UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI BĂNCI BUCUREŞTI

LUCRARE DE LICENŢĂ

Coordonator ştiinţific:Asist.univ.drd. Angela Ogarcă

Absolvent: Burcioiu Robert

Bucureşti2013

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE FINANŢE ŞI BĂNCI BUCUREŞTI

CREDITELE ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE

DE BĂNCILE DIN ROMÂNIA

Coordonator ştiinţific:Asist.univ.drd. Angela Ogarcă

Absolvent: Burcioiu Robert

Bucureşti,2013

2

CUPRINS

INTRODUCERE … ……………..………………………………………..…………….. 4

CAPITOLUL I - CREDITUL – CONCEPT, TRĂSĂTURI ŞI FUNCŢII

1.1. Definirea creditului …………………………………………………………………. 5

1.2. Funcţiile şi rolul creditului …………………………………………..……………... 7

1.3. Elementele componente ale creditului …………………………………………..… 9

CAPITOLUL II – CREDITAREA PERSOANELOR JURIDICE

2.1. Tipurile de credite bancare acordate persoanelor juridice …………………… 14

2.2. Analiza financiară şi documentaţia de creditare a persoanelor juridice ………. 20

2.3. Garantarea creditelor destinate persoanelor juridice …………………..………. 23

2.4. Riscurile activităţii de creditare ……………………..…………………………… 27

CAPITOLUL III - ANALIZA CREDITELOR ACORDATE

PERSOANELOR JURIDICE ÎN CADRUL RAIFFEISEN BANK

3.1. Prezentarea Raiffeisen Bank ………………………………………..……………. 30

3.2. Etapele procesului de creditare în cadrul Raiffeisen Bank ……………..……… 36

3.3. Procedura de acordare a creditelor de către Raiffeisen Bank …………………. 40

3.4. Produse de credit acordate corporaţiilor ………………………………………… 51

3.5. Program de finanţare destinat întreprinderilor mici şi mijlocii …………………58

CONCLUZII …………………………………………………………………………. 63

BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………. 65

3

INTRODUCERE

Activitatea de creditare prezintă un rol deosebit în economia contemporană. Se poate

afirma că dezechilibrele majore în procesele specifice acestui gen de activitate stau la baza

producerii unor perturbaţii majore în economia mondială, un exemplu practic concludent în

acest sens fiind criza din sistemul bancar, cu prelungiri în întreg sistemul financiar-economic,

cauzata de lipsa lichidităţilor ce a decurs în primul rând din existenţa creditelor neperformante,

cu mult peste capacitatea băncilor de acoperire a riscurilor asumate.

Prezenta lucrare reprezintă o sinteză a elementelor fundamentale ce caracterizează

creditul bancar şi în mod particular, creditele acordate de Raiffeisen Bank persoanelor

juridice.

Lucrarea de faţă cuprinde trei capitole în care sunt prezentate elementele determinante

ale creditului, creditarea bancară a persoanelor juridice, specificul creditării în cadrul

Raiffeisen Bank, astfel:

Capitolul I, intitulat Creditul – Concept, trăsături şi funcţii, analizează noţiunea de

credit în ansamblul său, funcţiile, rolul creditului, precum şi elementele sale componente.

Cel de-al doilea capitol, Creditarea persoanelor juridice, cuprinde prezentarea

principalelor categorii de credite pentru persoanele juridice, a aspectelor legate de analiza şi

documentaţia de creditare, a formelor de garantare a creditelor, precum şi a riscurilor ce apar

în activitatea de creditare.

În cel de-al treilea capitol, Analiza creditelor acordate persoanelor juridice în cadrul

RAIFFEISEN BANK, sunt prezentate aspectele specifice creditării persoanelor juridice de

către această bancă, urmate de detalierea principalelor tipuri de credite acordate.

Lucrarea de licenţă se încheie cu o serie de concluzii, formulate în urma studiului

realizat, prin consultarea unor lucrări de specialitate şi a legislaţiei în vigoare existente în

România.

Pentru elaborarea prezentei lucrări am beneficiat de sprijinul coordonatorului ştiinţific,

doamna asist.univ.drd. Angela Ogarcă, căreia aş dori să-i mulţumesc. De asemenea, le sunt

recunoscător şi le mulţumesc şi tuturor cadrelor didactice ale Facultăţii de Finanţe şi Bănci,

pentru că ne-au împărtăşit din cunoştinţele şi experienţa lor, ne-au ascultat şi ne-au sprijinit pe

parcursul anilor de studiu.

4

CAPITOLUL I

CREDITUL – CONCEPT, TRĂSĂTURI ŞI FUNCŢII

1.1. Definirea creditului

Creditul, ca şi monedă este o categorie economico-financiară creată pentru a servi la

rezolvarea unor probleme economice, sociale sau legate de procesul de schimb. Printre

primele operaţiuni, cu caracter economic înfăptuite de indivizi care au trecut de la viaţa

izolată, individuală, la o formă de viaţă socială a fost schimbul în natură şi ca o consecinţă

imediată a lui a apărut creditul, după cum explică profesorul universitar Victor Manole de la

Academia de Ştiinte Economice Bucureşti Manole1: “Creditul a apărut ca un schimb în natură

şi ca o consecinţă imediată a acestuia. Creditul este tot un schimb însă are particularitatea că

între momentele de schimb se intercalează factorul timp.” Altfel spus, creditul este o activitate

de schimb începută în prezent şi care are o finalitate viitoare. În orice tranzacţie de schimb, în

mod obişnuit, fiecare din părţi oferă celeilalte un echivalent. Atunci când una din părţi

convine să primească echivalentul la care are dreptul la o dată viitoare, se spune că este vorba

de un schimb pe credit. Indiferent de modul în care s-a născut şi a evoluat activitatea

economică a omenirii, creditul a apărut înaintea oricărui sistem şi instrument de schimb.

Aşadar, operaţiunea de creditare este o operaţiune de schimb, de transfer a unui bun

dintr-un patrimoniu în altul, în care plata nu se face în momentul schimbului, ci ulterior, adică

cu un decalaj de timp. De aici reiese principala caracteristică a creditului, şi anume înlocuirea

unei părţi imediate cu o promisiune de plată la o dată ulterioară. Etimologic, creditul îşi are

originea în cuvântul latin “creditum – credere”, care înseamnă a crede, a se încrede sau a avea

încredere. Această origine a noţiunii de credit scoate în evidenţă un element psihologic

absolut necesar în existenţa unei operaţiuni de împrumut, adică încredere.

Creditul, fiind o categorie de natură economico-financiară a format obiectul unor

ample cercetări în literatura de specialitate. Analizând unele definiţii cu privire la credit, vom

constata o diversitate de opinii, diferenţa dintre ele fiind determinată de punctul de vedere din

care este privit creditul. O definiţie cuprinzătoare este dată de Cezar Basno în lucrarea

“Monedă, credit şi bănci” în care autorul şi colaboratorii săi identifică creditul drept

“operaţiunea prin care se iau în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de

1 V. Mărgineanu, ed. All., Firma şi Banca,Tribuna Economică, Bucureşti, 1999

5

rambursare viitoare, de regulă însoţită de plata unei dobânzi ce remunerează pe

împrumutator.”

O nouă definiţie care se axează atât pe caracterul viitor al finalizării operaţiunii, cât şi

pe schimbul de resurse este cea a conf. univ. dr. Sabin Ilieşi. Conform acestuia, creditul

reprezintă “noţiunea ce defineşte o relaţie cu caracter special, ce apare între un vânzător şi

partenerul său cumpărător, în cazul în care transferul de valoare, respectiv de mijloace

băneşti, are loc după ce s-a realizat transferul material de utilităţi, aceste două tipuri de

transferuri fiind, de fapt, decalate în timp.”

Pentru a fi mai clară noţiunea de credit, este necesară prezentarea a trei opinii care s-

au conturat cu privire la acest concept, respectiv:

creditul ca încredere;

creditul ca expresie a relaţiilor de redistribuire;

creditul ca formă a relaţiilor de schimb.

Definirea completă a creditului poate fi realizată prin luarea în considerare şi corelarea

acestor trei abordări, ceea ce poate duce la următoarea formulare: creditul reprezintă o

categorie economică, ce exprimă relaţii de repartiţie a unei părţi din P.I.B. sau din venitul

naţional, prin care se mobilizează şi se distribuie disponibilităţile din economie şi se crează

noi mijloace de plată, în scopul satisfacerii unor nevoi de capital şi al realizării unor obiective

ale politicii economice. Activitatea de creditare este supusă observaţiei din două puncte de

vedere, respectiv sub două aspecte, unul economic şi unul juridic. Astfel, din punct de vedere

juridic, creditul reprezintă o convenţie între un creditor şi debitorul său, de regulă

materializată într-un înscris (contract), referitoare la producerea, livrarea şi plata contravalorii

unor utilităţi. Sub aspect economic, creditul se referă la relaţiile ce se manifestă în cadrul

mecanismului economic al unei ţări prin intermediul cărora sunt mobilizate şi apoi distribuite,

după reguli bine definite, resurse de capital temporar disponibile, pentru a se satisface nevoile

de finanţare ale întreprinzătorilor, generate de actele de comerţ pe care aceştia le derulează,

potrivit interselor lor, fie ele cu caracter productiv sau neproductiv2.

2 Trenca I., Tehnică Bancară, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004

6

1.2. Funcţiile şi rolul creditului

Funcţiile pe care le îndeplineşte creditul în economia ţării au constituit subiectul unor

dispute între specialişti, neajungându-se până în prezent la un consens. Dintre multitudinea de

argumente şi opinii se disting patru grupe relevante3:

a) prima grupă de opinii abordează funcţiile creditului în acelaşi mod ca şi funcţiile

finanţelor, respectiv funcţiile de repartiţie şi control. Potrivit acestei idei, relaţiile de credit fac

parte din relaţiile financiare în sens larg;

b) a doua grupă de opinii consideră drept funcţii ale creditului funcţia de repartiţie şi

de control adăugând în plus şi funcţia de emisiune;

c) a treia grupă de opinii precizează drept funcţii ale creditului funcţia de mobilizare şi

funcţia de redistribuire, cu precizarea că prin credit se redistribuie un volum mai mare de

resurse decât cel mobilizat;

d) în fine, ultima grupă de opinii apreciază creditul prin prisma dobânzii şi îi atribuie

funcţia de purtător de dobândă.

Cu toate aceste diferenţe de opinii, literatura de specialitate a conturat trei funcţii

ale creditului, astfel4:

1. Funcţia de repartiţie caracterizată prin prisma mobilizării şi redistribuirii a trei

tipuri de resurse: capitaluri disponibile degajate temporar din circuitul economic şi care sunt

păstrate în conturi bancare, depunerile agenţilor economici şi economiile populaţiei păstrate la

bănci sub forma depozitelor;

2. Funcţia de control a creditului se referă la faptul că băncile sunt direct interesate ca

sursele împrumutate să fie rambursate la scadenţă, urmărind modalitatea de utilizare a

împrumutului de către solicitanţi;

3. Funcţia de emisiune se referă la capacitatea creditului de a crea noi mijloace de

plată în economie, pe lângă cele mobilizate şi redistribuite prin îndeplinirea funcţiei de

repartiţie, capacitate ce izvorăşte din caracteristica monedei de a se multiplica.

Pentru ca rolul creditului să se exercite în mod efectiv şi eficient, manifestându-şi la

maximum avantajele şi diminuând la maximum pericolele şi dezavantajele, este necesară

întrunirea mai multor condiţii obiective şi subiective care pot fi grupate în următoarele

categorii:

3 Dardac N., Vascu T., Monedă şi credit, Editura ASE, Bucureşti, 20024 Roca T., Monedă şi credit, Editura Altip, Alba Iulia, 2001

7

a) Condiţii de ordin juridic sau legal, referitoare la existenţa unui cadru juridic, a unor

legi care să reglementeze cu precizie, fără echivoc, măsurile de protecţie acordate contractelor

încheiate dintre creditor şi debitor, procedurile de coerciţie faţă de debitorii recalcitranţi,

modul de lichidare a operaţiunilor de credit ajunse în litigiu, astfel încât să crească încrederea

agenţilor economici şi să se limiteze riscurile.

b) Condiţii de ordin instituţional, infrastructural constând în existenţa unui sistem de

instituţii şi organisme solide, bine concepute, cu atribuţii clare în efectuarea operaţiunilor de

credit, dar şi în exercitarea controlului asupra modului cum sunt respectate aceste atribuţii.

c) Condiţii de ordin social şi politic, referitoare la existenţa cadrului general de linişte

şi pace socială şi politică, de stabilitate şi continuitate macroeconomică, cât şi la regimul

politic existent şi atitudinea lui faţă de economie, faţă de libera initiativă, faţă de piaţă. Este

evident că un climat social caracterizat prin convulsii între diferite categorii sociale, un regim

politic şubred şi contestat, o politică economică oscilantă sau opţiuni şi atitudini nesigure, fără

perspective clare, vor afecta elementul esenţial creditului, încrederea, descurajând atât

economisirea prin intermediul instituţiilor specializate, cât şi apelul la credite sau acordarea

lor.

d) Condiţii de ordin economic, legate de situaţia de ansamblu a economiei naţionale,

de perspectivele ei, dar şi de conjunctura economică a momentului pe plan intern şi

internaţional are importanţă situaţia resurselor existente în economie la dispoziţia agenţilor

economici, accesul la acestea, structura economiei naţionale, situaţia pieţei de mărfuri, a pieţei

capitalurilor.

e) Condiţii de ordin psihologic referitoare nu numai la încredere ca suport hotărâtor al

profitului, ci şi la comportamentul agenţilor economici, a întreprinzătorilor, dar şi a populaţiei

în ansamblul ei. Nu putem face abstracţie de înclinaţiile diferitelor grupuri sociale despre

economisire, consum, spre investiţii sau tezaurizare, de atitudinile populaţiei în raport cu

libera initiativă, care depinde, de religie, de nivelul de cultură şi de educaţie, de profesiunea şi

poziţia socială a fiecăruia.

Întrunirea condiţiilor de ordin juridic, instituţional, politic, economic şi psihologic

reliefează rolul creditului ca efectele obţinute în economie prin manifestarea relaţiilor de

credit sau în contribuţia acestuia la realizarea anumitor obiective de politică economică şi se

poate manifesta în următoarele direcţii5:

5 Beju D., Mecanisme monetare şi instituţii bancare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj Napoca, 2005

8

1. Fiind un mijloc de redistribuire între ramuri ale capitalurilor disponibile din

economie, contribuie la egalizarea ratei profitului;

2. Contribuie la concentrarea capitalului, întrucât creditele pot fi folosite pentru

obiective de investiţii favorizând astfel procesul de acumulare a capitalului (sporirea

capitalului real);

3. Contribuie la intensificarea procesului de centralizare a capitalului, întrucât accesul

la credite este mai facil pentru firmele mari şi puternice comparativ cu cele mici;

4. Contribuie la creşterea nivelului de trai al populaţiei, în măsura în care aceasta are

acces la credite pentru satisfacerea diverselor nevoi.

1.3. Elementele componente ale creditului

Din conţinutul lor, rolul şi funcţiile creditului se desprind drept elemente ale

creditului: participanţii la raportul de credit, promisiunea de rambursare, scadenţa şi dobânda,

iar în ceea ce priveşte trăsăturile creditului, se remarcă o diferenţiere între trăsăturile general

valabile stabilite de-a lungul anilor şi trăsăturile noi, generate de modificările apărute în

economia contemporană.

1. Participanţii la raportul de creditare, respectiv creditorul şi debitorul, sunt denumiţi

subiecţi ai raportului de credit de către literatura de specialitate6.

Analiza participanţilor la raportul de credite evidenţiază marea diversitate a acestora şi

dimensiunile ample ale creditării. Dacă se procedează la gruparea în trei categorii principale a

creditorilor şi debitorilor, se disting: populaţia, statul şi agenţii economici.

Agenţii economici deţin o importantă poziţie în rândul creditorilor, în cazul în care

obţin rezultate financiare pozitive, pentru care caută cele mai eficiente modalităţi de plasare

pe piaţa monetară sau de capital. Disponibilităţile monetare degajate de întreprinderi se

constituie în resurse de creditare a activităţilor unităţilor deficitare, fie în mod direct, fie prin

intermediul băncilor şi al altor instituţii financiare.

Potenţialul de economisire, implicit de creditare al întreprinderilor poate fi evidenţiat

prin analiza disponibilităţilor în depozite la termen şi ale portofoliilor de titluri deţinute ca

participaţii la capitalul social al altor agenţi economici şi ca subscriptori la titlurile emise de

stat.

6 Dardac N., Vascu T., Monedă şi credit, Editura ASE, Bucureşti, 2002

9

Populaţia participă la procesul de creditare în dublă calitate, de creditor şi debitor,

remarcându-se prin rolul important în asigurarea resurselor de creditare.

Participarea statului în calitate de creditor nu poate fi analizată decât în situaţia

înregistrării de excedente bugetare şi a disponibilizării în economie a unor importante sume

dirijate către sistemul asigurărilor şi protecţiei sociale ori către alte destinaţii. În schimb,

calitatea de debitor a statului este bine definită în toate economiile contemporane, ca urmare a

înregistrării de deficite bugetare.

