Crin alpin nr 4
37
Nr. 4, Mare 2015 Nr. 4, Martie 2015
-
Upload
crin-alpin -
Category
Documents
-
view
233 -
download
2
description
Asociația Cercetașii Munților, Cluj-Napoca
Transcript of Crin alpin nr 4
Nr. 4, Martie 2015
Nr. 4, Martie 2015
Crin Alpin
2
Crin Alpin
Dragă cititorule,
Odată cu acest număr, revista noastră împlinește un an de la lansare!
Sărbătorim împreună aniversarea noastră cu articole care sperăm să vă inspire și să vă motiveze.
Mesajul lui Baden Powell pentru cercetași, interviul cu Ion Cosmovici, unul din primii cercetași
care au contribuit la înființarea Asociației Cercetașii Munților, un articol cu principalele competiții
sportive și indicațiile referitoare la primul ajutor în caz de arsuri sunt doar câteva din surprizele
pe care vi le-am pregătit.
Vă dorim lectură plăcută!
Echipa de redacție
3
Nr. 4, Martie 2015
Cuprins
1. A fost odată cercetaș............................................................4
2. Baden Powell.......................................................................5
3. Cercetăm Clujul..................................................................8
4. De la cei mai mari pentru cei mai mici...............................10
5. Supraviețuire.....................................................................17
6. Jurnal cercetășesc.............................................................18
7. Salvascout.........................................................................34
8. Bucătăria în tabără...........................................................35
9. Divertisment.....................................................................36
Crin Alpin
4
Crin Alpin
Edward Michael Grylls, sau, cum îl
cunoaște toată lumea ―Bear‖ Grylls este
aventurier, scriitor și prezentator de televizi-
une britanic. Pe lângă asta, el este și cea mai
tânără persoană care a devenit cercetaș șef, în
2009 (35 de ani).
Născut la 7 iunie 1974, Bear intră în lu-
mea cercetășiei la vârsta de 8 ani.
Ca cercetaș șef, Bear a diversificat activi-
tățile la care iau parte cercetașii și a urmărit
mărirea numărului de voluntari adulți,
pentru a putea primi tinerii care vor să se
alăture.
În 1998 și-a atins un obiectiv propus încă
din copilărie, când tatăl său i-a dat o foto-
grafie cu muntele Everest: escaladarea lui. El
se află printre cei mai tineri oameni care au
escaladat Everestul, reușind această perfor-
manță la doar 23 de ani. Alte expediții la care
a participat Bear au fost: circumnavigația
Marii Britanii pe jet ski (2000), traversarea
Atlanticului de Nord (2003), cea mai lungă
perioadă de cădere liberă în spațiu acoperit
(2008).
Printre multele acțiuni caritabile, se
numără și acțiunea întreprinsă pe râul Tami-
sa, unde Bear a vâslit dezbrăcat într-o cadă
normală, strângând fonduri pentru un prie-
ten care și-a pierdut picioarele într-un acci-
dent de alpinism.
Ca scriitor, Bear a avut multe succese.
The Kid Who Climbed Everest este prima lui
carte, care intră în top 10 cele mai bine
vândute cărți din Marea Britanie, în 2001. Al-
te cărți de mare succes ar fi: Facing the Fro-
zen Ocean și Born Survivor: Bear Grylls.
Știați că…?
85% din agenții FBI și 11 din 12 oameni ce au
ajuns pe lună din SUA au fost cercetași
În România, multe personalități au fost cer-
cetași: Grigore Antipa, Nicolae Iorga,
Alexandru Borza, Tudor Arghezi, Mircea
Eliade, George Călinescu, Ecaterina Teo-
doroiu
Celebrități la nivel mondial care au fost cer-
cetași în adoleșcență: Paul McCartney, Da-
vid Beckham, Steven Spielberg, Barack
Obama, Bill Gates
4.42% din populația Globului o reprezintă
cercetașii
Maria Giurgea
A fost odată cercetaș… ...Eduard Michael Grylls
5
Nr. 4, Martie 2015
Baden Powell Sfârșit.
Suntem tineri, asta ne spunem cu toții
în fiecare zi și este adevărat. Mulți suntem tin-
eri în adevăratul sens al cuvântului, pentru că
cercetășia este o mișcare făcută pentru tineri.
Mulți vom încerca să păstrăm asta și în viețile
noastre și chiar dacă încet vom îmbătrâni fizic,
mintea și spiritul ne vor fi de-a pururea tinere.
Viețile noastre se pot sfârși oricând, dar
nu ne punem această problemă, nu ne-o
punem pentru că este ceva ce fac bătrânii. Noi,
cei care mai avem o viață întreagă de trăit de
ce să ne gândim la asta? Mai sunt atâtea
tabere de trăit, atâți prieteni de făcut, atâtea
provocări de acceptat, atâtea locuri de vizitat,
atât de multe lucruri de învățat…
Suntem tineri, dar asta nu ne ferește de
pericole, deși suntem atenți, responsabili și
credem că totul este sub control, oricând
putem avea un accident. Cercetășia încearcă
să ne pregătească pentru orice provocare ne
va aștepta, orice ne va ieși în cale vom avea tot
ceea ce ne trebuie pentru a trece peste situ-
ație. Fiecare încercare necesită o abordare dif-
erită și uneori înțelegerea noastră ne pune
piedici. Piedicile ne sunt de multe ori
prejudecățile, cele care de multe ori ne fac să
dorim un rezultat fără a înțelege cum si de ce
ajungem acolo. Dorim să trecem cu bine prin
toate și de multe ori cel mai important factor
suntem noi. Cum ne vom pregăti pentru
sfârșitul vieții noastre? Moartea este la fel de
importantă precum viața, căci numai așa
vedem adevărata valoare a vieții. Totuși, cum
răspundem acestei provocări, cum putem să
fim pregătiți pentru ceva ce ne va fărămița
toate speranțele de a mai face atâtea și atâtea
lucruri?
Cercetășia, prin
valorile ei, ne ajută să
dăm un rost vieții noas-
tre, ne ajută să trecem
peste individualism și să
vedem mai departe decât
prorpia persoană. Primejdiile nu sunt evitate
atunci când noi scăpăm cu bine, ci atunci când
toată lumea termină cu bine. Începem să dăm
celorlalți mai mult decât am primit noi, iar cu
timpul ajungem să ii prețuim mai mult decât pe
noi. Așa ajungem ca în final să acceptăm cu
ușurință faptul că viața noastră va avea un
sfârșit și să fim pregătiți pentru el. ―Nu credeam
să-nvăț a muri vreodată‖ spune un vers celebru,
dar oare putem învăța să murim sau de fapt es-
te important să învățăm să trăim?
Singura cale prin care vom ajunge să fim
împăcați cu sfârșitul este să nu mai simțim o ne-
cessitate de a mai schimba ceva. Altfel spus,
doar fiind împăcat cu ceea ce ai făcut poți să te
simți cu adevărat împlinit și să privești moartea
ca un final fericit și nu o piedică pusă în fața
eforturilor tale de a mai îndrepta ceva din ceea
ce ai făcut.
În final, o viață împlinită se rezumă la a
respecta unele idealuri alese. Baden Powell ne
inspiră prin ceea ce el consideră a fi principiile
de bază într-o viață reușită:
Totdeauna gata!
Lăsați lumea mai bună decât ați găsit-o.
Faceți totul cât mai bine.
Pe următoarele pagini veți găsi mesajul
de adio lăsat de către Baden Powell Tuturor cer-
cetașilor din lumea întreagă.
Crin Alpin
6
Crin Alpin
Dragi cercetași,
Dacă ați văzut vreodată piesa 'Peter Pan', vă veți
aminti cum căpitanul piraților iși pregătea tot timpul
ultimele cuvinte pentru că se temea că atunci cand îi
va veni timpul să moară nu va avea suficient timp sa
spună ce are de spus. În multe feluri mă aseamăn și
eu, și astfel, deși eu nu, mor în acest moment, acest
lucru va urma în una zilele viitoare și vreau să vă
transmit un detașant mesaj de la revedere.
Aduceți-vă aminte, este ultima oară când veți auzi
ceva de la mine, deci gândiți-vă.
Eu am avut o viață foarte frumoasă și vreau ca și voi să aveți o viață la fel de
frumoasă.
Eu cred că Dumnezeu ne-a pus în această lume să fim fericiți și să ne bucurăm de
viață. Fericirea nu vine din a fi bogat, nici măcar de a avea scucces în carieră, nici din
auto indulgenta. Unu pas către fericire este să devii sănătos și puternic când ești băiat,
astfel încât să poți fi folositor și să te bucuri de viață când vei fi bărbat.
Studiind natura vei vedea cât de plină de lucruri frumoase si minunate a făcut
Dumnezeu lumea pentru ca tu să te bucuri de ele. Fii mulțumit cu ce ai si priveste partea
buna a lucrurilor, in loc de cea rea.
Insa modul adevarat de a avea fericire este prin a oferi fericire celor altor oameni.
