CRESTEREA MELCILOR COMESTIBILI www.melci.as.ro

www.melci.as.ro

Pentru ce fermă de melci?

Melcii reprezintă o afacere profitabilă, cererea de melci fiind foarte mare în ţările UE cât şi în SUA. Un kilogram de melci semipreparaţi se vinde în jur de 30 euro. Marile restaurante consideră melcii ca fiind delicatese. SUA, de exemplu, importă melci in valoare 450 milioane de dolari anual, 98% fiind conservaţi. In prezent europenii au monopolizat consumul de melci, creşterea melcilor fiind o afacere in plină creştere. Deoarece cererea depăşeşte oferta, SUA şi UE importă cantităţi mari de melci. Din această cauză crearea unei ferme de melci este binevenită, mai ales că in România condiţiile pentru creşterea in aer liber a melcilor sunt favorizate de condiţiile climatice şi uneori de compoziţia solului. Cheltuielile pentru construirea unei ferme de melci sunt mici în comparaţie cu veniturile. Un rol important în acest sens, îl are UE prin programul SAPARD ( vezi Program SAPARD ) care acordă credite nerambursabile în valoare de 5000 – 100000 euro, pentru creşterea melcilor comestibili. Firmele importatoare oferă preţuri cuprinse între 4 – 6 euro ( negociabil în funcţie de firmă ) pentru un kilogram de melci vii.

Alte întrebuinţări ale melcilor comestibili

Melcii au şi alte întrebuinţări, cum ar fi, tratarea anumitor boli cu efecte uneori chiar miraculoase. Încă din cele mai vechi timpuri, în special chinezi folosesc melcii, carnea de melci vii, cochilia cat şi apa în care au fiert, pentru tratarea bolilor de stomac, in special ulcerul, având un rol deosebit în refacerea mucoasei stomacului, tratarea căilor respiratorii superioare. Apa în care s-au fiert melcii se poate folosi în tratarea infecţilor gastro-intestinale. În cazul ulcerului se recomandă înghiţirea de bucăţi mici de carne de melc. De asemenea melcul aduce în corpul uman un aport masiv de calciu. Pe lângă calciu melcii conţin magneziu, zinc, cupru, mangan, cobalt, iod. În ultimii ani oamenii de ştiinţă englezi au creat diverse medicamente pe bază de melci, acestea având rolul scăderii hipertensiunii, scăderea colesterolului din sânge cât şi scăderea glicemiei din sânge. Prezentăm în continuare un tabel efectuat de oameni de ştiinţă din Italia, privind conţinutul proteic al cărnii de melc.

Conţinut proteic al cărnii de melc comparativ cu peste, pui, muşchi de porc.

NumeProteine

(g)Lipide

(g)Fosfor

(mg)Fier(mg)

Melc 18.11 0.22 145 2.40Peste 83.50 0.30 194 15.20Pui 23.30 1.20 190 1.50

Muşchi de porc

9.50 59.80 101 1.40

De asemenea prezentăm valoarea nutritivă a cărnii de melc, comparativ cu carnea de pui şi peşte, studiul efectuat de Institutul francez de helicicultură.

Nume Lipide Calorii Proteine Apă Altceva

Melc 0,5 – 0,8 60 – 80 13,5% 83,8 1,9

Pui 12 120 8,5% 70,6 0,8

Peşte 1,5 70 15 81 25

Menţionăm că studiul a fost efectuat pe 100g carne.

Melcul a fost apreciat încă din antichitate pentru gustul cărnii sale, iar în prezent este tot mai greu de găsit în Franţa, principala tară consumatoare de specialităţi din carne de melc. Motivele pentru care melcii sunt tot mai rari sunt campania intensă de culegere a acestora, pe fondul dezvoltării industriei agroalimentare, precum şi aplicarea tehnicilor agricole moderne care distrug habitatul melcilor. Proaspeţi sau congelaţi, sub formă de conservă sau semipreparate, nimeni nu poate contesta gustul deosebit al melcilor, un produs gastronomic prin excelenţă francez. Cu o piaţă estimată între 30.000 şi 40.000 de tone de melci vii, Franţa rămâne cel mai important consumator

din lume. Pentru că producţia proprie nu poate acoperi cererea, francezii importă în jur de 20.000 de tone de melci anual.

Creşterea consumului, care a dus la diminuarea populaţiei de melci din habitatul lor natural, precum şi dependenţa de importuri au determinat apariţia culturii melcilor de pădure, sub denumirea de helicicultură. Cu toate că recoltarea melcilor este reglementată şi raţionalizată, în scopul protejării speciei, cei care se ocupă cu această afacere cred că există, totuşi, pericolul ca melcii liberi să devină din ce în ce mai puţin. De aceea s-a trecut la creşterea melcilor în adevărate ferme de melci.

Specii de melci

Helix Aspersa Maxima ( Gros gris ) – melcul de grădină maro, originar din coastele Mării Mediteraneene ( in special Franţa şi Spania ). La maturitate melcul adult cântăreşte aproximativ 25g. Mărime 40 – 55 mm. Se poate creşte in ferme.

Helix Hortensis ( Cepaea Hortensis ) – melc de grădină, măsură aproximativ 20 mm, putând fi uşor recunoscut după dungile negre de pe cochilie. Originar din nordul şi centru Europei. Cochilia atinge un diametru de 54mm şi o înălţime de 85mm. Vârful cochiliei este foarte ascuţit, si corpul are o formă specială. Se creşte limitat în ferme.

Achatina Fulica ( Melcul gigant african ) – poate ajunge pana la 325mm, Originar din sudul Saharei în partea de est a Africii. A fost introdus in India în 1847. Este un melc dăunător culturilor. Din cauza mărimii si daunelor provocate este considerat ilegal. Poate ajunge până la 500 de g. Vă recomandăm să nu creşteţi un asemenea tip de melc.

Helix Nemoralis – melcul de pădure, măsoară aproape 25mm, originar din Centrul Europei. Este un melc care se hrăneşte cu plante moarte, viermi şi melci morţi. Vă recomandăm să nu creşteţi asemenea tip de melc

White Jade Snails – creşte în special în China. Cochilia este in formă de spirală de culoarea castanei. Carnea lui este de culoarea albă, are foarte multe proteine, iar lipide şi colesterolul tind spre zero. Este un excelent hermafrodit. Nu creşte in Europa.

Aspersa ( melcii mici şi gri, în franceză Petit gris, Escargot ) – cochilia de 30-40 mm, spirala cochiliei de 4 sau 5 rotaţii. Durata de viaţă 2-5 ani Habitat natural – păduri, câmpuri, grădini. Reprezintă specia adaptabilă la diferite climate făcând creşterea uşoară şi mai puţin riscantă.

Helix Pomatia ( melcul român, melcul de măr, lunar, la vignaiola, in franceză escargot de Bourgogne sau melcul de Burgundia ). Cochilie de 45 mm lungime, durata de viata 2-4 ani. Habitat natural in munţi cu păduri până la 2000 m altitudine, în vii sau grădini. Acest melc este preferat de consumatori din cauza aromei şi mărimii.

Helix Lucorum ( Escargot turc ). Are o mărime de 40-55mm, greutatea adultă este de 22-45g. Distribuţie geografică Turcia, Ţările Balcanice. Culoarea cărnii este galben deschisa sau maro deschisă. Specie care se creşte in ferme de melci.

Morfofizologia si anatomia melcilor

Melcii sunt animale formate dintr-o cochilie şi corp moale (fără schelet), nedivizat în segmente, dar posedă un picior musculos şi lăţit pe partea ventrală în formă de talpă. La speciile terestre piciorul este bine dezvoltat, de formă aproape cilindrică, având porţiunea posterioară mai lungă. Capul nu este bine delimitat de corp, fiind mai mult sau mai puţin trunchiat la capăt. Capul anterior are orificiu bucal, înconjurat de trei buze ce-i ajută la prinderea hranei. Corpul este învelit într-o manta ce secretă cochilia. Mantaua separă zona în care se află aparatul respirator format din branhii. Melcii trăiesc atât în apă cât şi pe uscat, cochilia neacoperindu-i atunci când sunt activi. Cochilia melcilor este alcătuită din carbonat de calciu (rezultat în funcţie de pH. Astfel avem:

- pH mic sub formă de calcit;- pH mare sub formă de aragonit;)

şi conchiolină. Cochilia este alcătuită din punct de vedere morfologic din trei straturi:

- stratul subţire – periostracum – format din conchiolină;- ostracumul – format dintr-un rând de prisme de carbonat de calciu

intercalat cu filamente de conchiolină;- hipostracumul (sidef) – format din lame orizontale de carbonat de

calciu amestecat cu filamente de conchiolină; Cochilia melcului are forma unui tub neomogen calibrat răsucit în jurul unui ax central, într-un plan sau în susul axului determinând un con cu derulare strânsă. Această răsucire poate fi în ambele sensuri.Cochilia melcului are un vârf, ce reprezintă partea superioară a axului în jurul căruia se derulează. Prin răsucirea cochiliei în jurul axului rezultă un număr de 2 – 15 anfracte sau ture unite prin suturi, constituind spira cochiliei, în afara ultimei. O tură reprezintă o rulare. Masa din care este alcătuit corpul melcilor este dispusă atât în cochilie cât şi în picior. Aceasta poate fi devaginată în momentul în care melcii sunt activi. Prin contracţia muşchiului columelar, are loc invaginarea, care constă în rularea muşchiului în jurul columelei cochiliei, iar apoi răsfirarea în filete aşezate în evantai. Întâi se invaginează tentaculele, apoi capul şi în final partea posterioară a piciorului. Exterior corpul melcilor are tegumentul brăzdat de şanţuri întretăiate. Interiorul cochiliei este căptuşit cu o manta şi conţine orificiile anal şi excretor. Respiraţia la melci se face printr-o porţiune de manta din cavitatea

paleală, bine vascularizată. Respiraţia şi expiraţia se face în funcţie de temperatura mediului înconjurător. Suprafaţa respiratorie poate varia între 14,01 şi 17,64 cmp. Specia Helix pomatia consumă la 15 grade oC 0,02 până la 0,03 cmc/ oră oxigen şi elimină 97 până la 135 cmc dioxid de carbon. În stare de hibernare la –2 grade oC, melcul consumă o cantitate de oxigen de 100 de ori mai mică, iar eliminarea dioxidului de carbon este foarte mică. Digestia melcilor se face cu ajutorul unei guri, prelungite cu un tub digestiv ce suferă 2 –3 dilatări, se reîntoarce în cavitatea paleală, după care se deschide în anus. Stomacul are forma de fus, în el vărsându-se secreţiile din hepatopancreas. Aici se înmagazinează glicogen. Există şi celule care secretă săruri de calciu, necesare pentru formarea cochiliei. La Helix pomatia conţinutul în săruri de calciu în luna mai este de 20,24 %, el crescând spre toamnă, ajungând la 25,72%, după care conţinutul scade la 16,91%. Circulaţia la melci este asigurată printr-un organ pulsator format dintr-un ventricul dispus pe tubul digestiv şi un auricul dispus în imediata vecinătate a aparatului respirator. Sângele este incolor, dar există şi specii la care acestaconţine hemoglobină. Ritmul bătăilor organului pulsator este determinat de temperatura mediului înconjurător. În luna iunie Helix pomatia înregistrează 77 pulsaţii/minut, iar la temperaturi apropiate de 0 grade oC, pulsaţiile se reduc la 1 pulsaţie/minut. Excreţia este asigurată dintr-un rinichi saciform, de la care porneşte un canal ce se deschide în apropierea anusului. Sistemul nervos este alcătuit din ganglioni şi filete nervoase unite între ele. În general melcii sunt hermafrodiţi, funcţionând periodic atât ca femelă cât şi ca mascul. Orificiul genital se găseşte pe latura dreaptă a corpului, la baza tentaculei. Melcii se deplasează pe orice substrat indiferent dacă mersul se efectuează pe orizontală, verticală sau pe suprafaţa apei, deoarece melcul secretă o mare cantitate de mucus pe suprafaţă, făcându-l aderent. Deplasarea melcului se face în linie dreaptă, prin contracţii şi relaxări ritmice şi succesive.

Biometria la melci

Măsurarea melcilor se face prin măsurarea cochiliilor şi a valvelor, cu ajutorul unei rigle gradate sau a unui compas distanţier. În general se măsoară înălţimea cochiliei, lăţimea cochiliei, lungimea spirei, lungimea aperturii, lăţimea aperturii.

Procedeul de măsurare se realizează prin stabilirea a două puncte pe cochilie cu compasul, după care măsurarea se face cu rigla gradată, în cazul cochiliilor mici, sau direct cu rigla în cazul cochiliilor mari.

