Nr.5 Iulie 2015

Nr. 5 Iulie 2015

Crin Alpin

Crin Alpin

Dragi cititori,

În acest număr veți găsi câteva din aventurile noastre trăite de la numărul trecut încoace, sugestii de plante comestibile,o discuție prietenoasă cu Roxana Costea, o fostă șefă de grup a grupului ”Iuliu Hossu”, o sugestie de drumeție de vară, o prezentare a celor mai interesante biserici din

Cluj, câteva glume cercetășești și o rețetă apetisantă, numai bună de pregătit în tabăra de vară cu patrula.

Vă urăm lectură plăcută!

Echipa de redacție

2

Nr.5 Iulie 2015

Cuprins

1. Steven Spielberg . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3

2. Prietena noastră, pădurea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .4

3. Cercetăm munții . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .5

4. Biserici din Cluj-Napoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .7

5. De la cei mari pentru cei mici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .11

6. Jurnal cercetășesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

7. Supraviețuire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21

8. Bucătărie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23

9. Cântecul numărului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .24

10.Divertisment . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

Crin Alpin

3

Crin Alpin

Steven Spielberg s-a născut la

18 decembrie, 1946, în Cincin-

nati, Ohio. De mic realiza filme,

alături de prietenii săi. În 1958

Steven a intrat în lumea Cer-

cetășiei, unde a reușit să obțină o

insignă, pentru filmul The Last

Gunfight, de 9 minute. La 13 ani,

Steven a câștigat un premiu

pentru filmul Escape to Nowhere.

La 16 ani filmul său, Firelight, a

fost difuzat în cinematograful lo-

cal. Steven s-a mutat în Califor-

nia, alături de tatăl său, din

cauză că părinții lui divorțaseră.

Aici el a vrut să meargă la facul-

tatea de Științe Cinematografice,

dar, de trei ori la rând, notele mi-

ci de la examen l-au împiedicat.

După filmul The Sugarland Ex-

press, Steven a regizat filmul

Jaws, un film horror, cu 3 premii

Oscar (pentru montaj, coloana

sonoră și sunet).

Câteva filme regizate de Steven Spielberg

sunt:

Lincoln

Schindler's List

E.T. The Extra-Terrestrial

War Horse

The Color Purple

The Adventures of Tintin

Catch Me If You Can Jaws

”People have forgotten how to tell a story.

Stories don't have a middle or an end any

more. They usually have a beginning that

never stops beginning.” –Steven Spielberg

Maria Giurgea

A fost odată cercetaș... ...Steven Spielberg

4

Nr.5 Iulie 2015

Cei mai counsocuți și confundați

arbori sunt bradul și molidul.

Bradul este răspândit în zonele

muntoase ale emisferei nordice și se de-

osebește de celelalte conifere prin frunzele

sale care se numesc popular ace și prin

faptul că îl avem de fiecare Crăciun în

casă. Cea mai de seamă caracteristică es-

te că bradul stă verde pe tot parcursul

anului. Bradul ca și celelalte conifere își

schimbă frunzele (acele) treptat, de-a

lungul întregului an, iar noi putem ob-

serva acest lucru doar văzând covorul de

ace căzute la tulpina bradului. Precum

fiecare arbore are un fruct al său, așa și

bradul are conurile, care depozitează

semințele acestuia. Când semințele sunt

coapte, alveolele se desfac, iar semințele

pot ieși din conuri. Căzând pe pământ,

ele dau naștere unor noi brazi. De ase-

menea, semințele brazilor sunt o sursă de

hrană pentru păsări, veverițe și alte

rozătoare ale pădurii.

M o l i d u l

este o specie de

arbore conifer,

care poate crește

până la 50 de m

î n ă l ț i m e .

Crengile acestuia

sunt ca o semilună, iar din cauză că sunt

mai dese la molizii mai bătrâni, crengile

de la bază le cad deoarece lumina

soarelui nu ajunge la ele. Culoarea tul-

pinii este brun-roșcată. Frunzele sunt în

întregime verzi, fără niciun fel de dungi,

iar dacă strângi în palmă o crenguță, te

înțepi deoarece vârful se prelungește câți-

va milimetri ca un ac.

Mestecănul este înrudit cu stejarul

și fagul. Îl putem deosebi cel mai bine prin

coaja albă cu pete negre, care este o iască

foarte bună pentru aprinsul focului. Coaja

este subțire ca o foaie și se desprinde în

fâșii mici. Frunzle acestuia sunt simple și

pot fi dințate sau rotunde, în funcție de

specie.

Cătălin Pop

Prietena noastră, pădurea

Crin Alpin

5

Crin Alpin

Ai visat vreodată unicorni? Sau

castele mari cu prințese? Dar căsuțe din

turtă dulce? Sau munți roz? Unele vise

pot deveni realitate!

