CSI Dumitru Liana Melania-Legumicultura

Universitatea OVIDIUS ConstanţaDepartamentul ID-IFRFacultatea de Ştiinţe Biologice şi Ştiinţe Agricole

Legumicultură

Caiet de Studiu IndividualSpecializarea Legumicultură generală

Anul de studii IIISemestrul I

Titular disciplină:Dr.ing. Liana Melania DUMITRU

2010

Cuprins

Legumicultură generală

CUPRINS

Unitatede

învăţare

1

2

3

4

5

IMPORTANŢA LEGUMICULTURII ŞI OBIECTIVELE EI

INTRODUCERE

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 11.1. Importanţa şi obiectivele legumiculturii ..................................1.2 . Situaţia cultivării legumelor în lume.........................................1.3 Situaţia cultivării legumelor în România.....................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

BAZELE BIOLOGICE ALE CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 22.1. Originea şi evoluţia plantelor legumicole............................................ 2.2. Evoluţia filogenetică şi ontogenetică..................................................2.3. Particularităţile creşterii şi dezvoltării plantelor legumicole.............. Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

CLASIFICAREA PLANTELOR LEGUMICOLEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 33.1. Necesitatea clasificării......................................................................... 3.2. Clasificarea după familia botanică....................................................... 3.3. După partea comestibilă......................................................................3.4. După durata de viaţă...........................................................................3.5. După tehnologia de cultură.................................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

ÎNMULŢIREA PLANTELOR LEGUMICOLEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 44.1. Înmulţirea generativă (sexuată)........................................................ 4.2. Înmulţirea vegetativă (asexuată)........................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 4Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 4

RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIUObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 5

Pagina

000

Legumicultură generală5

Cuprins

6

7

8.

9

10

5.1. Relaţiile plantelor legumicole cu temperatura................................... 5.2. Relaţiile plantelor legumicole cu apa.................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 5Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 5

RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIUObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 66.1. Relaţiile plantelor legumicole cu hrana.............................................6.2. Relaţiile plantelor legumicole cu solul................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 6Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 6

RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIUObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 77.1. Relaţiile plantelor legumicole cu lumina.............................................7.2. Relaţiile plantelor legumicole cu aerul.............................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 7Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 7

CADRUL NATURAL ŞI BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU CULTURA LEGUMELORObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 88.1. Cadrul natural..................................................................................... 8.2. Baza tehnico-materială....................................................................... Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 8Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 8

SISTEME DE CULTURĂ A PLANTELOR LEGUMICOLEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 99.1. Clasificarea sistemelor de cultură....................................................... 9.2. Cultura modernă, neconvenţională a legumelor................................ 9.3. Organizarea teritoriului. Asolamentul ori rotaţia culturilor...............9.4. Tipuri de culturi.................................................................................. Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 9Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 9

TEHNOLOGIA GENERALĂ A PRODUCERII RĂSADURILOR DE LEGUMEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1010.1. Importanţa producerii răsadurilor de legume.................................... 10.2. Producerea răsadurilor-lucrări de îngrijire........................................10.3. Pregătirea răsadurilor în vederea plantării........................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10


Cuprins

11

12

13

14

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 10

TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A LEGUMELOR ÎN CÂMPObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1111.1. Pregătirea terenului............................................................................ 11.2. Înfiinţarea culturilor..........................................................................11.3. Lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp...............11.4. Lucrări speciale..................................................................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 11Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 11

TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SOLARII ŞI SEREObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1212.1. Tehnologia cultivării legumelor în solarii......................................... 12.2. Tehnologia cultivării legumelor în sere.............................................Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 12Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 12

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A CIUPERCILOR COMESTIBILEObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1313.1. Importanţa cultivării ciupercilor........................................................ 13.2. Tehnologia de cultură a ciupercii albe Agaricus Bisporus...............Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 13Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 13

RECOLTAREA, SORTAREA, AMBALAREA, CONDIŢIONAREA ŞI PĂSTRAREA LEGUMELORObiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1414.1. Recoltarea legumelor......................................................................... 14.2. Valorificarea legumelor...................................................................... Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 14Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluareBibliografie Unitate de învăţare Nr. 14

BIBLIOGRAFIE

Observaţie: numărul unităţilor de învăţare este egal cu numărul şedinţelor de curs la forma de învăţământ zi (28 ore curs = 14 UI, 14 ore curs = 7 UI)


Introducere

LegumiculturaINTRODUCERE

Stimate student,

Mă numesc Liana-Melania Dumitru. Sunt cercetător principal la S.C.D.P. Constanţa şi asistent asociat în cadrul Facultăţii de Ştiinţe ale Naturii şi Ştiinţe agricole, din cadrul Universităţii “Ovidius” Constanţa.

Sunt absolventă a Facultăţii de Horticultură, din Bucureşti, promoţia 1977.

Din anul 2003 sunt doctor în Horticultură, iar teza de doctorat s-a intitulat “ Studii şi cercetări privind crearea şi cultivarea piersicului şi nectarinului dwarf”.

Sunt autor a numeroase lucrări ştiinţifice din domeniul horticol, care au fost susţinute şi publicate atât în ţară cât şi peste hotare. Majoritatea acestora au ca tematică genetica şi ameliorarea plantelor horticole.

Legumicultura este o ştiinţă complexă, importantă pentru viaţa oamenilor, deoarece legumele, alături de fructe, sunt surse de vitamine, minerale, fibre, hormoni, etc. indispensabile în alimentaţia oamenilor.

În vasta şi mirifica lume a plantelor care produc materia organică şi furnizează oxigenul necesar existenţei noastre, legumele au un rol important. De aceea doresc să vă ajut în cunoaşterea acestor plante, a cerinţelor diferite pe care le manifestă faţă de factorii de mediu, a agrotehnicii pe care o necesită, aşa încât să putem obţine producţii de legume mari şi de calitate, eşalonate pe tot parcursul anului, care să satisfacă exigenţele tot mai mari ale consumatorilor.

Materialul este organizat în 14 unităţi de învăţare, fiecare din aceste unităţi conţinând o parte de prezentare teoretică, o parte de exerciţii (teste de autoevaluare), rezolvările acestora şi o lucrare de verificare finală. Testele de autoevaluare ajută la fixarea cunoştinţelor dobândite în fiecare unitate de învăţare şi permit evaluarea continuă a cursantului. Lucrările de verificare reprezintă o evaluare finală la sfârşitul fiecărei etape de învăţare, prin care se urmăreşte determinarea gradului de însuşire de către dumneavoastră a conceptelor, metodelor, tehnicilor etc. prezentate anterior. Răspunsurile pe care le formulaţi vor fi transmise prin e-mail la adresa „[email protected]” sau predate personal la întâlnirile de la facultate, pentru a fi verificate şi comentate.

Lucrarea pe care o redactaţi şi o trimiteţi tutorelui trebuie să conţină pe prima pagină denumirea cursului „Legumicultura generală”, numele şi prenumele dumneavoastră şi adresa de e-mail pe care o aveţi. Pentru o justă identificare a lucrării este de dorit ca pe fiecare pagină să inseraţi numele şi prenumele dumneavoastră

Răspunsurile trebuie să fie clar formulate, în limita posibilităţilor fiind recomandabilă utilizarea unui procesor de texte. În medie răspunsurile ar trebui să se întindă pe o jumătate de pagină, putând exista formulări mai lungi sau mai scurte, funcţie de subiectul tratat. Între două răspunsuri succesive este necesar a fi lăsat un spaţiu de 5-6 cm pentru


mailto:[email protected]

Introducere

eventualele comentarii din partea tutorelui.Ponderea acestor lucrări de evaluare în totalul notei de examen este

de 30%, restul de 70% fiind constituit de examenul propriu-zis.

Mult succes !Asistent asociat Dr. Ing. Liana-Melania Dumitru


Importanţa legumiculturii şi obiectivele ei

Unitate de învăţare Nr. 1

IMPORTANŢA LEGUMICULTURII ŞI OBIECTIVELE EI

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 1…………………………………………………….. 000

1.1. Importanţa şi obiectivele legumiculturii.......................................................................

1.2. Situaţia cultivării legumelor în lume...........................................................................

1.3. Situaţia cultivării legumelor în Romania....................................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1…………………………………………....

Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare………………….................................

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1……………………………………………………..

Legumicultura generală


OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 1

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 1 sunt:

înţelegerea rolului şi obiectivelor legumiculturii în viaţa oamenilor situaţia legumiculturii în lume situaţia legumiculturii în Romania şi modalităţi de redresare a ei

1.1. Importanţa legumiculturii

Definiţia legumiculturii

Obiectivele legumiculturii

Legumicultura reprezintă o ocupaţie străveche, iar legumele sunt consumate zilnic de toţi oamenii planetei noastre, fie proaspete, fie gătite, existând mii de reţete diferite.Provine de la cuvintele latineşti: legumen= legumă şi culturae= mod de îngrijire, de cultivare.Legumicultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor botanice şi biologice ale speciilor legumicole, relaţiile lor cu factorii de mediu, particularităţile tehnologice în scopul atingerii potenţialului productiv al soiului sau hibridului, obţinerea unor producţii de calitate şi cu un profit cât mai ridicat.Este o ştiinţă de sine stătătoare, care se află în strânsă legătură cu botanica, genetica, fiziologia vegetală, ameliorarea plantelor, pedologia, agrochimia, marketingul, prelucrarea, valorificarea etc.Este o ştiinţă cu caracter practic, caracterizată prin:- diversitatea speciilor legumicole; - practicarea unor tehnologii diverse de cultură, ca urmare a numărului foarte mare de specii;- acordarea unei atenţii deosebite fiecărei plante, în funcţie de sistemul de cultură practicat (mai ales la culturile din spaţii protejate).- cultivarea plantelor legumicole atât în câmp, cât şi în spaţii protejate.- posibilitatea consumării părţilor comestibile atât în stare crudă, cât şi conservată şi prelucrată.- dificultatea menţinerii calităţii legumelor (a părţilor comestibile ale acestora), o anumită perioadă de timp, din cauza gradului ridicat de perisabilitate.

- acoperirea integrală a cerinţelor populaţiei pentru consumul de legume;- diversificarea continuă a producţiei şi a sortimentului cultivat;- eşalonarea producerii legumelor pe parcursul întregului an , prin relizarea culturilor în câmp, sere şi solarii;- practicarea unor tehnologii moderne, cât mai nepoluante, cu consumuri energetice cât mai mici, care să ducă la creşterea productivităţii;- cultivarea soiurilor şi hibrizilor de înaltă productivitate şi calitate, cu rezistenţă şi toleranţă la agenţi patogeni şi la condiţiile de stress;- pregătirea şi perfecţionarea specialiştilor în producerea şi marketingul legumelor;- asocierea legumicultorilor;



Importanţa alimentară a legumelor

- adoptarea unui sistem legislativ şi managerial îmbunătăţit, care să ducă la eficientizarea legumiculturii, etc.

Importanţa legumiculturii este majoră, fiind o sursă continuă de vitamine, minerale, acizi organici, fibre etc. Legumele au o importanţă : alimentară, terapeutică, cosmetică, economică etc.Legumele, alături de fructe, constituie principala sursă de vitamine şi minerale.Necesarul zilnic de legume este apreciat la 200-250 g/cap locuitor şi constituie şi un indicator al nivelului de trai al oamenilor.Legumele conţin foarte multă apă: 96% la castraveţi şi 74% la mazăre.Vitaminele au o importanţă vitală şi cele mai importante sunt următoarele:Vitamina C, se găseşte în cantităţi mari în legume, variind de la câteva miligrame (sfeclă, ceapă, morcov) şi 150-160 mg/100 g produs proaspăt la ardei. Cele mai bogate legume în vitamina C, sunt: ardeiul, pătrunjelul, spanacul şi vărzoasele. Vitamina C este un antioxidant puternic, care stimulează absorbţia fierului, neutralizează toxinele din sânge şi combate anemia, astenia şi sporeşte imunitatea organismului omenesc. Este uşor degradabilă, atât la fierbere, cât şi la preluginrea perioadei de păstrare a legumelor la lumină.Vitamina A, are rol în îmbunătăţirea vederii, formarea şi menţinerea celulelor care acoperă pielea, ochii, gura şi organele interne, ajută la prevenirea tumorilor canceroase şi există în plante sub formă de provitamină (betacaroten). Conţinut ridicat în vitamina A au spanacul, tomatele, morcovul, pepenii, salata şi ardeiul. Vitaminele din complexul B există în cantităţi mici în legume şi au rol în metabolismul hidraţilor de carbon şi în funcţionarea globulelor roşii.- B1, se găseşte în conopidă, spanac, mazăre verde, dovlecei, etc.- B2, în păstârnac, pătrunjel de rădăcină, dovlecei, ciuperci etc.- B6, în ardei.- B12, în conopidă.Vitamina PP, se găseşte în păstăile de fasole, mazărea boabe, conopidă, spanac etc.Vitamina E are un rol important în combaterea cancerului, previne îmbătrânirea prematură şi este implicată în coagularea sângelui (este antihemoragică). Se află în varza albă, salată, spanac, mazărea, ardei, etc.Acidul folic împreună cu vitamina B12, determină formarea globulelor roşii în măduva oaselor.Sărurile minerale:Calciul asigură menţinerea ritmului cardiac, contribuie la formarea scheletului şi a danturii, reglează echilibrul acido-bazic al sângelui. Se găseşte în spanac, andive, pătrunjel, morcov, păstârnac, ceapă verde, praz. Fierul se găseşte în spanac, salată, pătrunjel, ridichi de iarnă, mazăre, bob, varză etc.Magneziul face parte din structura oaselor, alături de calciu şi fier. Există în spanac, bob şi seminţele de floarea soarelui, în salată şi vărzoase.Magneziul este catalizator al unor reacţii chimice din organismul uman, reglează activitatea nervilor periferici, iar lipsa lui duce la oboseală, palpitaţii, crampe musculare ca şi în cazul carenţei de calciu.Iodul este indispensabil funcţionării glandei tiroidiene; se găseşte în cantităţi mai mari în: ceapă, usturoi, praz, tomate, varză, spanac.



Importanţa terapeutică a

legumelor

Fosforul participă la formarea oaselor, reglează funcţiile paratiroidiene, în circulaţia sângelui, în echilibrul nervos şi intelectual. Se găseşte în cantităţi mai mari în conopidă, gulie, morcov, păstârnac, pătrunjel, mazăre şi fasole verde.Potasiul, joacă rol important în echilibrul apei în ţesuturi, este tonic cardiac şi muscular, reglează activitatea glandelor suprarenale. Se găseşte în: spanac, pătrunjel de rădăcină, morcov, păstârnac, mazăre, vinete, conopidă, gulie, tomate şi ardei.Hidraţii de Carbon există în cantităţi mai mari în ceapă, usturoi, păstârnac, gulii, pepeni verzi, mazăre, morcovi etc.Proteinele se găsesc în cantităţi mai mici în legume, comparativ cu alte alimente (ouă, carne, lapte) şi există în ciuperci, mazăre, bob, usturoi, pătrunjel, spanac, conopidă ş.a.Acizii organici ajută la digestia hranei şi armonizează gustul legumelor. În cantităţi mai mari se găsesc în: măcriş, revent şi ştevie.Uleiurile eterice există sub forma unor compuşi cu sulf, având rol de antibiotice naturale.Există în: ceapă, praz, usturoi, hrean, fenicul, ţelină, mărar, pătrunjel, varză etc.

Încă din antichitate legumele se foloseau alături de fructe şi ierburi în tratarea şi combaterea unor boli.Consumul de legume are multiple efecte asupra organismului uman:- hidratează, datorită conţinutului ridicat în apă;- stimulează activitatea sistemului nervos, muscular şi circulator;- creşte capacitatea de apărare a organismului;- alcalinizează plasma sanguină şi stabileşte legătura dintre sărurile minerale;- stimulează pofta de mâncare;- reglează metabolismul;- creşterea numărului de globule roşii şi a conţinutului în hemoglobină etc.Importanţa terapeutică deosebită au: morcovii, varza, salata, spanacul, tomatele, ceapa, usturoiul, ţelina, fasolea, ridichea, vinetele, pătrunjelul.Morcovul-contribuie la creşterea numărului de globule roşii, a calităţii hemoglobinei, tratează tuberculoza şi icterul, constipaţia; creşte lactaţia şi combate furunculele (sub formă de cataplasme).Varza – sub formă de suc, se recomandă în afecţiunile gastrice, vindecă ulcerul având efect cicatrizant; pe răni se aplică frunze de varză care au fost în prealabil spălate şi zdrobite; se combate acneea cu suc proaspăt şi loţiuni de varză, combate anemiile, tratează astenia, arteritele, constipaţia, bolile ficatului, stările depresive etc.Salata – este un aliment de întreţinere şi de vitalizare, având efect liniştitor, calmant, combate insomniile, constipaţia, calmează tusea şi este un regulator al digestiei.Spanacul – are efect mineralizant, reglează traiectul căilor digestive, ceaiul din frunze tinere tratează bolile ficatului şi ale vezicii, este indicat în cură pentru cei anemici, ducând la creşterea hemoglobinei din sânge şi tonifică organismul, etc.Tomatele – determină alcalinizarea sângelui, sunt hidratante, produc poftă de mâncare, conţin multă vitamina C (combat scorbutl), au proprietăţi antiinflamatoare, combat afecţiunile vasculare şi cancerul, constipaţia,



Importanţa legumelor în

industria cosmetică

înţepăturile de insecte, acneea, etc.Ceapa – stimulează activitatea sistemului nervos, hepatic, renal şi constituie un factor de sănătate şi longevitate, este diuretică, are proprietăţi antiinfecţioase, vermifuge, combate tusea, îmbunătăţeşte calitatea sângelui şi combate depunerea grăsimii pe pereţii vaselor sanguine.Usturoiul – are proprietăţi antiseptice, vermifuge şi stimulatoare, recomandat în afecţiunile cardiace, scade tensiunea arterială, creşte apetitul, luptă contra gripei, bacilului Kock, deci combate tuberculoză, înţepăturile de insecte şi are rol antisclerotic.Ţelină – are efect tonic asupra organismului, este diuretică, regenerează sângele, combate constipaţia şi viermii intestinali, cicatrizează rănile.Fasolea – ceaiul din flori, combate pietrele la rinichi, curăţă pielea şi tratează ochii. Ceaiul de păstăi curăţă sângele, combate coşurile de pe faţă, etc. Scade colesterolul din sânge şi se recomandă în dieta diabeticilor şi a cardiacilor.Ridichea - stimulează celulele hepatice, combate afecţiunile pulmonare, astmul, tusea, bronşitele cronice, reumatismul, stările alergice şi cele nervoase.Vinetele – au proprietăţi antianemice, laxative, diuretice şi stimulează activitatea ficatului şi a pancreasului.Pătrunjelul – combate anemia, rahitismul, este stimulent al sistemului nervos, antiseptic al sângelui, tubului digestiv şi al căilor urinare, vasodilatator, diuretic şi vermifug. Combate pistruii, infecţiile, înţepăturile de insecte şi creşte pofta de mâncare.

Multe legume constituie materia primă pentru industria cosmetică: castraveţii, ceapa şi usturoiul, morcovul, anghinarea şi altele.Castraveţii, sub formă de felii, suc, ori loţiuni curăţă foarte bine tenul sensibil, care nu suportă apa şi săpunul.Ceapa, usturoiul şi prazul, se folosesc în cosmetică datorită uleiurilor esenţiale, a sulfului, flavonelor, vitaminelor B1, B2, C, a carotenului, etc, cu rol în nutriţia şi regenerarea organismului.Anghinarea, conţine substanţe bioactive, substanţe colorante, vitamine, minerale şi se foloseşte la prepararea unor alifii, creme, loţiuni, măşti de ten, etc.Morcovul, este utilizat în cosmetică, deoarece conţine cantităţi mari de provitamina A; B1; B2; C, uleiuri esenţiale, zahăr şi pectine. Are efect antiinflamator şi cicatrizant. Extractul intră în componenţa loţiunilor, a cremelor care activează funcţiile fiziologice ale pielii şi previn îmbătrânirea. Intră chiar şi în alcătuirea unor parfumuri.Feniculul, are rol în curăţarea tenului gras. Uleiul esenţial din fenicul şi mărar intră în compoziţia pastei de dinţi, a săpunului şi a unor loţiuni.Reventul, conţine antociani cu rol în colorarea părului, sub formă de pulbere, este folosit în curele de slăbire.Cartoful, combate uscăciunea mâinilor.Cimbrul, are proprietăţi bactericide, iar uleiurile conţinute folosesc la prepararea unor paste de dinţi, a produselor de baie, a cremelor şi loţiunilor pentru piele.Ridichiile, sub formă de suc combat mătreaţa şi secreţiile grase ale pielii şi contribuie la regenerarea celuler.Tomatele, sucul proaspăt curăţă epiderma, o hidratează şi revigorează faţa



Importanţa economico-socială a legumelor

obosită.

Importanţa economico-socială a legumelor rezidă dintr-o serie de proprietăţi pe care acestea le au:- se pot cultiva în tot timpul anului în diferite sisteme de cultură, folosind forţa de muncă mai eficient decât în alte sectoare agricole, - datorită caracterului intensiv al legumiculturii se crează posibilitatea existenţei mai multor locuri de muncă, reducând numărul şomerilor;- repartizarea veniturilor se fac pe o perioadă mai mare de timp;- se crează locuri de muncă şi în alte domenii, care prelucrează legumele: industria alimentară, chimică, farmaceutică, cosmetică, etc.- obţinerea unor producţii mari şi foarte mari la unitatea de suprafaţă, comparativ cu alte domenii ale agriculturii;- posibilitatea exportării unei părţi a producţiei obţinând preţuri mult mai bune;- folosirea producţiei secundare în furajarea animalelor (varză, sfeclă, salată, conopidă, etc.);- aplicarea asolamentelor cu rol în îmbunătăţirea calităţii solului;- folosirea intensivă a terenului, astfel: 1 ha de legume cultivate în câmp, echivalează cu 12 ha cultivate cu grâu; 1 ha de legume solar, echivalează cu 150 ha grâu; 1 ha de legume seră, echivalează cu 200 ha grâu.

Test de autoevaluare 1.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care este definiţia legumiculturii şi importanţa legumelor pentru viaţa oamenilor ?

Răspunsul la test se găseşte la pagina .

1.2. Situaţia cultivării legumelor în lume

Pulsul legumiculturii

pe plan mondilal

Tendinţele dezvoltării

legumiculturii pe plan mondial

În lume se cultivă, circa 52-55 milioane hectare, cu o pondere mai mare ori mai mică, pe toate continentele. Cea mai întinsă suprafaţă cultivată cu legume este în Asia, de circa 38 mil.ha, urmată de Africa (5,5 mil.ha); Europa (4,5 mil.ha) şi America (4 mil.ha).Producţia de legume a avut o valoare ascendentă şi a fost de 893 milioane tone în 2007, comparativ cu 75 mil.tone în 2000.

Producţia medie de legume / ha a fost de:20,8 tone/ha în Europa25,3 tone/ha în U.E.20,0 tone/ha în America, etc.Ponderea cea mai mare o au cultura cepei, a legumelor rădăcinoase, a



tomatelor, legumelor verdeţuri etc.Legumicultura modernă presupune utilizarea în cultură a unor soiuri şi hibrizi noi, valoroşi, de calitate excepţională, a folosirii unor tehnologii performante, care constituie rezultatul muncii de cercetare.Dezvoltarea se poate înfăptui numai realizând anumite condiţii:

- comasarea suprafeţelor cultivate cu legume şi specializarea producţiei;

- cultivarea legumelor şi în sistem neconvenţional, în culturi fără sol, ori în diferite substraturi de cultură, altele decât solul.

- utilizarea în cultură a soiurilor şi hirbizilor cu rezistenţă genetică la boli şi dăunători, cu calitate ridicată şi cu productivitate mare;

- cultivarea unui număr cât mai mare de specii legumicole, care să ducă la diversificarea sortimentului plantelor legumicole cultivate;

- folosirea îngrăşămintelor şi a pesticidelor „prietenoase” cu mediul, pentru a se obţine recolte mari/ha.

- perfecţionarea sistemelor de cultură în sere şi în spaţiile protejate;- folosirea sistemelor de „combatere integrată” şi „biologică” în primul

rând la culturile din sere;- mecanizarea pe scară largă, folosind maşini complexe, specifice, care

să execute la o singură trecere mai multe lucrări (3-4). În acest fel, se reduce tasarea şi degradarea solului, ca şi consumul de carburanţi;

- utilizarea bondarilor în seră, pentru polenizarea naturală a florilor, înlocuind astfel stimularea fructificării plantelor pe cale chimică;

- extinderea suprafeţelor cu legume cultivate în adăposturi acoperite cu mase plastice, fiind mai economice decât serele, reducându-se în primul rând costurile legate de energia termică;

- cultivarea legumelor pe terenuri modelate şi mulcite cu paie, frunze, folie de plastic de culoare închisă, etc.;

- aplicarea tot mai extinsă a irigării prin picurare, făcându-se economie de apă; se poate realiza automatizat şi administrarea îngrăşămintelor odată cu apa, respectiv

fertirigarea culturilor, etc.


Enunţaţi câteva din tendinţele dezvoltării legumiculturii pe plan mondial !




1.3. Situaţia cultivării legumelor în Romania

Evoluţia legumiculturii

în Romania

Măsuri pentru dezvoltarea

legumiculturii în ţara noastră

În ţara noastră se practică legumicultura din timpuri străvechi. Cultura verzei, salatei, pătrunjelului, anghinarea, sparanghelul, ţelina, ridichile, pepenii verzi – au fost practicate din timpul ocupaţiei romane. Mai târziu în sec. XVIII, rol însemnat au avut legumicultorii bulgari, care cultivau legume în preajma oraşelor mari. Legumicultura autohtonă a început să facă progrese după I şi apoi după cel de-al II-lea război mondial.S-au înfiinţat unităţi de producţie şi au apărut primele unităţi de cercetare, de exemplu, în 1957 s-au înfiinţat Staţiunile de Cercetări de la Buzău şi Işalniţa, iar din 1967 Institutul de Cercetări pentru Legumicultură şi Floricultură, care din 1980 şi-a stabilit sediul la Vidra.În perioada 1960-1967 s-au făcut progrese în ceea ce priveşte stabilirea tipurilor de sere şi solarii, etc.Între 1978-1981 au apărut şi alte staţiuni de cercetare legumicole, la Buzău, Brăila, Arad şi Iernut.După al II-lea război mondial au început să crească suprafeţele cultivate cu legume din ţara noastră de la aprox. 80.000 ha în 1940, la peste 210.000 în 1970. Între 2000-2007, în România existau între 270.000 şi 310.000 ha. ţara noastră fiind pe locul cinci (în Europa) după Turcia, Italia, Franţa şi Spania.În prezent, producţia medie de legume este de circa 12-15 t/ha, situându-se după Moldova şi Bulgaria.Datele FAO/2008 arată că ţara noastră a produs între: 628-1330 mii tone tomate, 296-396 mii tone ceapă uscată, 993-1070 mii tone salată şi cicoare, 731-1120 mii tone vărzoase, 108-199 mii tone castraveţi, etc.Cercetarea legumicolă românească a făcut progrese, care s-au materializat în obţinerea a: circa 200 soiuri şi hibrizi valoroşi de legume, elaborarea unor tehnologii performante de cultură, combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor,folosirea biostimulatorilor, studii genetice de haploidie experimentate la tomate, ardei, vinete, multiplicarea „in vitro”, etc., studii fiziologice şi biochimice, etc.După revoluţie, legumicultura a cunoscut o „cădere” şi s-au produs o mulţime de transformări.

Căile de reabilitare ar fi:- revenirea terenurilor foştilor proprietari;- comasarea terenurilor destinate legumiculturii;- organizarea producătorilor în grupuri sau organizaţii de producători, pentru a crea o forţă în domeniu;- accesarea de fonduri europene;- folosirea tehnologiilor moderne de cultivare şi cointeresarea specialiştilor în domeniu;- folosirea soiurilor şi hibrizilor F1, performante, cu rezistenţă genetică la boli şi dăunători etc.- aplicarea irigării localizate şi a fertirigării;- folosirea maşinilor şi a utilajelor performante cu consumuri energetice mici şi cu o productivitate mare;- utilizarea îngrăşămintelor şi a pesticidelor specifice, biodegradabile, cu grad ridicat de solubilitate şi cu grad scăzut de poluare;



- reducerea importurilor de legume şi acordarea de facilităţi pentru producţia autohtonă;- acordarea de credite pe termen lung şi a unor dobânzi mici;- pregătirea specialiştilor pe baza cererii şi a ofertei;- extinderea sortiemntului de legume, inclusiv a celor cu importanţă terapeutică, cosmetică, etc. şi a celor din sortimentul mondial, care găsesc în România condiţii favorabile de cultură.


Enumeraţi câteva din realizările cercetării legumicole din ţara noastră.


În loc de rezumat

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 1.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.

Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare Nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 1

Prezentaţi în maxim o pagină aspecte privind importanţa legumiculturii şi obiectivele ei.



Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 1.1Legumicultura este ştiinţa care se ocupă cu studiul particularităţilor

botanice şi biologice ale speciilor legumicole, relaţiile lor cu factorii de mediu, particularităţile tehnologice în scopul atingerii potenţialului productiv al soiului sau hibridului, obţinerea unor producţii de calitate şi cu un profit cât mai ridicat.

Importanţa legumiculturii este majoră, fiind o sursă continuă de vitamine, minerale, acizi organici, fibre etc. Legumele au o importanţă: alimentară, terapeutică, cosmetică, social-economică etc.

Răspuns 1.2Legumicultura modernă presupune utilizarea în cultură a unor soiuri

şi hibrizi noi, valoroşi, de calitate excepţională, a folosirii unor tehnologii performante, care constituie rezultatul muncii de cercetare.

Răspuns 1.3Cercetarea legumicolă românească a făcut progrese, care s-au

materializat în: -obţinerea a circa 200 soiuri şi hibrizi valoroşi de legume;-elaborarea unor tehnologii performante de cultură;-combaterea integrată a bolilor şi dăunătorilor;-folosirea biostimulatorilor;-studii genetice, de haploide experimentate la tomate, ardei, vinete;

multiplicarea „in vitro”, studii fiziologice şi biochimice.

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 1

1. Ciofu Ruxandra şi colab.- Tratat de legumicultură, Ed. Ceres, Bucureşti, pg. 15-45, 2004.

2. Hoza Gheorgiţa - Legumicultura generală, Ed. Artprint, Bucureşti, pag. 5-23, 2002.


Bazele biologice ale cultivării plantelor legumicole


BAZELE BIOLOGICE ALE CULTIVĂRII PLANTELOR LEGUMICOLE

Cuprins Pagina


2.1. Originea şi evoluţia plantelor legumicole.....................................................................

2.2. Evoluţia filogenetică şi ontogenetică...........................................................................

2.3. Particularităţile creşterii şi dezvoltării .........................................................................








cunoaşterea originii şi evoluţiei plantelor legumicole evoluţia filogenetică şi ontogenetică particularităţile creşterii şi dezvoltării plantelor legumicole

2.1. Originea şi evoluţia plantelor legumicole

Centrele genetice pentru

plantele legumicole

Se referă la originea plantelor legumicole şi evoluţia lor în decursul timpului. Plantele au evoluat continuu de-a lungul vremii, ca rezultat al interacţiunii dintre organism şi mediul înconjurător şi a acţiunii oamenilor care au selectat formele valoroase.Cel mai bun exemplu îl constituie varza – speciile sălbatice, care arătau ca o salată cu câteva frunzuliţe şi aveau dimensiuni mici (Brassica rupestris, B. Insularis,etc.) şi la care, cu timpul au apărut şapte forme, la care anumite părţi s-au modificat şi au devenit părţile comestibile: căpăţâni, inflorescenţe, tulpini tuberizate, etc.Alte exemple: ridichile, castraveţii, dovlecii şi dovleceii, etc. În prezent biodiversitatea este foarte mare şi au fost stabilite 12 centre genetice pentru plantele legumicole de cultură, în funcţie de zona climatică (temperată ori tropicală) şi de cerinţele speciilor: -Centrul- chino-japonez (vinete, fasole, varză, lufă, ceapă, pepeni galbeni);- Indo-maleiezian (basella, fasole, vinete şi castraveţi);- Australia (spanacul de Noua Zeelandă);- Indo- birmanez (vinete, castraveţi, lufe, ridichi);- Asia centrală (usturoi, sfeclă, mărar, spanac, ceapă, bob, pepene galben);- Orientul apropiat (usturoi, bob, mazăre, pepene galben, praz);- Mediteranean (anghinare, cardon, ţelină, fenicul, salată, ceapă, praz, ridiche, sparanghel, cicoare, revent, pătrunjel, ş.a.)- African (vinete şi castraveţi);- Euro-siberian ( usturoi, sparanghel, sfeclă, cicoare, lobodă, creson, ridichi);- Sud-american (ştir, fasole, cartof, tomate, ardei);- Centro-american (dovlecei, fasole, tomate, cartofi, ardei);- Nord-american (topinambur).