Specii de melci comestibili care se cresc în ferme

Pe teritoriul României se găsesc două specii principale de melci folosiţi pentru consum, care aparţin genului Helix: Helix Pomatia (melcul de livadă) şi Helix Lucorum (melcul de pădure). Melcul de livadă este cel mai răspândit, reprezentând aproximativ 70% din populaţia de melci recoltaţi pentru valorificare, acest melc având şi o carne de o calitate ridicată, foarte apreciată de consumatori. Melcul de livadă se găseşte în special în zona intracarpatică din Transilvania, în preajma pârâurilor şi râurilor, a păşunilor şi livezilor. Cele mai mari bazine cu o populaţie bogată în această specie sunt în judeţele Mureş, Sibiu, Alba, Argeş şi Călăraşi. In Franţa, Helix Pomatia se comercializează sub denumirea de melc de Bourgogne. Acesta este un melc mare care se consumă în principal în estul ţării, putând atinge 45 mm în diametru şi o greutate de 40 de grame. Cochilia are formă de glob, de culoare deschisă, motiv pentru care el mai este cunoscut şi sub denumirea de „marele alb”. Melcul de pădure are o carne de calitate mai slabă. Această specie se întâlneşte mai mult în Dobrogea, Constanţa şi în zona Moldovei, în judeţele Bacău şi Iaşi. Această specie mai este cunoscută şi sub denumirea de melcul turcesc, întrucât trăieşte în principal în Turcia şi în alte ţări balcanice (Bulgaria, Iugoslavia), dar şi în Italia şi alte ţări mediteraneene. Cochilia sa este asemănătoare cu cea a melcului de livadă, însă are o culoare mai închisă, cu spirale maronii, şi un diametru care poate atinge 50 mm.

Francezii consumă în mod tradiţional speciile Helix Pomatia şi Helix Aspersa, care se comercializează sub denumirea de melcul mic cenuşiu. Este vorba de un melc de dimensiuni reduse, care nu se găseşte în România, consumat în întregime, mai ales în regiunile mediteraneene şi ale Atlanticului. Pentru că piaţa nu a mai putut fi acoperită cu recolta din mediul natural al celor două specii de melci, industria agroalimentară franceză a fost nevoită să recurgă la o a treia specie pentru consum —Helix Lucorum, comercializat sub denumirea simplă de melc.

Cantitatea de melci care poate fi recoltată direct din natură este limitată pentru a nu pune in pericol dispariţia speciei respective. In acest caz pentru firmele care se ocupă cu recoltarea şi pregătirea cărnii de melc, este necesară executarea unui studiu de impact. Acest studiu de impact se plăteşte, preţul fiind în concordanţă cu cantitatea de melci dorită şi se stabileşte in funcţie de

rata de inflaţie. Cantitatea este mai mare sau mai mică, în funcţie de numărul populaţiei de melci care este descoperită în regiune de către cercetători. După ce a reglementat cantitatea de melci care se poate culege într-un an, Academia transmite aceste date Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului şi inspectoratelor regionale de protecţie a mediului care acordă societăţilor o autorizaţie de funcţionare pentru recoltarea melcilor, în limita cantităţilor stabilite pentru anu1 respectiv. Este necesară obţinerea unei autorizaţii de mediu, iar pentru obţinerea licenţei de export, se apelează la Ministerul Mediului.

Recoltarea melcilor

Recoltarea melcilor se face de-a lungul a doar două luni din an, aprilie şi mai, iar uneori, când condiţiile meteo sunt favorabile, perioada se poate prelungi şi în primele săptămâni ale lui iunie. Melcii se pot recolta, de fapt, de-a lungul întregului an, cu excepţia iernii, ( când hibernează ) însă cantităţi importante se găsesc doar în cele două luni de primăvară, favorabile condiţiilor de dezvoltare a melcilor. In această perioadă se recoltează peste 80% din cantitatea de melci prelucrată pentru export. Cantitatea de melci recoltată depinde şi de condiţiile meteorologice existente în cele două luni favorabile pentru această activitate. Melcii ies din cochilii pentru a-si căuta hrana atunci când afară este cald, când vremea este însorită şi există umiditate (după ploaie şi dimineaţa, pe rouă). Factorii climaterici sunt foarte importanţi pentru identificarea perioadei ideale de colectare. Temperatura optimă când melcii ies la suprafaţă este în jur de 18 - 20 de grade, atunci când alternează perioada de ploaie cu căldură. Când e prea frig sau prea cald, melcii stau ascunşi, chiar dacă ne aflăm în plin sezon de recoltare. Perioada zilei în care se recoltează cantităţi mari de melci este dimineaţa şi seara, atunci când soarele nu este puternic, sau în timpul zilei, când cerul este acoperit de nori.

Tot datorită umidităţii din sol, melcii se recoltează cel mai bine între orele 6 şi 9 dimineaţa, adică după ce se luminează de ziuă şi până când apare soarele. Când cele două luni de recoltare sunt secetoase, cantitatea de melci recoltată scade foarte mult, pierderile putând ajunge şi la 35% din cantitatea medie recoltată. Melcii se găsesc în cantităţi mari la liziera pădurilor, în livezile cu pomi fructiferi, în luncile şi în zonele de deal umbrite de copaci sau de alţi arbuşti. Umezeala este indiciul principal pentru prezenţa melcilor, iar locul trebuie să fie luminat şi apărat de razele prea puternice ale soarelui.

În cazul în care nu există posibilităţi pentru crearea unei ferme de melci, se pot obţine profituri din colectarea directă a melcilor din natură. In acest

caz preţurile obţinute de la centrele de achiziţie sunt mult mai mici ( pe jumătate ). După investiţiile realizate în ultimii doi-trei ani de două importante firme franceze, concurenţa pe piaţa prelucrării melcilor la noi în ţară s-a intensificat. Prelucrarea cărnii şi a cochiliei sunt operaţii simple şi uşor de realizat, bătălia fiind dată pe achiziţionarea de la culegători a unor cantităţi cât mai importante de melci şi de bună calitate. Astfel au apărut centre de recoltare şi în ţara noastră. Pentru că activitatea de colectare a melcilor se desfăşoară doar două-trei luni pe an, aceste centre mai pot desfăşura activităţi adiacente, precum colectarea fructelor de pădure sau a plantelor medicinale.

Receptia

Recepţia melcilor se face într-un spaţiu acoperit, igienizat, fără surse de căldură, dotat cu aparatură de cântărire şi măsurare, cu lăzi de depozitare şi de transport. Aceste spaţii se pot amenaja în fostele clădiri aparţinând fostelor cooperative agricole sau in cadrul unor hale, curţi pietruite sau betonate. Ele trebuie acoperite şi împrejmuite cu o plasă de sârmă cu ochiuri de dimensiuni mai mici decât cochilia unui melc, pentru asigurarea unei aerisiri perfecte. Întru-cât lăzile cu melci ocupă un spaţiu destul de mare de depozitare, spaţiile în care se păstrează acestea trebuie să fie de dimensiuni destul de mari, adică de cel puţin 50 mp. Melcii trebuie transportaţi în lăzi de plastic, lemn sau metal prevăzute cu spaţii de aerisire, pentru a nu se sufoca, pentru ca aceştia să nu poată ieşi. Melcii sunt aduşi în saci presaţi şi înghesuiţi, astfel că deja mulţi sunt morţi când ajung la centrele de colectare. Selectarea melcilor morţi şi a cochiliilor sparte este un prim criteriu de recepţie a melcilor. Melcii morţi sunt recunoscuţi prin poziţia lor în cochilie. Cei vii sunt apoi cântăriţi şi trecuţi prin sita de selecţie , pentru eliminarea celor care nu corespund dimensiunilor obligatorii. Un melc viu atunci când este transportat şi manipulat, îşi retrage întregul corp în cochilie, putându-se vedea doar talpa acestuia la baza cochiliei, melcii morţi rămân cu corpul în afara cochiliei.

CRESTEREA MELCILOR COMESTIBILI FERME ÎN AER LIBER( NEACOPERITE) Terenuri. Pentru creşterea melcilor se preferă terenurile de formă dreptunghiulară, dar cu lungimea şi lăţimea cât mai apropiate astfel încât să

se obţină un perimetru minim . Perimetrul minim înseamnă cheltuieli mai mici cu îngrădirea terenului. De exemplu pentru un teren de 3000 m2 putem alege mai multe variante: 60 x 50; 100 x 30, etc. Deşi reprezintă aceeaşi suprafaţă perimetrul lor nu este identic. În primul caz perimetrul este 60 x 2 + 50 x 2 = 220 m liniari, iar în al doilea caz avem 100 x 2 + 30 x 2 = 260 m liniari. Fără a câştiga nici-un metru pătrat de teren pentru fermă diferenţa de perimetru este de 260 m – 220 m = 40 m liniari, ceea ce face ca cheltuielile materiale să crească aproximativ cu 20%, pentru îngrădirea terenului. Ţinând cont de aceste lucruri indiferent de suprafaţa de teren pe care o aveţi la dispoziţie încercaţi să obţineţi un perimetru cât mai mic, pentru a micşora investiţia. La alegerea dimensiunilor trebuie să ţinem seama şi de amplasarea porţii centrale ce trebuie să aibă 3 – 4 m, pentru a permite la nevoie intrarea unui utilaj agricol. Poarta se plasează din direcţia drumului de acces, cel mai bine pe latura cea mai mare a terenului. Trebuie să ţinem cont la alegerea dimensiunilor terenului ca accesul în fermă să se facă uşor fără a deranja melcii, ce sunt animale sensibile. Terenul trebuie să fie în pantă cu o înclinare de 8 – 9 % ce să permită scurgerea lină a apei, fără a se forma bălţi sau torente. Melcii nu ştiu să înoate şi se pot îneca dacă înălţimea stratului de apă depăşeşte 4 cm. În cazul în care terenul este drept se pot face lucrări de drenare pentru protecţia melcilor.

Împrejmuirea terenului se realizează cu ajutorul unui gard masiv ce are rolul de a ţine departe de melci animalele prădătoare, dar şi rolul de a împiedica evadarea melcilor. Terenul pe care se intenţionează să se amplaseze ferma trebuie să fie într-o poziţie însorită, deoarece diferenţa mare de temperatură dintre zi şi noapte creează mai multă rouă şi un mediu mai umed propice atât melcilor cât şi plantelor.

Terenul se împarte în fâşii de aproximativ patru metri, care se cultivă cu diverse plante care au roluri diferite. ( de hrănire, de adăpostire împotriva căldurii sau ferirea de păsări prădătoare ). la pregătirea terenului în vederea cultivării. Se începe prin trasarea parcelei (straturilor) cu plante furajere pentru melci, care au lăţimi de 3-4 m şi lungimi de 20-40 m. Între straturi se lasă alei (care în permanenţă sunt lipsite de plante) late de 1 m. În cadrul fermei se vor stabili straturile pentru reproducţie şi pentru creşterea melcilor. În vederea cultivării plantelor furajere pe straturi se administrează gunoi de grajd, se ară, se sapă sau se prelucrează terenul cu freza, se execută canalele pentru scurgerea apei şi se montează instalaţia pentru irigare. Se prevede instalaţie de irigare cu dispersia apei de tip ceaţă şi nu prin picurare sau prin

canale de scurgere. Sistemul de udare poate fi fix sau mobil. Sursa de apă (fântână) trebuie realizată pe cât posibil în centrul terenului pentru a reduce mult consumul de materiale. Preţurile pentru sistemul de irigare variază mult deoarece există mai multe posibilităţi. Preţurile pleacă de la 400 euro putând ajunge la 700 euro, valabile pentru un teren de 2000 m2. Este necesară o udare moderată folosindu-se 10 – 20 l/ la 2 – 3 m2 pentru a evita băltirea sau putrezirea plantelor. Udarea se face şi în funcţie de condiţiile climatice, starea pământului şi gradul de umiditate. Deşi din punct de vedere ştiinţific se cere o udare tip ceaţă, melcii nu au fost afectaţi nici în cazul unui sistem de irigaţie cu picături fine. Din experienţa crescătorilor de melci numărul de cochilii sparte din cauza ploilor moderate sau a udării chiar prin picurare este foarte mic.

