PETRU CRE¥IA

Eseuri morale

Coperta: Mircia DUMITRESCU – Reproducere dup`: René Magritte – Principiul pl`cerii (1937)Redactor: Sande VÅRJOGHETehnoredactare: Ana-Maria POPESCUEdi]ie \ngrijit` de Ofelia CRE¥IA

CCaarrtteeaa aa aapp`̀rruutt ccuu sspprriijjiinnuull MMiinniisstteerruulluuii CCuullttuurriiii

© Muzeul Literaturii Rom~nePentru prezenta edi]ie

ISBN 973–8031–14–1

DDeessccrriieerreeaa CCIIPP aa BBiibblliiootteecciiii NNaa]]iioonnaalleeCCRREE¥¥IIAA,, PPeettrruu

EEsseeuurrii mmoorraallee / Petru Cre]ia – Ed. a 2-a, rev.,– Bucure[ti: Editura Muzeul Literaturii Rom~ne,

2000p. ; cm.ISBN 973 - 8031 - 14 - 1

821.135.1 - 4

PETRU CRE¥IA

EEsseeuurr ii mmoorraa llee

Biblioteca Manuscriptum

Editura Muzeul Literaturii Rom~neBucure[ti

2000

Petru Cre]ia

4

Petru Cre]ia

5

6

Eseuri morale

DDeesspprree ccaarrtteeaa aacceeaassttaa

Cineva care timp de dou` decenii (161-180) a fostst`p~nul absolut al unui imperiu care cuprindea ma-rile \ntinderi dintre Sco]ia [i \nt~ile nisipuri ale Saha-rei, dintre Oceanul Atlantic [i Mesopotamia, \mp`ra-tul Marcus Aurelius, scrie \n a [aptea carte a G~ndu-rilor sale: «Sap` \n`untrul sinelui t`u; acolo se afl`izvorul binelui, mereu gata s` ]~[neasc`, dac` sapimereu». Acest om, a c`rui grij` era ne\ncetat che-mat` spre largul plin de dezastre al lumii, a \n]eles c`trebuie s` ne \ntoarcem asupra realit`]ii noastrel`untrice, ßi, cum rezult` din alte \nsemn`ri ale sale,a \n]eles c` \n noi nu se afl` doar izvorul binelui, c`omul este o fiin]` complex` [i c` sufletul lui cel maiad~nc este un amestec de lumini [i de umbre, deputeri [i de nevolnicii, de av~nturi [i de stagn`ri.

Cartea aceasta nu vrea s` fie altceva dec~t oc`l`uz` c`tre adev`rul despre noi \n[ine, pe un drumla fel de greu de deslu[it ca acela din Zona luiTarkovski. Dar nu de neg`sit. Omul este o fiin]`complicat` [i ambigu`, dar nu indescifrabil`. Destulde chinuit` [i de vulnerabil`, dar nu damnat`. Iarsufletul s`u este \n stare s` compenseze ur~]eniile [ijosniciile naturii sale cu neverosimile biruin]e [i ele-va]ii. Fire[te, nu va fi de g`sit aici tot ce se poatespune despre om [i nici \ntr-o form` c~t de c~tsistematic`. Aceast` carte nu este un tratat de moral`.

Petru Cre]ia

7

Nu este dec~t o \n[iruire de g~nduri despre c~tevadintre componentele fundamentale ale omenescului,analizate ceva mai \ndeaproape dec~t ne \ng`duie\ndeob[te greul [i graba vie]ii [i frecventa orbire desine pe care o d` absen]a exerci]iului introspectiv.Aten]ia noastr` este prea mult chemat` \n afar`, c`trezarva \nver[unat` a vie]ii. Prea mul]i caut`, tot tim-pul, s` ne v~nd` ceva: o idee sau doar o marf`, unidol sau, prea adesea, o iluzie. Cum s`-]i mai g`se[tireperele \n noianul acesta de informa]ii [i de ispitecare par a spune totul despre noi [i a ne da toatesolu]iile, c~nd de fapt nu izbutim s` afl`m despre noi\n[ine ceea ce ar face ca rela]ia noastr` cu lumea s`devin`, dac` nu mai u[oar`, cel pu]in mai limpede.

Asemenea informa]ii vrea s` dea, pe scurt dar \nad~nc, cartea aceasta prin eseurile morale pe care lecon]ine. Ea nu are alt` preten]ie dec~t ca analizelepropuse s` fie corecte [i, pe c~t posibil, complete. Ebine s` se [tie dintru bun \nceput c` aceste analize nuvin de la cineva care se situeaz` undeva mai presusdec~t cititorii s`i, ca o instan]` moral` [i intelectual`supraordonat`. Orice om \ntreg la minte [i \ntreg lasuflet ar putea s` scrie o carte asem`n`toare, dac` atr`it [i a p`timit destul, dac` a \nv`]at ceva din ceeace a tr`it [i a p`timit, din ceea ce a f`cut sau nu i-afost dat s` fac`. ßi, cu un anume efort de a ie[i dinstarea de nemijlocire care este a vie]ii ca simpl` via]`tr`it`, ar putea dep`[i starea confuz` a cugetului,aproxima]iile, intui]iile vagi [i, foarte adesea, false [iam`gitoare.

ßtiu prea bine c` nu to]i oamenii simt nevoia s` \n-]eleag` ce se petrece cu ei, ce pasiuni \i determin`, \iexalt` sau \i orbesc. ßi nimeni nu poate fi blamat da-c` nu vrea s` [tie din ce e f`cut` durerea [i bucuria dea tr`i, sau vrednicia de a fi om. Cu at~t mai mult cuc~t \n zbuciumul vremii noastre, de fapt al oric`reivremi, unii dintre noi am putea socoti zadarnice con-sidera]iile care urmeaz`, f`r` vreo leg`tur` cu ceea cese petrece \n cercul de nevoi [i de n`zuin]e al clipei.

Cei care au g~ndul \ndreptat doar spre ceea ce sepetrece \n afara lor, cei extrem de vulnerabili la r`ulcare le vine din exterior a[teapt` mereu, de la al]ii, dela istorie, de la noroc, \ntregul bine pe care [i l-ardori. Ei nu pot fi condamna]i; a[a au fost crescu]i [i\nv`]a]i de \mprejur`ri, at~ta putere interioar` au, iara \ncepe s`-i \ndemni sau s`-i sf`tuie[ti, s`-i mustrisau s`-i \ngr`de[ti este lipsit de caritate [i de deli-cate]e moral`.

A[adar cartea de fa]` se adreseaz` celor care arvrea s` [tie mai limpede ce este cu ei, ce este cu noi,cum tot ce se \nt~mpl` \n afar` prinde fiin]` \nstructurile de ad~ncime ale sufletului nostru, celecare ne definesc ca specie [i dureaz` peste \nt~mpl`ri[i realit`]i efemere. Tot ce se \nt~mpl`, cronica zile-lor [i anilor, este un amestec de curaj [i de sfruntare,de r`bdare [i de dezn`dejde, de prostie [i de bun`cump`n` a cugetului, de concuren]ialit`]i [i de con-lucr`ri rodnice, de av~nt [i de tr~nd`vie, de cuviin]`[i de tic`lo[ie, de \n]elegere [i de intoleran]`, de mes-chin`rie [i de generozitate, de team` [i de speran]`.

8

Eseuri morale

Toate acestea, chiar dac` nimeni nu le poate schim-ba, pot fi [i trebuie s` fie \n]elese mai \n ad~ncul lor,dac` admitem c` rangul unei fiin]e \n ierarhia reali-t`]ii depinde de gradul ei de con[tiin]` de sine. F`r`aceasta multe din vie]ile noastre ar fi numai unamestec ce]os de lacrimi [i de vise, de s`lb`ticie [i detriste]e.

Petru Cre]ia

9

10

Eseuri morale

PPeennttrruu cceeii ff`̀rr`̀ nnuummee

Pentru cei ne[tiu]i [i uita]i [i pierdu]i \n lutul orb[i risipi]i prin veacuri, dar care au fost sarea p`m~n-tului [i care au purtat pe umerii lor binele lumii suntscrise r~ndurile acestea. Cred c` nu e nimeni dintrenoi care s` nu fi cunoscut asemenea oameni. S`-i\nmul]im cu num`rul incalculabil al genera]iilor, cu\ntinderea continentelor [i cu puzderia insulelor [i,adun~ndu-le, \n g~ndul nostru, umbrele f`r` nume [ichip, s`-i celebr`m o clip`, aici [i acum, \n zarva pli-n` de nume a istoriei. çn ei se \ntrupeaz` acea partedin bine a speciei gra]ie c`reia omenirea are totu[ichip omenesc [i a d`inuit \n ciuda cr~ncenelor ei cu-sururi. Am putea s`-i numim buni prin natur` sau,dac` vre]i, buni pentru c` a[a i-a l`sat Dumnezeuprintre noi. Ei nu trebuie neap`rat g~ndi]i \n func]iede anumite crezuri, coduri morale sau legi, ci \nspontaneitatea din ad~nc a bun`t`]ii lor, care poate fichiar bun`tate, sau cinste sau r`bdare sau dreptate,smerenie, \ndurare sau curaj, d`ruire, necru]are desine, chez`[ia cuv~ntului dat, devotament, fidelitate[i onoare, d~rzenie sau, printre nu multe altele, pute-rea de a r`sp~ndi \n jurul lor \ncredere [i bucurie, iu-bire [i har. Sunt cei \nzestra]i cu un fel de exempla-ritate inefabil`, ca reprezentan]i ai unui bine necon-tingent, martori ai acelei p`r]i a omenescului pe care,

Petru Cre]ia

11

printre at~tea rele [i printre at~]ia r`i, suntem \ncli-na]i prea adesea s-o uit`m.

Exist` un mit hasidic potrivit c`ruia se afl` mereu[i mereu, \mpr`[tia]i pe p`m~nt, treizeci [i [ase de\n]elep]i, oameni de obicei nevoia[i, umili [i umili]i,oameni f`r` nume pe care se sprijin` lumea ca s` nucad` \n pierzanie, oameni drep]i \n str~mb`tate [i \n-d`r`tnici sub bici, \n \ntunericul vremilor. Dar treizeci[i [ase este doar expresia simbolic` a unei prezen]emult mai cuprinz`toare \n d`inuirea ei. A tuturor celorcare tr`iesc [i f`ptuiesc ]in~nd dreapt` cump`naistoriei cu o m~n` nev`zut`, iar apoi se duc \n uitare.Dac` cineva vrea pilde, s` reciteasc` parabola samari-teanului, c`ruia, spre deosebire de preot [i de levit, i s-a f`cut mil` de cel c`zut \n drum [i ,,i-a legat r`nile [ia turnat peste ele untdelemn [i vin; apoi l-a pus pedobitocul lui, l-a dus la un han [i a \ngrijit de el. Adoua zi, c~nd a pornit la drum, a scos doi dinari, i-a dathangiului [i i-a zis: «Ai grij` de el [i, orice vei maicheltui \]i voi da \napoi la \ntoarcere»“. Sau s` reci-teasc` Insula lui Artur a Elsei Morante. Condi]ianoastr` este \n`l]at` [i izb`vit` prin ne\ncetata aflare \nlume a celor buni [i drep]i [i cura]i. ßi nu trebuie s` neg~ndim la ei dec~t cu venera]ie, cu recuno[tin]` [i cudragoste, f`r` vreo \ncr~ncenare pentru soarta lor: pre-zen]a lor \n omenire este, spre binele ei, ad~nc`, cumad~nc e [i r`ul, dar este [i u[oar`, ca un z~mbet ascuns\n lumin`, mereu.

Cineva, prin Rena[tere, pare-mi-se c` \n Olanda,a scris \n latine[te c~teva tomuri de Vie]i ale

oamenilor obscuri. N-am citit cartea, dar iat` ce s-armai cuveni spus: la sf~r[itul sf~r[iturilor, c~nd toatevor \nceta [i vor fi judecate, ultimul poet al lumii s`citeasc` la [ir, \n t`cerea aceea [i \n acel alt timp [ialt` lumin`, numele tuturor celor f`r` de nume, de laun cap`t la altul al vremii. Numele celor nev`di]i [iuita]i [i de nici o seam`, care au purtat lumea, sareap`m~ntului, s`m~n]a [i roada ascuns` a lui. Numelecelor care, din sinele lor [i de-a lungul ne\ncetateip`timiri, au p`strat sensul august al umanului.

12

Eseuri morale

DDeemmnniittaatteeaa

çn acest discurs despre demnitate va fi avut` \nvedere numai demnitatea individului uman definit caentitate autonom`, deci fa]` de care orice tribalismeste heteronom. Esen]a lui este numai libertatea, [idemnitatea lui const` \n p`strarea libert`]ii. Pentrucine poate conferi tuturor termenilor enun]a]i mai susdeplin`tatea sensului lor, discursul despre demnitates-ar putea \ncheia aici. Totu[i, \n asemenea domeniu,explicitarea poate s` nu fie de prisos.

Ce \nseamn` autonomia individului? çnseamn` nuc` tr`ie[te dup` bunul s`u plac, ci c` el alege legeadup` care s` existe. Oric~t de \nguste ar fi hotarelelibert`]ii, nimeni nu poate contesta c`, \ntre acestehotare, noi, ca fiin]e libere, hot`r~m suveran, \n vir-tutea unei alegeri, ce anume lege s` fie legea vie]iinoastre. Acest lucru nu-l poate hot`r\ \n mod legitimnimeni \n afar` de noi [i acceptarea oric`rei ingerin]esub acest raport antreneaz` o diminuare a demnit`]ii.

Din ce direc]ie putem fi constr~n[i s` proced`maltfel dec~t \n termenii legii alese de noi? R`spunsul,limpede [i hot`r~t, este acela c` din nici o direc]ie,sub nici un imperativ. Cine alege servitutea este, ale-g~nd-o, tot at~t de liber ca acela care alege nesupu-nerea. Diferen]a de demnitate \ntre indivizi esteaceea a calit`]ii sau a valorii alegerilor lor. Facultatea

Petru Cre]ia

13

care ne face s` alegem potrivit demnit`]ii se nume[tediscern`m~nt, iar reac]ia emotiv` \n fa]a alegerilordegradante se nume[te indignare.

