieinumele poetului Ion Minulescu...”Sau cam aşa ceva. Mă întorc din drumşi la 4 fix intru în clădire şi urc la eta-jul întâi.

Sun la uşă şi aştept cu buchetulîntins caraghios în faţă, ca la comanda„Pentru onor, prezentaţi arm’!...”. N-atrebuit să aştept decât o clipă. Uşa s-adeschis larg şi în cadrul ei a apărutdoamna Claudia Minulescu: primi-toare, distinsă, numai zâmbet, rujată,pudrată, fardată, îmbrăcată într-orochie înflorată de casă.

– A, tovarăşul Irod! Vai ce floriminunate! Mersi! Pofteşte, dragă, –strânse florile la piept şi-mi făcu locsă intru.

Doamna Minulescu, la cei vreoşaptezeci de ani (am aflat mai târziucă avea 74) era o femeie încă fru -moasă, zveltă, cu mers şi mişcări deom sub cincizeci de ani. Îmi propusesă-mi prezinte mai întâi Casamemorială „Ion Minulescu” („Dum -neata n-ai mai fost până acum, nu?”)înainte de a discuta despre traducere.Era un apartament destul de spaţios,cu aspect de muzeu, plin de tablouri,icoane, fotografii, mobilier scump,rafturi cu cărţi. În fund, se afla camerade lucru a poetului: birou masiv, cumapă de piele, călimară, condei cupeniţă, manuscrise, etajere cu cărţi, osofa cu cuvertură multicoloră. Lângăfereastră, uşa dădea într-un mic bal-con cu vedere spre peretele clădiriivecine.

CLAUDIA MILLIAN MINULESCU

(Va urma)Corneliu IROD

Vitrina literară

Mihai VOlOŞCIUC

AzI NINGE

azi ninge ca-n scrisul lui creangătoloaca e albă ca varul,Se-aude-n livadă-o talangăe-a oii lui niță Scripcaru.

această ninsoare dorităeu am așteptat-o o vreme,acum stând la cald lângă-o plităafară aș vrea să mă cheme.

Să o-mbrățișez ca pe-o fată La care-am ținut toată viațae-atât de frumoasă, curată,precum e a cerului fața.

aș vrea să-i descriu frumusețeace n-are nicio mărginire,S-o las să mi-o-ngroape tristețeaS-o simt o măreață-mplinire.

oricât de bolnav aș fi-n casă dar când văd zăpezile linedevin sănătos lângă masă,Simt parcă-i tot cerul cu mine.

căci încă din copilărietot am așteptat-o să vină,de-a ne cununa-n poezie,precum se cunună-o regină.

Să nu ne topim niciodatăcând razele-ar frânge nămeții.aș vrea să-nflorim viața toatăca-n cântec și-n versuri poeții.

saveta VĂRĂREANU

ŞI lACRIMIlEPlOUĂ

In memoriam Neculai Vărăreanu

ai fost ,,frumos cum numa-n visun înger se arată“,dar te-am pierdut, căci ai plecatpe-o cale ne-nturnată.

ai strălucit pe-un cer bizarprea puţini să te vadă,Şi frumuseţea-ţi nu-n zadarpe pământ să şadă.

ai strălucit şi ai lăsatpe terra alte stele.tatăl ceresc ni te-a luat,Lăsându-te prin ele.

Stele din stele s-au născut,Şi vor fi cer de stele,iar tu rămâi, nu eşti pierdutîn gândurile mele.

mă rog să-ţi fie mai uşorîn lumea ta cea nouă.ne este greu, ne este dor,Şi lacrimile... plouă.

164 de ani de la nașterealui Ion luca Caragiale

La 30 ianuarie 2016, s-au împlinit 164 deani de la nașterea celui mai de seamă dra-maturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor,director de teatru, comentator politic șiziarist român.

post-mortem a fost ales membru alacademiei române. între anii 1878 și 1881 acolaborat la ziarul „timpul“, alături deeminescu și Slavici. în 1884, a pus în scenăpiesa „o scrisoare pierdută“, apoi comediile

„d-ale carnavalului“ și „o noapte furtu -noasă“, toate aplaudate în picioare și acesteafiind doar câteva dintre operele geniului i.L. caragiale pentru care este consideratunul dintre principalii fondatori ai teatruluinațional. el este un desăvârșit arhitect alconstrucției dramatice, un observator pro-fund și minuțios al realităților socialeromânești și un creator al unor memorabiletipuri care se perpetuează și azi în viațanoastră, pe stradă sau la tV.

ion Luca caragiale este unul dintre ceimai viguroși scriitori din literatura românăși universală, pe același palier valoric cumarele mihai eminescu, dar în genul satiricși nu numai.

