Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de ... pentru jucatorii de medie... · Fie...

6
Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de medie si mare performanta Repertoriul de deschidere este probabil cel mai personal element tehnic din arsenalul unui sahist. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte : - se se potriveasca perfect cu stilul jucatorului ; - sa corespunda capacitatii sale de memorare ; - sa aiba gradul de flexibilitate necesar trecerii din structuri cunoscute de joc de mijloc in alte tipuri de pozitii cunoscute ; - sa fie COMPACT, sa nu aiba prea multe « terra incognita » ; - a fie suficient de modern pentru a pune probleme reale de pregatire adversarilor ; - sa fie suficient de elastic pentru a nu permite adversarilor o pregatire la sigur ; jucatorul trebuie sa evite sa devina o tinta fixa (sitting duck) ; - sa fie coerent, adica sistemele de deschidere jucate trebuie sa aiba, pe cat posibil, un grad de relationare cat mai mare; - sa fie in permanenta dezvoltare si modificare, pentru a corespunde modificarilor din gandirea jucatorulor si a progresului sau tehnic ; Sa incercam sa analizam pe rand aceste cerinte si sa le detaliem : 1) Este evident ca stilul jucatorului are mare importantza, va trebui in primul rand sa ne formam o imagine clara despre felul in care vede partida de sah jucatorul nostru. O SIMPLA ETICHETARE DE JUCATOR POZITIONAL SAU TACTIC ESTE INSUFICIENTA. De fapt, sunt rari jucatorii care sa fie expresia pura a celor 2 stiluri ; de obicei un jucator este un complex de calitati si defecte, la care ne referim ca la PERSONALITATEA sa sahista. In functie de aceasta personalitate trebuie sa facem prima alegere majora a repertoriului sau : Va juca 1.e2-e4 sau 1.d2- d4 (1.c4 sau 1.Cf3 sunt similare cu 1.d4 din punct de vedere tehnic) ? Urmeaza a doua mare alegere : Va juca 1….e5 sau 1…c5 la 1.e2-e4 ? Urmatoare dilema se leaga de alegerea dintre structuri de Indiana sau de Gambitul Damei la 1.d2-d4. Si asa mai departe… De fapt, crearea repertoriului de deschideri este o serie lunga de intrebari si dileme care trebuiesc rezolvate pe rand si intr-o ordine cat mai logica. Majoritatea antrenorilor romani nu-si bat capul cu alegerea unui

Transcript of Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de ... pentru jucatorii de medie... · Fie...

Crearea repertoriului de deschideri pentru jucatorii de

medie si mare performanta

Repertoriul de deschidere este probabil cel mai personal element tehnic din

arsenalul unui sahist. El trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte :

- se se potriveasca perfect cu stilul jucatorului ;

- sa corespunda capacitatii sale de memorare ;

- sa aiba gradul de flexibilitate necesar trecerii din structuri cunoscute

de joc de mijloc in alte tipuri de pozitii cunoscute ;

- sa fie COMPACT, sa nu aiba prea multe « terra incognita » ;

- a fie suficient de modern pentru a pune probleme reale de pregatire

adversarilor ;

- sa fie suficient de elastic pentru a nu permite adversarilor o pregatire

la sigur ; jucatorul trebuie sa evite sa devina o tinta fixa (sitting

duck) ;

- sa fie coerent, adica sistemele de deschidere jucate trebuie sa aiba, pe

cat posibil, un grad de relationare cat mai mare;

- sa fie in permanenta dezvoltare si modificare, pentru a corespunde

modificarilor din gandirea jucatorulor si a progresului sau tehnic ;

Sa incercam sa analizam pe rand aceste cerinte si sa le detaliem :

1) Este evident ca stilul jucatorului are mare importantza, va trebui in

primul rand sa ne formam o imagine clara despre felul in care vede partida

de sah jucatorul nostru. O SIMPLA ETICHETARE DE JUCATOR

POZITIONAL SAU TACTIC ESTE INSUFICIENTA. De fapt, sunt rari

jucatorii care sa fie expresia pura a celor 2 stiluri ; de obicei un jucator este

un complex de calitati si defecte, la care ne referim ca la

PERSONALITATEA sa sahista. In functie de aceasta personalitate trebuie

sa facem prima alegere majora a repertoriului sau : Va juca 1.e2-e4 sau 1.d2-

d4 (1.c4 sau 1.Cf3 sunt similare cu 1.d4 din punct de vedere tehnic) ?