Câte centre genetice există în lume pentru plantele legumicole?; citaţi câteva dintre acestea?




2.2. Evoluţia filogenetică a plantelor legumicole

Evoluţia de-a lungul

generaţiilor

Evoluţia în decursul unui ciclu de viaţă

Evoluţia filogenetică se referă la etapele evoluţiei plantelor de-a lungul generaţiilor şi aceasta este influenţată de condiţiile de mediu. Pe măsură ce se schimbă condiţiile de mediu apar şi modificări ale plantelor respective, ca o adaptare a lor la noile condiţii de mediu create, apar caractere şi însuşiri noi ale acestora.De exemplu, salata şi spanacul cultivate în condiţii de zi lungă, emit repede tulpini florale, îmbătrânesc şi nu mai pot fi consumate. De aceea, ele se cultivă toamna şi primăvara, în condiţii de zi scurtă, când dezvoltă o masă vegetativă mare şi fragedă.Dar, plantele sunt influnţate în evoluţia lor şi de om, nu numai de condiţiile de mediu. În prezent, există 20 specii de legume la care se manifestă fenomenul „heterozis”, la tomate, varză, castraveţi şi alte specii se produc hibrizi F1, care dau producţii de foarte bună calitate şi au o productivitate sporită la umiditatea de suprafaţă.

Evoluţia ontogenetică Se referă la etapele de evoluţie a organismelor în cursul unei generaţii şi înregistrează trei perioade de viaţă, fiecare având câte trei faze:1.Perioada de SĂMÂNŢĂ care cuprinde trei faze:- faza embrionară - decurge din momentul fecundării până la maturarea seminţelor. În această fază, noile organisme sunt foarte sensibile, au o mare plasticitate ecologică şi sunt legate de planta mamă;- faza de repaus – durează din momentul în care seminţele devin mature din punct de vedere fiziologic până se declanşează procesul de germinare. Procesele fiziologice sunt mult încetinite.Perioada de păstrare este cu atât mai lungă cu cât seminţele sunt la temperaturi cât mai scăzute şi cu cât umiditatea este mai redusă.În această fază de repaus, seminţele trec prin repausul profund şi cel forţat. Repausul este considerat o necesitate fiziologică.- faza de germinare – începe de la apariţia colţului seminţei (a radicelei) şi ţine până la formarea tulpiniţei şi a primei frunze adevărate.Plantele au cerinţe mari faţă de umiditate, temperatură, de cantitatea de oxigen care există în sol ori în substratul de cultură, etc.După răsărire, plantele sunt foarte vulnerabile şi se supun unor procese de selecţie foarte severe. Supravieţuiesc numai plantele viguroase, care provin din seminţe mari, sănătoase, cu suficiente rezerve de hrană pentru hrănirea embrionului.Perioada de CREŞTERE VEGETATIVĂ – cuprinde şi ea trei faze: - faza de răsad – durează de la apariţia primei frunze adevărate până la depunerea substanţelor de rezervă în organele specializate. În faza aceasta,



toată hrana sintetizată de plante este exclusiv folosită pentru creşterile vegetative, iar între procesele de asimilaţie şi dezasimilaţie este un raport unitar (cât se produce se şi consumă).Un rol important îl au factorii de vegetaţie.- faza de acumulare a substanţelor de rezervă începe din momentul în care surplusul de hrană sintetizat se depune în organele specializate care cresc, îşi modifică forma şi devin părţile comestibile, ori edibile ale plantelor respective (frunze, rădăcini, tulpini, fructe, peţioli, flori ori inflorescenţe, seminţe, etc.).- faza de repaus este specifică plantelor bienale, trienale şi perene, ori multianuale şi începe în momentul în care metabolismul plantei se reduce, din cauza factorilor nefavorabili (temperaturi scăzute, zile scurte, etc.).Frunzele şi rădăcinile active mor, cu excepţia plantelor perene, iar procesele metabolice se desfăşoară foarte, foarte lent. Ieşirea din repaus diferă cu specia.Perioada de REPRODUCERECuprinde la rândul ei trei faze:- faza de îmbobocire începe cu apariţia bobocilor florali şi se încheie cu maturarea celulelor sexuale (a gameţilor). Se caracterizează prin creşterea suprafeţei de asimilaţie şi schimbarea compoziţiei chimice a organelor vegetative.Recoltarea părţilor comestibile trebuie să se facă înainte de emiterea tijelor florifere.- faza de înflorire durează din momentul maturării gameţilor până în momentul fecundării şi coincide cu deschiderea florilor la majoritatea speciilor. Este importantă în lucrările de hibridare, pentru a se obţine rezultate bune.- faza de fructificare are loc din momentul fecundării şi până când seminţele se maturează d.p.d.v. fiziologic şi devin independente de planta mamă. Este faza care încheie ciclul ontologic al plantelor dintr-o generaţie şi faza care începe o nouă generaţie.Plantele mamă de la speciile anuale şi bienale se epuizează, iar embrionii se fortifică şi vor forma noua generaţie.La plantele perene, în fazele de maturare a seminţelor, în organele specializate se depun substanţele de rezervă asigurând perenitatea speciei.Parcurgerea acestor perioade diferă cu specia: la plantele legumicole anuale se disting: faza embrionară, faza de repaus, faza de germinaţie, faza de răsad, faza de îmbobocire, faza de înflorire, faza de fructificare, iar suprapunerea fazelor este evidentă. la plantele bienale legumicole există: faza embrionară, faza de repaus, faza de germinaţie, faza de răsad, faza acumulării substanţelor de rezervă, faza de îmbobocire, faza de înflorire şi faza de fructificare. la plantele multianuale se trece prin perioada de sămânţă şi a creşterii vegetative, cu toate fazele din primii doi ani, apoi, în planta înfloreşte şi fructifică normal.


Ce este evoluţia filogenetică ?Ce reprezintă evoluţia ontogenetică?Menţionaţi perioadele de viaţă ale plantelor legumicole şi cele trei faze ale



fiecăreia.


2.3. Particularităţile creşterii şi dezvoltării

Proces cantitativ

Proces calitativ

Creşterea este un proces cantitativ, ireversibil, care duce la mărirea dimensiunilor plantelor. Este un proces controlat genetic, care este influenţat în mare măsură şi de condiţiile de cultură (hrană, apă, căldură, lumină). Creşterea determină apariţia tulpinii, frunzelor şi rădăcinilor.

Dezvoltarea este un proces calitativ, care duce la formarea organelor de reproducere. Florile din punct de vedere morfologic pot fi hermafrodite (solanacee, fasole, mazăre, etc.) şi unisexuate (cucurbitacee).Marea majoritate a plantelor prezintă în aceeaşi floare organe de reproducere bărbăteşti (staminele) şi femeieşti (pistilele) şi sunt plante legumicole hermafrodite.Florile unisexuate pot fi pe plante monoice, ori plante dioice (au flori ♀ pe o plantă şi flori ♂ pe altă plantă). Plante dioice sunt: spanacul, sparanghelul, etc.Polenizarea florilor la plantele legumicole poate fi: autogamă (autopolenizare)- când polenizarea are loc cu polen de la aceeaşi floare sau de la flori de pe aceeaşi plantă (polen propriu autofertil) şi se întâlneşte la: tomate, ardei, vinete, fasole, mazăre, etc. alogamă (încrucişată)- când polenizarea se realizează cu polen de la alte plante, respectiv de la alte soiuri.În funcţie de factorul prin intermediul căruia se realizează polenizarea, ea este:- alogamă entomofilă (realizată de insecte) la varză, ceapă, sparanghel;- alogamă anemofilă (prin intermediul vântului) la spanac, sfeclă, lobodă.Plantele legumicole prezintă o serie de particularităţi privind creşterea şi dezvoltarea. Exemple: La tomate, mazăre şi fasole există soiuri cu creştere nedeterminată (plantele au în vârf un mugure vegetativ) şi soiuri cu creştere determinată,



au în vârf un mugure florifer , care le limitează creşterea. La cucurbitacee există pe aceeaşi plantă şi flori ♂ şi flori ♀, dar procentul lor este diferit. Astfel pe tulpina principală şi pe ramificaţiile de ordin I predomină florile ♂ şi trebuie să ciupim plantele repetat pentru a obţine ramificaţii de ordin superior pe care există flori ♀. La hibrizii ginoici de castraveţi (care au pe plantă numai florifemele), lucrările de ciupit nu trebuie executate şi se realizează astfel economie de forţă de muncă. La conopidă, spanac, salată, ceapă verde ş.a., zilele scurte şi temperaturile scăzute determină obţinerea părţilor comestibile de calitate şi cu perioadă mai lungă de menţinere în acest stadiu.


Ce este creşterea şi dezvoltarea plantelor legumicole?


În loc de rezumat





Prezentaţi în maxim o pagină aspecte privind bazele biologice ale plantelor legumicole.




Răspuns 2.1În lume există 12 centre genice pentru plantele legumicole, printre care centrul Chino-japonez, Indo-malaezian, Australian, mediteraneean, Euro-siberian, Sud-american, etc.

Răspuns 2.2Evoluţia filogenetică este evoluţia pe care au suferit-o plantele în decursul multor generaţii, pe parcursul miilor de ani.Evoluţia ontogenetică se referă la etapele de evoluţie ale plantelor în decursul unei generaţiiPerioadele de viaţă ale plantelor legumicole sunt :- perioada de sămânţă cu fazele: embrionară, de repaus, de germinare- perioada de creştere vegetativă cu fazele de răsad, de acumulare a substanţelor de rezervă şi de repaus;- perioada de reproducere cu fazele de îmbobocire, înflorire şi fructificare

Răspuns 2.3Creşterea este un proces cantitativ, ireversibil, care duce la mărirea dimensiunilor plantelor.Dezvoltarea este un proces calitativ care duce la formarea organelor de reproducere


1. Hoza Gheorghiţa - Legumicultura generală, Ed. Elisavaros, Bucureşti, 2008.2. Mâniuţiu D. - Legumicultură, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2002.3. Popescu V., Atanasiu N. - Legumicultura, vol. II, Ed. Ceres, Bucureşti, 2000.


Clasificarea plantelor legumicole


CLASIFICAREA PLANTELOR LEGUMICOLE

Cuprins Pagina


3.1. Necesitatea şi criteriile clasificării ...............................................................................

3.2. Clasificarea după familia botanică .............................................. ................................

3.3. Clasificarea dupa partea comestibilă ...........................................................................

3.4. Clasificarea după durata de viaţă ................................................................................

3.5. Clasificarea după tehnologia de cultură .....................................................................








necesitatea şi criteriile de clasificare ale plantelor legumicole clasificările plantelor legumicole după familia botanică, partea

comestibilă, durata de viaţă a plantelor şi tehnologia de cultură aplicată

3.1. Necesitatea şi criteriile de clasificare ale plantelor legumicole

Criterii de clasificare

Pentru a fi mai uşor studiate, plantele legumicole (peste 250 specii, din care în România se cultivă circa 75 specii) au fost împărţite şi clasificate după diferite criterii. La noi sunt cultivate pe suprafeţe mari circa 40 specii şi 25-30 specii sunt mai puţin răspândite, ori cultivate numai în anumite zone (sparanghel, fenicul, batat, varză de Bruxelles, etc).Clasificarea plantelor legumicole se poate face după anumite criterii:- după familia botanică,- după partea comestibilă,- după durata de viaţă,- după tehnologia de cultură.


De ce este necesară clasificarea plantelor legumicole?




3.2. Clasificarea după familia botanică

Familia botanică

După familia botanică plantele sunt grupate în functie de unele particularităţi comune; are un pronunţat caracter ştiinţific (se referă la denumirile botanice, care sunt valabile în toată lumea, indiferent de limba vorbită) şi nu prezintă importanţă practică.- Fam. SOLANACEAE cuprinde: tomatele, ardeii şi vinetele;- Fam. CUCURBITACEAE cuprinde: castraveţi, pepeni, dovlecei;- Fam. CRUCIFERAE cuprinde: varză, conopidă, ridichi, gulii;- Fam. UMBELIFERAE cuprinde: morcov, pătrunjel, ţelină, păstârnac, mărar;- Fam. LILIACEAE cuprinde: ceapă, usturoi, praz, sparanghel;- Fam. LEGUMINOASE cuprinde: fasole, bob, mazăre;- Fam. COMPOZITAE cuprinde: salată, cicoare, anghinare;- Fam. CHENOPODIACEAE cuprinde: sfeclă, spanac, lobodă;- Fam. MALVACEAE cuprinde: bamele;- Fam. POLYGONACEAE cuprinde: ştevie, măcriş, revent;- Fam. LABIATAE cuprinde: cimbru şi cimbrişor;- Fam. AIZOACEAE cuprinde: spanac de Noua Zeelandă;- Fam. AGARICACEAE cuprinde: ciuperca albă, etc.


Ce importanţă prezintă clasificarea după familia botanică?Daţi exemple de câteva familii de plante legumicole.




3.3. Clasificarea după partea comestibilă

Partea edibilă După partea comestibilă plantele legumicole se împart în:- legume de la care se consumă rădăcina: morcov, pătrunjel, păstârnac, ţelină pentru rădăcină, scorţoneră, nap, etc. La acestea, rădăcina creşte datorită hipertrofierii ţesutului parenchimatic, iar în ţesutul conducător se acumulează apa şi substanţele minerale, cu rol de rezervă, majoritatea fiind plante bienale şi perene.- plante legumicole de la care se consumă tulpina: ceapa, usturoiul, prazul, gulia, cartoful.- plante legumicole de la care se consumă peţiolul şi teaca: revent, sfeclă de peţiol (mangold), ţelină de peţiol, cardon, fenicul ş. a.- plante legumicole de la care se consumă frunzele verzi şi cele etiolate: salata de frunze, spanacul, ţelina pentru frunze, ceapa, usturoiul, scarola, spanacul de Noua Zeelandă, varză de frunze, mărarul, pătrunjelul pentru frunze, leuşteanul, basella, măcrişul etc. Toate acestea se numesc legume verdeţuri.- plante legumicole de la care se consumă lăstarii: sparanghelul- anual lăstarii cresc de pe mugurii situaţi pe rizomi şi se consumă etiolaţi, de la majoritatea soiurilor, dar există şi soiuri de la care se consumă lăstari verzi, crescuţi la lumină.- plante legumicole de la care se consumă mugurii terminali sau cei axilari: aceştia au creştere activă şi închisă: varză albă, varză creaţă, varză roşie, varză de Bruxelles, salata de căpăţână, andivele.- plante legumicole de la care se consumă inflorescenţa: conopidă, brocoli, anghinarea. La acestea, substanţele de rezervă se depun în primordiile de inflorescenţă, în pediceii florali, baza receptacului, în bractei, rezultând nişte căpăţâni false.- plante legumicole de la care se consumă fructele: tomate, ardei, castraveţi, pepeni verzi şi galbeni, fasole păstăi, mazăre păstăi, bame, etc.- plante legumicole de la care se consumă seminţele: mazăre, fasole, bob, linte şi majoritatea plantelor aromatice şi condimentare: mărar, anason, chimen, coriandru, fenicul, etc.).


Daţi exemple de plante legumicole de la care se consumă: rădacina, mugurii terminali ori cei axiali, fructele.




3.4. Clasificarea după durata de viaţă

Vârsta plantelor legumicole

Clasificarea după durata de viaţă: Există plante legumicole anuale, bienale, trienale şi perene.- Plantele legumicole anuale - îşi parcurg întreg ciclu de viaţă în cursul unui singur an: tomatele, ardeii, castraveţii, vinetele, dovleceii, mazărea, fasolea, spanacul, loboda, salata, mărarul, bamele, ridichile de lună, conopida ş.a.- Plantele legumicole bienale: morcovul, pătrunjelul, păstârnacul, ţelina, ceapa de apă şi ceapa ceaclama, varza. Ciclul de viaţă al bienalelor este următorul:Anul I: sămânţă, perioada de vegetaţie, obţinerea părţii comestibile (recoltă), destinate o parte consumului şi o parte se folosesc ca plante ♀ (mamă).Anul II: plante mamă, perioadă de vegetaţie, obţinerea seminţelor.- Plantele trienale: ceapa de arpagic are nevoie de trei ani pentru a parcurge toatele etapele:An I: se seamănă sămânţa şi se obţine arpagicul.An II: se plantează arpagicul şi se obţine o recoltă formată din bulbi de ceapă, dar majoritatea merg la consum, iar cei mai sănătoşi, mari şi tipici se opresc ca material săditor.An III: se plantează bulbii şi se obţin seminţele.- Plantele perene: hreanul, sparanghelul, măcrişul, ştevia, urzica, etc.sunt mai rezistente la frig, sau plante rustice.


Menţionaţi câteva plante legumicole anuale, bienale, trienale şi perene.


3.5. Clasificarea după tehnologia de cultură

Tehnologii de cultură

Clasificarea după tehnologia de cultură are un pronunţat caracter practic şi se referă la cerinţele plantelor, la modul de înfiinţare şi de întreţinere al culturilor:



- RĂDĂCINOASE: morcov, ţelină, păstârnac, sfeclă roşie, ridichi, scorţonera, etc. Se cultivă prin semănat direct, primăvara devreme şi au nevoie de un sol foarte bine lucrat şi umiditate mare, pentru hidratare şi germinare.- BULBOASE: ceapa, usturoiul şi prazul. Se pretează la înfiinţarea culturilor toamna, înainte de venirea îngheţului (ceapă, usturoi pentru stufat), ori primăvara devreme, nefiind pretenţioase faţă de căldură. Înfiinţarea culturilor se face prin semănat direct (ceapă ceaclama), prin răsad (ceapa de apă şi praz) şi prin plantarea arpagicului (ceapa de arpagic) sau a bulbilor (usturoi, ceapa eşalotă) .- VĂRZOASELE- varza albă, roşie, chinezească, varză de Bruxelles, conopidă, brocoli, gulia, etc. - toate se cultivă prin plantarea răsadului primăvara ori toamna, ori într-un singur ciclu (varza roşie, varza de Bruxelles, gulia ş.a.). Sunt foarte pretenţioase la apă, se pot utiliza şi în cultură succesivă (varza albă, conopida), ori în cultură asociată (gulia, varza albă).- PĂSTĂIOASE: mazăre, fasole, bob, bame, linte – fixează azotul atmosferic având pe rădăcini nodozităţi (bacterii fixataoare de azot) şi de aceea sunt considerate plante premergătoare valoroase. Se cultivă prin semănat direct.- SOLANO- FRUCTOASELE: tomate, ardeii, vinete – sunt pretenţioase la căldură, se pretează la cultura în câmp şi în spaţii protejate, se înfiinţează preponderent prin plantarea răsadurilor. Au cea mai mare importanţă, se cultivă pe suprafaţa cea mai mare şi în toate zonele de cultură a legumelor.- BOSTĂNOASELE: castraveţi, dovlecei, pepeni- au pretenţii ridicate faţă de factorii de mediu, în special temperatura; se cultivă atât prin semănat direct, cât şi prin răsad. Se pretează la cultura în câmp , solarii sau sere (mai puţin pepenii verzi).- VERDEŢURI: salată, spanac, mărar, basella, cicoare, sfeclă şi pătrunjel de frunze şi peţiol, etc. Se cultivă prin semănat direct şi prin răsad (salată, cicoare). Au perioadă de vegetaţie diferită, ceea ce le permite folosirea în culturi succesive, asociate, etc. Se cultivă primăvara devreme şi toamna.- TUBERCULIFERE: cartof şi batat- se înmulţesc numai pe cale vegetativă, necesită soluri uşoare, bogate, bine aprovizionate cu apă, iar la to mai mici de 0o C, partea aeriană piere.- AROMATICE şi CONDIMENTARE: anason, fenicul, busuioc, coriandru, cimbru, etc. Se cultivă pe suprafeţe foarte mici, prin semănare în terenuri foarte bine lucrate şi pregătite şi cu o umiditate mare şi constantă, pentru o răsărire uniformă a plantelor.- PERENE: sparanghel, ştevie, măcriş, revent, hrean şi leuştean. Se înmulţesc predominant prin înmulţire vegetativă.


Ce caracter are clasificarea legumelor după sistemul lor de cultură ? Daţi câteva exemple.




În loc de rezumat





Prezentaţi în maxim o pagină semnificaţia clasificării plantelor legumicole


Răspuns 3.1Există sute de specii legumicole in lume şi pentru a putea fi mai uşor studiate este imperios necesar să fie clasificate după anumite criterii.

Răspuns 3.2Clasificarea după familia botanică are o importanţă ştiinţifică. După denumirea din limba latină plantele pot fi identificate în orice ţară din lume ex. fam. Solanaceae conţine tomatele, ardeii şi vinetele; fam. Cruciferae cuprinde varza, conopida, guliile şi ridichiile, fam. Leguminoase conţine fasolea, lintea, mazărea şi bobul.

Răspuns 3.3Se consumă rădăcina de la morcov, pătrunjel, ţelină, scorţoneră, păstârnac, nap, etc.Se consumă mugurii terminali şi cei axiali de la varza albă şi roşie, varza creaţă., varza de China, varza de Bruxeles, salata de căpăţână şi andivele.Se consumă fructele de la tomate, castraveţi, dovlecei, pepeni, mazăre şi fasole păstăi, bame, etc.

Răspuns 3.4Plantele legumicole anuale sunt: tomatele, ardeii, vinetele, castraveţii, mazărea , spanacul, salata, mărarul, bamele ş.a.



Plante bienale sunt: morcovul, pătrunjelul, ţelina, ceapa de apă, varza,etc.Exemplu de plante trienale : ceapa de arpagicPlante perene: hrean, măcriş, leuştean, ştevia, urzica, anghinarea, sparanghelul.Răspuns 3.5Acest criteriu are la bază elementele comune mai multor specii legumicole, privind modul de înfiinşare şi întreţinere al culturii şi are un pronunţat caracter practic. Plantele legumicole se împart în rădăcinoase, bulboase, vărzoase, solano-fructoase etc.


1. Ciofu Ruxandra şi colab. - Tratat de Legumicultură, Ed. Ceres, Bucureşti, 2004.2. Indrea D. şi colab. - Cultura legumelor, Ed. Ceres, Bucureşti, 2007.


Înmulţirea plantelor legumicole


ÎNMULŢIREA PLANTELOR LEGUMICOLE

Cuprins Pagina


4.1. Înmulţirea generativă (sexuată)....................................................................................

4.2. Înmulţirea vegetativă ( asexuată).................................................................................




Legumicultuă generală




cunoaşterea tipurilor de înmulţire a plantelor legumicole avantajele şi dezavantajele înmulţirii generative respectiv vegetative

4.1. Înmulţirea generativă

Tipurile de înmulţire

Plantele legumicole care

se înmulţesc prin seminţe

Se realizează pe două căi:- generativă, prin seminţe, sexuată;- vegetativă, prin porţiuni de plantă, asexuată.

ÎNMULŢIREA GENERATIVĂ (SEXUATĂ)Se practică la foarte multe plante legumicole, care prezintă seminţe propriu-zise (tomate, ardei, vinete, mazăre, fasole, varză, gulie, conopidă, castraveţi, pepeni, etc.) sau fructe uscate indehiscente, de tip:- nuculă.(ştevie, măcriş, revent);- glomerul (sfeclă roşie);- dicariopsă (morcov, păstârnac, ţelină, fenicul, mărar, etc.)- achenă (salată, anghinare, cardon)Avantaje:- coeficient mare de înmulţire ( de la o plantă se obţin sute şi mii de plante);- posibilitatea păstrării seminţelor câţiva ani, datorită conţinutului scăzut de apă;- mecanizarea însămânţării;- ocupă spaţii restrânse la depozitare;- este metoda de înfiinţare culturilor, cea mai folosită în legumicultură.Dezavantaje:- costul foarte ridicat al seminţelor hibride (sămânţa F1 de tomate din străinătate, costă 10-12mii lei/kg);- se poate produce uşor impurificarea culturilor pentru că între soiurile aceloraşi specii nu există diferenţe prea mari între seminţe (excepţie fac fasolea şi pepenii verzi).- germinarea seminţelor este diferită, de la câteva zile, la o perioadă lungă de timp; unele se îmbibă uşor cu apă, altele au tegumente seminale cu îmbibare foarte greoaie, ori seminţele conţin uleiuri care îngreunează hidratarea (sparanghel, morcov, pătrunjel, ţelină), încolţirea având loc după 20-25 zile.- Unele specii legumicole au o germinaţie în care cotiledoanele apar la suprafaţa solului, fiind epigee(fasolea), în timp ce alte plante au cotiledoanele în sol (mazăre, bob), ele având germinaţie hipogee. Cunoaşterea acestor particularităţi este foarte importantă, pentru efectuarea la timp a semănatului şi pentru executarea cu atenţie a primelor praşile în culturile respective.



Principalele însuşiri ale seminţelor

CONTROLUL CALITĂŢII SEMINŢELORCalitatea seminţelor joacă un rol foarte important în reuşita culturilor legumicole, iar controlul calităţii seminţelor este obligatoriu pentru toate seminţele care circulă în reţeaua de stat; se face la cerere pentru producărotii particulari.Principalele însuşiri ale seminţelor sunt: autenticitatea, puritatea, facultatea şi energia germinativă, valoarea culturală, masa a 1000 de seminţe, umiditatea, etc.Autenticitatea sau puritatea biologică este proprietatea seminţelor de a aparţine în exclusivitate speciei şi soiului. Se determină în perioada de vegetaţia de către inspectorii aprobatori de stat, care efectuează controale repetate în loturile semincere, în scopul purificării acestora.Se determină după caracterele morfologice şi organoleptice ale seminţelor (mărime, formă, culoare, luciu, aspectul suprafeţei, miros şi gust).Determinarea autenticităţii se poate face şi pe cale anatomică sau pe cale chimică, prin tratarea seminţelor cu o serie de reactivi, rezultând coloraţii diferite în funcţie de specie.Puritatea, reprezintă totalitatea seminţelor care aparţin speciei, soiului analizat, sunt întregi şi capabile să germineze. Se exprimă procentual din greutatea probei analizate.Determinarea purităţii seminţelor este necesară întrucât, printre seminţele speciei analizate, se pot găsi impurităţi (seminţe de buruieni, seminţele altor specii de cultură, materiale inerte, etc.).Facultatea germinativă reprezintă procentul de seminţe pure, care puse în condiţii optime de temperatură, umiditate şi aeraţie, germinează într-un număr de zile caracteristic fiecărei specii legumicole şi dau germeni normali.Se exprimă procentual din număr de seminţe puse la germinat.De exemplu:Vinete 65%Sfecla roşie 70%Morcov 65%Ţelină 70%Varză 75%Pierderea facultăţii germinative este determinată de caracterele speciei, de umiditate şi temperatură.Facultatea germinativă poate fi de 1-2 ani (ceapă, păstârnac); 2-3 ani (pătrunjel, praz, etc.); 3-5 ani (vinete, sparanghel, tomate, ardei, varză, conopidă, spanac, ridichi, fasole), sau 5-10 ani (anghinare, sfeclă roşie, ţelină, cicoare, castraveţi, pepeni, etc.).energia germinativă – reprezintă procentul de seminţe germinate în prima treime, sau în prima jumătate a intervalului caracteristic al speciei analizate.Primele seminţe care germinează, dintr-o anumită specie şi soi, au o energie germinativă mai ridicată, comparativ cu seminţele care germinează mai greu.În practică se preferă utilizarea la semănat a seminţelor cât mai omogene, în scopul obţinerii unei răsăriri uniforme, reducând la minim accidentele ce pot surveni în această perioadă.Valoarea culturală sau sămânţa utilă – este un indicator foarte important, reprezentând cantitatea reală de sămânţă folosită la unitatea de



suprafaţă.Valoarea culturală este dependentă de puritatea şi facultatea germinativă a seminţelor. Cu cât aceste însuşiri au o valoare mai mare, cu atât cantitatea de sămânţă necesară / unitatea de suprafaţă este mai mică, bineînţeles în limitele specifice fiecărei specii de referinţă şi invers.Masa a 1000 de seminţe se foloseşte la calcularea normei de seminţe / ha, folosind formula:Ms/ha= D x MMS, unde: VcMs/ha= norma de sămânţă (kg/ha)D= desimea culturii sau densitatea plantelor;MMS= masa a 1000 de seminţeVc= valoarea culturală a seminţelorSeminţele care sunt mai mari, mai grele, au o putere de străbatere mai mare, dau plante mai viguroase, cu un potenţial productiv mai ridicat şi invers.- Pentru a stabili calitatea unui lot de seminţe pe lângă: facultatea şi energia germinativă, puritate, valoare culturală,MMS, un rol important joacă şi puterea de străbatere, umiditatea, viabilitatea, vechimea, numărul de seminţe la un gram, etc.- Pregătirea seminţelor pentru semănat cuprinde o serie de lucrări la care sunt supuse seminţele, în scopul asigurării unei răsăriri uniforme şi într-un timp mai scurt, asigurarea unei densităţi optime/ha; prevenirea transmiterii bolilor, dăunătorilor, ca şi obţinerea unor plante mai viguroase.Înainte de semănat, se aplică seminţelor următoarele operaţii: sortarea şi calibrarea, umectarea, încolţirea forţată, startificarea, drajarea, stimularea seminţelor, îndepărtarea ţepilor şi a perilor, amestecarea seminţelor cu diverse materiale, dezinfecţia, călirea, etc.Sortarea şi calibrarea seminţelor se fac în vederea separării celor sănătoase, întregi, viabile, de impurităţi, se execută în funcţie de mărimea şi greutatea acestora.Se utilizează diferite tipuri de selectoare, pentru cantităţile mari de seminţe şi se face manual, pentru cantităţi mici cu ajutorul sitei, prin alegere „la masă”, ori prin scufundarea în apă. Se foloseşte o soluţie de apă cu 5% sare, ori o soluţie de azotat de amoniu 2%. Seminţele bune cad la fund, iar cele seci, şistave se ridică la suprafaţă şi se elimină.Umectarea se aplică seminţelor cu tegumentul tare (sparanghel, ceapă, praz), la cele care germinează mai greu (ardei, vinete) şi constă în îmbibarea seminţelor cu apă, pentru a declanşa germinarea lor.Umectarea se face cu apă călduţă, iar timpul de îmbibare diferă cu specia:48-60 ore la ceapă, praz, ţelină, morcov24-48 ore la tomate, ardei, vinete şi sfeclă roşie12-20 ore la castraveţi, dovlecei, fasole şi mazăre2-4 ore la salată, ridichi, etc.Dacă seminţele necesită o umectare de lungă durată, se vor scoate şi aerisi 10-15 minute, la fiecare 24 ore pentru a nu-şi pierde viabilitatea prin asfixiere.Este foarte important ca seminţele umectate să fie semănate imediat, într-un teren reavăn.Încolţirea forţată, se foloseşte la seminţele destinate completării golurilor, înfiinţării culturilor timpurii şi a celor succesive.