În fiecare an pe la mijlocul lunii

iunie în Munții Rodnei are loc acest

miracol: unele culmi și unele văi devin

roz. Nu datorită unei roci sau din cauza

unei substanțe folosite la exploatat ci cu

ajutorul unei hore imense de flori. Mai

mulți rhododendroni (flori mici roz),

numiți și smirdari sau bujori de munte,

se adună la un loc și colorează acești

munți în veselie. Poți întâlni pâlcuri mari

de flori mergând pe cărare, urcând spre

vârful Roșu sau spre vârful Ineu, dar

paradisul

rhododendronilor este căldarea lacului

Lala Mică. Fiind lângă lac, în orice

direcție ai privi este roz. Roz și verde și

un pic de alb dacă mai este puțină

zăpadă încă netopită.

Sublim este cuvântul care descrie cel

mai bine peisajul din Munții Rodnei. O

liniște interioară te învăluie și o senzație că

nimic rău nu ți se poate întâmpla sunt

cele care domnesc în cuiubul bucuriei.

Poți alege să petreci mai multe zile pe

cărările colorate sau un weekend, dar

chiar și o singură zi poate fi o cură

suficientă de împrospătare a gândurilor și

a stării de spirit.

Cercetăm munții...

Plutire pe roz de rhodo!

6

Nr.5 Iulie 2015

Pentru varianta de o zi poți opta

pentru traseul cruce albastră care pornește

din satul Șanț (se poate urca cu mașina

până la Alpina Blazna) până la vf. Ineuț și

de acolo pe bandă roșie până la un

indicator în dreapta spre lacul Lala. Ajuns

acolo, tot ce trebuie să faci este să te

bucuri de ce vezi în jur! Nu va fi nevoie de

niciun efort pentru asta. La întoarcere se

poate alege același traseul sau cel prin

Șaua Gajei.

Întors acasă, după această spălare

de ochi, gândul tău va fi doar la

următoarea aventură pe care o vei aștepta

cu sufletul la gură! Natura oferă imagini de

poveste!

Aida Tincu

Crin Alpin

7

Crin Alpin

Biserica Ortodoxă din Deal

Numită și Biserica Sfânta Treime din

Deal, a fost construită în perioada 1795-

1796, prin contribuția orășenilor și

meșteșugarilor români din Cluj, cu spri-

jinul negustorilor greci și macedoneni din

Cluj și a negustorilor români din Brasov.

Prima liturghie a fost oficiată în bi-

serică în ziua de Crăciun a anului 1796, de

către preotul Ilie Fulea, sosit la Cluj în

1792. În perioada 1919-1932 a servit drept

catedrală a Episcopiei Vadului, Feleacului

și Clujului.

Catedrala “Sf. Mihail”

Catedrala "Sf. Mihail” a fost ridicată

în afara zidurilor orașului, la scurt timp

după ce regele Carol Robert a acordat

Clujului statutul de oraș (1316) și autono-

mia ecleziastică. Este unul dintre

primele trei monumente de vârf ale got-

icului transilvănian, fiind adesea compara-

tă cu Biserica Neagră din Brașov. Din anul

1545, până în martie 1716, biserica

Sfântul Mihail

a aparţinut diferitelor

biserici protestante. Între 1545 şi 1558 a

fost utilizată de luterani, apoi între anii

1558 şi 1566 de calvini (reformaţi) şi în

cele din urmă de unitarieni, până în anul

1716, când a revenit din nou romano-

catolicilor. Interesante de analizat sunt și

„graffitti-urile” în piatră, datând din secolul

XVII, care, deși au fost realizate cu mijloace

rudimentare, sunt foarte bine e-xecutate.

Soluţia arhitectonică interioară creează im-

presia de spaţiu şi înălţime. Amvonul este

cel mai strălucit ornament bisericesc baroc

din tot Ardealul. El a fost montat în secolul

al XVIII-lea peste vechiul amvon, unul got-

ic, deosebit şi el, vopsit în culori vii, dar

care este azi acoperit de sculpturile

acestuia din urmă. Cea mai interesantă es-

te scara spiralată dintre capela laterală

nordică şi peretele navei principale, aşa

numitele trepte regale, pe care doi oameni

pot să urce şi să coboare în acelaşi timp

fără să se întâlneasca.