Ce ne poate determina s` alegem \mpotriva dem-nit`]ii, care ar putea fi acum numit` rezisten]a indivi-dului la orice form` de degradare a libert`]ii sale?Evident, numai l`comia [i frica, deci din`untrulnostru. ßi nu l`comia ca apetit excesiv sau ca nevoieinstinctiv` de a-]i crea rezerve, ci erijarea scopului ei\n scop ideal. ßi nu teama ca reac]ie natural` \n fa]aprimejdiei, ci la[itatea, c`ci ce altceva \nseamn`la[itatea dec~t s` consim]i la propria ta fric`, ale-g~nd-o \n locul rezisten]ei [i a curajului [i a ne\nfri-c`rii, ca reac]ii ideale ale autonomiei [i demnit`]ii/Desigur, nimeni nu [tie, a priori, cum s-ar comportasub tortur`, care este suprema \ncercare a demnit`]iiumane. Mi s-a spus c` trebuie s` te g~nde[ti intens„s` nu-]i pierzi sufletul, s` nu-]i pierzi sufletul“, darpoate nu ajunge. Tortura este o tain`, ca [i botezulsau \mp`rt`[ania, [i m`car atunci trebuie s` \]i reafir-mi c` „resortul ultim al demnit`]ii f`pturii este chipuls`dit \n noi de Dumnezeu la Facere“ (Patapievici,Cerul v`zur prin lentil`, Ed. Nemira, p. 208).

Care este drumul care duce la servitute? Sunt maimulte, dar unul, important, nu ]ine de fric`: consim-]irea la valorile gregare, \nchinarea necugetat` la ido-lii tribului [i la duhul tribului, cufundarea \n obscuratr`ire colectiv`, renun]area la principiul de individu-are [i la prerogativele suverane ale individualit`]ii,care este, printre altele, [i insurgen]` \mpotriva

14

Eseuri morale

Petru Cre]ia

15

entropiei de mas` [i a misticii maselor. Dup` cumeste rezisten]a [i, p~n` la urm`, r`zvr`tirea \mpotrivaoric`rei \ncerc`ri de for]are a alegerii tale. C`ci dac`,\n numele legii liber alese de noi, accept`mautoritatea cuiva, a l`sa pe altul s` hot`rasc` cumvrea \n locul t`u este inacceptabil. çn limitele exis-ten]ei noastre de aici [i de acum [i din perspectivademnit`]ii, aceasta este damnarea. Tot a[a cumgaran]ia ultim` a demnit`]ii este disponibilitateaindividului pe deplin autonom ca, \ntre indignitate [imoarte, s` aleag` moartea. Nu trebuie s` fim prealacomi de via]`, nici s` ne temem pentru ea mai multdec~t valoarea ei real` sub speciae dignitatis. Valoa-re de altfel nu mic`, dac` ne g~ndim c` tot ceea ceeste vrednic de om [i specific lui s-a \mplinit prinindividul eliberat [i omni modo determinatum, nuprin lucrarea tiparelor \ntunecate ale colectivit`]ii.*

Ce \ntreb`ri se mai pun \n catehismul demnit`]ii?Ce alte determin`ri mai are individul v`zut ca entita-te autonom` investit` cu demnitate?

* Cititorul de la noi este st`ruitor rugat, pentru a vedeace se putea g~ndi despre individualitate \n Anglia anilorcincizeci ai secolului trecut, s` (re)citeasc`, \n Desprelibertate a lui John Stuart Mill, capitolul III, Despreindividualitate, ca unul dintre elementele buneist`ri (la p.73-96 ale excelentei traduceri a lui Adrian-Paul Iliescu,Editura Humanitas, 1994). Citez, pentru a se vedea cumsc~nteiaz` g~ndul \n ve[mintele unei alte vremi: „Nureduc~nd la uniformitate tot ceea ce este individualitate≤...≥, ci cultiv~nd [i stimul~nd aceast` individualitate ≤...≥vor deveni fiin]ele umane un nobil [i frumos obiect de

16

Eseuri morale

Ra]ionalitatea, care nu este facultatea superficial`g~ndit` de iluminism, ci implic` o bun` cunoa[tere [io recunoa[tere a tuturor resorturilor de ira]ionalitatemontate \n noi. Ra]ionalitatea implic` deta[area, princritic` [i analiz` [i prin integrare istoric`, de oricep`rtinire inspirat` de ira]ional. De aici faptul c` indi-vidul pe deplin ra]ional [i „deta[at“ poate fi capabilde cea mai de neclintit d~rzenie, dar nu de fanatism,care este o boal` a st`ruin]ei \ntr-un crez [i careimplic`, explicit sau nu, exilarea din spa]iulomenescului a tuturor celor care nu-l \mp`rt`[esc.Orice fanatism este, latent, criminal, [i nu am fostchema]i \n lume ca s` hot`r~m arbitrar de via]a (desufletul) altora. Pe de alt` parte, prin raportare lajudecat`, fanatismul opereaz` \ntotdeauna \n istorieca mi[cat de o pre-judecat`, deci de ceva care, nea[-tept~nd verificare sau nefiind sensibil la ea, este de

contemplare; [i, cum operele \mp`rt`[esc caracterul celorce le fac, prin acela[i proces via]a omeneasc` va deveni [iea bogat`, divers` [i animat`, furniz~nd mai mult` hran`g~ndurilor \nalte [i sim]`mintelor elevate, \nt`rindleg`tura fiec`rui individ cu specia sa, prin aceea c` facespecia infinit mai demn` ca individul s`-i apar]in`. Pem`sura dezvolt`rii individualit`]ii sale, fiecare devinemai valoros pentru sine \nsu[i [i prin aceasta poate fi maivaloros [i pentru ceilal]i. Exist` o mai mare plenitudine \nvia]a proprie, [i acolo unde se afl` mai mult` via]` \nelementele componente exist` mai mult` via]` [i \n masape care ele o formeaz` ≤...≥: orice for]` care strive[teindividualitatea este o form` de despotism, indiferentcum s-ar numi, fie [i «despotismul Obiceiului»“.

inspira]ie ira]ional` [i are miros de tenebre. De aicifrecven]a [i violen]a fanatismului (minor) [i printrecei greva]i de (fie [i minore) prejudec`]i.

Dreapta judecat` de sine. Ra]ionalitatea (care nueste doar judecat` corect` sau „s`n`toas`“, ci \ns`[is`n`tatea profund` a spiritului, cu toate puterile lui)se verific` cel mai bine \n judecata de sine a indivi-dului. Dreapta judecat` de sine este, prin defini]ie,incompatibil` cu manifestarea, fie [i par]ial` sauintermitent`, a falsei con[tiin]e (despre care, mai pelarg, \n capitolul respectiv). Ea poate avea diferiteforme, care sunt variante ale ne\mp`c`rii cu sine:trufia, care este o elefantiaz` a sinelui [i este cu totulaltceva dec~t m~ndria aproape impersonal` [iabstract` de a fi ceea ce e[ti: este dorin]a de a fi maimult dec~t e[ti, min]indu-te \nainte de toate pe tine\nsu]i. ßi mai exist` smerenia bolnav`, martor` aunei con[tiin]e impure, o variant` a c`reia este aceeacare, more russico, se bate cu pumnii \n pieptstrig~nd: „Vai mie, p`c`torului“ pentru excesele saunevredniciile sale de ieri [i o face doar ca s`-[iu[ureze con[tiin]a printr-un simulacru retoric depeniten]` [i pentru a putea, mai u[uratic [i mai voios,s` recidiveze. Dar s` nu uit`m mila de sine, care este,[i ea, un sentiment \ntemeiat pe o autoevaluaregre[it`. Omul care i se las` prad` se socote[te o vic-tim`, un persecutat de soart` [i de oameni, un ne-drept`]it, prin raportare la calit`]ile sau la inten]iilesale. Cu alte cuvinte, se demite de la responsabilita-tea actelor sale [i de la asumarea, cu senin`tate [i

Petru Cre]ia

17

demnitate, a fiin]ei sale. ßi foarte adesea acest om\nduio[at de sine este un resentimentar, iar \nv`ic`reala lui este aproape \ntotdeauna o und` devenin. Toate acestea sunt unele dintre formele celemai resping`toare ale indignit`]ii.

Forma pe care o ia, din perspectiva demnit`]ii,dreapta judecat` de sine este respectul de sine, careeste sentimentul corect [i nonemfatic al valoriipersonale, ca om generic [i ca ins, [i, implicit, al uti-lit`]ii acestei valori, convingerea neclintit` a indivi-dului autonom c` lucrurile \n care crede [i la careaspir` sunt legitime [i merit` s` fie duse la bunul lorcap`t. ßi c` ceva din el r`m~ne inalterabil \n timp,ajut~ndu-l s` fie mereu deasupra inerentelor [ov`ieli[i \ndoieli. Dreapta judecat` de sine este, prindefini]ie, incompatibil` cu manifestarea, fie [ipar]ial` sau intermitent`, a falsei con[tiin]e pe de oparte, a ne\mp`c`rii cu sine pe de alta. ßi, implicit, atrufiei, care este altceva dec~t m~ndria, aproape abs-tract`, de a fi ceea ce e[ti: un individ autonom; sau asmereniei bolnave, care st` martor` unei con[tiin]egrav alterate. Iar cine este \n stare de o dreapt` jude-cat` de sine este \n stare [i de a-[i judeca cu dreptatedu[manul. Nu de a-l considera cu deta[are ca pe ocomponent` necesar` a realului (aceasta e sarcinaistoricului), ci de a-l judeca, fie [i cu dreapt` m~nie,dar nu cu ur` visceral` [i oarb`, drept tocmai ceea ceeste \n lumina ra]ionalit`]ii [i dincolo de intereselecare dezbin`. P~n` [i pe arhidu[man, care este du[-manul demnit`]ii tale, trebuie s`-l judeci cu acea

18

Eseuri morale

ecvanimitate care \]i \nt`re[te, nu \]i sl`be[te putereade a lupta \mpotriv`-i.

Decen]a, g~ndit` nu ca un conformism la normageneral acceptat`, ci ca respect de al]ii [i de sine, \ncalitate de oameni prezumtiv \nzestra]i cu demnitate.Se poate dovedi at~t deductiv c~t [i empiric c` f`r`respect de sine (vezi mai sus) nu exist` adev`ratrespect de al]ii, ci numai o timorare obedient` [iinstabil` [i c` respectul de sine (care nu are nimic de-a face cu admira]ia de sine sau cu autoindulgen]a)genereaz` nemijlocit respectul de al]ii. Iar f`r` teme-iul respectului mutual nu exist` deplin`tate a demni-t`]ii individuale.

Iar decen]a, ca respect al demnit`]ii umane, semanifest` prin polite]e, adic` prin tot ceea ceinstituie o distan]` convenabil` \n rela]iile dintre oa-meni [i evit` at~t „punerea sufletului pe mas`“ c~t [ifamiliaritatea l`b`r]at`. Prescrip]iile codului de poli-te]e acceptat de o comunitate sunt conven]ii care per-mit cea mai mare bun`voin]` [i cordialitate, f`r`exhibi]ionism [i f`r` ingerin]` abuziv`. Polite]ea,conceput` ca dreapt` m`sur` \ntre excesul deintimitate, care degenereaz` de obicei \n grosol`nie,[i excesul de distan]are sau de rezerv`, care poatejigni mai r`u dec~t o grosol`nie. Demnitatea uman`este \n primejdie ori de c~te ori se transgreseaz` ceeace englezii numesc privacy, zona inatacabil` careapar` individualitatea de ingerin]e inoportune, inde-cente [i promiscue [i \i \ng`duie s` respire aerul \nt`-ritor al singur`t`]ii. De altfel, \n treac`t fie zis,

Petru Cre]ia

19

capacitatea de izolare [i chiar de \nsingurare este unsemn al autonomiei individului [i o garan]ie a invul-nerabilit`]ii [i a demnit`]ii sale.

La ce are de rezistat individul ca s`-[i p`strezeintact` demnitatea/ La mistificare, dar discern`m~ntulne face greu de am`git. La ispitirea cu bunuri, a c`roracceptare reprezint` v~nzarea de sine, cu demnitate cutot. çn sf~r[it, la amenin]`ri, dar, dac` este ceva aproa-pe sinonim cu demnitatea, acel lucru este ne\nfricarea,adic` aptitudinea de a suferi (fie [i numai prin priva-]iune) [i de a muri in nomine dignitatis.

Cine, m`car o dat` \n via]`, nu a rezistat uneiperfide tentative de mistificare sau unei tenta]ii sauunei spaime nu [i-a luat \nc` m`sura demnit`]ii sale.