Stratificarea se poate face cu pământ umed ori cu nisip, pentru o durată de 10-40 zile.Obligatoriu se seamănă în teren umed.Călirea seminţelor, se practică pentru culturile timpurii (varză, conopidă, salată, tomate) în scopul creşterii rezistenţei la frig a plăntuţelor tinere. Răsadurile obţinute din seminţele călite rezistă mai bine la temperaturile scăzute din primăvară şi dau producţii mai timpurii.Seminţele se ţin 24 ore la temperatura camerei şi apoi 24 ore la frig ( +1; +4 oC).După câteva zile de şocuri termice, seminţele se seamănă în teren reavăn.Drajarea seminţelor, constă în acoperirea seminţelor mici şi foarte mici, cu un amestec organo-mineral, rezultând o sămânţă sferică, cu diametrul de 2,75-3,25 mm. Se realizează în acest mod un semănat de precizie, distribuirea uniformă a seminţelor, eliminarea răritului, etc.Sămânţa conţine embrionul, protejat de pericarp.Drajarea se realizează cu un material organo-mineral, respectiv lianţi şi produse fito-farmaceutice.Se foloseşte o pudră care conţine argilă, nisip foarte fin, turbă, silicaţi de sinteză.Lianţii pot fi: insolubili, dar permeabili şi solubili.Se utilizează şi substanţe stimulatoare, fitosanitare, îngrăşăminte, etc.Se practică drajarea la seminţele de ţelină, salată, morcov, pătrunjel, etc.Peliculizarea, constă în acoperirea seminţelor cu o membrană protectoare, cu o grosime de câţiva microni, care asigură protecţia fitosanitară a seminţelor şi asigură un semănat de precizie.Stimularea seminţelor se face cu scopul scoaterii lor din repaus şi accelerării germinării.Se realizează pe două căi: fizică şi chimică.Stimularea fizică, se realizează prin tratarea seminţelor cu ultrasunete, unde electromagnetice, şocuri termice, izotopi radioactivi.Stimularea chimică se realizează cu diferite substanţe chimice ca: acidul giberelic 0,01% şi procaina 0,01%, etc.- Îndepărtarea ţepilor se practică uneori, exemplu la seminţele de morcov.- Dezinfecţia seminţelor, se efectuează în scopul prevenirii şi combaterii bolilor care se transmit prin seminţe.- Se poate face dezinfecţie: termică şi chimică.


Ce este înmulţirea generativă? Daţi câteva exemple şi menţionaţi avantaje şi dezajantaje ale acesteia.Care sunt principalele însuşiri ale seminţelor?




4.2. Înmulţirea vegetativă

Plante la care se practică

înmulţirea asexuată

Diferite tipuri de înmulţire

asexuată

La înmulţirea vegetativă se folosesc porţiuni de plantă din care rezultă o plantă nouă, cu aceleaşi caracteristici cu planta mamă.Se practică înmulţirea vegetativă la speciile legumicole care: – în condiţiile ţării noastre nu formează seminţe (cartof, usturoi, batat, etc.)– nu sunt apte să germineze (hrean)– la plante care răspund mai bine la înmulţirea vegetativă decât prin seminţe (tarhon, anghinare, cardon, revent, etc.)Avantaje ale înmulţirii vegetative, faţă de înmulţirea sexuată-prin această metodă se realizează:- transmiterea fidelă a caracterelor la descendenţi;- obţinerea mai timpurie a producţiei;- creşterea producţiei la unitatea de suprafaţă;- prevenirea impurificării soiurilor, etc. Dezavantaje:- păstrarea greoaie a materialului vegetal;- înregistrarea unor pierderi mai mari de material decât la seminţe pe perioada păstrării;- manipularea cu dificultate a materialului;- coeficient mic de înmulţire, cu excepţia înmulţirii plantelor „in vitro”;- necesită spaţii mari de depozitare;- consumul ridicat de forţă de muncă.

Metode de înmulţire- prin bulbi, se practică la ceapa de arpagic; primăvara, ori toamna devreme, folosind bulbi (arpagic) sănătoşi şi uniformi ca mărime;- prin bulbili: specifică pentru usturoi şi ceapă eşalotă (hajmă ori vlaşiţă) se face toamna, ori primăvara. La usturoiul şi ceapa de Egipt se folosesc pentru înmulţire bulbilii aerieni, care se formează pe tulpinile florifere, iar la usturoi, prin desprinderea bulbilor de pe discul comun şi plantarea separată a acestora;- înmulţirea prin tuberculi, se practică la cartof. Se folosesc tuberculi obţinuţi special din culturi pentru „sămânţă”, pentru „înmulţire”, de mărime medie, ori din tuberculi secţionaţi, care să aibă 1-2 ochi/bucată;- prin rizomi, la revent, măcriş, sparanghel, hrean, folosind porţiuni de rizomi cu mugure terminal, cu excepţia hreanului, la care se pot folosi orice porţiuni de rizomi.- prin drajoni, tarhon, anghinare, formează lăstari din mugurii de pe rădăcină, iar înmulţirea se face prin detaşarea acestora de pe plante mamă şi plantarea separată şi imediată. Dacă drajonii nu au un sistem radicular bine format, ei se pun la înrădăcinat şi apoi se plantează la locul definitiv.- Înmulţirea prin miceliu se practică la ciuperci, folosind miceliu granulat pe boabe de cereale, produs în unităţi specializate de la tulpini valoroase (Fleming).- Prin despărţirea tufei-tarhon, anghinare, ştevie, leuştean, revent, cardon, etc. – se execută primăvara devreme; se realizează prin divizarea tufelor în câteva bucăţi şi plantarea lor separată.- Înmulţirea prin altoire este o metodă de înmulţire a unor plante legumicole, în scopul obţinerii de plante rezistente la anumiţi patogeni şi stress: tomate, vinete, ardei, castraveţi, pepeni, etc., în ţări cu o



legumicultură avansată (Belgia şi Olanda).- Altoirea prin alipire este cea mai răspândită metodă, se execută în stadiul de 3-5 frunze adevărate şi înălţimea de 10-15 cm, între cotiledoane şi prima frunză.La o temperatură de +20-25oC, alipirea se produce în 7-10 zile, apoi se îndepărtează printr-o tăietură vârful portaltoiului, deasupra punctului de altoire şi altoiul, sub punctul de altoire.Altoirea prin despicătură se practică la tomate: se taie portaltoiul, se despică şi se împănează cu altoiul, care a fost fasonat sub formă de pană.Altoirea se realizează pe portaltoi specifici-exemple:- pentru tomate se folosesc hibrizi F1 din încrucişarea speciei Lycopersicon hirsutum şi L. esculentum, rezultând hibrizi rezistenţi, notaţi cu litere:- K= portaltoi rezistenţi la Pyrenochaeta şi Dydinella lycopersici;- KN= rezistenţi la nematozi;- KV= rezistenţi la Verticilium;- KVF= rezistenţi la Verticilium şi Fusarium.La vinete şi ardei se utilizează hibrizi KVF, ori Solanum integrifolium.La ardei, selecţii din Capsicum annuum, rezistenţi la Phytophtora capsici.La castraveţi – Cucurbita ficifolia; La pepenele galben, se folosesc ca portaltoi: Benincasa cerifera; Lagenaria vulgaris; Curcubita pepo şi Luffa cylindrica:- înmulţirea prin butaşi, este puţin folosită, dar se realizează la plantele care au capacitatea de a emite rădăcini adventive pe tulpini (tomate şi castraveţi) şi constituie înmulţirea cea mai indicată pentru batat şi tarhon. Butaşii de 10-12 cm lungime se tratează la bază cu substanţe stimulatoare de înrădăcinare, se pun în nisip umed, ori perlit, în seră încălzită şi se umbresc în primele zile pentru a evita deshidratarea lor.- Înmulţirea prin culturi de ţesuturi „in vitro” este una din metodele reprezentative de înmulţire pe cale „industrială” a plantelor horticole şi asigură obţinerea unui material săditor de înaltă calitate şi sănătos, dar necesită investiţii foarte mari pentru aparatură performantă, clădiri şi sere necesare pentru acest tip de „înmulţire industrială” şi performantă a plantelor.- În SUA încă din 1979, s-au obţinut peste 100 milioane de plante, iar în Olanda, în 1983 – 10 milioane plante via „in vitro”.- Speciile legumicole la care se practică înmulţirea „in vitro” sunt: conopida, brocoli, varza, sparanghelul, prazul, anghinarea, feniculul, etc.Avantaje: - obţinerea unui material liber de viroze şi micoplasme;- asigurarea unei rate foarte mari de multiplicare, ex: în 6 luni, de la o singură plantă se pot obţine un milion de plante fiice;- folosirea ca material iniţial a orice tip de organ sau porţiune de organ (rădăcină, tulpină, frunze, flori, muguri);- obţinerea de plante rezistente la stres, boli şi dăunători;- obţinerea de hibrizi între plante îndepărtate genetic prin fecundarea „in vitro”;- reîntinerirea plantelor şi conservarea speciilor în bănci de gene;- posibilitatea efectuării înmulţirii plantelor pe tot parcursul anului;- posibilitatea efectuării schimburilor de material biologic în ţară şi peste hotare;- menţinerea materialului valoros prin selecţie somaclonală sau prin



culturi de embrioni, etc.Dezavantaje: - necesitatea unei dotări adecvate şi a unor spaţii special amenajate;- utilizarea unor produse scumpe (fitohormoni, vitamine), greu de procurat;- necesită personal calificat cu cunoştinţe temeinice de biologie, biochimie, fiziologie vegetală, etc.- există riscul apariţiei mutaţiilor negative şi a sărăcirii bazei genetice a speciilor, etc.Laboratoarele cuprind 2 zone: nesterilă şi sterilă. Cea nesterilă este pentru pregătirea mediului de cultură, spălătorul, magazia, etc. Cea sterilă conţine camera de prelevare şi de creştere.Înmulţirea „in vitro” conţine 5 faze:1) faza pregătitoare (0), în care are loc alegerea materialului vegetal din care se vor preleva explante= plante donor, pregătirea materialului şi utilizarea lui.2) faza 2= de iniţiere şi stabilizare a culturii constă în detaşarea explantelor şi trecerea lor pe mediul specific de cultură.3) faza 2= de multiplicare, în care materialului stabilizat se înmulţeşte. Număr de subculturi care se pot efectua depinde de specie şi de durata unei subculturi care este de circa 4 săptămâni.4) faza 3= faza de înrădăcinare a lăstarilor obţinuţi în faza de multiplicare, într-un mediu cu auxine, ori se poate induce înrădăcinarea folosind soluţii nutritive.5) faza de aclimatizare (4), constă în aclimatizarea treptată a plăntuţelor cu condiţiile din seră.Se face în cca. 2-4 săptămâni, în condiţii de ceaţă artificială, se fertilizează şi se asigură o riguroasă protecţie fitosanitară.Metodele de microînmulţire sunt foarte diferite, în funcţie de scopul propus şi de tipul de explant:- cultura de meristeme, folosită pentru obţinerea plantelor libere de virusuri;- cultura de apexuri;- cultura de butaşi sau minibutaşi de rod;- cultura de embrioni imaturi (piersic şi vişin);- cultura de antere şi polen, plante haploide;- cultura de calus, pentru selectarea de plante rezistente la stress;- organogeneză directă sau indirectă din frunze, caz în care rezultă o mare diversitate, variabilitate şi rezistenţă la stress.Se practică şi obţinerea de seminţe sintetice (ridică probleme, tegumentul seminal artificial).


Ce este înmulţirea vegetativă? Daţi exemple de plante legumicole care se înmulţesc pe cale asexuată.Avantajele şi dezavantajele ei.





Prezentaţi în maxim o pagină importanţa înmulţirii sexuate şi asexuate.


Răspuns 4.1Înmulţirea generativă sau sexuată a plantelor legumicole este cea care se realizează prin seminţe. Exemplu: tomate, ardei, vinete, pătrunjel, varză, fasole, castraveţi, pepeni, etc.Avantajele înmulţirii prin seminţe sunt: - coeficientul mare de înmulţire; posibilitatea păstrării seminţelor pentru câţiva ani; ocupă spaţiu puţin în depozite; însămânţarea se poate efectua mecanizat;- este cea mai folosită metodă de înfiinţare a culturilor din legumicultură.Dezavantaje:- costul foarte mare al seminţelor;- impurificarea, care se poate face foarte uşor;- gradul de îmbibare cu apă al tegumentelor seminale este diferit iar germinarea se poate realiza neuniform, etc.

Răspuns 4.2Înmulţirea vegetativă, ori asexuată, este cea care se realizează prin diferite porţiuni de plantă:

- meristeme, apexuri, butaşi, antere, polen, culturi de calus, embrioni imaturi ş.a.

Exemple: înmulţirea se realizează prin: - bulbi la ceapa de arpagic;- drajoni la anghinare şi tarhon;- tuberculi la cartofi;- rizomi la revent ,macris, hrean,sparanghel,etc.;- miceliu la ciupercile de cultură;- despărţirea tufei: ştevie, leuştean, revent şi cardon, etc.;- altoire la tomate şi castraveţi.

Avantaje ale înmulţirii „in vitro”:



- se obţine un material liber de viroze şi micoplasme;- se realizează o rată mare de multiplicare;- se obţin plante rezistente la boli şi stres;- se pot efectua uşor schimburi de material biologic între ţări, ş.a.

Dezavantaje:- costuri mari pentru obţinerea plantulelor;- necesitatea existenţei unor spaţii special construite şi dotate cu

aparatură computerizată;- folosirea unor cadre cu înaltă calificare;

utilizarea unor produse foarte scumpe (hormoni şi microelemente pentru medii de cultură).


1. Liana-Melania Dumitru – Lucrare de sinteză – Perfecţionarea metodelor de ameliorare a plantelor prin utilizarea culturilor de ţesuturi „in vitro”. IANB Bucureşti, pg.3-9, 1986.2. Popescu Victor, Atanasiu Nicolae – Legumicultura, vol.III, Ed. Ceres, Bucureşti, 2001.


Relaţiile plantelor legumicole cu factorii de mediu


RELAŢIILE PLANTELOR LEGUMICOLE CU FACTORII DE MEDIU

Cuprins Pagina


5.1. Relaţiile plantelor legumicole cu temperatura.............................................................

5.2. Relaţiile plantelor legumicole cu apa..........................................................................








înţelegerea rolului temperaturii în viaţa plantelor legumicole înţelegerea rolului apei în viaţa plantelor legumicole

5.1. Relaţiile plantelor legumicole cu temperatura

Necesitatea cunoaşterii cerinţelor plantelor

legumicole

Temperatura, factor limitativ

în viaţa plantelor

Plantele legumicole s-au format şi au evoluat în anumite zone ale globului pământesc şi ele au cerinţe specifice faţă de factorii de mediu, pe care cultivatorul trebuie să le cunoască şi să le reproducă cât mai bine, în scopul obţinerii unor recolte mari şi de calitate.Prin dirijarea tehnologiei de cultură trebuie să se asigure condiţii de mediu cât mai apropiate de cele în care plantele au evoluat.Alături de factorii climatici şi cei edafici, omul are un rol foarte important în obţinerea recoltelor şi în inducerea unor modificări la nivelul plantelor.

Relaţiile plantelor legumicole cu temperaturaÎn cultura plantelor legumicole, temperatura este un factor limitativ, iar de nivelul ei depinde declanşarea ori stoparea unor procese biochimice şi fiziologice din plante. Temperatura influenţează perioada de vegetaţie şi zonarea culturilor, începerea recoltării, etc.Temperatura are atât variaţii diurne, cât şi anuale.Maximul zilei se înregistrează la ora 1400, iar minimul în zorii zilei; maximul anului este în iulie şi minimul în ianuarie.Procesele metabolice se declanşează când temperatura este egală, sau mai mare de pragul biologic al speciei. Exemple: +5 -60C la varză, spanac, salată, morcov, etc; +100C la tomate, ardei, fasole şi vinete; +150C la castraveţi şi pepeni, etc.Important este să cunoaştem pentru fiecare zonă şi suma anuală a gradelor de temperatură peste 150C.Pentru fiecare specie legumicolă există o temperatură minimă, optimă şi maximă de creştere şi dezvoltare.- Temperatura minimă este cea de la care se declanşează procesele biochimice din plantă şi de ea depinde stabilirea epocii de înfiinţare a culturilor din câmp. Sub acest prag procesele stagnează şi plantele mor.Temperatura minimă este de 1-50C la mazăre, varză, ceapă, morcov; 9-120C la tomate şi fasole; 14-160C la ardei, vinete, pepeni, castraveţi şi bame.- Temperatura optimă este cea la care procesele de creştere şi dezvoltare se desfăşoară în optim, cu intensitate maximă, iar în părţile plantei se acumulează substanţele de rezervă. Exemplu: t0 optimă este de 25-300C la tomate, vinete, ardei; de 25-350C la cucurbitacee; de 15-180C la legumele verdeturi.Temperaturile sub 50C şi peste 37,50C limitează procesele metabolice din plante.



Dirijarea temperaturii

- Temperatura maximă este cea peste care plantele consumă mai mult decât produc şi se soldează cu moartea plantei. T0 maximă este de 400C pentru castraveţi şi pepeni; 35-380C la tomate; 280C la verdeţuri.Cerinţele plantelor legumicole faţă de temperatură pe fenofaze sunt diferite: - în faza de germinare a seminţelor temperatura trebuie să fie ridicată şi corelată cu o umiditate mai mare, pentru umectarea şi germinarea seminţelor;- după răsărire temperatura se scade cu câteva grade pentru a evita etiolarea plantelor;- la plantare este necesară o temperatură mai ridicată, pentru cicatrizarea rădăcinilor şi prinderea răsadurilor;- după plantare, temperatura se scade cu câteva grade, pentru a obţine un răsad viguros;- la înflorire, t0C scade cu 2-30C, iar la fructificare t0C creşte pâna la valoarea temperaturii optime.Speciile legumicole se clasifică în funcţie de nevoile de temperatură astfel:- plante legumicole foarte rezistente la frig, care suportă t0 mult sub 00C: sparanghelul.;- plante rezistente la frig, care se pot cultiva toamna târziu şi primăvara devreme şi care suportă 00C: salata, spanacul, ceapa şi usturoiul, morcovul, pătrunjelul, varza, conopida, mazărea;- plante legumicole semirezistente la frig:nu suportă 00C: cartoful;- plante legumicole pretenţioase la căldură, care au temperatura minimă de încolţire de 100C: tomatele, vinetele, ardeii;- plante legumicole rezistente la căldură, care suportă peste 350C: pepenii, castraveţii, bamele.

Dirijarea temperaturilor în culturile legumicoleTrebuie evitate temperaturile criticeExcesul de temperatură apare în special în culturile din sere şi solarii şi se instalează când se înregistrează o intensitate luminoasă ridicată şi nu există condiţii de aerisire, iar în câmp, în toiul verii, în perioadele de secetă prelungită.În aceste situaţii trebuie luate o serie de măsuri de prevenire: - în spaţiile protejate: reducerea intensităţii luminoase prin mijloace de umbrire diferită cretizare (prelate, jaluzele, rogojini, plase din materiale plastice, etc), aerisirea puternică a spaţiilor de cultură, irigarea pe durate scurte de timp şi dese, mulcirea plantelor cu materiale reflectorizante, alegerea optimă a momentului de înfiinţare a culturilor, folosirea de soiuri şi hibrizi adaptaţi condiţiilor de cultură din sere ş.a.- în câmp: cultivarea legumelor pe terenuri cu expoziţie nordică, plantarea legumelor pe partea nordică a plantelor, irigarea pe brazde şi aspersiune, respectarea epocilor de înfiinţare a culturilor legumicole, etc.Deficitul de temperatură se produce când temperatura este sub limita inferioară a intervalului optim.- în spaţiile protejate:



Corelarea temperaturii cu alţi factori de

mediu

Diferite surse de căldură

să se asigure funcţionarea normală a sistemelor de încălzire, să se realizeze etanşarea construcţiilor pentru a evita pierderea căldurii, suplimentarea căldurii prin folosirea altor surse de încălzire, udarea cu cantităţi mici de apă, uşor încălzită, aşezarea pe alei a gunoiului proaspăt, în solarii şi răsadniţe, pentru creşterea temperaturii, amenajarea anticamerelor sau a burdufurilor la intrarea în sere şi solarii.- în câmp: alegerea terenurilor cu expoziţie sudică, folosirea unor cantităţi mai mari de gunoi de grajd la fertilizarea culturilor, executarea din toamnă a arăturii şi mulcirea solului, respectarea epocilor optime de înfiinţare a culturilor, călirea plantelor cu 2-3 săptămâni înainte de plantarea la locul definitiv, etc.

Corelarea temperaturii cu luminaAceste elemente trebuie să fie în raport direct proporţional; la o intensitate luminoasă ridicată şi la o temperatură mare, procesele fiziologice se desfăşoară în ritm accelerat.Corelarea temperaturii cu umiditateaÎn sol, temperatura şi umiditatea trebuie să fie într-o corelaţie directă. La temperaturi ridicate, evapotranspiraţia este mare şi nevoia de apă a plantelor creşte. Pe măsură ce creşte temperatura trebuie să se administreze cantităţi tot mai mari de apă, pentru a nu surveni ofilirea plantelor.Corelarea temperaturii cu concentraţia dioxidului de carbonConcentraţia de CO2 este mai mare în spaţiile protejate, decât în câmp. Când temperatura şi umiditatea cresc, trebuie să crească şi concentraţia de CO2, în scopul obţinerii unor recolte sporite.Este importantă nu numai temperatura din aer, dar şi cea din sol. Aceasta influenţează germinarea seminţelor, răsărirea plantelor, creşterea răsadurilor şi capacitatea lor de a aproviziona planta cu apă şi substanţele nutritive din sol, ori din substratul de cultură.

A. Radiaţia solară este principala sursă de căldură şi lumină pentru pământ, este deci principala sursă de energie şi depinde de:- cantitatea de energie radiată de soare,- distanţa de la Soare la Pământ,- lungimea zilei,- unghiul de incidenţă al razelor solare.Cantitatea de radiaţie solară este influenţată de:- altitudine,- expoziţia terenului şi panta acestuia.Efectul de seră are un rol important în încălzirea serelor şi solariilor şi depinde de proprietăţile de transmisie selectivă a diferitelor materiale de acoperire şi constă în proprietatea unor materiale de a absorbi radiaţiile termice şi de a lăsa să treacă prin ele o anumită parte din radiaţia solară.B. Energia solară Este singura sursă de încălzire pentru solarii, sere reci şi răsadniţe şi constituie sursa suplimentară pentru toate construcţiile dotate cu sisteme



de încălzire.Captarea energiei solare se face cu colectoare solare, în care, în perioadele de insolaţie, agentul termic atinge 86-890C asigurând un spor de producţie de 10-12 % la culturile de castraveţi şi posibilitatea înfiinţării culturilor cu 15-20 zile mai devreme.C.Căldura biologică provine din fermentarea gunoiului de grajd proaspăt. Se foloseşte în răsadniţe, solarii în care se produc răsaduri şi solul serelor în care se cultivă castraveţi şi pepeni galbeni. Se foloseşte pentru producerea energiei termice, electrice şi mecanice.D. Energia eoliană se foloseşte la producerea energiei electrice.E. Căldura tehnică se utilizează la încălzirea serelor prin:- centrale termice proprii cu combustibil lichid, gazos sau solid,- centrale de termoficare,- energie industrială reziduală.F. Energia electrică se foloseşte la încălzirea serelor, dar este foarte scumpă. De obicei este utilizată în ţările dezvoltate şi în serele performante.G. Apele termale sunt o sursă ieftină de încălzire a serelor din zonele în care există. La noi sunt folosite la Oradea şi Băile Felix.


Temperatura şi rolul ei în viaţa plantelor legumicole.Temperatura minimă, optimă şi maximă şi modul cum influenţează ele plantele.Enumeraţi principalele surse de căldură existente pe Terra.




5.2. Relaţiile plantelor legumicole cu apa

Rolul apei în viaţa plantelor

Cerinţele plantelor faţă de

apă

Apa este esenţială pentru viaţa plantelor, a animalelor şi a omului.Apa are rol în :- asigurarea circulaţiei substanţelor minerale în plantă;- menţinerea turgescenţei celulelor;- constituie mediul pentru desfăşurarea reacţiilor biochimice şi de biodegradare- participă la procesul de fotosinteză;- formează soluţia solului;- menţine o temperatură constant a plantelor, etc.Pentru a sintetiza o unitate de substanţă uscată, plantele legumicole au nevoie de 300 – 800 unităţi de apă.Conţinutul de apă al plantelor variază cu : - specia - vârsta plantelor - locul de cultură - organele plantei, etc.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de apă pe fenofaze :- la germinarea seminţelor, cerinţele de apă sunt mari, de circa 40 – 150 % faţă de grutatea seminţelor;- după răsărire, plantele au nevoie de o cantitate mai mare de apă în sol, până când rădăcina lor devine suficient de puternică să-şi extragă apa necesară;- în perioada de creştere vegetativă consumul de apă este tot mai mare;- în fenofaza de înflorire şi maturare a fructelor, consumul de apă al plantelor legumicole este mai redusClasificarea plantelor legumicole în funcţie de cerinţele de apăA.după cerinţele faţă de umiditatea solului plantele legumicole se impart în trei grupe:a. plante legumicole cu cerinţe mari: vărzoasele, morcov, ţelină, castraveţi, dovlecei,b. plante legumicole cu cerinţe moderate: salata, mazărea, , pătrunjel, tomate, ceapa, ridichi;c. plante legumicole cu cerinţe reduse: spanac, sfeclă roşie, , fasole B.după cerinţele faţă de umiditatea relativă a aerului plantele legumicole se impart în patru grupe:a. plante legumicole cu cerinţe mari (85-95%): ţelină, spanac, castraveţib. plante legumicole cu cerinţe moderate (70-80%): mazăre, fasole, varză, morcov, cartofc. plante legumicole cu cerinţe mai reduse(55-70%): ardei, vinete, fasoled. plante legumicole cu cerinţe reduse (45-55%): pepeni galbeni, dovleceiCu cât sistemul radicular al unei specii este mai bogat şi explorează un volum mai mare de sol , cu atât capacitatea de absorbţie a apei şi a hranei este mai mare ( sfecla, dovleac, pepeni); La speciile cu sistem radicular slab dezvoltat ( ceapa şi usturoiul) , volumul de sol în care rădăcina se află este mic şi capacitatea de absorbţie este scăzută.Plantele legumicole semănate direct au sistemul radicular mai bine dezvoltat în profunzimea solului şi rezistă mai bine la secetă.La plantele legumicole la care cultura a fost realizată prin plantarea răsadurilor, nevoia de apă este mult mai mare, deoarece , la repicare,



Excesul şi deficitul de umiditate

vârful rădăcinilor (pivotul) se rupe şi rădăcina se ramifică şi se dezvoltă în stratul superficial (pe orizontală).

Dirijarea regimului de umiditateÎn condiţii normale de cultură, bilanţul hidric (BH) este egal cu 1, dar în realitate ne confruntăm cu un exces ori cu un deficit de apă.BH = T/A =1 unde T = transpiraţia şi A = absorbţia.La excesul de umiditate BH<1. Absorbţia apei este mai mare decât transpiraţia plantei.Excesul este influenţat de :- cantitatea mare de apă din precipitaţii ori din irigaţii- reducerea transpiraţiei plantelor când umiditatea relativă a aerului este mare- alegerea greşită a terenului- tasarea excesivă a solului, etc.În acest caz, plantele suferă , creşterea vegetativă este slabă şi fructificarea este întârziată; rădăcinile se asfixiază şi mor; se favorizează atacul bolilor criptogamice, procentul de legare al fructelor este afectat şi implicit producţia, şi se prelungeşte perioada de vegetaţie a plantelor.

Măsuri de prevenire a excesului de apă :- pentru cultura legumelor se vor alege terenuri uşoare şi mijlocii , care nu permit stagnarea apei;- evitarea luncilor inundabile- irigare raţională- executarea lucrărilor de drenare- creşterea suprafeţei de evaporare a apei prin bilonarea terenului;- alegerea judicioasă a speciilor legumicole.Deficitul de umiditate apare când valoarea bilanţului hidric este mai mare de 1. BH >1Deficitul este determinat de :- lipsa apei din precipitaţii pe o perioadă mai mare de timp şi imposibilitatea aplicării irigaţiilor;- slaba funcţionare a sistemelor de irigare;- creşterea temperaturii şi intensificarea vânturilor uscate;Efectele deficitului de umiditate sunt :- creşterea vegetativă slabă;- avortarea florilor;- îmbătrânirea prematură a plantelor;- apariţia fructelor mici, deformate, de slabă calitate- îngălbenirea şi ofilirea frunzelor şi a plantelor; ofilirea plantelor poate fi diurnă şi de lungă durată, iar ultima poate duce la pieirea plantelor.Măsuri de prevenire a deficitului de umiditate:- aprovizionarea solului cu apă după un plan stabilit anterior, în funcţie de specie şi de sistemul de cultură;- asigurarea funcţionării sistemului de irigare;- irigarea prin aspersiune, care duce la corectarea umidităţii relative a aerului; Plantele legumicole nu agrează nici „seceta atmosferică”.- combaterea buruienilor, mulcirea solului, prăşitul, etc.- Alegerea corectă a speciilor şi soiurilor




Care este rolul apei în viaţa plantelor legumicole?Clasificarea plantelor legumicole în funcţie de nevoile de apă (după cerinţele faţă de umiditatea solului şi respectiv după umiditatea relativă a aerului).Măsuri de combatere a excesului şi respectiv a deficitului de apă din culturile legumicole.


În loc de rezumat







Prezentaţi rolul temperaturii şi rolul apei în viaţa plantelor legumicole


Răspuns 5.1În cultura plantelor legumicole, temperatura este un factor limitativ, iar de nivelul ei depinde declanşarea ori stoparea unor procese biochimice şi fiziologice din plante. Temperatura influenţează perioada de vegetaţie şi zonarea culturilor, începerea recoltării, etc.- Temperatura minimă este cea de la care se declanşează procesele biochimice din plantă şi de ea depinde stabilirea epocii de înfiinţare a culturilor din câmp. Sub acest prag procesele stagnează şi plantele mor.Temperatura minimă este de 1-50C la mazăre, varză, ceapă, morcov; 9-120C la tomate şi fasole; 14-160C la ardei, vinete, pepeni, castraveţi şi bame.- Temperatura optimă este cea la care procesele de creştere şi dezvoltare se desfăşoară în optim, cu intensitate maximă, iar în părţile plantei se acumulează substanţele de rezervă. Exemplu: t0 optimă este de 25-300C la tomate, vinete, ardei; de 25-350C la cucurbitacee; de 15-180C la legumele verdeturi.Temperaturile sub 50C şi peste 37,50C limitează procesele metabolice din plante.- Temperatura maximă este cea peste care plantele consumă mai mult decât produc şi se soldează cu moartea plantei. T0 maximă este de 400C pentru castraveţi şi pepeni; 35-380C la tomate; 280C la verdeţuri.Trebuie evitate temperaturile criticeExcesul de temperatură apare în special în culturile din sere şi solarii şi se instalează când se înregistrează o intensitate luminoasă ridicată şi nu există condiţii de aerisire, iar în câmp, în toiul verii, în perioadele de secetă prelungită.În aceste situaţii trebuie luate o serie de măsuri de prevenire: - în spaţiile protejate: reducerea intensităţii luminoase prin mijloace de umbrire diferită cretizare (prelate, jaluzele, rogojini, plase din materiale plastice, etc), aerisirea puternică a spaţiilor de cultură, irigarea pe durate scurte de timp şi dese, mulcirea plantelor cu materiale reflectorizante, alegerea optimă a momentului de înfiinţare a culturilor, folosirea de soiuri şi hibrizi adaptaţi condiţiilor de cultură din sere ş.a.- în câmp: cultivarea legumelor pe terenuri cu expoziţie nordică, plantarea legumelor pe partea nordică a plantelor, irigarea pe brazde şi aspersiune, respectarea epocilor de înfiinţare a culturilor legumicole, etc.



