Creștem odată cu copii noștriBrașov 2-4 iunie 2016

Congresul de Psihiatrie a Copilului și AdolescentuluiConferința Națională de Sănatate Mintală a Copilului și Adolescentului

Domnica PetrovaiPsiholog clinician pr., Psihoterapeut cognitiv-comportamental

Fondator Mind Education Healthwww.mindeducation.ro

Teme de reflecție pentru părinți și profesioniști

• Simplificarea vieții copilului: „copil ocupat, obosit, cu un program încărcat, puțin timp petrecut în natură la joacă, cu multe activități extrașcolare”

• Tensiuni în cuplu, consum de servicii de „parenting”, tatăl sancționat, exclus, sprijin redus pentru tați, bărbați

• Co-reglare emoțională și auto-reglare emoțională redusă – cum creștem un copil sigur, încrezător?

• „Stimă de sine” vs compasiune și încredere/siguranță – empatie și responsabilitate personală – părinții cu frică de respingere și cu experiențe de abuz în copilărie

• Consecințele pedepselor sub orice formă neînțelese – sprijinul părinților în a-și rezolva propriile lor dureri/vulnerabilități. Înțelegerea propriilor mecanisme de apărare față de experiențele abuzive din trecut.

1. Copilul d-voastră are nevoie să se simtă iubit si acceptat necondiționat

Securitate și siguranță• Frica de abandon/separare – dificultăți de autonomie, teama de a

nu dezamăgi, supăra, dificultăți de auto-reglare și autonomie, siguranța depinde de prezență părintelui. Părintele care își reglează nevoile emoționale prin copil.

• Frica de respingere – conectare prin fapte, rezultate, performanță, atenție pentru ce a făcut, ce nu a făcut copilul, hipervigilență pentru greșeli, nevoie de atenție și validare. Părintele „perfecționist”, critic, „preocupat” de copil.

• Nesiguranța/insecuritatea – nu mă simt în siguranță alături de tine, nevoie de spațiu, intruziune, control. Părinte abuziv, intruziv.

Cum fac față durerii?

• Abandon: mă agăț de tine, hipervigilent la cum se simte părintele, „te-am supărat?, „ești supărată”, dificultatea de a vorbi despre experiențele dureroase, anxietate de separare

• Respingere: criticism, hipervigilență față de greșelile mele și ale celorlalți, conectare prin activități, sarcini, performanțe, „stimă de sine”, narcisism, dificultate de empatie

• Insecuritate: mă simt sufocat, înghițit de celălalt, am nevoie de spațiu, „independent”, teama de a fi controlat.

2. Autocontrolul și empatia sunt abilitățile esențiale pentru sănătatea și inteligența emoțională a copilului, abilități pe care copilul le dobândește în

relația cu părintele.

• Empatie în relația cu părinții

• Rivalitatea între frați/surori

• Explorarea noului/necunoscutului

Inteligență emoțională• Conștientizare de sine: emoții, preferințe, dorințe, resurse,

nevoi, intuiție, compasiune, încredere• Auto-reglare: auto-control, managementul stărilor interioare,

impulsurilor, resurselor• Motivație: resursele emoționale care ne ghidează în atingerea

scopurilor personale• Empatie: conștientizarea trăirilor, nevoilor, preocupărilor

celorlalți• Abilități sociale: cooperare, feedback, conservații dificile,

prietenie, abilitatea de a influența

Cum îl învăț pe copil să aibă compasiune față de el și ceilalți? – Atenție față de propriile emoții/nevoi/frici– Empatie față de cel de lângă el/ea– Responsabilitate și limite/ce este de la mine, ce este de la celălalt– Bunătate în loc de să fiu pe plac/să nu supăr/sa caut aprobarea/fără

manipulare– Judecățile/interpretările – atenție pentru gânduri, emoții,

comportament, corp– Grija față de propria persoană, scade reactivitatea – joacă liberă în

natură, relaxare, sport, pasiuni, timp cu cei dragi– Să fiu prezent/atent la ce trăiesc fără judecăți sau trăirea în trecut sau

viitor– Vindecarea traumelor din trecut (pentru părinți)

3. Faceți din relația de cuplu o prioritate

• Cum exprimăm iubirea în cuplu?• Cum rezolvăm tensiunile din cuplu?• Tensiunile datorate opiniilor diferite privind

creșterea copilului „ne certăm de când avem copii”

• Relația cuplu-copii

4. Maturitatea emoționala a copilului și caracterul lui depinde de maturitatea noastră emoțională a

părinților.

• Mecanismele defensive dezvoltare în urma abuzurilor/deprivării/neglijențelor/abandonului/respingerii

• Calitatea relațiilor apropiate/distanțe/cu încredere/dispreț/judecată

5. Cunoașteți-vă copilul.

• Temperament: nevoie de noutate, de predictibilitate, reactivitate crescută, inhibiție comportamentală, sociabilitate

• Ruperea fuziunii/simbiozei cu copilul

• Baza de siguranță/conversații dificile

6. Copilul are nevoie să devină autonom, prin efortul părintelui de a-l ajuta să își amâne recompensele imediate, să își crească

toleranță la disconfort, fizic și emoțional, cum ar fi eșecul, pierderea sau frustrarea.

7. Diferențele de gen contează, cum creștem fetele, cum creștem băieții dincolo de stereotipuri și în acord cu nevoile lor

• Bărbații: „reci, ne-empatici, defensivi, se închid când avem o problemă, îi irită și înfurie emoțiile femeii”, „fără inițiative, anxioși, tind să controleze partenera, nesiguri”, „sensibili, ușor de rănit, atenți la critici și reproșuri, nevoie mare de atenție și validare, multe prietene, dependenți” . Plângerile bărbaților, „prea multe certuri și prea puțin sex”

• Femeile: „teamă de singurătate, micile rupturi, separări sunt percepute dureros, neautonome”, „cu frică de respingere, critică, cicălitoare, rece, așteaptă să inițieze bărbatul”, „control, dominare, rezolvare de probleme și „rațională”. Plângerile femeilor, „prea puțină afecțiune, și inițiative din partea bărbatului”.

Cum creștem fetele, cum creștem băieții?

• Diferențe de gen/stereotipuri de gen. Autonomie vs separare. Intimitate vs separare.

• Nevoi de dezvoltare ale fetelor, nevoi de dezvoltare ale băieților (fetele judecăți, interpretări, co-reglare emoțională, băieții, distanță, stres perceput față de emoțiile sale și ale fetelor)

• Înțelegerea propriului trecut • Cuplul este o prioritate pentru familie

• Prezență vs hipervigilență• Relații sănătoase vs consum (succes, etc.)

• O viață cu sen și semnificație