De aceea putem \ntreba care sunt cele mai nota-bile virtu]i pragmatice ale individului autonom. Unaeste r`bdarea, sub care trebuie s` \n]elegem, corel~n-du-le, at~t lipsa de precipitare, buna a[ezare fa]` detimp, sentimentul ad~nc al clipei potrivite, al prile-jului favorabil, c~t [i capacitatea de a suferi f`r` a tegr`bi s` dezn`d`jduie[ti sau s` te dai b`tut. Deci,capacitatea de a dura [i cea de a \ndura. Cealalt`virtute poart`, \n planul judec`]ii, numele de intransi-gen]` (c~t` vreme este vorba de esen]ial); este vorbade voin]a [i putin]a de a nu face compromisuri, de anu te l`sa ab`tut din drum, de a nu-]i face libertatea[i demnitatea negociabile. Virtutea aceasta mai poatefi v`zut` [i din unghiul indisponibilit`]ii la domes-ticire [i la dresaj, la faptul de a fi de ne\mbl~nzit [i\nd`r`tnic \n numele legii c`reia, pentru c` ai ales-o

20

Eseuri morale

liber, i te supui. çn numele primejdiei de a nu izbutis` fim a[a exclam` Emil Cioran, \n Demiurgul celr`u : „De-am putea s` ne facem de neumilit!“

çn sf~r[it: Care este cea mai teribil` aporie ademnit`]ii, momentul ei de cump`n` [i \ndoial`? SS`̀aaii ddee aalleess \\nnttrree ddeemmnniittaatteeaa ttaa [[ii ssuufflleettuull uunnuuii ccooppiill..Dar poate aceasta este o fals` problem` sau una carenu are, p~n` la urm`, p~n` \n ad~nc, nici o leg`tur`cu demnitatea, dar de la meditarea c`reia nici og~ndire despre demnitate nu se poate sustrage.Dostoievski spune c~teva lucruri grave despreaceasta \n leg`tur` cu r`ul din lume. Dar voi cita oalt` instan]`: „El ≤Isus≥ voia s` spun`... c` adul]ii,p`rin]ii, cei b`tr~ni \n p`cat [i \n stare de p`cat,trebuie s` fie gata [i s` vrea – de fapt chiar s` fiedornici de asta – s` sufere \n orice moment pentru caanume copii mici s` vin` la El f`r` spaime, f`r` fric`,f`r` pat`“ [i „\nsu[i lucrul acela pentru care Nancyare s` moar` m~ine diminea]` ca s`-l postuleze: c`to]i copiii mici, at~ta vreme c~t sunt copii mici, vortrebui s` fie intac]i, neb~ntui]i de spaime, nesf~[ia]i,neatin[i de teroare“ (Faulkner, Recviem…)

Petru Cre]ia

21

TTiicc`̀lloo[[iiii

çn orice comunitate uman` [i \n orice moment alistoriei sale exist` un anumit procent de oameni tic`-lo[i. Uneori sunt mai mul]i, alteori mai pu]ini, au oinfluen]` mai mare sau mai mic` asupra corpului so-cial, sunt, r`m~n~nd mereu tic`lo[i, de un fel sau dealtul.

A[ putea s`-mi g`sesc exemplele oriunde, iartipologia ar fi cam aceea[i. Derog~nd \ns` de lametoda de p~n` acum, m` voi referi la st`ri de lucrurilocale, exprimabile \n termeni locali. Dar cititorul vasim]i, \n icoana acestor contingen]e, [ansa ei deeternitate.

Acum, la noi, tic`lo[i sunt mul]i [i feluri]i, p~n` laspeciile cele mai abjecte. Aceast` situa]ie are o com-ponent` natural`, care ]ine, dincolo de coordonatelenoastre de loc [i de timp, de caracteristicile speciei.Dar ea a fost considerabil agravat` de dezastrul so-cial [i moral a dou` perioade din istoria noastr`:secolul fanariot (1711-1821) [i jum`tatea de secolcomunist (1946-1989). Domina]ia comunist`, impu-s` din afar` dar altoit` apoi pe bogata mo[tenire l`sa-t` de vremile fanariote – pe care Eminescu le numea„veacul de tin`“ – a dat, \n ceea ce prive[te nivelulmoral al na]iunii, rezultate dezastruoase [i ad~nccoruptive. Ne afl`m curpin[i cu to]ii, cu buni, cu r`i,

22

Eseuri morale

\ntr-o societate grav deteriorat`, tic`lo[it`, r`mas`,din propria ei alegere, pe m~inile oamenilor vechiiputeri, ai vechilor r~nduieli [i ai vechilor mentalit`]i.Numai buni pentru un veac de sc~rn`.

Printre oamenii care dau culoare vremii se disting,prin num`rul [i prin valoarea lor, tic`lo[ii. Unii suntpersoane bine [tiute, care p~ng`resc amarnic ]ara printot ceea ce fac. Ar putea fi lesne numi]i aici, dar e maibine ca cititorul s` o fac` singur, la alegere. De ce s`-i \ngr`dim libertatea? Al]ii, cei mai mul]i, nu aunotorietate na]ional`, \i [tiu doar cei care p`timesc depe urma lor \n cercuri mai restr~nse. Dar, a[a maipu]in sau deloc cunoscu]i, se afl` pretutindeni, \ntin[ica o pecingine. Cum nu se poate t`g`dui importan]aprezen]ei lor printre noi, ei merit` s` scriem despre ei,s` le cunoa[tem mai bine \nsu[irile, s` le aducem oma-giul aten]iei noastre. Nu ca istorici, nu ca sociologi, nuca morali[ti, ci \ntr-un chip deosebit: ca filologi. Cualte cuvinte, vom l`sa s` vorbeasc` \n locul nostrulimba rom~neasc` \ns`[i, a c`rei istorie lexical` s-adesf`[urat paralel cu istoria tic`lo[iei rom~ne[ti.

Am ales cuv~ntul tic`los, dar mai sunt c~teval~ng` el, cu sensul acesta mai general: nemernic, ne-trebnic, mi[el [i canalie. Dar po]i s` nume[ti a[a peun om c~nd el [i-a perfec]ionat, [i-a \ndeplinit desti-nul [i a izb~ndit. çns` limba [tie s` fac` [i portretultic`losului la tinere]e, oricum la \nceputul cariereisale. Atunci c~nd, om de nimica fiind, vrea s` devin`cineva; c~nd este doar o mic` sec`tur`, o hahaler` [io farfara, se d` pe l~ng` al]ii mai ajun[i [i este \nc`

Petru Cre]ia

23

slugarnic, lingu[itor, periu]`, un trep`du[, un frip-turist, un ]u]`r [i un ]uc`lar. Cu ceilal]i \ns`, pentruc` e r`zb`t`tor [i ajung`re], este \nfig`re] sau b`g`-re], obraznic, [mecher, sforar, pi[icher, f`]arnic [ipref`cut, telpiz [i par[iv. çn ordinea economic` nueste \nc` un mare spoliator [i un t~lhar, nu este \nc`fur [i lotru, el este doar o javr`, o mic` jigodie careumbl` cu tertipuri [i cu [iretlicuri. Te trage pe sfoar`,croie[te minciuni, te [mechere[te a[a cum se afl` afi: un co]car, un pezevenghi, un g`inar, un punga[,un borfa[, un potlogar [i un panglicar, un om careumbl` dup` ciupeal`, dup` chilipir [i dup` plea[c`.Adic` dup` c~[tig nemuncit, scos de la oamenic`rora le d` pe bani chiar dreptul lor legiuit, practic`pe care o va folosi p~n` la sf~r[itul, de obicei fericit,al vie]ii sale. Terminologia rom~neasc` \n acest do-meniu este pe c~t de veche pe at~t de bogat`, ast`ziacoperind cu vorbe o scar` ce urc` de la ni[te sute,acolo, p~n` la sume fabuloase, pe care le numimbac[i[ sau ciubuc sau „o mic` aten]ie“; dar spunem[i mit`, [pag`, „plic“ sau c~teodat` dar sau plocon.çns` din ad~ncul istoriei noastre se aud vorbe pre-]ioase [i uitate care ar merita s` fie puse din nou \ncircula]ie, pentru mai mult` nuan]are. Dac` mai [timce \nseamn` pe[che[- la origine darul suplimentar pecare domnitorii no[tri \l trimiteau Por]ii \mpreun` cuharaciul, adic` tributul – am uitat ce este ru[fetul,mit` dat` pentru a ob]ine o slujb`, ghelirul, locmaua[i saba[ul, c~[tiguri dob~ndite \n fel [i chip, f`r`munc`. Dar aceast` lep`d`tur` [i aceast` pramatie

24

Eseuri morale

are g~nduri mai mari:\n el dospe[te, nem`surat`,l`comia de bunuri [i puteri. ßi tic`losul de trei parale,dac` are stof`, trece de la furti[ag la jaf [i se pune pec`p`tuial`. Pehlivanul, soitarul [i m`sc`riciul vrea s`se \mbuibe [i s` se l`f`ie, s` h`l`duiasc` [i s` tr`-iasc` \n huzur. ßi reu[e[te adesea, dar pe drum setransform`. Din lichea devine tic`los \n toat` legea,[i toat` legea lui este s` fure, s` mint` [i s`st`p~neasc` \n afara oric`rei legi, [i de aceea \ispunem acestui samavolnic: om f`r` de lege sauneleguit. Prinz~nd os~nz`, el \ncepe s`-[i fac` men-drele: s` jupoaie [i s` jecm`neasc`, s` ia cu japca;jefuie[te ca-n codru, ia [apte piei de pe om, \l aducela sap` de lemn. Pentru c` este lacom, apuc`tor,pr`dalnic, hr`p`re], nes`]ios [i hulpav. ßi, pe m`sur`ce \i cresc bel[ugul [i puterea, devine trufa[ [i fudul,\ng~mfat, \[i d` aere, are ifose, e ]an]o[ [i b`]os,col]os, ]\fnos [i ar]`gos, cusurgiu [i c~rcota[, ser`ste[te la tine [i se o]`r`[te, te \njur` [i te terfele[te,te face de ocar` [i te porc`ie[te.çi place s` taie [i s`sp~nzure, s` te ]in` la cheremul lui, s` te prind` lastr~mtoare, s`-]i bage frica \n oase. Dac` nu ar operade veacuri printre noi, de unde am avea aceste optcr~ncene verbe: a asupri, a \mpila, a oropsi, a urgisi,a obijdui, a n`p`stui, a prigoni [i a vitregi/ Iartic`lo[ii care s`v~r[esc asemenea lucruri ce altcevasunt ei dec~t oameni ai dracului, nemilo[i, ne\ndur`-tori, necru]`tori, neomeno[i, f`pturi f`r` inim` saunegre la inim`, c~inoase [i haine; in[i cruzi, haps~ni[i crun]i. Ne\ndur~nd binele altcui, fiind pizma[i,

Petru Cre]ia

25

sunt m~r[avi [i sunt fameni, avani [i z`ca[i. Toatecuvinte care trimit la perfidie [i la calomnie, la def`i-mare [i hul`, la m`sluire [i la r`zbunare.

Tic`losul nu cunoa[te ru[inea, orice ar face [iorice s-ar v`di c` a f`cut. Este a[adar neru[inat [i f`r`obraz sau gros de obraz. ßi nu arareori tic`losul este[i grosolan, mitocan, m~rlan, mojic, b`d`ran, ]op~r-lan, nesim]it [i neam prost. Nu pentru c` ar fi neap`-rat lipsit de educa]ie, ci prin esen]a sa sc~rnav`, carene face uneori s`-l numim porc [i r~tan. ßi s` sim]impentru el, dincolo de orice drept` ur`, mai ales,sc~rb`, grea]`, sil` [i o nesf~r[it` lehamite.

Se afl` printre noi, mi[un` [i f`ptuiesc, sunt \nfruntea bucatelor, ne otr`vesc via]a [i ne corup saune batjocoresc copiii. Pe ascuns sau pe fa]`, vor s` nest`p~neasc`, reduc~ndu-ne la condi]ia de simpleinstrumente ale lor. De cele mai multe ori nu avemce s` le facem, pentru c` [tiu s` cumpere sau s` spe-rie dreptatea, pentru c` [tiu s` lucreze \n c~rd`[ie, s`se \nh`iteze, s` se acopere unii pe al]ii [i, \mpreun`,s` se revendice de la idealuri, ei, care nu au nimicsf~nt, s` joace teatrul virtu]ii. Mai ales [tiu s` mint`[i s` m`sluiasc` adev`rul. Sunt cei cu care se \ncheieScrisoarea a III-a.

Am spus c` a folosi resursele limbii pentru a-izugr`vi este un fel mai pu]in grav de a vorbi despreei. Scriind, m-a p`r`sit \ns` orice u[ur`tate. Nu [tiuc~t [i cum [i c~nd se va putea aceasta, dar trebuiest~rpi]i f`r` cru]are. Orice cru]are [i \ng`duin]` fa]`de ei con]ine, \n ad~nc, o form` de complicitate,

26

Eseuri morale

oric~t de greu perceptibil` ar fi. Iar cea mai m`runt`complicitate cu tic`lo[ii este o tic`lo[ie [i ea, [i, pu-n~nd ]ara la cheremul lor, \i ajut` s` o duc` de r~p`[i s` o lase de haram.

ßi \nc` ceva: tic`losul nostru de secular` tradi]ie[i proasp`t` \nflorire este cu at~t mai primejdios cuc~t s-a \nfipt mai sus. S` lu`m mai ales aminte lac~rmuitori [i dreg`tori. M`car ace[tia ar putea ficumva \nl`tura]i, cu pr`sila lor cu tot.

Petru Cre]ia

27

TTiirraanniiii mm`̀rruunn]]ii

Multe dintre relele pe care le tr`im ast`zi \[i auob~r[ia [i explica]ia \n trecut, [i nu cred c` e zadarnics` ne \ntoarcem cu g~ndul la vremea care le-a z`mis-lit [i care \[i mai arunc` greaua umbr` peste noi. ßi ebine s` ia aminte cei care, leza]i [i dezam`gi]i demulte din c~te p`timesc [i ne\n]eleg~nd c~t de grea eprimenirea unei lumi, evoc` cu regret [i chiar cu nos-talgie infernul vechilor r~nduieli ca pe un paradispierdut.