Deficitul de temperatură se produce când temperatura este sub limita inferioară a intervalului optim.- în spaţiile protejate: să se asigure funcţionarea normală a sistemelor de încălzire, să se etanşeze bine construcţiile pentru a evita pierderea căldurii, suplimentarea căldurii prin folosirea altor surse de încălzire, udarea cu cantităţi mici de apă, uşor încălzită, aşezarea pe alei a gunoiului proaspăt, în solarii şi răsadniţe, pentru creşterea temperaturii, amenajarea anticamerelor sau a burdufurilor la intrarea în sere şi solarii, etc.- în câmp: alegerea terenurilor cu expoziţie sudică, folosirea unor cantităţi mai mari de gunoi de grajd la fertilizarea culturilor, executarea din toamnă a arăturii şi mulcirea solului, respectarea epocilor optime de înfiinţare a culturilor, călirea plantelor cu 2-3 săptămâni înainte de plantarea la locul definitiv, etc.- Principalele surse de căldură de pe Terra sunt: radiaţia solară, energia solară, căldura biologică, energia eoliană, căldura tehnică, energia electrică şi apele termale. - Răspuns 5.2Apa este esenţială pentru viaţa plantelor, a animalelor şi a omului.Apa are rol în :- asigurarea circulaţiei substanţelor minerale în plantă;- menţinerea turgescenţei celulelor;- constituie mediul pentru desfăşurarea reacţiilor biochimice şi de biodegradare- participă la procesul de fotosinteză;- formează soluţia solului;- menţine o temperatură constant a plantelor, etc.Pentru a sintetiza o unitate de substanţă uscată, plantele legumicole au nevoie de 300 – 800 unităţi de apă.Clasificarea plantelor legumicole în funcţie de cerinţele de apăA.după cerinţele faţă de umiditatea solului plantele legumicole se impart în trei grupe:a.plante legumicole cu cerinţe mari: vărzoasele, morcov, ţelină, castraveţi, dovlecei,b.plante legumicole cu cerinţe moderate: salata, mazărea, pătrunjel, tomate, ceapa, ridichi;c.plante legumicole cu cerinţe reduse: spanac, sfeclă roşie, , fasole B.după cerinţele faţă de umiditatea relativă a aerului plantele legumicole se impart în patru grupe:a.plante legumicole cu cerinţe mari (85-95%): ţelină, spanac, castraveţib.plante legumicole cu cerinţe moderate (70-80%): mazăre, fasole, varză, morcov, cartofc.plante legumicole cu cerinţe mai reduse(55-70%) : ardei, vinete, fasoled.plante legumicole cu cerinţe reduse (45-55%) : pepeni galbeni, dovlecei Cu cât sistemul radicular al unei specii este mai bogat şi explorează



un volum mai mare de sol , cu atât capacitatea de absorbţie a apei şi a hranei este mai mare ( sfecla, dovleac, pepeni); La speciile cu sistem radicular slab dezvoltat ( ceapa şi usturoiul) , volumul de sol în care rădăcina se află este mic şi capacitatea de absorbţie este scăzută.


1. Apahidean Al.S. şi colab. – Cultura legumelor şi ciupercilor, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2004.2. Hoza Gheorghiţa – Legumicultura generală, Ed. Elisavaros, Bucureşti, pg. 89-106 şi 119-132, 2008.





Cuprins Pagina


6.1. Relaţiile plantelor legumicole cu hrana........................................................................

6.2. Relaţiile plantelor legumicole cu solul.........................................................................








înţelegerea relaţiilor care există între plantele legumicole şi hrană; relaţiile plantelor legumicole cu solul.

6.1. Relaţiile plantelor legumicole cu hrana

Principalele elemente

nutritive din sol

Elementele nutritive din sol sunt: 1. macroelementelea). principale - azot (N); fosfor (P); potasiu (K) b). secundare - calciu (Ca); magneziu (Mg); sulful (S)2. microelementele - borul (B); cuprul (Cu); zincul (Zn)3. oligoelementele : - arsenic, bor, fluor, brom, iod;metale: aluminiu, cobalt, cupru, staniu, fier, molibden, magneziu, nichel, plumb, titan, zinc

Aceste oligoelemente există în cantităţi extrem de mici („de miimi”) în plante şi animale, fiind indispensabile vieţii (Louis Pasteur; Raulin; M. Javiller). În plante şi animale oligoelementele coexistă şi acţionează ca şi catalizatori ai proceselor metabolice, deci sunt indispensabile vieţii. Sunt circa douăzeci de oligoelemente care reprezintă numai 1-2 miimi din compoziţia organismelor vii- restul, de 99,98%, sunt constituite din macro şi microelemente. În compoziţia materiei vii intră cele 12 elemente denumite şi „plastice”, care sunt : azot, calciu, carbon, clor, hidrogen, magneziu, oxigen, fosfor, potasiu, siliciu, sodiu, şi sulf (99,98%), dar toate acestea sunt „comandate” ori „dirijate” de oligoelemente (0,02%).

De ex.: Arsenicul este tonic şi stimulent al poftei de mâncare, ajută respiraţia, combate numeroase boli tuberculoza, sifilisul, dermatoze, etc.), combate anemia, etc. Se găseşte în usturoi, orez, spanac,, morcov, măr, cartof, etc.

Plantele au nevoie de elementele chimice din sol, acestea având un rol esenţial în desfăşurarea tuturor proceselor metabolice şi fiziologice.

Plantele folosesc elementele chimice sub formă de ioni şi de aceea îngrăşămintele minerale sunt sub formă de săruri. Pentru a fi eficiente, îngrăşămintele trebuie să aibă anumite proprietăţi :- să conţină cantităţi mari de substanţă activă;- să fie sub formă de granule mari;- să fie sub formă de săruri uşor solubile;- să aibă o higroscopicitate mică şi o levigare redusă în sol, etc.Lipsa elementelor minerale din corpul plantelor se soldează cu carenţe şi apariţia unor manifestări nedorite, care duc la diminuarea producţiei, la compromiterea totală a acesteia şi implicit la moartea plantelor.Plantele legumicole sunt mari consumatoare de substanţe minerale şi au cerinţe diferite în funcţie de specie, producţia scontată, densitatea de plantare, modul de udare, etc. În funcţie de consumul de elemente



nutritive, V. Popescu (1995) împarte speciile pomicole în patru grupe:a.cu consum mare şi foarte mare: varza, gulioare, ţelinab. cu consum mijlociu: tomatele, ceapa, şi sparanghelulc.cu consum mic: spanacul şi salatad. cu consum foarte mic: castraveţii şi ridichile de lunăconsumul de elemente nutritive de către plante este influenţat de anumiţi factori, printre care: - specia de legume şi producţia scontată:-locul de cultură ( în sere ori în câmp)- perioada de vegetaţie- fenofazele – consumul este din ce în ce mai mare în perioadele de acumulare a substanţelor de rezervă şi a fructificării-condiţiile climatice ( cu cât temperatura este mai ridicată şi atinge optimul, cu atât absorbţia elementelor nutritive, în plante, este mai mare).


Care sunt principalele elemente nutritive din sol?Ce provoacă lipsa unor elemente chimice din corpul plantelor?


6.2. Relaţiile plantelor legumicole cu solul

Definiţia solului şi compoziţia lui

Solul este principalul mijloc de producţie şi consituie suportul în care cresc şi se dezvoltă plantele legumicole.Pentru legumicultură se aleg solurile uşoare, cu fertilitate ridicată, cu grad mic de îmburuienare, situate aproape de sursele de apă şi de căile de comunicaţie.Solul are o alcătuire complexă:- o parte solidă, formată din substanţe organice şi minerale;- o parte lichidă, soluţia solului- o parte gazoasă, reprezentată de aerul din sol- microorganismele ( microflora şi microfauna solului)Solul conţine materie organică provenită din descompunerea resturilor vegetale şi animale.Din materia organică, cea mai importantă parte o reprezintă humusul. Acesta conţine 3-4% azot, 45-60% carbon, 34-45% oxigen, 0,3-5,5% hidrogen, şi sub 1% săruri minerale. Humusul este o sursă important de azot pentru plante.Soluţia solului este format din apă şi substanţele minerale dizvoltate în ea şi aceasta face posibilă absorbţia hranei de către sistemul radicular.



Caracteristicile solului

Definiţie şi clasificare

Atmosfera solului este compusă din aerul care exista in sol şi alte gaze rezultate în urma proceselor de descompunere a materiei organice.Microorganismele au rol în descompunerea materiei organice din sol; fixarea azotului atmosferic; ameliorează structura solului ( rolul râmelor); previn sărăcirea excesivă a solului.

Solul se apreciază prin caracteristicile lui fizice, chimice şi biologice.Cele mai importante însuşiri ale solului sunt:a). structura solului este dată de modul de aglomerare a particulelor şi reuninunea în agregate de sol. Structura determină porozitatea solului. Pentru legumicultură sunt bune solurile solubile, care au o structură granulară, cu particule de sol de 1 – 3 mm. Ø.Structura solului poate fi deteriorată de : tasarea solului, excesul de umiditate, aplicarea iraţională a îngrăşămintelor minerale, scăderea conţinutului în materie organică etc.

b). textura solului este determinată de proporţia particulelor care intră în constituţia solului. Textura solului poate fi : - nisipoasă - nisipo – lutoasă - luto – nisipoasă - lutoasă - luto – argiloasă - argiloasăPentru legume, cele mai indicate soluri sunt cele nisipo – lutoase şi luto – nisipoase, care au o compoziţie echilibrată, o capacitate bună de reţinere a apei şi un conţinut corespunzător de humus.c). Reacţia solului (pH-ul), este dată de proporţia dintre ionii de hydrogen (H) şi de oxidril (OH) care există în soluţia solului. pH –ul optim pentru legume este cel cu valori cuprinse între 6 – 7.d). Soluţia solului este formată din apa şi substanţele minerale care se dizolvă în apă. Reprezintă sursa de hrană pentru plante. La culturile din sere există pericolul să crească mult concentraţia soluţiei solului, deoarece în condiţii de seră se irigă mult şi se fertilizează frecvent.Plantele legumicole cu toleranţă la salinitatea ridicată sunt: spanacul, sfecla şi sparanghelul.e). Capacitatea de tamponare este însuşirea solurilor de a se opune la modificarea reacţiei solului. Solurile mijlocii au o capacitate tampon foarte bună şi aceasta este influenţată de conţinutul în humus şi argilă al solului.f). Capacitatea de reţinere a apei reprezintă cantitatea maximă de apă reţinută de sol, după o stare de saturaţie provocată de precipitaţii ori irigare excesivă.g). Gradul de permeabilitate reprezintă viteza de infiltrare a apei în sol.Lucrările solului trebuie să fie executate la momentul optim şi la un nivel de umiditate care să nu afecteze structura şi textura solului.

Amendamentele sunt substanţe care aplicate pe sol în anumite cantităţi, modifică favorabil proprietăţile fizice şi chimice ale acestuia. Se aplică în cantităţi mult mai mari decât îngrăşămintele şi pot avea funcţii complementare.Există amendamente de natură organică şi minerală.Amendamentele naturale sunt :



- gunoiul de grajd, - gunoi artificial constituit din paie şi îngrăşăminte azotoase, - turba- composturi vegetale- tescovina- zaţ de cafea- compostul urban- îngrăşămintele verzi etc.Amendamentele minerale pot fi : - nisipoase ( nisip de râu, marin ) se aplică pe terenurile grele- argiloase, folosite pe terenuri uşoare, de ex: pământ argilos, marnele argiloase şi nămolurile de iaz- calcaroase: se aplică pentru creşterea şi menţinerea pH-ului . Dozele sunt cuprinse între 1500-4000 Kg / ha CaO.


Ce este solul şi care este alcătuirea lui?Enumeraţi câteva dintre caracteristicile solului.Ce sunt amendamentele şi de ce natură sunt?


În loc de rezumat







Prezentaţi pe scurt importanţa hranei în viaţa plantelor legumicole şi relaţiile acestor plante cu solul.


Răspuns 6.1Principalele elemente nutritive din sol sunt, macroelementele: N, P, K, Ca, Mg, S etc.); microelementele: B, Cu, Zn etc.; oligoelementele: Ar, B, F, etc., care există în cantităţi infime, dar au rol catalizator şi sunt indispensabile vieţii plantelor.Lipsa unor elemente chimice provoacă carenţe şi duce la scăderea producţiei sau chiar la moartea plantelor.

Răspuns 6.2Solul este principalul mijloc de producţie din legumicultură şi consituie suportul în care cresc şi se dezvoltă plantele legumicole.Pentru legumicultură se aleg solurile uşoare, cu fertilitate ridicată, cu grad mic de îmburuienare, situate aproape de sursele de apă şi de căile de comunicaţie.Este alcătuit dintr-o parte solidă (substanţe organice şi minerale), lichidă (soluţia solului), gazoasă (aerul din sol) şi microorganismele (microflora şi microfauna din sol).Carcateristicile solului se referă la: structura şi textura solului; reacţia solului (pH-ul); soluţia solului, capacitatea de tamponare şi cea de reţinere a apei; gradul de permeabilitate, etc.Amendamentele sunt substanţe de natură organică şi respectiv minerală care aplicate pe sol îi modifică favorabil proprietăţile.


1. Gheorghiţa Hoza, Legumicultură generală, Editura Elisavros, Bucureşti, pg. 133-151, 2008.2. Indrea D. şi colab. , Cultura legumelor. Editura Ceres, Bucureşti, 2007.





Cuprins Pagina


7.1. Relaţiile plantelor legumicole cu lumina......................................................................

7.2. Relaţiile plantelor legumicole cu aerul .......................................................................








cunoaşterea relaţiilor plantelor legumicole cu lumina; înţelegerea relaţiilor care există între plantele legumicole şi aer.

7.1. Relaţiile plantelor legumicole cu lumina

Importanţa luminii în viaţa

plantelor

Reacţia plantelor faţă de

durata de iluminare

Lumina este esenţială în viaţa plantelor, iar fotosinteza se desfăşoară numai în prezenţa ei, plantele reuşind să sintetizeze substanţe organice, consumând dioxidul de carbon şi eliberând oxigenul.Cerinţele plantelor legumicole faţă de lumină sunt în strânsă legătură cu condiţiile în care ele s-au format şi au evoluat şi cunoaşterea acestora, ajută la efectuarea unei culturi corespunzătoare.În România cea mai mare cantitate de lumină se înregistrează vara, iar cea mai mică iarna, fiind influenţată de:- durata de strălucire a soarelui;- gradul de nebulozitate;- unghiul de incidenţă a rezelor solare, etc.În cazul culturilor legumicole din sere, când nu este suficientă lumina naturală, se suplimentează aceasta, pentru a se asigura desfăşurarea în optim a proceselor metabolice.Durata de strălucire a soarelui este de: 2280-2500 ore/an pe litoral şi în Delta Dunării.2000 ore în Câmpia Română şi de Vest; sub 2000 ore în Podişul Transilvaniei, etc.Foarte important este numărul zilelor senine, iar nebulozitatea înregistrează o variaţie zilnică şi una anuală, specifice unei anumite zone.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de fotoperioadă.Durata zilei prezintă o variaţie anuală, în funcţie de anotimp, cea mai mică zi fiind de 8-9 ore – iarna, iar cea mai lungă de 15-16 ore – vara.După locul lor de origine, plantele legumicole reacţionează diferit în funcţie de lungimea zilei, aceste cerinţe ale plantelor trebuie să fie cunoscute şi respectate. Exemplu: unele plante de zi lungă cum sunt salata şi spanacul, se cultivă în condiţii, de zi scurtă, toamna şi primăvara, tocmai pentru a produce o masă vegetativă bogată.Ridichile de lună se cultiva în condiţii de zi scurtă, pentru a obţine rădăcini cu calităţi superioare din punct de vedere organoleptic, ele trec repede la faza de reproducere (emit tija floriferă).După durata zilei, plantele legumicole se împart în:- plante de zi lungă: salata, spanacul, ridichile de lună, mărarul, morcovul, ceapa, varza, plantele perene. Ele solicită 14-16 ore/zi de lumină. Aceste plante sunt originare din zona temperată şi au nevoie de „zi lungă”, vara pentru a înflori şi fructifica.- plantele de zi scurtă: tomatele, ardeii, vinetele, castraveţii, fasolea, etc.-



Intensitatea luminoasă

necesită 8-12 ore de iluminare şi au originea în zonele sudice, în care înflorirea şi fructificarea au loc primăvara şi toamna, vara înregistrându-se temperaturi foarte ridicate, care asociate cu seceta accentuată, sunt dăunătoare plantelor.- plantele indiferente, sau neutre – nu manifestă pretenţii faţă de lumină, iar creşterea şi fructificarea lor nu sunt afectate de lungimea zilei – unele soiuri de salată (mai ales cele noi), tomate, sparanghel.La tomate, zilele scurte determină apariţia mai devreme a inflorescenţelor, iar producţia este mai timpurie. Ziua scurtă trebuie să fie corelată cu temperatura, care trebuie să fie la limită minimă a temperaturii optime.Cultivate în condiţii de zi lungă, cănd temperatura este ridicată, inflorescenţele tomatelor se formează şi apar mai târziu, iar rezultatele economice sunt mult diminuate.Conopida şi varza cultivate primăvara şi toamna asigură producţii foarte bune, căpăţânile fiind de calitate, fragede şi suculente. În condiţii de zi lungă se formează părţi comestibile aţoase, tăioase, fără suculenţă, iar la conopidă apar brunificări care depreciază aspectul comercial.Fotoperioadele lungi determină la vărzoase alungirea tulpinilor florifere şi creşterea numărului de flori pe plantă.

Cerinţele plantelor legumicole faţă de intensitatea luminiiVara, intensitatea luminoasă are valori foarte mari (100 klx), iar iarna valori foarte mici (4-10 klx, în funcţie de nebulozitate).Asimilaţia clorofiliană optimă se desfăşoară la o intensitate luminoasă de 20-30 klx.Se mai ştie că fotosinteza se desfăşoară într-un ritm accelerat până la 50 klx şi apoi rămâne relativ constantă până la 100 klx.Ştiind aceste lucruri, în sere se pot lua măsuri de creştere a intensităţii luminoase, pentru ca procesele vitale să se desfăşoare normal. Maier (1969) şi Bălaşa (1973) – au clasificat plantele legumicole, în funcţie de pretenţiile lor la intensitatea luminoasă astfel:După pretenţiile faţă de intensitatea luminoasă există:- plante legumicole pretenţioase, la care procesele de creştere şi dezvoltare au loc la cel puţin 8000 lucşi. Tomatele, de exemplu, reacţionează bine şi la intensităţi luminoase mai mici (4000-5000 lucşi).Se cultivă în zona I de favorabilitate, dar se pretează foarte bine la cultura în seră. Pentru cultura în spaţii protejate au fost creaţi hibrizi şi soiuri cu pretenţii scăzute faţă de lumină.Din această grupă fac parte: ardeiul, vinetele, castraveţii, tomatele, pepenii, fasolea, bamele, etc.- plantele legumicole puţin pretenţioase: necesită 4000-6000 lucşi şi ele sunt: morcovul, pătrunjelul, ţelina, varză, conopidă, mărarul, salata, spanacul, ş.a.Se pretează la înfiinţarea culturilor mai devreme, când şi temperatura este mai scăzută:- plante legumicole nepretenţioase, necesită o intensitate luminoasă foarte scăzută, aproximativ 3000 lucşi.Fac parte din această grupă ceapa şi usturoiul, care se pot planta din toamnă, ca şi plantele perene:- plantele legumicole care nu necesită lumină în perioada de creştere vegetativă şi pentru definitivarea însuşirilor organoleptice ale părţilor



Cerinţele plantelor faţă de calitatea luminii

edibile, acestea se protejează de acţiunea luminii. Din această grupă fac parte: andivele, ţelina de peţiol, cardonul, feniculul, prazul, sparanghelul, ciupercile, conopida.Intensitatea luminoasă condiţionează calitatea fructelor de tomate, vinete şi ardei.

Cerinţele faţă de calitatea luminiiLumina acţionează pozitiv asupra plantelor atât prin durată şi intensitate, cât şi prin compoziţia acesteia.Pentru practica legumicolă este importantă cunoaşterea recţiei plantelor la diferite radiaţii şi cunoaşterea tipurilor de radiaţii care produc efecte pozitive în creşterea şi dezvoltarea plantelor.Din spectrul vizibil- cele mai importante pentru plantele legumicole sunt:- radiaţiile roşii şi portocalii, care au un efect benefic asupra plantelor legumicole, de la care se consumă fructele: tomate, ardei, vinete, castraveţi, în special în procesul de creştere.Influenţează procesul de asimilare al CO2, creşterea şi acumularea substanţelor de rezervă.- radiaţiile albastre-violet sunt necesare la plantele mai puţin pretenţioase faţă de intensitatea luminii, determinând sinteza substanţelor proteice şi formarea unor organe: salata, spanacul, varza, ridichea, formând organe comestibile mari, turgescente, de calitate superioară.- radiaţiile ultraviolete sunt necesare pentru sinteza unor vitamine, în special a vitaminei C, dar numai în cantitate mică. În cantitate mare sunt dăunătoare deoarece determină distrugerea celulelor şi a ţesuturilor.Cantitatea de radiaţii care ajunge la plante este mai mare la culturile din câmp, decât la cele din sere şi solarii.Sticla reţine radiaţiile ultraviolete în proporţie mai mare decât folia de polietilenă.Folosirea în culturi legumicole a foliei de polietilenă colorată are ca scop influenţa creşterii şi fructificării plantelor, iar prin efectul fotoselectiv al radiaţiei luminoase, lasă să treacă radiaţia cu o anumită lungime de undă, în funcţie de specie.Nevoia plantelor faţă de lumină este diferită în funcţie de fenofază.În faza de germinare a seminţelor, plantele legumicole, în general, nu au nevoie de lumină, acest proces având loc la întuneric.Există însă unele specii, denumite fotoblastice: morcov, ţelină, care în faza de germinare a seminţelor au nevoie de lumină.Cercetările efectuate (Thomas 1996) au arătat că unele soiuri de salată au seminţe care pot să germineze la lumină, ori la întuneric, cele de pătrunjel germinează mai bine la lumină decât la întuneric.Gheorghiţa Hoza (2008) a demonstrat că germinarea seminţelor de morcov, pătrunjel, salată şi ridichi se produce la lumină.La ceapă, de exemplu, Lovato (1966) a arătat că în prezenţa luminii, germinaţia seminţelor este inhibată.În faza de răsărire a circa 50% din plăntuţe, nevoia de lumină devine indispensabilă.Lipsa luminii asociata cu temperaturi scăzute şi umiditatea ridicată, fac ca plantele să se etioleze, ajungându-se la pieirea lor.În perioada de creştere a răsadurilor, lumina trebuie să fie dirijată în raport direct cu temperatura şi umiditatea. La producerea răsadurilor şi după



Combaterea excesului de

lumină

plantarea la locul definitiv, se recomandă o uşoară scădere a intensităţii luminoase, prin umbrire, în scopul prinderii răsadurilor într-o proporţie cât mai mare.În perioada de creştere şi fructificare, plantele legumicole necesită o cantitate mai mare de lumină, atât ca intensitate, cât şi ca fotoperioadă şi compoziţia luminii.În fenofaza de repaus, nu necesită lumină.

Dirijarea luminii în culturile de legumeLa fel ca şi temperatura, lumina poate fi în exces, ori în deficit în culturile de legume, ambele având efecte negative.a) Excesul de lumină se întâlneşte în spaţiile protejate, în special în sere, în timpul verii, la mijlocul zilei, când intensitatea luminoasă este foarte puternică. Excesul de lumină determină şi o creştere excesivă a temperaturii şi ambele duc la producerea unor efecte negative asupra plantelor:- intensificarea transpiraţiei;- creşterea consumului de apă;- scăderea germinaţiei polenului şi capacitatea slabă fructificare, etc.Măsurile de prevenire a excesului de lumină sunt:- stropirea acoperişului serelor cu o soluţie de humă, ori var („cretizarea” serelor), care împiedică pătrunderea unei părţi a radiaţiei solare;- folosirea jaluzelelor montate pe acoperişul serelor, la exterior, care reduc intensitatea luminoasă. Se pot utiliza şi diferite plase din material plastic de diferite culori, etc. Toate aceste sisteme de umbrire pot fi acţionate manual ori automat.- folosirea sticlei fotosensibile, care se închide, ori se deschide la culoare în funcţie de intensitatea luminii.- folosirea de hibrizi specializaţi pentru cultura de seră;- aplicarea pe sticlă a unei emulsii Temperzon T74, la exteriorul sau în interiorul serei;- scurgerea unui film de apă pe pereţii construcţiei, prin recircularea continuă a unei pelicule de apă colorată, cu ajutorul pompelor (costul este foarte ridicat).În câmp, creşterea excesivă a intensităţii luminoase se poate evita prin următoarele măsuri tehnologice:- înfiinţarea culturilor primăvara foarte devreme, ori toamna (când planta permite);- muşuroirea plantelor pentru a împiedica pătrunderea luminii la nivelul părţii edibile (sparanghel, fenicul, ţelina de peţiol);- împiedicarea pătrunderii luminii la nivelul rozetei de frunze (inflorescenţa de conopidă, cicoarea creaţă, prin acoperirea cu propriile frunze, ori cu „scufiţe” din material plastic, de obicei negru, pentru ca să se asigure etiolarea părţilor comestibile.Deficitul de lumină se înregistrează în special în sere. Plantele şi răsadurile crescute în condiţii de lumină puţină suferă modificări nedorite:- alungirea şi etioloarea;- frunzele sunt mici, slab dezvoltate;- se produce avortarea florilor;- întârzierea fructificării;- obţinerea unor fructe mici, de slabă calitate;



Combaterea deficitului de

lumină

- obţinerea unor recolte scăzute, etc.

b) Suplimentarea luminii – se realizează prin iluminarea artificială, cu lumină de intensitate variabila, în funcţie de nevoile speciei.Se recomandă spălarea sticlei serelor în perioada noiembrie-februarie.Pentru o mai bună captare a luminii, serele şi răsadniţele se orientează pe direcţia N-S, cu excepţia răsadniţelor cu o pantă, care se orientează pe direcţia E-V.Creşterea duratei de iluminare se face dimineaţa devreme şi seara, pentru a se respecta fotoperiodismul plantelor.La culturile de câmp se pot aplica unele măsuri de asigurare a unor condiţii optime prin:- alegerea terenului cu expoziţie sudică, mai ales pentru specii foarte pretenţioase la lumină;- alegerea schemelor de înfiinţare a culturilor cu distanţe mai mari între rândurile de plante;- efectuarea răritului plantelor la momentul optim la culturile înfiinţate prin semănare directă (morcov, sfeclă, etc.);- combaterea buruienilor;- stabilirea corectă a schemelor de cultură asociate ori intercalate;- orientarea rândurilor pe direcţia N-S, etc.


Care este rolul luminii în viaţa plantelor?Cum se împart plantele legumicole în funcţie de durata de iluminare?Care sunt cerinţele plantelor legumicole faţă de intensitatea luminoasă şi faţă de calitatea luminii?Cum se combate excesul şi cum se luptă contra deficitului de lumină?




7.2. Relaţiile plantelor legumicole cu aerul

Importanţa aerului în viaţa

plantelor

Aerul din sol

Rolul oxigenului

Rolul dioxidul de carbon

Plantele au nevoie de aer, care este indispensabil vieţii, iar din aer ele îşi iau oxigenul necesar în procesul de respiraţie şi doxidul de carbón pe care-l utilizează în procesul fotosintezei.Compoziţia aerului atmosferic este următoarea:- Azot – 78%- Oxigen – 21%- Dioxid de carbon – 0,03%- Alte gaze – 0,97%

În sol, aerul are o compoziţie asemănătoare cu a celui atmosferic, dar conţine în cantitate mai mare de vapori de amoniac, metan, şi hidrogen sulfurat, care provin din descompunerea resturilor vegetale.Compoziţia aerului din straturile superioare ale solului are următoarele valori aproximative: azot ( 78,5-80%), oxigen (10-20%), dioxid de carbón (0,2-3,5%).

Oxigenul (O2) – din atmosferă şi din sol – este strict necesar plantelor pentru creştere şi dezvoltare.Cantitatea de oxigen din sol este influenţată de mai mulţi factori :- cantitatea redusă de materie organică şi stagnarea apei duc la diminuarea cantităţii de oxigen- solurile nestructurate, grele, umede, conţin mai puţin oxigen, iar pe acestea plantele sunt mai debile, iar producţiile sunt scăzute;

Dioxidul de carbon (CO2) are rol primordial în procesul de fotosinteză. În general nivelul CO2 se menţine constant în atmosferă, dar el poate creşte ca urmare a activităţii intense a microorganismelor, a emisiei de gaze toxice industriale, etc.Nivelul dioxidului de carbon în sol este mai ridicat vara şi mai scăzut iarna; este mai ridicat în solurile grele şi umede şi mai scăzut în cele uşoare, etc.O serie de factori influenţează absorbţia dioxidului de carbon în plante:- deschiderea stomatelor amplasate pe frunze;- aprovizionarea în optim cu apă şi substanţe nutritive;- temperatura şi intensitatea luminii;- prezenţa curenţilor aerului, etc.Cercetările multiple realizate la nivel mondial şi în România au arătat că o concentraţie sporită de CO2 în atmosferă, mai ales în culturile de seră şi solarii, duce la realizarea unor producţii mari şi de calitate superioară.Astfel, s-a ajuns la îmbogăţirea aerului din seră cu CO2, în timpul zilei, când fotosinteza se desfăşoară cu o intensitate maximă, această operaţie numindu-se şi “fertilizare cu CO2”. Diferiţi autori menţionează o creştere a recoltelor cu 20-80% la tomatele din seră, tratate cu o concentraţie de 900 µmol/m3, comparativ cu 300 µmol/m3, timp de 10 săptămâni (Yelle şi colab., 1990, citat de Gheorghita Hoza,2008..La salată s-au obţinut sporuri de producţie de aprox. 56%, iar la castraveţii cultivaţi în sistemul hidroponic la o concentraţie de 0,1-0,15% CO2, s-au obţinut producţii mult mai mari decât la concentraţia obişnuită a aerului şi o timpurietate de 8-21 zile.



Clasificarea plantelor în funcţie de

rezistenţa la diferiţi agenţi

poluanţi

Pentru îmbogăţirea atmosferei cu CO2, cele mai folosite surse sunt : arderea hidrocarburilor (butan, metan, propan.);, gheaţa carbonică; arderea petrolului lampant; buteliile cu CO2 lichefiat; gazele recuperate de la centralele termice; apa provenită din precipitaţii (ploi, zăpezi); îngrăşămintele organice (de la taurine şi cabaline), etc.O cantitate prea mare de CO2 produce inhibarea creşterii plantelor ; cantităţile prea mari de CO2 din sol se combat prin lucrări de aerisire, prăşire, spargerea crustei, etc.O cantitate sporită de CO2 în atmosferă ajută la păstrarea legumelor pe termen lung, în depozite de exemplu : cartofi ; rădăcinoase ; ceapă ; etc., deoarece o concentratie de 1-3% CO2 inhibă respiraţia.În atmosferă, în afară de O2 şi de CO2 mai există şi alte gaze, în diferite concetraţii, care influenţează viaţa plantelor : amoniacul, ozonul, dioxidul de sulf, fluorul, clorul, etilena, hidrogenul sulfurat, vaporii de mercur ş.a.Peste anumite limite, aceste gaze devin nocive plantelor şi vieţuitoarelor de pe pământ.Poluarea aerului se datorează:- activităţilor industriale;- circulaţiei autovehiculelor;- depozitării necorespunzătoare a deşeurilor toxice;- acumulării substanţelor radioactive în atmosferă, ca urmare a exploziilor nucleare, a emisiilor reactoarelor nucleare, ori a celor din spaţiul cosmic.

În funcţie de sensibilitatea plantelor legumicole la diferiţi poluanţi, acestea se împart in plante:- rezistente: castraveţii şi pepenii la dioxidul de sulf; varză, dovleceii, ridichile, ceapa şi castraveţii la peroxiacetatul de nitril.- mijlociu rezistente: ceapa, usturoiul, prazul, ţelina, varza şi spanacul, la dioxidul de sulf; fasolea şi mazărea la fluor; cicoarea, morcovul, pătrunjelul şi păstârnacul la ozon, etc.- sensibile: ardei, fasole, vinete, morcov, salată la dioxidul de sulf.Se poate realiza o prevenire a poluării culturilor legumicole prin:- evitarea cultivării plantelor în apropierea zonelor industriale şi a reactoarelor nucleare;- folosirea corectă a îngrăşămintelor şi a substanţelor insecto-fungicide;- evitarea utilizării apelor sulfuroase în irigarea culturilor;- dotarea unităţilor poluante cu filtre speciale.O serie de gaze (CO2; CO; SO2; NO2, etc.) ca şi clorul, florul, ozonul şi vaporii de apă, opresc radiaţiile infraroşii la suprafaţa pământului şi nu le lasă să se piardă în spaţiu. Acest proces face ca energia calorică să se comporte ca “o pătură de gaze calde”, la o anumită înălţime şi se realizează astfel “efectul de seră”. Se estimează că de la 6-7 miliarde tone de carbon în anul 1990, se va ajunge la peste 20 miliarde tone în 2010/2011, (Velicica Davidescu, 1998, citata de Gheorghita Hoza,2008).De aceea, efectul de seră trebuie diminuat prin toate mijloacele posibile, iar oamenii trebuie să înţeleagă că întreaga planetă trebuie protejată, în folosul regnurilor animal, vegetal şi al OMULUI!