Ion ROBCIUC

TOAsTURI

* să ridicăm paharele, la înălţimi de neatins!* Dramă de Anul Nou: oaspeţii vor pleca tocmai la...anul.* Filosoful: - Adevărul este, totuşi, în aperitiv.* Domnilor, peste câteva ore la noi va veni Anul Nou. Purtaţi-vă

frumos cu micuţul!* Pentru melodiile interpretate lângă bradul de Crăciun,

acordeonistul a fost plătit în...acord.

PROVERBE INDIENE

* Când se declanşează incendiul, este prea târziu să sapi fântână.* Pe uliţa sa şi câinele-i tigru.* Prostul are capul sur din cauza soarelui.* Dintr-o floare nu poţi face o coroniţă.* în apă să nu te cerţi cu crocodilul.

sCURTIssIME

* Vi s-a dat libertatea cuvântului? Atunci tăceţi!* Pe motanul leneş nici şoarecii nu-l respectă.* Fiecare are maidanul său de independenţă.* Oricât ai scutura răchita – nu vor cădea mere.* Dacă nu mănânci şi nu cumperi, atunci inflaţia nici nu se

simte.* Dacă la sală învârţi pedalele în sens invers, s-ar putea să te

îngraşi.* Oftalmologul: miopii se uită în decolteu, cei care văd departe se

uită în castron.* Ştiu că: în general sunt mulţi aşi în caraşi.* Iadul este uşor de incendiat, dar cum putem da foc raiului, când

în el trăiesc cei puternici?* De ce apetitul vine în timpul mesei, şi nu invers?

kOlEA kURElIUk

Mihai VOlOȘCIUC

AzI NINGE

Aşteaptă copiii ninsoareCa-n vremea lui Creangă şi-acuma,Dar geaba, c-afară e soare,Natura se-ntrece cu gluma.

Cică e-ncălzire globalăŞi o fi, c-am trecut de gerar,

Şi fulgi au căzut doar spoială,I-aşteapă copiii-n zadar.

Şi eu aşteptat-am ca prunciiNinsoarea, chiar muză să-mi fie,să dau ascultare porunciiEi, de-a mă-nspira-n poezie.

să pot s-o descriu cu curaj,Tristeţile din noi biruind,

Cu fulgii ei, ca un bandaj,Ruine şi cenuşi acoperind.

Orişicât aş fi eu de-mplinitCa poet, ea lipsind, n-o să potsă-i descriu pasul spre infinit,Că nu ştiu de-i plecată de tot.

De-i aşa, îi deplâng pe copiiCe-o aşteaptă zadarnic să vină,

Ei, desigur, niciodat’ nu vor ştiCine e, cine fost-a de vină.

Azi ninge, în schimb, făr’ măsurăCu scumpiri la orice-i de vânzare,Cu facturi peste altă factură,Până dorul ninsorii dispare!

lucian PERţA

PARODIE

515Curierul UCRAINEAN

ÒÒÒ

Curierul UCRAINEAN16

Hristos s-a născut!Vă felicit cu prilejul Anului Nou și al Crăciunului, al

Sfântului Vasile, al Botezului Domnului care ne vine înospeție, aceste praznice mari slăvite într-una din colin-dele ucrainene populare.

Sărbătorile trec repede și revenim la viața cotidiană...De aceea, dragi prieteni, stimați jurnaliști, ne-am adunatastăzi să discutăm sarcinile ce stau în fața țării noastre înanul 2016.

Nu putem face acest lucru fără o scurtă analiză arezultatelor obținute în 2015, fără a discuta despre ce amrealizat și ce nu am reușit să realizăm.

Noi am demarat reforme în toate domeniile, darunele dintre ele încă nu au dat rezultate. Niciodată șinicăieri războiul nu a dus la prosperitatea țării. Iar noi neaflăm, astăzi, sub agresiune militară, pe teritoriul nostruse duc acțiuni de luptă. Această agresiune nu este doarmilitară, de la 1 ianuarie împotriva noastră a fost declan -șată o amplă agresiune economică ce a intrat în fază deembargo în care produsele unui mare număr de produ -cători ucraineni nu sunt limitate doar prin taxe vamale,ci pur și simplu nu sunt admise pe teritoriul FederațieiRuse.

Totuși, putem spune, astăzi, cu toată tăria că țaranoastră a rezistat și chiar și-a creat premise pentru dez-voltare. Acesta este principalul rezultat al anului 2015.

În primul rând, noi – societatea, armata, puterea – amconsolidat în mod substanțial capacitatea de apărare astatului nostru. Aceasta a dat o lovitură dorinței dușma -nului nostru de a continua ofensiva asupra Ucrainei.