Peste terenul astfel pregătit se pot distribui circa 50 kg de îngrăşăminte cu azot. În vederea combaterii insectelor nezburătoare (carabidae) ce pot provoca mari pierderi în populaţia de melci se recurge la distribuirea a 50 kg produs pentru dezinsecţie în granule pe bază de malathion — 5%, care costă 100 euro. Tot cu această ocazie se iau măsuri de înlăturare a şoarecilor, şobolanilor, şerpilor şi a şopârlelor, prădători importanţi ai melcilor. Pe teren se execută îngrădituri, ţarcul poate fi un jgheab cu părţi din lemn, din ciment sau fibra, sau din tabla subţire de oţel.Trebuie acoperit cu un paravan sau cu plasa. Acoperirea va tine melcii departe de pasări sau alţi prădători. Gardurile sunt de obicei înalte plus 20 cm in pământ, pentru ca melcii să nu scape prin săpare în pământ. Îngrădirea cu tabla galvanizata sau plastic dur ajuta la fel la menţinerea afara a altor prădători. Acoperirea ii va proteja împotriva ploilor torenţiale. De asemenea, in timpul iernii ajuta la hibernarea melcilor. Trebuie folosită plasa cu ochiuri cât mai mici, pentru a împiedica scoaterea tentaculelor prin gard. Ţarcurile ce conţin melci tineri (nou-născuţi) au nevoie de ochiuri fine de plasa. Melcilor le place sa se ascundă in special in timpul vremii calde. De exemplu, faceţi rost de un drenaj plastic pentru argila, tăiaţi-le in doua părţi pe lungime, poziţionaţi unul intr-o poziţie iar pe celalalt la un unghi drept. Acest lucru va furniza adăpost si va creste cu pana la 50% numărul de melci pe care puteţi sa-i puneţi in ţarc. Nu folosiţi o plasă de sârmă în partea de jos, deoarece melcii vor trece prin plasă, căutând locuri mai plăcute. Un sistem de stropitori va asigura umezeala atunci când e nevoie. Stropii trebuie să fie foarte fini, melcilor plăcându-le o ceată fină de apă. Se va pune în funcţiune sistemul numai la apusul soarelui. Daca este pornit încă din zori, umezeala poate duce melcii in soare. Folosirea aspersoarelor este contraindicată când vântul bate cu

putere, în acest caz este recomandată utilizarea furtunurilor cu apă, şi a şanţurilor de irigare. Pentru ca melcii să aibă o activitate şi o dezvoltare rapidă este necesară o umiditate de peste 70%.

Aspersor special pentru udare

În schiţe s-au prezentat îngrădituri, cu dimensiuni de aproximativ patru metri, pentru a crea o mică grădină pe care se vor planta, diferite plante, pe care melcii le vor mânca. Acestea prezintă şi un dezavantaj, deoarece dacă melcii nu au ajuns la maturitate, este dificil să se replanteze grădina din înăuntrul îngrăditurii. În România materialele folosite cel mai des pentru realizarea împrejmuirii ţarcurilor sunt:

- sârma zincată – 1500 m- helitex – 1500 m- lemn brad – 4,5 m3

- şuruburi, cuie – 10 kg Cantităţile de mai sus sunt prezentate pentru un teren de 3000 m2. Ţarcurile se construiesc folosind lemn de brad în următoarele dimensiuni 1,25 x 1 x 1. Stâlpii de brad sunt distanţaţi la 2 – 2,5 m. Pentru ţarcuri putem folosi diverse suprafeţe în funcţie de dimensiunea terenului, numărul de rânduri şi numărul de ţarcuri pe rând. Dimensiunile recomandate pentru ţarcuri des folosite la ferme sunt: 22 x 4,2 sau 45 x 4, 3. Se pot folosi şi alte dimensiuni mai ales cu lăţimi de 3,5 m şi 3,8 m. Aceste dimensiuni rezultă din folosirea cât mai economică a materialelor necesare pentru construcţie. De exemplu o rolă de helitex are 100 m iar ea trebuie folosită cât mai economic (pe cât posibil neînădită). Helitexul este o plasă din plastic asemănătoare plasei de ţânţari folosite la ferstre, care rezistă la radiaţii UV şi la secreţiile acide ale mucusului. Ea reprezintă o barieră împotriva evadării fiind prevăzută cu două deschideri în formă de V care împiedică evadarea melcilor. Este de culoare neagră pentru

a atrage căldura şi deoarece este mereu uscată îngreunează deplasarea melcilor. Împărţirea terenului se poate face în 2 - 4 rânduri, cu 6 – 10 ţarcuri pe rând, în funcţie de dimensiunea terenului şi a ţarcurilor. Se foloseşte un sol de o calitate medie care să nu fie nici prea nisipos dar nici să nu aibă un conţinut ridicat de argila. Melcii nu pot să sape dacă solul este prea tare. Solul cu mult nisip nu conţine suficientă apă. Un sol bun este cel care conţine 20 – 40 % materie organică. Solul trebuie să fie asemănător cu cel dintr-o gradina unde frunzele si vegetaţia sunt abundente. Dacă în ferma ta de melci cresc plante ai mare grijă de ele şi menţine-le umede. Pliveşte-le regulat. Dacă solul e prea acid neutralizează-l cu calciu şi adu-l la o valoare apropiată de pH 7. Pe lângă valoarea ph-ului solului, calciul trebuie să fie disponibil, atât în sol cât şi în alte surse, pentru a fi luat de melc, având în vedere că cochilia unui melc conţine 97-98 % carbonat de calciu. Dacă nu există altă sursă poţi folosi piatra de var. Tratarea solului se poate face cu poliacrilamide cu o compoziţie de 12,5 ml la 160g M.A. pentru o singura preparare în 250 ml apă/kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare conferă solului o rezistenţa la spălare. Aceasta tratare permite curăţirea regulată fără a distruge structura fărâmiţată a solului care ajută la depunerea ouălor. Melcii sapă în sol şi ingerează pământul. Solurile bune favorizează creşterea furnizând unele substanţe nutritive.

Fermă de melci ( îngrădituri )

Lipsa unui sol bun duce la dezvoltarea unor cochilii subţiri si fragile.. O amestecătura de turba, argila, bălegar, CaCO3 cu pH 7, face solul foarte bun. Frunzele mucegăite sunt de asemenea foarte bune. Materia organică din sol

este la fel de bună ca şi bicarbonaţii. Solurile bogate în calciu şi magneziu stimulează creşterea. Calciul poate fi adăugat în sol intr-o proporţie de 4,5 kg/100 m2. De asemenea calciul poate fi pus ăn vase sau împrăştiat pe jos pentru a fi luat de melci când au nevoie. Când este nevoie de calciu mai mult se folosesc coji de ouă. Pe teren se vor aşeza recipiente plate cu apă de băut. Datorită înclinării terenului şi a şanţurilor practicate, în urma unor ploi puternice, nu se vor forma bălţi, evitând astfel înecarea melcilor.

Materiale folosite la împrejmuirea terenului

În literatura de specialitate există multe materiale ce se pot folosi la îngrădirea terenului. Ele pot fi observate cu uşurinţă în imaginile prezentate cu ferme existente în străinătate. Gardurile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie o construcţie solidă;- să ţină departe de melci răpitorii;- să fie cât mai ieftine;- să fie cât mai bine prinse între ele pentru a nu fi furate;- să aibă o înălţime de 2 – 2,5 m şi o îngropare în pământ de 30 cm;

În continuare vă prezentăm materialele folosite, cantităţile aproximative pentru realizarea gardurilor la ferme deja existente în România cât şi soluţii practice. De exemplu pentru împrejmuirea unui teren de 3000 m2 cu dimensiunea de 60 x 50 m s-au folosit:

- tablă zincată ondulată sau dreaptă 2 m x 1 m – 310 m - gard sârmă (250x110) – 375 m - sârmă ghimpată – 300 m- sârmă zincată – 600 m;- şuruburi, cuie, nituri – 10kg- 4,5 m3 lemn pentru parii exteriori ( 2 x 0, 15 x 0, 15)

Un alt exemplu de împrejmuire folosit este acela care conţine următoarele materiale:

- plasă tip Buzău – 2 x 6, grosime 4 mm- ţevi metal cu înălţimea de 2,2 m ce pot fi luate de la fier vechi- tablă zincată ce se va prinde cu şuruburi pe ţevi- sârmă ghimpată- beton pentru fixarea ţevilor în pământ

Un alt exemplu folosit este:- fundaţie din beton îngropat cu 20 cm în afară- stâlpi de metal

- scândură - dispozitive de prindere

În concluzie la fermele existente în România s-au folosit diferite materiale. Nu vă putem indica varianta cea mai bună dar vă sugerăm să folosiţi materialele pe care deja le aveţi în gospodărie sau pe care le puteţi procura la preţurile cele mai mici de la fier vechi sau direct de la fabrică. O problemă ridicată de anumiţi crescători de melci a fost furtul de materiale din gardul de îngrădire al fermei. Tabla zincată, scândura de brad, ţevile, plasa tip Buzău reprezintă atracţii pentru hoţi. De aceea, gândiţi încă de la început construirea gardului din materiale ieftine şi găsiţi posibilităţi de asigurare sau pază astfel încât furtul să nu fie posibil.

Creşterea melcilor in cuşti metalice suprapuse

Metoda prezintă numeroase avantaje:- lipsa factorilor nocivi din mediul ambiant, în special variaţii de

temperatură;- micşorarea perioadei de hrănire;- existenţa la discreţie a hranei de bună calitate;- gradul de umiditate, lumina şi cantitatea de oxigen sunt conform

normelor, dezvoltând melcii continuu activi;- obţinerea unei producţii sporite de bună calitate;- obţinerea unei populaţii ameliorate, prin dezvoltarea precoce şi

omogenă; ATENŢIE ! Pentru creşterea melcilor în cuşti metalice se foloseşte material de populare, bine selecţionat, refuzându-se melcii cu semne de boală sau cu defecţiuni corporale. Creşterea melcilor se face într-o construcţie compartimentată, în care au loc prepararea hranei, creşterea propriu-zisă în hală, triarea şi ambalarea melcilor. Hala este prevăzută cu ferestre, cu geamuri mate (în timpul nopţii iluminatul se face electric) şi cu instalaţii de apă, canalizare şi încălzire. Temperatura trebuie să fie de 20 – 22 grade oC, umiditatea atmosferică de 70 – 80%, iar circulaţia aerului trebuie să aibă o viteză de 0,3 m/secundă. Melcii sunt menţinuţi în cuşti (baterii), construite pe un schelet de preferinţă metalic, pe mai multe nivele. Mărimea cuştilor se alege în funcţie de înălţimea halei pe care o avem sau dacă trebuie să o construim, trebuie să avem în vedere, că pentru mărirea productivităţii sunt necesare mai multe niveluri. De exemplu, o baterie poate avea :

- înălţime 1,20 m;

- lungime 3 m;- lăţime 1,5 m;

Aceste dimensiuni nu sunt standardizate. Ele trebuiesc astfel alese încât să asigure melcilor, condiţii de creştere cât mai bune. Fiecare nivel este prevăzut cu site cu ochiuri de mărimi diferite (în funcţie de mărimea cochiliei melcilor). Distanţa dintre cuşti, trebuie să fie astfel aleasă încât să permită o ventilaţie eficientă şi constantă. Pentru nivelurile superioare, sitele sunt înclinate, având sub ele un burlan (jgheab) colector. Prin aspiraţie de obicei pneumatică, putem astfel îndepărta gunoaiele, respectând igiena în cuştile de melci. Pentru a evita ca melcii să evadeze , se iau aceleaşi măsuri descrise în documentaţie. În fiecare cuşcă trebuiesc plasate, jgheaburi lungi din material plastic pentru administrarea hranei, cât şi farfurii plate pentru apă. În unele baterii se adună melci mari, maturi, vioi, selecţionaţi pentru reproducere, în densitate de 20 – 30/mp. După reproducere, după anumite zile se ia puietul şi se introduc în alte cuşti. Melcii destinaţi vânzării (comercializării), sunt trecuţi în alte cuşti, la o densitate de 40 – 50 exemplare/mp, alimentate intensiv pentru a creşte în greutate. IMPORTANT! În sistemul de creştere intensiv în baterii, se poate obţine o producţie record 1,5 – 1, 7 kg melci/mp, în acelaşi timp, melcii există în mai multe generaţii, puiet, melci tineri în creştere, melci selectaţi pentru reproducere şi melci destinaţi vânzării. Astfel se obţin mai multe producţii de melci în acelaşi an.

Metode de prevenire evadării melcilor

Intr-o îngrădire deschisă partea superioară se curbează înspre înăuntru astfel încât, melcii să nu poată să treacă. Totuşi Helix Aspersa va evada şi în aceste condiţii. Pentru această specie de melci, se poate folosi o îngrădire cu ajutorul unor fire subţiri, prin care trece curent electric de tensiune mică. Alimentarea se va face de la o baterie. Între fire trebuie păstrată o distanţă de 3 – 4 mm. În momentul în care melcul va atinge firele cu curent electric, va avea un mic şoc, şi se va retrage. O altă metodă o reprezintă, îndoirea părţii superioare a îngrăditurii, sub un unghi mic, astfel încât cochilia îl va opri pe melc din drumul său spre evadare. Specialiştii recomandă folosirea unei plase orizontale aşezate la distanţă mică de melc, 10 – 12 cm, din nailon, care are multe fire atârnând. În

încercarea de evadare, melcul se va căţăra, însă in final va rămâne agăţat de un singur fir, care va ceda, din cauza greutăţii melcului, sau suprafeţei mici de târâre. O ultimă variantă folosită este înconjurarea îngrăditurii cu cupru. Se ştie că melcii nu merg pe cupru.