Încercați să lăsați lumea mai bună decât ați găsit-o și atunci când vă va veni timpul să
muriți, veți putea muri fericiți ca nu ați pierdut vremea ci
ați făcut tot ce v-a stat în putință. Astfel, "Fiți Pregătiți" să
trăiți fericiți și să muriți fericiți - fiti întotdeauna fideli
promisiunii cercetășești - chiar și după ce nu veți mai fi
băieti - și Dumnezeu să vă ajute să o faceți.
Prietenul vostru,
Baden-Powell
7
Nr. 4, Martie 2015
Crin Alpin
8
Crin Alpin
Cercetăm Clujul
Mișcarea e la modă!
Acest articol este dedicat celor interesați să
participe la întreceri sportive și celor care
iubesc mișcarea în aer liber. Poate că doriți
să vă înscrieți la concursuri și nu stiți de ele,
așa că mai jos sunt prezentate mai multe
evenimente care au loc in orașul Cluj-
Napoca și în imprejurimile acestuia.
Traversarea Tarniței, concursul de înot este
organizat în 11 august
Orca Spring Sprint 29 martie, cea de a 5-a
ediție a concursului de înot, la Complexul
de Natație ―Politehnica‖ din Cluj-Napoca
Clujul Pedalează pentru anul 2015 – la
această compeție pot să participe copiii de la
vârsta de șase ani în sus
Aprilie 26 Făget MTB Marathon, ediția
a patra, etapa 1 ―Cluj Bike Challenge‖
Iunie 14 Napo Cup XCO UCI class 2
Iulie 26 Imprezzio Global MTB Mara-
thon, ediția a doua, etapa 2 ―Cluj Bike
Challenge‖
Septembrie 27 Cluj MTB Marathon,
ediția a treia, etapa 3 ―Cluj Bike Chal-
lenge‖
9
Nr. 4, Martie 2015
07.03.2015 Crosul Divelor, Cluj-Napoca
(alergare cros)
14.03.2015 Alba Iulia City Race (alergare
semimaraton, cros)
28.03.2015 Aiud Maraton (semimaraton,
maraton, trail running)
19.04.2015 Maratonul Internațional Arobs,
Cluj-Napoca (maraton, semimaraton, cros)
25.04.2015 Făget Semimaraton (alergare
semimaraton, trail running)
23.05.2015 Fugi cu Donath (alergare, traseu
cu obstacole)
30.05.2015 Maraton Apuseni MSG sys-
tems ,2015 Băișoara
08 și 09 august 2015 Maraton Via-Maria-
Theresia, Bistrița (alergare, maraton, trail
running)
Noiembrie 2015 Crosul de Noapte Cluj-
Napoca
Vă mărturisesc din propria experiență că
participarea la oricare din aceste concursuri vă
va încânta și veți pleca acasă cu zâmbete pe
buze, poate veți primi chiar și un loc pe podi-
u m .
Aproape toate aceste competiții au cate-
gorii pentru toate vârstele, inclusiv pentru copii
și tineri, deci vă puteți înscrie orice vârstă ați
avea.
Dacă așteptați un semn pentru a partici-
pa la întrecerile sportive, acesta este semnul!
Ioana Zaharie
Crin Alpin
10
Crin Alpin
Am 39 de ani, şi am fost foarte activ la în-
ceput, în liceu, direct şef de patrulă în tabăra Har-
ghita 1991. Apoi ca şi călugăr St. Jean am fost prin
tabere atât în Franţa cât şi în România, în multe
oraşe, cu fete şi băieţi de toate vârstele. Chiar am
luat parte la tabere din toate cele şase ramuri, şi nu
mă ocupam doar cu pedagogia, făceam de toate, în
principal jocuri, apoi intendenţă, şi participam la
echipa şefilor şi la ce era nevoie în tabăra respectivă.
După anul 2000 sunt pe banca de rezervă, pentru că
―cercetaşii mei‖ acum, de vreo 10 ani, sunt stu-
denţii, pe care îi pregătesc pentru marea tabără care
se numeşte azi profesia - în lumea nebună din afara
casei părinteşti. Puteţi citi Ghidul meu de carieră
aici.
(http://www.sper.ro/images/pdf/carti_online/
Calatoria%20Studentului%20cartea%20on-line.pdf)
Așteptăm de mult timp dialogul cu tine deoarece
unul din lucrurile care ne-a inspirat să facem primii
pași cu Crin Alpin a fost blogul creat de voi: ceicaream-
fostcercetasi. Atunci mi s-a confirmat faptul că cer-
cetășia este o trăire unică și individuală pentru fiecare
și că ar fi interesant să ai acces și la celelalte bucăți care
completează întregul. Ne-ar plăcea să aflăm care a fost
impactul cercetășiei în viața ta, așa că te invităm să te
faci comod și să îți deschizi cutia cu amintiri cu încre-
dere alături de noi.
La ce vârstă ai început să vii la cercetași şi ce te-a
făcut să rămâi?
Mai întâi mulţumesc pentru apreciere şi să ştiţi că
o să continui acel proiect destinat celor care au
fost în taberele FSE şi apoi ACM în anii 90-2000.
Istoria vieţii mele de cercetaş începe în anul 1990,
imediat după Revoluţie, eram în clasa a IX-a şi
atunci am cunoscut pe francezii veniţi cu cami-
oanele umanitare de la Scouts de Cluses, şi am
primit de la ei o cravată de cercetaş albastru-roşu
cam în luna martie 90. Am cerut-o în februarie, am
primit-o în martie, la al treilea transport. Aşa se
face că eu şi prietenul meu Dan Suciu, tehnic
vorbind, am fost primii cercetaşi catolici în stil
francez din Bucureştiul anilor 90, iar în vara 1990
am fost într-o echipă de cinci români la Cluses şi
am văzut lumea de afară, Alpii, La Salette şi tot ce
De la cei mai mari pentru cei mai mici…
Ion Cosmovici
11
Nr. 4, Martie 2015
înseamnă ―cercetaş în acţiune‖. Din clipa în care i-
am cunoscut pe Scouts de Cluses, am fost cucerit,
şi definitiv. Erau nişte eroi pentru mine, oameni
care nici nu aveau timp să se gândească la faptul
că sunt eroi, pentru că erau în drum spre cei care îi
asteptau. Citatul din Apostolul Pavel ―Caritas
Christi Urget Nos‖ era ce simţeai văzându-i in-
trând pe uşă. Direct, urci în camion, porneşti cam-
ionul, de fapt TIR-ui, pleci, chiar şi iarna, chiar şi
cu risc de Revoluţie sau război în Sarajevo şi nu te
gândeşti decât la oamenii de la destinaţie, pentru
care vii nu doar cu lapte praf, ci şi cu prietenie.
Senzaţia asta mi–a schimat viaţa.
Apoi, au urmat taberele din Harghita 1991, cea cu
polonezii dar mai ales cea din august cu francezii
Scouts Unitaires de France din Versailles, şi
pentru mine acolo a fost începutul cercetăşiei din
România racordate la Occident, la nivel de for-
mare şi de şefi. Acolo s-a lansat samânţa, acolo s-a
născut prima generaţie de şefi pe linia Bucureşti -
Cluj: Marian Furtună, Dan Pogar, Nicolae Morar,
Bebe Iuşan, Horia Corcheş, Cristian Bălan, Truţă
Ciprian, Simon Duduica, subsemnatul, Dan Suciu,
Domnica Goţia, şi multi alţii, aceiaşi, de fapt, din-
tre care s-a născut apoi Cercetaşii Munţilor. Din
acel moment nu aveam unde altundeva să plec,
cum spune Evanghelia. Nu aveam unde să mă
duc, tot restul era doar distracţie goală, sau stres
social, pe când cercetăşia era o ocupaţie miracu-
loasă care îmi umplea viaţa.
Ce a însemnat promisiunea pentru tine? Cum ai
simțit impactul cercetășiei în viața ta?
Pentru mulţi ani, în momentele cele mai grele ale
vieţii mele, mă rugam la ―Dumnezeul cer-
cetaşilor‖. Era ca să spun aşa ultima amprentă de
sentiment autentic din inima mea. Când era să
mor într-un accident, când ajunsesem la limita
puterilor fizice sau spirituale, mă gândeam la
Dumnezeul pe care îl simţisem noaptea la foc, în
tabere.
În astfel de situaţii limită, mintea ta migrează
forţat spre locurile sfinte din viaţa ta. Ceea ce un
călugar St. Jean numea ―locuri teologice‖, adică
locuri unde poate nu eşti la biserică dar tu aştepţi
totul de la acele locuri şi acolo s-a refugiat pentru
tine esenţialul. Este evident că pentru ani şi ani de
zile nu am întâlnit locuri mai puternic încărcate de
spiritualitate autentică decât taberele de cercetaşi,
iar cercetăşia, într-o perioadă în care am lăsat baltă
biserica, a fost veriga care a păstrat viu în mine
simţul religios. Dincolo de formarea în sens de
busolă, rucsac, construcţii, între cercetaşi mi s-a
format partea de încredere în Dumnezeu şi mai
ales în bunătatea şi frumuseţea lui Dumnezeu.