În al doilea rând, am obținut ca susținerea Ucraineide către coaliția internațională, coaliția prietenilor noștri,să fie activă și capabilă de acțiune. O dovadă clară aacestei afirmații o constituie faptul că, anul trecut, încadrul ONU, Ucraina a fost susținută de un număr de177 de țări pentru a obține statutul de membru neperma-nent al Consiliului de Securitate al acestei organizații.Acest rezultat a fost precedat de o muncă minuțioasă nunumai a diplomaților noștri, ci și a unui mare număr aladepților Ucrainei.

Când veniți pe poligonul din Iavoriv veți vedea zecide drapele ale țărilor aliate care constituie un fel de sim-bol al colaborării noastre tehnico-militare cu alte țări alelumii.

Reamintesc faptul că anul care a trecut s-a încheiatprin hotărârea tuturor celor 28 de țări membre ale UE dea continua sancțiunile împotriva țării agresoare,Federația Rusă, care încalcă acordurile de la Minsk, iarmotivul sancțiunilor este agresiunea asupra Ucrainei șinerealizarea acordurilor de la Minsk. Cred că vă dațiseama că toate acestea nu s-au petrecut de la sine, că eleau necesitat eforturi din partea echipei noastreucrainene. În plus, drept plată pentru agresiunea împotri-va Ucrainei, Rusia se zbate acum într-o criză economicătot mai profundă.

În al treilea rând, în ciuda opoziției vehemente aKremlinului, de la 1 ianuarie a început să funcționeze laîntreaga capacitate zona aprofundată și cuprinzătoare deliber schimb cu UE. Iar criza fără precedent amigranților nu ne-a împiedicat să obținem hotărâreaComisiei Europene privind încheierea proceduriicomisiei de evaluare a implementării Planului de acțiunivizând regimul fără vize și am obținut hotărârea privindregimul fără vize deși, cu doar câteva luni în urmă,puțini mai sperau acest lucru atât în țară, cât și în afaraei. Acesta este, de altfel, un indicator care arată că UE șilumea apreciază pozitiv reformele din Ucraina.

În al patrulea rând, vă rog să vă amintiți de conferințade presă de la începutul anului trecut. Aceasta vă va

ajuta să vă dați mai bine seama de eforturile ce trebuiaudepuse pentru a evita incapacitatea de plată, pentru aasigura stabilitatea macroeconomică, financiară șibancară, restructurarea datoriei externe, creștereasubstanțială a rezervelor de aur și valutare, însănătoșireasistemului bancar și crearea premiselor pentru reluareacreșterii economice. Iar toate acestea s-au produs pe fon-dul războiului în Donbas, dar și al unor turbulențe destulde vizibile pe care le parcurge lumea, economiamondială, materializate în devalorizarea unor valute; oconjunctură externă nu prea favorabilă pentru princi-palele produse ale exportului nostru.

Între primii pași întreprinși de noi se numără deregle-mentarea, anularea diverselor aprobări și licențe. Înultimă instanță, reducerea substanțială a presiunii asuprafondului de salarii. Aceasta va duce la creșterea sumelorpe care le primesc în mână bugetarii. Cred, de asemenea,că întreprinzătorii, oamenii de afaceri ucraineni șiinvestitorii vor aprecia măsura noastră și ne vor veni înîntâmpinare în sensul că vor majora salariile lucrătorilorucraineni. Ceea ce am făcut nu a avut ca scop doarcreșterea veniturilor întreprinderilor ucrainene, ci maiales ca, rămănând competitive, aceste întreprinderi săcrească salariile lucrătorilor lor.

În al doilea rând, crearea organelor de ordine noi, peprincipii noi, din oameni noi, pe baze noi concurențiale.Am în vedere și Poliția de Patrulare, și Biroul NaționalAnticorupție, și Procuratura Specială Anticorupție.Crearea lor a necesitat, desigur, un anumit timp, de aceeaeste prematur să tragi concluzii, chiar și numai preli -minare, asupra activității lor. Dar, judecând după faptulcât de extins și adânc, dar mai ales, cât de sus au începutsă sape, cred că pentru ele nu există și, sper, să nu existenici în viitor domenii închise, persoane intangibile.

Vorbind despre rezultatele anului trecut nu pot să nuamintesc independența energetică față de Federația Rusăpe care am dobândit-o în sfârșit. Aceasta a început odatăcu semnarea Energy Community Treaty, în 2015 acestproces s-a dezvoltat și sunt convins că el va fi continuatși în acest an.

Conform prerogativelor și responsabilităților careîmi revin în cadrul modelului parlamentar-prezidențialde guvernare, am definit, pentru 2016, următoarelepriorități.