2. Promisiunea de rambursare reprezintă angajamentul debitorului de a rambursa, la

scadenţă, valoarea capitalului împrumutat, plus dobânda, ca preţ al creditului. Datorită unei

conjuncturi nefavorabile, interne sau externe, debitorul se poate afla în incapacitate de plată,

sau poate întârzia plata sumelor ajunse la scadenţă. Din acest motiv, este necesar, ca la nivelul

creditorului să se adopte măsurile pentru prevenirea şi eliminarea riscului de nerambursare,

printr-o analiză temeinică a solicitantului de credite, din mai multe puncte de vedere: poziţia

pe piaţa internă şi în cadrul ramurii, situaţia financiară, gradul de îndatorare, forma juridică şi

raportul cu ceilalţi participanţi pe piaţă.

Strâns legată, şi decurgând din promisiunea de rambursare apare garantarea creditului.

Garantarea creditelor constituie o caracteristică legată de rambursabilitatea acestora. În funcţie

de natura elementelor care constituie obiectul garanţiei, se poate face distincţie între garanţia

reală şi garanţia personală.

Garanţia reală are la bază garantarea sau ,,gajarea” creditului cu valori materiale, prin

a căror valorificare se pot obţine sumele necesare achitării creditului. O formă distinctă de

garantare reală o constituie ipoteca, actul prin care debitorul acordă creditorului dreptul asupra

unui imobil, fără deposedare.

Garantarea personală reprezintă angajamentul luat de o terţă persoană de a plăti suma

ajunsă la scadenţă, în cazul incapacităţii de plată a debitorului. Cea mai adecvată formă de

garantare a creditelor o constituie garantarea financiară, fapt care este posibil prin asigurarea

în viitor a unor fluxuri de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor legate de

rambursarea creditului şi dobânda aferentă. În acest scop, se procedează la garantarea

creditului cu elementele patrimoniale ale debitorului (active fixe şi circulante). În practică se

utilizează metoda garantării creditelor pe seama portofoliului de efecte comerciale deţinute de

agentul economic solicitant de credite.

10

3. Scadenţa sau termenul de rambursare stabilit în contract este diferit în funcţie de

particularităţile sectorului de activitate şi de nivelul eficienţei activităţii beneficiarilor de

credite. Astfel, există o diversitate a termenelor scadente, de la 24 ore (în cazul pieţei

interbancare) până la durate medii (20 sau 30 ani) în cazul împrumuturilor obligatare. Între

scadenţă şi modul de rambursare al creditului se poate stabili o corelaţie, astfel: creditele pe

termen scurt sunt rambursabile integral la scadenţă, în timp ce creditele pe termen mijlociu şi

lung implică rambursarea eşalonată.

4. Dobânda reprezintă o caracteristică a creditului şi constituie, după cum se desprinde

din literatura de specialitate, preţul capitalului utilizat, sau ,,chiria”, pe care o plăteşte

debitorul pentru dreptul care i se acordă de a folosi capitalul împrumutat.

În general, nivelul dobânzii se corelează cu rata profitului obţinută de întreprinzător.

Cuantificarea dobânzii se realizează prin utilizarea ratei dobânzii, care se constituie într-un

instrument de influenţare a cererii şi ofertei de credite. Un nivel redus al ratei dobânzii

antrenează o cerere sporită de credite, ceea ce determină efecte favorabile asupra producţiei şi

economiei, după cum un cost ridicat al creditelor, respectiv o rată a dobânzii ridicată,

generează diminuarea cererii de credite.

Luarea în considerare rata inflaţiei, comparativ cu rata dobânzii utilizată în contractul

de credit, conduce la constatarea faptului că, în perioadele cu inflaţie sporită, creditele

constituie pentru debitori o modalitate perfectă de finanţare. În funcţie de acelaşi element,

inflaţia, se utilizează în raporturile de credit, două tipuri de dobândă: fixă şi variabilă.

Dobânda fixă este stabilită în contractul de credit şi este valabilă pe întreaga durată a

creditului. Dobânda sensibilă (variabilă) se modifică periodic în funcţie de presiunile

inflaţioniste şi de evoluţia nivelului dobânzii pe piaţă.

Pentru conturile curente ale clienţilor se calculează atât dobânda debitoare, cât şi

dobânda creditoare, ca preţ plătit de client sau de bancă, pentru utilizarea unei anumite sume.

Pe lângă participanţii la raportul de creditare, promisiunea de rambursare, scadenţa şi

dobânda, unii economişti adaugă consimţirea tranzacţiei, consumarea tranzacţiei şi

transferabilitatea ca şi principale trăsături ale creditului7.

5. Astfel, consimţirea tranzacţiei, adică devenirea efectivă a creditului, ceea ce

înseamnă că sume de bani reprezentând creditul au intrat în posesia debitorului: creditul a fost

înregistrat în contul debitorului ca disponibilitate bănească a acestuia, emitentul unei

7 Stroe R., Finanţe, Editura ASE, Bucureşti, 2004

11

obligaţiuni a vândut-o şi a încasat contravaloarea ei de piaţă, un debitor a depus banii în

depozitul pe care şi l-a deschis la o bancă etc.

Consimţirea tranzacţiei poate fi de tip unic, atunci când, în raportul de credit ea

intervine o singură dată, sau de tip credit deschis, atunci când creditorul oferă un credit de un

volum convenit cu debitorul, iar acesta ia în folosinţă părţi ale acestui credit la diferite

intervale de timp, în funcţie de nevoile sale.

6. Consemnarea este acea trăsătură a raportului de credit conform căreia respectivul

raport este obiect al unui înscris care atestă elementele esenţiale, ca de exemplu identificarea

creditorului şi debitorului, suma creditată, data emiterii, scadenţa sau condiţii de rambursare.

Emiterea înscrisului (titlul de credit) poate fi făcută de către debitor sau de către creditor. Cele

mai cunoscute înscrisuri sunt cambia, biletul la ordin, poliţa, cecul, certificatele de depozit,

respectiv bonul de tezaur şi obligaţiunea când debitorul este statul sau o instituţie publică a să.

7. Transferabilitatea este acea trăsătură a raportului de credit potrivit căreia un creditor

transferă sau vinde drepturile sale aferente raportului de credit în care este angajat. Această

caracteristică generează operaţiuni bancare specifice cum sunt scontul pentru titlurile de credit

în care statul nu este debitor, respectiv lombardarea, atunci când se face referire la titlurile de

credit în care administraţia publică este debitor.

12

CAPITOLUL II

CREDITAREA PERSOANELOR JURIDICE

Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite, pe

termen scurt şi pe termen mijlociu şi lung, privind operaţii bazate pe înscrisuri sau fără,

garantate, sau negarantate, în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general. În

raporturile de credit cu banca se pot angaja şi persoane care în acest cadru nu au calitatea de

agenţi economici. Noi ne vom referi în continuare la raporturile de credit în care sunt

angajate întreprinderile.

Raporturile de credit ale întreprinderilor cu băncile sunt de regulă reciproce. Pe de o

parte, întreprinderile având conturi deschise la bănci formează depozite care pot fi folosite de

către acestea , ca resurse. Pe de altă parte, băncile acordă credite întreprinderilor pentru

nevoile lor de producţie curente sau cu recuperare ulterioară, pentru investiţii. Esenţial în

aceste raporturi este faptul ca unul din parteneri este banca, iar relaţiile între bancă şi partener

se desfăşoară pe terenul valorificării capitalurilor disponibile şi realizarea de profituri, în

principal sub forma de dobânzi.

Pentru conturarea trăsăturilor creditului bancar am pornit de la trăsăturile creditului, în

general având în vedere faptul că, întotdeauna, creditorul este reprezentat de o bancă, obiectul

creditului îl reprezintă banul, iar operaţiunea de acordare a creditului “comerţ de bancă”.

a) În orice operaţiune de creditare, intervin doi subiecţi: cel care acordă creditul

(banca), numit creditor şi cel care primeşte creditul numit debitor;

b) Promisiunea de rambursare este elementul esenţial şi necesar al raportului de

credit. Acesta presupune riscuri şi necesită angajarea unei garanţii;

c) Un element esenţial al creditului îl reprezintă schimbul în timp, adică separarea

printr-un interval de timp a momentului cedării unei sume de bani de cel al rambursării

acesteia. Această caracteristică implică necesitatea existenţei unui angajament de rambursare

din partea debitorului;

d) Termenul de rambursare reprezintă o caracteristică specifică a creditului bancar şi

prezintă o mare varietate: de la termene foarte scurte (24 de ore - termen practicat între bănci

pe pieţele monetare) şi până la termene de 30-50 de ani pentru împrumuturi privind

construcţii de locuinţe;

13

e) Pentru timpul care va trece între primirea sumei de bani şi rambursarea să,

beneficiarul (debitorul) va suporta un cost, sub forma dobânzii. Dobânda este plătită de către

debitor creditorului sau pentru creditul acordat pentru un timp determinat, se stabileşte în

convenţia de credit şi este negociabilă. Rata dobânzii este în strânsă corelaţie cu rata inflaţiei

şi cea a profitului.

f) Perioada de graţie este reprezentată de intervalul de timp între momentul angajării

creditului şi începerea rambursării sale;

2.1. Tipurile de credite bancare acordate persoanelor juridice

Principalele categorii de credite acordate de bănci agenţilor economici sunt:

1. Credite pe termen scurt:

- credite globale de exploatare - acordate pentru acoperirea necesarului de fonduri în vederea

realizării producţiei programate care are desfacere asigurată prin contracte şi comenzi ferme;

- utilizări din deschideri de credite permanente - linii de credit - care funcţionează după

sistemul revolving, fiind acordate în vederea unei utilizări de fonduri în mod fracţionat, în

funcţie de nevoile clientului;

- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare - acordate în condiţiile existenţei

unor cauze economice care au determinat formarea cheltuielilor şi stocurilor temporare;

- credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere - acordate pentru stocurile

de provenienţă agricolă şi agroalimentară ce se consumă într-o perioadă cuprinsă între un trimestru şi un an

pentru crea există contracte şi comenzi ferme;

- credite pentru prefinanţarea exporturilor - acordate pentru satisfacerea necesităţilor curente sau

excepţionale ale clienţilor ocazionate de fabricarea produselor destinate exportului în cazul unor contracte

sau comenzi de export ferme;

- credite pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii – acordate

exportatorilor pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii curente pe perioada de la livrarea produselor

şi până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi;

- credite de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie - acordate pentru produsele a

căror cicluri tehnologice de execuţie, de la lansarea în fabricaţie şi până la obţinerea produsului finit,

durează mai mult de 12 luni;

14

- credite de scont - acordate pentru finanţarea activităţilor comerciale prin cumpărarea de

către bancă a efectelor de comerţ, cu reţinerea din valoarea nominală a taxei scontului;

- credite pe documente de plată aflate în curs de încasare - acordate prestate, lucrările

executate, în baza contractelor existente între părţi;

- factoringul - contractul încheiat între o parte denumită "aderent", furnizoare de mărfuri sau

prestatoare de servicii, şi o bancă sau instituţie financiară specializată, denumită "factor", prin care

aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia riscului de credit, iar aderentul

cedează factorului, cu titlu de vânzare/gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de

servicii pentru terţi; 8

- credite pentru facilităţi de cont - acordate pe perioade scurte (maxim 30 de zile) agenţilor

economici cu situaţii economico-financiare foarte bune, atunci când aceştia, din anumite cauze

justificate economic, nu pot face temporar faţă plăţilor;

- credite pe descoperit de cont - overdraft - acordate pe perioade foarte scurte (maxim 7 zile)

pentru achitarea unor obligaţii stringente privind aprovizionarea cu materii prime, combustibil,

energie, impozite, taxe şi alte obligaţii curente.

2. Credite pe termen mediu şi lung:

- credite pentru echipament în completarea surselor proprii - acordate în completarea surselor

proprii, a surselor din bugetul de stat şi/sau bugetele locale şi din fonduri speciale, necesare

acoperirii cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate;

- credite pentru cumpărarea de acţiuni şi active - acordate pentru investiţii financiare în

mobiliare emise de societăţi comerciale la care statul este acţionar;

- credite promotori - acordate persoanelor juridice specializate şi autorizate în

construcţia şi vânzarea de locuinţe, ce poartă denumirea de promotori imobiliar, în scopul facilitării

construirii de locuinţe;

- credite ipotecare - acordate persoanelor juridice române care au ca obiect de activitate

construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau

comercială, precum şi persoanelor juridice române care doresc să construiască locuinţe de serviciu

sau de intervenţie salariaţilor lor;

8 Basno, Cezar, Dardac, Nicolae, Floricel C-tin, Monedă, credit, bănci, EDP, Bucureşti, 1997

15

- credite pentru activitatea de leasing - acordate în scopul achiziţionării de maşini, utilaje,

mijloace de transport şi alte bunuri, în vederea închirierii lor pe o perioadă determinată contra unei chirii

dinainte determinate;

- credite de forfetare - forfetarea este operaţiunea derulată între bancă şi clientul său, prin care

aceasta vinde băncii creanţele în valută pe care le are faţă de un cumpărător sau beneficiar, în vederea

recuperării sumelor înainte de scadenţă, contra unei taxe de forfetare.

Creditele globale de exploatare funcţionează după sistemul revolving şi se acordă în

limita unui nivel global de credit , care acoperă ansamblul nevoilor de exploatare ale

clienţilor: aprovizionări cu materii prime şi materiale , mărfuri , piese de schimb,

combustibili , impozite şi taxe şi alte cheltuieli aferente perioadei curente .

Creditele globale de exploatare se acorda pe o perioada de 180 de zile sau de 365 de

zile , cu excepţia creditelor pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie .

Dacă din analiza efectuată cu ocazia revizuirii rezultă că sunt îndeplinite condiţiile

avute în vedere la acordarea creditului global de exploatare, respectiv clientul şi-a menţinut

indicatorii de performanţă, banca va putea menţine sau chiar majora, la cererea agentului

economic, nivelul plafonului de creditare, dacă din analiza fluxului de lichidităţi întocmit în

perioada următoare rezultă această necesitate, cu condiţia ca rulajul creditor ( rambursări din

credite) al contului separat de împrumut “credite globale de exploatare “ înregistrat pe

parcursul perioadei de creditare să fi fost de cel puţin ½ din plafonul aprobat în cazul

creditelor acordate pe 180 de zile, sau 1/1 din plafonul aprobat în cazul celor acordate pe o

perioada de 365 de zile.

Utilizările din deschideri de credite permanente (linii de credite) reprezintă o

modalitate de creditare a agenţilor economici , care funcţionează după sistemul revolving , în

baza unui contract de credit prin care banca se angajează ca pe o anumită perioadă de timp să

împrumute clientelei fonduri utilizabile în mod fracţionat, în funcţie de nevoile acesteia, în

limita unui nivel global de credit, cu condiţia ca soldul zilnic al angajamentelor să nu

depăşească volumul liniei de credite aprobat, cu posibilitatea prelungirii în mod repetat pe noi

perioade de creditare dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite .

Liniile de credite se pot acordă , de regulă , pe termen de 180 de zile, iar în cazul

agenţilor economici cu un standing financiar bun se pot acorda pe termen de 365 de zile.

Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare se acordă clientelei

pentru finanţarea operaţiunilor cu caracter temporar, pe baza documentaţiei prezentate, din

16

care să rezulte situaţia stocurilor şi cheltuielilor care fac obiectul creditării şi cauzele

economice care au determinat formarea stocurilor respective .

Fac obiectul acestei categorii de credite stocurile care au fost aprovizionate deja în

perioada precedentă fără a fi achitate, stocurile care urmează a fi aprovizionate de agenţii

economici pe baza de contracte ferme cu desfacere asigurată, cât şi cheltuielile temporare

aferente acestor stocuri .

Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare constituite din cauze

justificate economic se acord pe termen de maxim 12 luni .

Creditele pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor sezoniere de materii prime şi

produse se acordă agenţilor economici care constituie astfel de stocuri pe baza cererilor şi

documentaţiilor prezentate de aceştia. Băncile nu creditează stocurile sezoniere pe perioade

care să depăşească intervalul dintre două sezoane de producţie naturale .

Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie sunt cele ale căror

cicluri tehnologice de execuţie, de la lansarea în fabricaţie până la obţinerea produsului finit,

durează mai mult de 12 luni. În această categorie de produse se încadrează construcţia şi

reparaţiile de nave maritime şi fluviale, aeronave, elicoptere.

Creditele de trezorerie pentru produse cu ciclu lung de fabricaţie se acordă agenţilor

economici care execută astfel de produse, pe baza de comenzi şi contracte ce necesită

finanţarea şi urmărirea distinctă, în situaţia agenţilor economici a căror activitate curentă o

reprezintă execuţia de produse cu ciclu lung de fabricaţie. Creditele de trezorerie pentru

produse cu ciclu lung de fabricaţie se pot acorda pe termene mai mari de 12 luni, fără a depăşi

însă ciclurile tehnologice stabilite prin documentaţia tehnică .

Creditele pentru prefinanţarea exporturilor au ca destinaţie satisfacerea necesităţilor

curente sau excepţionale ale clienţilor, ocazionate de fabricarea produselor destinate

exportului şi se aprobă pe baza documentaţiei prezentate de agenţii economici, cu condiţia

existentei contractelor de export sau comenzilor ferme încheiate direct cu partenerii externi

sau prin intermediul unor comisionari, ce fac obiectul creditului solicitat , din care să rezulte :

cantitatea şi felul mărfii, condiţiile şi graficul de livrare, modalitatea şi termenele de plată,

preţul mărfii în valuta.