Care este compoziţia aerului?Care este importanţa oxigenului în viaţa plantelor?Care este rolul dioxidului de carbon şi ce este „fertilizarea cu CO2” ?


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt importanţa luminii şi a aerului în viaţa plantelor.


Răspuns 7.17.1.a. Lumina este esenţială în viaţa plantelor, iar fotosinteza se desfăşoară numai în prezenţa ei, plantele reuşind să sintetizeze substanţe organice, consumând dioxidul de carbon şi eliberând oxigenul.7.1.b. După durata zilei, plantele legumicole se împart în:- plante de zi lungă: salata, spanacul, ridichile de lună, mărarul, morcovul, ceapa, varza, plantele perene. Ele solicită 14-16 ore/zi de lumină. Aceste plante sunt originare din zona temeprată şi au nevoie de „zi lungă”, vara pentru a înflori şi fructifica.- plantele de zi scurtă: tomatele, ardeii, vinetele, castraveţii, fasolea, etc.-necesită 8-12 ore de iluminare şi au originea în zonele sudice, în care înflorirea şi fructificarea au loc primăvara şi toamna, vara înregistrându-se



temperaturi foarte ridicate, care asociate cu seceta accentuată, sunt dăunătoare plantelor.- plantele indiferente, sau neutre – nu manifestă pretenţii faţă de lumină, iar creşterea şi fructificarea lor nu sunt afectate de lungimea zilei – unele soiuri de salată (mai ales cele noi), tomate, sparanghel.7.1.c. După pretenţiile faţă de intensitatea luminoasă există:- plante legumicole pretenţioase, la care procesele de creştere şi dezvoltare au loc la cel puţin 8000 lucşi. Tomatele, de exemplu, reacţionează bine şi la intensităţi luminoase mai mici (4000-5000 lucşi).Se cultivă în zona I de favorabilitate, dar se pretează foarte bine la cultura în seră. Pentru cultura în spaţii protejate au fost creaţi hibrizi şi soiuri cu pretenţii scăzute faţă de lumină.Din această grupă fac parte: ardeiul, vinetele, castraveţii, tomatele, pepenii, fasolea, bamele, etc.- plantele legumicole puţin pretenţioase: necesită 4000-6000 lucşi şi ele sunt: morcovul, pătrunjelul, ţelina, varză, conopidă, mărarul, salata, spanacul, ş.a.Se pretează la înfiinţarea culturilor mai devreme, când şi temperatura este mai scăzută:- plante legumicole nepretenţioase, necesită o intensitate luminoasă foarte scăzută, aproximativ 3000 lucşi.Fac parte din această grupă ceapa şi usturoiul, care se pot planta din toamnă, ca şi plantele perene:- plantele legumicole care nu necesită lumină în perioada de creştere vegetativă şi pentru definitivarea însuşirilor organoleptice ale părţilor edibile, acestea se protejează de acţiunea luminii. Din această grupă fac parte: andivele, ţelina de peţiol, cardonul, feniculul, prazul, sparanghelul, ciupercile, conopida.Intensitatea luminoasă condiţionează calitatea fructelor de tomate, vinete şi ardei.7.1.d. Pentru practica legumicolă este importantă cunoaşterea recţiei plantelor la diferite radiaţii şi cunoaşterea tipurilor de radiaţii care produc efecte pozitive în creşterea şi dezvoltarea plantelor.Din spectrul vizibil- cele mai importante pentru plantele legumicole sunt:- radiaţiile roşii şi portocalii, care au un efect benefic asupra plantelor legumicole, de la care se consumă fructele: tomate, ardei, vinete, castraveţi, în special în procesul de creştere.Influenţează procesul de asimilare al CO2, creşterea şi acumularea substanţelor de rezervă.- radiaţiile albastre-violet sunt necesare la plantele mai puţin pretenţioase faţă de intensitatea luminii, determinând sinteza substanţelor proteice şi formarea unor organe: salata, spanacul, varza, ridichea, formând organe comestibile mari, turgescente, de calitate superioară.- radiaţiile ultraviolete sunt necesare pentru sinteza unor vitamine, în special a vitaminei C, dar numai în cantitate mică. În cantitate mare sunt dăunătoare deoarece determină distrugerea celulelor şi a ţesuturilor.Cantitatea de radiaţii care ajunge la plante este mai mare la culturile din câmp, decât la cele din sere şi solarii.7.1.e. Măsurile de prevenire a excesului de lumină sunt:- stropirea acoperişului serelor cu o soluţie de humă, ori var („cretizarea” serelor), care împiedică pătrunderea unei părţi a radiaţiei solare;



- folosirea jaluzelelor montate pe acoperişul serelor, la exterior, care reduc intensitatea luminoasă. Se pot utiliza şi diferite plase din material plastic de diferite culori, etc. Toate aceste sisteme de umbrire pot fi acţionate manual ori automat.- folosirea sticlei fotosensibile, care se închide, ori se deschide la culoare în funcţie de intensitatea luminii.- folosirea de hibrizi specializaţi pentru cultura de seră.7.1.f. Suplimentarea luminii – se realizează prin iluminarea artificială, cu lumină de intensitate variabila, in funcţie de nevoile speciei.

Răspuns 7.27.2.a. Compoziţia aerului atmosferic este următoarea:- Azot – 78%- Oxigen – 21%- Dioxid de carbón – 0,03%- Alte gaze – 0,97%7.2. b. Oxigenul (O2) – din atmosferă şi din sol – este strict necesar plantelor pentru creştere şi dezvoltare.Cantitatea de oxigen din sol este influenţată de mai mulţi factori :- cantitatea redusă de materie organică şi stagnarea apei duc la diminuarea cantităţii de oxigen- solurile nestructurate, grele, umede, conţin mai puţin oxigen, iar pe acestea plantele sunt mai debile, iar producţiile sunt scăzute;7.2. c. Dioxidul de carbon (CO2) are rol primordial în procesul de fotosinteză. În general nivelul CO2 se menţine constant în atmosferă, dar el poate creşte ca urmare a activităţii intense a microorganismelor, a emisiei de gaze toxice industriale, etc.Cercetările multiple realizate la nivel mondial şi în România au arătat că o concentraţie sporită de CO2 în atmosferă, mai ales în culturile de seră şi solarii, duce la realizarea unor producţii mari şi de calitate superioară.Astfel, s-a ajuns la îmbogăţirea aerului din seră cu CO2, în timpul zilei, când fotosinteza se desfăşoară cu o intensitate maximă, această operaţie numindu-se şi “fertilizare cu CO2”.


1. Gheorghiţa Hoza, Legumicultura generală. Editura Elisavros, Bucureşti, pg. 108-117 şi 151-157, 2008.2. Muşat Nina şi Lungu C. Prin ecotehnologii la abundenţa produselor sănătoase – Planeta verde. Editura Eurolobby, Bucureşti, 2010.


Cadrul natural şi baza tehnico-materială pentru cultura legumelor


CADRUL NATURAL ŞI BAZA TEHNICO-MATERIALĂ PENTRU CULTURA LEGUMELORCuprins

Pagina


8.1. Cadrul natural...............................................................................................................

8.2. Baza tehnico-materială.............................................................................................. ...








cunoaşterea nevoilor plantelor legumicole vis a vis de condiţiile de mediu şi sol şi zonarea legumiculturii

familiarizarea cu gama de construcţii, cu utilajele şi materialele utilizate în legumicultură pentru a obţine recolte performante

8.1. Cadrul natural

Definiţia zonării

Principalele zone legumicole

din România

Zonarea legumiculturii constă în stabilirea unor teritorii (zone sau arii), cu condiţii pedoclimatice şi social-economice în deplin acord cu cerinţele plantelor de cultură.La stabilirea zonei de cultură se studiază o serie de factori care concură la reuşita culturii respective: factorii de mediu (climatici, edafici, geografici) ca şi cei social-economici.În ţara noastră au fost stabilite trei zone favorabile de cultură pentru practicarea legumiculturii:

Zona I-a – zona de maximă favorabilitate cuprinde două subzone:- subzona I: partea sud-est a ţării, respectiv judeţele: Ilfov, Călăraşi, Ialomiţa, Giurgiu, Constanţa, Tulcea, Buzău, Brăila, Teleorman, Olt, Dolj. Se caracterizează printr-un climat temperat de stepă, cu ierni aspre şi vânturi care spulberă zăpada; veri toride cu secete prelungite şi precipitaţii la începutul verii, care au un caracter torenţial. Media precipitaţiilor anuale este de 400-500 mm. Temperatura medie este de 10-11oC şi umiditatea relativă a aerului are valori de 55-65%.- Solurile au o fertilitate ridicată şi sunt reprezentate în marea majoritate de cernoziomurile castanii şi ciocolatii, solurile aluviale şi cele nisipoase; cele brune de stepă;- subzona a II-a: cuprinde vestul ţării, respectiv judeţele Timiş, Bihor şi Arad. Temperatura medie oscilează între 10,5-11oC, umiditatea relativă este de 65-75%, iar precipitaţiile anuale se ridică la 550-650 mm. Solurile predominante sunt cele brune de pădure şi lăcoviştile.În zona I se pot cultiva toate speciile legumicole, în toate sistemele de cultură; se obţin cele mai mari producţii şi aici este concentrată circa 60% din suprafaţa cultivată cu legume din ţara noatră.Zona a II-a – zona favorabilă se întinde în nordul Olteniei, Munteniei, Câmpia Moldovei şi pe o porţiune din Podişul Transilvaniei.Temperatura anuală este de 9-10oC, umiditatea relativă a aerului este de 65-80%; precipitaţiile medii anuale au valori de 450-550 mm, iar cele mai frecvente sunt solurile brune.Zona a III-a – cu favorabilitate redusă, din Câmpia Transilvaniei, cu judeţele: Cluj, Mureş, Bistraţa Năsăud, Alba, Sibiu, Harghita, Braşov etc.Se caracterizează prin temperatura medie anuală de 8-9,7oC, precipitaţii cu valori de 600-650 mm; umiditatea relativă de 70-80% şi aici se cultivă circa 8% din totalul suprafeţei cultivate cu legume din ţara noastră.




Ce este zonarea? Câte zone legumicole există în ţara noastră?


8.2. Baza tehnico-materială

Construcţii folosite în

legumicultură

Cultivarea legumelor se poate realiza în cursul întregului an şi este posibilă prin existenţa unor spaţii protejate : sere, solarii, răsadniţe şi ciupercării.

SereleSerele sunt construcţii complexe, acoperite cu sticlă şi dotate cu instalaţii care asigură factorii de mediu favorabili, în tot cursul anului.Clasificarea serelor :După materialul folosit la acoperire :Sere propriuzise (cu pereţii şi acoperişul din sticlă)Sere acoperite cu material plasticDupă materialul din care este construit scheletul :- Sere din metal- Sere din lemn- Sere din beton- Sere mixteDupă gradul de mobilitate :- Sere fixe-Sere mobileDupă tipul constructiv :- Individuale- Bloc, de tip industrialDupă forma acoperişului :- Sere cu două pante- Sere cu o pantăDupă sursa de încălzire :-Sere încălzite cu apă caldă-Sere încălzite cu abur- Sere încălzite cu aer caldDupă temperatura realizată în interior :- Sere reci ( fără sursă de încălzire)- Sere calde ( cu sursă de încălzire)După destinaţie :- Sere înmulţitor (pentru producerea răsadurilor)- Sere pentru culturile legumicole



- Sere mixteSerele cele mai folosite la noi sunt cele mixte, cu lărgimea traveei de 3,2m, 6,4m ori 9,6m. Pe plan mondial se utilizează sere largi şi înalte, în care toate lucrările se fac mecanizat şi există o uniformitate a temperaturii şi a condiţiilor cerute de plantele cultivate în sere.Elementele constructive ale serelor bloc, de tip industrial sunt :- Fundaţia ( să aibă o pantă de 5‰ pentru scurgerea apei în exces)- Stâlpii de susţinere sunt elementele de rezitenţă a serei (h=2,5m). Legătura dintre stâlpi se face prin fermele de legătură ( piese metalice care asigură stabilitatea serelor); de ele se leagă şi sistemul de tutorare al plantelor;Jgeabul(dolia) are lăţimea de 25 cm şi asigură colectarea şi evacuarea apei pluviale de pe acoperişul serei;Coama este punctul cel mai înalt al serei; este din metal în profil T.Distanţierul de coamă are 70 cm şi serveşte la fixarea coameiŞproţurile sunt piese din metal care ajută la montarea sticlei.Contrafişele, lungi şi scurte ajută la fixareSolariileSunt construcţii legumicole simple cu scheletul din lemn sau metal, acoperite cu materiale plastice, neavând surse de încălzire. Se utilizează la protejarea culturilor primăvara devreme şi toamna târziu.Din culturile de primăvară din solarii se obţin recolte cu cel puţin 3 săptămâni mai devreme decât din câmp.Clasificarea solariilordupă tipul constructiv - individuale- blocdupă înăţime - joase (tunele)- înalte ( propriuzise)după materialul folosit la schelet - din lemn- din metal- mixtedupă numărul foliilor acoperitoare - cu o folie- cu folie dublădupă felul materialului de acoperire - cu polietilenă- cu policlorură de vinil- cu poliesterdupă forma acoperişului - semicerc ( tunele)- cu 2 pante ( tip cort)Tipuri de adăposturi:Tunelul jos este cea mai simplă construcţie legumicolă. Arcurile sunt de circa 2 metri, pot fi din răchită (nuiele), din ţeavă de 5-6 mm Ø, ori tuburi PVC (cu 1,5 m lungimea arcului).Se amplasează peste culturi înfiinţate deja de varză timpurie, conopidă, salată, gulioare, ardei, etc.Dimensiuni : - lungime 20-25 m.- lăţime : 70 cm ori 140 cm- înălţimea : 40-50 cmTunelul se acoperă cu folie de polietilenă, cu orificii, pentru a se realiza



schimbul de aer.Solarul tip I.C.L.F. Vidra este un tunel înalt cu : - lungimea -66 m.- lăţimea 5,4 m.- înălţimea 2,7 m.La capete acest tunel înalt prezintă două zone „burduf”, ori 2 uşi de acces care au şi rol de realizarea aerisirii.Solarul individual în două pante (tip cort) este folosit în gospodăriile individuale şi are dimensiuni variabile ex: - lungime . – 30 m, 36 m, etc.- lăţime - circa 3-4 mînălţimea la coamă de 2-2,5 m şi la dolie de 1,5-1,7 m.şi este prevăzut cu uşi la ambele capete.Solarul tip bloc : realizează economie de folie prin eliminarea unor pereţi laterali şi lucrările de pregătire a solului şi îngrijirea culturilor se pot executa mecanizat.Scheletul este din metal, iar acoperişul poate fi sub formă de cerc, ori cu 2 pante.Dimensiuni: - lungime: 50 m.- 3 m / tronsonSe acoperă cu folie de polietilenă.RăsadniţeleRăsadniţele sunt cele mai ieftine construcţii legumicole, sunt folosite în primul rând pentru producerea răsadurilor, dar şi pentru culturi.Clasificare:după numărul pantelor: - cu o pantă- cu două pantedupă materialul de construcţie : - din lemn - din prefabricate de betondupă gradul de mobilitate : - fixe- mobiledupă poziţia faţă de nivelul solului : - de suprafaţă- semiîngropate- îngropatedupă modul de încălzire : - cu încălzire biologică ( bălegar)- cu încălzire tehnicăSunt constituite din tocurile de răsadniţă, suporţii de susţinere şi ferestre CiupercăriileCiupercile se pot cultiva în sistem clasic, semiintensiv sau intensivPentru sistemul clasic şi semiintensiv se folosesc următoarele spaţii : cariere de piatră, mine, tuneluri dezafectate, care au în general o bună izolaţie termică şi în care se realizează o temperatură constantă.Se mai pot utiliza : beciuri, grajduri, hale, crame, subsolurile clădirilor, depozite, etc., care să fie dotate cu un minim de instalaţii pentru dirijarea microclimatului.Pentru sistemul intensiv de cultură al ciupercilor se folosesc clădiri sau



Gama de maşini şi utilaje

construcţii speciale care prezintă instalaţii de dirijare automată a factorilor de vegetaţie, cultura realizându-se tot timpul anului.Toate construcţiile destinate cultivării ciupercilor trebuie să îndeplinească anumite condiţii :- să nu permită infiltrarea apei în interior;- să asigure o ventilaţie foarte bună a aerului, ştiind că la 100 mp de cultură şi o producţie de 8 kg / mp, volumul de aer / 1 oră trebuie să fie de 800 mc.- să fie uşor de construit şi dezinfectat;- să fie dotate cu stelaje pentru o ocupare optimă a spaţiului pe verticală;- să permită instalarea şi montarea instalaţiilor de dirijare a factorilor microclimatului, fără să afecteze spaţiul de cultură.

Maşinile şi utilajele folosite în legumiculturăGama de maşini şi utilaje din legumicultură este foarte diferită, din cauza complexităţii activităţilor.Se pot grupa în maşini specifice pentru cultura legumelor în câmp, sere şi solarii sau în maşini specifice pentru: – pregătirea terenului- administrarea îngrăşămintelor, insectofungicidelor, erbicidelor- semănat şi plantat- recoltatÎn câmp se utilizează :maşini pentru pregătirea terenului cum sunt : plugul PP3-30, plug reversibil PRP-2-35, maşina de afânat solul MAS 60, maşina de modelat solul MMS 4,5, maşina de deschis rigole MDR-5, grapa cu discuri GD-3,2, grapa stelată, combinatorul CPGC-4, nivelatorul NM-3,2, tăvălugul neted 3TN-1,3 şi cel inelar TI-3,85 etc.Maşini pentru aplicarea îngrăşămintelor şi erbicidelor : masina de împrăştiat gunoi de grajd MIG-5, maşina de împrăştiat amendamente MA-3,5, echipament de erbicidare purtat EEP-600, maşina tractată pentru administrarea erbicidelor MET-2500.Maşini pentru semănat şi plantat : semănătoarea SUP-21, semănătoarea SPC-6, maşina de plantat răsaduri MPR-5, maşina de plantat bulbi MPB-12, maşina de plantat cartofi SAD-75 etc.Maşini pentru întreţinerea culturilor : cultivator legumicol CL 4,5, freză purtată FPL 4, maşina de stropit şi prăfuit MPSP, maşina de stropit MST-900 etc.Maşini pentru recoltare : dislocator DLR-4, maşina de recoltat rădăcinoase MRR-2, maşina de recoltat ceapa şi usturoi MRC-1,2, maşina de recoltat mazăre verde MRM 2,2, maşina de recoltat fasole verde păstăi, combina de recoltat tomate SKT-2, maşina de recoltat castraveţi, maşina de recoltat spanac, maşina de recoltat varză, maşina de scos cartofi şi lăsat pe sol MRC-2, maşina de extras seminţe din leguminoase, bostănoase, ardei, maşina de recoltat cartofi etc.Maşini şi utilaje folosite în spaţiile protejate-maşina pentru mărunţit pământul MMP-5-ciurul vibrator-instalaţia pentru umplut ghivece cu amestec nutritiv şi semănat-maşina de confecţionat cuburi nutritive MCCN-6-semănătoare SRS-12, SUP-21 modificată-maşina de împrăştiat gunoi de grajd modificată MIG-2,2-maşina pentru săpat solul MMS -1,4



Diferite materiale folosite în producerea legumelor

-instalaţia pentru dezinfectat solul cu abur-motocultorul de mică putere M-6-aparatul de stropit AS-16M-electrostivuitoare-instalaţii de sortat tomate, -instalaţie de ambalat în folie pentru castraveţi MAFC-1, etc.

Materiale folosite în legumiculturăÎngrăşăminte organice şi chimice ( gamă foarte largă)Pesticide – produse toxice utilizate în protecţia fitosanitarăSubstanţe bioactive – se folosesc în sere şi solarii pentru stimularea fructificării şi pentru prevenirea alungirii plantelorSeminţele – trebuie să fie de la soiurile şi hibrizii de calitate, omologaţi şi performanţiUnelte : sape, greble, lopeţi, furci, roabe, găleţi, stropitori etc.Carburanţi şi lubrefianţi necesari maşinilor legumicole. Necesarul lor se stabileşte în funcţie de specificul agregatelor utilizate şi de tipul de cultură.


Ce tipuri de construcţii se folosesc în legumicultură?Enumeraţi o serie de maşini şi utilaje agricole indispensabile înfiinţării şi întreţinerii culturilor legumicole.Daţi exemple de materiale care se folosesc în cultura legumelor.


În loc de



rezumat





Descrieţi într-o pagină cadrul natural şi baza tehnico-materială pentru cultura legumelor


Răspuns 8.1Zonarea legumiculturii constă în stabilirea unor teritorii (zone sau arii), cu condiţii pedoclimatice şi social-economice în deplin acord cu cerinţele plantelor de cultură.În România există trei zone favorabile cultivării legumelor. În prima zonă sunt incluse sud-estul şi vestul ţării, în zona a II-a intră nordul Munteniei, Câmpia Moldovei şi o parte din Podişul Transilvaniei; În zona a III-a este inclusă Câmpia Transilvaniei.

Răspuns 8.2Principalele construcţii din legumicultură sunt: serele, solariile, răsadniţele, depozitele de păstrare a legumelor, ciupercăriile, etc.Maşinile pentru pregătirea solului, aplicarea îngrăşămintelor, grapele, frezele, tractoarele, maşinile pentru aplicarea îngrăşămintelor a insectofungicidelor, diferite semănători şi maşini de plantat, combine şi maşini de recoltat, etc.Alte materiale utilizate în legumicultură sunt: seminţele, îngrăşămintele organice şi minerale, pesticidele, uneltele, carburanţi.


1. Ciofu Ruxandra şi colab. Tratat de legumicultură. Editura Ceres, Bucureşti, 2004.2. Stoian L. Ghid practic pentru cultura biologică a legumelor. Editura Tipoactiv, 398 pg., 2005.


Sisteme de cultură a plantelor legumicole


SISTEME DE CULTURĂ A PLANTELOR LEGUMICOLE

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 9Cuprins

Pagina


9.1. Clasificarea sistemelor de cultură....................................................... ........................

9.2. Cultura modernă, neconvenţională a legumelor..........................................................

9.3. Organizarea teritoriului. Asolamentul ori rotaţia culturilor........................................

9.4. Tipuri de culturi............................................................................................................








clasificarea sistemelor de cultură cultura modernă, neconvenţională a legumelor cu avantajele şi

dezavantajele ei organizarea teritoriului-asolamentul ori rotaţia culturilor tipuri de culturi

9.1. Clasificarea sistemelor de cultură

Clasificarea sistemelor de

cultură a legumelor

Legumele se cultivă în diferite sisteme, în funcţie de locul în care se realizează cultura lor, de materialul utilizat la înfiinţare, de epoca de înfiinţare a culturilot, etc.A). după locul unde se înfiinţează cultura, există :1. culturile de câmp – plantele parcurg toată perioada de vegetaţie în câmp deschis şi se practică la toate speciile.2. culturile forţate - sunt culturile care se realizează în sere, în tot cursul anului.3. culturile protejate – sunt cele realizate în solarii, tunele şi diferite adăposturi (răsadniţe, etc.); protejarea culturilor se realizează toamna târziu şi primăvara, devreme.4. culturile adăpostite – sunt cele înfiinţate pe terenuri cu adăpostire naturală (perdele de protecţie din plante cu talie înaltă, de ex. porumbul); se realizează adăpostirea plantelor şi prin modelarea terenului, prin bilonare, prin plantarea pe pantele cu expoziţie sudică, etc.B). după materialul folosit la în fiinţarea culturilor legumicole, există:1. culturile realizate prin semănat direct în câmp, ori în spaţii protejate;2. culturile realizate prin plantarea răsadurilor, care se execută atât în câmp, cât şi în spaţii protejate.C). după modul de valorificare a producţiei de legume, există :1. culturile în care se produc legumele necesare consumului în stare prospătă (morcov, sfeclă, cartof, ceapă, ţelină. etc.).2. culturile destinate producerii legumelor pentru industrializare (mazăre, fasole verde păstăi, bame, tomate, castraveţi, gogoşari etc.).D). după epoca de înfiinţare există culturi de legume :1. extratimpurii2. timpurii ( de primăvară)3. semitimpurii ( de vară)4. târzii (de toamnă)E). după substratul de cultură utilizat, există :1. culturi pe sol sau convenţionale, ori tradiţionale2. culturi pe diferite substraturi, sau neconvenţionale


Enumeraţi câteva criterii după care se clasifică plantele legumicole şi daţi exemple.




9.2. Cultura modernă, neconvenţională a legumelor

Cultura modernă

Avantajele „culturii fără

sol”

Dezavantajele „culturii fără

sol”

În legumicultura modernă , în sere, se practică „cultura fără sol”, care a luat amploare încă din perioada anilor 1970 – 1980.În Anglia, Cooper a pus la punct tehnica de cultură a legumelor pe film nutritiv (NTF), iar în Danemarca a fost descoperită şi utilizată vata minerală, ca substrat de cultură (Gheorghiţa Hoza, 2008). N. Atanasiu şi colaboratorii de la USAMV Bucureşti au efectuat cercetări privind influenţa unor substraturi organice la culturile de tomate. S-a constat că acestea influenţează favorabil atât timpurietatea cât şi calitatea producţiei.

Avantajele „culturii fără sol” comparativ cu cea tradiţională, sunt :- obţinerea unor producţii foarte mari. De ex., la cultura de tomate, în seră, s-a obţinut o producţie de 18,5 Kg / mp pe substratul de tescovină (Leonis, 1991) şi 40,5 Kg/mp pe vată minerală (Verniand, 1990);- se asigură timpurietatea producţiei (trufandale);- controlarea riguroasă a stării fitosanitare a plantelor de cultură;- se elimină cheltuielile pentru dezinfectarea solului;- posibilitatea efectuării monoculturii;- controlul riguros al nutriţiei minerale;- automatizarea completă a tehnologiei de cultură;-reducerea consumului de apă şi a îngrăşămintelor / Kg s.u.- se pot utiliza suporturile ori substraturile inerte (nisip, pietriş, perlit, etc.).- se poate realiza automat fertirigarea culturilor;

Dezavantajele „culturii fără sol” sunt : -costul foarte mare al investiţiei; - cheltuielile foarte mari pentru funcţionarea instalaţiilor şi - necesitatea unui personal cu înaltă calificare profesională.Sistemele de cultură a plantelor cu soluţii nutritiveAcestea se clasifică în funcţie de : - modul de alimentare a plantelor cu soluţii nutritive -de modul în care rădăcinile plantelor legumicole vin în contact cu soluţia nutritivă - după cum soluţia se pierde ori se recuperează, etc.Hidrocultura este sistemul în care plantele cresc într-un substrat organic (turbă, tescovină, fibră de cocos,, etc.) ori inert (nisip, pietriş, perlit, etc.) şi se folosesc soluţii nutritive cu anumite reţete în funcţie de cerinţele plantelor respective.Hidroponica este sistemul în care rădăcinile plantelor de cultură cresc direct în soluţia nutritivă, iar plantele sunt susţinute de o plasă de sârmă acoperită deobicei cu turbă. Lipsa ori insuficienţa oxigenului determină apariţia



proceselor de anaerobioză, cu formarea produşilor toxici, care perturbă dezvoltarea normală a plantelor. Se impune aerisirea şi reciclarea soluţiei nutritive.Aeroponica – rădăcinile plantelor cresc liber în interiorul unor tuburi de plastic, iar soluţia nutritivă este pulverizată, din când în când, direct pe rădăcini, rezultând o atmosferă liberă şi închisă, iar soluţia nutritivă se recirculă.Sistemul de cultură pe film nutritiv (N.F.T.) : plantele cresc într-o peliculă continuă şi foarte fină de soluţie nutritivă, iar partea superioară a rădăcinilor este în contact cu aerul. Acest sistem este complet automatizat şi asigură o nutriţie corectă a plantelor.Sistemul Hidroponic Plan (P.P.H. = Plant Plane Hydroponic) este utilizat în tările avansate (Italia, Germania şi Olanda). Plantele sunt crescute în cuburi de grodan, aşezate pe o membrană specială de poliester sau din fibre vegetale biodegeadabile. Are utilizare zece ani şi costuri mai mici cu cca. 30% faţă de alte sisteme, iar soluţia se poate refolosi.Soluţiile nutritive utilizate în culturile fără sol diferă cu specia, faza fenologică de creştere şi dezvoltare a plantelor etc. Există peste 300 reţete.Soluţiile nutritive trebuie să îndeplinească anumite condiţii :-să conţină macroelemente (N, P, K, Mg, S) în forme uşor asimilabile şi microelemente (Fl , B, Cu, Zn, Mo,, Na,..) indispensabile plantelor;- concentraţia soluţiei să fie în limitele presiunii osmotice;- pH-ul să fie în funcţie de cerinţele speciei şi să se menţină constant;Apa folosită să aibă pH-ul în jur de 7 şi să fie curată.Substraturile utilizate pot fi de natură : - Organică: compost, turbă, fibră de cocos, subproduse de la cultura cerealelor şi a legumelor, etc.- Anorganică, ori minerală: vată minerală, perlitul, vermiculitul, nisip, pietriş, polistirenul expandat, pozolana şi poliuretanul.


Ce reprezintă cultura neconvenţională a plantelor legumicole, avantaje şi dezavantajele acestora?




9.3. Organizarea teritoriului. Asolamentul ori rotaţia culturilor

Asolamentul

Definiţie

Principii în stabilirea

asolamentelor

Legumele necesită soluri cu fertilitate naturală ridicată, profunde, bine structurate, cu textură uşoară spre medie şi cu un pH slab acid ori neutru. Solul trebuie să fie fertil, luto-nisipos ori nisipo-lutos, cu un conţinut de humus de 4-5% şi cu o capacitate bună de reţinere a apei.Se ţine cont de condiţiile pedo-climatice ale zonei de cultură, dar şi de posibilităţile socio-economice ale regiunii respective, de tradiţia cultivării legumelor, etc.Trebuie să existe o sursa de apă şi drumuri de acces pentru ca produsele recoltate să ajungă uşor la locurile de desfacere.Se recomandă ca solele să aibă 20-30 ha şi să fie împărţite în parcele de câte 5-6 ha.Se impune şi existenţa unei reţele de drumuri, care reprezintă între 1-3% din suprafaţă , pentru buna desfăşurare a traficului tehnologic. În acest sens se recomandă ca drumurile principale să aibă o lăţime de 6,0 m, iat cele secundare de 3,0 m.O folosire raţională a terenului presupune executarea:- asolamentelor legumicole;- culturile succesive şi asociate;- culturile intercalate şi duble, etc.

Asolamentele legumicole constituie cea mai raţională modalitate de folosire a terenului şi constau în repartizarea în timp şi spaţiu a culturilor, în strânsă legătură cu agrotehnica aplicată. Prin folosirea asolamentelor se mai urmăreşte şi folosirea raţională a forţei de muncă pe tot parcursul anului, aplicarea corectă a insecto-fungicidelor şi erbicidelor, pentru evitarea poluării mediului înconjurător şi desigur, pentru obţinerea unor producţii ridicate.