Biserici din Cluj-Napoca

8

Nr.5 Iulie 2015

Biserica Reformată de pe strada Lupului

(str. Mihail Kogălniceanu)

Numele Uliței Lupului, una din cele

mai vechi străzi ale Clujului, este

menționat în documentele medievale ca

Platea Luporum. După unirea Transil-

vaniei cu România numele acestei străzi a

fost schimbat în "strada Mihail Kogălnice-

anu", care a rămas până în prezent. Biser-

ica are aspectul unui castel medieval

(motiv pentru care mai este denumită și

Biserica-Cetate). Pe pereții bisericii se află

cea mai bogată colecție de blazoane și

steme din România aparținând unor nobili

transilvăneni. Orga bisericii este una din

cele mai cunoscute din ţară. În biserică

sunt programate cu regularitate concerte

de orgă, celebre pentru frumusețea lor.

Din anul 1577 datează o inscripție pitore-

ască dăltuită în una din pietrele din interi-

orul bisericii: Qui non canit in coro / Sta,

sicut bos in foro (Cine nu cântă în cor /

Stă ca boul în târg)

Biserica a rămas un monument unic dato-

rită vechimii și dimensiunilor sale. În 1603

călătorul Giovanni Argenti o descria drept

„cea mai frumoasă din toată Transilvania”.

În fața bisericii se află o replică a statuii

Sfântului Gheorghe, realizată în 1373 de

fraţii Márton şi György din Cluj, după un

original aflat la Praga.

Fortificația și Biserica Romano-Catolică

Calvaria

Dacă vă întrebaţi care e cel mai vechi

monument istoric și de arhitectură go-tică

din Cluj, aici e răspunsul: Biserica Calvar-

ia. În cartierul Mănăştur era o puternică

abaţie benedictină, Monasterium Beatae

Mariae de Cluj, cu zid de apărare, constru-

ită în sec. XI. Călugării benedictini s-au

stabilit în incinta fortificată în pe- rioada

1077-1095. Biserica este înconjurată de un

val înalt de pământ, urmă a fortificațiilor

din Evul Mediu, când întreaga zonă dispu-

nea de șanțuri de apărare spre sud, est și

vest, spre nord existând o pantă naturală

abruptă. Cu ocazia năvălirii tătarilor la

Cluj (1241), mănăstirea a fost prădată şi

arsă.

În 1437, conventul de la Cluj-Mănăştur a

consfinţit înţelegerile între nobilime şi re-

prezentanţii ţăranilor răsculaţi de la

Bobâlna. Tot aici a fost executat Anton cel

Mare, căpetenia ţăranilor răsculaţi.

Mănăstirea a functionat ca loc de autentifi-

care a documentelor până în 1556, fiind cel

mai important notariat din Transilvania, în

Crin Alpin

9

Crin Alpin

afară de

capitulul de la

Alba Iulia. Biserica a

f o s t distrusă parţial de un

trăznet (sec. XVI), iar mai apoi, de invazia

tătară de la mijlocul secolului al XVII-lea.

Abia în secolul al XIX-lea nava bisericii,

bolţile şi pereţii corului au fost recon-

struite de romano-catolici. Biserica ac-

tuală este doar o parte modestă a fostei

abaţii, din păcate nu poate fi reconstruită

configuraţia originală.

Catedrala ortodoxă

Clădirea a fost construită în stil bi-

zantin, după planul arhitecţilor C. Pom-

poniu şi Gh. Cristinel, de firma condusă de

Tiberiu Ieremia şi a fost inaugurată şi hi-

rotonisită în 1933, în prezenţa Regelui

Carol al II-lea.

Cu o înălţime de 64 m, din care 40 m sunt

ai cupolei impunătoare, cu diametrul de

12 metri, vizibilă de pe toate dealurile care

împrejmuiesc oraşul, catedrala este o

prezenţă urbanistică impunătoare şi un

important centru religios al României.

Biserica Bob

Biserica Bob, cu hramul Înălțarea

Domnului, este prima biserică greco-

catolică construită în Cluj şi cea mai

veche biserică românească din oraş.

Numele bisericii provine de la cel al

episcopului Ioan Bob, nobil român, ajuns

episcop greco-catolic al Blajului, pe chel-

tuiala căruia a fost ridicat lăcaşul de

cult, între anii 1801-1803, după

planurile arhitectului Iosif Leder.

10

Nr.5 Iulie 2015

Biserica a fost construită în stil ba-

roc, având o structură asemănătoare cu

cea a Bisericii Ortodoxe din Deal. În acea

epocă, Cluj-Napoca era un oraş locuit de

saşi şi de maghiari, iar românii nu aveau

dreptul să îşi ridice lăcaşe de cult în incin-

ta vechii cetăţi. Astfel că, pe strada Căr-

bunelui, Episcopul Ioan Bob, care era unul

dintre cei mai bogaţi demnitari din Transil-

vania, a decis să ridice o clădire de piatră,

care oficial trebuia să fie un magazin de

bucate, după cum menţionează preotul Ni-

colae Ţap, care a alcătuit o istorie a

clădirii.