Este vorba, în primul rând, de asigurarea păcii și,subliniez acest lucru, reîntoarcerea Ucrainei în Donbas.În 2016, trebuie să fie restabilită suveranitateaucraineană asupra teritoriilor ocupate din regiunileDonețk și Luhansk.

Lupta pentru revenirea Crimeei la Ucraina rămâne șiea o prioritate a agendei noastre. Vom propune creareaunui mecanism internațional de eliberare de sub ocu -pație a peninsulei. Consider că formatul optim al unuiasemenea mecanism este „Geneva plus“ din care să facăparte partenerii noștri din UE, SUA și eventual țărilesemnatare a Memorandumului de la Budapesta.

Aceste sarcini extrem de complicate ca cea arevenirii Donbasului și Crimeei la Ucraina intenționezsă le rezolvăm, în primul rând, pe cale politico-diplomatică în cadrul dreptului internațional.

Subliniez din nou că noi suntem ferm deciși să înde -plinim întregral toate punctele din acordurile de laMinsk. Și nu vom admite nicio revizuire a acestor acor-duri.

Faptul că noi mizăm pe diplomație, pe dreptulinternațional nu reduce în niciun fel rolul și importanțaForțelor Armate ale Ucrainei. Bugetul militar, bugetulMinisterului Apărării, al Forțelor noastre Armate pe2016 este de 57 miliarde de hrivne, adică de 2,5% din

produsul intern brut. Aceasta este suma minim necesarăarmatei, dar și maximum posibilă de asigurat, astăzi, decătre contribuabilii ucraineni. Așadar, doar folosireaeficientă a acestor fonduri va asigura rezolvarea sarci -nilor prioritare care stau în fața armatei ucrainene.

Foarte important este și faptul că noi majorăm salari-ile militarilor. Această hotărâre va crește atractivitateaserviciului militar pe bază de contract și va extindecomponența contractuală în cadrul Forțelor Armate aleUcrainei. Dar vreau să subliniez că renunțarea larecrutare nu va avea loc. Tinerii ucraineni în vârstă de 20de ani vor trebui să învețe bine tehnica militară, dar einu vor fi trimiși în zona de acțiuni de luptă.

Esența politicii noastre interne și externe trebuie săfie atingerea standardelor euroatlantice și europene.

Deosebit de important este faptul că călătoriileucrainenilor în Uniunea Europeană fără vize vor devenirealitate în acest an. În zilele care urmează, voi înaintaultimele proiecte de legi urgente care vor accelera proce-durile UE necesare lansării regimului fără vize. Estevorba, între altele, și de revenirea la obligativitatea dedeclarare electronică a veniturilor funcționarilor de stat.

Mișcarea pe drumul european trebuie să fie înambele direcții. Noi trebuie să curățăm drumul spreUcraina pentru afluxul de investiții europene și mondi-ale, deoarece investițiile înseamnă locuri de muncă,înseamnă reluarea creșterii economice, înseamnăbunăstarea fiecărui ucrainean în parte. Eu prevăd că,anul acesta, investițiile în economia ucraineană vor fi demiliarde.

Integrarea europeană este și un bun stimulent pentrucombaterea corupției. Strategia anticorupție prevede,pentru acest an, funcționarea la întreaga capacitate aBiroului Național Anticorupție, achiziții exclusiv elec-tronice, dereglemantarea și privatizarea companiilor destat nestrategice și lansarea cât mai urgentă în funcțiunea Agenției Naționale de Prevenire a Corupției.

Cred că Rada Supremă va aproba, până la vară,modificările constituționale privind sistemul judiciar.

Aștept din partea coaliției să acționeze în echipă sprebinele Ucrainei, să respecte cu strictețe Acordul decoaliție convenit de toate fracțiunile ce fac parte dinaceasta. Aștept schimbări importante de cadre înConsiliul de Miniștri care să întărească potențialul lui.

Din partea Guvernului Ucrainei aștept să asigurecreșterea economică și trecerea de la gura de oxigenasigurată de credite la terapia investițională, intensifi-carea reformelor pe toate planurile.

Consider că cele mai importante sunt reformafiscală, mai ales în zona administrării și reforma sis-temului sanitar. Și mai cred că politicienii populiști tre-buie să înceteze să-i mai mintă pe oameni despre ser-vicii medicale gratuite.

În 2016, se împlinesc 25 de ani de la redobândireaIndependenței noastre.

Aș vrea să subliniez faptul că privesc cu optimismînainte și aș dori să transmit acest optimism fiecăruiadintre dumneavoastră și unui număr cât mai mare deoameni.

Vă mulțumesc pentru atenție.

UCRAINA - mai aproapePaginã realizatã de Ion ROBCIUC

cuvântul introductiv al președintelui ucrainei la conferința de presă din 14 ianuarie 2016