Adevărata credinţă presupune admiraţie faţă de
Dumnezeu, şi greu ajungi la Dumnezeu fără ad-
miraţie, iar cercetăşia oferă cu siguranţă asta: ad-
miraţie pentru Dumnezeu.
Unii spun că la cercetași au învățat să fluiere, alții
zic că se trezesc de multe ori cântând atunci când
sunt triști. Pentru tine este vreun obicei care și-a
început istoria într-o tabără cercetășească?
Nu neapărat un obicei, cât un fel de destin, - care
între creştini se numeşte Providenţă – şi care face
că am avut un şir nesfârşit de prieteni buni, pro-
iecte frumoase, oameni de încredere. Noi cei din
acei ani am avut încredere în noi şi unul în altul şi
în ce puteam face, şi am continuat în acest fel,
mulţumesc lui Dumnezeu, în toate găştile, proiec-
tele, etapele vieţii. E cea mai mare bogăţie pe care
Crin Alpin
12
Crin Alpin
am avut-o mereu, prietenii şi oamenii frumoşi,
asta mi-a adus cercetăşia, asta am, şi ce ar putea
cineva să-şi dorească mai mult decât prieteni buni
şi de încredere?
Nu e corect să spun că asta s-a întâmplat pentru
că cineva a avut încredere în mine, deşi asta se
spune de regulă în manualele de pedagogie ca
fiind cheia cercetăşiei, la mine nu a fost aşa şi nu e
nevoie întotdeauna de aşa ceva. E ceva foarte ciu-
dat: tabăra de cercetaşi era locul unde mi-am dat
eu însumi şansa de a avea încredere în mine.
Ceea ce Baden Powell a imaginat, acest sistem al
patrulelor, e atât de bine gândit încât tot ce se
întâmplă în cercetăşie mi-a crescut încrederea în
mine la nivel exponenţial, ca şi cum ai trece de la
un Download de 100 de Kilo-bits la unul de 3
Mega. M-am încărcat cu încredere în mine, şi în
viaţă, şi în oameni, într-o tabără de 5 zile, mai
mult decât alţii în 5 ani de zile. Şi am calculat că
în timpul liceului au dormit 300 de zile în sacul
de dormit, în afara casei mele, în cele mai incredi-
bile locuri din România şi Europa, cu cercetaşii!
Tabăra scout e o altă planetă. Nu îţi vine să crezi.
Totul e concret, dar totul e maiestuos, mitic, intră
şi rămâne în istoria inimii tale. Când mergeam la
culcare seara şi mai priveam puţin la foc, şi ştiam
că mă duc să dorm lângă băieţii din patrula mea
care lăsaseră cortul între-deschis pentru mine, şi
mai stăteam cinci minute, zece, mai priveam ste-
lele, toate aceste minute devenite ore şi zeci de
ore, au fost momentele în care am câştigat ceva
mai mult decât încredere. Eram mândru că
Dumnezeul ascuns dincolo de stele de peste fu-
mul focului care se stingea sub rouă îmi lăsase
responsabilitatea de a veghea peste aceşi şase
copii veniţi din Bucureşti. Simţeam clipă de clipă
că am un rol de jucat pe lumea asta, că cei mai
mici au nevoie de mine, că lanţul de responsabili-
tate e la fel de lung şi solid ca lanţul stelelor de pe
cer şi că am pentru ce trăi, în orice clipă, sută la
sută.
Care e cea mai frumoasă amintire pe care o ai de
la cercetași?
E prea mult să descriu, munţi în noapte sub stele,
jar de foc, drumuri prin ploaie cântând toţi prin
păduri absolut sălbatice, chestiile de mers noap-
tea când erai rupt singur să mai iei nişte lemne
pentru focul unde erau toţi prietenii tăi, şi au fost
şi chesti mai concrete. Prietenie, gesturi de pri-
etenie. Nu pot aici să dezvolt, dar am vreo 3
jurnale, de fapt ca nişte cărţi de povestire, şi
trebuie doar să le corectez ca să existe, online sau
offline.
Cercetăşia nu se poate descrie printr-un cuvânt,
de fapt prin cuvinte. Pentru că secretul cercetăşiei
e un mixt, un amestec unic de ingrediente, de ex-
emplu ideea de echipă, aventură, responsabilite,
iniţierea concretă în tehnici de munte şi supra-
vieţuire, spiritualitate, şi încă vreo 50 de ingredi-
ente utile tânărului de 16 ani, iar acestea toate nu
se regăsesc decât odată ce pleci cu rucsacul în
spate spre gară. Atunci se încălzeşte ceaunul. Alt-
Parohia Cioplea, locul unde totul a început. Rugăciunea
pentru ploaie. Steagul l-am făcut eu.
13
Nr. 4, Martie 2015
fel, e ca şi cum descrii o mâncare prin lista ingre-
dientelor, dar nu o guşti! Iar efectul acestui mixt
se simte doar în acţiune. Nu degeaba au fost 500
de milioane de cercetaşi în secolul XX, şi nu de-
geaba cercetăşia e sistemul care a durat cel mai
mult într-un secol de schimbări apocaliptice în
domeniul pedagogic. Toate pedagogiile s-au
schimbat, patrula de cercetaşi care pleacă în
pădure a rămas aceeaşi, în orice continent.
Dealtfel, mai e ceva ce trebuie subliniat despre
cercetăşie. De regulă, oamenii trăiesc sub semnul
versetului din Geneză, ―cu sudoarea frunţii tale
îţi vei câştiga pâinea‖. Efortul e greu, şi viaţa cere
efort. Fizic, sau mental. Ei bine, era ceva cu taber-
ele de cercetaşi, care mi se pare o minune din
punct de vedere teologic: efortul, cât de mare, nu
conta. Nu se vedea. Pentru că erai mândru şi
fericit de tot ce făceai acolo. Chiar şi timpul
dispărea. Adică, nu era vorba că preferai concur-
surile, dar nu construcţiile. Sau dormitul în cort,
dar nu focul de seară. Nu, tot, absolut tot, felul în
care te îmbrăcai, cum mergeai să ceri un bilet la
gară, cum aranjai toporul sub cort seara, cum beai
un ceai, cum aranjai bricheta şi busola în miile de
buzunare, toate astea, totul, era parte dintr-o
etapă de viaţă în care nimic nu era greu, totul era
uşor, fantastic! Îi datorăm asta lui Baden Powell.
Ce trebuie să facă cineva pentru a fi un bun cer-
cetaș? Dar un șef cercetaș bun?
Bun cercetaş… nu cred că există, odată ce începi
să fii cercetaş prinzi acest gust şi vei fi tot mai
mult un cercetaş tot mai bun. Cercetăşia e o poftă
de o viaţă trăită complet, fără jumătăţi de măsură.
Trebuie să vii la cercetaşi, restul va veni de la si-
ne, dacă sunt şefi buni acolo!
Sef cercetaş da, aici e un secret. E arta dar şi ca-
pacitatea de a risca în faţa celuilalt, de a nu te im-
pune direct şi de a nu te bloca dacă rişti, de a fi
totodată vulnerabil şi totodată cutezător în faţa
celui pentru care eşti şef. Seful cercetaş nu are de-
a face cu un superior care dă ordine, iar Baden
Powell, deşi e văzut ca militar de către cârcotaşi,
spune explicit ―nu ne plac exerciţiile militare
pentru că tind să distrugă invididualitatea, ceea
ce noi vrem să dezvoltăm‖. E şef pentru că are
puterea a crede în cel pe care îl vede, colegul de
patrulă. Dintr-o patrulă, alegi şeful pentru că e
cel care are puterea de a crede în partea buna a
colegilor săi de patrula. Atât. Nu e vorba de de
ierarhie, de inteligenţă, teologic vorbind am
putea vorbi de speranţă, de arta de a spera în oa-
meni. Tipul care nu se blochează şi care nu
devine autoritar când nu i se răspunde la cerere.
Deci, am putea spune anti-şeful, anti-dictatorul.
Şi apoi nu e doar liderul de management, pentru
că mai e ceva: şeful cercetaş trăieşte din plin spir-
itul scout, şi e cel lângă care ai încredere că o sa
schimbi lumea mai bine cu el decât tu singur.
După ce te-ai retras din activitatea de cercetaş,
am citit pe blogul despre care spuneam că reușești
să ai o mică parte de cercetășie în orice faci. Cum
reușești asta?
M-am retras pentru că au fost nişte chestii care m
-au deranjat, dar nu m-ar fi determinat să plec,
ele au apărut doar exact cand era momentul să
mă retrag. Şi în rezervă am rămas până azi,
pentru ca misiunea mea e altundeva pe moment.
Iar între cercetaşi nu te poţi implica pe jumătate,
ori vii ori nu vii. De aceea sunt aşa puţini cer-
cetaşi, pentru că îţi cere tot timpul. Dar, merită.