Creditele pentru export se acordă pentru aprovizionări din producţia internă (în lei)

dau din import (în valută) cu materii prime şi materiale, semifabricate, combustibili, energie.

17

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii se

acordă exportatorilor pentru desfăşurarea corespunzătoare a activităţii curente pe perioada de

la livrarea produselor şi până la încasarea contravalorii lor de la partenerii externi, fără a

depăşi 12 luni de la acordarea creditului .

Creditele pentru exportul de produse garantate cu creanţe asupra străinătăţii se acordă

numai după prezentarea comunicării de la o societate bancară din ţară sau străinătate, agreată

de bancă, a deschiderii acreditivului de export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit

sau alte forme de plată garantate bancar (scrisoare de garanţie bancară, efecte de comerţ

avalizate de alte societăţi bancare agreate de bancă) .

Creditele de scont. Scontul reprezintă operaţiunea prin care, în schimbul unui efect de

comerţ (cambie sau bilet la ordin), banca pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea

efectului, mai puţin agio (dobânda şi comisioanele aferente), înainte de scadenţa efectului

respectiv .

Cambia şi biletul la ordin , ca titlul de credit , cuprind ca elemente definitorii obligaţia

trasului de a plăti beneficiarului o anumită sumă de bani la o dată stabilită (scadenţă). În cazul

în care posesorul legal ai unei cambii sau bilet la ordin (beneficiarul sau ultimul giratar într-un

şir neîntrerupt de giruri) doreşte încasarea sumei înscrise în titlul de credit mai înainte de

scadenţă, acesta poate gira titlul către o societate bancară , operaţiune ce poartă denumirea de

scontare .

Taxa scontului care se calculeaza astfel :

Ds = Vn*Dc*Nz în care :

360 *100

Ds = dobânda cuvenita băncii ;

Vn = valoarea nominală a titlului înscrisă la rubrica special rezervată pe faţa titlului ;

Dc = nivelul dobânzii aferente creditelor pe termen scurt ;

Nz = numărul de zile calendaristice dintre data scontării şi ziua scadenţei, inclusiv .

Factoringul este un contract încheiat între o parte furnizoare de mărfuri sau

prestatoare de servicii şi o societate bancară sau instituţie financiară specializată, denumită

factor, prin care aceasta din urmă asigură finanţarea, urmărirea creanţelor şi protecţia

riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu titlu de vânzare sau de gaj, creanţele

născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii pentru terţi .

18

Creditele pentru facilităţi de cont reprezintă credite pe perioade scurte şi foarte scurte

de timp, până la 30 de zile calendaristice, acordate agenţilor economici care, din anumite

cauze justificate economic, nu pot face temporar faţă plaţilor . Această categorie de credite se

poate acorda agenţilor economici cu standing financiar ridicat şi serviciul datoriei bun .

Creditele pentru facilităţi de cont se acordă pentru acoperirea decalajului intervenit în

fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în încasarea mărfurilor livrate, a lucrărilor

executate sau serviciilor prestate.

Creditele promotorii se acordă de către bănci persoanelor juridice specializate şi

autorizate în construcţia şi vânzarea de locuinţe, ce poartă denumirea de promotori imobiliari ,

în scopul facilitării construirii de locuinţe .

Promotorii imobiliari de construcţii de locuinţe sunt agenţi economici specializaţi,

având ca obiect de activitate, definit prin statutul propriu de organizare şi funcţionare,

construcţia de locuinţe şi vânzarea acestora direct către persoane fizice. Categoriile de

locuinţe se pot clasifica astfel: sociale, de serviciu, de intervenţie, de necesitate, de protocol,

convenabile, case de vacanţă. Băncile acordă acest tip de credite în completarea surselor

proprii ale agenţilor economici, pe obiectiv de investiţii sau lista de utilaje şi alte dotări,

precum şi pe grupuri de obiective de investiţii similare. Creditul promotori pentru construcţii

de locuinţe se poate contracta numai de către persoane juridice, agenţi economici specializaţi

în atragerea şi administrarea de resurse pentru construirea , cumpărarea/vânzarea ,

reabilitarea, consolidarea şi extinderea locuinţelor, inclusiv pentru cele exploatate în regim de

închiriere, în scopul valorificării acestora .

Creditele ipotecare se pot acorda persoanelor juridice române, care au ca obiect de

activitate construirea, reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie

locativă, industrială sau comercială, precum şi persoanelor juridice române care doresc să

construiască locuinţe de serviciu sau de intervenţie pentru salariaţii lor, cat şi persoanelor

fizice care doresc să-şi dobândească o locuinţă.

Creditele pentru activitatea de leasing . Leasingul este forma speciala de închiriere a

bunurilor imobile sau mobile de către societăţi financiare specializate, care îndeplinesc

condiţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea acestei activităţi către agenţii economici care,

în general, nu dispun de suficiente fonduri proprii sau împrumutate pentru a-şi achiziţiona

astfel de bunuri cu plata integrală sau nu doresc să-şi achiziţioneze aceste bunuri întrucât le

sunt necesare numai pentru perioade scurte de timp .

19

Pentru efectuarea unei operaţiuni de leasing, orice persoană fizică sau juridică va

formula unei societăţi de leasing o ofertă fermă , însoţită de lista de bunuri care vor constitui

obiectul contractului de leasing, precum şi de acte din care să rezulte situaţia să financiară.

Creditele de forfetare. Forfetarea este operaţiunea prin care un vânzător sau un

prestator de servicii îşi vinde creanţele în valuta, rezultate dintr-un contract de vânzare-

cumpărare, pe care le are faţă de un cumpărător sau beneficiar, unei societăţi bancare sau

instituţii financiare specializate, contra unui cost de forfetare, înainte de ajungerea acestora la

scadenţă , dar nu cu mai puţin de 30 de zile înainte de termen . Operaţiunea este negociabilă şi

se derulează între bancă şi clientul său, creanţa valutară fiind cumpărată cu renunţarea la

dreptul de regres asupra vânzătorului creanţei, cu excepţia cazurilor de frauda. Forfetarea

permite exportatorului recuperarea sumelor înainte de scadenţă sau transformarea unei vânzări

pe credit într-o vânzare la vedere, cu plata taxelor respectivă .

2.2. Analiza financiară şi documentaţia de creditare a persoanelor juridice

Decizia bancară de a acorda un credit trebuie să fie susţinută de capacitatea de

rambursare, prezentă şi viitoare, a clientului. Ca atare, este foarte important pentru bancă să obţină

cât mai multe informaţii despre evaluarea unui agent economic.

Principalele caracteristici ale analizei bancare a creditului sunt:

este o analiză cantitativă şi calitativă a firmei, care permite să se determine capacitatea

acesteia de a rambursa datoria, principalul şi dobânda;

vizează identificarea, evaluarea şi diminuarea acelor riscuri care pot împiedica firma

să-şi onoreze obligaţiile contractuale;

implică examinarea legăturii dintre capacitatea şi performanţele managementului, a

relaţiei funcţionale a activelor, datoriilor şi capitalului firmei, evidenţiate în bilanţ, cu rezultatele

activităţii, aşa cum ele sunt reflectate în situaţia fluxurilor şi a contului de venit;

evaluează situaţia financiară şi ratele care evidenţiază eficienţa performanţelor

firmei, posibilitatea acesteia de a acoperi serviciul datoriei.

Cadrul general al analizei de credit este următorul:

descrierea împrumutului (scop, sumă, rambursare, scadenţe, garantare);

descrierea firmei (informaţii de bază, raportul anual şi situaţia consolidată, analiza

firmei);

20

descrierea financiară a clientului, analiză istorică (creşterea generală a firmei,

analiza dimensiune-comunitate, analiza contului de venit, analiza bilanţului, analiza fluxului de

numerar);

analiza activităţii viitoare (cantităţi, preţuri, lichidităţi proiecte);

structura tranzacţiei (colaterale, aranjamente);

analiza SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunităţi, ameninţări); sumar şi recomandări.

Două direcţii sunt definitorii în analiza şi evaluarea unui agent economic implicat în

relaţia de creditare; analiza economico-financiară; analiza aspectelor nefinanciare.

Analiza economico-financiară vizează atât perioadele anterioare (de regulă, ultimii doi

ani), cât şi proiecţiile financiare pentru perioadele viitoare şi are ca suport documentele

contabile de sinteză (bilanţul contabil, contul de rezultate, raportările contabile periodice etc.)

şi situaţiile financiare, un loc important revenind situaţiei fluxurilor de lichidităţi (cash-flow). 9

Întotdeauna, analiza financiară a unui agent economic are ca punct de plecare bilanţul

contabil. Acest document contabil de sinteză oferă o imagine concludentă asupra

patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute de agentul economic la un moment dat.

Mai mult, în urma prelucrării datelor din bilanţ se pot obţine noi informaţii, care să corespundă

mai bine necesităţilor de analiză realizată de către bancă, respectiv, de diagnostic şi evaluare.

În esenţă, investigarea datelor din bilanţul contabil presupune parcurgerea următoarelor etape:

analiza imobilizărilor şi surselor de acoperire a acestora; analiza decontărilor, prelevărilor,

vărsămintelor, datoriilor şi obligaţiilor faţă de terţi; analiza stocurilor şi a celorlalte elemente de

active circulante.

Ca un prim obiectiv, pe baza datelor de bilanţ, se urmăresc determinarea activului net şi

stabilirea cât mai corect posibil a riscului asumat de client în comparaţie cu cel al băncii.

Contul de rezultate, un alt document de sinteză, pune în evidenţă evoluţia fluxurilor din

venituri şi cheltuieli şi raportul dintre acestea pe perioada întregului exerciţiu financiar. În baza

datelor pe care le oferă contul de rezultate se poate realiza o analiză asupra: veniturilor,

cheltuielilor şi profitului obţinute pe segmente de activitate (exploatare, financiară şi

extraordinară); repartizării profitului net; pierderilor înregistrate şi modului de recuperare a lor.

Totodată, contul de rezultate ne oferă posibilitatea stabilirii unor solduri intermediare

de gestiune (marja brută, valoarea adăugată, excedentul brut din exploatare, capacitatea de

autofinanţare etc.), indicatori foarte importanţi în procesul de evaluare a situaţiei economico-

9 Gheorghe Manolescu, Bănci şi credit, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti , 2006

21

financiare a clienţilor.

În baza datelor furnizate de bilanţul contabil şi contul de rezultate, băncile vor stabili

situaţia bonităţii clienţilor, folosind în acest sens un sistem de indicatori de structură şi

performanţă vizând: cifra de afaceri, capitalurile proprii, rezultatul exerciţiului, lichiditatea,

rentabilitatea, solvabilitatea etc.

Prin coroborarea rezultatelor indicatorilor de bonitate, banca poate să pună în evidenţă

situaţia financiară a agentului economic, marcată prin puncte „tari" şi puncte „slabe", ceea ce va

face ca decizia de creditare să fie bine argumentată.

Analiza aspectelor nefinanciare este, de asemenea, foarte importantă în evaluarea poziţiei

agenţilor economici, vizând credibilitatea clienţilor, marcată, în primul rând, de calităţile morale

şi profesionale ale managerilor agenţilor economici solicitanţi de credite, ale principalilor

asociaţi şi colaboratori. În al doilea rând, se au în vedere calitatea activităţii desfăşurate de

agenţii economici şi, în principal, îndeplinirea obligaţiilor generate de relaţiile cu partenerii de

afaceri.

În analiza aspectelor nefinanciare se va ţine seama de o serie de factori specifici care

operează atât în mediul intern al afacerii, cât şi în exteriorul acesteia.

Factorii interni se structurează astfel:

o Managementul;

o Activitatea agentului economic;

o Strategia.

Factorii externi cei mai importanţi sunt:

o Caracteristicile domeniului de activitate, competitivitatea;

o Nivelul profitabilităţii, gradul de tehnologizare, cheltuielile de capital, marja brută etc.;

o Strategiile viitoare în cadrul domeniului de activitate:

o Impactul cadrului legislativ asupra agentului economic, incidenţa factorilor

macroeconomici;

o Dependenţa şi poziţia geografică faţă de: sursele de aprovizionare; piaţa de desfacere;

mijloacele de transport etc.

o Aspecte sociale ale pieţei de desfacere: obiceiuri, tendinţa spre un anumit tip de consum,

motive religioase etc. 10

Investigarea factorilor nefinanciari operează atât în cazul noilor clienţi ai băncii, cât şi

10 Gheorghe Manolescu, Bănci şi credit, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti , 2006

22

pentru cei care beneficiază deja de credite.

Evaluarea performanţelor agenţilor economici, în calitate de împrumutaţi, prezintă o

deosebită importanţă pentru bancă în analiza şi clasificarea portofoliului de credite. Prin

aceasta se pune în evidenţă capacitatea agenţilor economici de a-şi onora datoriile la scadenţă.

Stabilirea performanţelor agenţilor economici se fac diferenţiat de la o bancă la alta, în funcţie

de o anumită strategie avută în vedere.

Paralel cu analiza şi evaluarea performanţelor clienţilor, băncile vor face aprecieri şi asupra

serviciului datoriei, care poate fi: bun, atunci când rambursarea ratelor scadente şi plata dobânzilor

se fac la scadenţă sau cu o întârziere de maximum 7 zile; slab, în situaţia în care rambursarea

întârzie până la 30 de zile; necorespunzător, atunci când ratele şi dobânzile sunt plătite cu o

întârziere mai mare de 30 de zile.

2.3. Garantarea creditelor destinate persoanelor juridice

Posibilităţile de rambursare sunt determinate pe baza analizei financiare şi economice,

a altor indicatori, date, studii, avizări. Se pune accent pe indicatorii economico-financiari şi pe

proiecte de investiţii prezentate la bancă şi pentru care se solicita credite. Studiul de

fezabilitate trebuie să constituie şi de data aceasta (a stabilirii operaţiilor) documentului

principal. Se deduce din afirmaţia de mai sus, că existenţa şi determinarea exactă a garanţiilor

este mai importantă în cazul creditelor pe termen lung. Este firesc să fie aşa, întrucât

imobilizarea fondurilor în credite este mai mare şi mai de lungă durată în cazul creditării

obiectivelor este normal că garanţiile imobiliare nu pot fi puse de regulă în cazul creditelor pe

termen scurt, întrucât patrimoniul agentului economic ar fi în permanent pericol de a se

fărâmiţa şi diminuă. Se poate afirma că garanţiile reprezintă acoperirea materială a datoriilor

legate de creditele solicitate sau acordate.

În practică internaţională şi cea romanesca există trei tipuri principale de garanţii

pentru credite şi anume:

garanţii reale

garanţii personale

alte garanţii.

23

Garanţiile constituie deci un privilegiu pentru banca în raport cu alţi creditori.

Garanţiile pentru credite sunt asiguratorii şi sunt oferite, atât de agenţii economici care

împrumuta, cât şi de alte persoane juridice sau fizice, care devin în acest fel garanţi.

Garanţia este aşa de importantă încât există şi o clasificare a creditelor acordate de

băncile comerciale. Astfel, există creditul garantat sau acoperit şi creditul negarantat cu valori

materiale. Creditul negarantat poate fi individual, când se acorda unei persoane fizice fără nici

o obligaţie sau formalitate, creditul cu gir personal, pentru fiecare operaţiune şi creditul prin

scont de poliţe. În acest din urmă caz, mai multe persoane prin obligaţii luate anterior,

garantează rambursarea la scadenţă.

Garanţia reală reprezintă un activ acordat de către un debitor unui creditor (în cazul

nostru bancă ce a acordat împrumutul), astfel încât datoria să fie însoţită de o anumită

siguranţă. Deci o garanţie reală este întotdeauna un element de activ mobiliar sau imobiliar.

Garanţia reală constă în rezervarea unor bunuri individualizate în scopul garantării creditului.

Garanţiile reale cuprind ipotecile şi gajurile. Pentru a nu fi contestate, garanţiile reale trebuie

să îndeplinească anumite condiţii:

renunţarea debitorului şi punerea gajului în posesia creditorului (băncii) sau a unei

terţe persoane convenite de cele două părţi;

este necesar să se încheie un contract, care să expliciteze creditul şi să precizeze

garanţiile consimţite;

garanţiile reale impun o responsabilitate din partea celor care le păstrează; ei

răspund de conservarea bunurilor ipotecate sau luate în gaj;

bunurile ce constituie garanţii, nu se pot elibera decât cu acordul creditorului;

garanţiile să nu fie luate în perioadele periculoase ale unei ţări (criză economică,

inflaţie galopanta, război);

banca trebuie să fie conştientă de faptul că gajul sau poate fi preluat de către un alt

creditor privilegiat (bugetul statului).

Bancă mai poate fi afectată şi de grijă puterii politice de a ajuta să supravieţuiască

agenţi economici cu dificultăţi. Este clar că în acest caz se micşorează drepturile creditorilor

beneficiari de ipoteci sau gaj. Este cazul cu ceea ce se întâmplă în ţara noastră în această

perioadă.