Potrivit părintelui Ţap, primii greco-

catolici din Cluj sunt atestaţi din anul

1735, când zece familii româneşti au cerut

autorităţilor dreptul să îşi înfiinţeze o paro-

hie. Abia după o jumătate de secol această

dorinţă a fost pusă în practică, cu complic-

itatea unui funcţionar guvernamental, nu-

mit Mihail Oros. Ridicarea bisericii

româneşti a fost privită cu ostilitate de

către autorităţile oraşului, însă lăcaşul de

cult a continuat să e- xiste datorită inter-

venţiilor lui Mihail Oros.

În biserică s-a oficiat şi cununia po-

etei Veronica Micle, apropiata lui Mihai

Eminescu.

Ioana Zaharie

Crin Alpin

11

Crin Alpin

Vârsta: 32 ani Ocupația: programator

Funcțiile avute în ACM: cred că cel mai mult mă reprezintă să spun că sunt cer-cetașă

1.Cum ai aflat de cercetășie? Ce te-a făcut să vii? Ce te-a făcut să rămâi?

Eram în clasa a 6-a, tocmai schimbasem

școala, eram cu colegii noi, iar mai multi colegi vorbeau despre cercetași. Nici nu auzisem până atunci despre cercetași, iar

de cu-rioasă i-am întrebat ce cercetează și astfel am ajuns la prima întâlnire de

patrulă – Capra Neagră – pe Cetățuie. Ce m-a facut să rămân – cel mai probabil bătaia cu frunze uscate de la sfârșitul primei

întâlniri. 2.Câți ani ai fost ”la cercetași” și care au fost etapele pe care le-ai parcurs?

Cercetașă activă am fost cam 12-13 ani. În

toți anii ăștia am gustat din fiecare etapă câte un pic: șefă de patrulă, Baloo, Akela,

șefă de grup în Cluj, comisar la ramura Galbenă, dar privind înapoi cea mai faină perioadă rămâne cea petrecută în patrulă.

3.Cum a fost momentul în care ți-ai dat promisiunea?

Pentru promisiune am tras destul de mult, nici cum nu s-au potrivit lucrurile, iar în tabăra de vară de la Valea Calului, la

vreun an (poate chiar doi) de la intrare, a fost momentul meu. Seara la foc, îmi

amintesc că aveam niște emoții cât carul când ziceam textul și mi se șoptea din jur “mai și respiră”.

4.Cum simți că a contribuit cercetășia în modelarea omului care ești acum?

Cercetașia și-a pus amprenta în cel mai frumos mod în formarea mea ca și om.

Nu știu cum aș fi fost fără să fiu cercetașă. Am învățat că atunci când fac o promisi-une trebuie să o și îndeplinesc, nu renunț

la un lucru pentru că “Cercetașul nu face nimic pe jumătate”, am învățat să cânt și

să zâmbesc când e mai greu și în contin-uare mă bucur când iese soarele după ploaie.

5.Care este cea mai frumoasă amintire pe care ai dobândit-o într-o activitate

cercetășească?

Impresionante au fost cam toate ieșirile și

întâlnirile la care am participat, de fiecare dată descopeream ceva frumos. După

fiecare întâlnire cu lupișorii simțeam că

De la cei mai mari pentru cei mai mici...

Roxana Costea

12

Nr.5 Iulie 2015

plutesc când vedeam zâmbetul fericit al

vreunui lupisor. Tare îmi place să îmi amintesc marele joc

din tabăra de iarnă de la Sarmizegetusa, desfășurat noaptea, printre ruinele vechilor cetăți. De fapt toată tabăra aceea

a fost un mare joc. Un moment special a fost în ziua căsătoriei mele, când întreg grupul a fost

alături de mine la biserică, iar la sfârsitul ceremoniei ne-au cântat un cantec, com-

pus pentru noi :). 6.Ce ne poți spune despre experiențele tale cercetășești avute în afara

României?

Experiențele din afară mi-au deschis ochii. Am văzut ce mult preț se pune pe cercetășie în alte țări, cât de apreciați

sunt. Am participat la o jamboree in Danemarca, unde erau prezente câteva

mii de cercetași, de la cei mai mici (de cativa anisori, in carucioare, veniți cu părinții cercetași) pâna la “batrânii lupi”.

O altă ieșire a fost o tabară de formare Akela în Belgia, unde am învățat multe chestii folositoare la ramura mică. Îmi

amintesc că în câteva zile de la întoarcer-ea din această tabără urma tabăra locală

de lupișori, pentru care tot programul era stabilit dinainte. Întoarsă din tabăra de formare în cele câteva zile rămase am

schimbat tot DST-ul taberei și tot pro-gramul pentru tabăra de lupișori 7.Dacă ar fi să caracterizezi cercetășia într-un cuvânt, care ar fi acesta?