Ce a urmat.. Totul a început de la o discuţie la o
întâlnire cu cercetaşii mai vechi, în august 2000,
Crin Alpin
14
Crin Alpin
la Baia Mare, şi spre dimineaţă am stat de vorbă
cu Daniel Cioica cred că vreo oră bună sau două,
despre ce devin cercetaşii azi. Rezumat, dincolo
de problemele cercetăşiei, mi-a reieşit evident că
scopul meu neoficial dar clar in viaţă e să rămân
cercetaş pentru restul vieţii. Nu am întâlnit nicio-
dată ceva mai frumos şi mai pasionat şi mai plin
de efecte bune, şi nu mă gândeam că aş putea găsi
altceva decât cercetăşia. Deci, m-am gândit să îmi
construiesc viaţa ca o viaţă de cercetaş.
Pregătirea şi activităţile mele de azi exact asta fac:
fac orientare de carieră pentru studenţi şi absol-
venţi, iar cariera nu mai e un drum, e o călătorie
într-o jungă! O viaţă de research, de scouting,
pentru a afla cine eşti, apoi ce poţi oferi altora, şi a
construi apoi cortul tău, numit carieră, în padurea
sau jungla urbană in care toţi navigăm în timpul
zilei. Ai nevoie de networking (patrula), ai nevoie
de mentori (şefi), ai nevoie de brevete
(competenţe) ai nevoie de încredere în tine şi de
ceva special, unic, numit brand personal. Dacă o
priveşti bine, viaţa de azi rămâne o aventură de
tip raid de cercetaş. Grea, dar aventură. Şi e o
diferenţă de la cer la pământ între o viaţă grea,
dar fără aventură, şi o viaţă de aventură, dar grea.
In această diferenţă e secretul cercetaşiei, pentru
oamenii mari. Se poate trăi ca un cercetaş şi la 30
şi la 60 de ani, la asta lucrez eu, să construiesc o
poveste care să meargă şi pentru cei mai mari.
Găsiţi povestea asta în cartea mea Călătoria Stu-
dentului.
Crezi că activitățile cercetășești ar trebui să se
adapteze vremurilor sau că oamenii ar trebui
adaptați cercetășiei fără a face rabat de la ceea ce
a însemnat cercetășia la începuturi?
Cercetăşia a traversat secolul XX, cum spuneam
mai sus, iar patrula, sistemul şefilor, toate astea
care sunt puse într-un mic text re-fondator scris
de Michel Menu şi trei alţii au rămas la fel în anii
40, după război, în toate ţările, chiar şi după
căderea comunismului (Bazele fundamentale ale
cercetăşiei). Deci, e acolo o pedagogie unică
pentru adolescenţii din lumea modernă şi nu doar
că cercetăşia nu trebuie să se schimbe, eu cred că
lupta cea mare e să reuşim să o păstrăm aşa cum e
pentru ramurile lupişori şi cercetaşi. De fapt cer-
cetăşia la care mă refer şi pe care am cunoscut-o e
cea regândită de Jaques Sevin, un călugăr educa-
tor despre care Baden Powell spunea ―cel care a
înţeles şi pus în practică cel mai bine gândirea
mea este un călugăr francez‖. Acest mixt Baden
Powell şi Jaques Sevin este amintit în mai multe
rânduri de către (azi sfântul) Papa Ioan Paul al II-
lea, de exemplu în Scrisoarea Apostolică adresată
şefilor cercetaşi din septembrie 1998, dau un citat:
"Întâlnirea dintre metoda ―scout‖ şi intuiţiile
părintelui Sevin a permis elaborarea unei peda-
gogii bazate pe valorile evanghelice, unde fiecare
tânăr e însoţit în a-şi dezvolta personalitatea fruc-
tificând talentele pe care le poartă în el‖. Ca orice
lucru bun, e atacat mereu de devieri, cel mai uşor
prin tendinţa la superficialitate, sau prin submina-
rea conţinutului corect prin prezentarea unor
noutăţi aparent salvatoare. Pentru mine orice ra-
bat de la pedagogia din ―Bazele cercetăşiei‖, în
special faptul că e o educaţie a tinerilor prin tineri
şi deci adulţii nu participă la activităţi (ci în-
lesnesc taberele sau previn pericolele) - pentru
mine înseamnă că nu mai avem cercetăşie, avem
orice nume doriţi dar nu mai e cercetăşie.
Ceea ce lipseşte cercetăşiei, şi sper că o să am ceva
de zis aici, dar şi alţii, e la ramura Drumeţi. Acolo
nu s-a găsit ceva la fel de puternic ca sistemul
patrulelor. Lipseşte ceva, chiar dacă logic sună
15
Nr. 4, Martie 2015
bine. Să fim sinceri. nimeni nu e mândru şi cu
lacrimi in ochi – că fost drumeţ – aşa cum e mâ-
ndru că a fost cercetaş. Boy-Scout-ul e găselniţa
perfectă pentru personalitatea puştiului de 15
ani, vorbesc de concept şi de imaginar. Nu avem
aceeaşi ―story‖ la drumeţi.
Eu cred că ideea de serviciu, vehiculată la
drumeţi ca esenţială, a fost deja spusă la cercetaşi
şi dealtfel în mesajul mai general al lui BP.
Trebuie adus ceva mult mai nou, o completare
mai puternică. O carte excelentă pe care o recitesc
de ani de zile, ―Les garcons et le scoutisme‖,
arată că vârsta Drumeţ e mai mult o problemă de
identificare a vocaţiei personale şi sunt de acord
cu asta. E ceea ce eu numesc tot mai des misiunea
personală. Avem vocaţia de a servi, asta de-
scoperim la cercetaşi, dar apoi întrebarea pentru
18-25 de ani e… OK, unde? ―La Route‖ ar trebuie
să se numească ―Misiunea‖. The Mission. Vin la
drumeţi să îmi descopăr misiunea, de profesor,
de doctor, de jurnalist. Iar când o descopăr, fac
ceremonialul de Plecare, dar care nu e o plecare,
ci o ajungere la destinaţie. Nu mai servim ―în
general, ca idee‖, ci ne focusăm pe un public
ţintă, nu plecăm ci ajungem. Deci, pentru mine,
18-25 de ani e o perioadă de 3 sau 5 ani de căuta-
re a misiunii personale şi ar trebui regândite ac-
tivităţile celor mari în acest sens, dar şi taberele,
poveştile, modelele propuse. Azi ne găsim greu
misiunea, pe asta trebuie insistat, o găsim târziu,
durează… cam ca un noviciat la călugări. Ani de
zile, în care încerci, iar facultatea e un astfel de
noviciat, pregătire, crezi că e bine să fii jurnalist,
dar în final, la sfârşitul facultăţii, preferi publici-
tate sau sociologie, e un exemplu. Pentru că acolo
poţi fi mai util oamenilor. Asta ar trebui să în-
lesnească ramura numărul 3, dar în spirit cer-
cetăşesc şi atmosferă creştină.
Valea Alba, cu crucea pusă la Verdeață de Pr. Dan Suciu. Locul de suflet al cercetașilor din București.
Crin Alpin
16
Crin Alpin
Ce mesaj ai vrea să transmiți cercetașilor? Dar
părinților acestora?
Cercetaşilor tocmai veniţi, le-aş spune că dacă
Providenţa a vrut ca ei să intre în contact cu cer-
cetăşia şi să simtă bucurie şi entuziasm acolo, ei
bine să nu uite că nu toţi colegii sau colegele lor
de şcoală sau de bloc au avut parte acest cadou.
E o datorie evidentă să împărtă asta cu alţii.
Cercetaşilor mai mari, le-aş spune că experienţa
pe care noi am trăit-o în spirit francez a fost
―totală şi completă‖, nu uitaţi că cercetaşii
francezi catolici sunt cei care au gândit versiunea
completă a cercetăşiei lui BP. Dacă vi se propune
altceva, luptaţi pentru ce ştiaţi, sau plecaţi. Nu
cred într-o cercetăşie compromisă şi diluată, mai
bine schimbi mişcarea şi faci alpinism creştin sau
baschet creştin decât să faci o cercetăşie cu inima
ruptă.
Pentru părinţi, o să spun mai pe lung. Acum,
când mă uit în spate, îmi dau seama că părinţii
mei nu mai înţelegeau nimic din mine în timpul
liceului, din Metallica sau din Doors sau Mega-
deth şi din ce ţigări fumam. Devenisem o enigmă
pentru părinţii mei. Cercetaşii, erau singurii care
poate că nu înţelegeau, dar mă puteau duce spre
o zi mai frumoasă, mă puteau lua cu ei mai de-
parte în viaţă. În adolescenţa mea, doar cu cer-
cetaşii a mai existat o speranţă.