La întocmirea asolamentelor se vor respecta anumite principii, din care enumerăm câteva:-speciile legumicole care contribuie la creşterea conţinutului de materie organică în sol (mazarea şi fasolea) se vor cultiva după cele care sunt mari consumatoare de elemente minerale (varza, castraveţii, ardei, vinete, etc.);- cultivarea legumelor cu înrădăcinare superficială (ceapa, salata, castraveţi) să se facă după cele cu înrădăcinare profundă (morcovi, pepeni, etc.) pentru folosirea eficientă a resurselor solului.-speciile legumicole mai puţin pretenţioase la elementele nutritive (morcov, ceapă, usturoi), nu trebuie cultivate pe solele pe care cu un an în urmă s-au aplicat îngrăşâminte organice.-speciile cu talie mică (salata, spanacul) să urmeze după specii cu talie mare, înaltă, prăşitoare (tomate, ardei, vinete, varză, dovleci) care lasă terenul curat de buruieni.-introducerea în asolament a unei „sole săritoare”, cu lucernă, ori ierburi perene, o perioadă de 3-4 ani, urmată de solanacee şi bostănoase, care sunt foarte pretenţioase la structura solului;-rotaţia erbicidelor pentru a preveni apariţia buruienilor, ţinând seama de remanenţa acestora în sol şi selectivitatea atât pentru cultura la care se aplică, dar şi pentru cea care urmează;



-speciile legumicole care se cultivă primăvara devreme (mazăre, morcov) să intre în rotaţie cu cele care eliberează terenul toamna, mai devreme (tomate, ardei, castraveţi), pentru ca toamna să fie suficient timp pentru pregătirea terenului;-nu cultivăm una după alta specii care aparţin aceleaşi familii botanice, decât după 4 ani , pentru a evita şi reduce riscul înmulţirii accentuate a bolilor şi dăunătorilor comuni (ex: tomate şi vinete);-fertilizarea cu gunoi de grajd trebuie făcută la culturile la care aceasta asigură sporuri mari de producţie (varză, castraveţi, tomate, ardei, vinete) şi se realizează administrarea odată cu pregătirea terenului;-la plantele care nu suportă gunoiul de grajd (ţelină, morcov), nu se aplică gunoiul în anul culturii, ci în anul anterior (la planta premergătoare);-solurile cu conţinut mai ridicat de calciu se pot cultiva cu succes cu castraveţi, varză şi conopidă;În cadrul asolamnetului numărul solelor este egal cu numărul anilor de rotaţie.Tipul de asolament poate fi legumicol sau mixt (legume-cereale, legume-furaje, legume-pomi, legume-vie, etc.)Schemele de asolament se întocmesc în special pentru culturile din câmp. În sere este mai greu de realizat asolamentul şi aici rotaţia trebuie să se facă între specii, ori între plantele legumicole şi cele floricole.În caz de monocultură în sere, solul trebuie să fie dezinfectat periodic (deobicei, dezinfecţie termică)

Schemă de asolamnent pentru specii legumicole destinate consumului în stare proaspătă (cu 4 ani) – după Gheorghiţa Hoza

Tab. 1Anul/Sola

1 2 3 4

I Bostănoase VărzoaseCarofi timpurii

+ fasole de toamnă

Solanacee

II VărzoaseCarofi timpurii

+ fasole de toamnă

Solanacee Bostănoase

IIICarofi timpurii

+ fasole de toamnă

Solanacee Bostănoase Vărzoase

IV Solanacee Bostănoase VărzoaseCarofi timpurii

+ fasole de toamnă

Schemă de asolamnent cu sistem irigat (cu 5 ani) – în zona Idupă Gheorghiţa Hoza

Tab. 2Anul/Sola

1 2 3 4 5

I Solanacee Rădăcinoase Vărzoase BostănoaseCarofi

timpurii

II Rădăcinoase Vărzoase BostănoaseCarofi

timpuriiSolanacee

III Vărzoase BostănoaseCarofi

timpuriiSolanacee Rădăcinoase

IV BostănoaseCarofi

timpuriiSolanacee Rădăcinoase Vărzoase

V Carofi Solanacee Rădăcinoase Vărzoase Bostănoase



timpurii

Schemă de asolamnent (cu 4 ani) – în zona III-adupă Gheorghiţa Hoza

Tab. 3Anul/Sola

1 2 3 4

I Varză Rădăcinoase Păstăioase BulboaseII Rădăcinoase Păstăioase Bulboase VarzăIII Păstăioase Bulboase Varză RădăcinoaseIV Bulboase Varză Rădăcinoase Păstăioase


Ce sunt asolamentele? Enumeraţi câteva principii de care trebuie să se ţină seama la întocmirea asolamentelor.


9.4. Tipuri de culturi

Culturi succesive

Reprezină sistemul prin care două sau mai multe specii legumicole se cultivă pe aceiaşi suprafaţă de teren, în decursul unui an calendaristic.Este o formă eficientă de folosire a terenului, contribuind la o mi bună eşalonare a producţiei şi a forţei de muncă. Succesiunea culturilor se face pe principii bine gândite, în scopul obţinerii unor rezultate de producţie



Culturi asociate

foarte bune :-speciile legumicole din succesiune să aparţină unor familii botanice diferite;- să aibă perioade de vegetaţie diferite;- sistemul lor radicular să fie diferit, pentru a exploata pe diferite adâncimi hrana şi apa;- speciile mai rezistente la frig, se pot cultiva toamna, iar recoltarea se poate face primăvara devreme, obţinând astfel producţii extratimpurii (salată, spanac, ceapă, şi usturoi verde).- după specii mari consumatoare de elemente minerale şi în special de azot (varza, spanac, salata) să se cultive specii cu consum scăzut (fasole, mazăre, tomate şi rădăcinoase).Tipurile de culturi succesive:-cultura de bază, sau principală, care are o perioadă de vegetaţie lungă, are mare importanţă economică şi se cultivă pe suprafeţe mari.- cultura secundară, poate fi anticipată, când se cultivă înaintea celei de bază, ori poate fi succesivă, după cultura de bază. Culturile secundare trebuie să aibă perioada de vegetaţie scurtă!Succesiunea culturilor se realizează în câmp, solarii şi sere. În succesiune pot intra 2-3 specii, iar când sunt trei, se recomandă înfiinţarea culturii din toamnă.Exemple de succesiuni în câmp:- cartof timpuriu + varză de toamnă- varză, conopidă timpurie + castraveţi de toamnă- dovlecei + gulii- ceapă verde + vinete, etc.În solarii şi sere se realizează mai greu succesiunile şi trebuie alese soiuri, ori hibrizi F1, cu perioadă de vegetaţie mai scurtă.Principale sunt speciile de tomate, ardei, vinete, castraveţi, fasole pentru păstăi, iar ca specii secundare : verdeţurile, ridichiile de lună, gulioarele.În răsadniţe, cultura principală este cea de răsaduri, după care se pot folosi pentru culturi de ardei gras şi iute, castraveţi, tomate, etc.În sere sistemul de culturi succesive se realizează în două cicluri :- Ciclul I : 5 – 10 ianuarie până la 30 iunie- Ciclul II : 15 – 20 iulie până la15 – 20 noiembrieDin cauza crizei energetice, a apărut şi un al III-lea Ciclu, în perioada noiembrie – februarie, în care se cultivă în sere specii mai puţin pretenţioase la căldură, cum sunt : salata, gulioarele, mărarul şi pătrunjelul de frunze.

Reprezină sistemul de cultură prin care două sau mai multe specii legumicole ocupă aceiaşi suprafaţă de teren, în acelaşi timp. Se mai numesc şi culturi intercalate şi pe ele se realizează cea mai mare densitate la unitatea de suprafaţă şi în acest caz sunt două culturi:- una de bază, principală- una secundară, care se asociază, ori se intercalează în cultura de bazăCâteva din principiile asocierii sunt :-folosirea în asociere a familiilor botanice diferite;- deoarece speciile legumicole asociate ocupă în acelaşi timp aceiaşi suprafaţă de teren, este necesar ca specia secundară să aibă pretenţii mai mici la lumină decât cea de bază;



Culturi intercalate

- să se folosească specii cu talie diferită, dar cu cerinţe ecologice asemănătoare;- lucrările de întreţinere, în special cele mecanice se realizează mai greu, din cauza densităţilor mari din aceste culturi; se recomandă practicarea lor pe suprafeţe mici, care se pot lucra manual;- aplicarea substanţelor fitosanitare să se execute cu discernământ, pentru a nu se polua culturile ori solul;- cultura secundară să aibă o perioadă scurtă de vegetaţie, pentru a nu stânjeni cultura principală;- creşte consumul de apă şi substanţe minerale din sol şi de aceea se administrează cantităţi mai mari la pregătirea terenului.La culturile de câmp, cele mai frecvente asocieri sunt :- tomate timpurii + varză şi conopidă timpurie- salată + fasole pitică + morcov- tomate susţinute pe şpalier + tomate pitice- vinete + gulioare- varză de toamnă + ridichi- castraveţi pe şpalier + fasole pitică ori castraveţi pe sol, etc.La culturile din solarii, schemele de asociere sunt :- tomate + salată- castraveţi + salată- vinete + gulioare- vinete + spanac- vinete + salatăÎn sere, culturile asociate au o mare importanţă pentru creşterea producţiei şi eficientizarea cheltuielior mari care se fac cu agentul termic, curent electric, apa, etc. Cele mai folosite scheme de asociere sunt:- tomate + salată ori verdeţuri ( mărar, pătrunjel, spanac)- castraveţi + gulioare- castraveţi + ardei iute- castraveţi + tomate (cu 1-2 rânduri de tomate între 2 rânduri de castraveţi)- ardei + salată- vinete + ardei iute, etc.

Sunt culturile care se înfiinţează în plantaţiile pomicole şi viticole tinere, înainte ca acestea să atingă habitusul normal. Pentru a folosi eficient suprafaţa cultivată cu aceste specii, în pimii 2-3 ani se recurge la ocuparea terenului cu specii legumicole care aduc venituri care contribuie la amortizarea cheltuielilor pe unitatea de suprafaţă. De asemenea ele îmbunătăţesc structura solului prin fertilizare şi praşilele repetate, influenţând pozitiv şi creşterea pomilor şi a viţei de vie.Principii :-să nu se cultive specii legumicole rapace, care sărăcesc pământul în

elemente nutritive;- să nu aibă talie prea mare, pentru a nu umbri cultura de bază;- să suporte tratamentele fitosanitare care se aplică la pomi sau viţă de vie;- să nu asfixieze plantele de bază cu vreji ori tulpini căţărătoare;- să contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii solului (mazăre, fasole);- să permită intrarea utilajelor mecanice printre rândurile de pomi sau de

viţă de vie, pentru efectuarea lucrărilor de îngrijire a acestora;



Culturi duble

- se utilizează rădăcinoasele, bulboasele, leguminoasele,, vărzoasele, tomate, ardei, castraveţi, bame.- amplasarea culturilor legumicole se face pe mijlocul intervalului dintre

rândurile de pomi sau viţă. Când coroanele cresc, se renunţă la culturile intercalate. Este bine să se practice numai pe jumătate din intervalele existente, din două în două rânduri.

Sunt cele în care legumele se cultivă după alte plante de cultuă decât legumele, acestea fiind plantele furajere sau cerealiere care părăsesc devreme terenul. Merg după rapiţă, secară, şi orz, care se însămânţează toamna şi se folosesc ca masă verde pentru animale.În culturi duble se folosesc cu succes : tomatele şi varza roşie.După grâu se pot înfiinţa culturi de castraveţi de toamnă, fasole de toamnă, varză şi conopidă de toamnă.- trebuie să se folosească soiuri corespunzătore pentru culturile duble- să nu se folosească verdeţurile şi bostănoasele după culturile de grâu în care au fost utilizate erbicide triazinice.


Care sunt tipurile de culturi legumicole care se practică astazi şi în ce constau acestea?


În loc de rezumat





Prezentaţi într-o pagină problemele ridicate de sistemele de cultură ale plantelor legumicole.



Răspuns 9.1După locul unde se înfiinţează cultura, există :1. culturile de câmp – plantele parcurg toată perioada de vegetaţie în câmp deschis şi se practică la toate speciile.2. culturile forţate - sunt culturile care se realizează în sere, în tot cursul anului.3. culturile protejate – sunt cele realizate în solarii, tunele şi diferite adăposturi (răsadniţe, etc.); protejarea culturilor se realizează toamna târziu şi primăvara, devreme.4. culturile adăpostite – sunt cele înfiinţate pe terenuri cu adăpostire naturală (perdele de protecţie din plante cu talie înaltă, de exemplu porumbul) se realizează adăpostirea plantelor şi prin modelarea terenului, prin bilonare, prin plantarea pe pantele cu expoziţie sudică, etc.După materialul folosit la înfiinţarea culturilor legumicole, există:1. culturile realizate prin semănat direct în câmp, ori în spaţii protejate;2. culturile realizate prin plantarea răsadurilor, care se execută atât în câmp, cât şi în spaţii protejate.După modul de valorificare a producţiei de legume, există :1. culturile în care se produc legumele necesare consumului în stare prospătă (morcov, sfeclă, cartof, ceapă, ţelină. etc.).2. culturile destinate producerii legumelor pentru industrializare (mazăre, fasole verde păstăi, bame, tomate, castraveţi, gogoşari etc.).După epoca de înfiinţare există culturi de legume :1. extratimpurii2. timpurii ( de primăvară)3. semitimpurii ( de vară)4. târzii (de toamnă)După substratul de cultură utilizat, există :1. culturi pe sol sau convenţionale, ori tradiţionale2. culturi pe diferite substraturi, sau neconvenţionale

Răspuns 9.2Cultura neconvenţională sau modernă a plantelor legumicole este modalitatea de cultivare a acestora pe un substrat de cultură altul decât solul (substrat organic, mineral, în apă, pe film nutritiv ş.a.).Avantajele „culturii fără sol” comparativ cu cea tradiţională, sunt :- obţinerea unor producţii foarte mari. - se asigură timpurietatea producţiei (trufandale);- controlarea riguroasă a stării fitosanitare a plantelor de cultură;- se elimină cheltuielile pentru dezinfectarea solului;- posibilitatea efectuării monoculturii;- controlul riguros al nutriţiei minerale;- automatizarea completă a tehnologiei de cultură;-reducerea consumului de apă şi a îngrăşămintelor / Kg s.u.- se pot utiliza suporturile ori substraturile inerte (nisip, pietriş, perlit, etc.).- se poate realiza automat fertirigarea culturilor;Dezavantajele „culturii fără sol” sunt : -costul foarte mare al investiţiei; - cheltuielile foarte mari pentru funcţionarea instalaţiilor şi - necesitatea unui personal cu înaltă calificare profesională.

Răspuns 9.3



Asolamentele legumicole constituie cea mai raţională modalitate de folosire a terenului şi constă în repartizarea în timp şi spaţiu a culturilor, în strânsă legătură cu agrotehnica aplicată. Prin folosirea asolamentelor se mai urmăreşte şi folosirea raţională a forţei de muncă pe tot parcursul anului, aplicarea corectă a insecto-fungicidelor şi erbicidelor, pentru evitarea poluării mediului înconjurător şi desigur, pentru obţinerea unor producţii ridicate.La întocmirea asolamentelor se vor respecta anumite principii, din care enumerăm câteva:-speciile legumicole care contribuie la creşterea conţinutului de materie organică în sol (mazarea şi fasolea) se vor cultiva după cele care sunt mari consumatoare de elemente minerale (varza, castraveţii, ardei, vinete, etc.);- cultivarea legumelor cu înrădăcinare superficială (ceapa, salata, castraveţi) să se facă după cele cu înrădăcinare profundă (morcovi, pepeni, etc.) pentru folosirea eficientă a resurselor solului.-speciile legumicole mai puţin pretenţioase la elementele nutritive (morcov, ceapă, usturoi), nu trebuie cultivate pe solele pe care cu un an în urmă s-au aplicat îngrăşăminte organice.-speciile cu talie mică (salata, spanacul) să urmeze după specii cu talie mare, înaltă, prăşitoare (tomate, ardei, vinete, varză, dovleci) care lasă terenul curat de buruieni.-introducerea în asolament a unei „sole săritoare”, cu lucernă, ori ierburi perene, o perioadă de 3-4 ani, urmată de solanacee şi bostănoase, care sunt foarte pretenţioase la structura solului;

Răspuns 9.49.4.a. Culturile succesive reprezină sistemul prin care două sau mai multe specii legumicole se cultivă pe aceiaşi suprafaţă de teren, în decursul unui an calendaristic.Este o formă eficientă de folosire a terenului, contribuind la o mi bună eşalonare a producţiei şi a forţei de muncă. Succesiunea culturilor se face pe principii bine gândite, în scopul obţinerii unor rezultate de producţie foarte bune:-speciile legumicole din succesiune să aparţină unor familii botanice diferite;- să aibă perioade de vegetaţie diferite;- sistemul lor radicular să fie diferit, pentru a exploata pe diferite adâncimi hrana şi apa;- speciile mai rezistente la frig, se pot cultiva toamna, iar recoltarea se poate face primăvara devreme, obţinând astfel producţii extratimpurii (salată, spanac, ceapă, şi usturoi verde).9.4.b. Culturile asociate reprezină sistemul de cultură prin care două sau mai multe specii legumicole ocupă aceiaşi suprafaţă de teren, în acelaşi timp. Se mai numesc şi culturi intercalate şi pe ele se realizează cea mai mare densitate la unitatea de suprafaţă şi în acest caz sunt două culturi:- una de bază, principală- una secundară, care se asociază, ori se intercalează în cultura de bazăCâteva din principiile asicierii sunt :-folosirea în asociere a familiilor botanice diferite;- deoarece speciile legumicole asociate ocupă în acelaşi timp aceiaşi suprafaţă de teren, este necesar ca specia secundară să aibă pretenţii mai mici la lumină decât cea de bază;



- să se folosească specii cu talie diferită, dar cu cerinţe ecologice asemănătoare;- lucrările de întreţinere, în special cele mecanice se realizează mai greu, din cauza densităţilor mari din aceste culturi; se recomandă practicarea lor pe suprafeţe mici, care se pot lucra manual;- aplicarea substanţelor fitosanitare să se execute cu discernământ, pentru a nu se polua culturile ori solul;9.4.c. Culturile intercalate sunt culturile care se înfiinţează în plantaţiile pomicole şi viticole tinere, înainte ca acestea să atingă habitusul normal. Pentru a folosi eficient suprafaţa cultivată cu aceste specii, în primii 2-3 ani se recurge la ocuparea terenului cu specii legumicole care aduc venituri care contribuie la amortizarea cheltuielilor pe unitatea de suprafaţă. De asemenea ele îmbunătăţesc structura solului prin fertilizare şi praşilele repetate, influenţând pozitiv şi creşterea pomilor şi a viţei de vie.Principii :-să nu se cultive specii legumicole rapace, care sărăcesc pământul în

elemente nutritive;- să nu aibă talie prea mare, pentru a nu umbri cultura de bază;- să suporte tratamentele fitosanitare care se aplică la pomi sau viţă de vie;- să nu asfixieze plantele de bază cu vreji ori tulpini căţărătoare;- să contribuie la îmbunătăţirea fertilităţii solului (mazăre, fasole);- să permită intrarea utilajelo rmecanice printre rândurile de pomi sau de

viţă de vie, pentru efectuarea lucrărilor de îngrijire a acestora;- se utilizează rădăcinoasele, bulboasele, leguminoasele,, vărzoasele,

tomate, ardei, castraveţi, bame.9.4.d. Culturile duble sunt cele în care legumele se cultivă după alte plante de cultuă decât legumele, acestea fiind plantele furajere sau cerealiere care părăsesc devreme terenul. Merg după rapiţă, secară, şi orz, care se însămânţează toamna şi se folosesc ca masă verde pentru animale.În culturi duble se folosesc cu succes : tomatele şi varza roşie.După grâu se pot înfiinţa culturi de castraveţi de toamnă, fasole de toamnă, varză şi conopidă de toamnă.- trebuie să se folosească soiuri corespunzătore pentru culturile dublesă nu se folosească verdeţurile şi bostănoasele după culturile de grâu în care au fost utilizate erbicide triazinice.


1. Ciofu Ruxandra şi colab. Tratat de legumicultură. Editura Ceres, Bucureşti, 2004.2. Hoza Gheorghiţa. Legumicultura. Editura Elisavros, Bucureşti, pag. 188-213, 2008.


Tehnologia generală a producerii răsadurilor de legume


TEHNOLOGIA GENERALĂ A PRODUCERII RĂSADURILOR DE LEGUME

CuprinsPagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 10…………………………………………………… 000

10.1. Importanţa producerii răsadurilor de legume............................................................

10.2. Producerea răsadurilor-lucrări de îngrijire................................................................

10.3. Pregătirea răsadurilor în vederea plantării..................................................................

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 10…………………………………………..


Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 10……………………………………………………





importanţa producerii răsadurilor şi avantaje producerea propriu-zisă a răsadurilor pregătirea răsadurilor înaintea plantării lor

10.1. Importanţa producerii răsadurilor de legume

Avantaje ale producerii

răsadurilor de legume

Producerea răsadurilor de legume reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă, având o serie de avantaje:- se face economie de sămânţă (ex: se foloseşte 1,2 kg sămânţă de tomate/ ha pentru înfiinţarea culturii prin semănat direct în câmp, faţă de numai 250 grame sămânţă / ha dacă se produce răsadul );- extinderea arealului de cultură în zone mai puţin favorabile;- obţinerea de producţii extratimpurii şi timpurii;- scurtarea perioadei de vegetaţie, posibilitatea succesiunilor culturilor;- obţinerea unor culturi uniforme;- eşalonarea producţiilor pe o perioadă mai lungă, etc.;Producerea răsadurilor de legume se face în câteva etape:- pregătirea spaţiilor necesare;- pregătirea amestecurilor de pământuri;- semănatul;- repicatul;- lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor- pregătirea răsadurilor pentru plantare.


Menţionaţi câteva avantaje ale producerii răsadurilor de legume.




10.2. Producerea răsadurilor-lucrări de îngrijire

Spaţiile în care se produc răsadurile

Amestecurile de pământ utilizate

Semănatul

Repicatul

Producerea răsadurilor se face în sere, solarii şi răsadniţe ( tehnice şi/sau biologice).

Pregătirea spaţiilor se face prin revizuirea şi repararea scheletului serelor şi solariilor, a geamurilor, etc. Urmează o dezinfecţie a scheletului serelor şi solariilor şi a solului, care poate fi chimică sau termică (cu abur la 140 grade C timp de 5-6 ore), urmată de o pauză de 7-10 zile înainte de însămânţare.În producerea răsadurilor amestecurile de pământ au o importanţă majoră. Ele asigură suportul plantelor, dar şi o serie de elemente minerale şi apă necesare unei creşteri normale a plantelor.

Amestecul de pământuri trebuie să îndeplinească anumite caracteristici şi anume:- să aibă o capacitate bună de reţinere a apei;- o structură fizică optimă;- să fie bogat în elemente nutritive;- să aibe un pH corespunzător speciei ex: 5,6 – 6,5 la ardei; 5,5 –7,0 la tomate; 6,0 -6,5 la vinete; 6,0 -7,2 pentru dovlecei şi castraveţi, etc.- să nu conţină microorganisme fitopatogene;- să aibă conţinut scăzut în săruri, etc.Amestecurile de pământ pentru producerea răsadurilor se compun din: - mraniţă- turbă neagră- turbă roşie- pământ de ţelină- compost de diferite tipuri- nisip, etc.Amestecurile se pregătesc cu 2-3 luni înainte şi se dezinfectează. La pregătirea lor se pot adăuga substanţe chimice, îngrăşăminte, cu grijă pentru a nu se modifica pH-ul. Ele se pot prepara manual sau mecanizatÎn funcţie de destinaţia lor, amestecurile de pământ pot fi pentru : - semănat -repicat sau pentru ghivece-cuburi nutritive.

Momentul semanatului se stabileşte în funcţie de data la care trebuie să înfiinţăm cultura şi vârsta optimă a răsadului la plantare ex:- la tomatele timpurii, vârsta optimă a răsadului trebuie să fie de 55 – 60 zile, iar plantarea să se facă între 20-25 aprilie;- la varză şi conopida timpurie, vârsta răsadului este de 40 – 45 zile, iar plantarea se face în prima decadă a lunii martie.Semănatul se poate face : - pe strat nutritiv -în lădiţe -în ghivece -turbă -palete alveolare

Repicatul răsadurilor – reprezintă transplantarea acestora la distanţe mai



răsadurilor mari, pentru asigurarea unui spaţiu nutritiv mai mare pentru fiecare plantă. Repicatul este obligatoriu pentru culturile din sere, solarii şi culturile timpurii din câmp şi este facultativ pentru culturile de vară. Momentul repicatului este diferit în funcţie de specie :- la tomate în faza de „ cruciuliţă”- la ardei, vinete, vărzoase, salată – la apariţia primei frunze adevărate- la castraveţi şi pepeni galbeni – când frunzele cotiledonale au o poziţie orizontală.La repicare trebuie să se respecte o anumită adâncime de plantare:- plăntuţele se fixează în substrat până sub frunzele cotiledonale la tomate, castraveţi şi vărzoase, dacă răsadul este alungit;- ardeiul şi vinetele se repică la 1 cm sub adâncimea din semănătură.Repicatul se poate face: - pe substrat pe pat nutritiv-în cuburi nutritive-în ghivece diferite şi pe diferite amestecuri de pământ, în funcţie de specie.Lucrările de îngrijire a răsadurilor- zilnic se face controlul semănăturilor- dirijarea factorilor de vegetaţie- răritul- când frunzele se ating reciproc- combaterea bolilor şi dăunătorilor- tratarea cu substanţe bioactive - combaterea buruienilor- călirea răsadurilor ( când sunt destinate culturilor din solarii şi a celor timpurii din câmp)


Unde se produc răsadurile.Ce sunt amestecurile de pământ şi ce caracteristici trebuie sa îndeplinească. Când se execută semănatul şi respectiv repicatul răsadurilor.




10.3. Pregătirea răsadurilor în vederea plantării

Pregătirea răsadurilor în

vederea plantării

Cu 1 – 2 zile înainte de plantare se tratează contra bolilor şi dăunătorilor, după ce au fost bine udate, pentru a fi turgescente în momentul plantării.La răsadurile nerepicate se face mocirlă şi se plantează după ce s-au mocirlit rădăcinile.Pentru a combate deshidratarea, se pot stropi părţile aeriene ale răsadurilor cu Floricote 0,5% (o soluţie tip emulsie oleoparafinică).Se sortează materialul de plantat.Transportul răsadurilor se face în lădiţe, în poziţia verticală a plantelor, dacă a fost repicat şi în prelate de folie dacă este nerepicat. Mijloacele de transport trebuie să fie acoperite cu prelate.Producerea răsadurilor pentru culturile din sere ciclul ISe produce răsad repicat în ghivece din plastic cu Ø= 10 cm, sau în cuburi nutritive cu latura de 10 cm. Semănatul se face în sere înmulţitor, des, pe strat nutritiv dezinfectat (tomate, gulioare, salată) sau în lădiţe (castraveţi), care se pot pune pe registrele de încălzire.Nu necesită călire.Vârsta lor este mare: - pentru tomate : 70-80 zile-pentru castraveţi : 40-45 zile-pentru ardei : 80-90 zileProducerea răsadurilor pentru culturile din sere ciclul II.Se produc tot în sere înmulţitor, prin semănat direct în ghivece. Se elimină repicatul. Vârsta răsadurilor este de 30-35 zile la castraveţi şi tomate.Producerea răsadurilor pentru culturile de varăRăsadurile se produc în răsadniţe cu încălzire biologică, ori în solarii neâncălzite, pe substrat nutritiv, prin semănatură.Vârsta răsadurilor este de : -45-50 zile la tomate (fig.1) -30-35 zile la varza de vară -55-60 zile ardei, vinete (fig.2)

Fig.1 Fig.2Producerea răsadurilor pentru culturile de toamnăSe foloseşte răsad nerepicat ( varză, conopidă) produs afară, pe brazde; semănatul se execută rar. Înainte de plantare se udă bine, se fasonează şi se mocirlesc. Vârsta răsadului este de 30-35 zile.




Cum se execută pregătirea răsadurilor în vederea plantării lor?


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt importanţa producerii răsadurilor şi pregătirea lor în vederea plantării.


Răspuns 10.1Producerea răsadurilor de legume reprezintă o verigă tehnologică foarte importantă, având o serie de avantaje:- se face economie de sămânţă ( ex: se foloseşte 1,2 kg sămânţă de tomate/ ha pentru înfiinţarea culturii prin semănat direct în câmp, faţă de numai 250 grame sămânţă / ha dacă se produce răsadul );- extinderea arealului de cultură în zone mai puţin favorabile;- obţinerea de producţii extratimpurii şi timpurii;- scurtarea perioadei de vegetaţie, posibilitatea succesiunilor culturilor;- obţinerea unor culturi uniforme;- eşalonarea producţiilor pe o perioadă mai lungă, etc.;

Răspuns 10.2Producerea răsadurilor de legume se face în câteva etape:



- pregătirea spaţiilor necesare;- pregătirea amestecurilor de pământuri;- semănatul;- repicatul;- lucrările de îngrijire aplicate răsadurilor- pregătirea răsadurilor pentru plantare.10.2a. Producerea răsadurilor se face în sere, solarii şi răsadniţe ( tehnice şi/sau biologice).10.2b1. Amestecurile de pământ pentru producerea răsadurilor se compun din: - mraniţă- turbă neagră- turbă roşie- pământ de ţelină- compost de diferite tipuri- nisip, etc.10.2b2. Amestecul de pământuri trebuie să îndeplinească anumite caracteristici şi anume:- să aibă o capacitate bună de reţinere a apei;- o structură fizică optimă;- să fie bogat în elemente nutritive;- să aibe un pH corespunzător speciei ex: 5,6 – 6,5 la ardei; 5,5 –7,0 la tomate; 6,0 -6,5 la vinete; 6,0 -7,2 pentru dovlecei şi castraveţi, etc.- să nu conţină microorganisme fitopatogene;- să aibă conţinut scăzut în săruri, etc.10.2c1. Momentul semanatului se stabileşte în funcţie de data la care trebuie să înfiinţăm cultura şi vârsta optimă a răsadului la plantare ex:- la tomatele timpurii, vârsta optimă a răsadului trebuie să fie de 55 – 60 zile, iar plantarea să se facă între 20-25 aprilie;- la varză şi conopida timpurie, vârsta răsadului este de 40 – 45 zile, iar plantarea se face se face în prima decadă a lunii martie.Semănatul se poate face : -pe strat nutritiv-în lădiţe-în ghivece-turbă-palete alveolare10.2c2. Repicatul răsadurilor – reprezintă transplantarea acestora la distanţe mai mari, pentru asigurarea unui spaţiu nutritiv mai mare pentru fiecare plantă. Repicatul este obligatoriu pentru culturile din sere, solarii şi culturile timpurii din câmp şi este facultativ pentru culturile de vară. Momentul repicatului este diferit în funcţie de specie :- la tomate în faza de „ cruciuliţă”- la ardei, vinete, vărzoase, salată – la apariţia primei frunze adevărate

Răspuns 10.3Cu 1 – 2 zile înainte de plantare rasadurile se tratează contra bolilor şi dăunătorilor, după ce au fost bine udate, pentru a fi turgescente în momentul plantării.La răsadurile nerepicate se face mocirlă şi se plantează după ce s-au mocirlit rădăcinile.



Pentru a combate deshidratarea, se pot stropi părţile aeriene ale răsadurilor cu o soluţie tip emulsie oleoparafinică.Se sortează materialul de plantat.Transportul răsadurilor se face în lădiţe, în poziţia verticală a plantelor, dacă a fost repicat şi în prelate de folie dacă este nerepicat. Mijloacele de transport trebuie să fie acoperite cu prelate.


1. Popescu V., Angela Popescu. Cultura legumelor în sere, solarii şi răsadniţe. Editura Ceres, Bucureşti, 2000.2. Voican V., Popescu V. Grădina de legume de primăvara până toamna.Editura Ceres, Bucureşti, 1991.3. M. Voinea, I. Popilian. Producerea legumelor timpurii. Editura Agrosilvică, Bucureşti, pag. 3-18, 1967.


Tehnologia generală de cultură a legumelor în câmp


TEHNOLOGIA GENERALĂ DE CULTURĂ A LEGUMELOR

ÎN CÂMP

Cuprins Pagina


11.1. Pregătirea terenului............................................................................ .......................

11.2. Înfiinţarea culturilor............................................................................................... ...

11.3. Lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp........................................

11.4. Lucrări speciale..........................................................................................................








pregătirea terenului; înfiinţarea culturilor legumicole; lucrările de îngrijire generale aplicate legumelor cultivate în câmp; lucrările speciale de îngrijire ale plantelor legumicole.

11.1. Pregătirea terenului

Pregătirea solului

- toamna

Această lucrare se face diferenţiat pentru :- Culturile în ogor propriu – cu lucrări executate - toamna -primăvara- culturi succesive- culturi de toamnăPregătirea terenului cuprinde o serie de lucrări în scopul pregătirii patului germinativ, pentru germinarea seminţelor ori pentru prinderea răsadurilor.