Aventură

8.Există unele obiceiuri pe care le-ai dobândit în perioada activă cer-

cetășească care încă te mai urmăresc?

Nu mai mănânc paine cu dulceață sau cu pateu – cred că am mâncat prea multă la

un moment dat. Niciodată nu plec cu plase după mine, de

obicei pun totul într-un rucsac. 9.Dacă ar fi să te întorci acum în echipă, ce ți-ar plăcea cel mai mult să

faci?

Daca ziua ar avea 30 de ore, mi-ar plăcea să mă întorc și să rededic timp cercetășiei. Cel mai probabil mi-ar plăcea să ajut la

înființarea ramurei mici – castori - asta atât pentru fiul meu, cât și pentru copiii care au nevoie de aventură.

10.Ce sfat le dai cercetașilor? Dar părinților lor?

Cercetașilor, râdeți, cântați și bucurați-vă cât de mult. Mergeți la întâlniri, tabere și

ieșiri, pentru că acolo reușiți în primul rând să vă descoperiți pe voi și apoi să vă

depășiți limitele. Părinți încurajați-vă copilul să participe la

cât mai multe activități cercetășești. Aces-te activități vor completa educația pe care

a primit-o acasă și la școală și vor ajuta la formarea adultului.

Îți mulțumim că ai acceptat să ne acorzi acest interviu, pentru interesul pe care știm că îl manifești față de revista noastră

și pentru entuziasmul pe care ni-l trans-miți atunci când ne întâlnim!

Aida Tincu

Crin Alpin

13

Crin Alpin

Jurnalul lui Akela

Ceata puilor de lup

“Sfânta Tereza a Pruncului Isus”

“Să alergăm în junglă, voioși s-o cercetăm,

Noi suntem primăvara grăbiți, la drum plecăm!”

Vineri, în data de 8 mai, ceata puilor de lup ajunge în jungla mare.

Pentru că nu a plouat de mult, aflăm că se poate vedea Stânca Împăcării, iar asta nu poate însem-

na decât un singur lucru – este pace între animale, iar vânatul la

adăpătoare este interzis! Pentru că este târziu, ne pregătim fiecare cul-cușul în vizuină, ne bucurăm de o

veghe veselă împreună și apoi ne lăsăm cuprinși de îmbrățișarea caldă a sacului

de dormit!

Sus, pui de lup, ceasul a sunat! Sus, pui de lup, ziua a-nceput! La careul

de dimineață aflăm o veste cu-tremurătoare – în noaptea care tocmai a trecut, cineva a vânat lângâ apă. Așa că,

este evident că mai târziu ceata curajoasă va pleca la vânătoare pe urmele

făptașului. Oh, dar câte mai sunt de făcut

înainte… Pentru că este 9 mai – Ziua Eu-ropei – vorbim puțin despre asta îm-preună cu Rama. Și pentru că avem

muuultă energie și nu prea ne place să stăm mult în loc, ne jucăm, până când Hathi ne cheamă să ne arate tainele Florii

Roșii. Și dacă tot am aflat cum stă treaba cu focul, ce-ar fi să ne și folosim de el?

Spre bucuria copiilor, porcul spinos Sahi,

14

Nr.5 Iulie 2015

ne-a trimis biscuiți, bezele și ciocolată, iar

acum este vremea să învățăm cum să asamblăm preaiubitele s’mores , pe care le

păstrăm pentru mai târziu, când vom avea nevoie de energie. Ca să prindem putere, mâncăm de prânz, iar apoi este, în

sfârșit, timpul să plecăm la vânătoare. Probele care ni se arată în cale testează mai ales spiritul de echipă, așa că înțele-

gem destul de repede că pentru a-l prinde pe făptaș trebuie sa fim uniți. La final, ce

să vezi? Vinovatul nu e altul decât fiorosul Shere-Khan, pe care îl capturăm și pe care îl vom judeca mai spre seară. Însă până

atunci, participăm, puțin adormiți după atâta alergat, la Sf. Liturghie. Cu toate că

suntem obo- siți, nu putem încheia ziua fără veghe, mai ales că aici trebuie să-i alegem pedeapsa lui Shere-Khan: de la

dansat, la vopsitul ghearelor în roz, propuneri au fost multe și ne-am distrat pe cinste. Și a venit și ora la care puii de

lup au adormit ascultând un cântecel…

Și a venit și ora la care puii de lup au

sărit din pat la auzul altui cântecel! În jun-glă e din nou liniște. Lupii se adună la Stânca Sfatului ca să vorbească despre

povestioara auzită seara la veghe. După

care, Hathi ne învață câte ceva despre noduri, iar pentru că din fiecare tabără plecăm acasă cu o amintire, urmează un