Am fost zeci de ani supu[i relei voi a unei puteriautoinstituite [i, totodat`, min]i]i [i manipula]i de ea,am fost otr`vi]i. Iar drojdia acestei otr`vi mai ope-reaz` [i azi. Doar c` un scenariu istoric \n care de oparte se afl`, nemiloas`, st`ruitoare [i coruptiv`, pu-terea care asupre[te, iar de cealalt` neputin]a mul]i-mii asuprite este un scenariu fals. De fapt, \ntr-o lu-me st`p~nit` prin for]` [i guvernat` de legi str~mbe,nerespectate nici m`car acelea, masa celor astfelst`p~ni]i se constituie ea \ns`[i, pe trepte sc`z`toare,\ntr-o ierarhie de asupritori. Fiecare ins care are unrol c~t de mic \n sistem exercit`, la nivelul s`u, oputere arbitrar` [i abuziv`. Dup` ce se ispr`ve[temarea tagm` a \mputernici]ilor nemijloci]i ai statuluitotalitar, bine a[eza]i [i stipendia]i de putere, \ncepeimperiul celor care se erijeaz` – tolera]i [i chiar

28

Eseuri morale

\ncuraja]i de mai marii lor – \n despo]i tot maim`run]i, dar de nocivitate propor]ional constant`.P~n` la ultimul func]ionar de ghi[eu, p~n` la ultimultejghetar. Rar s` se afle manipulant al unui vehiculpublic sau al unui fi[ier de clinic`, secretar, contro-lor, arhivar, v~nz`tor sau paznic de ceva care s` nuse poarte ca o fiin]` atotputernic` pe peticul ei deputere. ßi nu numai ca s` trag`, cum des se \nt~mpl`,foloase, ci [i din pura pl`cere de a-[i exercita, \ndeplin` imunitate, samavolnicia. Be]ia puterii nu-i\mbat` doar pe satrapi. P~n` [i v~nz`toarea carestrope[te trotuarul din fa]a unei pr`v`lii se simteinvestit` cu o autoritate institu]ional` [i te trateaz` caatare. To]i se socotesc, prin raportare la tine, care nue[ti nimic, institu]ii, nimeni nu are datorii, ci numaidrepturi, [i \n primul r~nd dreptul de a abuza. ßi, prinurmare, \[i consider` serviciile nu ca pe ni[teobliga]ii, ci ca pe ni[te favoruri acordate, dup` inte-res sau dup` toane, omului de r~nd. çntr-un fel se r`z-bun` a[a pe faptul c`, la un e[alon mai sus, sunt [i eitrata]i deopotriv`. Dar, \n rela]ia cu tine, omneinstitu]ional, se comport` ca [i c~nd s-ar situa \n\ns`[i ob~r[ia puterii, sim]indu-se spontan incomen-surabili cu nimicnicia ta. Sluga de st`p~n r`u este lafel de rea ca [i st`p~nul, oric~t de mici i-ar fiprerogativele. ßi \l simte de la o po[t` pe cel care,m`car \n clipa acea, este lipsit de orice putere [i seafl` la cheremul lui: peti]ionarul [i postulantul,clientul, pasagerul, locatarul, pietonul, pacientul,cet`]eanul [i, \n genere, locuitorul. Lipsit de orice

Petru Cre]ia

29

prestigiu [i de orice capacitate de a apela la vreoinstan]` care s`-i fac` dreptate, el poate fi tratatoricum. Iar dac` se \ncumet` s`-[i cear` dreptatea, setreze[te el \nsu[i vinovat de ceva, eventual pedepsitpentru c` a avut nes`buin]a s` conteste sacralitateaunui m`runt delegat al puterii, care se crede, [i \i este\ng`duit s` se cread`, un sacerdot al ei. Este oare omcare s` nu fi sim]it c~t de amar` e aceast` umilin]`?

30

Eseuri morale

CCiinnsstteeaa

Orice comunitate omeneasc` este echilibrat`,s`n`toas` [i prosper` atunci c~nd se afl` \n ea oanume majoritate de oameni cinsti]i. Tocmai deaceea e bine s` ne amintim ce este cinstea. Cinsteaeste, printre virtu]i, una dintre cele mai complexe,pentru c` \n ea se adun` [i se sintetizeaz`, subordo-n~ndu-i-se, multe alte virtu]i. ßi pentru c` ea cu-prinde o arie larg` a sufletului, d~nd un sens \ntre-gului s`u, iar omului cinstit un loc \nalt \n ierarhiamoral` a omenirii, unul pe m`sura celui pe care, \nalte sc`ri de valori, \l ocup` talentul, frumuse]ea saucurajul. De \ndat` ce \ncerci s` ad~nce[ti conceptulde cinste, \]i dai seama c` toate determin`rile lui seafl` \ntr-o rela]ie de esen]` cu adev`rul [i cu drepta-tea. Cinstea nu vizeaz` ceea ce este profitabil ci, defiecare dat`, ceea ce corespunde esen]ei sale, indi-ferent de urm`ri. Astfel, omul cinstit nu minte, el nuintroduce \n realitate o fic]iune – spun~nd c` a f`cutceea ce n-a f`cut – [i nici nu t`inuie[te despre sine orealitate care, [tiut`, l-ar putea v`t`ma. Iar c~nd evorba de al]ii, nu le spune c` sunt mai buni dec~tsunt, ca s`-i m`guleasc`, nici nu ascunde frauda sauabuzul: omul cinstit nu este complicele nim`nui,indiferent ce pre] ar avea de pl`tit pentru asta. El numinte nici de fric`, nici ca s` trag` foloase, nici

Petru Cre]ia

31

m`car ca s` fie interesant. Totodat`, el nu spunedespre nimeni ceva r`u ca s`-l def`imeze, nici nur`sp~nde[te informa]ii necontrolate. Pe de alt` parte,cinstea ne cere s` nu ne ar`t`m drept ceea ce nusuntem, adic` s` nu fim f`]arnici sau duplicitari, unul\n tain` [i altul f`]i[, unul acas` [i altul \n public,unul fa]` de cei puternici [i altul fa]` de cei slabi,deci s` nu \nf`]i[`m despre noi o imagine fals`. Edrept c` lucrul acesta cere mult` cunoa[tere de sine,iar lumea e plin` de impostori incon[tien]i de impos-tura lor, prad` unei convenabile ignoran]e de sine,oameni care, f`r` s`-[i dea seama, duc o existen]`imaginar`, pentru c`, tot incon[tient, le este mai binea[a. Iar dac` le spui adev`rul, indignarea lor n-aremargini. Omul cinstit nu minte nici despre viitor, cualte cuvinte nu spune c` va face un anume lucru,pentru ca apoi s` nu-l fac`. ç[i ]ine \ntotdeaunacuv~ntul. Dar mul]i, Doamne, c~t de mul]i, nu [i-l]in, [i nu neap`rat dintr-un calcul rece, ci din u[ur`-tate, din euforia de o clip` de a se ar`ta s`ritori [igenero[i. Ca s` uite apoi. O specie grav` a nerespec-t`rii cuv~ntului dat este tr`darea, care tot necinsteeste, pentru c` afirm` solemn o fidelitate care, dup`aceea, \n func]ie de vreun folos mai mare, este brutaldezmin]it`. Omul cinstit nu \n[al` pe nimeni, nuumbl` cu tertipuri [i cu vicle[uguri, nu m`sluie[te [inu r`st`lm`ce[te. ßi nici nu fur`, \n nici unul dintrenenum`ratele feluri \n care se fur` \n lume, de lac~ntar p~n` la codru. El nu vrea s` aib` dec~t ce esteal lui [i a dob~ndit pe drept. ßi de aceea nu \ncalc`

32

Eseuri morale

drepturile nim`nui, d` fiec`ruia ce este al s`u, \[ionoreaz` p~n` [i du[manii, pentru ce este de onoratla ei. ßi, cum fiecare are dreptul la o zon` inviolabil`,omul cinstit nu cite[te scrisorile care nu-i sunt adre-sate, nu ascult` pe la u[i [i nu iscode[te. çn sf~r[it, el\[i face \ntotdeauna datoria, cu grij` [i p~n` la cap`t.ßi [i-o face nu numai pentru a nu \n[ela, respect~n-du-[i o obliga]ie [i o f`g`duin]`, o face cu d`ruire [icu bucurie, ca pentru sine. Omul cinstit este \ntotdea-una un me[te[ugar cinstit, de la dulgher p~n` lacercet`torul adev`rului. Din punct de vedere prag-matic, cinstea are neajunsurile ei: multe pierzi dato-rit` ei [i destul de pu]ine c~[tigi. De aici, noble]ea eiesen]ial`, \n care intr`, hot`r~tor, meritul de a nu-]iface un merit din cinstea ta, de a nu te bate cu pumnii\n piept, de a nu c`uta cinstire pentru c` e[ti cinstit [inici vreo alt` r`splat` dec~t \mp`carea cu tine \nsu]i[i pilda cea bun`. Plicticos ca o predic`, nu? çnschimb, iat`, dac-am \n[ira tot ce nu face [i nu esteomul cinstit, am c`dea peste portretul mincinosului,al m`sluitorului, al iscoadei, al def`im`torului, alfariseului, al t~lharului [i al v~nz`torului de frate. ßile-am g`si vrednice de interes [i pline de culoare.A[a suntem f`cu]i, Dumnezeu s` ne ierte.

Petru Cre]ia

33

VVrreeddnniicciiaa

Mai bine zis despre a[ezarea omului vrednic lalocul unde vrednicia lui sluje[te bunului mers al\ntregii comunit`]i. Voi porni de la dou` postulate:unul, acela c`, \ntr-o lume bine r~nduit`, fiecare loceste ocupat de cel mai vrednic s`-l ocupe, adic` decel mai potrivit a[ez`rii sale acolo dintre to]i candi-da]ii posibili; al doilea, c` o comunitate uman` nupoate fi socotit` ca „bine r~nduit`“ dec~t atunci c~nddezideratul din primul postulat este satisf`cut.

E adev`rat \ns` c` numai cineva lipsit de sim]ulrealit`]ii [i ignor~nd istoria ar putea afirma c` o ase-menea comunitate a existat vreodat`. Dar diferen]eledintre mai buna sau mai reaua func]ionare a unuicorp social dat depind de gradul \n care el se apropiede forma ideal` a selec]iei [i a distribuirii competen-]elor.

Competen]a, [tim cu to]ii, este calitatea unui omde a se pricepe bine la ceea ce face. Deci de a avea\nzestr`rile, cuno[tin]ele [i experien]a necesare [isuficiente unei exercit`ri a unei func]ii date. Compe-ten]a trebuie s` fie criteriul fundamental [i condi]iasine qua non a oric`rei selec]ii [i promov`ri. Se cade\ns` degrab` ad`ugat c` sfera vredniciei este mai cu-prinz`toare dec~t aceea a competen]ei. Cineva com-petent pentru o func]ie este cu adev`rat vrednic de ea

34

Eseuri morale

numai dac` este [i destoinic, dac` are, \n plus, hot`-r~rea de a-[i exercita competen]a. Altfel competen]alui e zadarnic`. Pentru a spune c` omul sfin]e[telocul pura competen]` nu ajunge, este nevoie de de-plin`tatea vredniciei.

Dar, pentru ca omul potrivit s` ajung` la loculpotrivit [i s` r`m~n` acolo dup` vrednicia sa, maitrebuie \nc` ceva, hot`r~tor: organizarea [i func]io-narea societ`]ii \n vederea promov`rii prioritare aomului vrednic. Exist` \ns` multe societ`]i \n carelucrurile se petrec altfel, dac` nu chiar pe dos. Pre-valen]a criteriului politic, „rela]iile“, veresia, cume-triile [i nepotismul, interven]iile unde trebuie, pilele,mita, mai scurtul sau mai lungul lan] al sl`biciunilor,care sl`besc [i macin` puterea unei societ`]i de a ficeea ce se cuvine s` fie [i ar putea s` fie. Toate aces-tea duc nu doar la un sistem de selec]ie [i de promo-vare defectuos, ci la ceea ce se nume[te antiselec]ie:alegerea, cu grij`, a omului celui mai nepotrivit. Iaracolo unde func]ioneaz` antiselec]ia opereaz` auto-mat [i principiul de a men]ine pe cei mai mul]i lanivelul de incompeten]` la care au fost promova]i, dea nu-i ajuta s` \nve]e, s` se specializeze, de a nu-il`sa nici m`car s` c~[tige experien]`, muta]i de icicolo. Pe de alt` parte adev`ratele competen]e, de carenici o societate nu duce lips`, sunt ]inute jos saudeoparte sau unde nu le e locul. L`sate prad` cr~nce-nei conspira]ii a incompeten]ilor gata instala]i.

Dar, acolo unde aceste racile sunt \nr`d`cinate,cine s` schimbe toate acestea? De unde s` apar`

Petru Cre]ia

35

instan]ele competente [i incoruptibile care s` pun`,mereu [i pretutindeni, pe omul potrivit la loculpotrivit? Cine s` st~rpeasc` aceast` form` funda-mental` [i dezastruoas` de corup]ie care greveaz` pedurat` lung` viitorul? C~nd \[i va dob~ndi vrednicialocul de care este vrednic`?