Din această cauză, banca trebuie să acorde credite nu numai în funcţie de valoarea

gajului, ci să se aibă în vedere şi justificările economice şi financiare. Acestea din urmă pot

24

descoperi riscuri serioase, care atrag după ele dificultăţi majore. Ca urmare, nu este eficient ca

o bancă să acorde credite pe gaj, cu unele excepţii, cum ar fi avansul pe mărfuri, credite

acordate societăţilor de comerţ exterior, credite pe perioade foarte scurte. Creditele care cer o

garanţie reală necesita o depunere în gaj a unor active. Vorbind de creditele pe termen scurt,

gajul cuprinde active circulante (avansurile pe titluri, avansuri pe marfa şi avansul pe piaţă).

Avansul pe titluri este mai puţin folosit, întrucât agenţii economici nu au interesul să

deţină în portofoliul lor, titluri cu negociere curentă. Totuşi unii agenţi economici pătrund pe

piaţă şi procura titluri de valoare în scopul realizării unui profit maxim. Aceste titluri pot

constitui garanţie pentru creditele acordate în scopul satisfacerii nevoilor de fonduri de

rulment ale agentului economic.

Avansul pe marfa este un credit ce se acorda pentru industrie şi comerţ. Pentru acest

credit sunt luate în consideraţie mărfuri, care sunt constituite în gaj la bancă. Avansul pe piaţa

este o altă formă de creditare a producţiei şi are în vedere un activ circulant (producţia

neterminată, produse finite). Băncile manifestă o oarecare prudenţă pentru astfel de creditări.

Se apelează la adjudecări şi licitaţii şi pentru ele se eliberează cauţiuni şi garanţii.

Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite băncii un bun mobil

pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie să facă obiectul vanzarii-cumpararii, deci

să fie cuprinse în circuitul civil. Gajul este de două feluri şi anume: cu deposedare şi fără

deposedare.

Gajul cu deposedare se mai numeşte şi amanet şi presupune depunerea bunului mobil

la bancă. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic şi

valoare mare (metale preţioase, opere de artă, bijuterii).

Gajul fără deposedare se aplica numai asupra produselor solului, materiilor prime

industriale, produselor în curs de fabricaţie sau deja fabricate şi aflate în depozit. Pentru că

aceste produse să poată fi luate în garanţie, se cere îndeplinirea următoarelor condiţii:

să existe posibilitatea reală de obţinere a lor;

să se afle la agenţii economici sau în depozit;

să existe o piaţă sigură de valorificare a produselor.

Ipoteca reprezintă o garanţie, care nu presupune deposedarea celui ce o prezintă în

vederea obţinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul sau un garant. Drept

obiect al ipotecii se pot lua în consideraţie numai bunurile imobile actuale, nu şi cele viitoare.

25

Aceste bunuri trebuie să fie incluse în circuitul civil şi sunt formate din terenuri şi clădiri de

orice fel.

Bunurile ipotecate pot fi luate în garanţie numai la valoarea de asigurare, când ele

aparţin persoanelor fizice, sau numai la valoarea de înregistrare în contabilitate dacă aparţin

agenţilor economici. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, dacă

considera că valoarea reală a acestora este mai mare decât cea de asigurare.

Bunurile imobile trebuie să îndeplinească următoarele condiţii pentru a putea fi luate

în consideraţie la garanţie:

să poate fi vândute-cumpărate;

să permită amenajări şi adaptări;

să fie asigurate;

să existe un înscris la notariat prin care să se specifice valoarea bunului garantat;

cel ce constituie ipoteca să aibă deplină capacitate de exerciţiu asupra bunului

ipotecat.

Ipoteca trebuie înscrisă în registrul special de transcripţiuni şi inscripţiuni sau în cartea

funciara de la Judecătorie. Stingerea ipotecii are loc, în general odată cu plata ultimei rate

scadente la creditul garantat din ea.

Garanţiile personale reprezintă aranjamentele agenţilor economici şi persoane fizice

prin care aceştia se obliga să suporte datoriile debitorilor către bancă pentru creditele

acordate. Acest tip de garanţie mai poartă denumirea de cauţiune sau fidejusiune şi este

valabil dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

să existe un contract separat prin care o persoană fizică sau juridică se obliga să

garanteze obligaţiile agentului economic împrumutat cu întregul său patrimoniu;

cel ce garantează să aibă deplină capacitate (să aibă 18 ani dacă este persoana

fizică, sau să fie legal constituită în cazul persoanei juridice);

garantul să fie solvabil;

garantul să domicilieze sau să aibă sediul în judeţul unde funcţionează bancă ce

acordă creditul;

patrimoniul ce se constituie garanţie să nu fie afectat de alte datorii sau obligaţii.

Cauţiunea sau garanţia personală poate fi materializata şi prin scrisoarea de garanţie

bancară. Aceasta este garanţia dată de o bancă în favoarea unui agent economic sau persoane

26

fizice care contractează un credit bancar. Scrisoarea de garanţie bancară poate avea o

diversitate de forme, dar trebuie să cuprindă următoarele elemente obligatorii:

să precizeze clar suma creditului pentru care se emite garanţia;

titularul creditului;

beneficiarul garanţiei;

termenul de valabilitate a garanţiei (care nu poate fi mai mic decât termenul de

rambursare a creditului);

să fie datată şi semnată de bancă ce emite scrisoarea (de persoanele ce angajează

şi reprezintă, patrimonial, bancă).

Gajul general este un gaj comun la dispoziţia tuturor creditorilor, aceştia având o

poziţie egală faţă de bunurile debitorului împotriva căruia se derulează executarea silită. De

acest gaj nu conferă băncii privilegiu de a-şi recupera singura datoriile (ca în cazul garanţiilor

reale), ceea ce înseamnă că riscurile ei sunt mult mai mari.

2.4. Riscurile activităţii de creditare

Acordarea unui credit poate fi în general descrisă ca fiind procesul prin care o anumită

valoare este împrumutată unei anumite entităţi sau persoane, acceptându-se un risc financiar

asupra posibilităţii ca acea entitate/persoană să nu fie capabilă în viitor să-şi achite obligaţiile.

Creditul bancar se referă la procesul de acceptare a unui risc asupra unui potenţial

debitor care desfăşoară o anumită activitate. Riscul asumat este influenţat de capacitatea reală

a debitorului de a-şi îndeplini obligaţiile în viitor. În luarea deciziei de asumare a unui risc

acceptabil precum şi a unei datorii acceptabile, este foarte important să se înţeleagă modul în

care acel risc poate fi micşorat la maximum. Acest lucru necesită utilizarea unui sistem de

investigare a tuturor componentelor de risc, a riscului global, care pot fi împărţite în trei

categorii:

a) riscul tranzacţiei – se referă la diferite aspecte funcţionale ale riscului afacerii;

b) riscul clientului — capacitatea clientului de a-şi achita datoriile faţă de bancă;

c) riscul garanţiei — posibilitatea băncii de a recupera creanţele din ultima sursă pe

care o are la dispoziţie.

a) Riscul tranzacţiei

27

Acest risc necesită identificarea, înţelegerea şi acceptarea tuturor aspectelor

funcţionale şi operaţionale ale riscului implicit. Riscul tranzacţiei cuprinde natura şi structura

afacerii; implicaţiile juridice, politice, economice şi practice, vis-à-vis de persoana juridică

precum şi orice alte circumstanţe care pot afecta sau schimba riscul în sine. Foarte important

în riscul tranzacţiei este cunoaşterea naturii şi a structurii afacerii propuse de persoana juridică

şi anume: tipul de produs de credit; scopul pentru care este solicitat produsul de credit

(activităţi legale); termenul pe care se acordă (scurt, mediu sau lung); sursa de rambursare a

creditului (identificabilă sau neidentificabilă); mecanismul prin care se face plata din sursa de

rambursare; calitatea sursei de rambursare.

Indiferent de tranzacţia pe care doreşte să o desfăşoare banca şi care implică risc de

credit, trebuiesc identificate în prealabil, folosindu-se metoda investigaţiei, toate

componentele care determină riscul. Astfel, trebuie investigate, analizate şi cunoscute sursele

şi modalitatea de rambursare, drepturile şi obligaţiile contractuale ale persoanei juridice şi

debitorilor acesteia, natura, valoarea şi gradul de lichiditate a fiecărei garanţii oferite de către

ea.

Calitatea sursei de rambursare este o componentă de mare importanţă în cunoaşterea şi

comensurarea riscului. Este preferabil ca banca să încheie tranzacţii în care sursa de

rambursare să fie identificabilă deoarece poate fi analizată calitatea acesteia şi urmărit

mecanismul prin care debitorii persoanei juridice efectuează plăţile.

b) Riscul clientului

Riscul clientului presupune asumarea de către bancă a riscului că, la data scadenţei,

clientul nu va putea să-şi achite obligaţiile pe care le are faţă de bancă. Creditul constituie, din

perspectiva băncii, un plasament cu un risc cunoscut şi asumat în vederea obţinerii unui profit,

iar din punct de vedere al clientului o sursă de finanţare necesară desfăşurării, continuării,

dezvoltării sau restructurării activităţii acesteia. Banca trebuie să fie convinsă, în urma

analizei pe care o efectuează asupra datelor istorice şi a prognozelor financiare, că debitorul

are posibilităţi să-i achite obligaţiile în viitor.

Este necesară înţelegerea şi evaluarea tuturor componentelor vis-a-vis de client,

precum şi a activităţii desfăşurate de acesta în vederea stabilirii unei opinii prudente vizând

posibilităţile de rambursare. Această opinie va trebui să ia în considerare nu numai o primă

sursă de rambursare pentru plata datoriei, ci şi o posibilă sursă secundară de plată.

c) Riscul garanţiei

28

Riscul garanţiei rezultă din incertitudinea băncii asupra posibilităţii de a-şi recupera

creanţele din ultima sursă pe care o are la dispoziţie după epuizarea tuturor celorlalte căi.

Gestiunea riscului garanţiei presupune două nivele de analiză:

- primul nivel este cel al cuantificării valorii garanţiei înainte de acordarea creditului,

în procesul de elaborare a deciziei de creditare. În prezent, în bancă există metoda proprie de

evaluare a garanţiei prin care se identifică tipuri, condiţii, localizarea, valoarea potenţială a

garanţiei. Modul în care se constituie garanţia, direct de la client sau indirect de la altul care

garantează pentru acesta, implică forme diferite de identificare şi cunoaştere a riscului. Pentru

societatea bancară, calitatea girantului este la fel de importantă ca şi calitatea clientului

garantat, banca asumându-şi în felul acesta un risc egal cu acela faţă de clientul care

beneficiază în mod direct de credit.

- al doilea nivel de analiză a riscului garanţiei se referă la momentul lichidării

garanţiei, în cazul în care banca va trebui să procedeze la executarea acesteia. Procesul de

preluare a controlului asupra garanţiei necesită timp, iar la sfârşitul acestui proces, dacă nu va

fi posibil ca această garanţie să fie vândută la un preţ care să acopere datoria, banca va obţine

foarte puţin sau chiar nimic din executarea ei.

În momentul în care banca ia în garanţie active şi consideră că s-ar putea să nu fie

capabilă să le realizeze la un preţ care să acopere datoria într-un timp scurt după încheierea

procesului legal (sau nu vor putea fi vândute deloc) atunci riscul trebuie identificat şi evaluat

cât mai corect înainte de aprobarea creditului. Garanţiile trebuie să reprezinte ultima sursă de

rambursare a creditului care să se utilizeze numai în cazul în care nu mai există alte

posibilităţi de rambursare a acestuia şi plata dobânzii. Este necesar ca la baza analizei să stea

un proces de investigare, analitic şi interpretativ, care să utilizeze o varietate de proceduri şi

tehnici, deoarece numai în acest fel se poate obţine înţelegerea necesară formării unei opinii

legate de decizia de creditare.

29

CAPITOLUL III

ANALIZA CREDITELOR ACORDATE PERSOANELOR JURIDICE ÎN

CADRUL RAIFFEISEN BANK

3.1. Prezentarea băncii

Raiffeisen Bank este o bancă universală, oferind o gamă completă de produse şi

servicii de cea mai bună calitate persoanelor juridice (IMM-urilor şi corporaţiilor medii şi

mari) şi persoanelor fizice, prin multiple canale de distribuţie: unităţi bancare (peste 500 în

întreaga ţară), reţele de ATM şi EPOS, phone-banking (Raiffeisen Direct), mobile banking

(myBanking) şi internet banking (Raiffeisen Online). Banca are peste 2 milioane de clienţi de

retail (dintre care peste 130.000 IMM-uri) şi peste 5.000 de clienţi companii mari şi medii.

Prezenţa Raiffeisen Zentralbank Oesterreich (RZB) în România a început în anul 1994

prin deschiderea unei reprezentanţe la Bucureşti. În 1998, reprezentanţa a fost transformată

într-o subsidiară a RZB, oferind servicii şi produse pentru companii. În acelaşi timp, una

dintre cele mai mari bănci deţinute de statul român - Banca Agricolă - se afla într-o situaţie

financiară dificilă.

Datorită măsurilor luate de autorităţile române - precum preluarea creditelor

neperformante de către stat - banca a fost pregătită pentru privatizare în anul 2000.

În februarie 2001, RZB, împreună cu Romanian-American Enterprise Fund (RAEF), şi-a

exprimat interesul de a achiziţiona pachetul majoritar de acţiuni ale Băncii Agricole.

Contractul de achiziţie a fost semnat la sfârşitul lunii iulie 2002.

Astfel, Raiffeisen Bank România a rezultat prin fuziunea, încheiată în iunie 2002, a

celor două entităţi deţinute de Raiffeisen Zentralbank Oesterreich AG (RZB) în România -

Raiffeisenbank (România), înfiinţată în anul 1998 ca subsidiară a Grupului RZB şi Banca

Agricolă, achiziţionată în anul 2001.

Activitatea Raiffeisen Bank a fost recunoscută de prestigioase publicaţii de-a lungul

anilor, astfel:

În anul 2006, Raiffeisen Bank a fost desemnată “Cea mai bună bancă în anul

2006” în cadrul Galei premiilor Tribuna Economică şi “Cea mai eficientă Bancă a anului

2006” de către Business Press.

30

În anul 2007, Raiffeisen Bank a primit trofeul "Banca Anului" pentru segmentul

de activitate Corporate, în cadrul Galei Premiilor Piaţa Financiară.

În anul 2008, Raiffeisen Bank a fost desemnată “Cea mai bună bancă în Europa

Centrală şi de Est” de către Euromoney.

În anul 2009, Raiffeisen Bank a fost desemnată “Cea mai bună bancă în Europa

Centrală şi de Est” de către Global Finance.

Raiffeisen Bank ocupă poziţia a treia în sistemul bancar românesc după activele

totale şi are una dintre cele mai extinse reţele de agenţii, POS-uri şi ATM-uri din România.

Banca oferă o gamă completă de produse şi servicii financiar-bancare pentru peste 2,2

milioane de clienţi de retail (dintre care 130.000 sunt I.M.M.-uri) şi pentru 5.000 de companii

mari şi medii.

Raiffeisen Bank oferă o paletă completă de produse bancare corporative şi de investiţii

în domeniile de venit fix, structurare de credit, produse structurate şi tranzacţii bancare,

structurate pe sectoare astfel:

Personal banking

Business banking

Corporate and Institutional banking

Private banking

Personal banking

Contul Curent

Raiffeisen Bank oferă posibilitatea deschiderii de conturi curente în următoarele

monede: LEI, EURO, USD sau în monede ale Europei Centrale şi de Sud-Est.

În calitate de posesori ai unui cont curent Raiffeisen există următoarele avantaje:

Cardul de debit emis de banca Raiffeisen care se găseşte sub trei forme :Visa

Electron, Maestro şi Master Card în LEI, USD şi EURO asigură un mod de plată sigur, rapid

şi confortabil. Poate fi folosit în România şi în străinătate, la orice comerciant care afişează

sigla MasterCard şi Visa Electron. Cu acest card se poate retrage numerar 24 de ore din 24

atât de la bancomatele Raiffeisen, cât şi ale altor bănci. Schimbul valutar din valuta tranzacţiei

în valuta de cont se efectuează automat. Cardul Raiffeisen MasterCard este acceptat în peste

27 milioane de spaţii comerciale şi la 900.000 de bancomate, iar în România la peste 17.000

puncte de vânzare şi la mai mult de 2.900 de bancomate. La deschiderea contului curent se

poate opta pentru obţinerea unui card de debit Raiffeisen în LEI, EURO sau USD valabil

31

oriunde în lume, la orice bancomat şi în orice spaţiu comercial care are afişat simbolul

MasterCard sau Visa Electron.

Comision 0% la retragere de numerar de la bancomat. În cazul retragerii de

numerar din contul curent de la un bancomat al Raiffeisen, banca nu percepe nici un comision

pentru respectiva tranzacţie.

Cardurile de credit Raiffeisen Bank oferă posibilitatea de a avea până la 2 carduri

suplimentare de credit Standard ,Vodafone şi Gold.

Facilitatea de descoperire de cont (overdraft). Facilitatea de "descoperire de cont"

oferă posibilitatea de a avea acces în plus între unu şi trei salarii nete. Iar dobânda se aplică

numai la suma cheltuită, nu la întreaga valoare a creditului aprobat de bancă. Banca nu

percepe taxe sau comisioane pentru neutilizarea descoperitului de cont, overdraft-ul nu are o

dată fixă de rambursare integral, dobânda se aplică numai pentru suma utilizată iar în cazul

îmbunătăţirii situaţiei financiare, poţi beneficia de majorarea sumei acordate.