Şi asta trebuie spus părinţilor. Ei formează ani de
zile copilul lor, şi e o expresie cu cei ―şapte ani de
acasă‖. După care copilul lor va pleca, de exem-
plu pleacă la 18 ani la facultate în alt oraş. Ei
bine, el are nevoie de ceea ce eu numesc în cartea
mea Calatoria Studentului (e online) ―cei 7 ani
după ce ai plecat de acasă‖. Un timp în care te
formezi nu în interior, ci ―spre exterior‖. Ceea ce
în trecut era plecare în pădure, iniţierea adoles-
centului în vechile triburi. Azi, iniţierea e in
primul rând afectivă, faţă de necunoscutul
viitorului. Tinerii fumează, se droghează, pentru
că se tem de viitor sau mai ales nu îl înţeleg, şi
pentru că nu au un grup suficient de călduros cu
care să meargă spre viitor, în momentul in care
parăsesc căminul părintesc, pe al 13 ani. Ei bine,
spaţiul tampon, locul de tranziţie între casă şi
maturitate, e patrula scout, e cercetăşia. Acolo
tinerii trec cu bine peste cele mai grele evenimen-
te din viaţa de adolescent, dificultăţi care nu au
legătura nici cu notele, nici cu mintea, nici cu me-
moria, anume cele afective. Dificultăţi afective
inter-personale sau de grup. Daţi-vă copiii la cer-
cetaşi, vor fi la mii de ani lumină distanţă de ce
ar putea ajunge fără cercetaşi. Cercetăşia cere
mult, timp şi bani, dar e cel mai bun certificat de
garanţie pentru suflet.
Ne bucurăm mult că ai acceptat să ne acorzi
acest interviu.
Eu vă mulţumesc, vă doresc mult succes în activ-
ităţi, şi să auzim de voi până aici, la Bucureşti!
Realizat de Aida Tincu Adunare de trupă la Cioplea.
17
Nr. 4, Martie 2015
Situație de panică, singur în pădure în-
cepe să se lase seara, nu știi unde ești și ai ne-
voie de un loc unde să te adăpostești până
dimineața când vei reuși să te orientezi. Ce faci?
Liniștește-te, panica te doboară. Te am-
biționezi, cauți un loc ferit de fenomene meteo
(ploaie, vânt, ninsoare).
Alege un loc mai înalt, în caz de ploaie să nu fi
afectat(dacă se poate).
Alege un loc cât se poate de comfortabil
în care încapi, întins.
Un loc mai retras, sigur, unde nu vei fi
deranjat de animale sau insecte.
Folosește crengi, frunze, ace, pământ, co-
paci căzuți. Nu îl construi mai mare decât tine,
căldura se va risipi repede.
Acoperișul adăpostului trebuie sa fie cât
de gros se poate, pentru a împiedica ploaia.
La o distanță minimă de 30 cm sub pământ, în
adăpostul tău, poți așeza puțin jar pentru a te
încălzi.
Andrei Cristea
Supraviețuire Adăposturi
Fotografie preluata de la http://www.spejdernet.dk/Inspiration/Spejderleksikon/Lejrliv/Bivuak.aspx
Duminică, 9 noiembrie 2014
Ceată, ceată, ceată, ceată! A început un nou an
cercetășesc, așa că Jungla ne așteaptă. Avem
membri noi, atât pui de lup, cât și Bătrâni Lupi,
așa că facem câteva joculețe pentru a ne cuno-
aște. Apoi, vrem desigur să îi cunoaștem și pe
prietenii lui Mowgli, așa că ascultăm ce ne
povestește Bagheera despre animalele din Jun-
glă. Timpul trece repede și vine vremea să
mergem fiecare spre vizuină, dar așteptăm cu
drag următoarea întâlnire!
Sâmbătă, 22 noiembrie 2014
Este deja a doua întâlnire, iar puii de lup noi
trebuie să învețe legea cetei. Descoperim îm-
preuna cele cinci reguli, iar când panoul pe care
sunt expuse este complet, fiecare îl semnează,
promițând că le va respecta. Pe lângă asta, știm
acum că puiul de lup ascultă mereu de Batrânii
Lupi și că încearcă să facă totul cât mai bine! Și,
pentru că se apropie tabăra de iarnă, alfăm de la
Hathi cum trebuie să ne pregătim, pas cu pas,
rucsacul.
Tabăra de iarnă, 13-14 decembrie 2014
Jocurile Olimpice de Iarnă! Ce bucurie să fim și
noi invitați! Însă, să începem cu începutul…
Pentru că e prima tabără din an, mulți pui de
lup nu știu cum se desfășoară o veghe, așa că
vorbim puțin despre asta și învățăm niște cânte-
cele. Abia apoi are loc vestita Olimpiadă. Fiec-
are parcurge probele cronometrat – vrem să
vedem cine este cel mai ager pui de lup din
ceată. Ne întoarcem apoi zgribuliți in cabană și
ne schimbăm repede în uniformă, pentru că ur-
mează Sfânta Liturghie. După ce mâncăm, în-
cepe vesela veghe, unde invitații de onoare sunt
Jurnalul lui Akela
Ceata puilor de lup
“Sfânta Tereza a Pruncului Isus”
Miss Jungla 2014, Indianca Apă Curgătoare si
Charlie Chaplin. Cântăm, râdem, ne jucăm, as-
cultăm povești și încet, încet vine vremea de
culcare.
A doua zi începe cu o supriză dulce de la
Moșu’. După micul dejun, mergem cu toții la
Stânca Sfatului, locul unde lupii discută cele
mai importante probleme. Între timp, Fratele
Brun ne pregătește materialele pentru atelierul
de creație: hârtie colorată, acuarele, lipici, con-
fetti și mult sclipici. Fiecare pictează, decupează
și lipește ca să facă o felicitare sau un brăduț de
Crăciun, pe care le duce acasă. Și pentru că știm
că se apropie serbarea de Crăciun, trebuie să
pregătim și noi ceva, așa că învățăm cu mult
drag colinda compusă de Batrânii Lupi. Ne mai
jucăm, mai cântăm, facem bagaje și curățenie în
cabană și vine vremea pentru careul final. Se
acordă diplome, se primesc însemne și cravate,
se leagă noi panglici de totem, iar apoi pornim,
pe jumătate adormiți, către casă.
Sâmbătă, 10 ianuarie 2015
Deoarece prima întâlnire din noul an ne
întâmpină cu vreme nu foarte draguță, aceasta
va fi una scurtă. Akela nu poate fi prezentă,
așa că astăzi sunt responsabile Bagheera si Ra-
ma. Învățăm de la ele câteva noduri, iar apoi
ne bulgărim și ne jucăm până când părinții vin
să ne ducă acasă, la căldurică.
Duminică, 8 februarie 2015
Zăpada de care am dus lipsă în tabăra de
iarnă e aici acum, așa că trebuie să profităm,
de aceea pornim cu drag spre pădurea Făget.
Astăzi se întoarce în ceata noastră un fost pui
de lup, care își ocupă locul alături de Bătrănii
Lupi în careu – Rakşa, deci știm deja că ziua
aceasta va fi una veselă. Azi aflăm de la Frate-
le Brun secretul florii roșii (―focul‖, cum îi
spun oamenii). Rama ne povestește despre
ciupercile comestibile și necomestibile, în timp
ce restul Bătrânilor Lupi pregătesc un ceai
cald. Ca să ne bucurăm de zăpadă, ne
bulgărim mult și așa ne încălzim, nemaisimți-
ind frigul. Fiecare echipă pornește apoi pe un
scurt traseu cu semne de pistă pentru a găsi
câteva probe simple și pentru a afla câte ceva
despre Sfânta patroană a cetei noastre. Ziua a
fost plină, iar acum, puțin triști că trebuie să
lăsăm omătul în urmă, ne întoarcem spre casă,
pentru că se înserează.
Akela, Patricia Dărăban
Sâmbătă, 8 Noiembrie:
Azi a fost o zi frumoasă. Nu a început
foarte promițător și asta pentru că după ce lu-
pișorii somnoroși abia au intrat în junglă, ce să
vezi? O ceață deasă i-a făcut pe lupișori să îl
lase pe Akela să meargă din nou primul în șir
după ce ei preluaseră inițiativa de a conduce
ceata spre locul întâlnirii.
Ne-am jucat și am făcut cunoștință cu
prietenii lui Mowgli,dar și cu cei de care
trebuie să ne ferim.A fost o zi plină la finalul
căreia lupișorii încercau să ajungă cât mai
repede acasă fiind cam obosiți.
Sâmbată, 15 Noiembrie:
După doar o săptămână, ceata s-a
reîntâlnit dornică mai ales să se joace jocul ei
preferat și anume: Vânătoare de cravate !
A fost greu să îi scoatem pe lupișori din
atmosfera acestui joc și să le spunem că au o
junglă de decoperit, că pot să găsească locuri și
personaje magice. Mulți lupișori noi au fost
primiți de lupișorii mai vechi în echipele lor.
Unii nu au înțeles chiar de la început im-
portanța unei echipe și cei mai experimentați și-
au intrat în rol și au venit cu explicații supli-
mentare.