36

Eseuri morale

CCuuvviiiinn]]aa

F`r` excep]ie, \n toate marile civiliza]ii afunc]ionat, secole de-a r~ndul, un cod de polite]e, unritual al rela]iilor dintre oameni. Exist` limbi, cajaponeza, \n care normele de polite]e p`trund chiar \nstructura gramatical`. Variabil dup` locuri [i vremi,dup` istorii [i rase, esen]a imperativului de polite]eeste aceea[i: s` nu te por]i cu ceilal]i a[a cum \]i vine,ci a[a cum se cuvine, dup` cuviin]`. Cu alte cuvinte,s`-]i pui pornirile naturale [i spontane sub controlulunor norme de comportare, acelea[i pentru to]i \n\mprejur`ri similare. Spre folosul tuturor, libertateaindividului se afl` astfel \ngr`dit` de ni[te legi nes-crise, consacrate de timp, consolidate \ntr-o tradi]ie.Legi care nu sunt de natur` juridic` [i nici, \n prim`instan]`, de natur` moral`. Ele au for]a unei institu]iinev`zute [i atotprezente [i \n ele se exprim` trecereade la barbarie la civiliza]ie. Prin natura lor, se extindasupra tuturor comportamentelor din sfera rela]iilordintre indivizi: formule [i gesturi de adresare sau desalut, felul de a m~nca [i de a te \mbr`ca, controlulmanifest`rilor fiziologice sau pasionale, participareala ceremonii, rela]iile ierarhice, ospitalitatea, manie-ra de a cere, de a accepta [i de a refuza, prezent`rile[i separ`rile, p~n` la felul de a merge sau de agesticula. Dar care le e rostul? Este destul de simplu:

Petru Cre]ia

37

asigurarea respectului fa]` de fiin]a uman`, \ncalitatea ei de fiin]` uman`. Invers, orice comporta-ment contrar unui cod de polite]e exprim` lipsa deconsidera]ie pentru semenii t`i, ca semeni, fiin]e deaceea[i esen]` ca tine. Dar, se va spune, nu to]isemenii no[tri sunt vrednici de respect. ßi e adev`rat.Numai c` [i ei sunt oameni [i, ca atare, chiar fa]` deei trebuie s` existe un comportament politicos, cares`-i a[eze la locul lor, f`r` s` violeze demnitateainerent` fiec`rui om ca om. Mai trebuie s` \n]elegem[i \n ce const` respectul care se v`de[te prin polite]e.Dac` te por]i cum \]i vine, dac` te la[i antrenat de unimpuls de irita]ie ori de violen]`, dac` nu salu]i pecine [i cum trebuie, dac` umbli \n lume neras sau \nve[minte nepotrivite, dac` te scobe[ti \n nas sau tescarpini \n v`zul tuturor ([i, \n genere, dac` e[tinesim]it), dac` m`n~nci ca un s`lbatic [i emi]i sunetenesociale, dac` ]i se pare de prisos s` mul]ume[ti saus`-]i ceri scuze, dac` fluieri \n biseric` [i r~zi la\nmorm~nt`ri, dac` e[ti excesiv de familiar cu cinenu trebuie sau tr~nte[ti u[a \n nas ori telefonul \nureche, dac` te r`ste[ti sau tai vorba sau vociferezisau \ntorci spatele dup` cum ]i se n`zare, [i c~tealtele, te por]i ca [i c~nd cel`lalt sau ceilal]i n-arexista sau ar exista f`r` ca ]ie s`-]i pese de ei, ca ni[teentit`]i neglijabile. Se crede, de c`tre mul]i, c` poli-te]ea trebuie practicat` doar fa]` de cei cu care te afli\n rela]ii mai \ndep`rtate sau care au un ascendentasupra ta, [i c` fa]` de ai t`i \]i este \ng`duit s` tepor]i oricum. Cine crede sau se poart` a[a nu poate fi

38

Eseuri morale

de fapt politicos cu nimeni, este grosolan [i necioplit\n \ns`[i fibra lui. ßi este de obicei, c~nd iese \nlume, pref`cut [i slugarnic, incapabil de adev`rataurbanitate, curtoazie [i delicate]e. ßi mai sunt uniicare socotesc c` polite]ea \ns`[i este ipocrizie [i min-ciun`, un fel f`]arnic de a-]i ascunde pornirile taleadev`rate. Ace[tia afi[eaz` o sinceritate de[`n]at` [iofensatoare (pe care n-o tolereaz` din partea altora),o lips` de jen` [i de re]inere pe care le consider`naturale]e [i autenticitate, [i chiar un protest osten-tativ [i sfid`tor \mpotriva unor r~nduieli detestate.çnseamn` c` n-au \n]eles nimic din natura profund` apolite]ii [i c` transfer` \n mod arbitrar prescrip]iile ei\n sfera, totu[i distinct`, a moralit`]ii. çn sf~r[it,trebuie f`cut` o deosebire \ntre practicarea pur for-mal` [i rece a polite]ii, care oricum este mai bun`dec~t grosol`nia, [i polite]ea \nso]it` de c`ldur` [i dez~mbet, de cordialitate [i de solicitudine. Acest lucruse \nt~mpl` acolo [i atunci c~nd se atinge hotaruldincolo de care respectul subiacent polite]ii tinde s`devin` dragoste de ceilal]i, nu de unul sau de altulanume, ci de to]i, ca oameni cu acelea[i dureri [i cuaceea[i moarte.

Petru Cre]ia

39

PPrroossttiiaa

Prostia, ca sl`biciune a min]ii, nu este vreo vin`,vreun viciu sau vreun p`cat, este un dat genetic;cineva este prost a[a cum are ochii alba[tri saumu[chii puternici. Fapt este c` prostul, prost fiind, nupoate p`trunde \n miezul lucrurilor, nu are discern`-m~nt, percepe faptele \n sine, desprinse din contextullor, e incapabil s` asocieze sau s` disocieze, nu poatenici analiza o stare de lucruri c~t de c~t complex`,nici sintetiza elemente \n aparen]` disparate. Cumlumea \i este greu de \n]eles, o potrive[te el cumvapu]inei sale \n]elegeri, pun~nd de bine, de r`u la unloc no]iuni false ori confuze, de obicei preluateanapoda din lunga [i bogata tradi]ie a prostieiomene[ti. Lucru firesc, pentru c`, neput~nd abstrac-tiza, prostul trebuie s` se foloseasc` de generaliz`rigata f`cute de al]ii, la fel de pro[ti ca [i el, dac` numai r`u.çntr-adev`r, dintre dou` sau mai multeposibilit`]i, prostul o alege f`r` gre[ pe cea maistupid` [i apoi se odihne[te asupra ei. Ar fi de scris omorfologie a prostiei, \n care diversele ei manifest`ris` fie elaborate [i sistematizate ca paradigme, [i osintax` a ei, adic` o teorie a felului \n care se desf`-[oar` prostia, a dezacordurilor, a pleonasmelor [i aelipselor ei, care nu sunt o economie de expresie, cisimple lacune prin care se strecoar` incoeren]a.

40

Eseuri morale

Prostul nu are o clar` con[tiin]` de sine, nu \nva]` dinexperien]` [i ca atare nu este autocorectiv. Prostia sehr`ne[te din pu]inul ei [i se regenereaz` din propriaei substan]`, r`m~n~nd mereu egal` cu sine. çntr-o\nsemnare intitulat` Caracter de prost, Eminescuvorbe[te de „Luarea metaforelor ad litteram“ [i de„St`ruin]a \ntr-o neghiobie“. çntr-adev`r, [i e oobserva]ie subtil`, cum ar putea suplini prostul celde-al treilea termen al compara]iei, a c`rui absen]`este definitorie pentru metafor`, c~nd el nu e \n starenici de o compara]ie desf`[urat`, lipsindu-i capacita-tea de a observa similitudini? Dac` \i vorbe[ti denoaptea nefiin]ei, el crede c` se las` \ntunericul [iaprinde lampa. C~t despre „st`ruin]a \ntr-o neghio-bie“, ea este una din principalele caracteristici, [idintre cele mai de temut ale omului prost, care, pe c~tde u[or concepe o idee neroad`, pe at~t de greu sedesparte de ea. Mobilitatea [i readecvarea suntprerogative ale inteligen]ei. çn tradi]ia rom~neasc`avem, c~t prive[te prostia, o scurt` capodoper`,Povestea lui Creang`, unde o femeie neroad` \[i pro-hode[te pruncul la g~ndul unei primejdii ipotetice [ilesne de \nl`turat; un om, ca s` aib` lumin` \n cas`,car` soarele cu bani]a, un altul d` s`-[i d`r~me casaca s` scoat` carul \njghebat \n ea, un altul caut` s`zv~rle nucile \n pod cu furca, altul, \n sf~r[it, sec`zne[te s` suie vaca cu funia \n [ur`, gata s-o sugru-me. Prostul nu se descurc` \n plan pragmatic pentruc` \ncurc` p~n` la catastrof` rela]ia dintre mijloace [iscopuri. çn s~ngele lui curge, ca o esen]` tare, o

Petru Cre]ia

41

chintesen]` a ceea ce \n german` s-ar putea numiUrdummheit, prostia originar`, cea de la ob~r[iavremilor.

Numai c` aceast` infirmitate [i deficien]` a inte-lectului nu este \ntotdeauna inocent`, [i atunci \ncepnecazurile. çntr-adev`r, prostul e [i el om [i trebuies` o scoat` cumva la cap`t pe lumea asta, [i c~t maibine dac` se poate. Prostia produce aproape \ntotdea-una manifest`ri aberante [i nocive \n ordinea morali-t`]ii. Ne[tiind ce statut are [i ce loc i se cuvine, pros-tul se amestec` unde nu-i fierbe oala, \ncurc` i]ele,crez~nd c` le descurc`, se face purt`torul celor maiimbecile prejudec`]i, debiteaz`, cu autoritate, celemai uzate locuri comune, este b`nuitor [i susceptibil,ne[tiind de glum`, imagineaz` conspira]ii mondiale[i vorbe[te ca un profet, mai [i g`sind pe cine s`-lcread`; neav~nd \ndoieli, devine dogmatic [i tinde s`fac` din maxima ac]iunii sale o lege universal`. ßi,ne[tiindu-[i lungul nasului, e adesea peste m`sur` deobraznic [i mai \ntotdeauna trufa[, pentru c` prostul,dac` nu-i fudul, parc` nu e prost destul. Iar c~nd se\nt~mpl` s` fie [i harnic, sim]ind \n chip obscur c`trebuie s`-i substituie calit`]ii cantitatea umple [i\ncurc` domenii \ntregi de activitate cu produselesale inepte sau de-a dreptul delirante [i e adesear`spl`tit pentru asta cu distinc]ii [i ranguri. Dar celmai r`u este c` prostul, ajuns \ntr-o situa]ie critic`din propria lui prostie, devine feroce [i poate fibestial. Mul]i oameni au pierit zdrobi]i de prostiabiruitoare. Pu]in`tatea spiritului na[te mon[tri.

42

Eseuri morale

Dar adev`rata primejdie a prostiei st` \n mul]imeapro[tilor: ne place, nu ne place, lumea e plin` depro[ti. Tot Creang` zice c`, dac` prostia ar durea,uli]ele ar vui de zbieretele pro[tilor. Iar lumea luiCaragiale, c~nd mai explicit, c~nd mai pu]in, con]ineo cantitate exploziv` de pro[ti de toat` seama. Prinmul]imea lor devin periculo[i. Mai ales c` tic`lo[iiinteligen]i [tiu s` se foloseasc` de cei pro[ti pe scar`istoric`, exploat~nd tic`lo[ia oarb` [i t~mp` caredospe[te \n prostia omeneasc`. çi investesc cu putere,]in~ndu-i \ns` la cheremul lor, [i apoi \i asmut\mpotriva noastr` ca pe o hait`. çi mai ]ine]i minte peactivi[tii obtuzi, trufa[i [i brutali care umpleau ierar-hia chinuitei noastre vremi de p~n` mai ieri? ßi nu-isim]i]i cum mi[un` \nc` printre noi, travesti]i, multi-plic~ndu-se zgomotos ca legiuitori [i autoritar ca gu-vernan]i, trezind ecouri de prostie de-a lungul [i de-a latul ]`rii, r`scolindu-i \ntunericul [i ura pe care oeman` \ntunericul? Ba sim]im, prea bine sim]im, [ipoate tot mai este ceva de f`cut. Iar`[i Eminescu,vorbind de moftangii, spune \ntr-un loc: „To]i sus-pin` pentru patrie cu fizionomia cea mai pl~ng`toarede pe lume [i to]i nu vor binele, ci numai posturilepatriei“.

Bine ar fi s` nu mai aib` parte de ele, pentru c`mare primejdie este pentru ob[te \n`l]area pro[tilor\n ranguri [i dreg`torii. P`cat de-o biat` ]ar`, i-ar fide ajuns tic`lo[ii.

Petru Cre]ia

43

MMeeddiiooccrriittaatteeaa

La originea lui, cuv~ntul mediocritate exprimacalitatea a ceva care se afl` „la mijloc \ntre poaleleunui munte [i pisc“, a[adar nici jos, nici sus. Nici alb,nici negru: cenu[iu; nici rece nici cald: c`ldicel. Defapt, dac` d`m cuvintelor bun [i r`u sensul lor celmai general [i mai abstract, mediocru \nseamn` nicibun nici r`u, ceva care se afl` la mijloc, \ntre ele, [ise afl` acolo prin statutul s`u definitoriu. Fire[te, \nlume nu toate pot s` fie numai \n vale sau numai peculmi, exist` pretutindeni ceva \ntre ele, o realitatemedian` tot at~t de real` [i de legitim` ca [i extreme-le ei. ßi atunci e cazul s` ne \ntreb`m de ce califica-tivul mediocru a ajuns s` aib` un sens peiorativ: dac`spui despre cineva c` are o inteligen]` mediocr` sau,mai r`u, c` este un om mediocru, \l jigne[ti. çn fondce este at~t de r`u \n a nu fi nici stupid, nici genial,nici tic`los, nici sf~nt? Nu suntem oare a[a cei maimul]i dintre noi? Nu e de g`sit alt` explica]ie dec~taceea c` omul mediocru se crede \ntotdeauna maimult dec~t este [i vrea s` fie tratat ca atare, s` uzurpelocul excelen]ei, s` se afle sus, \n v~rf. A[a putem\n]elege cum sensul depreciativ al cuv~ntului s-an`scut din reac]ia noastr` la ifosul mediocrit`]ii [i ladorin]a ei de a se afla mereu \n frunte, \n locul celorcu adev`rat buni. Mediocru se spune \ntotdeauna de

44

Eseuri morale

sus \n jos: ar fi greu s` auzi pe un om prost saunetrebnic denun]~ndu-l pe altul c` este mediocru.

Dar, al`turi de mediocritatea veleitar`, adeseaagresiv`, se afl` printre noi [i un alt tip de mediocri-tate, aceea mul]umit` cu ea \ns`[i, incapabil` s` vad`sau s` \n]eleag` ceva mai presus de firea sa, \nchis`\n sine [i \nsp`im~ntat` de orice risc. Omul mediocrue lipsit de noble]ea vreunei d`ruiri sau generozit`]i,el \[i tr`ie[te via]a \ntr-un chip meschin, ne\nsufle]itde nici un av~nt. Meschine sunt [i visele lui. Nu este\n stare s` fie m`car cu adev`rat avar sau cu adev`ratla[. Nu e nici m`car foarte prost [i nu e niciodat` untic`los \n toat` legea. ßi, pe de alt` parte, se uit`uimit sau chiar scandalizat la cei care nu sunt ca el [i\i judec` \n numele unor principii \nguste, cel maiadesea ni[te triste prejudec`]i, socotite de el, cu o\nd`r`tnicie obtuz`, drept infailibile. Vede necump`-tare, nechibzuin]`, necugetare \n orice act care trecede str~mtele hotare ale vie]ii [i ale min]ii sale, iarmarile pasiuni [i marile pierzanii \i \nsp`im~nt` cuni[te furtuni. çn fa]a marilor idei, la care de fapt nuare acces, st` uneori perplex, dar cel mai adeseaincredul ]i mefient, dac` nu chiar indignat. Iar c~ndceva din excelen]a lumii \i treze[te totu[i interesulsau curiozitatea, omul mediocru vrea s` participe [iel cumva, dar f`r` efort [i f`r` risc, de la locul lui c`l-dicel. De acolo poate s` ri[te prin procur`, asist~nd laperforman]ele vedetelor, ale atle]ilor, ale golgheteri-lor [i ale eroilor \n general. Cu grij` s` nu-l trag` vre-un curent, s` nu-[i provoace vreo indigestie, s` nu-[i

Petru Cre]ia

45

dep`[easc` bugetul bine socotit, s` nu cumva s`-iintre \n cas` [i \n via]` insolitul [i nelini[titorul. Dac`ar bate Dumnezeu la u[a lui, s-ar teme s`-i deschid`.Omul mediocru este o crisalid` din care niciodat` nuse vor na[te aripile unui zbor.