Hrănirea melcilor

Perioada de hrănire este din aprilie pana in octombrie sau poate varia in funcţie de climat. Nu puneţi mâncarea in pâlcuri mici pentru a nu risca insuficienta spaţiului de hrănire. Melcii mănâncă si mâncare solida prin răzuirea cu limba, ei mănâncă de la 10–20% din greutatea lor. Hrănirea depinde de vreme, insa melcii nu simt nevoia de a se hrăni in fiecare zi. Irigarea in timpul nopţii poate stimula melcii sa mănânce având in vedere ca umezeala ii ajuta să se mişte mai bine. Melcii vor rămâne pe acelaşi teritoriu în cazul în care există mâncare astfel se micşorează consumul energetic, melcii crescând mai mari. In mâncarea melcilor nu se pun medicamente, sau chimicale dăunătoare. Mâncarea se va pune pe cât posibil, simetric, astfel încât melcii să aibă condiţii cât mai bune de a ajunge la ea. În cazul în care creşterea melcilor se face în ţarcuri neacoperite, se folosesc ,,grădinile,, cu plante hrănitoare. Se preferă plantele bienale pentru melcii care ajung la maturitate in doi ani. Pe lângă plantele care se folosesc pentru mâncare, trebuie folosite obligatoriu anghinare si păpădie care au rol de vitaminizarea melcilor. Melcii crescători se pun in ţarcuri pentru creştere din luna aprilie pana la începutul lui mai. Hrăniţi-i pana la jumătatea lui iunie când începe împerecherea si melcii nu mai mănâncă. Melcii vor începe sa mănânce imediat după ce au depus ouăle. După ce au depus ouăle puteţi muta melcii adulţi, lăsând mai mult spaţiu pentru mişcare si pentru clocire. Câteva feluri de mâncare ce prefera melcii: fructe si frunze de mâr, caise, anghinare (un fel favorit), orz, fasole, orice varietate de varza, muşeţel, garoafe, morcov, conopida, rădăcina de ţelina, cireşe coapte, arpagic, citrice, trifoi, castravete, păpădie, măselariţa, salba de gradina, praz, salata verde, crin, magnolie, dude, caltunas, urzici, mure, ovăz, ceapa verde, panseluţa, pătrunjel, piersici, pere coapte, petunii, leuştean, prune, cartofi, dovleac, ridichi, trandafiraşi, spanac, ciulini, roşii, napi, grâu, coada şoricelului, cârciumărese, etc.... Melcii pot fi hrăniţi o perioadă 50% si 50% plante. Dieta trebuie sa conţină 20 % tarate de grâu si 80 % fructe sau vegetale. Unii crescători folosesc ovăz, faina de porumb, faina de soia sau găinatul de pui, de unde ei îşi iau calciul. Ei pot manca la fel de bine si carton, dar nu pentru

a se hrăni ci pentru a-si face găuri pe unde pot ieşi. Uneori melcii pot mânca intr-o perioada de 24 ore echivalentul a 10-20 % din greutatea lor. Important nu trebuie lăsate resturi de mâncare care pot duce la îmbolnăvirea melcilor. Melcii activi lipsiţi de mâncare pierd o treime din greutatea lor înainte de a muri, un proces care tine de la 8 la 12 săptămâni. Furnizaţi-le calciu cel puţin o data pe săptămână daca nu e regăsit in sol. Nu trebuie sa conţină săruri dăunătoare. Amestecaţi calciul si tarata de grâu, cartofi pisaţi si serviţi-i pe o tigaie, aceasta împiedicând rostogolirea resturilor pe pământ. Unii cercetători folosesc găinatul de pui. Poţi sa tai o tava din plastic pe lungimea lor, creând doua jgheaburi. Găinatul conţine 14-20 % proteine luate din hrana animala fiind bune pentru creşterea melcilor. Suplimentarea hranei cu găinat poate duce la scăderea mâncării propriilor oua. Important pe lângă găinaţ se folosesc coji de ouă pisate în mâncare. Prezenţa calciului este necesară pentru cochiliile melcilor care ies din ouă. Melcii sunt canibali, de aceea primii melci vor mânca coaja ouălor din jur. Important este ca perioada în care melcii vor ieşi din ouă, să fie cât mai mică, astfel micşorându-se pierderile prin canibalism. Pentru ca perioada să fie cât mai scurtă, ouăle trebuie ţinute la o temperatură de 20 grade C si o umiditate aproximativ de 70%. Melcii tind să-şi mănânce ouăle din propriile specii. Oul de melc conţine mult mai multe proteine, ceea ce îi ajută pe melcii noi ieşiţi să crească repede, mari şi sănătoşi.

FERME ÎN INCĂPERI ( INGRĂDITURI ÎNCHISE )

Fermele în încăperi sunt alese, de crescătorii de melci deoarece, pot obţine mai multe generaţii maturi, pe an. În România astfel de ferme, deşi obţin profituri mari, nu sunt recomandate, în mod special deoarece cresc cheltuielile, mai ales că ţara noastră are condiţiile climatice adecvate. Totuşi profitul recomandă folosirea şi acestei metode, în acest scop se pot folosi sere normale construite din ţevi din oţel acoperite cu plastic, de obicei în arcade, şi umbrite pentru lunile călduroase. Aceste ”sere” sunt dotate cu echipamente de irigare electronice. Construcţia este similară cu fermele neacoperite.

Tipuri de ferme acoperite ( tip de seră )

În acest caz temperatura şi umiditatea trebuie ţinute sub control, astfel creându-se condiţii artificiale de creştere a melcilor. Aceste condiţii pot fi tratate separat fiind de mare importanţă. Pentru a face un compromis între creşterea in aer liber şi creşterea în ferme acoperite, în special în Italia, s-a trecut la camere complet climatizate, cat şi la camere semiclimatizate, care să îmbine avantajele ambelor părţi.

Cameră climatizată complet

Cameră semiclimatizată

CRESTEREA MELCILOR ÎN CUTII

Melcii pot fi crescuţi si in cutii şi cuşti îngrămădiţi dar trebuie folosit un sistem de stropitori pentru a păstra umiditatea. Cuştile ar trebui sa aibă un jgheab pentru mâncare si unul pentru apa. Cuştile ar trebui sa fie din plastic, fiind cele mai adecvate. Pentru a oferi melcilor un loc pentru depunerea ouălor se pun anumite recipiente din plastic ( ghivece ) pline cu pământ ce se introduc printre pietriş. Melcii tineri se separă de melcii bătrâni.

Melci Helix Pomatia crescuţi în cutii de lemn Construiţi cutii din lemn cu mărimea de 25/35 cm şi cu o înălţime de 25 cm. Tăiaţi o gaura cu diametrul de 6 mm (pentru a drena cantitatea in plus de apa) in mijloc si acoperiţi-o cu un paravan plastifiat, foarte bine securizat. Acoperiţi marginea cu acelaşi paravan astfel încât sa formeze capacul cutiei. Capacul trebuie sa se deschidă sau sa poată fi mutat. Ţineţi cutiile pe rafturi pentru a putea fi uşor de ajuns la ele. Cutiile trebuie umplute cu sol de gradina, sol sterilizat care nu conţine insecte, bacterii (folosiţi sol fertil si netratat chimic). Parţial acoperiţi solul cu muşchi de pădure dar lăsaţi spaţiu suficient pentru melci pentru a se putea târî pe noroi. Muşchiul de pădure trebuie si el umezit. Mutaţi in cutii (3 melci la o cutie) din ţarcurile neacoperite acei melci care au început să facă găuri pentru a-si depune ouăle. După ce au depus oua, duceţi-i înapoi în ţarcuri. Solul din cutii nu trebuie sa fie uscat, trebuie întotdeauna ţinut uşor umed. Prea multa umezeala e periculoasa pentru melci având in vedere că o pot absorbi si pot crăpa. Ouăle

clocesc in 25 zile dar melcii tineri vor rămâne in coaja ouălor. Vor ieşi după 10 zile din cuib ivindu-se pe muşchiul de pământ sau pe pereţii cutiei. La 3 săptămâni după ce au ieşit pe muşchi, melcii tineri trebuie puşi împreună într-un container. Trebuie luat muşchiul si noroiul cu grija pentru a nu fi omorâţi melcii. Solul trebuie schimbat cu muşchi şi noroi proaspăt. Număraţi melcii după care puneţi-i înapoi in cutie. Melcii pot fi ţinuţi si iarna in aceste cutii dar acestea trebuie ţinute intr-o camera rece protejata de îngheţ. Camera nu trebuie sa fie mai rece de 0 °C sau mai calda de 3 °C. Melcii vor deveni activi din nou in primăvară. Când temperatura va ajunge la 5 °C. Hrăniţi-i 4 săptămâni. Acum ar trebui să aibă 8 mm. Mutaţi-i în ţarc sau in cutii curate şi pregătişi cutiile pentru un nou sezon. Helix pomatia se maturizează intre 18 luni si 4 ani.

CLIMATUL ARTIFICIAL

Temperatura, umiditatea şi iluminarea au rol foarte important în creşterea melcilor. Helix Aspersa se dezvoltă foarte bine în climatul artificial. Temperatura optima este de 21 grade C. În privinţa umidităţii sursele menţionează date diferite pornind de 75% chiar până la 95%. Umiditatea mai mare poate dăuna melcilor. Pentru măsurarea umidităţii se va folosi un hidrometru, aşa cum pentru măsurarea temperaturii un termometru. La temperaturi cuprinse între 14 – 23 grade C, melcii se simt bine. Dacă aceasta creşte peste 27 grade C, melcii vor intra în stare de hibernare, cochilia fiind închisa de un operculum. Solul nu trebuie să fie prea ud, pentru că ouăle absorb apa şi pot crăpa. Deşi în unele lucrări se recomandă o umiditate foarte mare, noi vă recomandăm să nu depăşească 85%. Raportul lumina-întuneric influenţează activitatea, hrănirea, împerecherea si depunerea ouălor. 18 sau chiar mai multe ore de lumina stimulează activitatea de creştere a melcilor Helix Aspersa. Se ştie de la fermele neacoperite, că melcii consideră că se află în vară, adică în perioada de creştere rapidă în care se împerechează.

Stocul iniţial de melci

Se face prin adunarea din mediul lor natural. Ei pot fi luaţi din anghinare, din livezile de portocali, kiwi sau avocado. În anumite livezi, se foloseşte banda de cupru în jurul trunchiurilor de copaci, pentru a-i opri şi a-i culege. Melcii luaţi din mediu sălbatic pot să conţină substanţe otrăvitoare, de aceea este recomandat să fie purificaţi de orice toxine. Foarte importantă este

vremea, care trebuie să fie prielnică ieşirii lor, dacă este prea frig sau prea cald, aceştia nu vor ieşi. Pentru culegere trebuie folosit un recipient cu capac şi cu găurele pentru respiraţie. Pornind de la ideea că toată lumea preferă melcii cât mai mari, iar generaţiile următoare trebuie să depăşească generaţiile anterioare, trebuie culeşi melci cât mai mari şi cât posibil sănătoşi. Vă recomandăm cumpărarea melcilor ca material genetic.

Împerecherea şi depunerea ouălor

Majoritatea melcilor au ambele organe de reproducere ( cele feminine şi cele bărbăteşti ). Lunile de împerechere sunt mai, iunie, câteodată chiar şi iulie. Melcii mari sunt aleşi pentru împerechere, totuşi ei preferă împerecherea cu alţi melci din specia lor. Dacă melcii sunt mari şi sănătoşi, acest lucru va duce la o mărire a dimensiunii melcilor, în doi – trei ani. Melcii nu se vor folosi pentru mai mult de o împerechere. Un melc depune în medie 30 – 90 de ouă, dar doar o treime va ajunge până la maturitate.Condiţii pentru ca împerecherea să decurgă în mod normalTemperatura trebuie să varieze in jur de 21 grade C, iar umiditatea trebuie să fie de 75%. Solul trebuie să fie umed, pentru ca melcii să poată săpa pentru a-şi adăposti ouăle ( aproximativ 5 – 7 cm ). Solul trebuie să fie unul bun trebuie să conţină 25 – 50 % materie organică. Ouăle melcilor sunt culese, după clocire, şi sunt cu grijă depozitate într-o ţesătură de material fin umedă. Depunerea durează între 1 – 2 zile iar ea se va face în general între 2 – 8 săptămâni de la împerechere, iar puii vor apărea după 4 săptămâni de la depunere. Ouăle au dimensiuni de la 3 – 5 mm lungime, sunt de culoare albă şi pot cloci în funcţie de temperatură în două sau trei săptămâni. Ouăle chiar dacă sunt adăpostite, de melcii ce i-au depus, prin introducerea în anumite cuiburi trebuie feriţi de animalele prădătoare ca păsări, insecte, furnici sau şoareci. De altfel locul de împerechere trebuie să fie foarte curat, trebuie să aibă apă proaspătă în fiecare zi, iar resturile de mâncare trebuie luate pentru a nu îmbolnăvi melcii maturi dar şi pe cei nou-născuţi. Nou-născuţii au o mărime medie de 4 mm, iar ei pot creşte în patru săptămâni aproximativ 8 – 10 mm, în şase luni cei sănătoşi pot atinge 30 – 38 mm. Activitatea de reproducere la unii melci începe după doi ani, de aceea este recomandat ca melcii aleşi pentru reproducere să aibă peste doi ani şi să fi avut măcar o perioadă de hibernare. Helix Aspersa este unul dintre melcii ce se reproduc abia în al doilea an.