Urmeaza a doua mare alegere : Va juca 1….e5 sau 1…c5 la 1.e2-e4 ?

Urmatoare dilema se leaga de alegerea dintre structuri de Indiana sau de

Gambitul Damei la 1.d2-d4. Si asa mai departe…

De fapt, crearea repertoriului de deschideri este o serie lunga de

intrebari si dileme care trebuiesc rezolvate pe rand si intr-o ordine cat mai

logica. Majoritatea antrenorilor romani nu-si bat capul cu alegerea unui

repertoriu de deschideri personalizat, ci ii invata pe jucatorii lor deschiderile

pe care EI, ANTRENORII le cunosc cel mai bine.

Aceasta greseala frecventa poate fi asemanata cu tehnica « patului lui

Procust » pe care jucatorul este asezat si fortat sa joace ceva care nu ii se

potriveste din multe puncte de vedere. Am avut multe cazuri de junioare si

juniori care au venit la pregatire la mine avand repertorii de deschideri de-a

dreptul comice. Fie sisteme extrem de grele, care presupuneau un rafinament

cu mult peste intelegerea lor, fie sisteme primitive pe care le invatasera la 10

ani si ramasesera cu ele si dupa 5-6 ani.

De fapt, gandindu-ma bine, imi vine greu sa mentionez macar un

singur junior care sa fi venit cu un repertoriu de deschideri echilibrat, bine

pus la punct. Si aceasta din cauza ca alcatuirea repertoriului este facuta de

antrenori dupa ureche, la fel cum canta lautarii, fara note muzicale. Putini

dintre dvs au o imagine clara a calitatilor si defectelor jucatarilor, o « harta »

completa a lor. Aceasta deficientza atrage dupa sine si un repertoriu

necorespunzator, insailat in graba, cu gauri uriase, sisteme intregi nefiind

« acoperite » de cunostintele teoretice necesare.

In principiu un jucator cu tendintze pozitionale va trebui indrumat la

alb spre complexul 1.d2-d4 ;1.Cf3 ;1.c2-c4 si la negru spre Gambitul Damei

(una din nenumaratele forme) si spre Spaniola sau Franceza sau Caro-Kann.

Un tactician va trebui invatat la alb 1.e2-e4 cu Siciliene deschise, o Indiana

contra lui 1.d4 si o Siciliana contra lui 1.e2-e4.

2) O problema adesea ignorata este cea a concordantei dintre repertoriul de

deschideri si capacitatea de memorare a jucatorului respectiv. Se intampla

frecvent ca un jucator care are o memorie medie sau chiar slaba sa aiba un

repertoriu prea amplu, pe care nu poate sa-l controleze in totalitate. Jucatorul

trebuie evaluat (testat) precis din punctul de vedere al memoriei specifice

sahului. Am intalnic frecvent cazuri de jucatori (in special sahiste) care

aveau o memorie excelenta in general (in special la detaliile de

imbracaminte ale adversarelor) dar care nu puteau sa-mi arate toata partida

in seara rundei. Nu mai vorbesc de imposibilitatea de tine minte de

dimineatza pana la runda varianta de deschidere pregatita.

Acestui tip de jucatori trebuie sa i se aloce un repertoriu cat mai restrans,

bazat pe intelegerea pozitiilor tip din jocul de mijloc, urmand ca la tabla

el/ea sa-si (re)calculeze drumul spre pozitiile cunoscute. Vor fi evitate

Sicilienele (in special Najdorf , Dragon sau Celiabinsk) sau Indiana Regelui,

Gruenfeld. Pe cat posibil va trebui indrumat cu albul spre 1.d2-d4 , unde

jocul are un caracter strategic, fara prea multe variante fortate.