Jurnalul lui Akela
Ceata de lupișori ‖Sf. Anton de Padova‖
Astfel ceata noastră a devenit mai
mare și ne-am bucurat cu toții de asta, cum
altfel decât prin joc.
Lupișorii s-au jucat până la termina-
rea programului jocul lor preferat și parcă
uitaseră de tot ce-i înconjura, până au venit
părinții după ei și i-au dus acasă.
Tabăra de iarnă, 12-14 Decembrie:
Prima tabără din an a fost pentru
foarte mulți prima lor tabără ca lupișor
sau pentru unii ca Bătrân Lup sau chiar ca
Akela.
Tabăra a început bine, plină de en-
tuziasm și energie pozitivă, probabil și
pentru că lupisorii erau încă odihniți,
drept dovadă faptul că niciun lupișor nu a
adormit la veghe… La finalul veghii
nimeni nu voia la somn și după ce au in-
trat în camere au mai povestit puțin până
când Chill a venit și lupișorii au adormit
ca prin minune.
A doua zi a fost plină. Am făcut o
înviorare zdravănă și apoi lupișorii au
mâncat fără să scoată aproape niciun
sunet, ceea ce i-a mirat pe Bătrânii Lupi.
Apoi am mers și am făcut probele pentru
Parcursul Herbert. Între timp ne-am și
jucat și apoi am mers să mâncăm pentu
că aveam cu toții o foame de lupișor
adevărat în noi.
Printre altele am început să lu-
crăm la sceneta de Crăciun și fiecare
avea idei care mai de care. A durat
mult pentru ca după ce am făcut Par-
cursul Herbert am mai încercat să lu-
crăm la scenetă, dar pe mulți ne-a luat
somnul pe neașteptate și am continuat
următoate zi.
A treia zi a fost o fugă continua în care jungla a
fost pas cu pas cercetată și lupișorilor le-a
placut asta chiar dacă a fost cam obositor. Ne-
am jucat cât ne-am jucat, după care am început
curățenia în vizuinele noastre și Akela și-a în-
ceput mult așteptatul consiliu.
După ce tot a fost gata am așteptat mi-
crobuzul jucându-ne tot felul de jocuri noi și ne
mai auzite de unii.
În final, am ajuns după o vreme în jungla
noastră mai mare(Cluj-Napoca) unde părinții își
așteptau lupișorii, fiind curioși ce au făcut și ce
au cântat.
Akela, Paul Radu
Totul a început atunci când dr. Nefario a
convocat toți minionii deoarece Vector a creat o
armă cu care avea de gând să topească zăpada
de Crăciun, diminuând astfel din Magia
Sărbătorilor. Minionii nu s-au lăsat chemați de
mai multe ori și s-au aruncat în aventură.
La scurt timp aveau să
afle că arma aceasta atât de
nocivă era păzită de niște
minioni mutanți pe care îi
puteau doborî numai cu o
catapultă construită de ei. Nu
a fost greu, dar cu puțină
îndemânare în noduri și cu
răbdare au reușit.
Astfel, au obținut azimute referitoare la
direcția în care se afla arma. Folosind busolele
din dotare și ajutându-se unii pe alții, au ajuns
acolo, unde aveau să primească indicații în
codul Morse transmise de la distanță referitoare
la locul exact în care aceasta poate fi găsită.
Jurnal cercetășesc Trupa de cercetașe ―Sfântul Bernard‖ Tabăra de iarnă—Minionii în acțiune
13-14 decembrie 2014 Moara de Pădure
Păi a fost interesant având în vedere că nu
am mai fost până atunci, da m-o speriat un
pic Paula cu urmele ei de lup și putin și
Șerban la început că ne a trimis singure în
pădure numa cu o hartă și necunoscând
locul, dar în rest o fost fain.
Tabăra de iarnă a fost foarte interesantă,
mai ales datorită temei ei cu minioni. A
trebuit să ne facem măști și a fost foarte
frumoasă călătoria pe jos până la Cetatea
Lita. De asemenea, am învățat foarte multe
lucruri utile în tot acest timp si m-am
distrat foarte bine cu prietenele mele și mă
bucur că le-am putut revedea din nou!
Păi a fost interesant având în vedere că nu
am mai fost până atunci, da m-o speriat un
pic Paula cu urmele ei de lup și putin și
Șerban la început că ne a trimis singure în
pădure numa cu o hartă și necunoscând
locul, dar în rest o fost fain.
Mi-a plăcut în tabără. A fost o experiență unică în
viață: mi-am luat promisiunea! A fost foarte
interesant în raid și chiar dacă am ratacit drumul a
fost amuzant. Amuzant pentru că noi eram sus pe
deal și fetele jos și puteau doar să-și ridice capul și să
ne vadă și fiindcă la promisiune eram ceva de genul:
"Promit....brrrrrr(tremurat)....să....brrrr....". Fetele au
fost drăguțe chiar dacă eram noi și mi-a placut că s-
au comportat cu noi ca și cu celalalte fete și nu diferit.
Voi ați fost draguți și mi-au fost utile sfaturile pe care
mi le-ați dat și... a fost frumos!
Tabăra de iarnă a fost foarte interesantă,
mai ales datorită temei ei cu minioni. A
trebuit să ne facem măști și a fost foarte
frumoasă călătoria pe jos până la Cetatea
Lita. De asemenea, am învățat foarte multe
lucruri utile în tot acest timp si m-am
distrat foarte bine cu prietenele mele și mă
bucur că le-am putut revedea din nou!
În tabăra de iarnă mi-a placut
foarte mult deoarece am ținut
multe activități distractive în
aer liber. De asemenea,
spiritul cercetășesc și veselia
n-au lipsit!
Tabăra de iarnă a adus cu ea multe provocări,
care mai de care mai interesante. În prima zi,
am avut parte de Marele Joc. Cu toate că
acesta a fost anevoios, ne-am simțit excelent și
am învățat multe lucruri noi. A doua zi am
pregătit sceneta pentru serbarea de Craciun,
dar jocurile nu au lipsit din program. Mie,
această tabără mi-a plăcut foarte mult și m-
am simțit nemaipomenit!
Tabăra de iarnă mi s-a
parut destul de faină,
cu multe jocuri, spirit,
și voie buna!
Când și-au îndeplinit misiunea,
minionii au fost răsplătiți cu desertul
lor preferat – banane, în cinstea căruia
au cântat un cântecel de victorie.
Seara, la lumina lunii, și sub un cer
plin de stele căzătoare, 2 minioni și-
au depus promisiunea de a se ține în
veci de misiuni frumoase și bine
intenționate și apoi după ce și-au dat
‖hugs and kisses‖ cu toții au pătruns
în lumea norișorilor pufoși care
plutesc.
Ziua a doua a fost una de
sărbătorire a eforturilor depuse cu o
zi în urmă, în frig și condiții vitrege.
Minionii au sărbătorit așa cum știu ei
mai bine – prin joc și pe rând, fiecare
dintre ei a primit câteva sarcini
pentru a se descurca mai bine la
următoarea misiune.
În drumul spre casă minionii au făcut
vocalize și jocuri de lumini cu brățările magice,
primite de la puii de lup cu care s-au întâlnit.
Hugs and kisses tuturor!
Aida Tincu
Voioși și plini de energie după o zi
lungă de școală, ne îmbarcăm în autocar
gândindu-ne la aventură care ne
așteaptă în draga noastră natură, încon-
jurati de zăpadă. Ajunși acolo, instalarea
nu a durat mult și încet, încet am intrat
în ritmul unei adevărate tabere. Veghea
a fost cel mai interesant moment al serii,
ne-a introdus în adevăratul sens al cu-
vântului “cercetășie”. Dimineața, cu zâm-
betul pe buze după o înviorare bine
făcută și un careu care ne-a ambiționat,
ne-am apucat de treabă. Jocurile nu au
lipsit din programul nostru, ba chiar ne-
au unit prin munca în echipă, am con-
struit un om mare de zapadă iar apoi un
igloo. După masă curiozitatea referitoare
la împrejurimi ne-a condus la un joc de
orientare care ne-a amintit de trecut,
capătul traseului fiind în locul unde a
avut loc o tabără de vară. Natura si stele-
le au fost îndeajuns de convingătoare și
am rămas în acel loc, pentru a lua cina și
pentru a face veghea. La lumina focului,
în pădurea liniștită, cântece răsunau și
parcă nu am mai fi plecat niciodată din
acel loc. Acea seară a fost cel mai in-
teresant moment al taberei. După veghe,
am pornit încet spre cabană. A 3-a zi,
puțin triști , realizăm că aventura a luat
sfarșit, de data aceasta până data
viitoare.
Andrei Cristea, Șef de trupă
Jurnal cercetășesc Trupa de cercetași ―Sfântul Mihail‖
Tabăra de iarnă—Polar Express
12-14 decembrie 2014
Imaginează-ți un loc în care la intrare ți se spune că filmarea și fotografierea sunt interzise dar care nu e un muzeu cu multe piese vechi care ar putea fi deteriorate din cauza blițului.