Reproducerea

Acuplările încep chiar din primele zi1e. Este bine să se aştepte a cincea săptămână pentru a se colecta un lot important de ponte şi a le instala, grupate câte patru, în vase de sticlă în care s-a pus nisip de râu umed. Perioada de pontă durează 10-15 săptămâni. După ce cantitatea de ouă preconizată a fost depusă, se recomandă vânzarea melcilor rămaşi pentru consum, întrucât mortalitatea lor în această perioadă tinde către 50%.

Incubaţia şi creşa

Perioada de ecloziune este de 1-14 zile. Din acest motiv, ouăle vor fi incubate la o temperatură de 20 de grade celsius, potrivit metodei care presupune folosi-rea unui strat de incubare, sau 25 de grade, în cazul metodei incubării fără strat protector. Durata de menţinere în creşă depinde de data de naştere a exemplarelor. Cele născute la mijlocul lunii februarie vor rămâne 6-7 săptămâni, iar ultimele, născute la sfârşitul lui martie, vor rămâne 1-2 săptămâni în creşă. Hrănirea se face săptămânal, la discreţie. În acest interval, greutatea melcilor se dublează la fiecare două săptămâni, iar mortalitatea variază între 10 şi 50%.

Boli si prădători

Igiena poate preveni îmbolnăvirea melcilor, dar ajuta si la buna lor creştere. De exemplu mâncarea trebuie înlocuita zilnic pentru a împiedica alterarea. Ramele ajuta la păstrarea curăţeniei solului. Paraziţii, ciupercile si artropodele pot ataca melcii. Bacteria Pseudomonas aeruginosa cauzează infecţii intestinale. Aveţi grija la prădători cum ar fi: şobolani, şoareci, cârtiţe, sconcşi, păsări, nevăstuici, broaşte, şopârle, unele specii de fluturi, gândaci si greieri, miriapode, unele specii de melci carnivori (Strangesta capillacea). Mortalitatea melcilor datorată prădătorilor poate fi micşorată prin acoperirea cu plase la ferme neacoperite, iar la fermele acoperite mortalitatea este sub 10%, deoarece prădători nu au acces în incintă.

Densitatea populaţiei

Pentru o creştere rapidă o îngrădire sau un ţarc nu trebuie să conţină mai mult de 6-8 melci de mărime medie pe o arie de 30 cmp. Rezultă din aceasta un kg de melci pe mp. La împerechere numărul de melci, trebuie să fie mult mai mic, aproximativ 4 melci Pomatia pe mp sau 7 melci Aspersa. Melcii îşi opresc procesul de creştere când sunt prea îngrămădiţi sau când grăsimea este intr-o cantitate ridicata. Aceasta grăsime poate de asemenea opri si reproducerea. Pe de alta parte, melcii in grupuri de cate 100 se pare ca au o creştere mai rapida fata de un grup mic. Probabil ca îşi găsesc mai repede perechea. Melcii intr-o aglomerare cresc mai încet chiar daca mâncarea este abundenta, având si un nivel ridicat de mortalitate. Melcii care ajung la maturitate sunt încă mici, depun puţine oua, iar rata de clocire este mica. Acest lucru reprezintă un dezavantaj pentru fermele neacoperite deoarece pentru a respecta condiţia de maxim un kg de melci vii pe mp şi în dorinţa de a obţine o producţie cât mai mare, trebuie să alegem pentru ferme terenuri cu suprafeţe mari. Densitatea la fermele acoperite se rezolvă mai uşor mai ales când melcii sunt crescuţi în cutii, deoarece se pot folosi etajere pentru mărirea suprafeţei.

Comercializarea melcilor

Pentru comercializare se aleg doar melcii care se înscriu între anumite dimensiuni – un diametru minim al cochiliei 28 mm şi 3 – 4 cm lungime. Melcii mai mici de 28 mm sunt consideraţi pui şi trebuie protejaţi pentru mărirea populaţiei de melci, iar melcii mai mari de 38 mm se consideră ( peste 9 grame ) melcii buni pentru reproducere. Dimensiunea melcilor este determinată şi de zona în care trăiesc. Astfel, în zonele intracarpatice din centrul şi vestul ţării se găsesc melci de mari dimensiuni, în timp ce în zonele extracarpatice din sud, melcii au dimensiuni mult mai mici. După sortarea pe dimensiuni şi eliminarea exemplarelor moarte, melcii sunt depozitaţi, timp de 3-5 zile, în spatii amenajate, umbrite şi aerisite, pentru ca ei să-şi golească, în acest timp, conţinutul stomacal (gastro-intestinal). Ei sunt păstraţi în lăzi speciale din plastic sau metal, umplute doar in proporţie de 60%, pentru ca melcii să aibă suficient aer.

Nu uitaţi în această perioadă, chiar dacă timp de două trei zile nu li se da nimic de mâncare, ei trebuie să primească apă.

Hibernarea melcilor

Hibernarea melcilor se produce atunci când temperatura scade sub şapte grade C sau dacă sunt puţine ore de lumină. La temperaturi scăzute de 0 grade C sau sub 0 grade C melcii pot muri. Melcii sapă gropiţe până aproape de 8 – 9 cm adâncime, faţă de sol pentru ca temperatura să fie mai ridicată. Apoi ca şi cum ar închide o uşă o membrană numită operculum închide cochilia. În această perioadă melcii ca şi celelalte animale ( ursul ) îşi reduce la minimum funcţiile vitale şi va înceta să mănânce. Hibernarea durează şase luni ( după alte manuale între 3 – 8 luni ) în care melcul va slăbi considerabil datorită consumul din rezerve proprii. După hibernare, pentru a recupera, pierderile suferite melcul va mânca mai mult. La fermele acoperite melcii sunt aşezaţi în nişte jgheaburi perforate la o temperatură cuprinsă între 4 – 6 grade C şi cu o umiditate ridicată peste 80%. După anumiţi oameni de ştiinţă umiditatea excesivă dăunează, de aceea se dă ca limită maximă 90%. Iluminarea artificială va fi de şase ore lumină, şi optsprezece întuneric.

Hibernarea durează între 3 şi 8 luni, începând de la data achiziţionării exemplarelor destinate reproducerii. Melcii se stochează în cutii cu capacitatea de 200 de exemplare, fără hrană sau apă. Cutiile sunt ţinute o perioadă de tranziţie la temperatura de 15 grade Celsius până ce melcii se lipesc pe pereţii laterali. În acest moment, cutiile pot fi introduse într-o cameră rece, la temperatura de 5 grade Celsius, umiditatea de 85%. La ieşirea din hibernare, fiecare cutie este aşezată într-o celulă de reproducere,

la 20 de grade Celsius. Umezirea fundului cutiei stimulează trezirea melcilor. Exemplarele care supravieţuiesc sunt recuperate şi puse în cutii curate, destinate reproducerii. La fermele construite în aer liber s-a observat că melcii se îngroapă la adâncimi diferite. Unii pot să ajungă la adâncimi de 20 – 25 cm, dar cei mai mulţi depăşesc cu greu adâncimea de 5 cm. Cei care sunt îngropaţi la adâncime mică după un ger uscat mor, ridicând rata de mortalitate la 8 – 9 %. Pentru prevenirea acestui fenomen nedorit la suprafaţa pământului se aplică o folie termoizolantă ce-i va proteja de frig.

Transportul melcilor

Melcii care au fost aleşi pentru comercializare cu dimensiunile între 28 – 38 mm vor fi transportaţi vii în stare de hibernare, începând cu sfârşitul lui noiembrie până la începutul lui martie. Deşi sunt în stare de hibernare trebuie să fim convinşi că melcii sunt sănătoşi. Pentru a-i menţine în această stare trebuie să fie transportaţi cu maşini frigorifice care să păstreze o temperatură constantă puţin peste 0 grade C. În alte perioade ale anului când vremea este caldă, transportul melcilor este mai dificil, deoarece cu greu pot fi ţinuţi în containere iar unii melci îşi schimbă gustul. Important. În timpul transportului melcii nu vor primi mâncare, înainte de transport se face purificarea tubului digestiv. Obligatoriu melcii trebuie să primească apă.

Pregatirea escargotului

Melcii nu se comercializează vii. Ei trebuie pregătiţi in prealabil, prin separarea de cochilie si prin proceduri specifice de congelare. Aceste proceduri se pot realiza si automat, dar ar presupune o linie de producţie destul de sofisticată. Pentru început, va recomand să faceţi aceste operaţiuni manual.

Cum se pregăteşte carnea pentru vânzare

1. Carnea de melc trebuie separată de cochilie. Pentru a fi efectuată această operaţiune, melcii trebuie să fie forţaţi să se retragă complet în cochilie ( încochiliere ) prin stropirea acestora cu puţină sare până când melcul îşi retrage în întregime talpa si o spuma albă devine vizibilă. Această operaţiune trebuie efectuată într-un spaţiu steril, pe o masă de inox sau cu faianţă. Curăţenia trebuie păstrată cu sfinţenie.

2. Melcii sunt opăriţi fie cu abur fierbinte, fie cu apă clocotită. Pentru ca un melc să se opărească nu e nevoie decât de un minut sau două.

3. Carnea de melc trebuie separată de cochilie. Carnea de melc se scoate din cochilie cu ajutorul unei furculiţe special create pentru acest scop.

4. Îndepărtarea organelor interne ale melcului. Pentru îndepărtarea aparatului digestiv şi a celorlalte organe interne se utilizează un foarfece chirurgical. În acest moment se poate spune că am obţinut carnea de melc pentru consum.

5. Pregătirea cărnii: Carnea trebuie fiartă. Fierberea se face în condiţii normale, putându-se fierbe o cantitate de până la 90 – 120 kg carne de melc odată. Fierberea durează intre 20 şi 30 de minute. Se recomandă să se facă apoi una sau două clătiri cu apă rece. De preferat ar fi ca pentru o astfel de operaţiune sa fie disponibil un echipament specializat. Carnea trebuie apoi zvântată şi uscată.

6. Carnea trebuie păstrată în congelator până la momentul transportului. Înainte, însă trebuie scoasă întreaga cantitate de apă din carne, utilizându-se cutii frigorifice. Se ţine carnea la 2 grade Celsius timp de 10 – 12 ore. După această operaţiune, carnea se ambalează în pungi sau saci de plastic, de dimensiunile dorite. Nu sunt recomandări pentru cantităţile de carne care se ambalează individual. Sacii se congelează apoi la –20 grade Celsius timp de aproximativ 24 de ore, apoi se va ţine în congelator în condiţii normale.

7. Transportul: Se face în camioane frigorifice, cu o temperatură de -15. Cantitatea de carne de melc transportată rămâne la decizia comerciantului.

PLAN DE AFACERI

CALCUL ECONOMIC PENTRU FERME NEACOPERITE

Realizarea unui plan de afaceri este foarte dificilă, deoarece trebuie precizate mai întâi materialele folosite, cât şi specia de melci care urmează să fie crescută. De asemenea preţurile practicate de diverşi producători şi furnizori sunt diferite. De la început precizăm ca trebuie să fiţi proprietarii terenului pe care veţi construi ferma de melci. Dacă îl cumpăraţi preţul acestuia nu este trecut în calcul. Acest calcul a fost făcut doar pentru a răspunde la întrebarea care ne-a fost des adresata – „Ce sumă de bani îmi trebuie pentru a începe o fermă de creştere a melcilor?”. Pentru a răspunde la această întrebare am făcut următorul calcul economic, preluat de la o fermă din străinătate de succes şi am actualizat costurile ( aproximativ ) la preţurile româneşti. De aceea acest calcul trebuie considerat doar o simplă informare.

Pentru o suprafaţa de 5000 de mp:Analiza solului – 100 euro.Planul de afaceri – 500 – 1000 euro.Costuri pentru împrejmuire exterioară ( gard ) –2000 - 3000 euro. Costuri pentru ţarcuri interioare – 1500 - 2000 euro.Dezinfecţie şi deratizare – 200 – 300 euro.Seminţe folosite pentru plante care asigură hrana melcilor, adăpostirea acestora de căldură şi de prădători – 100 – 150 euro.Material genetic ( melci pentru reproducţie ) – 1000 – 1500 euro.Irigare teren ( aspersoare ) – 1000 - 1700 euroPlata unui angajat –18 x 100 euro pe lună (prima recoltă se obţine după 18 luni de la înfinţarea fermei)

Adunând aceste cifre ( calcul mediu ) rezultă o investiţie de aproximativ 10.000 euro, precizând că aceste cheltuieli sunt calculate pentru realizarea unei generaţii mature de melci. Pentru că în calculul investiţiei am mers pe cheltuieli medii vom face acelaşi lucru şi în cazul veniturilor.În mod normal pe o suprafaţă de 1 mp. teren se obţin 1 kg de melci vii.