De aceea mediocritatea, \n toate formele ei, esteat~t de nociv`. çn chip inerent foarte r`sp~ndit`, ea seinsinueaz` pretutindeni ca o pecingine, prezen]a ei emasiv`, multiform`, adesori cople[itoare, caut` s` seimpun`, ocup` posturi, \[i ia aere de onorabilitate, \[iarog` drepturi. Este de cele mai multe ori imposibilde dislocat, mai ales c~nd e insistent` [i harnic`, [i,pe de alt` parte, c~nd cei de o seam`, pleava medio-crilor, se asociaz` [i se solidarizeaz`, cum se \nt~m-pl` de cele mai multe ori, nu at~t \ntre ci [i \mpotrivaa tot ceea ce simt c` \i dep`[e[te. Apoi, preval~ndu-se de ni[te forme prea generale, se statornice[te,sinistra mediocritate prinde r`d`cini [i porne[te s`niveleze lumea dup` chipul [i asem`narea ei, m`ci-n~nd m`runt tot ce este mai presus de ea, v~ntur~ndprin veacuri un neant cenu[iu.

46

Eseuri morale

PPrreejjuuddeecc`̀]]iillee

Ne-am obi[nuit s` tot d`m vina pe al]ii de starea\n care ne g`sim. ßi este negre[it adev`rat c` for]e pecare nu le mai putem controla [i de a c`ror lucrare \nistorie nu eram responsabili ne-au v`t`mat [i ne-aualterat c~t poate \nc` nu [tim sau, oricum, nu [tim\nc` la nivelul con[tiin]ei active a \ntregii na]iuni. Evremea s` ne cunoa[tem, s` [tim cu adev`rat ce amfost, ce am devenit, ce st` \n puterea noastr` s`schimb`m [i ce st` \n firea noastr` s` r`m~nemmereu. Ar trebui s` \ncerc`m s` ne privim, ca popor,cu deta[are [i cu senin`tate [i, pentru c` este nevoie,cu asprime. S` avem curajul dreptei judec`]i de sine.Menirea oamenilor lumina]i ai acestui neam s-arcuveni s` fie [i aceasta, [i o parte din energia lor artrebui investit` \ntr-o mai ad~nc` \n]elegere alucrurilor, \n analiza critic` a fiin]ei [i a istorieinoastre na]ionale, [i nu cheltuit` \n vrajbe contingen-te [i, p~n` la urm`, sterile. Ne place ca, \mp`r]i]i \ntabere incompatibile, s` d`m mereu vina unii pe al]iisau, cu to]ii la un loc, pe cei str`ini de noi. Suntem osingur` comunitate, la al c`rui bine [i r`u contribuie,\ntr-o m`sur` mai mare sau mai mic`, to]i c~]i amfost [i suntem [i o s` mai fim. Iar un fericit echilibrude for]e nu poate fi instituit \n favoarea binelui f`r`un ad~nc [i cinstit examen de con[tiin]` colectiv`.

Petru Cre]ia

47

Numai c` \ntre noi [i adev`rul despre noi stau(printre alte lucruri, de cercetat la locul lor) prejude-c`]ile. Active, tenace, atotprezente ca un r`u ende-mic. çnsumate, ne fac opaci la adev`r [i nedornici s`-lafl`m, chiar ostili oric`rui demers de revizuire.Fire[te, nu este societate uman` \n care s` nu operezeprejudec`]ile. Grav` la noi este \ns` persisten]a lor\nd`r`tnic`, uneori secular`, caracterul lor preponde-rent [i prioritar \n detrimentul judec`]ii. çncremeni-rea \n prejudec`]i. Ferocitatea \mpotriva celor care\ncearc` s` le exorcizeze. Judec`]ile se \ntemeiaz` pefapte certe, pe evaluarea lor corect` [i nep`rtinitoare,pe corelarea concluziilor \ntr-un ansamblu coerent.Prejudec`]ile, la r~ndul lor, se hr`nesc [i prolifereaz`din informa]ii deficitare sau m`sluite, din cr~mpeier`zle]e, din evalu`ri pripite, toate turnate \n tiparelepreexistente ale voin]ei de a crede a[a [i nu altfel.Adesea din simple \nchipuiri. Prejudec`]ile sunt, \nmulte feluri, mai nocive dec~t minciunile, dec~tfalsul pragmatic deliberat. Acela, falsific~ndu-l,pleac` totu[i de la un adev`r [tiut. Prejudec`]ile im-plic` asumarea neverificat` a falsului r`mas f`r` re-ferent \n lumea adev`rului. Cine are prejudec`]icrede \n ele ca \n litera Evangheliei, st`ruie \n ele cu\nc`p`]~nare [i se complace \n ele. Ca [i c~nd ar fiadev`ruri dovedite [i irecuzabile. De fapt, prejudec`-]ile sunt doar simulacre de judec`]i, sunt travestirea\n ve[mintele adev`rului a unor pasiuni preexistenteoric`rei elabor`ri conceptuale. Spaime obscure,pofte [i jinduri, complexe, du[m`nii ira]ionale,

48

Eseuri morale

aspira]ii g`unoase, vanit`]i [i orgolii, speran]ede[arte, frustr`ri [i invidii, s`lbatice gelozii, vinov`-]ii ascunse, toate, ca \ntr-un funest bal mascat, secostumeaz` \n adev`ruri [i, mult mai grav, se credadev`ruri [i vorbesc limba lor. O dat` instalate, pre-judec`]ile tind, profit~nd de un teren sau de o con-junctur` prielnic`, s` se \nmul]easc`. ßi se \nmul]escdin ele \nsele, invadeaz` \ntregul cuprins al min]ii [imereu mai multe min]i. Iar pe un set de prejudec`]igata existent se cl`desc altele [i altele, tot mai abe-rante. Unele, cele mai pernicioase, se \ncing [i iaufoc, transform~ndu-se \n fanatisme agresive. Nu sca-p` nimic de ele, de la prescrip]iile de s`n`tate p~n` larasism, trec~nd prin cre[terea copiilor, influen]azodiilor, latura ocult` a personalit`]ilor publice, rolulhot`r~tor al conspira]iilor mondiale, pericolulgalben, sf~r[itul lumii, firea femeilor, respectiv ab`rba]ilor, valoarea nutritiv` a alimentelor [i cea cu-rativ` a leacurilor, caracteristicile, mai ales negative,ale altor neamuri, Eminescu martir [i luceaf`r, rom~-nul verde, marile virtu]i str`mo[e[ti, Supersti]iilesunt [i ele prejudec`]i [i ne sporesc spaimele [i pre-cau]iile legitime cu at~tea altele, pur imaginare.Supersti]iile, ideile, gata f`cute [i devenite fixe,crezurile stupide [i contagioase, ura cu care ne ali-menteaz` at~tea ideologii: sisteme de minciuni asi-milate ca adev`ruri [i devenite prejudec`]i. Ura din-tre oameni [i oameni pentru c` nu cred \n acelea[inerozii, pentru c` prefer`, fie [i numai din lene, s` nug~ndeasc`, pun~ndu-se astfel \ntr-o rela]ie fals` cu ei

Petru Cre]ia

49

\n[i[i [i cu ceilal]i. False [i nocive, adesea primejdi-oase, cum primejdios poate fi doar r`ul care, \ncuibat\n noi [i r`t`cindu-ne mintea, ne refuz` adev`rului.

50

Eseuri morale

DDrreeppttaatteeaa

çn ierarhia valorilor care fac posibil` convie]uireauman`, dreptatea, ca realitate [i ca no]iune, este fun-damental`. Libertatea \ns`[i nu se poate institui \ntr-o lume f`r` dreptate, adic` f`r` un principiu coercitiv\n raport cu disfunc]iile [i cu excesele libert`]ii, careaduc daune corpului social [i indivizilor care \l com-pun. Iar egalitatea, c~nd este s` aib` un sens, esteegalitatea \n fa]a legii.

Dar, ca principiu coercitiv, ca o constr~ngereegalitar` impus` ansamblului social, dreptatea are unstaut singular: ea este consim]it` [i chiar reclamat`de oameni ca s` poat` tr`i \mpreun` \n bun` r~nduia-l`, este un antidot \mpotriva a tot ce \nseamn` act ar-bitrar, impus prin for]`, este tocmai \ngr`direa arbi-tratului prin arbitraj legiferat [i institu]ionalizat.

Istoria civiliza]iei \ncepe cu apari]ia \n comunit`-]ile umane a legii, fie ea datin` sau legiferare scris`,[i a instan]elor care s-o aplice [i s-o impun`. Primiic~rmuitori erau investi]i cu func]ia judiciar`. Din\ndep`rtatul trecut mai str`bate p~n` la noi amintireaCodului lui Hammurabi, rege al Babilonului din alXVIII-lea veac, de dinaintea erei noastre; gravat` peo coloan` de bazalt, o mai putem vedea [i azi laLuvru. çn memoria omenirii, Solomon, fiul luiDavid, a r`mas nu doar pentru c` a \n`l]at Templul

Petru Cre]ia

51

din Ierusalim, ast`zi spulberat, ci mai ales pentrufelul \n care [tia s` \mpart` dreptatea. Printre cei maiilu[tri oameni ai lumii grece[ti se num`r` Licurg,legislatorul Spartei, [i Solon, care a dat legi Atenei\ntr-un ceas de cump`n` al vremii, iar temeiul oric`-rui drept \n istoria legisla]iei europene a fost dreptulroman, \ncununat \n secolul al VI-lea d. Cr. de ma-rele corpus de legi al lui Iustinian.

çntr-adev`r, pentru ca o comunitate s` se poat`bucura de dreptate este nevoie, \nt~i, de instituireaunor legi acceptate de cei mai mul]i [i, apoi, deinstan]ele care \mpart dreptatea, cu drepturile [i cu\ndatoririle care decurg din ea, [i care au capacitateade a o impune, execut~ndu-[i sentin]ele. Orice omnedrept`]it trebuie s` g`seasc` dreptate, orice om care\ncalc` legea trebuie pedepsit, oricine ar fi el. Dintrecele trei puteri ale unui stat democratic, dou` se afl`\n sfera dreptului: puterea legislativ` [i cea judec`to-reasc`. Lucrul acesta m`soar` \nsemn`tatea drept`]ii\ntr-o societate bine r~nduit`. Mai mult, ele trebuie s`fie radical independente de puterea executiv`, care ea\ns`[i este supus` legii. Pentru ca dreptatea s` dom-neasc` \ntre noi se cade ca tot ce ]ine de puterealegislativ` [i de cea judec`toreasc` s` fie sustrasoric`rei influen]e sau presiuni care s-o abat` de lamenirea ei. Omul legii trebuie s` fie nep`rtinitor [iincoruptibil – [i pentru asta trebuie bine ales [i biner`spl`tit – [i inamovibil, adic` s` nu poat` fi mutatsau destituit dup` bunul plac al nim`nui, nici m`car alministrului de resort sau al [efului statului. Procedura

52

Eseuri morale

judiciar` trebuie s` aib` \n vedere numai statornicireascrupuloas` a adev`rului, c~nt`rirea faptelor [i acircumstan]elor [i neab`tuta aplicare a legii.

Nimic nu v`de[te mai limpede [i mai brutal reauafunc]ionare a unei societ`]i dec~t fie instituirea unorlegi nedrepte, fie nerespectarea legilor bune sau at~tde bune c~t pot fi \ntr-un moment dat al istoriei.Deci, pe de o parte, interese de grup politic sau eco-nomic pot duce la promulgarea unor norme d`un`-toare corpului social \n ansamblul lui. Pe de alta, pu-terea poate influen]a justi]ia \n vederea l`s`rii nepe-depsite a unor abuzuri de tot felul, acte de corup]ie,acte veroase, delapid`ri de anvergur`, exproprieriilegale. Proteja]i de sus sau \ntre ei, autorii unor ase-menea fapte prosper`, \mboln`vind organismul so-cial [i a[a bolnav. P~n` c~nd domniei bunului plac \iia locul domnia drept`]ii. Oric~t ar dura acest proces,el merit` r`bdarea noastr` istoric`.