atelier simpatic de brățări, ținut de Raksa! Cu toate că ziua precedentă ne-a epuizat,

asta nu ne scuză de la a lăsa locul mai cu-rat decat l-am găsit, deci repede ne strângem bagajele, măturăm, facem paturi,

scuturăm covoare și ne asigurăm că totul e la locul lui. La final, vine momentul aștep-

tat de toți: careul. Tot mai multe panglici se leagă de dragul nostru totem pe măsură ce minutele trec. Cravate, Promisiuni, ma-

ri urlete de bucurie, steluțe, brevete, diplo-me – pentru puii de lup, dar și pentru bătrânii lupi, și bineînțeles, dulciuri! Încă o

tabără frumoasă își face loc acum în cuti-uța cu amintiri a cetei, iar noi, ca de obicei,

o așteptăm cu nerăbdare pe următoarea!

Patricia Dărăban

Crin Alpin

15

Crin Alpin

Tabăra de primăvară

Titlul vă duce cu gândul la o tabară

cu temperaturi ceva mai calde decât în

iarnă și cu voie bună.

Voie bună a fost, însă celelalte as-

pecte vă invit să le descoperim împreună

în următoarele rânduri.

Ziua 1

Totul a început ca orice primă zi de

tabără, cu lupișori energici, glume şi tot

tacâmul. Ajunşi parcă într-o altă lume,

la Măguri-Răcătău, lupișorii ar fi vrut

parcă să facă totul deodată. Vorba era

parcă asociată cu ninsoarea, amândouă

fiind din ce în ce mai abundente.

După vremea de afară am fi putut

lesne spune că eram cu vreo 3 luni în

urmă. De aceea, tu care citeşti trebuie să

înţelegi că era atât de alb afară, încât gâ-

ndindu-ne la siguranţa lupișorilor, am

hotărât să facem o veghe mai specială,

de interior.

Somnul a venit ca de obicei mai greu,

ca-n orice primă zi de tabără,

ceea ce a dat mai multe de făcut

unor bătrâni lupi, care oricum nu

știau de unde să aducă liniștea

cea mult do- rită...

Ziua 2

După un somn destul de lung,

lupișorii erau din nou pregătiţi de

aventură. Ce-i drept acest senti-

ment a suferit ceva schimbări,

însă mai apoi totul a revenit

iarăşi la normal.

Apoi ne-am plimbat puţin prin

Jurnalul lui Akela

Ceata de lupișori

”Sfântul Anton de Padova’’

16

Nr.5 Iulie 2015

junglă, nu ca să pierdem timpul precum

o fac bandarlogii, ci ca să o descoperim

pas cu pas, învăţând în fiecare clipă ce-

va nou. Acum nu chiar în orice clipă,

dar ne-am pregătit pentru un joc mare.

Cum totul are un scop foarte bine definit

în viața reală, în povești şi în junglă res-

pectăm aceeaşi regulă. Astfel, după o

pregătire bună, am vrut să vedem ce

știm, prin urmare, un traseu până la un

baraj ne-a testat limitele. Unii au crezut

că sunt doar într-un vis bizar dar,

nimeni nu a avut vreo problemă în a

ajunge înapoi în „fortăreață”. După

această experiență nimeni nu a mai fost

chiar aşa de energic şi asta pot spune

cel mai concret bătrânii lupi.

Ziua 3

A fost o zi dedicată curăţeniei, pentru tot

felul de discuții și jocuri.

În această zi unii dintre noi am ajuns la

sfârşitul unor cărări de junglă, la capătul

cărora am îndeplinit cu succes diferite obi-

ective.

Paul Radu

Crin Alpin

17

Crin Alpin

Bătrânelul Carl și exploratorul Russel din filmul

Up au fost cei care ne-au inspirat în această tabără.

Am pornit încrezători la drum, vineri după-masă,

savurând succesele strânse în timpul săptămânii și având

o dorință arzândă de aventură și natură. Două cercetașe

nu au urcat împreună cu noi la cabană pe drumul cel

lung, ci au mers pe altul și mai lung, având raidul pentru

clasa a II-a. Fiecare patrulă a avut misiunea de a găsi ca-

bana cât mai repede, în condițiile în care nu mai fuseseră

la ea. A primit fiecare o hartă pe care era însemnată ca-

bana, iar toate s-au descurcat foarte bine . Puma a fost

prima, așa cum îi spune și strigătul.