Preţul unui kg de melci vii se situează între 4 – 6 euro. Vom lua în calcul preţul mediu de 5 euro pe kg. Astfel rezultă un profit de 5 euro pe mp. teren. La o suprafaţă calculată de 5000 mp rezultă un profit de – 5000 x 5 = 25.000 euro. Luând un calcul faptul că există o rată a mortalităţii melcilor ( cauzele sunt explicate în documentaţie ) şi datorită faptului că pe teren se fac cărări înguste pentru accesul muncitorului putem lua în calcul un profit de 22.000 euro pe generaţie melci. Profitul poate fi mai mare în cazul în care creşterea melcilor devine o afacere de familie ( nu avem nevoie de angajaţi ). De asemenea se poate realiza un sistem de irigaţii mult mai ieftin. O decizie importantă pe care trebuie să o luăm atunci când începem activitatea este specia de melci pe care o vom creşte. Astfel Helix Pomatia şi Helix Lucorum cresc în habitat natural în România. Aceştia pot fi culeşi ( vezi adunarea melcilor ) sau preluaţi de la un centru de achiziţie la un preţ foarte mic. În acest mod cheltuielile cu materialul genetic devin minime. Dezavantajul în cazul acestor melci îl reprezintă preţul mai mic obţinut la vânzare faţă de Helix Aspersa, care nu creşte în habitat natural în România. Foarte important. Pentru a beneficia de fonduri nerambursabile SAPARD, stocul iniţial de melci trebuie cumpărat de la un furnizor de material genetic.Menţionăm că toate calculele sunt aproximative deoarece ele depind de materialele folosite, de mâna de lucru, de preţurile furnizorilor de materii prime ( vă recomandăm să folosiţi depozitele care au preţuri mai mici ). Preţurile au variaţii mari pentru că condiţiile şi materialele folosite sunt diverse. De exemplu dacă este nevoie de drenarea unui teren atunci când acesta nu are înclinarea naturală, cheltuielile cresc. Dacă folosim materiale luate de la fier vechi sau pe care le avem în gospodărie preţurile vor fi mai mici. Pentru suprafeţe mai mici de teren ( suprafaţa minimă = 2000 mp ), profiturile sunt direct proporţionale, iar cheltuielile sunt cuprinse între 4500 - 7000 de euro. Datele pe care le avem de la fermele deja existente în România confirmă estimările de mai sus. Astfel, reprezentantul italian al firmei din Botoşani, afirmă că cheltuielile pentru o suprafaţă de 2000 m2

sunt de 5500 euro + TVA. Celelalte ferme de la care avem date cu suprafeţe de 2000 m2 au fost executate cu preţuri în intervalul 4500 – 7000 euro. Totuşi vă recomandăm folosirea unui teren cu o suprafaţă cât mai mare, care amortizează mai bine cheltuielile. Din experienţă se observă că dublarea suprafeţei de teren nu înseamnă şi dublarea cheltuielilor. Calculele sunt valabile pentru al doilea an de funcţionare. În anii următori prin creşterea unui număr din ce în ce mai mare de melci profiturile vor spori.

Un rol important în mărirea veniturilor obţinute în urma creşterii melcilor îl are micşorarea ratei mortalităţii. Principalele cauze pentru care mor melcii sunt date de:

- răpitorii care pătrund în spaţiul ţarcurilor- insecte nezburătoare care deranjează melcul de mai multe ori pe zi

pentru a ieşi din cochilie, iar acesta se deshidratează în prezenţa soarelui.

- ploaia torenţială ce provoacă înecarea melcilor- grindina ce sfărâmă cochiliile melcilor- frigul care omoară melcii neîngropaţi suficient în pământ- tratarea terenului cu substanţe chimice- melcii Helix aspersa ce se adaptează mai greu la temperaturi scăzute

şi care au o rată de mortalitate mai mareMăsuri de prevenire a cauzelor:

- executarea de împrejmuiri solide a terenului şi a ţarcurilor- verificarea terenului fermei în scopul depistării eventualelor vizuini şi

tuneluri- acoperirea ţarcurilor cu o plasă împotriva păsărilor răpitoare- cultivarea de plante care să asigure melcilor umbră şi posibilităţi de a

se ascunde- înclinarea naturală a terenului sau drenarea lui în scopul eliminării

bălţilor sau a şuvoaielor de apă- folosirea foliiei termoizolante aşezată la nivelul solului cu rolul

creşterii temperaturii solului şi a protecţiei împotriva îngheţului- folosirea numai a îngrăşămintelor naturale

Melci alesi pentru comercializare

Aşa cum am prezentat în documentaţie, pentru comercializare, se aleg melcii aflaţi între anumite dimensiuni (28 – 38 mm, dimensiunea cochiliei). Melcii sub aceste limite sunt de obicei, melci tineri, ce trebuie lăsaţi să crească, iar melcii mai mari de 38 mm, trebuie opriţi pentru reproducere, pentru ca următoarele generaţii de melci să fie mai mari şi mai virili. În funcţie de habitatul de creştere a melcilor, colectarea se face în lunile octombrie, noiembrie în fermele neacoperite sau atunci când este cazul în fermele acoperite. Numărul melcilor pentru vânzare nu trebuie să depăşească ¾ din numărul melcilor maturi. Colectarea se face manual, cu un instrument în formă de furculiţă cu 2 –

3 dinţi, fiind introduşi în coşuri sau lăzi perforate. Coşurile trebuie acoperite pentru ca melcii să nu intre în contact cu razele soarelui. IMPORTANT! Colectarea melcilor se face cu foarte multă atenţie pentru a nu perfora (strica, rupe, distruge) cochilia sau epifragma, deoarece în aceste condiţii, melcii vor muri. Pentru uşurarea acestei munci şi ridicarea preciziei colectării se foloseşte un şablon, folosit de muncitorul ce efectuează colectarea. Şablonul are două găuri, una cu diametrul minim (28 mm) şi alta cu diametrul maxim (38 mm). Folosindu-se de şablon colectarea devine rapidă şi precisă.

Sfaturi pentru întreţinerea unei ferme de melci

1.Trebuie să asigurăm o bază furajeră adecvată vârstei şi speciei de melci pe care o creştem. 2. Trebuie să ţinem seama, că anumite produse folosite în hrana melcilor se acumulează şi pot să producă un anumit gust cărnii sau aceasta să devină periculoasă pentru om în momentul consumului. 3. Pentru îndepărtarea plantelor toxice sau cu gust dezagreabil, se cultivă plante netoxice şi se îndepărtează prin smulgere plantele nedorite (pelinul). 4. Plantele proaspete nu trebuie să fie tratate din punct de vedere chimic. 5. Igiena melcilor trebuie să fie strictă, iar resturile de hrană trebuie imediat îndepărtate. 6. Trebuie să controlăm zilnic dacă nu s-au săpat cotloane sau galerii pe sub grilaj de către şobolani sau alte animale de pradă. 7. Trebuie distruse muşuroaiele de cârtiţe şi furnici, deoarece atacă melcii. 8. În hale sau în serele în care se cresc melcii, trebuie verificată podeaua, uşile şi ferestrele, pentru ca animalele de pradă să nu intre. Îngrijitorii fermelor de melci trebuie să cunoască, speciile ce se cresc, diferitele stări morfofiziologice normale sau patologice ale melcilor. Ei trebuie să deosebească melcii sănătoşi de cei bolnavi sau morţi şi să- îndepărteze imediat pe cei din urmă. Melcii sănătoşi de recunosc după:

- cochilii sau valve, care sunt întregi, fără deformări şi care au culoarea speciei respective;

- la atingerea uşoară a corpului cu un băţ, melcul se retrage imediat în cochilie;

- dacă melcul este luat în mână, îşi evaginează corpul şi tentaculele; Melcii bolnavi sau slăbiţi reacţionează slab la stimuli mecanici, iar corpul

lor nu umple complet spaţiul din interiorul cochiliei. Corpul lor este moale la palpare şi nu este bine întins când este afară din cochilie. Melcii morţi se identifică uşor după miros şi după lipsa de reacţie la stimuli externi. Melcii morţi în cochilie se recunosc după carnea moale şi uşor de extras (dacă nu au intrat în descompunere) şi după culoarea neagră şi tenta vâscoasă atunci când descompunerea a început.

CALCUL ECONOMIC PENTRU FERMELE ACOPERITE

Fermele acoperite prezintă un mare avantaj – se pot obţine mai multe generaţii de melci ( melcii tineri pot coabita cu melcii maturi ), astfel încât profiturile sunt mult mai mari. Dezavantaje. Investiţiile cu realizarea şi întreţinerea unei ferme de melci sunt mult mai mari. În acest caz cheltuielile nu se pot amortiza din primul an de funcţionare. Datorită formelor diferite de construire a fermelor de melci acoperite şi de modul de creştere, nu putem concepe un calcul economic exact deoarece nu cunoaştem cum arata ferma pe care doriţi s-o construiţi.

AFACERILE CU MELCI PAS CU PAS

Vom încerca în acest capitol să vă lămurim asupra unor probleme importante privind creşterea melcilor, informaţii ce provin din legătura noastră directă cu crescătoriile de melci aflate în diferite stadii de dezvoltare. La ora actuală cu melci se pot face afaceri în trei moduri:

A. Realizarea unei ferme de melci cu ajutorul programului SAPARD prin care putem primi credite nerambursabile cuprinse între 5000- 100000 euro, reprezentând 50% din cheltuielile eligibile (vezi secţiunea SAPARD);

B. realizarea unei ferme de melci fără să apelăm la programul SAPARD;C. realizarea unui centru de achiziţii melci fără să avem propria noastră

fermă de melci; A. În cazul folosirii programului SAPARD etapele sunt următoarele:

1. cumpărarea unui teren agricol în suprafaţă cuprinsă între 2000- 5000 m2 în funcţie de mărimea fermei pe care vrem s-o realizăm. Suprafeţele mai mari (4000-5000 m2 ) sunt preferabile deoarece numărul de melci crescuţi este mai mare iar câştigurile obţinute sunt pe măsură, chiar dacă investiţia iniţială este mai mare. 2. Analiza compoziţiei solului. Acest lucru vă sfătuim să-l faceţi dacă se

poate înainte de cumpărarea terenului. Melcii tineri şi în general melcii în

creştere au nevoie de calciu pentru ca cochilia acestora să crească şi să devină rezistentă la condiţiile de mediu (ploaie, grindină). De aceea solul trebuie să fie alcalin cu un conţinut mai mare de calciu. În caz că acest lucru nu se întâmplă solul se poate trata, iar în timpul creşterii melcilor se adaugă diferite elemente ce conţin calciu (coji de ouă presate, praf de marmură). Analiza solului costă în jur de 100 euro. Există o ofertă a firmei din Botoşani prin reprezentantul firmei italiene privind analiza şi tratarea solului. Materialele folosite pentru eventualele lucrări de corecţie au o garanţie mare (10 ani), sunt produse în Italia ca şi seminţele pe care le vom folosi pentru cultivarea terenului.

Precizăm că aceste lucrări se fac CONTRACOST, dar intră în categoria cheltuielilor eligibile ce sunt suportate în proporţie de 50% de programul SAPARD.

Terenul agricol pe care doriţi să-l cumpăraţi trebuie să fie uşor în pantă, cu o înclinaţie maximă de 8 – 9%, astfel încât apa să nu băltească. Se ştie că melcii nu ştiu să înoate, iar un nivel mai mare de 4-5 cm de apă stătută poate să reprezinte un mare pericol de înecare mărind astfel rata mortalităţii.

3. planul de afaceri se face de către o firmă specializată agreată de MINISTERUL AGRICULTURII. Putem să ne facem singuri planul de afaceri dar trebuie să obţinem o ştampilă din partea unei astfel de firme. Acest plan de afaceri costă în jur de 500 – 1000 euro, iar firmele care fac acest lucru sunt prezente pe INTERNET. FIŢI ATENŢI la seriozitatea acestor firme, mai ales că planul de afaceri poate să fie sau să nu fie aprobat de către SAPARD. Nu există nici o garanţie că un anumit plan de afaceri va fi aprobat de către SAPARD. Aprobarea se face prin acordarea unor puncte pentru fiecare criteriu în parte ( vezi secţiunea SAPARD ). Pentru a fi aprobat un plan de afaceri trebuie să obţină 100 puncte.

Banii se primesc de la Sapard în tranşe numai după ce dovediţi cu acte (chitanţe, facturi, alte acte doveditoare) cheltuielile eligibile efectuate. Dacă săriţi peste o etapă sau nu o efectuaţi din planul de afaceri, finanţarea nu se mai efectuează.