Lucrările care se execută sunt :-desfiinţarea culturii anterioare, care constă în strângerea şpalierilor, a tutorilor, a sârmelor ori a cablurilor de susţinere a plantelor, strângerea resturilor vegetale, eliberarea terenului, încorporarea resturilor vegetale în sol, ori transportul lor la unităţi zootehnice ori la platformele de compostare, etc.- se face discuirea, urmată de nivelarea de întreţinere, după fiecare ciclu de cultură; se face şi o afânare superficial’ăă a solului, cu grapa cu discuri ; se asigură astfel o uniformizare a terenului şi o pantă de 1 – 3 %.Fertilizarea de bazăSe efectuează cu îngrăşăminte organice şi minerale, în cantităţi diferite în funcţie de cerinţele plantei de cultură, de tipul de sol, gradul de fertilitate al acestuia, producţia scontată, etc.Ca îngrăşăminte organice se folosesc gunoiul de grajd de la taurine, care se împrăştie pe toată suprafaţa şi apoi se încorporeză odată cu arătura, la 20-30 cm adâncime.Se aplică deasemenea şi îngrăşăminte chimice cu descompunere lentă (pe bază de azot şi fosfor)După Lăcătuş V. (1998), dozele oscilează în funcţie de cultura de legume astfel: la tomatele de vară-toamnă – 90 kg P2O5 şi 35 kg K2O la castraveţi - – 25 kg P2O5 şi 25 kg K2O la varza de toamnă - – 150 kg P2O5 şi 200 kg K2O Arătura adâncă se efectuează pentru a îmbunătăţii structura solului, a combate buruienile, a afâna solul, a încorpora resturile vegetale şi îngrăşămintele, etc. Se face la adâncimea de 28-30 cm, cu plugul reversibil în agregat cu un tractor puternic. La 3-4 ani odată, se recomandă efectuarea unui subsolaj, la 60 cm. adâncime.



- primăvara

Pregătirea pentru culturile de toamnă

Lucrări care se execută primăvara-Se face pregătire patului germinativ imediat ce terenul s-a svântat şi utilajele pot intra pe cămp.- mărunţirea terenului se face în funcţie de epoca de înfiinţare a culturilor:a) primăvara foarte devreme, se grăpează cu grapa cu colţi reglabili, prevăzută cu bară de nivelare, prin două treceri, ori se foloseşte combinatorul C-3,9 sau C-6,5, echipate cu organe de tip daltă, fară răsturnarea brazdelor.b) pentru culturile care se înfiinţează primăvara, mai târziu, terenul se pregăteşte cu combinatorul C-6,5 ori CPGC-4, cu organe tip daltă. Dacă terenul este prea îmburuienat, organele tip daltă se înlocuiesc cu cele tip săgeată, care realizează în acelaşi timp tăierea buruienilor şi mărunţirea solului.c) pentru culturile care se înfiinţează şi mai târziu (la începutul lunii mai), se menţine terenul curat şi afânat, prin 2-3 grăpări, cu grapa cu colţi, ori cu combinatorul C-3,9, având grapa elicoidală în locul roţilor. Mărunţirea solului se face la adâncimi din ce în ce mai mici : I- la 10-12 cm. , a II-a la 8-10 cm., a III-a la 4-8 cm. adâncime.- administrarea îngrăşămintelor cu azot şi ⅓ din cele cu potasiu şi fosfor se fac odată cu mărunţirea solului, ori odată cu modelarea, cu agragatul AMFS- 4,5. Se mai pot aplica îngrăşăminte odată cu semănatul.- modelarea solului se face prin realizarea unor straturi înâlţate, între care există rigole; acestea se folosesc pentru circularea apei şi executarea lucrărilor de îngrijire a culturilor respective. La o trecere se realizează trei straturi înălţate, cu o lăţime de 104 cm. şi rigole de 46 cm.Modelarea se poate efectua şi cu maşina de modelat MMS-2,8, care realizează straturilate de 94 cm (câte două la o trecere).Există şi alte tipuri de modelare a solului, în funcţie de cultura legumicolă şi de ecartamentul utilajelor, etc.Avantaje ale modelării solului;-excesul de umiditate se scurge mai rapid şi se pot înfiinţa culturile mai devreme;- pe stratul înălţat solul se încălzeşte mai uşor şi permite plantarea cu circa 10 zile în avans;- se poate face irigarea culturii prin rigole;- lucrările de întreţinere se fac mai uşor;În legumicultură se evită compactarea solului, folosind agregate care la o singură trecere pot realize mai multe operaţii (ex: afânare, mărunţire, fertilzare, erbicidare şi marcarea rândurilor).Erbicidarea are ca scop combaterea buruienilor din culturile legumicole. Se execută înaintea modelării solului şi necesită încorporarea în sol, dacă se utilizează erbicide volatile, ori după modelare, dacă nu necesită încorporarea în sol.

Pregătirea terenului pentru culturile succesive are anumite caracteristici:-se face o arătură de 18-20 cm. adâncime, solul fiind mai uscat trebuie să se evite scoaterea bulgărilor la suprafaţa solului;



- este necesară aplicarea unei irigări de aprovizionare , cu 350-400 mc./ha.- îngrăşămintele organice se aplică din toamnă, iar primăvara se dau numai cele chimice;- mărunţirea, erbicidarea şi modelarea se fac repede, într-un interval scurt de timp;- plantarea ori semănarea se execută numai într-un sol reavăn;- trebuie aplicate irigări, care să stimuleze germinarea seminţelor, ori prinderea răsadurilor.Pregătirea terenului pentru culturile de toamnă constă în:-defrişarea culturilor anterioare;-eliberarea terenului de resturile vegetale;- arătura adâncă, mărunţirea solului şi eventual modelarea lui;-momentul optim: septembrie şi prima parte din octombrie,- pentru culturile care iernează ca sămânţă în sol , momentul optim de însămânţare este luna noiembrie, caz în care se recomandă şi o tăvălugire a solului, pentru a se obţine un contact mai strâns între sol şi sămânţă.Test de autoevaluare 11.1 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.

Care sunt lucrările care trebuie executate pentru pregătirea solului?Enumeraţi câteva avantaje ale modelării solului.




11.2. Înfiinţarea culturilor

Înfiinţarea culturilor prin semănare

Înfiinţarea culturilor prin plantarea

răsadurilor

Prin semănat direct – se practică la majoritatea plantelor legumicole. La înfiinţatre trebuie să se ţină cont de : - epoca de semănat- adâncimea de semănat- norma de sămânţă la hectar- schema şi metoda de semănat epoca de semănat – de primăvară- de când se svântă solul până atinge temperatura de 15-16 º C- de toamnă - 15 septembrie- 15 oct. ( salată şi spanac); octombie- noiembrie (ceapa, morcovul) adâncimea de semănat : de la 1-2 cm pentru seminţele mici , 4-5 cm pentru seminţele mari ; pentru aceeaşi specie, adâncimea de semănat este mai mare toamna decât primăvara. norma de semănat este cantitatea de sămânţă care asigură densitatea optimă a culturii şi diferă cu specia, epoca de semănat, sistemul de cultură, calitatea seminţelor. Cele două formule de calcul sunt : a) în funcţie de calitatea seminţelor :N s /ha = Ns cal I x Vcs cal I ( în grame) Vcsem.lot unde : - Ns /ha = norma de sămânţă la hectar-Ns cal I = norma de sămânţă / ha pentru sămânţa de calitatea I- Vcs cal I = valoarea culturală a sem. de calit. I- Vcsem.lot = val. culturală a seminţelor din lotul existent.b) în funcţie de masa a 1000 seminţeN s /ha = D x MMS (în kg / ha ) Vcunde : - D = densitatea plantelor -MMS = masa a o mie de seminţe - Vc = valoarea culturală.Schemele de semănat , ca şi norma de sămânţă, sunt diferite, în funcţie de specie, de spaţiul de nutriţie necesar fiecărei plante, de modalitatea de irigare.Metodele de semănat diferă şi ele. Semănatul se poate realiza prin împrăştiere, în rânduri, în benzi, în cuiburi, etc.

Înfiinţarea culturilor prin plantarea răsadurilor duce la obţinerea unor legume timpurii (tomate, vinete, ardei, varză, castraveţi, conopidă,, praz, ceapă de apă, etc.).Răsadurile trebuie - să fie de calitate- să fie sănătoase, viguroase- să aibă un anumit număr de frunze- să aibă mugurii floriferi formaţi ( ex: la ardei şi vinete) sau I-a floare din prima inflorescenţă ( la tomate)- să nu fie etiolate- să aibă tulpina scurtă şi groasă.Epocile de plantare a răsadurilor sunt diferite :



- primăvara ( 10 -15 martie) – varză, conopidă, gulii, salată- 1 – 5 mai – pentru ardei, vinete, dovlecei, castraveţi- sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie –pentru tomate de vară-toamnă, varză de toamnă, etc.Adâncimea de plantare influenţează prinderea răsadurilor. Se plantează mai adânc plantele care au capacitate de a emite rădăcini de pe tulpină, cum sunt tomatele. La speciile cu ritm lent de creştere (ardei şi vinete), plantarea se face cu 1-2 cm mai adânc decât au fost în ghivece.Schema de plantare se alege în funcţie de mărimea plantelor, de fertilizarea solului, de sistema de maşini de care dispunem, etc.Plantarea poate fi : manuală; mecanizată; semimecanizată.


Cum se realizează culturile prin semănat direct?Cum se înfiinţează culturile legumicole prin plantarea răsadurilor şi care sunt epocile de plantare?


11.3. Lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole în câmp

Lucrările de îngrijire Cele mai importante lucrări de îngrijire aplicate culturilor în câmp sunt :- afânarea solului, distrugerea crustei;- mulcirea solului- muşuroirea plantelor;- irigarea;- fertilizarea;- completarea golurilor;



- combaterea burienilor ( la temp. de 16 – 25 ºC )- combaterea bolilor şi a dăunătorilor (prin combaterea biologică se reduce consumul de insecto-fungicide cu 25-50%; aceste produse nu sunt poluante şi au efecte benefice asupra legumelor şi a mediului ambiant.)


Care sunt principalele lucrări de îngrijire aplicate culturilor legumicole din câmp?


11.4. Lucrări speciale

Lucrări speciale Se aplică numai anumitor culturi sau sisteme de cultură.CopilitulCopilitul consă în suprimarea lăstarilor laterali numiţi şi “copili” de pe tulpina principală, care cresc la subsioara frunzelor ori la baza plantei. Momentul efectuării lucrării : când copilii sunt erbacei şi nu depăşesc 10 cm lungimeLucrarea se execută manual, în primul rând la tomate.Se execută diferit în funcţie de sistemul de cultură practicat .- La culturile timpurii copilitul se execută radical- La culturile de vară-toamnă se lasă 1 – 2 copili pentru a asigura fructificarea până toamna- La culturile de tomate pentru industrializare nu este necesar executarea lucrării.

CiupitulCiupitul se execută în scopul stimulării ramificării plantelor. Se îndepărtează vârful tulpinii principale sau vârfurile ramificaţiilor laterale. Se practică la cucurbitacee, în primul rând la castraveţi, având ca scop apariţia lăstarilor laterali de ordin superior. Pe aceştia se vor forma florile femeieşti şi fructele.La soiurile cu capacitate slabă de lăstărire, ciupirea se face în faza de răsad cu 3 – 4 frunze.Ciupitul se poate înlocui cu un tratament cu ETHREL, în concentraţie de 250-500 p.p.m., când plantele au 3-4 frunze.



CârnitulCărnitul este lucrarea care constă în suprimarea vârfului de creştere a plantei şi are ca scop limitarea creşterii în înălţime şi grăbirea coacerii fructelor. Se aplică la tomatele din cultura timpurie, după apariţia a 4-5 inflorescenţe; la cultura de vară se aplică la 6 inflorescenţe, iar la cea de toamnă cu 2 -3 săptămâni înainte de căderea brumei, având grijă să se lase 1 – 2 frunze deasupra ultimei inflorescenţe.Susţinerea plantelor (arăcitul)Se execută la culturile legumicole care au plante cu tulpini înalte : tomate, castraveţi pepeni galbeni, etc. Se execută cu araci simpli, individuali ori grupaţi (ca nişte piramide).Dacă se folosesc spalieri ei se montează la 4-5 m. distanţă şi se folosesc sârme, iar susţinerea plantelor se face cu sfori. Şpalierul poate avea o sârmă, la cultura timpurie, ori două sârme la cea de toamnă etc.Răritul Se exectuă în culturile semănate direct şi cu densitate foarte mare, în scopul asigurării unei densităţi optime / unitatea de suprafaţă ex: la morcov, pătrunjel, sfeclă, etc.Se execută manual, în două etape: când plantele sunt mici, tinere şi când părţile comestibile se pot consuma. Se poate exclude, fiind foarte costositoare şi migăloasă, prin folosirea maşinilor de semănat de precizie.Se recomandă răritul şi la culturile semănate în cuiburi – castraveţi, dovlecei, pepeni, fasole, bame, etc..Etiolarea sau “ înălbirea” părţilor comestibile se efectuează la unele plante, prin acoperirea lor, pentru ca acestea să aibă calităţi organoleptice superioare. Se face prin :- bilonare – la sparanghel- muşuroire - la fenicul, praz- acoperirea plantelor – la cicoare- legarea frunzelor la vârf – la ţelină, cardonLucrarea se face treptat, căci plantele etiolate nu se pot păstra – se deteriorează rapid.Copcitul este lucrarea prin care se efectuează îndepărtarea rădăcinilor secundare, având scop fortificarea rădăcinii principale- ex. : ţelina. Lucrarea trebuie făcută când rădăcinile secundare sunt subţiri. Este foarte costisitoare şi se practică tot mai rar.Tratarea cu substanţe bioactive are ca scop evitarea alungirii plantelor.Se pot folosi Cycocelul 0,1 % la tomate, aplicat prin stropire în faza de rasad cu 3-4 frunze şi Ethrelul, în diferite concentraţii: la castraveţi se utilizează în concentraţie de 250-500 ppm. Aceste tratamente determină apariţia florilor femele mai timpuriu şi într-o proporţie mai mare.Protejarea contra brumelor- la culturile legumicole sensibile la temperaturi scăzute se face prin :- Perdele de fum – arzând materiale organice ori brichete fumigene; se folosesc grămezi aşezate la 40-50 cm între ele şi se aprind la miezul nopţii, când temperatura începe să scadă. Brichetele fumigene



se amplasează câte 20-30 buc. / ha la distanţă de 10 m , la marginea parcelei de unde bate vântul.- Irigarea cu o zi înainte de căderea brumei, pe rigole ori prin aspersie, când temperatura scade sub °C, sau imediat după căderea brumei, dar înainte de răsărirea soarelui.- Acoperirea plantelor cu o folie de polietilenă, realizarea unor tunele joase până la trecerea pericolului brumelor.Combaterea grindinei este foarte costisitoare şi se realizează cu metode moderne:- spargerea norilor cu rachete încărcate cu diferite substanţe chimice, explozive- Protejarea cu tunete temporare- Protejarea cu plase antigrindină, etc.


Enumeraţi principalele lucrări speciale care se aplică plantelor legumicole.


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt lucrările din tehnologia înfiinţării şi îngrijirii culturilor în câmp.




Răspuns 11.1Pregătirea terenului cuprinde o serie de lucrări în scopul amenajării patului germinativ, pentru germinarea seminţelor ori pentru prinderea răsadurilor.Lucrările care se execută sunt :-desfiinţarea culturii anterioare, care constă în strângerea şpalierilor, a tutorilor, a sârmelor ori a cablurilor de susţinere a plantelor, strângerea resturilor vegetale, eliberarea terenului, încorporarea resturilor vegetale în sol, ori transportul lor la unităţi zootehnice ori la platformele de compostare, etc.- se face discuirea, urmată de nivelarea de întreţinere, după fiecare ciclu de cultură; se face şi o afânare superficială a solului, cu grapa cu discuri ; se asigură astfel o uniformizare a terenului şi o pantă de 1 – 3 %.Fertilizarea de bazăSe efectuează cu îngrăşăminte organice şi minerale, în cantităţi diferite în funcţie de cerinţele plantei de cultură, de tipul de sol, gradul de fertilitate al acestuia, producţia scontată, etc.Ca îngrăşăminte organice se folosesc gunoiul de grajd de la taurine, care se împrăştie pe toată suprafaţa şi apoi se încorporeză odată cu arătura, la 20-30 cm adâncime.Se aplică deasemenea şi îngrăşăminte chimice cu descompunere lentă ( pe bază de azot şi fosfor)- modelarea solului se face prin realizarea unor straturi înâlţate, între care există rigole; acestea se folosesc pentru circularea apei şi executarea lucrărilor de îngrijire a culturilor respective. La o trecere se realizează trei straturi înălţate, cu o lăţime de 104 cm. şi rigole de 46 cm.Avantaje ale modelării solului ;-excesul de umiditate se scurge mai rapid şi se pot înfiinţa culturile mai devreme;- pe stratul înălţat solul se încălzeşte mai uşor şi permite plantarea cu circa 10 zile în avans;- se poate face irigarea culturii prin rigole;- lucrările de întreţinere se fac mai uşor;Erbicidarea are ca scop combaterea buruienilor din culturile legumicole.

Răspuns 11.211.2a. Prin semănat direct – se practică la majoritatea plantelor legumicole. La înfiinţatre trebuie să se ţină cont de : - epoca de semănat- adâncimea de semănat - norma de sămânţă la hectar - schema şi metoda de semănat epoca de semănat – de primăvară- de când se svântă solul până atinge temperatura de 15-16 º C- de toamnă: 15 septembrie - 15 oct. (salată şi spanac); octombie- noiembrie ( ceapa, morcovul) adâncimea de semănat : de la 1-2 cm pentru seminţele mici , 4-5 cm pentru seminţele mari ; pentru aceeaşi specie, adâncimea de



semănat este mai mare toamna decât primăvara. Norma de semănat este cantitatea de sămânţă care asigură densitatea optimă a culturii şi diferă cu specia, epoca de semănat, sistemul de cultură, calitatea seminţelor. 11.2b. Înfiinţarea culturilor prin plantarea răsadurilor duce la obţinerea unor legume timpurii (tomate, vinete, ardei, varză, castraveţi, conopidă,, praz, ceapă de apă, etc.).Răsadurile trebuie: să fie de calitate; să fie sănătoase, viguroase; să aibă un anumit număr de frunze; să aibă mugurii floriferi formaţi (ex: la ardei şi vinete) sau I-a floare din prima inflorescenţă ( la tomate); să nu fie etiolate; să aibă tulpina scurtă şi groasă.Epocile de plantare a răsadurilor sunt diferite :- primăvara ( 10 -15 martie) – varză, conopidă, gulii, salată- 1 – 5 mai – pentru ardei, vinete, dovlecei, castraveţi- sfârşitul lunii iunie – începutul lunii iulie –pentru tomate de vară-toamnă, varză de toamnă, etc.

Răspuns 11.3Cele mai importante lucrări de îngrijire aplicate culturilor în câmp sunt:- afânarea solului, distrugerea crustei;- mulcirea solului;- muşuroirea plantelor;- irigarea;- fertilizarea;- completarea golurilor;- combaterea burienilor (la temp. de 16 – 25 ºC )- combaterea bolilor şi a dăunătorilor (prin combaterea biologică se reduce consumul de insecto-fungicide cu 25-50%; aceste produse nu sunt poluante şi au efecte benefice asupra legumelor şi a mediului ambiant.)

Răspuns 11.4Cele mai importante lucrări speciale care se aplică plantelor legumicole sunt: copilitul, ciupitul, cârnitul, susţinerea plantelor, răritul plantelor, etiolarea sau „înălbirea”, copcirea, tratarea cu substanţe bioactive, protejarea contra brumelor şi a grindinei.


1. Apahidean Al.S., Maria Apahidean. Cultura legumelor şi ciupercilor. Editura Academic Pres, Cluj-Napoca, 2004.2. Hoza Gheorghiţa. Cultura legumelor. Editura Elisavros, Bucureşti, pag. 288-319, 2008.3. Indrea D., Apahidean Alex-Silviu, Ghidul cultivatorului de legume, Editura Ceres, Bucureşti, 2004.


Tehnologia generală a cultivării legumelor în solarii şi sere


TEHNOLOGIA GENERALĂ A CULTIVĂRII LEGUMELOR ÎN SOLARII ŞI SERE

Cuprins Pagina


12.1. Tehnologia cultivării legumelor în solarii..................................................................

12.2. Tehnologia cultivării legumelor în sere.....................................................................








tehnologia cultivării legumelor în solarii; tehnologia cultivării legumelor în sere;

12.1. Tehnologia cultivării legumelor în solarii

Verigile tehnologice

Avantaje

Dezavantaje

Pregătirea terenului

Verigile tehnologice în producerea legumelor din solarii se referă la :-pregătire terenului;-pregătirea solariilor;-producerea răsadurilor;-înfiinţarea culturilor-lucrările de îngrijire ale plantelor.

Prin cultivarea legumelor în solarii se obţin avantaje mari, dintre care cităm:-obţinerea unor producţi mari la unitatea de suprafaţă ( tone/ha, kg/mp), comparativ cu producţiile obţinute de la aceleaşi legume cultivate în câmp;- obţinerea recoltelor timpurii, deci a trufandalelor, care aduc venituri mari;- prelungirea perioadei de consum a unor legume toamna tărziu, când culturile din câmp au fost deja afectate de brume, etc.- posibilitatea dirijării factorilor de mediu, în funcţie de cerinţele plantelor cultivate.

Desigur, există şi unele dezavantaje ale cultivării legumelor în solarii, dintre care :-cheltuieli ridicate pentru relizarea solariilor;-costul mare al foliei de polietilenă;-costul ridicat al înfiinţării culturii, etc.

Ca şi la culturile de legume cultivate în câmp, există două epoci de executare a pregătirii terenului şi anume: toamna şi primăvara.În toamnă se realizează:- defrişarea culturilor care au existat şi curăţirea terenului de resturile vegetale- afânarea solului cu GD 1,4 în agregat cu tractorul legumicol L – 445;- nivelarea de exploatare se face cu lama montată pe tractorul SM -445, cu care se realizează o pantă a terenului de 1-3 ‰, care să permită udarea pe rigole;-fertilizarea de bază se face cu 60-70 tone gunoi de grajd / ha, 300-500 kg / ha superfosfat şi circa 100-160 kg/ha sulfat de potasiu;Neapărat trebuie să se execute mobilizarea solului la adâncimea de 28-30 cm cu maşina de săpat solul în sere şi solarii MSS-1,4 ‘+ U-445, iar la 4-5 ani trebuie făcută o scarificare.O altă lucrare care se efectuează toamna este mărunţirea şi modelarea



Epoca de înfiinţare a culturilor

Lucrări de îngrijire

solului, pentru culturile care se înfiinţează din toamnă, cum sunt cele de spanac, salată, ceapă, şi usturoi verde.În primăvară se realizează:-mărunţirea solului, când se svântă terenul; lucrarea se execută cu grapa cu discuri.-dezinfecţia solului cu Nemagon 40 l/ha sau Vydate 30-50 kg/ha, etc.-dezinfecţia scheletului solarului cu formalină (0,3-0,5 %) sau Onevos 0,2%, Actelic 0,2%, etc.-fertilizarea cu azotat de amoniu se face primăvara, cu circa 250-300 kg/ha;-erbicidarea se realizează cu circa două săptămâni înainte de înfiinţarea culturilor, cu Treflan 4-5 l/ha, Dual 3-4 l/ha, acestea sunt volatile şi trebuie urgent încorporate în sol, înainte de modelare, ori cu Afalon (care nu necesită încorporare în sol), după modelarea solului, etc.Mărunţirea solului şi modelarea se fac înainte de înfiinţarea culturii.Acoperirea solarului cu folie de polietilenă de circa 0,15 -0,20 mm grosime se face cu circa două săptămâni înainte de înfiinţarea culturilor.

Pregătire solariilor se execută primăvara devreme, ori toamna târziu şi constă în verificarea şi repararea scheletului metalic, ori din lemn, refacerea reţelei de sârmă, prinderea lonjeroanelor de arcurile de susţinere, etc.Înfiinţarea culturilor se face prin plantarea răsadului (tomate, castraveţi, vinete, salată, etc.) şi mai puţin prin semănat (pătrunjel, morcov, spanac, etc.).Epocile de înfiinţare a culturilor din solarii sunt :- de primăvară- de vară- de toamnăPrimăvara se pot înfiinţa culturile legumicole în solarii, când temperatura solului a atins un anumit prag şi se menţine constant circa 5 zile.Temperatura minimă este de circa : + 10 °C pentru tomate+ 15 °C pentru ardei şi vinete+15-16 °C pentru castraveţi, pepeni galbeniÎn zona I se înfiinţează culturi în solarii în perioada :- 1-5 martie pentru varză, salată, şi conopidă- 25-30 martie pentru tomate- 1-10 aprilie pentru ardei şi vinete15-20 aprilie pentru castraveţiVara, în a II-a parte a lunii iulie, se înfiinţează culturile de fasole şi castraveţi de toamnă, ca şi tomatele de seră pentru ciclul II.Epoca de toamnă este scurtă; calendaristic se face în luna octombrie pentru salată, spanac, ceapă, şi usturoi verde.Schemele de plantare sunt diferite, după specia legumicolă, mărimea solariilor şi tipul acestora: bloc, ori individual, etc.

Lucrările de îngrijire aplicate plantelor legumicole cultivate în solarii sunt multe şi variate:- dirijarea factorilor de vegetaţie (temperatura, lumina, umiditatea din sol şi cea atmosferică, aerisirea, etc.)- completarea golurilor; - copilitul;



Fig.3- defolierea bazei plantelor (fig. 3)

Fig. 4

- cârnitul;-ciupitul (fig. 4);-tratamentele fitosanitare şi cele cu stimulatori;-afânarea solului;- erbicidarea;- udarea şi/sau fertirigarea culturilor


Care sunt verigile tehnologice în producerea legumelor din solarii.Menţionaţi câteva avantaje şi dezavantaje.Care sunt epocile de înfiinţare a culturilor legumicole din solarii.




12.2. Tehnologia cultivării legumelor în sere

Caracteristici şi verigi

tehnologice ale culturilor de

legume în sere

Lucrări aplicateculturilor din

sere

Cultivarea legumelor în sere are caracteristici specifice :-se desfăşoară pe tot parcursul anului;-necesită existenţa unor conconstrucţii specifice serele, în care plantele să poată avea condiţiile necesare de temperatură, umiditate, luminozitate, etc.- se obţin legume în extrasezon;-ncesită investiţii mari, dar şi preţul legumelor care se obţin este mult mai mare ca cel obţinut pe legumele cultivate în camp;-se asigură locuri de muncă permanente;- se realizează : ciclul I din 10-15 ianuarie până la începutul lunii iulie şi ciclul II de la sfârşitul lunii iulie până în octombrie-noiembrie ; uneori există şi un ciclu prelungit.Verigile tehnologice care trebuie aplicate în cultura legumelor în sere cuprind:-pregătirea terenului şi a serei;- producerea răsadurilor;- înfiinţarea culturilor;- lucrările de îngrijire generale şi speciale care se aplică plantelor legumicole din sere.

Pregătirea terenului începe cu defrişarea culturii anterioare, dezinfecţia solului şi a serelor, fertilizarea de bază, mobilizarea adâncă, la 28-30cm., care se face cu maşina MSS 1,4, în agregat cu tractorul viticol V 445, iar odată la doi ani se execută afânarea adâncă, la 45-50 cm, cu subsolierul, mărunţirea solului cu freza FPP1 1,3 +U 445, la 15 cm adâncime şi trei treceri realizate pe travee.Fertilizarea se face cu cantităţi relativ mari de îngrăşăminte, circa 80-100 tone /ha gunoi de grajd pentru ciclul I şi circa 600-700 kg/ha superfosfat, 400-500 kg/ha sulfat de potasiu.



Vărsta răsadurilor

La sere este obligatorie cartarea solurilor, care se face înainte de înfiinţarea oricărei culturi de legume.Dezinfecţia solului se face diferit: pe cale chimică, înainte de înfiinţarea culturilor din ciclul I şi pe cale termică, cu abur, înainte de ciclul II.Dezinfecţia termică asigură distrugerea totală a agenţilor patogeni din sol şi a seminţelor şi a rizomilor de buruieni, dar este foarte costisitoare.Dezinfecţia chimică se face cu anumite produse: Vydate, Sinoratox, Formalină, Nemagon, etc., şi este necesar un timp de pauză de 7-21 zile de la efectuarea tratamentului, până la înfiinţarea culturii respective.Altă metodă este „solarizarea” – care constă în acoperirea solului umezit anterior, cu o folie de polietilenă, pentru două luni, timp în care , prin creşterea temperaturii, se ajunge la distrugerea unei părţi a agenţilor patogeni.Modelarea solului se face diferit, în funcţie de specia legumicolă cultivată. De exemplu, pentru castraveţi pe baloţi de paie- trebuie să se deschidă câte două şanţuri pe travee (fig.5), lângă rândurile de stâlpi. În şanţuri se introduc baloţi de paie.

Fig. 5.Pentru culturile de tomate, vinete şi ardei, se deschid patru rigole/travee, ori terenul se poate lăsa şi nemodelat, dacă executăm plantarea pe teren plan, dar este necesară marcarea rândurilor, care se realizează folosind ţăruşi, rulete, sfori şi/sau sârme marcate anterior.Pregătirea serelorÎnaintea fiecărui ciclu de producţie, serele trebuie revizuite, reparate, completate geamurile sparte, etc. Se revizuie funcţionarea instalaţiilor de încălzire, aerisire, irigarea, susţinerea, partea de instalaţii electrice, etc.. Se etanşează uşile, ferestrele, etc.Se construiesc anticamerele la intrarea în sere şi se compartimentează spaţiile interioare cu folie de plastic; se pregătesc dezinfectoarele din faţa uşilor, în care se pun: rumeguş şi insectofungucide; se văruiesc marginile aleilor, se dezinfectează scheletul serelor, etc..

Producerea răsadurilor se desfăşoară în sere.



Epoca de înfiinţare şi schema de plantare

Răsadurile au vârste diferite pentru ciclul I (noiembrie- ianuarie) răsadurile trebuie să aibă vârsta de: - 70 – 80 zile la tomate - 40 - 45 zile la castraveţi - 80 - 100 zile la ardei şi vinete pentru ciclul II – vârsta răsadurilor este mult mai mică, ex.30-35 zile la castraveţi.

Înfiinţarea culturilorDin cauza crizei energetice, a apărut un ciclu de producere a legumelor de seră –intermediar, care dureză din noiembrie în ianuarie şi în care se cultivă specii mai puţin pretenţioase la căldură (salată, ceapă, spanac, ridichi de lună, etc.).Schemele de înfiinţare sunt diferite: ex.:- cu 4 rânduri / travee la tomate (fig. 6 ) şi ardei.

Fig. 6.

- cu 2 rânduri / travee la castraveţi( fig. 7)



Fig. 7

- cu 2-4 rânduri / travee la vinete (fig. 8)

Fig. 8.

- cu 12 rânduri / travee la salată, iar asociat se cultivă gulioare şi salată.Lucrările de îngrijire sunt :- afânarea solului- mulcirea- completarea golurilor- susţinerea şi palisarea plantelor- copilitul, cârnitul, ciupitul, defolierea plantelor- dirijarea factorilor de mediu- polenizarea suplimentară cu bondari- fertilizarea fazială- combaterea bolilor şi dăunătorilor.Se pune accent pe combaterea integrată şi biologică, utilizând prădători diferiţi. Se combat astfel păianjenii (acarienii), afidele, musculiţa albă de seră, etc. În acest scop se produc şi se utilizează o serie de prădători, printre care se numără: septempunctata, Ablyseius sp., Crizopa, etc..



Test de autoevaluare 12.2 – Scrieţi răspunsul în spaţiul liber din chenar.Menţionaţi câteva caracteristici şi verigi tehnologice în producerea legumelor din sere.Care este vârsta răsadurilor folosite la înfiinţarea culturilor din sere, în funcţie de ciclul de cultură?Care sunt epocile de plantare şi schemele de înfiinţare utilizate?


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt tehnologia de cultură a legumelor în solarii şi sere.