Veghea din prima seară s-a lăsat cu un brevet de ani-

mator, iar a doua zi fetele care doreau să își primească prom-

isiunea au pornit și ele în raiduri. Cabana a fost pregătită de

aventură cu multe baloane agitate, iar apoi am pornit în cău-

tarea comorii lui Winetoo. Tribunalul de la focul de seară ne-a

smuls multe zâmbete și chiar am râs cu poftă de multe

ori. La finalul zilei, înainte de lăsarea liniștii, am

primit în familia noastră mare încă patru

cercetașe, care acum salută mâ-

ndre cercetășește.

Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe “Sfântul Bernard”

Tabăra de primăvară

8-10 mai 2015

Muntele Bocului

18

Nr.5 Iulie 2015

Atelierele de construcții cu deprinderea crăpării lem-

nelor și schița panoramică precum și traseul cu urme de ani-

male sunt doar câteva din activitățile palpitante pe care le-

am avut.

Așteptăm cu dor și cu bucurie în suflet tabăra de

vară!

Aida Tincu

Crin Alpin

19

Crin Alpin

Călătoria începe! Încotro pornim?

Cu zâmebetele largi și fețele ador-

mite, ne-am întâlnit în Gara Mare la ora

06:45– știam că ne așteaptă un drum plin

de peripeții. Urcați în tren, fiecare visa la

locul de tabără, unde urmau să-și petreacă

următoarele zile .

Ajunși în Bratca, cu mare grabă am

coborât toate bagajele și am pornit spre a

doua casă, pădurea, care parcă ne aștepta.

Gata instalați, construcțiile erau în lucru,

toți cercetașii aveau mult spor. Vântul des-

curaja tot câmpul la montarea

“acoperișului nostru”, bașa cea

mare. Până la urmă vremea a fost

de partea noastră, am avut parte

de o tabără de primăvară cu cor-

tul în Aprilie la 20-25 de grade.

În următoarele zile calitățile

culinare ale fiecărei patrule au

fost testate. Supa a-la-grec fier-

bea, frigăruile sfârăiau pe grătar,

iar aluatul pentru gogoși era

pregătit să sară în tigaie. Fiecare

bucătar și-a dezvăluit talentele

culinare. Un mare joc interesant a

stârnit curajul și implicarea

fiecăruia în proba de noapte, la finalul

căreia fiecare membru a fost premiat de

catre “Iepurașul de Paște”. Joi am partic-

ipat la Liturghia ținută de Părintele Nis-

tor, care a acceptat invitația noastră.

Jurnal cercetășesc

Trupa de cercetași “Sfântul Mihail”

20

Nr.5 Iulie 2015

La finalul taberei, toți bronzați,

parcă nu doream această întoarcere,

parcă natura ne șoptea să nu

plecăm, să rămânem în inima

pădurii.

Andrei Cristea

Crin Alpin

21

Crin Alpin

Supraviețuire Plante comestibile

Urzica

Chiar dacă ne ferim de ea, una dintre

plantele comestibile este Urzica.

Cu toții știm cum arată o urzică.

Întotdeuna aceasta se culege de la ba-

ză, pentru evitarea înțepăturii.

Rupem vârfurile urzicilor, le răsucim

precum un sul, iar apoi mușcăm. Urzi-

cile sunt bogate în vitamine și miner-

ale, curăță si întărește organismul.

Pătlagina

“Nu se poate vorbi despre urzică, fără să

se pomenească pătlagina, deoarece ea es-

te într-un fel antidotul urzicii. În caz că

vă urzicați, nimic nu ajută mai bine ca

pătlagina!”

Frunzele de pătlagină sunt comestibile și

unii oameni spun că au gust similar cu

nuca. Nu doar frunzele cât și floarea și

semințele asemănătoare unor alune, sunt

comestibile și deosebit de gustoase.

Pătlagina este cunoscută și pentru bene-

ficiile pe care le aduce pielii. Prin frecarea

frunzelor rezultă un “suc”, care se aplică

pe pielea urzicată, de exemplu.

22

Nr.5 Iulie 2015

Fagul

Fagul, prietenul nostru, care ne ajută atât

cu lemnul lui, ne dă ocazia să-i testăm și

frunzele. În special primăvara, frunzele de

fag sunt de-a dreptul gustoase, ușor a-

crișoare și fragede, perfecte pentru salate.

Inclusiv fructele de fag sunt comestibile,

având un gust apropiat cu alunele și semn-

ințele de floarea soarelui.

Păpădia

Păpădia este de asemenea comestibilă,

frunzele și tulpina ei se fierb ușor. Ea se

poate consuma și ca o salată, dar rădăcina

este de obicei folosită în ceaiuri, iar floarea,

pentru siropuri.

Panseluța

Panseluța este și ea comestibilă, având un

gust asemănător cu al mentei.

Alte plante care se pot consuma crude, ex-

act așa cum le găsești sunt : trifoiul, căprța

(usturoi sălbatic), năsturelul, macrișul

Pentru numărul următor al revistei

vă invit să-mi spuneți cele mai interesante

TITLURI despre “Supraviețuire”, pentru că

următorul număr al revistei va conține un

articol propus de voi.