Plăţi directe furnizori. Un alt avantaj al contului curent Raiffeisen este că se pot

efectua plăţi directe către furnizorii de utilităţi, fără a fi necesară deplasarea la bancă, datorită

contului curent ataşat cardului tău, având utilizare domestică şi internaţională.

Ordine de plată. Prin intermediul ordinelor de plată se creează posibilitatea de a

transfera sume de bani atât în ţară cât şi în străinătate din contul curent. Acest lucru înlesneşte

efectuarea tranzacţiilor financiare în mod rapid, eficient şi sigur fără a mai fi nevoie să se

utilizeze numerar.

Schimburi valutare. Clienţii Raiffeisen au posibilitatea de a efectua tranzacţii

comerciale directe şi extrageri de numerar nu numai în ţară, dar şi în străinătate (cardul este

alimentat cu lei, în străinătate realizându-se conversia automată în moneda ţării respective).

Creditele

a. Pentru persoane fizice

- FLEXICREDIT, creditul de nevoi personale, până la 10.000 euro;

- FLEXICREDIT INTEGRAL, de refinanţare, până la 150.000 euro;

- FLEXICREDIT PLUS, credit ipotecar, până la 150.000 euro;

- CASA TA, ipotecă de rang I, până la 200.000 euro;

- PRIMA TA CASA, ipotecă în favoarea statului, până la 57.000 euro;

- CREDITUL PENTRU BUNURI DE CONSUM, până la 10.000 lei;

- MAŞINA TA, gaj pe auto şi CASCO, până la 75.000 euro;

32

- OVERDRAFT, până la 6 salarii sau 3 pensii.

b. Pentru I.M.M.-uri

- FLEXI I.M.M. Micro - societăţi cu cifra de afaceri pe ultimul an de activitate până

la 1.000.000 EUR (echivalent LEI), indiferent de numărul de angajaţi;

- FLEXI I.M.M. Medii - societăţi cu cifra de afaceri pe ultimul an de activitate între

1.000.000 şi 5.000.000 EUR (echivalent LEI), indiferent de numărul de angajaţi;

- Credit imobiliar pentru I.M.M., la care societatea beneficiară contribuie cu 15% din

valoarea proiectului.

Carduri

Carduri de credit. Prin intermediul cardului de credit Cardului de cumpărături,

Raiffeisen oferă un instrument modern, sigur şi confortabil de plată, care conferă posibilitatea

de a beneficia de o linie de credit în orice moment. Cardul de cumpărături, disponibil în

variantele Gold, Standard şi Vodafone, oferă o serie de facilităţi precum acceptare

internaţională, acces la reţeaua de ATM-uri, sau emiterea de carduri suplimentare. Cardurile

de credit Raiffeisen Bank oferă o limită de credit de până la 20.000 lei (40.000 lei pentru

cardul Gold) şi pot fi folosite oriunde în lume, cu o perioadă de graţie de până la 56 de zile.

Carduri de debit. Cardurile de debit (Visa Business LEI National şi International,

Visa Business USD şi Visa Business EURO) sunt un mod de plată sigur, rapid şi confortabil.

Pot fi folosite în România şi în străinătate, la orice comerciant care afişează sigla MasterCard

şi Visa Electron. De asemenea, cu acesta se poate retrage numerar 24 de ore din 24 atât de la

bancomatele Raiffeisen, cât şi ale altor bănci. Schimbul valutar din valuta tranzacţiei în valuta

de cont se efectuează automat.

Banca deţine şi o reţea extinsă de ATM-uri şi POS-uri: 860 de ATM-uri şi peste 6.700

de POS-uri.

Raiffeisen Bank oferă o gamă completă de servicii şi produse de calitate pentru

persoane fizice, I.M.M.-uri şi companii mari.

Economii şi depozite

Conturile de economii oferite de Raiffeisen sunt o alternativă de investiţie în LEI

sau EURO pentru cei care au acumulat deja sume de bani pe care vor să le plaseze în condiţii

de risc mediu. Se oferă acces la pieţele financiare internaţionale, iar investiţiile vor avea un

grad de risc mediu şi o rentabilitate adecvată. Sumele sunt investite în obligaţiuni

33

guvernamentale şi corporatiste cu risc scăzut şi acţiuni ale unora dintre cele mai prestigioase

companii din lume.

Contul de economii Acces Plus se poate constitui pe o perioadă nelimitată cu o

sumă minimă la deschidere cont de 500 lei, respectiv 500 Euro. Dobânda se calculează zilnic

şi se capitalizează lunar în contul Acces Plus iar rata dobânzii este variabilă, în funcţie de

sold.

Conturile de depozit la termen permit acumularea dobânzii în funcţie de sumele

existente în cont şi de perioada de timp pentru care se optează să se economisească. În

vederea constituirii unui depozit la termen, trebuie depus un nivel minim convenit în funcţie

de moneda în care se face economisirea.

Business banking (Întreprinderi mici şi mijlocii)

Raiffeisen Business Banking este un concept bancar complet nou, construit pe

principiile parteneriatului, accesibilităţii şi inovării. Un element cheie al ofertei Business

Banking este portalul online. Dezvoltat iniţial pentru a servi mari corporaţii multinaţionale,

portalul aduce pe biroul clienţilor o gestionare sofisticată şi inovatoare a fluxurilor de

numerar, a finanţării ciclului comercial, a schimbului valutar şi a tranzacţiilor pe piaţa

monetară.

Business Banking nu este doar o soluţie bancară online. Business Banking oferă acces

rapid la o serie de soluţii de finanţare flexibile, de la împrumuturi de investiţii la finanţarea

capitalului circulant. Business Banking oferă o experienţă superioară clienţilor săi, începând

cu un Relationship Manager dedicat care lucrează strâns cu clientul pentru a înţelege ce

doreşte şi pentru a oferi ceea ce acesta aşteaptă, împreună cu un Centru de Relaţii cu Clienţii

foarte bine pregătit pentru a sprijini cererile zilnice.

Corporate & institutional banking

În cei aproape douăzeci de ani de activitate în România, Raiffeisen Bank are deja o

istorie impresionantă în dezvoltarea unor relaţii de afaceri solide cu companii multinaţionale,

companii internaţionale de talie medie implicate în operaţiuni de comerţ cu România, cât şi

companii locale cu potenţial de creştere. Raiffeisen se numără cu mândrie printre primele

bănci cu capital străin care a investit în România şi a rămas dedicată acestei zone geografice,

34

menţinându-şi cooperarea cu partenerii săi şi dezvoltându-se odată cu mediul de afaceri din

ţara noastră.

Divizia Corporate are reprezentanţi corporatişti în toate centrele regionale corporatiste,

oferind marele avantaj de a putea desfăşura activitatea bancară în orice zonă a ţării şi de a

beneficia de soluţii bancare adaptate cerinţelor clienţilor.

Prin reţeaua de peste 430 de unităţi teritoriale, prin calitatea produselor şi serviciilor

oferite, Raiffeisen Bank este unul din participanţii majori în mediul bancar românesc.

Raiffeisen Bank şi-a creat expertiză în sectoare precum: Sectoare industriale şi

Industria Auto, Industria bunurilor de larg consum, Sectorul Energetic, Telecomunicaţii,

Media, Tehnologia Informaţiei şi Sănătate. Înţelegerea profundă a dinamicii acestor sectoare

combinată cu prezenţa locală pune banca în poziţia ideală pentru a consilia clienţii şi a le oferi

cele mai bune servicii bancare.

Raiffeisen are o tradiţie îndelungată în a oferi suport clienţilor săi cu o largă varietate

de produse de creditare printre care: descoperire în cont curent, facilitate generală de credit,

credite pe termen mediu şi lung etc. Echipa de profesionişti ai băncii este pregătită pentru a

oferi servicii de creditare pentru corporaţii cu un accent deosebit pe structuri inovative,

oferind soluţii specifice pentru fiecare tranzacţie şi cu multiple opţiuni pentru a acoperi

cerinţele particulare ale clienţilor.

Private banking

Serviciul Private Banking este un serviciu bancar de prima clasă, personalizat şi

adaptat pentru clienţii din clubul Raiffeisen Exclusive cu disponibil de investiţii de peste

40.000 de euro.

Prin Raiffeisen Exclusive clientului îi este alocat un bancher personal ale cărui

calificări şi studii se potrivesc perfect nevoilor sale. Membrii clubului beneficiază de servicii

la cele mai înalte standarde, de flexibilitate şi confidenţialitate pentru a se bucura cu adevărat

de fondurile lor. Prin Raiffeisen Exclusive, banca a amenajat spaţii moderne şi elegante în

municipiile Bucureşti, Braşov, Constanţa, Timişoara, Iaşi, Cluj şi Ploieşti.

Apartenenţa la clubul clienţilor Raiffeisen Exclusive are următoarele privilegii:

Bancher personal;

Acces în locaţii dedicate Raiffeisen Exclusive;

Cotaţii negociate pentru plasamente;

35

Tarife reduse la principalele operaţiuni bancare;

Informare activă şi constantă despre noi produse de investiţii şi despre evoluţia

pieţelor;

Invitaţii la evenimente sociale şi culturale.

Produsele oferite sunt cele de economisire şi investiţii, în funcţie de suma

disponibilă şi de apetitul pentru risc al fiecărui client:

Depozite clasice sau negociate în lei sau valută;

Depozite structurate (oportunităţi de plasament pe termen scurt cu un grad de risc

mai ridicat şi cu randamente mai mari decât depozitele bancare uzuale);

Instrumente financiare cu venit fix;

Plasamente în fonduri deschise de investiţii în lei sau valută;

Investiţii pe pieţele de capital;

Oportunităţi de investiţii private pe piaţa externă.

3.2. Etapele procesului de creditare în cadrul Raiffeisen Bank

a. Documentarea asupra solicitantului de credit

În această primă etapa a procesului de creditare, moderatorul de credite poartă o

discuţie cu clientul din care trebuie să reiasă răspunsul la anumite întrebări pentru ca

moderatorul să-şi facă o imagine de ansamblu şi să-i poată oferi acestuia soluţia financiară de

care acesta are nevoie.

Informaţiile despre I.M.M. de care este neapărată nevoie în această etapă sunt:

Prezentarea de documente ale societăţii comerciale;

Prezentarea de date despre situaţia financiară a societăţii comerciale (bilanţ

contabil şi buget);

Garanţiile ce pot fi constituite şi sursele proprii de finanţare;

Justificarea necesităţii creditului.

După ce acestea au fost clarificate şi moderatorul de credite are formată imaginea de

ansamblu precizată mai sus i se va solicita clientului completarea cererii de credit şi

documentaţia necesară susţinerii acesteia.

36

b. Documentarea creditului

Pentru ca analiza dosarului de credit să poată fi începută, solicitantul de credit este

nevoit să depună alături de o cerere de acordare a creditului o serie de documente prin care să

justifice cele declarate moderatorului în etapa de informare, documente necesare să probeze

necesitatea şi oportunitatea contractării împrumutului în vederea cumpărării unui spaţiu

comercial.

Conţinutul documentaţiei diferă în funcţie de categoria de clienţi, dar şi de tipul

creditului solicitat.

Salariaţilor pentru creditul de nevoi personale şi cardul de credit li se solicită:

a. Formularul Cerere pentru acordarea unui Împrumut pentru Nevoi Personale sau

Cerere pentru acordarea unui Card de Credit;

b. Buletin/carte de identitate – copie;

c. Adeverinţa de salariu tip Raiffeisen – în original, cu semnături şi ştampila societăţii;

d. Factură de utilităţi cea mai recentă, nu mai veche de 45 de zile, în original sau

copie.

Persoanelor fizice autorizate, pentru creditul de nevoi personale şi cardul de credit li se

solicită:

a. Certificat de înregistrare - copie;

b. Autorizaţie de funcţionare şi Licenţa de libera practică – copie;

c. Registrul de plăţi şi încasări pentru 12 luni – copie;

d. Declaraţia de venituri pentru anul anterior (februarie - mai);

e. Decizia de impunere fiscală (iunie - ianuarie);

f. Alte documente pentru dovada veniturilor suplimentare.

Microcompaniilor, pentru creditul de nevoi personale şi cardul de credit li se solicită:

a. Cod fiscal

b. 2 Bilanţuri

c. Jurnal de bancă / Registru de casă / extras de cont (pe ulimele 6 luni)

d. Copii contracte pe microcompanie cu companii din Preferred şi/sau Private

e. Copie facturi fiscale aferente contractelor (nu mai vechi de 60 de zile)

f. Act constitutiv microcompanie

g. Certificat de Înregistrare Micro

37

h. Un act care să ateste sediul/adresa micro (contract de închiriere sau act de

proprietate).

Pentru creditele cu garanţii imobiliare pe lângă aceste documente mai este nevoie şi de

documentaţia asupra imobilului:

a. Antecontract de vânzare-cumpărare autentificat (doar pentru creditul ipotecar);

b. Titlul / Actul de proprietate;

c. Documentaţia cadastrală (releveu, fişă corp proprietate, plan amplasament);

d. Încheiere de înscriere a dreptului de proprietate (întabulare);

e. Extras de carte funciară de informare în original se obţine de către notar sau

proprietar de la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară;

f. Copie B.I./C.I. a vânzătorului (pentru ipotecar).

c. Analiza dosarului de credit

Analiza dosarului de credit este realizată în sediul central. Procesarea dosarului este

efectuată printr-un sistem electronic. Politica de creditare a Băncii nu va fi prezentată

clientului, acesta putând afla statusul şi decizia asupra dosarului de credit. Statusul unui dosar

de credit până la decizie asupra dosarului este disponibil către clienţi prin apelarea telefonică

a Departamentului de Relaţii cu Clienţii.

Necesitatea analizării situaţiei economico-financiare a clientului decurge din nevoia

băncii de a cunoaşte toate elementele necesare fundamentării deciziei de creditare.

Un rol important în această etapă a creditării îl are stabilirea bonităţii persoanei

juridice. Pentru a putea obţine o informare cât mai completă despre situaţia economico-

financiară a acesteia şi diagnosticarea este necesar a se defini un pachet de indicatori. Aceşti

indicatori trebuie să exprime capacitatea de a-şi onora obligaţiile legate de creditul solicitat,

de a rambursa creditul la scadenţă şi de a-şi plăti dobânzile aferente, precum şi de a face

dovada existenţei garanţiilor asiguratorii.

Capacitatea de rambursare se stabileşte în funcţie de veniturile lunare cumulate ale

societăţii. Dovada realizării veniturilor se face după caz prin: prezentarea bilanţurilor

contabile, decizia de impunere emisă de administraţia financiară pentru venituri, etc.

Alte elemente de care se ţine seama în analizarea dosarului şi luarea deciziei de

aprobare sunt: statutul social, evoluţia financiară a societăţii de la înfiinţare şi până în prezent,

condiţia locativă, sectorul de activitate, proprietăţi deţinute etc.

38

Decizia de aprobare/refuz a solicitării de credit se face pe baza analizei documentelor

furnizate de către persoana juridică. Creditele se aprobă de comitetele de credite organizate la

nivelul unităţilor teritoriale.

d. Utilizarea sumelor din credit

Odată ce fondurile sunt disponibile în contul persoanei juridice, aceasta poate utiliza

fondurile prin retragere în numerar de la casierie:

• în acest caz trebuie să completeze formularul de retragere;

• retragerile se pot efectua în orice valută indiferent de valuta creditului;

• daca valuta retrasă este diferită faţă de valuta creditului trebuie completat şi

formularul de schimb valutar de vânzare valutară şi semnat de client. Cursul de schimb

utilizat este cel pentru schimb valutar la casierie.

e. Evenimentele din perioada post-vânzare

Rambursare anticipată (plata în avans)

Rambursările anticipate pot fi de următoarele tipuri:

parţiale;

totale (sau integrale).

Condiţiile pentru rambursări parţiale de credit:

Clientul nu are rate în întârziere;

Valoarea rambursării trebuie să reprezinte minimum 3 rate lunare;

Rambursările parţiale vor fi înregistrate doar la următoarea dată de scadenţă a

creditului (deci, rambursările parţiale nu pot fi efectuate înainte de data de plată a primei rate);

Toate fondurile trebuie să fie în valută de plată a ratelor;

Clientul trebuie să asigure fonduri pentru plata comisioanelor în valuta de plată a

ratelor;

Solicitările de rambursare parţială trebuie prezentate cu cel puţin 2 zilelucrătoare

înaintea următoarei scadente.

Condiţiile pentru rambursări totale de credit:

Rambursările totale vor fi înregistrate doar la următoarea dată de scadenţă a

creditului;

39

Clientul trebuie să asigure fonduri pentru: Valoarea Următoarei Rate + Comision

de Rambursare + Sold Credit după Următoarea Rată;

Solicitările de rambursare totală trebuie prezentate cu cel puţin 3 zile lucrătoare

înaintea următoarei scadenţe.

Renunţarea la credit

Dacă dosarul de credit al clientului nu a fost încă soluţionat de către departamentul de

analiză al RAIFFEISEN BANK, atunci clientul poate renunţa la credit rapid şi fără nici un

cost.

În cazul în care dosarul de credit a fost aprobat, renunţarea la credit este considerată o

rambursare totală. Iar clientul trebuie înştiinţat că se vor aplica toate comisioanele deja

precizate (de acordare credit etc.).