Răspuns 12.112.1.a. Verigile tehnologice în producerea legumelor din solarii se referă la:-pregătirea terenului;-pregătirea solariilor;-producerea răsadurilor;-înfiinţarea culturilor-lucrările de îngrijire ale plantelor.12.1.b. Prin cultivarea legumelor în solarii se obţin avantaje mari, dintre care cităm:-obţinerea unor producţii mari la unitatea de suprafaţă (tone/ha, kg/mp),



comparativ cu producţiile obţinute de la aceleaşi legume cultivate în câmp;- obţinerea recoltelor timpurii, deci a trufandalelor, care aduc venituri mari;- prelungirea perioadei de consum a unor legume toamna tărziu, când culturile din câmp au fost deja afectate de brume, etc.- posibilitatea dirijării factorilor de mediu, în funcţie de cerinţele plantelor cultivate.Desigur, există şi unele dezavantaje ale cultivării legumelor în solarii, dintre care :-cheltuielile ridicate pentru relizarea solariilor;-costul mare al foliei de polietilenă;-costul ridicat al înfiinţării culturii, etc.12.1.c. Înfiinţarea culturilor se face prin plantarea răsadului (tomate, castraveţi, vinete, salată, etc.) şi mai puţin prin semănat (pătrunjel, morcov, spanac, etc.)Epocile de înfiinţare a culturilor din solarii sunt – de primăvară, de vară şi de toamnă.Primăvara se pot înfiinţa culturile legumicole în solarii, când temperatura solului a atins un anumit prag şi se menţine constant circa 5 zile.Temperatura minimă este de circa: + 10 °C pentru tomate+ 15 °C pentru ardei şi vinete+15-16 °C pentru castraveţi, pepeni galbeniÎn zona I se înfiinţează culturi în solarii în perioada :- 1-5 martie pentru varză, salată, şi conopidă- 25-30 martie pentru tomate- 1-10 aprilie pentru ardei şi vinete15-20 aprilie pentru castraveţiVara, în a II-a parte a lunii iulie, se înfiinţează culturile de fasole şi castraveţi de toamnă, ca şi tomatele de seră pentru ciclul II.Epoca de toamnă este scurtă; calendaristic se face în luna octombrie pentru salată, spanac, ceapă, şi usturoi verde.

Răspuns 12.212.2a. Cultivarea legumelor în sere are caracteristici specifice :-se desfăşoară pe tot parcursul anului;-necesită existenţa unor construcţii specifice, serele, în care plantele să poată avea condiţiile necesare de temperatură, umiditate, luminozitate, etc.- se obţin legume în extrasezon;-necesită investiţii mari, dar şi preţul legumelor care se obţin este mult mai mare ca cel obţinut pe legumele cultivate în camp;-se asigură locuri de muncă permanente;- se realizează : ciclul I din 10-15 ianuarie până la începutul lunii iulie şi ciclul II de la sfârşitul lunii iulie până în octombrie-noiembrie ; uneori există şi un ciclu prelungit.Verigile tehnologice care trebuie aplicate în cultura legumelor în sere cuprind:-pregătirea terenului şi a serei;- producerea răsadurilor;- înfiinţarea culturilor;- lucrările de îngrijire generale şi speciale care se aplică plantelor legumicole din sere.



12.2b . Producerea răsadurilor se desfăşoară în sere.Răsadurile au vârste diferite pentru ciclul I (noiembrie- ianuarie) răsadurile trebuie să aibă vârsta de: - 70 – 80 zile la tomate - 40 - 45 zile la castraveţi - 80 - 100 zile la ardei şi vinete pentru ciclul II – vârsta răsadurilor este mult mai mică, ex.30-35 zile la castraveţi.12.2c . Înfiinţarea culturilorDin cauza crizei energetice, a apărut un ciclu de producere a legumelor de seră –intermediar, care dureză din noiembrie în ianuarie şi în care se cultivă specii mai puţin pretenţioase la căldură (salată, ceapă, spanac, ridichi de lună, etc.).Schemele de înfiinţare sunt diferite: ex.:- cu 4 rânduri / travee la tomate şi ardei- cu 2-4 rânduri / travee la vinete- cu 12 rânduri / travee la salată, iar asociat se cultivă gulioare şi salată


1. Victor Popescu, Angela Popescu. Cultura legumelor în câmp şi în solarii. Editura MAST Bucureşti, pag. 87-91, 2008.2. Valentin Voican, Victor Lăcătuş. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. Editura Ceres, Bucureşti, pag. 101-158, 2004.


Tehnologia de cultură a ciupercilor comestibile


TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A CIUPERCILOR COMESTIBILE

Cuprins Pagina


13.1. Importanţa cultivării ciupercilor........................................................ ................... ...

13.2. Tehnologia de cultură a ciupercii albe Agaricus Bisporus.........................................








importanţa cultivării ciupercilor comestibile; tehnologia de cultură a ciupercii albe Agaricus bisporus.

13.1. Importanţa cultivării ciupercilor

Importanţa ciupercilor comestibile

Verigile tehnologice ale

culturii ciupercilor

Ciupercile sunt foarte apreciate de consumatori, au un loc aparte în producţia de legume, şi constituie “ carnea vegetală” Ele solicită o tehnologie specifică de cultură.Ciupercile conţin proteine uşor asimilabile, care nu determină creşterea colesterolului şi dintre vitamine, predomină complexul B.Din ciuperci se realizează o gamă largă de preparate culinare şi se pot consuma proaspete, gătite, ori conservate.În cultură sunt peste 20 specii, din care cele mai cunoscute sunt : ciuperca albă (Agaricus bisporus), buretele ori păstrăvul vânăt (Pleurotus ostreatus), buretele roşietic (Pleurotus florida) şa.

Tehnologia de cultură a ciupercilor se referă la :- existenţa spaţiilor de cultură şi pregătirea anterioară- pregătirea substratului de cultură- inocularea sau însămânţarea miceliului- lucrările de îngrijire specifice- recoltarea ciupercilor- valorificarea lor superioară


Importanţa ciupercilor şi principalele verigi tehnologice ale cultivării acestora.




13.2. Tehnologia de cultură a ciupercii albe Agaricus Bisporus

Sisteme de cultură

Localurile de cultură a

ciupercilor

Pregătirea substratului de

cultură

Ciuperca albă, denumită şi champignon, se cultivă în sistemul clasic, semiintensiv şi intensiv.Sistemul clasic ori tradiţional, se practică în spaţii simple, foste grajduri, hale, beciuri, subsoluri, etc., care trebuie să asigure nişte condiţii minime de cultură. Aceste spaţii trebuie să aibă circa 3,0 m înălţime, să se poată aerisi, să nu fie inundabile şi să se poată dezinfecta uşor. În acest sistem se pot realiza două cicluri pe an (primăvara şi toamna), aşa încât să se poată asigura temperatura necesară pe parcursul fluxului tehnologic.În aceste condiţii se poate realiza o producţie de 5-6 kg / mp/ciclu.Dacă există şi posibilităţi de încălzire a spaţiului respectiv, se pot realiza chiar trei cicluri pe an, din care unul este iarna.Sistemul semiintensiv este asemănător celui clasic, fiind dotat în plus cu sistem de încălzire şi cu ventilaţie mecanică a aerului.Ca spaţii sunt folosite forturile şi halele dezafectate, în care se pot realiza 3-4 cicluri /an.Substratul de cultură se pasteurizează şi se aşează în lăzi suprapuse., ori pe stelaje. Producţia obţinută atinge 7-9 kg /mp / ciclu.Sistemul intensiv de cultură, denumit şi sistemul industrial de obţinere a ciupercilor are mai multe variante (monozonal, bizonal, şi plurizonal).Cuprinde ciupercării (spaţii special construite ), în care există instalaţii performante, care crează condiţii de mediu optime cerute de ciupercile comestibile.Se folosesc substraturi de cultură specifice pentru diferite tipuri de ciuperci cultivate, obţinute după o tehnologie specială, substraturi care sunt obligatoriu pasteurizate.Spaţiul este folosit intens şi pe verticală, existând 5-6 rânduri de substrat.În sistemul intensiv mecanizarea şi automatizarea se practică pe tot fluxul tehnologic. Culturile se realizează în tot cursul anului, iar producţia obţinută este de 10-12 kg / mp / ciclu.

Localurile de cultură a ciupercilor trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:- să fie ferite de inundaţii şi să aibă canalizare- să fie lângă o sursă de apă- să se poată racorda la reţeua electrică- să permită ventilaţia liberă şi/sau forţată a aerului- să fie izolate termic şi să aibe camere tampon la intrare.Indiferent de tipul de local, este imperios necesar ca înaintea fiecărui ciclu de cultură să se efectueze dezinfecţia. Aceasta se realizează, după condiţii:- termic (cu abur la > 70 ºC, timp de 12 ore )- chimic (cu soluţii, prin arderea sulfului şi prin gazare timp de 48 ore, etc.)

Substratul nutritiv, ori compostul, trebuie să fie bogat în hidraţi de carbon. Se prepară din paie de grâu, orz ori secară, care se pun la compostare împreună cu uree, ori must de gunoi de grajd de vacă, ori cu gunoi proaspăt de cal, cu paie şi cu găinaţ de pasăre, şroturi de soia ori de floarea soarelui, etc., îmbibate cu apă.



Inocularea miceliului pe substratul de

cultură

Recoltarea

La o săptămână de la compstare se omogenizează componentele, prin amestecare, fără să se taseze. Acest substrat se acoperă cu o prelată pentru 12-24 ore, pentru a se atinge temperatura de fermentare, care urcă la 55-60ºC. Se distrug în acest fel ouăle de păianjeni , insecte, larve, etc. Apoi se desface prelata şi se introduce substratul de cultură în localul în care se face însămânţarea. Aceasta se face în lăzi, saci, pe stelaje, etc.Un substrat optim de cultură are culoarea brună-negricioasă, iar paiele devin moi şi mirosul este plăcut.Indiferent de sistemul de cultură, necesarul de compost este de aproximativ 100 kg / mp pentru a se reliza un substrat de cultură cu grosimea de 20-25 cm, iar cel de miceliu este de 0,5 – 0,6 kg / mp.

Compostul se dispune pe trei straturi şi după fiecare strat tasat se însămânţează câte 1 / 3 din cantitatea de miceliu. Lăzile cu miceliul însămânţat se duc în camera de cultură, pe stelaje, se acoperă cu hârtie poroasă şi se umectează prin pulverizare, cu circa 0,5 l de apă pe metru pătrat.Perioda de incubare este de 14-16 zile, în care trebuie să se asigure o temperatură de 24-25 ºC şi o umiditate de 85-90 %.După încheierea perioadei de incubaţie se pregăteşte un amestec dezinfectat cu formalină, care se întinde uniform la suprafaţă, în grosime de 3-4 cm. Se face zilnic aerisirea şi se menţine temperatura, iar după circa 10 zile se face o scarificare a substratului pe circa 1/3 din grosimea lui. Se reduce temperatura la 14-15 ºC şi se intensifică ventilaţia. Se fac prăfuiri cu Dithane 1 gram / mp.Când „butonii” au apărut şi sunt cât boabele de mazăre, se aplică udări zilnice , progresive, de la 0,5 l/mp la 2 l/mp. Din a V-a zi se începe recoltarea ciupercilor.

Momentul optim este când calota ciupercii a atins dimensiunea maximă, înainte de a se rupe voalul de dedesupt.(fig. 9 )

Fig.9- Agaricus Bisporus

Ciupercile se desprind de la bază, iar picioruşul se scurtează la 0,5-1 cm, apoi se aşează în lădiţe tipizate, cu greutatea de 0,5-1,0 kg, ori în pungi de polietilenă perforate.După fiecare recoltare se reface stratul protector de la suprafaţă.O recoltă are 3-4 valuri, eşalonate la circa 2 săptămâni, realizând 15-20 kg ciuperci la 100 kg de substrat.De pe un modul de 100 mp, cu două cicluri de producţie (primăvara şi toamna) se poate obţine un venit net de circa 8000 lei , respectiv 1860 Euro.




Care sunt sistemele de cultură ale ciupercilor?Ce condiţii trebuie să îndeplinească ciupercăriile?Cum se face pregătirea substratului de cultură?Recoltarea şi valorificarea ciupercilor de cultură.


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt importanţa ciupercilor şi tehnologia de cultură a ciupercii albe.




Răspuns 13.1Ciupercile sunt foarte apreciate de consumatori, au un loc aparte în producţia de legume şi constituie “ carnea vegetală” Ele solicită o tehnologie specifică de cultură.Ciupercile conţin proteine uşor asimilabile, care nu determină creşterea colesterolului şi dintre vitamine, predomină complexul B.Din ciuperci se realizează o gamă largă de preparate culinare şi se pot consuma proaspete, gătite, ori conservate.În cultură sunt peste 20 specii, din care cele mai cunoscute sunt : ciuperca albă (Agaricus bisporus), buretele ori păstrăvul vânăt (Pleurotus ostreatus), buretele roşietic (Pleurotus florida) şa.Tehnologia de cultură a ciupercilor se referă la :- existenţa spaţiilor de cultură şi pregătirea anterioară- pregătirea substratului de cultură- inocularea sau însămânţarea miceliului- lucrările de îngrijire specifice- recoltarea ciupercilor- valorificarea lor superioară

Răspuns 13.213.2a. Ciuperca albă, denumită şi champignon, se cultivă în sistemul clasic, semiintensiv şi intensiv.Sistemul clasic ori tradiţional, se practică în spaţii simple, foste grajduri, hale, beciuri, subsoluri, etc., care trebuie să asigure nişte condiţii minime de cultură. Aceste spaţii trebuie să aibă circa 3,0 m înălţime, să se poată aerisi, să nu fie inundabile şi să se poată dezinfecta uşor. În acest sistem se pot realiza două cicluri pe an (primăvara şi toamna), aşa încât să se poată asigura temperatura necesară pe parcursul fluxului tehnologic.În aceste condiţii se poate realiza o producţie de 5-6 kg / mp/ciclu.Dacă există şi posibilităţi de încălzire a spaţiului respectiv, se pot realiza chiar trei cicluri pe an, din care unul este iarna.Sistemul semiintensiv este asemănător celui clasic, fiind dotat în plus cu sistem de încălzire şi cu ventilaţie mecanică a aerului.Ca spaţii sunt folosite forturile şi halele dezafectate, în care se pot realiza 3-4 cicluri /an.Substratul de cultură se pasteurizează şi se aşează în lăzi suprapuse, ori pe stelaje. Producţia obţinută atinge 7-9 kg /mp / ciclu.Sistemul intensiv de cultură, denumit şi sistemul industrial de obţinere a ciupercilor are mai multe variante (monozonal, bizonal, şi plurizonal).13.2b. Localurile de cultură a ciupercilor trebuie să îndeplinească o serie de condiţii:- să fie ferite de inundaţii şi să aibă canalizare- să fie lângă o sursă de apă- să se poată racorda la reţeua electrică- să permită ventilaţia liberă şi/sau forţată a aerului- să fie izolate termic şi să aibe camere tampon la intrare.Indiferent de tipul de local, este imperios necesar ca înaintea fiecărui ciclu de cultură să se efectueze dezinfecţia. Aceasta se realizează, după condiţii:- termic (cu abur la > 70 ºC, timp de 12 ore )- chimic (cu soluţii, prin arderea sulfului şi prin gazare timp de 48 ore,



etc.)13.2c. Substratul nutritiv, ori compostul, trebuie să fie bogat în hidraţi de carbon. Se prepară din paie de grâu, orz ori secară, care se pun la compostare împreună cu uree, ori must de gunoi de grajd de vacă, ori cu gunoi proaspăt de cal, cu paie şi cu găinaţ de pasăre, şroturi de soia ori de floarea soarelui, etc., îmbibate cu apă.La o săptămână de la compstare se omogenizează componentele, prin amestecare, fără să se taseze. Acest substrat se acoperă cu o prelată pentru 12-24 ore, pentru a se atinge temperatura de fermentare, care urcă la 55-60ºC. Se distrug în acest fel ouăle de păianjeni şi insecte, larve, etc. Apoi se desface prelata şi se introduce substratul de cultură în localul în care se face însămânţarea. Aceasta se face în lăzi, saci, pe stelaje, etc.Un substrat optim de cultură are culoarea brună-negricioasă, iar paiele devin moi şi mirosul este plăcut.Indiferent de sistemul de cultură, necesarul de compost este de aproximativ 100 kg / mp pentru a se reliza un substrat de cultură cu grosimea de 20-25 cm, iar cel de miceliu este de 0,5 – 0,6 kg / mp.13.2d. Momentul optim de recoltare este când calota ciupercii a atins dimensiunea maximă, înainte de a se rupe voalul de dedesupt.Ciupercile se desprind de la bază, iar picioruşul se scurtează la 0,5-1 cm, apoi se aşează în lădiţe tipizate, cu greutatea de 0,5-1,0 kg, ori în pungi de polietilenă perforate.După fiecare recoltare se reface stratul protector de la suprafaţă.O recoltă are 3-4 valuri, eşalonate la circa 2 săptămâni, realizând 15-20 kg ciuperci la 100 kg de substrat.De pe un modul de 100 mp, cu două cicluri de producţie (primăvara şi toamna) se poate obţine un venit net de circa 8000 lei , respectiv 1860 Euro.


1. Apahidean Al.S., Maria Apahidean. Cultura legumelor şi ciupercilor. Editura Academia Pres, Cluj-Napoca, 2004.2. Ioana Tudor, Cultura ciupercilor, Revista Horticultura, pag.29-30,nr.8/2006


Recoltarea, sortarea, ambalarea, condiţionarea şi păstrarea legumelor


RECOLTAREA, SORTAREA, AMBALAREA, CONDIŢIONAREA ŞI PĂSTRAREA LEGUMELOR

Cuprins Pagina


14.1. Recoltarea legumelor..................................................................................................

14.2. Valorificarea legumelor..............................................................................................








importanţa recoltării şi valorificării legumelor; valorificarea legumelor

14.1. Recoltarea legumelor

Importanţa recoltării şi valorificării legumelor

Momentele de recoltare

Recoltarea constituie o parte din tehnologia produselor horticole, ştiinţă care se ocupă cu valorificarea legumelor, fructelor, florilor, etc.Fiecare produs horticol în general şi fiecare specie legumicolă, în special, are o anumită modalitatea de valorificare.Valorificarea cuprinde o serie de verigi tehnologice dintre care: recoltarea; transportul, condiţionarea, depozitarea, procesarea, etc.În valorificarea legumelor există două obiective majore :- păstrarea în stare proaspătă (naturală) un timp cât mai îndelungat, în condiţii de extrasezon (iarnă, iarnă-primăvară, etc.) folosind metode de refrigerare naturale şi/sau artificiale;- conservarea prin metode industriale sau casnice, obţinându-se un sortiment foarte variat de conserve de calitate superioară.Un rol important în valorificarea legumelor revine prezentării acestora, fie în cazul în care se vând în stare proaspătă ( să fie de calitate Extra ori cal. I, curate, frumos ambulate, etc.), fie că sunt conserve – pastă de tomate, suc de roşii, zacuscă, spanac congelat, murături, etc. ( ele trebuie să fie ambalate corespunzător, estetic şi să fie la preţuri accesibile).Recoltarea este ultima etapă în producerea legumelor şi prima în valorificarea acestora.

Importanţă majoră în păstrarea şi valorificarea legumelor o are momentul optim de recoltare.Recoltarea se realizează în moment diferite, în funcţie de specie şi de destinaţia mărfii.a) Recoltarea la maturitatea fiziologică- este momentul în care părţile comestibile au caracteristicile speciei şi soiului, iar seminţele sunt mature: tomatele pentru industrializare, ardeii lungi şi gogoşarii, pepenii.b) Recoltarea la maturitatea de consum, ori comercială, - este momentul în care legumele au însuşirile organoleptice şi biochimice solicitate de consumatori ( ardeiul gras, vinetele, bamele, mazărea, castraveţii, verdeţuririle, etc. ).c) Recoltarea la momentul de maturitate tehnică, ori industrial – când legumele au ajuns la parametrii ceruţi pentru procesare, sub formă de conserve şi semiconserve (varza, ceapa, tomatele, conopida, etc.)Unele legume au capacitatea de postmaturare, adică se coc şi după ce au fost desprinse de pe plantă ( ex: tomatele destinate exportului)Dacă legumele destinate industrializării se recoltează integral, la o singură trecere, cele pentru consum se recoltează eşalonat. Astfel, tomatele şi castraveţii pentru export se recoltează la intervale de 1-2 zile, vinetele la 3-



4 zile, fasolea şi mazărea la 2-3 zile, etc.Recoltarea trebuie făcută dimineaţa, după ce se ridică roua, ori spre seară, în zilele fierbinţi de vară.Legumele recoltate trebuie să fie umbrite, eventual în şoproane, magazii, beciuri, hale, să nu fie ţinute în soare, vânt, ploaie, etc.După modul în care se realizează, recoltarea poate fi: manuală ; semiautomatizată ; mecanizată.


Importanţa recoltării şi valorificării legumelor.Care sunt momentele de recoltare şi cum se realizează aceasta.


14.2. Valorificarea legumelor

Condiţionarea legumelor

Ambalarea şi ambalajele

folosite

După recoltare, legumelor li se aplică o serie de lucrări strict necesare de condiţionare: presortarea, sortarea, calibrarea, spălarea, perierea, lustruirea, ceruirea, etc.- gruparea în legături ( la verdeţuri)

Ambalarea legumelor este etapa finală a condiţionării legumelor, în vederea valorificării ori păstrării, după cum este necesar, ori după cum impune piaţa.Există o gamă foarte mare de ambalaje, din materiale diferite : lădiţe şi lăzi din lemn, plastic, carton, saci , caserole, chese, etc.Ambalajele trebuie să aibă o serie de însuşiri :- să fie curate, fără mirosuri străine;- să fie uşoare şi uşor de întreţinut (dacă sunt refolosibile);- să aibă diferite capacităţi;- să reziste la manipulare şi transport;- să fie atractive;- să permit paletizarea produselor, etc.Ambalajele pot fi de unică folosinţă , ori se pot refolosi de mai multe ori,



Modalităţi de transport a legumelor

Spaţiile de păstrare a legumelor

Valorificarea legumelor

sau chiar în mai multe cicluri de producţie.

Transportul legumelor se realizează:1.de la locul unde au fost produse (camp, sere, solarii) la pieţe ori depozite şi la fabricile de conserve2.de la depozite la piaţă, marketuri, pentru valorificare, conform cerinţelor pieţiiTransportul se poate realiza:1.la sol - a) rutier, cu autocamioane, tractoare sau remorci, semiremorci izoterme, semiremorci refrigerate,şi frigorifice, etc. -b) feroviar, cu vagoane simple, izoterme,, vagoane refrigerate, frigorifice, ori vagoane încălzite, pentru transportul legumelor în timpul iernii, etc.2.transport naval – se face pentru conservele de legume destinate exportului3.transport aerian - , fiind foarte scump nu se foloseşte decât foarte rar, pentru ciuperci, salată, pepeni, etc.

Păstrarea legumelor se face în scopul unei aprovizionări ritmice cu legume a pieţelor. Prin păstrare se realizează o eşalonare a consumului de legume proaspete.Spaţiile de păstrare trebuie să îndeplinească o serie de condiţii- anumite temperaturi, o anumită umiditate relativă a aerului, ventilaţie, etc.Păstrarea se face pe termen scurt , ori lung.Spaţiile destinate păstrării legumelor sunt:- silozurile semiîngropate pentru cartofi şi rădăcinoase;- depozitele de suprafaţă cu ventilaţie mecanică- depozite frigorifice cu atmosferă controlată.Temperaturile de păstrare sunt în general cuprinse între 0-1 ºC, 3-4 ºC, iar umiditatea relativă a aerului 75 – 90 %

În afara valorificării legumelor în stare proaspătă şi a conservelor din legume, mai există o posibilitate de valorificare a legumelor în gospodăriile populaţiei, pentru consumul propriu şi nu numai; este vorba de produsele semiindustrializate artizanal : murăturile simple ori asortate, varza murată, şi chiar preparatele de tipul conservelor, cum ar fi ghiveci de legume, zacusca, bulion, suc de roşii, etc.Produsele obţinute prin saramurare şi prin suprasaturare cu sare ex.: produse uscate, deshidratate, etc.Reuşita produselor depinde atât de metoda de conservare, cât în primul rând de calitatea legumelor, a materiei prime folosite.De pe 50 mp. cultivaţi cu legume, producătorii pot obţine circa 2000 kg produse preindustrializate pentru iarnă, pe care pot căştiga circa 2000- 3000 lei, ceea ce constituie o afacere în spaţiul rural (Stanciu Gh., 2009).


Care sunt principalele lucrări de condiţionare a legumelor după recoltarea acestora?Ce însuşiri trebuie sa aibe ambalajele?



Modalitatea de transport a legumelor.Păstrarea legumelor.Valorificarea lor.


În loc de rezumat





Prezentaţi pe scurt importanţa recoltării şi valorificării legumelor.


Răspuns 14.114.1a. Recoltarea constituie o parte din tehnologia produselor horticole, ştiinţă care se ocupă cu valorificarea legumelor, fructelor, florilor, etc.Fiecare produs horticol în general şi fiecare specie legumicolă, în special, are o anumită modalitatea de valorificare.Valorificarea cuprinde o serie de verigi tehnologice dintre care: recoltarea; transportul, condiţionarea, depozitarea, procesarea, etc.În valorificarea legumelor există două obiective majore :- păstrarea în stare proaspătă (naturală) un timp cât mai îndelungat, în condiţii de extrasezon (iarnă, iarnă-primăvară, etc.) folosind metode de refrigerare naturale şi/sau artificiale;



- conservarea prin metode industrial sau casnice, obţinându-se un sortiment foarte variat de conserve de calitate superioară.14.1b. Recoltarea se realizează în momente diferite, în funcţie de specie şi de destinaţia mărfii.a) Recoltarea la maturitatea fiziologică- este momentul în care părţile comestibile au caracteristicile speciei şi soiului, iar seminţele sunt mature: tomatele pentru industrializare, ardeii lungi şi gogoşarii, pepenii.b) Recoltarea la maturitatea de consum, ori comercială, - este momentul în care legumele au însuşirile organoleptice şi biochimice solicitate de consumatori ( ardeiul gras, vinetele, bame, mazăre, castraveţi, verdeţuri, etc. ).c) Recoltarea la momentul de maturitate tehnică, ori industrială – când legumele au ajuns la parametrii ceruţi pentru procesare, sub formă de conserve şi semiconserve (varza, ceapa, tomatele, conopida, etc.)După modul în care se realizează, recoltarea poate fi : manuală; semiautomatizată; mecanizată.

Răspuns 14.214.2a. După recoltare, legumelor li se aplică o serie de lucrări strict necesare de condiţionare: presortarea, sortarea, calibrarea, spălarea, perierea, lustruirea, ceruirea, etc.- gruparea în legături (la verdeţuri)14.2b. Ambalarea legumelor este etapa finală a condiţionării legumelor, în vederea valorificării ori păstrării, după cum este necesar, ori după cum impune piaţa.Există o gamă foarte mare de ambalaje, din material diferite : lădiţe şi lăzi din lemn, plastic, carton, saci , caserole, chese, etc.Ambalajele trebuie să aibă o serie de însuşiri :- să fie curate, fără mirosuri străine;- să fie uşoare şi uşor de întreţinut (dacă sunt refolosibile);- să aibă diferite capacităţi;- să reziste la manipulare şi transport;- să fie atractive;- să permit paletizarea produselor, etc.Ambalajele pot fi de unică folosinţă , ori se pot refolosi de mai multe ori, sau chiar în mai multe cicluri de producţie.14.2c. Transportul legumelor se realizează:- de la locul unde au fost produse (camp, sere, solarii) la pieţe ori depozite şi la fabricile de conserve-de la depozite la piaţă, marketuri, pentru valorificare, conform cerinţelor pieţiiTransportul se poate realiza:-la sol a) rutier, cu autocamioane, tractoare sau remorci, semiremorci izoterme, semiremorci refrigerate şi frigorifice, etc.b) feroviar, cu vagoane simple, izoterme, vagoane refrigerate, frigorifice, ori vagoane încălzite, pentru transportul legumelor în timpul iernii, etc.- transport naval – se face pentru conservele de legume destinate exportului- transport aerian - , fiind foarte scump nu se foloseşte decât foarte rar, pentru ciuperci, salată, pepeni, etc.



14.2d. Păstrarea legumelor se face în scopul unei aprovizionări ritmice cu legume a pieţelor. Prin păstrare se realizează o eşalonare a consumului de legume proaspete.Spaţiile de păstrare trebuie să îndeplinească o serie de condiţii- anumite temperaturi, o anumită umiditate relativă a aerului, ventilaţie, etc.Păstrarea se face pe termen scurt , ori lung.Spaţiile destinate păstrării legumelor sunt:- silozurile semiîngropate pentru cartofi şi rădăcinoase;- depozitele de suprafaţă cu ventilaţie mecanică- depozite frigorifice cu atmosferă controlată.Temperaturile de păstrare sunt în general cuprinse între 0-1 ºC, 3-4 ºC, iar umiditatea relativă a aerului 75 – 90 %14.2e. În afara valorificării legumelor în stare proaspătă şi a conservelor din legume, mai există o posibilitate de valorificare a legumelor în gospodăriile populaţiei, pentru consumul propriu şi nu numai; este vorba de produsele semiindustrializate artizanal: murăturile simple ori asortate, varza murată, şi chiar preparatele de tipul conservelor, cum ar fi ghiveci de legume, zacusca, bulion, suc de roşii, etc.Produsele obţinute prin saramurare şi prin suprasaturare cu sare ex.: produse uscate, deshidratate, etc.Reuşita produselor depinde atât de metoda de conservare, cât în primul rând de calitatea legumelor, a materiei prime folosite.De pe 50 mp. cultivaţi cu legume, producătorii pot obţine circa 2000 kg produse preindustrializate pentru iarnă, pe care pot căştiga circa 2000- 3000 lei, ceea ce constituie o afacere în spaţiul rural (Stanciu Gh., 2009).


1.Gh. Stanciu. Legumicultura de succes pentru amatori, Editura Cetatea de Scaun,Tărgovişte, pag.118-120, 20092. Tudor A. Tudor. Valorificarea produselor horticole, Editura Tipografie Artprint Bucureşti, pag.5-11 şi 138-188,1995


Bibliografie

BIBLIOGRAFIE 1. Apahidean Al.S., Maria Apahidean - Cultura legumelor şi ciupercilor, Editura Academia

Pres, Cluj-Napoca, 2004.2. Ciofu Ruxandra şi colab. - Tratat de legumicultură. Editura Ceres, Bucureşti, 2004.3. Dumitru Liana-Melania - Lucrare de sinteză, Perfecţionarea metodelor de ameliorare a

plantelor prin utilizarea culturilor de ţesuturi „in vitro”. Curs postuniversitar IANB Bucureşti, 1986.

4. Hoza Gheorgiţa - Legumicultura generală, Ed. Artprint, Bucureşti, 2002.5. Hoza Gheorghiţa - Legumicultura generală, Ed. Elisavaros, Bucureşti, 2008.6. Indrea D., Apahidean Alex-Silviu, Ghidul cultivatorului de legume, Editura Ceres, Bucureşti,

2004.7. Indrea D. şi colab. - Cultura legumelor, Ed. Ceres, Bucureşti, 2007.8. Mâniuţiu D. - Legumicultură, Ed. Academic Pres, Cluj-Napoca, 2002.9. Muşat Nina şi Lungu C. - Prin ecotehnologii la abundenţa produselor sănătoase – Planeta

verde, Editura Eurolobby, Bucureşti, 2010.10. Popescu V., Angela Popescu - Cultura legumelor în sere, solarii şi răsadniţe, Editura Ceres,

Bucureşti, 2000.11. Popescu V., Atanasiu N. - Legumicultura, vol. II, Ed. Ceres, Bucureşti, 2000.12. Popescu Victor, Atanasiu Nicolae - Legumicultura, vol.III, Ed. Ceres, Bucureşti, 2001. 13. Popescu Victor, Angela Popescu - Cultura legumelor în câmp şi în solarii, Editura MAST

Bucureşti, 2008.14. Stanciu Gh. - Legumicultura de succes pentru amatori, Editura Cetatea de Scaun,

Tărgovişte, 200915. Stoian L. - Ghid practic pentru cultura biologică a legumelor, Editura Tipoactiv, 2005.16. Tudor Ioana - Cultura ciupercilor, Revista Horticultura, nr.8/200617. Tudor A. Tudor. Valorificarea produselor horticole, Editura Tipografie Artprint Bucureşti,

199518. Voican V., Popescu V. - Grădina de legume de primăvara până toamna, Editura Ceres,

Bucureşti, 1991.19. Voican Valentin, Victor Lăcătuş - Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii, Editura

Ceres, Bucureşti, 2004.20. Voinea M., I. Popilian - Producerea legumelor timpurii, Editura Agrosilvică, Bucureşti,

1967.


CSI Dumitru Liana Melania-Legumicultura

Documents

Transcript of CSI Dumitru Liana Melania-Legumicultura