4. încheierea precontractului. Pentru a obţine credite nerambursabile SAPARD trebuie să încheiem un precontract cu una din firmele care să ne furnizeze materialul genetic (stocul iniţial de melci sau melcii matcă). Există în România două firme cu care putem încheia acest precontract, una din Timişoara iar alta din Botoşani. Informaţii complete despre aceste firme puteţi obţine de la Oficiile Judeţene de Consultanţă Agricolă Timiş ( 0256220947) şi Botoşani (0231512312) sau de Birourile Teritoriale Sapard ( adresele şi numerele de telefon le aveţi în documentaţie în secţiunea

SAPARD). Firma din Timişoara importă melci din specia Helix Pomatia iar cea din Botoşani importă Helix Aspersa. Între aceste două firme există o concurenţă mare. Deoarece investiţia dvs. este destul de mare în această afacere vă sfătuim să mergeţi atât la Timişoara cât şi la Botoşani şi să vedeţi cu ochii dvs. fermele cât şi condiţiile în care puteţi încheia precontractul cu aceste firme. Decizia în acest caz vă revine în totalitate. Despre cele două specii de melci trebuie să cunoaşteţi câteva lucruri care au reieşit clar din documentaţie. Helix pomatia creşte şi în ţara noastră în habitat natural, deci este mai puţin pretenţios putând fi crescut mai uşor în ferme în aer liber. Rata mortalităţii acestui melc este mai mică.

Helix aspersa este un melc care trebuie importat, ce se adaptează condiţiilor din ţara noastră mai greu (mai ales iarna) dar care este mult mai bine vândut, iar preţul obţinut este mai mare decât în cazul melcului Helix pomatia.

În acest precontract sunt trecute drepturi şi obligaţii ale ambelor părţi. În mod normal în conţinutul acestui precontract aveţi şi dvs. un cuvânt de spus în sensul în care trebuie să introduceţi anumite clauze care să vă asigure atât consultanţă şi ajutor în timpul întocmirii actelor, construirii fermei cât şi în preluarea producţiei de melci obţinută după al doilea an de funcţionare ( minim 18 luni) după care va apărea prima recoltă de melci. În termeni generali precontractul conţine obligativitatea firmei de a :

- efectua analiza pământului;- întocmirea proiectului fermei;- livrarea materialului necesar pentru înfiinţarea fermei;- livrarea melcilor matcă (materialul genetic sau stocul iniţial de melci);- asigurarea consultanţei; - asigurarea preluării şi vânzării melcilor; Toate aceste servicii se fac de către firmă contra-cost. Acesta va fi

suportat de către dvs. Obligaţiile dvs.:- înfiinţarea fermei;- întreţinerea corespunzătoare a fermei;- dezvoltarea fermei până la prima producţie;În precontract pot fi trecute şi alte clauze mai ales referitoare la preţ. Mai multe informaţii despre aceste etape principale puteţi obţine de la

Birourile Teritoriale Sapard de care aparţineţi. B. în cazul înfiinţării de ferme fără ajutorul programului SAPARD (lucru

pe care încercaţi să-l evitaţi deoarece există destui bani alocaţi de UE pentru programul SAPARD), aveţi anumite avantaje şi dezavantaje.

Avantaje:- pentru un teren de aproximativ 2000 m2 investiţia nu este prea mare. În cazul cel mai fericit cheltuielile iniţiale pentru realizarea fermei sunt de 4500 euro (în cazul în care folosim materiale de la fier vechi, execuţia o facem singuri şi folosim cel mai ieftin sistem de irigare), iar în cazul în care dorim dotări suplimentare sau am făcut investiţii nerentabile ( cheltuieli mari cu materialele, cu munca fizică, greşeli, etc) costurile pot ajunge la 7000 euro sumă de bani care va fi recuperată în ambele cazuri după cel de-al doilea an de la înfiinţarea fermei.

- scăpaţi de birocraţia existentă- puteţi folosi drept material genetic melci culeşi din habitatul natural

din România. Culegerea melcilor din habitatul natural a fost descrisă în documentaţie

- consultanţa şi toate lucrările pe care în cazul folosirii programului Sapard trebuie să le executaţi cu o firmă specializată contra-cost, le puteţi face dvs. la preţuri mult mai mici. În acest caz vă recomandăm vizitarea unor ferme deja existente cât şi o informare foarte bună.

Dezavantaje:- pierdeţi finanţarea Sapard care reprezintă 50% din investiţia făcută

- producţia obţinută va fi preluată mult mai greu de o firmă exportatoare şi la un preţ mai mic, deoarece nu aveţi un contract pentru preluarea recoltei de melci. Bineînţeles acest lucru nu exclude ca dvs. să găsiţi un exportator sau chiar să intraţi în contact cu firme din străinătate care să vă preia melcii obţinuţi. Pe site-urile propuse în documentaţie veţi găsi destule adrese, persoane de contact, numere de telefon ale unor firme străine cu care să încercaţi să intraţi în contact. În concluzie noi vă sfătuim totuşi să apelaţi la programul Sapard, deoarece aceştia au fonduri pentru această activitate şi chiar dacă trebuie să îndepliniţi anumite condiţii impuse, acestea merită deoarece înseamnă o economie serioasă de bani.

C. Există persoane care după ce au obţinut toate aprobările necesare şi-au deschis centre de achiziţie melci. Avantajul acestui lucru constă în faptul că nu ai nevoie de o fermă de creştere a melcilor. Poţi angaja culegători de melci din habitatul natural sau poţi cumpăra de la populaţie oferind un preţ destul de mic pentru kg de melci.

Dezavantajul acestei metode constă în asigurarea condiţiilor de păstrare a melcilor achiziţionaţi, cât şi vânzarea dificilă a acestor melci unei firme exportatoare. În acest caz nu putem lucra decât cu Helix Pomatia şi

ţinând cont că nu există un contract ferm obţinem un preţ scăzut ( aproximativ 2 euro/kg melci în cochilie).

PROGRAMUL SAPARD ( TOATE INFORMAŢIILE NECESARE )

GENERALITĂŢI

Programul SAPARD a fost creat pentru a sprijini eforturile ţărilor candidate din Europa Centrală şi de Est de a adera la Uniunea Europeană şi pentru a pregăti participarea acestora la Politica Agricolă Comună. Asistenţa este oferită în perioada 2000-2006. Obiectivele Programului sunt acelea de a contribui la implementarea acquis-ului comunitar referitor la Politica Agricolă Comună şi alte politici conexe. Mai mult, astfel se oferă posibilitatea de a ne însuşi principiile de accesare a fondurilor structurale, inclusiv procedurile financiare şi mecanismele de control ale Uniunii Europene. Programul este structurat pe patru axe prioritare şi unsprezece măsuri.

Programul SAPARD din România a fost adoptat de către Comisia Europeană prin Decizia nr 372/2000 pe baza 5Programului Naţional pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (PNADR) – amendat prin Hotărârea Comisiei Europene 638/2002.

Cheltuieli eligibile sunt acele cheltuieli care pot fi co-finanţate prin Programul SAPARD. Pentru a fi considerate eligibile în contextul proiectului, cheltuielile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: Să fie necesare pentru desfăşurarea proiectului, să fie prevăzute în cadrul contractului de finanţare – model anexat prezentului Ghid (Anexa 2) şi să fie în conformitate cu principiile unui management financiar solid, în particular „valoare pentru bani” şi „eficienţa costurilor”; Să fie efectiv realizate pe perioada execuţiei proiectului şi să respecte prevederile din Contractul de finanţare semnat cu Autoritatea Contractantă, cu excepţia studiilor de fezabilitate şi a studiilor conexe (studii tehnice, economice, plan de afaceri, avize, autorizaţii, acorduri, taxe legale aferente acestora) a căror cheltuială poate fi făcută înainte de semnarea contractului

de finanţare dar după emiterea Deciziei Comisiei Europene prin care se va acorda managementul fondurilor SAPARD pentru România. Să fie înregistrate în registrele contabile ale beneficiarului, să fie identificabile şi verificabile şi să fie susţinute de originalele actelor de plată justificative

Ajutorul financiar nerambursabil care poate fi obţinut de către un solicitant în cadrul acestei măsuri

Proiectele din cadrul acestei măsuri sunt considerate a fi investiţii generatoare de venituri.Ajutorul public acordat în cadrul acestei măsuri nu va depăşi 50 % din totalul cheltuielilor eligibile.În cadrul acestui program vor putea fi finanţate proiecte a căror valoare totală eligibilă este cuprinsă între 5.000 - 200.000 EURO.

Gradul de intervenţie pentru proiecte:- 50% contribuţie privată

- 50% contribuţie publică SAPARD, din care: - 75% contribuţie UE - 25% buget naţional

Beneficiarul poate să primească de două ori un sprijin, pe perioada de implementare a măsurii. Valoarea totala eligibila a celor doua poiecte depuse de un beneficiar in cadrul acestei masuri este de 200.000 Euro (finantare SAPARD + co-finantare privata), pentru intreaga perioada de implementare a Programului. Beneficiarul poate solicita o altă asistenţă financiară pentru un nou proiect in cadrul masurii 3.4 numai după încheierea proiectului precedent (data ultimei plăţi efectuată de către Agenţia SAPARD). Un beneficiar poate solicita finantare SAPARD pentru doua proiecte in cadrul a doua masuri diferite in limitele maxime mentionate in cadrul fiecarei masuri.

Pentru a putea fi eligibile cheltuielile trebuie să fie efectuate după semnarea contractului de finanţare (cu excepţia cheltuielilor legate de studiile de fezabilitate, proiectului tehnic şi studiile conexe, cheltuieli care pot fi efectuate şi înainte de semnarea contractului). Aceste cheltuieli nu trebuie să depăşească limita procentajului aprobat în măsură (max 12% din valoarea totală eligibilă a proiectului, exceptând cazurile când nu sunt prevăzute

construcţii, când acesta nu va depăşi 5%). Nici o cheltuială nu poate fi făcută înainte de data Deciziei Comisiei Europene de conferire a managementului fondurilor.

Persoane care pot solicita credite nerambursabile SAPARD:

Nr. crt.

Categorie beneficiar

Baza legala de infiintare/organizare/functionare

Personalitate juridica

Documente justificative de atestare a solicitantului (copii)

1Producatori agricoli individuali - persoane fizice autorizate

H.G. 661/ 2001Legea 507/2002

Nu

Certificat de producator agricol individual. +Autorizatia în baza legii 507/2002+dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare

2Proprietar individual de padure - persoane fizice autorizate

Legea 18/ 1991Legea 1/ 2000Legea 507/2002

Nu

Titlu de proprietate sauAdeverinta şi proces-verbal de punere în posesie+Autorizatia în baza legii 507/2002+Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare

3 Persoane fizice autorizateLegea 507/ 2002

Nu

Autorizatie de functionare +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI

4 Asociatii familialeLegea 507/ 2002

Nu

Autorizatie de functionare +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI

5 Societati agricole Legea 36/ 1991 Da

Incheierea de inscriere eliberata de judecatorie+dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare

6Societati comerciale cu capital integral privat (SNC,SCS,SA,SCA,SRL)

Legea 31/ 1991 Da

Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare.

7 Societati comerciale cu capital integral privat

Legea 15/ 1990 Da Certificatul de Inregistrare (inclusiv anexele) eliberat de Oficiul Registrului Comertului conform OUG 76/2001-republicata, cu modificarile şi completarile ulterioare +

dupa caz Copie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare.

8

Asociatii fără scop patrimonial (non-profit) – numai pentru infiintarea şi dotarea cercurilor de masini agricole

O.G. 26/ 2000O.G. 37/ 2003

Da

Certificat de inscriere în Registrul Asociatiilor şi Fundatiilor+ pentru fiecare membru al asociatieiCopie dupa Cererea privind inscrierea în Registrul Exploatatiilor Agricole, conform Ord. 567/2003 al MAPAM, MAI +Actul constitutiv ( durata de functionare a asociatiei trebuie să fie pe termen nedeterminat sau pe minim 8 ani de la data depunerii cererii de finantare )

9.Cooperative meşteşugăreşti

Legea nr.66/1990

Da

Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr 64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare+Statutul Adunarii Generale adoptat+Actul de recunoastere a infiintarii cooperativelor mestesugaresti de catre Consiliul organizatiei cooperatiste mestesugaresti ierarhic superioare.

10. Cooperative de consum Legea nr.109/1996

Da Certificat emis de Oficiul Registrului Comertului care specifică că solicitantul are capital social 100% şi că nu se află în proces de lichidare, fuziune, divizare (Legea 31/1990 republicată cu completările şi modificările ulterioare) , reorganizare juridică sau faliment conform Legii nr

64/1995 republicată cu completările şi modificările ulterioare+.Hotarare judecatoreasca definitiva pronuntata pe baza actului de constituire si a statului propriu

Tipuri de proiecte pentru care se poate acorda un ajutor financiar nerambursabil

Sectoare si tipuri de submăsuri şi domenii investiţii Servicii Agricole Turism rural Alte tipuri de activităţi turistice Activităţi meşteşugăreşti Acvacultura Alte activităţi: sericicultură, apicultură, cultivarea şi procesarea

ciupercilor, procesarea fructelor de pădure şi de arbuşti fructiferi, şi a plantelor medicinale şi aromatice, melci şi broaşte.

Valoarea proiectelorValoarea totală eligibilă a proiectului trebuie să fie între 5.000 – 200.000 Euro.