3.3. Procedura de acordare a creditelor de către Raiffeisen Bank

În întreaga activitate de creditare, banca va respecta întocmai prevederile Legii privind

activitatea bancară, a Legii privind statutul B.N.R. în calitatea să de bancă centrală cu atribuţii

de reglementare în domeniul monetar, de credit, valutar şi de plăţi precum şi propriile norme

şi instrucţiuni de lucru.

Operaţiunile de aprobare şi acordare a creditelor au la bază prudenţa bancară ca

principiu fundamental ce caracterizează întreaga activitate a băncii.

RAIFFEISEN BANK îşi bazează activitatea de creditare pe anumite principii

generale care se regăsesc în normele băncii:

Prin unităţile sale, acordă credite pe termen scurt pe o durată ce nu depăşeşte 12

luni, credite pe termen mediu de până la 5 ani, şi credite pe termen lung cu durată mai mare de

5 ani.

Pot beneficia de credite persoanele juridice şi fizice care au deschise conturi la

unităţile băncii.

Banca verifică împrumutaţii de la acordarea creditului şi până la rambursarea

integrală a acestuia. Ca urmare, activitatea de creditare implică în permanenţă analize privind

situaţia patrimonială, rezultatele economico - financiare, capacitatea managerială,

credibilitatea fiecărui client şi alte elemente care să permită evaluarea potenţialului economic

şi financiar prezent şi în perspectivă.

Creditele solicitate, indiferent de valoare şi durată, se acordă cu destinaţii precise

40

pe bază de contracte din care rezultă clar toţi termenii şi toate condiţiile şi dacă solicitanţii

prezintă credibilitate privind rambursarea creditului şi a dobânzilor la termenele stabilite.

Volumul creditelor, destinaţia, duratele de creditare, garanţiile necesare,

dobânzile, condiţiile de rambursare a creditelor, precum şi alte clauze, se stabilesc prin

contractele de credite încheiate pe baza negocierii directe între bancă şi clienţii săi.

Volumul total al angajamentelor băncii (credite şi scrisori de garanţie) faţă de un

singur debitor nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii.

După aprobare, creditele se pun la dispoziţia clienţilor în condiţiile negociate prin

contractele de credit încheiate, înregistrând concomitent angajamentul în evidenţa

extrabilanţieră a băncii, la data şi pe durata şi valoarea prevăzută în contract.

După aprobarea unui credit, banca nu poate anula sau reduce cuantumul acestuia

decât în cazuri justificate, determinate de constatarea furnizării de către client a unor date

nereale şi numai după expirarea unui termen de preaviz de minimum 5 zile calendaristice,

care va fi comunicat în scris acestuia. Banca poate întrerupe imediat, fără preaviz, utilizarea

de către client a unui credit aprobat, în cazul în care situaţia economică şi financiară a acestuia

nu mai asigură condiţii de garanţie şi rambursare.

Mecanismul de creditare a persoanelor juridice cuprinde mai multe etape şi reprezintă

concretizarea principiilor de creditare.

1. Etapa preliminară;

2. Etapa depunerii dosarului;

3. Etapa analizei documentaţiei depuse şi determinarea indicatorilor de apreciere;

4. Etapa constituirii garanţiilor;

5. Etapa negocierii şi aprobării creditului;

6. Etapa încheierii contractului.

Dosarul ce trebuie depus cuprinde în principal două tipuri de documente: unele de

ordin juridic, legate de statutul societăţii, înregistrarea acesteia la Registrul Comerţului,

autorizaţii specifice funcţionării normale, angajarea legală a creditului, componenţa echipei

manageriale, etc., şi altele de natură economică, legate de prezentarea situaţiei economico-

financiare a societăţii (bilanţ, situaţia contului de profit şi pierdere, situaţia fluxului de

fonduri), balanţa de verificare a lunii precedente solicitării creditului, planul afacerii,

41

contracte, comenzi ferme la intern şi/sau extern, situaţia obligaţiilor de plată, garanţiile

materiale oferite.

Creditarea agenţilor economici se efectuează având la bază atât analiza elementelor

nonfinanciare, cât şi a activităţii economico-financiare realizate şi prognozate.

Analiza nonfinanciară

Analiza nonfinanciară vizează credibilitatea clientului, ca element psihologic esenţial

cu privire la formarea de către bancă a convingerilor referitoare la calităţile morale şi

profesionale ale conducătorilor agenţilor economici solicitanţi de credite, a principalilor

asociaţi şi colaboratori, precum şi a reputaţiei privită prin calitatea produselor, serviciilor şi a

modului de îndeplinire a obligaţiilor asumate în relaţiile cu partenerii de afaceri.

Factorii nonfinanciari care influenţează activitatea clientului pot fi:

1. Forma juridică şi structura acţionariatului

1. Capacitatea managerială

1. Relaţiile şi reputaţia pe piaţă

1. Implicarea financiară sau angajarea acţionarilor sau asociaţilor

1. Forma juridică şi structura acţionariatului

Cunoaşterea structurii acţionariatului unei societăţi, sau grup de firme, permite băncii

stabilirea nivelului de competenţă decizională.

2. Capacitatea managerială

Banca este interesată să cunoască următoarele aspecte:

a. caracterul, integritatea şi comportamentul conducerii;

b. pregătirea, experienţa în domeniul de activitate şi în funcţii de conducere;

c. existenţa în echipa de conducere a cel puţin unei persoane calificate pe

probleme financiar-contabile care să asigure organizarea şi desfăşurarea

corespunzătoare a acestor activităţi;

d. dacă conducerea face parte din asociaţii profesionale şi este cunoscută şi

apreciată de oficialităţi importante.

3. Relaţiile şi reputaţia de piaţă

Banca analizează următoarele aspecte:

a. Sectorul economic în care activează clientul:

perspectiva de dezvoltare pe termen scurt şi lung a sectorului;

problemele majore cu care se confruntă sectorul;

42

avantaje/oportunităţi oferite de sectorul economic;

uşurinţa/dificultatea de a pătrunde pe piaţă;

existenţa produselor de substituţie;

poziţia actuală a BRD în finanţarea sectorului respectiv.

b. Poziţia clientului pe piaţă:

reputaţia clientului în cadrul ramurii, subramurii şi cota de piaţă deţinută pe plan

internaţional, naţional şi/sau local;

dacă clientul are rezerve pentru reducerea preţului de vânzare ca urmare

concurenţei;

dacă clientul poate impune o reducere a preţurilor şi la furnizorii săi;

dacă există bariere tehnologice, legislative, ecologice faţă de concurenţă;

dacă activitatea clientului este ciclică sau sezonieră.

c. Produsele oferite de client:

dacă produsele sunt de strictă necesitate sau sunt produse de lux;

de cât timp clientul desface pe piaţă produsele sale, respectiv prestează servicii

şi cum sunt acestea primite de cumpărători;

dacă produsele/serviciile pot fi vândute/prestate separat sau depind şi de alte

produse sau servicii;

ponderea valorică a produselor şi/sau serviciilor în totalul veniturilor clientului.

d. Portofoliul clienţilor:

clienţii interni şi externi importanţi, ponderea vânzărilor efectuate la intern sau

extern în totalul vânzărilor societăţii, dependenţa faţă de principalii clienţi şi repartiţia

lor geografică;

perioada de încasare a clienţilor;

reglementarea relaţiilor contractuale;

dacă există plăţi întârziate, valoarea, ponderea, frecvenţa lor.

e. Portofoliul furnizorilor:

dacă clientul depinde de un singur furnizor;

cum se realizează plata (OP, acreditiv, cec, BO, cambie);

dacă aprovizionarea se face necondiţionat şi furnizorii oferă garanţii;

dacă aprovizionarea este ritmică sau sezonieră;

dacă sunt plăţi întârziate faţă de furnizori, valoarea, ponderea, frecvenţa lor.

43

Analiza bonităţii clienţilor

Bonitatea clientului se stabileşte cu ajutorul indicatorilor ce o definesc şi exprimă

capacitatea acestuia da a-şi achita obligaţiile care urmează să şi le asume prin semnarea

contractului de credite.

Elementele de bază utilizate în determinarea şi cuantificarea indicatorilor bonităţii se

regăsesc în principalele situaţii financiar-contabile întocmite periodic de agenţii economici:

bilanţul, contul de profit şi pierderi, balanţa de verificare, situaţia patrimoniului, rezultatele

financiare, încasări şi plăţi în valută.

Indicatorii utilizaţi pentru aprecierea bonităţii clienţilor sunt :

1. Solvabilitatea patrimonială arată gradul în care capitalul propriu al clientului

asigură acoperirea creditului şi împrumuturilor.

O solvabilitate bună este atunci când indicatorul este cuprins între 40% şi 60%, limita

minimă fiind de 30%.

2. Gradul de îndatorare arată cât din volumul total al activelor clientului este acoperit

de creditele bancare şi datoriile către terţi. Indicatorul este optim când rezultatele obţinute

sunt până la 50%. O valoare relativă apropiată de 0 a indicatorului arată că agentul economic

are datorii minime sau acestea sunt inexistente şi activele patrimoniale sunt acoperite cu

sursele sale.

3. Lichiditatea totală arată capacitatea clientului de a acoperi obligaţiile de plată

exigibile pe termen scurt (pasive curente) prin activele curente (disponibilităţi, clienţi, stocuri,

etc.) care se pot transforma în scurt timp, de regulă până la 12 luni, în mijloace băneşti.

Nivelul optim al indicatorului este atunci când acesta este mai mare de 100%.

4. Lichiditatea imediată reflectă posibilitatea clienţilor de a-şi achita imediat datoriile,

creditele şi împrumuturile în termen scurt.

Pentru clienţii care înregistrează pierderi, valoarea activelor luate în calcul se va

diminua cu valoarea pierderilor înregistrate. Nivelul optim al indicatorului este atunci când

tinde spre 100%.

5. Rentabilitatea în funcţie de cifra de afaceri exprimă capacitatea clientului în funcţie

de condiţiile concrete de producţie, tehnologie, organizare, management să obţină un anumit

nivel de profit la un anumit volum de vânzări (cifra de afaceri). Indicatorul se mai numeşte şi

marjă de profit la vânzări.

44

Nivelul diferit al rentabilităţii clienţilor din cadrul aceleiaşi ramuri impune cunoaşterea

poziţiei acestuia în cadrul ramurii, ceea ce face utilă compararea rezultatelor obţinute cu

indicatorul mediu pe ramură, dacă acesta se cunoaşte.

6. Gradul de acoperire a cheltuielilor din venituri exprimă gradul în care veniturile

realizate acoperă cheltuielile aferente acestora. Se determină ca raport între veniturile medii

lunare şi cheltuielile medii lunare. Nivelul bun al indicatorului este peste 120%.

Garanţiile practicate de RAIFFEISEN BANK se împart în :

1. garanţii reale: afectarea specială a unui bun material (mobil sau imobil) pentru

garantarea obligaţiei. Principalele forme sunt ipoteca şi gajul.

2. garanţii personale: ce reprezintă angajamentul altor debitori de a onora datoria în

caz de insolvabilitate a debitorului principal. Are ca formă principală cauţiunea

(fidejusiunea);

Garanţia reală rezultă din afectarea specială a unuia sau mai multor bunuri, de a servi

la asigurarea plăţii creanţei unui anumit creditor. Bunul grevat de garanţie constituie gajul

special al creditorului, care este înarmat cu un drept de preferinţă şi de urmărire faţă de ceilalţi

creditori. Cele mai importante garanţii reale sunt gajul (amanetul) şi ipoteca. Având ca efect

dreptul de urmărire şi de preferinţă, garanţiile reale prezintă un grad ridicat de siguranţă în

garantarea creditului.

a) Garanţii reale mobiliare

În sensul legii, bunurile ce pot fi afectate unei garanţii reale mobiliare pot fi:

1. corporale, inclusiv bunurile mobile accesorii unui bun imobil, sau necorporale ;

2. individualizate ori determinate generic;

3. prezente sau viitoare. În ceea ce priveşte garanţia reală asupra bunurilor viitoare,

trebuie acordată o atenţie deosebită acestui tip de garanţie, întrucât aceasta produce efecte în

momentul în care debitorul sau garantul obţine proprietatea asupra bunurilor care corespund

descrierii din contractul de garanţie, iar creditul se pune la dispoziţia clientului anterior acestei

date.

În scopul asigurării gradului de prioritate agreat de bancă, se vor verifica sarcinile ce

ar putea afecta bunul. Garanţia reală mobiliară poate fi constituită fără deposedarea bunului

afectat garanţiei.

Gajul sau amanetul este contractul în puterea căruia debitorul remite băncii un bun

mobil drept garanţie a datoriei, acesta având dreptul să reţină lucrul sau posesiunea să până la

45

plata integrală a datoriei, iar în caz de neplată, să se despăgubească din preţul bunului cu

preferinţă faţă de ceilalţi creditori ai debitorului.

Imobilele nu se gajează. Nici imobilele prin destinaţie nu se gajează. Bunurile sunt

mobile prin natura lor sau prin determinarea legii. Se pot gaja mărfuri, bani, obligaţiuni,

acţiuni, titluri de credit, etc.

Pentru a gaja un bun, constitutorul trebuie să fie proprietar al acestuia şi să fie capabil

a-l înstrăina. Altfel banca se expune la posibilitatea revendicării bunului de către adevăratul

proprietar.

Părţile care încheie contractul de gaj trebuie să realizeze un act scris ce poate fi sub

semnătură privată sau sub formă autentică. În actul de gaj se înscrie şi suma datorată precum

şi descrierea obiectelor gajate. Predarea gajului în posesia băncii îi conferă acesteia un drept

real asupra lucrului amanetat. Banca deţine astfel un drept de preferinţă şi un drept de

urmărire asupra bunurilor dacă au ieşit din posesia ei prin pierdere sau furt. Banca are

obligaţia ca în momentul plăţii datoriei să restituie bunul gajat. Totodată ea are obligaţia pe

perioada cât deţine bunul să-l conserve.

Dacă la scadenţă debitorul nu plăteşte, banca se adresează justiţiei care va ordona

vânzarea gajului prin licitaţie publică. Gajul se stinge prin plată, renunţarea creditorului sau

pierderea bunului.

Contractul de garanţie reală mobiliară va putea să cuprindă clauze care conferă băncii

dreptul de a culege în contul creanţei, fructele şi productele bunului afectat garanţiei, în

această situaţie fiind obligatorie stipularea condiţiilor şi a proporţiei în care urmează a se

reduce obligaţia garantată.

Înscrierea unui aviz de garanţie reală este valabilă pentru o perioadă de 5 ani. Înainte

de expirarea acestei perioade, se va urmări reînnoirea înscrierii pentru o perioadă de încă 5 ani

sau pentru o altă perioadă pentru care banca este interesată.

În cel mult 40 de zile de la încetarea obligaţiei garantate, banca, pe cheltuiala

clientului, va solicita operatorilor efectuarea menţiunii referitoare la stingerea garanţiei în

Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

b) Garanţii reale imobiliare

46

Ipoteca este o garanţie reală şi accesorie care nu îl deposedează pe clientul proprietar

al bunului ipotecat şi care dă dreptul RAIFFEISEN BANK să urmărească şi să execute bunul

în mâinile oricărui deţinător, în scopul de a recupera creanţa să, cu preferinţă faţă de ceilalţi

creditori.

Ipoteca practicată de bancă este o ipotecă convenţională, care pentru a produce efecte

se încheie printr-un act autentic. Nerespectarea formei autentice atrage după sine nulitatea.

Ipoteca nu trebuie să fie constituită prin însăşi contractul de credit, fiind preferabil să fie

constituită printr-un contract de garanţie imobiliară separat, autentificat de orice notariat, dar

înscris în mod obligatoriu la notariatul de la locul imobilului ipotecat.

Rangul ipotecii este dat de data transcrierii ipotecii. Preferinţa între creditorii ipotecari

faţă de acelaşi imobil este dată de data înscrierii ipotecii. Inscripţiile luate în aceeaşi zi au rang

egal. Inscripţia actului de ipotecă conferă şi dobânzilor acelaşi rang cu al capitalului, dar

numai pe trei ani, diferit de rangul capitalului menţinut pe 15 ani. Pentru perioada ce

depăşeşte 3 ani banca trebuie să facă o nouă inscripţie.

Valabilitatea ipotecii este condiţionată de indicarea în cuprinsul actului a bunului ce

constituie obiectul garanţiei, ce va trebui individualizat după natură (teren cu sau fără

construcţie), precizându-se vecinătăţile, adresa, numărul cadastral, numărul de carte funciară.

În cuprinsul contractului de ipotecă se va preciza numărul contractului de credit/angajament,

suma pentru care aceasta va fi constituită prin indicarea valorii creditului şi a procentului de

dobândă.

Bunurile ipotecate trebuie să fie imobile şi să se afle în circuitul civil. Bunurile

imobile din domeniul public nu se ipotechează. Bunurile imobile prin destinaţie sau obiectul

la care se aplică se ipotechează numai odată cu fondul. Bunurile viitoare nu se ipotechează.

Atunci când creanţa garantată cât şi dobânzile aferente sunt plătite, ipoteca se stinge

dar este necesară şi radierea acesteia. Ipoteca se mai poate stinge prin renunţarea creditorului

la privilegiu, purga, prescripţie sau anularea actului constitutiv.