*

Aproape c` nu exist` subiect mai \ndelung dezb`-tut de mintea uman` dec~t acela al drept`]ii. Nu e \ns`locul aici pentru un istoric c~t de sumar al problemei,dar mi se pare vrednic de pomenire faptul c` \n anii[aptezeci ai acestui secol au ap`rut c~teva c`r]ifundamentale, care sintetizeaz` \ntreaga tradi]ie, ]inseama de greaua experien]` a secolului [i propunsolu]ii noi, cu o mare gravitate [i eleva]ie intelectual`.Voi men]iona c~teva dintre aceste c`r]i, \n n`dejdeac`, \ntr-un fel sau altul, vor p`trunde [i \n cultura

Petru Cre]ia

53

teoretic` de la noi. Ne[tiute sunt c`ile Domnului [ilucrarea \n timp a min]ilor omene[ti. Iat`: John Rawls,A Theory of Justice (Oxford, 1972), Robert Nozik,Anarchy, State and Utopia (New York, 1974),Micheal Oakeshott, On Human Conduct (Oxford,1975) [i F.A. Hayek, Law Legislation and Liberty(1973-1979, publicat` \ntr-un singur volum la Londra\n 1982). Din cea dint~i \mi voi lua \ng`duin]a unuiscurt citat: „Dreptatea este cea dint~i virtute ainstitu]iilor sociale, a[a cum adev`rul este alsistemelor de g~ndire. O teorie, oric~t de elegant` [i deeconomic`, trebuie respins` sau revizuit` dac` esteneadev`rat`. De asemenea, ni[te legi sau ni[teinstitu]ii, oric~t de eficiente [i de bine or~nduite,trebuie reformate sau abolite dac` sunt nedrepte.Fiecare persoan` posed` o inviolabilitate \ntemeiat`pe dreptate, iar aceasta nu poate fi nesocotit` nicim`car \n numele buneist`ri a unei societ`]i \nansamblul ei. Din acest motiv nedreptatea t`g`duie[teideea c` pierderea libert`]ii pentru unii este legitimat`printr-un mai mare bine al celorlal]i. Dreptatea nuadmite c` sacrificiile impuse c~torva c~t`resc maipu]in dec~t suma mai mare de avantaje de care sebucur` mul]i. Prin urmare, \ntr-o societate dreapt`egalitatea drepturilor cet`]ene[ti este considerat`garantat`; drepturile stabilite de justi]ie nu sunt supusevreunei negocieri politice sau calculului intereselorsociale ≤...≥ Fiind virtu]i primare ale activit`]ilorumane, adev`rul [i dreptatea nu admit compromisuri“(John Rawls, A Theory of Justice, p. 3-4).

54

Eseuri morale

AAddeevv`̀rruull

Adev`rul este unul singur. El nu se schimb`.El cuprinde toate lucrurile care ating inima – onoarea [i m~ndria [i mila [i dreptatea [i curajul [i iubirea ≤...≥ [i dragostea de dreptate [i de libertate. Ele, toate acestea, ating inima [i lucrurile de care se leag` inima, devin adev`r, at~t c~t putem cunoa[te noi adev`rul. çn]elegi acum?

Faulkner, Ursul

Dintre toate relele care ni s-au f`cut, [i at~t de evi-dent ni se mai fac \nc`, minciuna este cel mai mare.Cel mai v`t`m`tor [i cel mai blestemat, pentru c` dinel deriv` toate celelalte. Ar merita s` facem c~ndva ogenealogie a negativului, ar`t~nd cum minciuna seafl` la ob~r[ia fiec`rui r`u omenesc luat \n parte.P~n` [i cele [apte p`cate capitale din doctrina cre[ti-n`, trufia, zg~rcenia, desf~narea, pisma, l`comia,m~nia [i lenea, sunt reductibile la o form` sau alta aneadev`rului fa]` de al]ii [i fa]` de sine. Iar valoareamoral` fundamental` este adev`rul. ßi nu vom \ntre-ba, ca procuratorul Pilat, „Ce este adev`rul?“, pentruc` de fapt [tim prea bine cu to]ii, [i [tiu [i aceia care,de-a lungul istoriei sau \n`untrul vie]ilor, [i-au dat [i\[i dau at~ta osteneal` s`-l ascund` sau s`-l

Petru Cre]ia

55

m`sluiasc` [i, mai mult, care s-au str`duit mereu s`dea minciuna lor drept adev`r. Este mult \n]eles \nvorba lui La Rochefoucauld potrivit c`reia ipocriziaeste un omagiu pe care viciul \l aduce virtu]ii.

Nu este mai pu]in adev`rat c`, oric~t am [ti ce esteadev`rul, se cere un oarecare efort analitic pentru a-ideslu[i determin`rile. Nu voi z`bovi asupra adev`rului[tiin]ific sau filozofic, [i \n genere teoretic. Totu[i secuvine s` ne amintim c~t` suferin]` s-a \ndurat [i chiarc~t s~nge s-a v`rsat pentru afirmarea lui \n lume [i cumbiruin]a unor idei respinse [i detestate de ordineaconstituit` a schimbat forme dup` forme de via]`. Voire]ine aici, din natura acestui proces, doar un concept,acela al voin]ei de adev`r. Sau, \ntr-o formulare maicomplet`, voin]a de a tr`i \ntru adev`r. De a tr`i ar`t~n-du-te drept ceea ce e[ti cu adev`rat, nici mai mare, nicimai mic, nici mai bun, nici mai r`u. De a nu propune\n locul t`u o aparen]` [i o am`gire. Falsul existen]ialotr`ve[te fiin]a uman`. Iar cinstea este modul de mani-festare a adev`rului \n sfera ac]iunii. A[a cum minciu-na st` la temelia oric`rei forme de ipocrizie, \n[el`ciu-ne, abuz de \ncredere, cabotinism, tr`dare, duplicitate,\mp`unare, slug`rnicie [i a at~tor altora. Printre care nupu]ine se datoreaz` nu at~t unei atitudini fa]` de al]ii c~tunei rele raport`ri la sine: minciuna de sine [i ascunzi-[ul de sine, fuga de adev`rul despre sine, tot ceea ceconstituie cumplitul r`u omenesc care este con[tiin]afals`.

La temeiul bunei raport`ri la adev`r st` voin]a dea spune adev`rul, coinciden]a dintre declara]ie [i

56

Eseuri morale

fapt` sau g~nd. Cine are de crescut copii [tie c~t degreu e s` le aduci pe calea aceasta pe aceste micifiin]e amorale [i adesea mitomane. Iar c~nd crescintr` \n c~mpul falsului social \ndeob[te [i nu \n ceamai mic` m`sur` \n acela al minciunii institu]ionali-zate. Trebuie deci \nv`]a]i din vreme c` ocultareaadev`rului este \ndrept`]it` exclusiv \n c~teva cazuri[i c`, \n rest, \n tot marele rest, rostirea adev`ruluieste o datorie absolut`. Cei pe care \i cre[tem trebuief`cu]i s` \n]eleag` [i, mai mult, s`-[i asimileze [i s`tr`iasc` adev`rul c` \n rostirea adev`rului rezid`valoarea lor ca oameni, \n voin]a [i \n puterea lor dea spune adev`rul [i de a sta martori pentru el, cuorice pre]. Altfel, orice altceva ar izbuti s` fac` \nlume, p~n` la m`riri, vor avea rangul cel mai de jos\n ierarhia moral` a omenirii. ßi nu-i va mai credenimeni nici c~nd vor spune adev`rul, cuv~ntul lornemaiav~nd trecere, ca o moned` calp`. ßi maitrebuie s` [tie c` fiecare fals comis genereaz`, \ncercuri tot mai largi, ur~]enia ne\ncrederii [i a suspi-ciunii \ntre oameni, p~n` la r`ul istoric al falsuluiinstituit ca norm` de via]`.

Petru Cre]ia

57

CCaalloommnniiaa

To]i sim]im c` avem de tr`it o vreme c~nd, din nupu]ine pricini, calomnia se g`se[te \n largul ei, \nflo-re[te cu sporit` vigoare, prinde \n mrejele ei tot maimul]i oameni, tot mai multe realit`]i [i n`zuin]e, p~n-g`re[te [i \ntineaz` tot mai generos. Mi s-a p`rut c`o \ncercare de a \n]elege mai bine ]elurile, metodele[i rezultatele ei ar putea aduce oarecare folos. Nupentru c` \n]elegerea ar duce la vreo \ndreptare sauvreo vindecare (acestea trebuie s` vin` din alt`parte), ci pentru c`, \n]eleg~nd mai limpede [i maiad~nc structura unei manifest`ri a tic`lo[iei, nea[ez`m undeva deasupra ei, dep`[ind stadiul nemij-locit al indign`rii [i al m~niei. ßi poate, prin obiecti-vare, chiar [i pe acela al dezn`dejdii.

A calomnia \nseamn` a spune despre cineva unneadev`r, [tiind bine c` e un neadev`r, din dorin]a [icu scopul de a-l discredita. F`c~nd aceasta, calom-niatorul se situeaz` \n ierarhia moral` mai jos dec~tdenun]`torul, pentru c` acesta m`car spune despretine ceva adev`rat [i care, privit cu alt ochi dec~tacela al instan]ei represive, poate fi chiar nobil.Calomniatorul este cel care te denun]` pentru ceea cen-ai f`cut [i nici nu te-ai g~ndit s` faci. Turn`toruldescoper`, calomniatorul inventeaz`. Dar, ca s`-[ifac` inven]ia credibil`, are nevoie de c~teva

58

Eseuri morale

mijloace. çnt~i, de un simulacru de dovezi, pe care len`scoce[te, produc~nd documente false, construindun dosar fictiv [i m`sluit (sporit, de c~te ori se poate,cu calomnii mai vechi, date drept dovezi documenta-re). Apoi aceast` subspecie de tic`los are nevoie deun spa]iu de rezonan]`. Uneori \l g`se[te dejaexist~nd, dat fiind c`, dintr-un motiv ori altul, e[tiimpopular, r`u v`zut de cei mul]i sau de cei pu]ini,potrivnic unei mentalit`]i sau unui curent de opinie,eligibil pentru rolul de ]ap isp`[itor. C~nd acestspa]iu lipse[te, are grij` s`-l creeze el, r`sp~ndinddiscret zvonuri, f`c~nd insinu`ri prealabile, r`st`l-m`cind faptele sau scopurile, atribuind inten]iioculte, l`s~nd s` se \n]eleag` c` ai afilieri suspecte,c` ]i-ai falsificat trecutul etc. Profit~nd de orice: deconjunctur`, de o eroare sau o ambiguitate de ex-presie, de cine [tie ce situa]ie \n care ai avut neno-rocul s` cazi. Fire[te, totul c~t mai tenden]ios cu pu-tin]` [i c~t mai veninos. Intoxicarea opiniei este, nuo dat`, stadiul care precede o execu]ie capital`. Apoicalomniatorul are nevoie de o pozi]ie de prestigiu [ide oarecare sprijin de sus (c~nd nu este de-a dreptul\ncurajat), de garantarea imunit`]ii, de complicitateamediilor de informare. çn sf~r[it, pentru a-[i face c~tmai credibil` def`imarea, el trebuie s` se \nf`]i[ezeca un om cel pu]in onorabil, dac` nu chiar ca un m~n-tuitor al ]`rii, \n al c`rei serviciu se pune \n chipul celmai curajos [i mai dezinteresat [i sub inspira]ia celormai \nalte idealuri. Calomniatorul trebuie s` se aratenu drept ceea ce este el cu adev`rat, ci drept un

Petru Cre]ia

59

sacerdot al virtu]ilor civice. A[adar, ca s` reu[easc`,nu ajunge s` enun]e un neadev`r care \i dezonoreaz`victima, este obligat [i s` se prezinte \ntr-o lumin`fals`, cu semn schimbat. çnchiz~nd astfel cercul min-ciunii.

Dar nu numai o persoan` poate fi compromis`prin calomnie, ci [i o idee, un proiect social, un ideal.Iat` de pild` ce se \nt~mpl` cu ideea de democra]ie [icu instituirea ei incipient` \n fazele de trecere de laun regim autoritar-represiv la unul liberalizat: toateelementele conservatoare concur` \n compromitereanoii st`ri de lucruri, azv~rlind pe pia]` [arj` dup`[arj` de calomnii bine calculate. ßi totodat` profit`de str~mtor`rile inerente tranzi]iei, adic` seadreseaz` unui corp social aflat \n suferin]` real`,inculc~ndu-i o explica]ie fals` a situa]iei. Receptivi-tatea la acest tip de discreditare provine din faptul c`relele trecute sunt uitate, iar relele prezente nu suntcomparate cu ele, ci tr`ite [i g~ndite \n sine, izolatede binele de azi [i rupte de orice perspectiv` de maibine. Calomnia opereaz` \ntr-o anume atmosfer` pri-elnic` ei [i exploateaz` suferin]ele [i nevoile, credu-litatea [i setea de senza]ional, incultura politic` [ieconomic`, \nte]ind teama [i izgonind speran]a.

Pe de alt` parte, revenind la calomnie \n general,ea se poate folosi chiar de un adev`r: scos dincontext, interpretat tenden]ios, supus unui proces deinten]ie, un act real al t`u, oric~t de inocent sau depozitiv, poate fi \nf`]i[at ca o culp`.

Mai grav: cel care te vorbe[te de r`u este uneori

60

Eseuri morale

chiar de bun`-credin]`. çntr-un fel. Prejudec`]i\nr`d`cinate, lenea de a revizui p`reri de mult f`cute,incompeten]a preten]ioas`, pu]in` ostilitate, provoca-t` de nu import` ce fapt` a ta, ajung ca cineva s` tedenigreze f`r` s` aib` deloc sentimentul c` gre[e[te,poate nici pe acela c` se r`zbun`. I-ai refuzat cevailegitim sau peste puterile tale, i-ai tr~ntit copilul laun examen, nu l-ai invitat la cununie, ai trecut pel~ng` el pe strad` [i, neobserv~ndu-l, nu l-ai salutat,gata, po]i s` fii tu Arhanghelul Mihail [i tot se g`se[teunul care s` spun` c` ]i-ai v~ndut sabia de foc lamezat [i o mie care d`-l cread`. ßi apoi omul este\nclinat s`-[i aline plictisul cu orice, dar mai ales cuvorbitul de r`u. Calomnia prosper` pe veselul t`r~mal b~rfei dulci [i-al clevetirii. Cine colporteaz` lucruribune despre tine n-are haz, cum n-a mai avut haz nicipovestea cu nevasta [efului de gar`, c~nd s-a aflat c`presupusul ei \nso]itor galant \i este frate. Iar dac` \]iia cineva ap`rarea i se spune: „las’c` [tiu eu“. ßtieperfect c` nu dintr-o farmacie ie[eai, ci de la oamant`, c` te-ai \mbog`]it din specul`, c` nu e[ti chiara[a cum te ar`]i, u[` de altar, c` e[ti bastard, v~ndutst`p~nirii, c` propov`duie[ti idei periculoase, c` teduci la biseric` doar a[a, de ochii lumii, c` oi fi tuspecialist, dar ultima ta carte e plin` de gre[eli (ziceun ignorant), c`-]i ba]i nevasta. C` e[ti tot ce nu e[ti.