Imaginează-ți un loc în care fiecare casă e decorată în mai multe culori, dar care nu e nici satul Ciocănești din județul Suceava, nici satul Zalipie din Polonia cu case frumos pictate.
Gândește-te la un loc în care toți copiii sunt bucuroși, dar acest loc nu e un magazin de jucării.
Dă-mi voie să te mai ajut puțin: în acest loc șobolanii zburdă ca mieii pe câmpii și se simt mereu ca acasă, dar nu e podul unei bunici oarecare de la țară, nu există sursă de apă, dar nu e un deșert popular din Sahara, miroase urât și nu e abatorul din comuna Florești care îi chinuie pe vecinii din zonă.
Dacă ți-aș spune că sunt lucruri mult mai importante de rezolvat decât deadline-urile tale înșirate în agendă, care ar fi răspunsul tău? Dacă ți-aș spune că dincolo de această goană pe care o trăim unele lucruri merită să ne aplecăm asupra lor, să le privim și să le analizăm ai fi dispus să te oprești o clipă?
Rampa de gunoi a orașului Cluj Napoca, ce nu se ridică nici pe departe la standardele europene adăpostește 80 de familii. Acestea au ca principală sursă de venit/ocupație resturile clujenilor, răscolirea și selectarea lor. Zilele cele mai aglomerate și solicitante pentru adulții de aici sunt cele în care sosește mașina de gunoi.
Copiii nu au prea multă diversitate în activitățile pe care le desfășoară. Noroc cu unele ONG-uri care le mai organizează unele activități educative, învățându-i câte un cântecel, citindu-le o povestioară, făcând câte un joc.
Focul ”Maria Tereza de Calcutta”
Exercițiu de imaginație asupra unei realități
Fotografie realizată de Edmond Kreibik la Pata Rât
Într-o zi de toamnă încețoșată și puțin ploioasă am fost și noi, împreună cu 4 fete de la Centrul de Resurse pentru Comunitate, fondat de o cercetașă a munților mai veche, Laura Alicu, într-o vizită la acești copilași. De ce la copilași? Pentru că având experiență de lucru cu copii din activitățile pe care le organizăm la cercetași, ne-am gândit că am putea să facem niște joculețe cu ei, să îi învățăm unele lucruri prin joacă și să îi înviorăm puțin.
Copiii au o strălucire a lor. Un licăr în privire care poate vine din inocență, din faptul că ei încă nu s-au lovit de realitățile crude ale vieții, din capacitatea de a experimenta bucuria pură, da, aceea a lucrurilor mărunte, aceea pe care e natural să o simți, dar pe care o pierdem parcă treptat, cu vârsta. Acești copii nu numai că au fost dornici să afle ce le-am pregătit, ei ne-au întâmpinat cu zâmbete, cu cântec, cu îmbrățișări. Nu aveai cum să nu te lași pătruns în universul lor, în povestea pe care ei, zi de zi, o trăiesc.
Pentru noi această experiență a fost una care ne-a atins în cele mai ascunse cămăruțe ale sufletului nostru. Dincolo de bucuria pe care o trăiam și o împărtășeam cu copiii, nu puteam să acoperim sau să ștergem cu buretele condițiile în care ei trăiau, nu puteam cu o sticluță de parfum să schimbăm
mirosul care plutea în aer, nu puteam cu niște acuarele să colorăm totul mai frumos.
După câteva ore am pornit înspre casă. Copilașii fugeau după mașină. Unii pe jos, alții cu bicicletele. Priveam în urmă încercând sentimente contradictorii: bucuria pentru ce am reușit să trăim împreună, tristețea că nu am putut schimba prea multe, frustrarea că lucrurile nu se vor schimba atât de ușor, revolta față de oamenii cărora nu le pasă, dorința de a face mai mult, durerea dată de simplul exercițiu imaginativ de a ne pune pentru o clipă în locul lor. Stările noastre după această activitate au fost, de asemenea, contradictorii. Inițial eram entuziasmate, vorbărețe, voind să împărtășim ce am văzut, ce am trăit, apoi din când în când, unele dintre noi se pierdeau în peisajul de pe geam cu gândul departe. Nu puteam promite că toate se vor rezolva, sau chiar mai mult, că noi le vom rezolva. Nu puteam spune nimănui că va fi mai bine. Singurul lucru de care eram sigure era faptul că ne vom întoarce. Ne-am promis asta și ne vom ține de cuvânt!
Aida Tincu, șefă Foc
Drumeţie albă 28 noiembrie—1 decembrie 2014
Munţii Bucegi
Poiana Guțanu
Toamna se numără bobocii, iar la noua
numărătoare a mai crescut numărul drumeților
așa că avem planuri mari. Deși multe weekend-
uri ne sunt ocupate cu activități la alte ramuri,
ne păstrăm unul pentru noi, drumeții.
Pornim de vineri dupămasă din Cluj și
mergem până la Brașov pentru ca de Sâmbătă
sa putem merge cât mai departe în munți.
Sâmbătă ne trezim de dimineață și pornim
spre Moeciu de Sus unde lăsăm mașina. Ne
luăm rucsacii în spate și pornim prin zăpada
măruntă urcarea. Facem o pauză aproape de
poiana Guțanu, privim în sus spre crestele al-
be și ne imaginăm pe unde am putea ajunge
sus printre pereții de stâncă ce ne opresc
calea. Pe măsură ce urcăm părăsim urmele
celorlalți oameni și ajungem pe un traseu
neumblat de la ultimele ninsori încoace. Zăpa-
da, din ce în ce mai mare, incepe să ne treacă
de genunchi și ne îngreunează fiecare pas. Ur-
căm pieptiș încet, încet și ne întrebăm cât de
mult mai avem până sus și cât de mare va fi
zăpada. După câteva ore ajungem la Refugiul
Bătrâna unde întâlnim primii oameni, vorbim
despre starea traseelor, mâncăm și pornim la
vale prin zăpada uneori mare, uneori mai mi-
ca și lunecoasă. Nu trece mult timp până când
lumea începe să cadă, zăpada fiind mică și
umedă tot la câtiva pași câte unul se mai
întindea pe jos. Coborâm tot mai mult și pe
înserate ajungem la cabană unde o cameră
micuță, dar primitoare, ne așteaptă
călduroasă.
A doua zi pornim spre Omu, urcăm cu
spor căci zăpada este mică și îndată ajungem la
Babele. Ne odihnim, căutăm locul din care dacă
privești Sfinxul chiar seamănă cu un Sfinx și
mergem mai departe pe poteca cea mai umblată
din Bucegi. Deși în mod normal am întâlni mul-
ti oameni pe acest drum, iarna și vântul care es-
te prea puternic pentru ca telecabina să
funcționeze fac astfel încât pe tot traseul nu
întâlnim decât un singur grup de salvamontiști.
Cipri spre Refugiul Bătrâna
Intre Refugiul Bătrâna și Cabana Padina
Sub vârful Omu
Vântul ne sulfă fără încetare, iar zăpada
din ce in ce mai mare ne îngreunează drumul,
ajungem pe la ora 14 la 150 metri sub vârf. Aici
ne întâlnim cu un alt grup de turiști care
coboară dinspre vârful aflat în ceață și aflăm că
nici ei nu au urcat până sus din cauza difi-
cultății. Privim versanții plini de zăpadă,
privim la ceas, privim spre vârf. Decidem că
risul este prea mare și până la urmă ce folos?
Oricum norii care înconjurau vârful ne-ar fi
blocat priveliștea așa că o luăm pe alt traseu
înapoi spre cabana Padina. Coborâm prin
zăpadă până la brâu, dar la vale nu e așa
obositor, facem poze, admirăm priveliștea ce
ni se arată și din nou la lăsatul serii ajungem
la cabană.
Ultima zi ne așteaptă cu o surpriză,
noaptea a mai nins peste zăpada care ne
-a bucurat zilele trecute, iar pădurile
acoperite de zăpadă ne împrospătează
de dimineață. Ne strângem lucrurile si
Refugiul Strunga
părăsim cabana călduroasă din nou.
Astăzi avem de parcurs traseul cel mai
scurt așa că nu trece mult până ajungem
la Reugiul Strunga unde mâncăm și mai
facem câteva poze. Drumul de aici este
doar la vale așa că îl parcurgem cu
ușurință și ajungem repede la mașină
care, spre surprinderea noastră, este
acoperită cu o gheață groasă. Nu reușim
să deschidem nicio ușă, doar port-
bagajul așa că intrăm prin portbagaj
înăuntru pentru a porni motorul care cu
greu încălzește mașina. După cam 20 de
minute în care noi ne curățăm de zăpadă
și ne schimbăm haine reușim să
deschidem ușile, să curățăm parbrizul și
să pornim spre casă.
Șerban Groza, șef de Clan
Un prieten pe drum spre mașină
Spre Vârful Omu
Întâlnirea de Grup
7 martie 2015
Pădurea Făget
Minimă de două grade și precipitații.