Purga este un beneficiu legal conferit dobânditorului unui imobil ipotecat, care îi

permite să elibereze imobilul de toate privilegiile şi ipotecile ce-l grevează, oferind

creditorilor preţul imobilului şi aceasta doar dacă creanţele privilegiate sau ipotecare n-au

ajuns la scadenţă. Orice dobânditor al unui imobil ipotecat poate recurge la procedura purgei

cu condiţia de a nu fi ţinut personal la plata datoriei ipotecare. Noul proprietar trebuie să-şi

47

transcrie dreptul, iar în termen de o lună de la transcriere trebuie să se adreseze creditorilor

înscrişi asupra imobilelor.

Creditorii pot alege între două alternative:

- acceptarea ofertei;

- refuzarea ofertei şi scoaterea la vânzare prin licitaţie publică a imobilului.

În cazul în care creditorii nu acceptă una din cele două variante în termen de 40 de zile

de la notificare, deţinătorul poate plăti şi stinge ipoteca .

2. Garanţii personale

Garanţiile personale sunt cele procurate de una sau mai multe persoane, care se obligă

să plătească în cazul în care debitorul îşi respectă obligaţiile asumate prin contract. Această

obligaţie a garantului se numeşte fidejusiune sau cauţiune şi se constituie un accesoriu al

obligaţiei principale.

La analiza şi propunerea de aprobare a creditului, se vor negocia cu clientul tipurile de

garanţii ce urmează să garanteze creditul, funcţie de natura creditului, situaţia financiară a

clientului, durata de creditare, riscul afacerii, etc.

a) Credite în lei şi valută, acordate pentru finanţarea activităţii curente

1. Linia de credit

În cazul tuturor clienţilor, se vor solicita garanţii care să acopere 100% valoarea

creditului şi a dobânzii aferente pe trei luni, din care:

La clienţii din categoria A şi B, minim 50% să fie reprezentat, separat sau cumulativ,

de: scrisori de garanţie bancară, garanţii reale mobiliare constituite asupra bunurilor mobile

corporale individualizate sau pe sume de bani prezentate, titluri de valoare, ipoteci, garanţii

emise de fondurile de garantare agreate de bancă, asigurarea riscului de neplată a ratelor

creditului şi/sau a dobânzilor la o societate de asigurare agreată de bancă.

La clienţii din categoria C, 100% să fie reprezentat, separat sau cumulativ, de: scrisori

de garanţie bancară, garanţii reale mobiliare constituite asupra bunurilor mobile corporale

individualizate sau pe sume de bani prezente, titluri de valoare, ipoteci, garanţii emise de

fondurile de garantare agreate de bancă, asigurarea riscului de neplată a ratelor creditului

şi/sau a dobânzilor la o societate agreată de bancă.

2. Credite pentru nevoi temporare sau stocuri sezoniere

În cazul clienţilor din categoriile A, B şi C se vor solicita garanţii care să acopere

100% valoarea creditului şi a dobânzilor aferente pe un an, separat sau cumulativ, constituite

48

de regulă asupra stocurilor procurate din credit, precum şi asupra bunurilor viitoare rezultate

din prelucrarea acestora.

3. Credite pentru export

În cazul clienţilor din categoriile A, B şi C se vor solicita garanţii care să acopere

100% valoarea creditului şi a dobânzilor aferente pe perioada creditării, separat sau

cumulativ, astfel:

- Cesiunea drepturilor de încasare rezultate din acreditive irevocabile şi

necondiţionate deschise la RAIFFEISEN BANK sau prin alte bănci în favoarea beneficiarului

de credit sau intermediarului exportului.

- Cesiunea în favoarea RAIFFEISEN BANK, a poliţei de asigurare eliberată de

asigurator la cererea beneficiarului de credit. În cazul clienţilor care efectuează exportul prin

intermediari care au contul la RAIFFEISEN BANK, se va solicita acordul scris al

intermediarului, prin care acesta se angajează ca în termen de 5 zile lucrătoare de la încasarea

contravalorii exportului, să vireze necondiţionat, suma cuvenită producătorului, în contul

acestuia la RAIFFEISEN BANK, autorizând totodată să dispună blocarea sau debitarea

contului intermediarului, după expirarea termenului de mai sus.

- Alte tipuri de garanţii.

4. Credite pentru descoperire de cont

Creditul pentru descoperire de cont acordat pentru ordine de vânzare valută sau ordine

de plată pentru încasarea contravalorii mărfurilor livrate sau lucrărilor executate, vizate “ca

plătit” de către Trezorerie sau alte bănci comerciale plătitoare, agreate de RAIFFEISEN

BANK sau pentru ordine de plată primite prin SWIFT vor fi garantate prin încheierea

contractelor de garanţie reală mobiliară pe sume de bani existente în conturile curente sau în

tranzit, fără a fi înregistrate la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare.

Creditul pentru descoperire de cont pentru acoperirea decalajului intervenit în

execuţia fluxului de venituri şi cheltuieli ca urmare a întârzierii în încasarea contravalorii unor

facturi, va fi garantat prin contracte de garanţie reală mobiliară pe sume de bani viitoare

provenite din încasările facturilor cu termene de plată scadente în cadrul perioadei de creditare

şi care au menţionate contul curent al clientului deschis la RAIFFEISEN BANK, urmând să

fie înscrise la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare garanţiile constituite pentru

creditele aprobate ce depăşesc 15 zile.

49

b) Credite în lei şi valută pentru investiţii

Creditele de investiţii, se garantează prin constituirea de garanţii care să acopere

integral valoarea creditului şi a dobânzii aferente pe un an.

Creditul se garantează cu scrisori de garanţie bancară sau emise de fondurile de

garantare, garanţii reale mobiliare constituite asupra bunurilor mobile corporale existente sau

cumpărate din creditul acordat, sau pe sume de bani prezente, ipoteci, indiferent de ordinea de

prioritate, care la acordare să acopere minimum 50% din valoarea creditului şi a dobânzilor pe

un an, iar diferenţa până la 100% o va constitui garanţia asupra investiţiei realizate din credit.

c) Credite în lei sau valută pentru investiţii, acordate societăţilor de leasing

Garanţia poate fi constituită şi pe sumele de bani viitoare, reprezentând în principal

redevenţele aferente bunurilor comercializate în sistem leasing sau asupra bunurilor ce

urmează a se comercializa în sistem leasing şi se vor cesiona în favoarea băncii drepturile de

încasat care decurg din poliţa de asigurare a bunurilor comercializate în sistem leasing.

După efectuarea analizei economico-financiare a activităţii agentului economic, a

portofoliului acestuia, a garanţiilor oferite, etc., banca negociază cu solicitantul de credit

următoarele: destinaţia, mărimea, perioada de acordare, modalitatea de acordare (prin cont

curent sau prin cont separat de împrumut), sumele şi termenele de efectuare a plăţilor din

credit, termenele de rambursare, nivelul dobânzilor şi comisioanelor şi garanţiile materiale.

În ceea ce priveşte competenţele de aprobare a creditelor, acestea se stabilesc conform

Statului băncii de către Consiliul de Administraţie, în funcţie de următoarele criterii:

- gradul de risc pe care şi-l poate asuma banca pe fiecare client;

- nivelul maxim de creditare admis de prevederile legale pentru un singur client;

- durata de creditare;

- volumul creditului solicitat;

- categorii de clienţi, corespunzător formei de organizare şi proprietate;

- nivelele organizatorice ale băncii;

- pregătirea şi experienţa profesională a personalului băncii şi rezultatele activităţii

de creditare.

Documentaţia de credit, împreună cu referatul de acordare întocmit de ofiţerul de

credite şi însuşite de şeful serviciului credite, sunt prezentate spre aprobare Comitetului de

credite al unităţii bancare teritoriale. Acesta analizează documentele şi decide acordarea sau

50

neacordarea creditului. În cazul în care decizia e favorabilă, se procedează la completarea

documentaţiei şi semnarea contractului de credit. În caz contrar conducerea unităţii bancare

comunică solicitantului motivul refuzului.

Dacă sunt depăşite competenţele unităţii teritoriale, documentaţia este înaintată

Direcţiei de credite pentru analiză şi promovare în Comitetul de credite şi, dacă e cazul, în

Consiliul de Administraţie al băncii.

Contractul de credit va stipula condiţiile în care a fost aprobat (sumă, obiect, durată,

graficul de rambursare, rata dobânzii, comisioane), obligaţiile şi drepturile părţilor şi

garanţiile materiale.

Contractul de credit este actul încheiat între bancă şi împrumutat, prin care se

materializează acordul de voinţă între cele două părţi.

După aprobarea creditelor potrivit competenţelor, banca împreună cu solicitantul vor

proceda la încheierea contractului de credit.

Aceasta este etapa finală pe baza căreia societatea comercială va primi împrumutul.

Contractul va fi întocmit în 3 exemplare, fiecare dintre acestea fiind semnate de reprezentanţii

băncii, ai împrumutatului şi giranţilor.

În fiecare unitate a băncii există un registru unic de evidenţă a contractelor de credite

care cuprinde: numărul curent, care va fi numărul contractului de credit, data încheierii

contractului de credit, perioada de creditare, dobânda, comisioanele privind acordarea şi

gestionarea creditului.

În contractele de credite care se încheie de bancă cu clienţii săi, pe lângă clauzele

general valabile, se vor putea introduce şi alte clauze negociate cu împrumutatul, din care să

rezulte clar toţi termenii şi toate condiţiile respectivelor tranzacţii, şi care să conducă la

diminuarea riscului în activitatea de creditare.

Este interzisă acordarea efectivă a unor sume de bani din creditul aprobat, fără

încheierea prealabilă a contractului de credit între bancă şi împrumutat şi constituirea

garanţiilor potrivit aprobării.

3.4. Produse de credit acordate corporaţiilor

Raiffensen Bank acordă solicitanţilor în completarea fondurilor proprii credite pentru:

acoperirea cheltuielilor de producţie şi desfacere ;

51

achiziţionarea de produse şi mărfuri în vederea comercializării ;

efectuarea cheltuielilor aferente producţiei din perioada următoare (producţia

neterminată);

unele nevoi temporare de fonduri în aprovizionarea şi desfacerea produselor;

realizarea unor obiective de investiţii.

Banca acordă următoarele categorii de credite :

credite pe termen scurt a căror durată de rambursare nu poate depăşi 12 luni ;

credite pe termen mediu, cu durata de rambursare între 1 an şi 5 ani ;

credite pe termen lung, cu durata de rambursare de peste 5 ani.

În categoria creditelor pe termen scurt sunt cuprinse :

1. Credite aferente activităţii curente, pentru:

a) efectuarea aprovizionării necesare realizării producţiei destinate a fi livrate la

intern sau export ;

b) efectuarea celorlalte cheltuieli de producţie şi de întreţinere (salarii si asimilate ,

relaţii etc.) ;

c) reîntregirea fondurilor încorporate în produse livrate, lucrări executate şi servicii

prestate aflate în curs de încasare ;

d) efectuarea cheltuielilor privind achiziţionarea, depozitarea, condiţionarea,

prelucrarea şi desfacerea produselor la fondul de consum sau la fondul pieţii ;

e) cheltuieli pentru producţia anului următor (producţia neterminata) ;

f) efectuarea cheltuielilor pentru prestarea de servicii la terţi ;

2. Credite pentru realizarea (finalizarea) unor investiţii

Credite pe termen mediu si lung pentru investiţii, sunt acordate pentru:

a) realizarea de noi capacităţi şi tehnologii industriale, comerciale, prestări servicii,

construcţii, cercetare, precum şi în alte domenii, îndeosebi cu caracter productiv ;

b) modernizarea capacităţilor şi tehnologiilor existente în scopul creşterii producţiei,

calităţii acesteia şi a productivităţii muncii ;

c) achiziţionarea de maşini, utilaje, agregate, mijloace de transport şi altele, inclusiv

pentru efectuarea lucrărilor de montaj (daca este cazul) ;

52

Overdraft :

- Facilitatea este destinată finanţării capitalului circulant.

- Reprezintă un credit acordat unui client în contul său curent, până la o limită

aprobată.

- Are o structură foarte flexibilă.

- Rambursarea se poate face oricând pe durata facilităţii, prin intermediul sumelor

încasate în contul curent al clientului.

- Piaţa ţintă: Întreprinderi mici şi mijlocii, care prezintă încasări şi plăţi cu frecvenţa

mare.

- Moneda: RON, EUR, USD, CHF

- Se aplică o serie de pre-condiţii de eligibilitate

- Poate susţine şi facilităţi documentare

- Finanţarea necesarului de capital circulant. Perioada maxima de acordare este de 12

luni cu posibilitatea de reînnoire pentru încă 12 luni.

- Caracter revolving

- Dobânda se plăteşte lunar din contul curent sau se capitalizează

- Dobânda se calculează prin acumulare zilnică

- Utilizează contul curent pentru înregistrarea soldului debitor

- Realizează compensarea permanentă între încasări şi soldul debitor

Avantaje:

- Utilizează un singur cont şi uşurează administrarea facilităţii

- Maxima libertate de utilizare a fondurilor

- Extras de cont unic

- Rata dobânzii = Rata de bază + marja negociabilă. Rata de bază este calculată de

departamentul de trezorerie şi poate fi modificată în funcţie de evoluţia pieţei fără constituirea

unui amendament la contract. Dobânda este calculată pe baza sumei zilnice aflate în sold pe

parcursul periaodei de credit şi plătibilă la sfârşitul fiecărei luni.

Avansul în cont curent

- Este destinat finanţării unei anumite părţi a capitalului circulant.

- Similar overdraft-ului, cu singura diferenţa că banca monitorizează utilizarea

împrumutului.

53

- Suma împrumutată este pusă la dispoziţia clientului în alt cont decăt contul curent.

Tragerea nu trebuie să fie notificată în avans băncii, dar trebuie să se justifice că este în

conformitate cu scopul împrumutului.

- Valoarea împrumutului este pusă la dispoziţia clientului într-un cont diferit de contul

curent. Banca nu trebuie să fie notificată anticipat de fiecare tragere dar acesta trebuie

justificată astfel încât acestea să fie în concordanţă cu scopul împrumutului.

- Acest produs pe termen scurt are caracter reînnoibil, putând fi rambursat în orice

moment în decursul perioadei de valabilitate a facilităţii. La maturitate clientul trebuie să

ramburseze valoarea reziduală a împrumutului acordat de bancă.

Linia de credit revolving pe termen scurt

- Este destinată finanţării unor tranzacţii specifice de comerţ.

- Se utilizează în mod curent în situaţiile în care ieşirile şi intrările de numerar sunt

previzibile (de exemplu pentru a acoperi perioada dintre momentul livrării şi momentul

încasării creanţelor).

- Clientul poate trage sume fixe, până la o limită de sumă şi o scadenţă , pentru

perioade fixe de timp, la rate de dobândă fixe. Odată rambursată, suma respectivă poate fi

trasă din nou.

Credite la termen

- Este destinat finanţării unei nevoi specifice a clientului, cum ar fi constituirea de

stocuri, finanţarea producţiei de bunuri cu ciclu de producţie îndelungat sau finanţarea unui

proiect de investiţii(achiziţionarea unor mijloace fixe , a unor echipamente sau finanţarea unor

proiecte complexe).

- Această facilitate de creditare la termen poate fi acordată pe termen scurt sau mediu.

- Se acordă pe termen scurt sau mediu.

- De regulă suma totală a creditului trebuie să fie trasă integral, într-o singură tranşă,

dar, în cazuri speciale, ea poate fi trasă şi în mai multe tranşe, de-a lungul unei perioade

specifice de disponibilitate.

- Rambursarea se va efectua de către client în rate, conform cu un grafic de rambursare

agreat. Produsul are un caracter non-revolving (o rată plătită nu poate fi trasă din nou).

54

Creditul de prefinanţare a exportului este un produs cu ajutorul căruia compania

pe care o reprezentati poate beneficia, în calitate de exportator, de finanţarea capitalului de

lucru necesar pentru a îndeplini obligaţiile de livrare asumate prin contractele comerciale

încheiate cu partenerii externi..

Avantaje:

Riscuri mai reduse;

Costuri de finanţare mai reduse;

Flexibilitate - produsul poate fi utilizat în baza unor contracte plătibile prin:

acreditiv, incasso documentar sau în cont deschis.

Creditul de post-finantare a exportului oferă posibilitatea de a încasa la vedere

creanţele externe plătibile la termen, în baza unui acord încheiat cu banca RAIB. Dacă este

necesar, se poate solicita o poliţă de asigurare a riscului de neîncasare a creanţei.

Factoring este un produs utilizat pe scară largă în ţările dezvoltate, este o soluţie

facilă de eliberare a capitalului de lucru blocat în facturi plătibile la o anumită dată scadentă,

asigurând o utilizare productivă a resurselor financiare. Din aceste raţiuni, factoring-ul este o

modalitate de finanţare din ce în ce mai solicitată şi de societăţile comerciale din România.

Mecanismul factoring-ului este simplu: în urma încheierii unui contract de factoring cu

Raiffeisen Bank, creanţele companiei către clienţii eligibili sunt transferate băncii,

beneficiind astfel de finanţare imediată.

Avantaje:

Accelerarea ciclului de plată;

Obţinerea unui volum mai mare de numerar, pe baza creanţelor, decât prin alte

facilităţi de credit;

Acces nelimitat la capitalul de lucru, fără alte garanţii materiale, ci doar în baza

creanţelor emise către clienţii acceptaţi de banca;

Asigurare împotriva riscului de neplată (pentru factoring-ul fără recurs).