Durata proiectelorInvestiţiile făcute prin proiect trebuie să se deruleze în maxim doi ani de la data semnării contractelor de finanţare în funcţie de complexitatea proiectelor. Acoperirea geograficăProiectul va fi amplasat în spaţiul rural al României, definit conform legislaţiei naţionale în vigoare.

Categorii de cheltuieli eligibile

Se iau în considerare cheltuielile eligibile care sunt în concordanţă cu obiectivele prezentei măsuri, aşa cum sunt menţionate în Programul aprobat pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală în România.

Pentru că un proiect să fie eligibil în vederea acordării ajutorului comunitar, toate serviciile, utilajele şi bunurile vor avea că ţară de origine una din ţările membre ale Comunităţii sau una din ţările menţionate în instrucţiunile de completare a cererii de finanţare; aceasta fiind condiţia, beneficiarul va putea stabili achiziţiile prin contractele de bunuri, lucrări şi servicii, folosind orice mijloc admisibil drept probă.

Următoarele categorii de cheltuieli nu vor face obiectul ajutorului financiar nerambursabil prin Programul SAPARD, în conformitate cu Legea 316:

Cumpărarea, închirierea sau luarea în leasing a terenurilor sau clădirilor existente;

Impozite, taxe vamale şi taxe de import care: sunt recuperabile, rambursabile sau compensate prin

orice mijloace; nu fac parte din sistemul fiscal general din România; poartă disproporţionalităţi în orice parte a Programului;

Costuri de exploatare, inclusiv costuri de întreţinere şi chirie; Leasing, exceptând cazul în care leasing-ul are ca rezultat trecerea în

proprietate a celui care ia în leasing; Costurile oricăror servicii, bunuri sau lucrări cu o valoare mai mare de

10 000 de EURO, pentru care beneficiarul nu a obţinut oferte din partea a cel puţin trei furnizori, originalele acestora fiind incluse în declaraţia de cheltuieli;

Comisioane bancare, costurile garanţiilor şi cheltuieli similare; Acea parte a costurilor reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi

consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, proiectul tehnic, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea şi implementarea proiectului, direct legate de măsură, care depăşeşte 12% din costul total eligibil al proiectului, respectiv 5% pentru acele proiecte care nu includ construcţii;

Cheltuiala legată de proiectele care au generat taxe de utilizator sau participant înainte de încheierea proiectului, fără că sumele respective să fi fost deduse din costurile eligibile;

Costuri promoţionale, altele decât cele legate de vizualizarea ajutorului;

Cheltuieli pentru achiziţionarea echipamentelor la mâna a doua; Plata în natură;

Cheltuieli pentru proiect realizate înainte de aprobarea proiectului, cu excepţia studiilor tehnice şi de fezabilitate.

la care se va adăuga: Investiţiile care sprijină vânzarea cu amănuntul, Investiţiile pentru construirea şi modernizarea locuinţelor; Cheltuielile privind promovarea produselor prin expoziţii,

reclame şi publicitate; Achiziţionarea de mijloace de transport cu excepţia celor

specializate;

Cheltuieli generale eligibilea) Construirea, modernizarea sau extinderea clădirilor şi instalaţiilor aferente, inclusiv lucrări de demolare, dacă sunt necesare, reţele de utilităţi;b) Achiziţionarea de utilaje, echipamente şi instalaţii noi, echipament IT şi software pentru administrarea afacerii, inclusiv costuri de montaj;c) Cheltuieli pentru pregătirea/implementarea proiectului reprezentând plată arhitecţilor, inginerilor şi consultanţilor, taxelor legale, a studiilor de fezabilitate, achiziţionarea de patente şi licenţe pentru pregătirea şi/sau implementarea proiectului, direct legate de măsură, care nu depăşesc 12 % din costul total eligibil al proiectului, cu excepţia acelor proiecte care nu prevăd construcţii, caz în care nu depăşesc 5%; d) Achiziţionarea de maşini agricole noi; e) Articole de mobilier pentru utilizare în cadrul afacerii, unelte şi dispozitive, inclusiv cele pentru protecţia impotriva incendiilor şi pentru protecţia muncii;

Broaşte şi melci- Construcţia, modernizarea şi extinderea clădirilor operaţionale şi a utilităţilor conexe pentru:

Depozitarea, procesarea şi marketingul produselor; Depozitarea furajelor, echipamentelor, uneltelor şi mijloacelor de

transport; Construcţii speciale pentru utilităţi; Birouri pentru utilizare în cadrul fermei; Împrejmuiri. Maşini, echipamente, instalaţii şi dispozitive noi pentru: Desfăşurarea activităţilor specifice, cuprinzând creşterea, irigarea,

recoltarea şi monitorizarea proceselor din fermă; Procesarea şi marketingul produselor la nivelul fermei; Utilităţi;

- Mijloace noi specializate pentru transportul rutier (vehicule cu instalaţie de refrigerare);

Adrese ale Birourilor Regionale SAPARDBiroul Regional (BRIPS)

Judeţe arondate

SediuSef Birou Regional

Telefon Adresa

Biroul Regional 1Nord-Est

Bacau, Botosani, Iasi, Neamt, Suceava, Vaslui

Iasi Robu Teodor

0232 262 697 0232 262 696 faxsapard_ne@yahoo.com

Str. Stefan cel Mare, 47-49, Iasi

Biroul Regional 2Sud-Est

Braila, Buzau, Constanta, Galati, Tulcea, Vrancea

Constanta

Corbu Gheorghita

0241 617 122 0241 617 066 0241 617 122 faxsapard2@gmb.ro

Str. Revolutiei din 22 dec, nr. 17, Constanta

Biroul Regional 3Sud-Muntenia

Arges, Calarasi, Dambovita, Giurgiu, Ialomita, Prahova, Teleorman

Tirgoviste

Comsa Dorina

0245 620 241tel/faxsapard3tgv@minisat.ro

Str. Mircea cel Batran, nr 12

Biroul Regional 4Sud-Vest Oltenia

Dolj, Gorj, Mehedinti, Olt, Valcea

Craiova

Popescu Daniel

0251 406 4020251 406 401 faxsapardcraiova@oltenia.ro

Str. Unirii nr. 19, Craiova, jud Dolj

Biroul Regional 5Vest-

Arad, Caras-Severin, Hunedoa

Timisoara

Salagean Daniela Flavia

0256 432 223 0256 432 265 faxsapard5@mail.dnttm.ro

P-ta Libertatii nr. 1, Timisoara

Romania ra, TimisBiroul Regional 6Nord-Vest

Bihor, Bistrita-Nasaud, Cluj, Maramures, Salaj, Satu Mare

Satu-Mare

Marchis Ioan

0261 768 7070261 806 023 faxbrips6nv@yahoo.com

Str. 1 Decembrie 1918, nr. 13, Satu-Mare

Biroul Regional 7Cenru

Alba, Brasov, Covasna, Harghita, Mures, Sibiu

Alba-Iulia

Goia Mocan Ana

0258 810 4330258 810 335 faxsapard7@cristalsoft.ro

Pta. Iuliu Maniu nr. 13, cod 2500 Alba-Iulia

Biroul Regional 8Bucuresti-Ilfov

Bucuresti, Ilfov

Bucuresti

Vasiliu Cornel

311 06 16/13/65brips8@k.ro

Piata Rosetti nr.4, etaj 6,

Cererile trimise sau depuse prin orice alte mijloace sau la alte adrese nu vor fi luate în considerare.

Cererile de finanţare se depun în sesiuni lunare, între prima şi ultima zi lucrătoare a lunii, până la ora 16.00. Orice cerere adusă pentru depunere după termenul limită nu va fi acceptată pentru a fi depusă.

Desfăşurarea sesiunilor lunare şi sumele disponibile pentru fiecare sesiune vor fi anunţate public printr-un anunţ de licitaţie în trei cotidiene de tiraj naţional, în prima zi lucrătoare aferentă sesiunii.

În fiecare zi de vineri cererile de finanţare se vor primi până la ora 12.00. Dacă ultima zi de depunere este zi de vineri cererile de finanţare se vor depune până la ora 16.00. În cazul în care în ultima zi lucrătoare a sesiunii lunare numărul ridicat de solicitanţi nu permite efectuarea conformităţii în aceeaşi zi, se respectă următoarea regulă:

- beneficiarii vor primi bonuri de ordine şi vor fi anunţati cu privire la data şi ora când conformitatea va fi verificată

- fiecare exemplar al cererii de finanţare (inclusiv anexele aferente), trebuie introdus în câte un plic care trebuie să aibă înscrise numărul de referinţă al Cererii de proiecte, numele complet al solicitantului, adresa completă a acestuia şi denumirea proiectului (identice cu cele înscrise în cererea de finanţare). Pe fiecare plic se va înscrie cuvântul „original” sau „copie”, după cum este cazul. Toate aceste menţiuni se vor înscrie pe plic, citeţ, cu caractere majuscule şi diacritice.

Nerespectarea acestor condiţii poate duce la respingerea cererii.

Plată ajutorului financiar nerambursabil

Programul SAPARD nu acordă plăţi în avans, doar rambursează cheltuielile deja făcute.

Execuţia proiectului se efectuează din surse financiare proprii ale beneficiarului, până când este acordată finanţarea SAPARD. Rambursarea se face în Lei pe baza unei cereri de plată, la care se anexează documentele justificative (facturi, contracte, ordine de plată etc.).

Solicitanţii pot să aleagă până la 3 tranşe de rambursare, care acoperă întreaga cheltuială eligibilă a proiectului.

Rambursările sunt făcute în termen de maxim 90 de zile de la data înregistrării cererii de plată conforme la Biroul Regional.

Plăţile se vor face conform instrucţiunilor de plată prezentate în Anexa V la Contractul de finanţare (Anexa 4 la Ghidul solicitantului).

În maximum 3 luni de la semnarea contractului de finanţare beneficiarul va depune la BRIPS dosarele de achiziţii prevăzute în proiect (respectând instrucţiunile din Anexa IV la Contract) şi declaraţia de eşalonare a plăţilor.

Link-uri utile

Argentina

http://www.cedeha.com/ http://www.caracolesdonarosa.com.ar/http://www.lescargots.com.ar/http://www.humuscaracoles.com/

Australia

http://www.snailfarming.net/http://www.angelfire.com/biz/SouthWestSnails/http://www.snailfarms.com/

Austria

http://www.escargot.at/

Belgia

http://users.belgacom.net/escargot.kweek/

Brazilia

http://www.escargot.com.br/http://www.ibh.com.br/

China

http://www.chinasnail.com/hydta.asp?key=News http://www.fcsnail.com/eindex.html

Germania

http://www.schneckenzucht.de/

Franta

http://www.croquenature.com/http://maison.royer.free.fr/

http://www.peresoulet.com/http://www.ifrance.com/fermeauberge/http://www.lescargotiere.com/http://www.escargotmussot.com/http://www.lorescargot.fr.st/http://escargotsouslecedre.free.fr/http://perso.wanadoo.fr/escargot.lozere/http://www.espace-escargots.com/http://escargotsdaquitaine.site.voila.fr/http://www.escargot-comtois.com/http://www.escargotiere.com/http://www.escargotier.fr/http://d-eyles.chez.tiscali.fr/FR/PAGE3.HTMhttp://membres.lycos.fr/escargotdumedoc/http://orione.free.fr/http://perso.wanadoo.fr/escargots.caphelix/http://pro.wanadoo.fr/escargot.perigord/produits/accueil.htmhttp://www.charente-escargots.com/http://www.escargot-provencal.com/http://escargotnice.monsite.wanadoo.fr/http://www.escargot.fr/http://www.isasite.net/vanhelix/

Italia

http://space.tin.it/economia/maurtort/http://www.lumache-elici.com/http://www.elixborbera.com/http://www.une.it/index.htmhttp://www.lumacheriavaldinoto.com/

Korea

http://www.hanmin.co.kr/

Peru

http://www.chefescargot.com/http://www.escargotperu.com/

Portugalia

http://www.helixoeste.com/

Spania

http://www.helicicultura.com/http://www.helixgalicia.com/http://www.helixlugo.com/http://www.inhesur.com/

Suedia

http://www.goldenpond.nu/

Elvetia

http://www.schneckenfarm.ch/site/sch645077/sch735866726.asp

Marea Britanie

http://www.heliciculture.co.uk/index.asp

Statele Unite

http://www.gcnet.net/escargot/

Institute:

http://www.rirdc.gov.au/reports/NAP/00-188.pdfhttp://www.nal.usda.gov/afsic/AFSIC_pubs/srb96-05.htmhttp://alerion.ulaval.ca/scom/Au.fil.des.evenements/1996/10.17/esc.htmlhttp://www.biology.mcgill.ca/faculty/chase/http://www.jkoene.dds.nl/index.htmhttp://www.inra.fr/Internet/Directions/DIC/PRESSE/DEC98/nb2.htmhttp://www.poitou-charentes.inra.fr/w3pchar/fich_heli.htmhttp://users.belgacom.net/escargot.kweek/