Cristea Andrei

Crin Alpin

23

Crin Alpin

Bucătăria în tabără

Ardei umpluți cu cașcaval și salam

INGREDIENTE:

Un ardei cât de cât mai mare, ca să poată fi umplut (unul de persoană)

Cașcaval sau brânză telemea Salam sau caizer Jarul cald de după foc

Mod de preparare:

Se curăță ardeii de codiță și implicit se ia jos coada cu tot cu sâmburi. Ardeiul ar

trebui să arate ca un recipient. De ase-menea, se curăță și membrana amăruie din interioirul ardeiului. După ce l-am

curățat, în interior se pune un strat de salam, apoi un strat de telemea, din nou un strat de salam, apoi iar un strat de

telemea, și tot așa până în vârf. Important este ca ultimele 2 felii să fie de salam, ca

să nu curgă pe afară brânza, care se va topi ulterior. Ardeiul umplut se înfige cu o țepușă și se pune deasupra jarului, astfel

el se va coace, brânza din interior se va topi, iar șunca se va încălzi, primind un

gust uluitor. Așa, în câteva minute avem o masă gustoasă și rapidă. În umplutură mai pot fi adaugate roșii,

brânză topită(recomandat), condimente sau altele in funcție de ce aveți la dis-pozițe.

Trucuri în bucătărie

Ca să scoatem cât mai ușor cotorul, fără să tăiem ardeiul, este important să

apăsăm codița și membrana verde din ju-rul ei în interior. Astfel, cotorul va ieși fără

nicio problemă.

Pop Cătălin

24

Nr.5 Iulie 2015

Em G C

Merg pe unduite căăăăăăi

N.C. Em

Încâlciți sunt pașii mei

G C

Rucsacul m-apasă greeeeeeeu

N.C. Em

Iară eu prin munți mereu

Refren:

D Em

Mă întorc și pașii-s grei

D

Ia, hai, hai, hai

Em

Las în urmă munții mei

D

Ia, hai, hai, hai

Em

Mă întorc și pașii-s grei

D

Ia, hai, hai, hai

N.C. Em

Mă gândesc numai la ei

Munții cât i-am străbătut

Să m-opresc nu am putut

Înfruntând și ploi și vânt

Vreau pe creste să ajung.

Refren:

Cerul arde-n curcubeu

Iară eu prin munți mereu

Rucsacul m-apasă greu

Încâlcit e drumul meu.

Cântecul numărului

Karma – Mă întorc și pașii-s grei

Crin Alpin

25

Crin Alpin

Divertisment

Doi cercetași, care erau și frați, nu re-

spectau Legea Cercetașească. Când nu

ieșeau cu cercetașii, ei se purtau urât,

furau lucruri și intrau în tot felul de con-

flicte.

Mama lor, realizând că are nevoie de

ajutor, l-a rugat pe șeful lor să vorbească

cu ei. Acesta a acceptat, și l-a întrebat pe

unul dintre cercetași “Unde este

Dumnezeu?”, dorind să-i arate că

Dumnezeu este peste tot. Văzând că aces-

ta nu răspunde, l-a mai întrebat o dată:

“Unde este Dumnezeu?”, pe un ton mai

aspru. Văzând că nici așa nu răspunde, a

strigat “Unde este Dumnezeu?”, iar cer-

cetașul a luat-o la goană. În timp ce

fugea, el s-a întâlnit cu fratele său. Acesta

l-a întrebat ce s-a întâmplat, iar el a spus:

“Avem o mare problema! Dumnezeu

lipsește, iar ei cred că noi l-am luat!”

Esti cercetaș dacă… (#2)

-Îți pui șampon în sticluțe mici

-Începi să crezi că tăițeii cruzi din supa

la plic nu sunt așa de răi

-Îți deschizi scrisorile cu briceagul

-Atunci când mergi în tabără porți

două perechi de șosete

-În tabără îți aduci de toate, dar tot uiți

ceva acasă

-Primul lucru pe care l-ai făcut cu

primul tău briceag a fost să te tai

Maria Giurgea

26

Nr.5 Iulie 2015

Echipa de redacție

Redactori:

Andrei Cristea

Patricia Dărăban

Maria Giurgea

Cătălin Pop

Paul Radu

Ioana Zaharie

Redactor șef - Aida Tincu

Editori – Șerban Groza, Petru Boilă

Responsabil media - Alin Baciu

Corector - Maria Giurgea

Contact:

e-mail: crinalpin@yahoo.ro

Telefon: 0749033491

www.issuu.com/crinalpin

www.cercetasii-muntilor.ro