Așa se anunța vremea pentru ziua de sâmbătă.
Cu toate acestea, cei care și-au ales această zi ca
babă au fost niște norocoși. Soarele ne-a zâmbit
întreaga zi și s-a bucurat alături de noi în fiec-
are moment al zilei.
Pentru că revista noastră împlinește un
an, una din modalitățile de a o sărbători a fost
realizarea unor fotografii cu grupul specifice
lunii în care ne aflăm. Acestea le-am făcut cu
ajutorul unui ‖elicopter care face poze‖, o
dronă primită de grupul nostru pentru un an
care ne va ajuta să ne adunăm mai multe
amintiri de la înălțime din acea părticică de
viață ce ne bucură pe toți cei care o trăim—
Cercetășia.
Activitatea cea mai îndrăgită a fost
Marele Joc, unul foarte educativ și incitant. In-
formații referitoare la diferite boli și tratamen-
tele lor, precum și sfaturi de prim ajutor au fost
cuprinse în acest joc al entuziasmului, iar road-
ele lui au putut fi văzute la finalul zilei, când
mulți copii își puneau întrebări unii altora
pentru a verifica cine a reținut mai multe.
Pentru a apuca mai multe jocuri, copiii
au decis să mănânce mai repede și un joc de
strategie a marcat deznodământul întâlnirii.
La întoarcere, toți copiii s-au îndreptat
voioși spre casele lor, fiind deja cu gândul la
următoarea dată când ne vom întâlni. După ce
toți copiii au plecat, responsabilii de ramuri s-
au îndreptat și ei spre casă, mulțumitți de o zi
frumoasă, a cărei roade vor ajunge și în casele
și în cercul de prieteni al copiilor care au partic-
ipat astăzi.
Aida Tincu
Crin Alpin
34
Crin Alpin
Arsurile sunt de mai multe tipuri –
electrice, chimice, post radiații sau termice
(care sunt și cele mai frecvente); se pot clasifica
și în funcție de profunzime, și anume:
Arsura de grad I – afectează stratul
superficial al pielii - suprafața afectată va fi
roșie și dureroasă; nu apar flictene(beșicuțe); cel
mai frecvent se întâlnește în cazul arsurilor
solare
Arsura de grad II – afectează straturile
mai profunde; suprafața este foarte dureroasă și
apar flictene cu conținut seros
Arsura de grad III – afectează toate
straturile pielii; suprafața este albă sau maronie
și nedureroasă
Arsura de grad IV – poate afecta
mușchii, tendoanele, oasele; suprafața este
carbonizată și nedureroasă
Ce NU trebuie să facem în caz de arsură?
NU spargem flictenele
NU presărăm sare sau să aplicăm plante,
ulei sau alte substanțe pe suprafața arsă
Ce trebuie să facem ca să tratăm corect o
arsură?
Ne îndepărtăm de locul posibil periculos
care poate agrava starea persoanei arse (de
exemplu nu stăm în continuare lângă focul
care face mult fum ca să nu mai putem
respira)
Spălăm suprafața arsă cu apă rece din
abundență (scade durerea și limitează
extinderea arsurii)
Pentru că suprafața afectată este sensibilă și
cu risc de infecție, zona trebuie pansată cu
comprese sterile, însă nu înainte de a o
dezinfecta (cu ser fiziologic) și de a aplica
crema specială pentru arsuri (DERMAZIN)
sau compresa specială pentru arsuri
(ALUDERM sau FLAMADERM)
Dacă arsura este pe o suprafață mai mare de
30% din suprafața corpului, este în zona
feței sau a gâtului, sau e cauzată de
substanțe acide este obligatorie prezentarea
de urgență la medic!
Mădălina Lăcan
Salvascout
35
Nr. 4, Martie 2015
Ingrediente:
24 fire de cârnați cabanos
4 cepe
1 rolă de folie de aluminiu
sare
1kg cartofi*
Mod de preparare:
Se curăță și se taie ceapa iar cârnații se
crestează. După ce cârnații au fost crestați, se
înfășoară în folia de aluminiu împreună cu
ceapa, ca atunci când se gătesc să se combine
gustul cepei cu cârnații.
*Cartofii se lasă în coajă și se pun în jar ca să
se coacă. Când s-au copt cartofii se curăță de
coajă și se asezonează cu sare după gust.
Trucuri în bucătărie:
Putem verifica vechimea oului
printr-un simplu test. Se umple un bol cu
apă aproape de tot iar după se introduce
oul. Dacă oul este mai vechi de 3 zile el va
începe să se ridice. Coaja oului este poro-
asă iar asta îi permite aerului să intre în
ou.
Când vrem să stoarcem o
lămâie pentru a scoate cât mai mult suc
este bine ca înainte de stoarcere să o
rulăm un pic apăsându-ne pe ea pe o su-
prafață plană. În felul acesta o să scoatem
mai mult suc decât dacă am stoarce-o nor-
mal.
Cătălin Pop
Bucătăria în tabără
http://www.listotic.com/36-genius-kitchen-tips-and-tricks/19
http://www.listotic.com/36-genius-kitchen-tips-and-tricks/4/
Crin Alpin
36
Crin Alpin
1. Doi cercetași merg într-o tabără cu
corturile. La un moment dat, unul dintre
ei se trezește și îl întreabă pe celălalt:
-Henry, ce vezi?
-Un milion de stele.
-Si, ce iți spune asta?
-Păi… Din punct de vedere astronomic, îmi spune că există mii de galaxii și prob-abil, miliarde de planete; din punct de
vedere astrologic, observ că Saturn este în Leu; din punct de vedere cronologic, este aproximativ ora trei și un sfert; iar
din punct de vedere teologic, pot să văd că noi suntem mici și nesemnifcativi pe
lângă atotputerea Domnului. Dar, ție ce
iți spune?
-Henry! Cineva ne-a furat cortul!
2. Cel mai deștept om din lume, un
profesor, o bunicuța și un cercetaș erau într-un avion. Din cauza unei erori, avionul a început să se prăbușească.
Existau doar trei parașute, iar numărul pasagerilor era de patru, deci o persoană
era nevoită să se sacrifice.
Fiind cel mai deștept om din lume, a
luat parașuta si a sărit din avion.
Profesorul, fiind și el deștept, și-a spus “lumea are nevoie de profesori, cum altfel s-ar împrăștia cunoștințele?” așa că a luat
o parașută și a sărit.
Bunicuța, i-a spus cercetașului: ”Tinere,
ia tu ultima parașută. Eu mi-am trăit deja viața”, dar cercetașul a spus: “Mulțumesc, dar nu este nevoie. Cel mai
deștept om din lume mi-a luat rucsacul!”
3. Esti cercetaș dacă….
Radioul tău este mereu setat pe canalul cu vreme
Ții lângă tine o galeată cu apă în timp ce gătești
Nu poți să umbli pe lângă o mizerie
aruncată, fără să o iei și să o pui la coș
Numeri mereu câte chibrite mai ai
Toate oalele și tigăile tale sunt negre știi 100 de utilizări ale unei eșarfe
Auzi intrebându-se dacă se oferă cineva voluntar, iar tu observi că mâna ta e deja sus
știi ce e o gamelă, frontală, bașă, lineman și le folosești destul de des.
se face loc în jurul tău în autobus când te întorci dintr-o tabără în care ai făcut mâncare la foc de lemne
ai făcut construcții în ploaie știi să te bucuri de lucruri mărunte ai auzit de pastilă cu apă concen-
trată, topor cu mâner pe dreapta și ață de schimbat direcția vântului
mâncarea ta preferată este supa la plic
știi că cele 5 obiecte sunt de fapt 10
dacă are cineva nevoie de un cuțit te caută pe tine.
Maria Giurgea
Divertisment
37
Nr. 4, Martie 2015
Echipa de redacție
Redactori:
Andrei Cristea
Mădălina Lăcan
Cătălin Pop
Paul Radu
Ioana Zaharie
Maria Giurgea
Șerban Groza
Redactor șef - Aida Tincu
Editori—Șerban Groza, Petru Boilă
Responsabil media - Alin Baciu
Tehnoredactor, grafician - Gabriela Gârboan
Corector - Maria Giurgea
Contact:
e-mail: [email protected]
Telefon: 0749033491
www.issuu.com/crinalpin
www.cercetasii-muntilor.ro
Cântecul numărului Luna in cascade
1.
G
As fi vrut sa fiu
D
Nici eu nu mai stiu
C
As fi vrut un munte
D
Cu plete carunte.
Refren:
G
Stelele sa-mi stea
D
Langa tampla mea
C
Sa auzi cum cade
D
Luna in cascade.
2.
As fi vrut o stea
Flori de purpurea
As fi vrut izvoare
Si paduri in soare.
3.
Si ce-as mai fi vrut
Sa ma fi durut
Cand moare un brad
Si stelele cad.
4.
As fi vrut un vis
Sus in paradis
Printre creste 'nalte
Ale tale salbe.