Finanţarea comerţului cu bunuri fungibile (“Commodities financing")

Raiffeisen Bank oferă acest gen de finanţare pentru achiziţionarea, procesarea şi

vânzarea de bunuri cotate sau necotate la bursă. Prin oferirea acestui gen de produs,

55

Raiffeisen Bank urmăreşte ca garantarea creditului să se facă cu tranzacţia comercială în sine,

cu un control atent al fluxului de mărfuri şi fluxurilor de numerar rezultate din vânzarea

mărfurilor.

Domeniile de excelenţă în care se poate beneficia de experienţa noastra în acest gen de

finanţare cuprind:

ţiţei si produse petroliere;

cereale şi produse agricole;

metale feroase şi neferoase;

altele (chimicale, minereuri etc.).

Forfetarea (forfaiting-ul) reprezintă unul dintre domeniile de excelenţă ale

Raiffeisen Bank. Dezvoltarea şi implementarea acestui produs au fost generate de creditul

furnizor, perfectat între un furnizor şi un cumpărător - prin care furnizorul acceptă ca pentru

bunurile livrate sau serviciile prestate să fie plătit de cumpărător ulterior, de regulă într-o

perioada de timp de pâna la 5 ani.

Forfetarea se referă la cumpărarea/ vânzarea creanţelor materializate în bilete la ordin

sau cambii, rezultate din livrarea de bunuri şi servicii, cu scadenţe la date fixe. Cumpărarea

acestor creanţe se efectuează de către bancă, de regulă fără recurs către vânzător, contra

reţinerii unei taxe de forfetare şi perceperii unui comision.

In prezent, Raiffeisen Bank forfetează (cumpără) bilete la ordin:

garantate de către stat;

garantate sau avalizate de către o bancă comercială (al cărei risc trebuie să fie

acceptat de către Raiffeisen Bank);

emise de municipalităţi;

emise de companii/entităţi acceptate de către bancă.

Raiffeisen Bank S.A. cumpără aceste efecte de comerţ de la furnizor sau deţinătorul

lor, conferind importante avantaje vânzătorului efectelor de comerţ:

crearea de lichidităţi - respectiv îmbunătăţirea cashflow-ului prin încasarea

imediată a valorii rezultate din vânzarea efectelor de comerţ;

eliminarea riscului de neplată la scadenţă efectelor de comerţ - acest risc fiind

preluat de bancă.

56

Credite cumpărător pe termen mediu .

Raiffeisen Bank oferă acest gen de finanţare structurată într-o paletă larga ce include:

finanţarea exporturilor româneşti pe termen mediu

finanţarea/garantarea importurilor româneşti pe termen mediu, prin intermediul

structurilor de tip "credit cumpărător" în care sunt implicate Agenţii de Export Credit E.C.A.).

În finanţarea/garantarea importurilor de echipamente şi tehnologie în România,

Raiffeisen Bank emite scrisori de garanţie pentru creditele externe acordate corporaţiei cu

asigurarea Agenţiei de Export Credit din ţara furnizorului.

Acreditivul documentar este cel mai folosit instrument de plată în comerţul

internaţional. Acest instrument oferă vânzătorului un angajament irevocabil de plată din

partea băncii şi, în acelaşi timp, îi oferă cumpărătorului siguranţa că plata se va efectua numai

contra prezentării de documente care atestă livrarea mărfurilor.

Acreditivele documentare sunt autonome faţa de contractele comerciale care stau la

baza lor; băncile negociază documente şi plătesc contra prezentării documentelor stipulate.

Acreditivul Standby îndeplineşte funcţiile unei garanţii bancare.

Scontarea

Produsul este utilizat în cazul contractelor de export care prevăd plata la termen.

Scontarea se va efectua la primirea confirmării de plată de la banca emitentă.

Avantajele companiei în cazul scontării documentelor în cadrul acreditivelor:

Imediat după efectuarea livrării, compania exportatoare primeşte contravaloarea în

numerar a mărfurilor sau serviciilor furnizate, diminuate cu cheltuielile de scontare, astfel

încât, prin creşterea lichidităţii, îşi poate asigura continuitatea procesului de producţie;

Se eliberează resurse financiare în vederea abordării de noi tranzacţii;

Compania nu mai este nevoită sa apeleze la împrumuturi bancare;

Riscurile care apar ca urmare a fluctuaţiei ratei de schimb valutar sunt asumate de

bancă;

Compania va economisi timpul necesar administrării şi încasării debitelor.

Garanţia bancara este un instrument de garantare emis de o bancă sub forma unui

angajament irevocabil şi necondiţionat de a plăti o sumă de bani la cererea beneficiarului

57

garanţiei.

Tipuri de garanţii utilizate:

garanţii de participare la licitaţie

garanţii pentru buna execuţie a contractului

garanţii pentru restituirea avansului

garanţii de plată

Finanţarea proiectelor de investiţii este o structură de finanţare a unei activităţi

economice, a cărei rambursare depinde de fluxurile de lichidităţi generate de proiectul finanţat

şi care este garantată cu activele acestuia. În marea majoritate a cazurilor, acest tip de

finanţare este caracterizat printr-un recurs limitat asupra investitorilor, limita fiind definită în

timp şi valoric. În acest fel, banca are un drept limitat de regres asupra altor surse de lichidităţi

sau asupra altor active deţinute de investitori. În mod uzual, recursul asupra investitorilor se

manifestă în situaţia în care proiectul finanţat nu poate fi finalizat sau în care nu generează

suficiente lichidităţi pentru rambursarea finanţării.

Avantaje majore ale acestui tip de credit :

Asigură identificarea corectă a riscurilor aferente unui proiect, alocarea acestor

riscuri între participanţi pe principiul competenţelor specifice fiecăruia, prin urmare, creşterea

şanselor de reuşită a proiectului;

Permite finanţarea pe termen lung a unor investiţii de mare valoare în diferite

sectoare industriale, în infrastructura şi în dezvoltarea serviciilor publice;

3.5. Program de finanţare destinat întreprinderilor mici şi mijlocii

Obiectivele programului:

Creşterea accesului IMM la finanţări pentru dezvoltarea activităţii lor;

Dezvoltarea de produse orientate spre nevoile specifice ale segmentului IMM;

Creşterea operativităţii în satisfacerea cerinţelor clienţilor IMM;

Stabilitatea relaţiilor de colaborare pe termen lung bazate pe principiul de respect

reciproc.

Principalele produse IMM:

Credit capital;

58

Credit invest;

Standard overdraft;

Credit comercial.

Credit capital

Piaţa ţintă: Întreprinderi mici şi mijlocii având o cifra de afaceri de până la 2.000.000

EUR

Moneda: RON, EUR, USD, CHF

Utilizare: Finanţarea nevoii de capital circulant

Caracteristici:

- Suma maximă nu va depasi 30% din ultima cifră de afaceri anuală raportată

- Durata maximă - 12 luni

- Rambursarea se face lunar în rate egale plus dobânda calculata la sold

- Nu se acordă perioadă de graţie

- Facilitatea foloseşte un cont de credit separat

- Tragerile din credit se vor aproba în baza unei cereri a clientului şi a documentelor

care certifică utilizarea fondurilor conform înţelegerii contractuale (trageri controlate)

- Garanţiile trebuie sa acopere cel puţin 100% din valoarea expunerii (principal plus

dobânda pe o lună). Garanţiile pot fi de mai multe tipuri conform politicii de garantare şi a

metodei de evaluare în vigoare.

Costuri:

- Rata dobânzii este calculată ca sumă între Rata de Referinţă şi Marja. Dobânda se

plăteşte lunar

- Comisionul de administrare este calculat ad valorem, aplicat la limita aprobată,

încasat la momentul semnării contractului de credit

- Comisionul de modificare este calculat ad valorem, aplicat la expunerea existentă la

momentul modificării şi încasat la semnarea actului adiţional

- Pentru datoria acumulată şi restanţa dobânda penalizatoare aplicată este calculată ca

suma între dobânda curentă şi o marja suplimentară

- Penalizarea pentru plata în avans este calculată ad valorem şi aplicată expunerii

- Comision de administrare cont curent - se plăteşte în ultima zi lucrătoare a fiecărei

luni

59

Avantaje:- finanţarea proiectelor pe termen scurt

Condiţii:

- Debitorul (clientul) va derula prin Raiffeisen Bank cel puţin 50% din cifra de afaceri

anuală

- Asigurarea garanţiilor sau/şi a terţului garant şi cesionarea poliţei în favoarea băncii

este obligatorie

- Clientul va emite două bilete la ordin pentru principal şi dobânda, avalizate de către

proprietarii IMM şi cu menţiunea " Fără protest "

Creditul de investiţii

Piaţa ţintă: întreprinderi mici şi mijlocii având o cifră de afaceri de până la 2.000.000

EUR

Moneda: RON, EUR, USD, CHF

Utilizare: finanţarea proiectelor de investiţii

Caracteristici:

- Durata maximă - 24 luni (poate fi extinsă până la maxim 36 de luni în cazuri

excepţionale)

- Rambursarea se face lunar în rate egale plus dobânda calculată la sold

- Se poate acorda o perioadă de graţie de maximum 3 luni

- Facilitatea foloseşte un cont de credit separat

- Tragerile din credit se vor aproba în baza unei cereri a clientului şi a documentelor

care certifică utilizarea fondurilor conform înţelegerii contractuale (trageri controlate)

- Garanţiile trebuie sa acopere cel puţin 100% din valoarea expunerii (principal plus

dobânda pe o lună). Garanţiile pot fi de mai multe tipuri conform politicii de garantare şi a

metodei de evaluare în vigoare

Costuri:

- Rata dobânzii este calculată ca sumă între Rata de Referinţă şi Marja. Dobânda se

plăteşte lunar

- Comisionul de administrare - calculat ad valorem, aplicat iniţial la limita aprobată,

încasat la momentul primei trageri şi apoi la fiecare aniversare anuală, aplicat la valoarea

expunerii

60

- Comisionul de modificare - calculat ad valorem, aplicat la expunerea existentă la

momentul modificării şi încasat la semnarea actului adiţional

- Pentru datoria acumulată şi restanţa dobânda penalizatoare aplicată este calculată ca

sumă între dobânda curentă şi o marjă suplimentară

- Penalizarea pentru plata în avans este calculată ad valorem şi aplicată expunerii

- Comision de administrare cont curent - se plăteşte în ultima zi lucrătoare a fiecărei luni

Condiţii:

- Debitorul (clientul) va derula prin Raiffeisen Bank cel puţin 20% din cifra de afaceri

anuală

- Clientul are obligaţia să acopere cel putin 30% din valoarea totală a investiţiei din

fonduri proprii (numerar sau altă formă)

- Asigurarea garanţiilor acoperind minim 100% din expunerea creditului (principal +

dobânda) este obligatorie

- Rate lunare egale principal/dobânda

- Plăţile se vor aproba pe baza unei cereri prealabile şi a documentelor ce

demonstrează utilizarea fondurilor conform obiectivului iniţial.

Standard overdraft

Piaţa ţintă: întreprinderi mici şi mijlocii (cifra de afaceri de până la 2.000.000 EUR) cu

un bun renume care, totodată, prezintă o nevoie momentană/accidentală de fonduri

Moneda: RON, EUR, USD, CHF

Utilizare: Acoperă nevoia pe termen scurt, temporară şi accidentală de capital

circulant

Caracteristici:

- Contractul de credit nu este necesar. Simpla prezentare de către client a unui ordin de

plată care depăşeste soldul disponibil al contului are valoarea legală a unei acceptări a

condiţiilor de acordare a produsului descoperit de cont temporar, dacă banca va decide astfel.

Condiţiile Generale sunt cele care guvernează această relaţie

- Se aprobă selectiv

- Toate plăţile se efectuează din contul curent al clientului

Avantaje:

- Soluţie rapidă pentru acoperirea lipsei accidentale de fonduri

61

- Documentaţie minimă şi rapiditate în aprobare

Factoring intern

Piaţa ţintă: Furnizori ai întreprinderilor mici şi mijlocii (cifra de afaceri anuală până la

2.000.000 EUR), cu reputaţie bună.

Moneda: RON

Utilizare: Acoperirea nevoii de capital circulant (termen scurt), având la bază cesiunea

de creanţe, dovedite contractual şi prin facturi

Caracteristici:

- Facilitatea poate fi acordată cu sau fără recurs

- Se finanţează maximum 80% din valoarea facturii

Avantaje:

- Refinanţarea creditului comercial

- Gestiunea mai bună a fondurilor

- Îmbunătăţirea imaginii bilanţului

62

CONCLUZII

În urma studiului realizat, prin consultarea unor lucrări de specialitate şi a legislaţiei în

vigoare existente în România, am ajuns la o serie de concluzii, pe care le voi prezenta în

continuare.

O primă concluzie se referă la faptul că o componentă de bază a plasamentelor

bancare este creditul bancar, acesta constituindu-se în cea mai importantă sursă de venituri,

dar se constată şi câteva dificultăţi întâmpinate de bănci în cadrul activităţii de creditare, care

se datorează, printre altele:

reducerii tot mai mari a investiţiilor productive în România, fapt ce a diminuat

substanţial nivelul cererii în domeniul creditării;

deprecierii progresive a calităţii indicatorilor economici la multe din

întreprinderile româneşti, cauzate de condiţii în general independente: reducerea cererii

solvabile pe piaţă, politica fiscală agresivă, deprecierea monedei naţionale faţă de valutele

străine, deprecierea valorii activelor proprii ca efect al inflaţiei şi reevaluarea târzie şi

insuficientă a acestora;

apariţiei instituţiilor financiare nonbancare care au preluat o parte din resursele

temporar disponibile din economie, oferind în schimb chiar şi produse asimilate creditului.

O a doua concluzie este că strategiile adoptate de bănci ar trebui să vizeze, în primul

rând, concentrarea unui volum important al creditului bancar pe acoperirea solicitărilor

justificate ale economiei reale, venind astfel în întâmpinarea cererilor de finanţare a producţiei

materiale şi a serviciilor din toate domeniile de activitate şi în principal din industrie.

Prin politica proprie de creditare, concretizată în norme şi proceduri de analiză,

acordare şi urmărire a creditelor, fiecare bancă îşi impune o anumită exigenţă cu privire la

acordarea creditelor în sensul neonorării acelor cereri care nu prezintă o serioasă motivaţie

economică, garanţii suficiente şi o bună cunoaştere a societăţii comerciale în cauză. În aceste

condiţii, analiza financiară a clienţilor care apelează la credite bancare capătă o nouă

dimensiune, iar băncile pot lua măsurile corespunzătoare pentru perfecţionarea acestui sistem

de lucru folosit în fundamentarea deciziilor în procesul creditării.

În acelaşi context, o altă concluzie ar fi aceea că, în condiţiile climatului economic

actual, nici o bancă nu ar trebui să abdice de la politica prudenţială şi ar trebui să formuleze

norme stricte cu privire la garantarea creditelor şi la cuantificarea riscurilor de credit.

63

Pe viitor se urmăreşte promovarea de noi produse bancare: leasingul, factoringul,;

realizarea unei corelaţii perfecte între acordarea de credite şi operaţiunile la termen (options,

futures, forward) şi stabilirea unor tehnici de evaluare a riscului de management foarte

eficiente.

Pentru îmbunătăţirea activităţii de creditare, considerăm că băncile comerciale trebuie

să acţioneze în diferite direcţii precum:

- oferirea unor pachete de produse şi servicii la costuri reduse şi în condiţii de confort

pentru clienţii săi;

- adaptarea rapidă la nevoile şi cerinţele clienţilor;

- eficienţă înaltă în administrarea afacerilor;

- programe eficiente în domeniul sistemelor informaţionale care să permită clienţilor o

informare cât mai rapidă;

- monitorizarea rezultatelor obţinute prin noile adaptări şi modernizări din activitatea

bancară;

- să facă posibilă îmbunătăţirea portofoliului de produse şi servicii furnizate

persoanelor juridice.

64

BIBLIOGRAFIE

1. Basno C. şi colaboratorii, Monedă, credit, bănci, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti 2001

2. Beju D., Mecanisme monetare şi instituţii bancare, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj

Napoca 2004

3. Dardac Nicolae, Teodora Barbu, Monedă, bănci şi Politici monetare, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2005.

4. Dardac Nicolae; Vascu Teodora, Moneda şi credit: vol. 1., Editura ASE,

Bucureşti, 2002

5. Deaconu Petre, Creditare bancară, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2008

6. Ionescu L., Economia şi rolul băncilor, Editura Economică, Bucureşti 2004

7. Manolescu Gheorghe, Politica monetară, piaţa financiară şi sistemul bancar,

Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti 2010

8. Manolescu Gheorghe, Bănci şi credit, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2006;

9. Mihai I., Operaţiuni de încasări şi plăţi. Instrumente, modalităţi, tehnici, Editura

Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2004

10. Mihai I., Managementul activităţilor bancare, Editura Fundaţiei România de

Mâine, Bucureşti, 2009

11. Opriţescu M., Popescu J., Manta A., Monedă, Credit, Bănci, Editura Sitech,

Craiova, 2009

12. Roca T., Monedă şi credit, Editura Altip, Alba Iulia, 2001

13. Stroe R., Finanţe, Editura ASE, Bucureşti, 2004

14. Trenca I., Tehnică Bancară, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004

15. Turliuc Vasile; Cocris Vasile, Monedă şi credit, Editura Economică, Bucureşti,

2004

65