Calomnia se \ntemeiaz` pe dou` postulate. Unuiai s-a dat expresie \n secolul al XVIII-lea francez:Calomnia]i, calomnia]i, tot r`m~ne ceva, cel`lalt eaproape universal: Nu iese fum f`r` foc. Ce decurge

Petru Cre]ia

61

de aici este cumplit. Nu exist` nici m`car o profilaxie\mpotriva calomniei, oric~t ]i-ar fi de curat` via]a [ioric~t de bun ai fi. Calomnia este una dintre armelecele mai perverse [i mai periculoase n`scocite deoameni, una dintre cele mai puternice toxine alecorpului social. Dispropor]ia dintre facilitatea propa-g`rii [i acredit`rii calomniei [i capacitatea ta de a teap`ra este enorm`: aproape nimeni nu ancheteaz`veracitatea def`im`rii, iar dac` protestezi, nu exist`nici o instan]` decisiv`, nici m`car \n justi]ie, tot r`-m~ne ceva. E ca un foc pe care \l stingi aici [i r`buf-ne[te \n alt` parte. ßi te pune \ntr-o situa]ie imposi-bil`. çnt~i, pentru c`, dup` ce ai fost \njosit princalomnie, te afli [i mai \njosit dac` ripostezi. Sauchiar te umpli de ridicol. Al doilea, pentru c` tot nute crede nimeni pe deplin: nu iese fum f`r` foc. Altreilea pentru c` orice dezmin]ire risc` s` risipeasc`un neadev`r picant, \n favoarea unui adev`r plicti-cos. ßi iat`-te victima hulei biruitoare, compromis,cu onoarea p`tat`, cu reputa]ia terfelit`, poate peveci, neput~nd spera nici m`car \ntr-o reabilitarepostum`. De ce te zba]i, de ce nisipul uciga[ al ca-lomniei te \nghite mai ad~nc.

Ast`zi, la noi: Codrul Vl`siei, nu doar al jafului,ci [i al def`im`rii. Ai zice c`, prin abuz, aceast` arm`blestemat` se toce[te. çns` e mai mult pe dos [i, p~n`la urm`, toat` lumea se treze[te \n noroi, compromi-terea devine unanim`, \ntr-o dev`lm`[ie de oamenicinsti]i [i de tic`lo]i. çntr-adev`r, dac`, \n iure[ulacesta, sunt da]i \n vileag [i tic`lo[i adev`ra]i,

62

Eseuri morale

netrebnici sadea, oameni care chiar au s`v~r[it ce sespune c` au s`v~r[it, o dat` cu ei se scufund`, prih`-nit`, [i cinstea. Iar cei r`i \[i v`d de drumul lor, f`r`s` fi pierdut o onoare pe care n-o aveau.

ßi ai mai zice c` exist` un mijloc lesnicios de a-iidentifica pe calomniatori: def`im`torii de azi suntl`ud`torii de ieri, autorii de omagii [i de prosl`viri,apologe]ii, turiferarii. Cum mint acum de r`u, min-]eau atunci de bine despre cel atotputernic, lingu[in-du-l cu vorbe me[te[ugite [i frumoase, ca s` le fiebine lor. çns` duhul ob[tii nu-[i face socoteala asta.

ßi, \n sf~r[it, te-ai \ntreba: cum de-i rabd`p`m~ntul. çns` p`m~ntul, s`racul, rabd` orice. Iarc~nd s` te odihne[ti \n el, pe morm~ntul t`u huzu-re[te p`l`mida calomniei.

Petru Cre]ia

63

IInnttoolleerraann]]aa

çntreaga realitate cosmic` este guvernat` de unprincipiu de diferen]iere [i de diversificare. Dintr-unnum`r fundamental de elemente constante universuln`zuie[te mereu s` produc` combina]ii din ce \n cemai distincte \n complexitatea lor, din ce \n ce maispecifice, p~n` la unicitatea irepetabil` a individului.Iar fiecare entitate tinde s`-[i men]in` specificitatea [is` se afirme pe sine ca atare. Ceea ce, \n chip inerent,duce la tensiuni [i conflicte, benefice p~n` la un punct[i chiar principiu dinamic al oric`rei realit`]i. Numaic` \n cazul realit`]ii omene[ti exist` primejdia uneipatologii a diversit`]ii. Iar numele ei este intoleran]a.Fiecare entitate distinct`, tinz~nd, cum am spus, s`d`inuie ca atare, poate fi \nclinat` ca, \n loc s`coexiste cu altele, r`m~n~nd ea \ns`[i sau chiar \mbo-g`]indu-se din celelalte, s` urm`reasc` t`g`duireadreptului la existen]` al Celuilalt, resim]it nu doar castr`in, ci chiar ca du[man, numai pentru c` este altfel.ßi atunci, \n locul s`n`toasei concuren]e \n direc]iaaceluia[i ]el [i \n locul unei fire[ti coexisten]e [iconlucr`ri se instituie multimilenarul r`zboi al tuturor\mpotriva tuturor, bellum omnium contra omnes,care, potrivit Leviathanului lui Hobbes, este stareacaracteristic` a omenirii \n stadiul ei primitiv. Stadiuprimitiv despre care putem lua cuno[tin]` consult~nd

64

Eseuri morale

istoria omenirii din str`vechime p~n` la ultima [tiredin ziarul de azi. S` ne g~ndim la ura uciga[` dintrerase [i gin]i, dintre clase [i crezuri, la tot ce ne-a\ns~ngerat trecutul [i ne \ns~ngereaz` prezentul, lar`zboaiele „sfinte“ [i la persecu]iile religioase, cufundamentalisme, cu m`celurile [i cu rugurile lor, laat~tea uri de ras` care au dezonorat omenescul cuurgia prgromurilor [i cu infernul camerelor de gazare,la prigoanele de clas`, cu gulagurile lor [i cu extermi-n`rile \n mas`, la at~tea [i at~tea genociduri care maib~ntuie planeta [i ast`zi. Iar cele mai sinistre dintreele sunt mai recente dec~t tot ce au scris despretoleran]` Montaigne, Locke, Spinoza, Voltaire, Kant[i destui al]ii, p~n` la Declara]ia drepturilor omului,urmat` nemijlocit de ororile ghilotinei.

Pentru aceia dintre noi care consider` c` toleran]aeste o \nalt` valoare moral` e bine s` spunemr`spicat c` toleran]a nu \nseamn` nep`sarecondescendent` fa]` de p`rerea sau de fapta altora,r`bdate a[a \ntr-o doar`, ca fiind lipsite de impor-tan]`. ßi nu \nseamn`, pe de alt` parte, iresponsabili-tatea de a-i ierta pe cei vinova]i \n fa]a drept`]ii [i alegii. Ea \nseamn`, \n lumina adev`rului evident, c`nimeni nu \[i poate aroga proprietatea \ntregului ade-v`r [i a \ntregului bine. Ea \nseamn` \n]elegere,\ng`duin]` [i respect fa]` de cel care se deosebe[te detine, fa]` de credin]ele, de tradi]iile [i de limba lui,fa]` de drepturile [i de \ndrept`]irile lui. çnseamn` nudorin]a de a exclude, ci de a \nsuma, nu de a [tirbiceva din \ntregul lumii, ci de a l`sa s` sporeasc`

Petru Cre]ia

65

umanul dup` legea cosmic` a diversit`]ii. ßi mai estebine s` amintim c`, \ntru afirmarea crezului, se cades` folose[ti mijloace de convingere \ntemeiate pefapte verificate [i pe argumente ra]ionale, nu pe con-str~ngere, calomnie sau violen]`. Spune Caragialegreu tolerat de unii, sub cuv~nt c` ne-ar fi hulit nea-mul: „Nici un neam de oameni nu-i mai bun sau mair`u, nici unul nu-i mai inteligent sau mai prost. Unule mai a[a, altul mai altminterea, dar, la urma urme-lor, to]i sunt la fel. Zi-le oameni [i d`-le pace“.Pentru c`, dincolo de toate diversit`]ile, suntem cu-prin[i \ntr-o singur` umanitate [i, ca oameni, avemacelea[i drepturi, indiferent de cadrul institu]ional \ncare rase, neamuri [i clase distincte au fost aduse deistorie s` locuiasc` laolalt`, [i putem tr`i \mpreun`f`r` vrajbe zadarnice, f`c~nd lumea mai bogat` [imai frumoas` prin \ns`[i frumuse]ea [i bog`]ia diver-sit`]ii. Iar c~nd se ivesc interese potrivnice, hot`rasc`legile drepte [i cu dreptate puse \n fapt`.

66

Eseuri morale

BBll~~nnddee]]eeaa

Polite]ea sau cuviin]a ]ine de respectul a prioriacordat semenilor no[tri [i omului \n general, cafiin]` ipotetic respectabil`, [i este compatibil cu o r`-ceal` a sentimentelor sau mai exact cu o neutralitatea lor. çn orice comunitate polite]ea se statornice[te \nvirtutea unui cod nescris, a c`rui nerespectare duce,\ntr-o lume cu vechi tradi]ii de polite]e, la excludereadin anumite spa]ii sociale. Dar codul nu r`m~ne doarexterior, ceva de respectat de teama unei marginali-z`ri. El se interiorizeaz` cu vremea [i devine com-portament firesc, liber de orice constr~ngere, spontan[i f`r` alternativ`.

Bl~nde]ea este altceva: ea ]ine de puterea noastr`de iubire (\n sensul de agápe sau caritas) [i este unadin manifest`rile ei, cum spune deslu[it Sf~ntulPavel. Am putea crede c` este o \nsu[ire \nn`scut` [idesigur sunt oameni \nzestra]i de fire cu mai mult`bl~nde]e dec~t al]ii. Dar bl~nde]ea se poate [i cultiva,exist` \nspre ea c`i pe care dac` vrei, le po]i str`batesau po]i fi ajutat s` le str`ba]i. Trebuie \ns` din capullocului s` ne ferim de o gre[it` \n]elegere: bl~nde]eanu are nimic de-a face cu sl`biciunea, cu lipsa de fer-mitate, cu toleran]a vinovat` sau cu nep`sarea.Numai c` rigoarea moral` e departe de a fi totuna curigorismul moral sau cu \ncruntarea justi]iar`. De

Petru Cre]ia

67

fapt, bl~nde]ea este \nclinarea, fireasc` la unii,dob~ndit` la al]ii, de a evita violen]a. At~t c~t esteposibil [i legitim. Dar nu ajunge at~t: e nevoie de ound` de c`ldur`, de un anume fel de a privi [i de az~mbi, de cunoa[terea acelui limbaj care este doar albl~nde]ii, acela care \]i permite [i s` dojene[ti cubl~nde]e. ßi mai este nevoie de ceva esen]ial, care]ine de buna \n]elegere a lucrurilor omene[ti: nu to]isuntem la fel [i exist` o categorie de particularit`]iale fiec`rui individ care nu au a c`dea sub inciden]anici unei cenzuri sau interdic]ii, cu at~t mai pu]in subaceea a unui alt ins, care tr`ie[te cu am`girea c`numai particularit`]ile lui sunt licite [i tolerabile, bachiar c` ele fac legea unei convie]uiri. Omul bl~ndeste deci tolerant cu tot ceea ce nu poate fi obiect deintoleran]` dec~t pentru oamenii \nchi[i \n sinele lor,exclusivi[ti [i autoritari. Pentru omul bl~nd chiarunele mici sc`deri sau manii sau obsesii mai mult saumai pu]in copil`re[ti, unele deprinderi pot de[teptanu violen]a reprobativ` [i represiv`, ci o indulgen]`[i o \n]elegere asociate cu duio[ie [i cu umor, cusentimentul sl`biciunilor noastre, ale tuturor, privitecu bl~nde]e de ochii divini. çn Evanghelia dup`Matei (5,5), a treia fericire sun` astfel:„Ferici]i ceibl~nzi, c`ci ei vor mo[teni p`m~ntul“, nu spre folo-sul lor, ca st`p~nitori, ci ca trimi[i ai Domnului, calegislatori ai p`cii [i ai \ndur`rii, a[a cum spune scri-soarea lui Iacob, (3,17-18): „Rodul drept`]ii este se-m`nat \n pace pentru cei ce aduc pace \n lume“,imediat dup` ce arat` c` „çn]elepciunea care vine din

68

Eseuri morale

\nalt este \nt~i de toate curat`, apoi iubitoare de pace,bl~nd`, lesne de \nduplecat, plin` de mil` [i de roadebune, f`r` p`rtinire [i f`r` f`]`rnicie“. Da, bl~nde]eaadev`rat` nu e un simulacru, nu este miero[enie [iz~mbet calp [i autorul Primei scrisori a lui Petru (3,4) [tia bine aceasta: „Podoaba voastr` s` nu fie ceadin afar`, ci aceea ascuns` \n ad~ncul inimii omului,\n incoruptibilitatea bl~nde]ii [i lini[tii duhului s`u“.S` nu se cread` c` duhul zavistiei lipsea din comuni-t`]ile cre[tine primitive. Altfel de ce ar scrie Sf~ntulPavel celor din Efes (4, 1-2), sau, mai degrab` tutu-ror bisericilor din Asia Mic`, ca un fel de enciclic`,redactat` \n timp ce era \ntemni]at la Roma, prin 61-63: „V` sf`tuiesc... s` v` purta]i... cu toat` smerenia[i bl~nde]ea, cu \ndelung` r`bdare; \ng`dui]i-v` uniipe al]ii cu dragoste... s` nu apun` soarele peste m~niavoastr`“. Probabil c` era vorba de o concordieprecar`, instabil`, ca multe altele. Ca multe dintrecele pe care le tr`im noi, fiecare \n cercul nostrustr~mt, unde ne petrecem vie]ile. Iar oamenii, c~nd seasociaz`, ]in seam` de dou`-trei criterii, cel mult, dararareori prev`d c~t` bun` \n]elegere va d`inui \ntreei. Apar cu vremea ([i nu m` g~ndesc numai la fami-lii) diferen]e de temperament, de abitudini, de idei,de stil. Diferen]e