In cazurile jucatorilor cu memorie excelenta trebuie pus accentual pe

amplificarea si diversificarea repertoriului de deschideri. Este evident ca vor

fi jucate deschideri pretentioase, cu multe variante fortate, care sa puna

adversarul in dificultate solicitandu-i acastuia memoria la maximum.

3) Alcatuirea repertoriului de deschideri depinde direct de pozitiile de joc de

mijloc cunoscute de jucator. Sa luam exemplul unui jucator care vrea sa

joace 1.d2-d4.

Inainte de a incepe studiul variantelor teoretice ale Gambitului Damei

trebuie sa fim siguri ca jucatorul nostru cunoaste structurile de pioni

caracteristice lui 1.d2-d4:

- pionul izolat central « isolani »

- cuplu de pioni atarnati

- cuplu de pioni izolati

- structura Karlsbad (atacul minoritatii), etc.

Numai dupa aceea putem incepe alegerea deschiderilor, variantelor si

subvariantelor.

Un jucator care vrea sa joace 1.e2-e4 si Siciliana deschisa va trebui sa

inceapa prin a studia structurile de pioni caracteristice de tip Rauzer (a6, b7,

d6, e6, f7,f6 h7) Sozin (a6, b7, d6, e5, f7,g7, h7) Paulsen clasic (a6,b6, d6,

e6, f7, g7(g6), h7,) etc. De asemenea studiul Spaniolei de schimb trebuie sa

inceapa tot cu aprofundarea structurilor de pioni caracteristice ( a6,b7,c7,c6,

e5, f7 (f6), g7, h7 ) si numai dupa ce jucatorul intelege mecanismele care

guverneaza aceste structuri , se poate trece la invatarea variantelor propriu

zise.

O atentie aparte trebuie acordata posibilelor treceri dintr-o structura tipica in

alta structura tipica. Un exemplu clasic il constituie trecerea din structura de

pioni Scheveningen (a6, b7 (b5), d6,e6, f7,g7,h7 ) in cea de tip Najdorf (a6,

b5, d6,e5,f7,g7,h6) dupa inaintarea e6-e5. Buna cunoastere a structurilor

Najdorf este obligatorie pentru toti jucatorii de Scheveningen, desi multi

dintre ei nu joaca aceasta Siciliana. De asemeni este obligatorie studierea

structurilor de tip Maroczy (a2, b2, c4, e4, f2, (f3/f4) g2, h2) pentru jucatorii

de Dragon la negru, deoarece albul poate juca in multe pozitii c2-c4 trecand

in Maroczy.

In concluzie, inainte de a trece la studierea unei noi deschideri trebuie

sa ne asiguram de faptul jucatorul cunoaste bine toate structurile care

pot surveni, ca si acelea in care poate trece prin intervertiri de mutari.

4) Repertoriul de deschideri trebuie sa fie compact, atat ca lungime cat si ca

densitate.

Intalnim frecvent jucatori care stiu in detaliu anumite variante dintr-o

deschidere pina la mutarea 20-25, dar care in acelasi timp au goluri mari in

alte variante din aceeasi deschidere. Fara a mentiona nume, va pot cita cazul

unui jucator bun care era perfect pregatit cu albul la Paulsen-ul clasic (1.e4

c5 2.Cf3 e6 3.d4 cd4 4.Cd4 a6) dar care la mutarea 4….Cc6 5.Cc3 a6 trebuia

sa inceapa sa gandeasca la tabla ce sa joace. Si nu este un caz singular, multi

jucatori au in continuare repertorii dezechilibrate.

Deci, una din primele masuri care trebuiesc luate este avansarea

SIMULTANA si EGALA in adancime a variantelor, fara ca in anumite

portiuni repertoriul sa ramane nedezvoltat. Desigur ca trebuie acordata

prioritate variantelor principare si a celor la moda, dar trebuie in permanenta

supravegheat echilibrul lor. In acelasi timp trebuie acordata o atentie egala

“gaurilor negre” din repertoriu, variantelor care, fiind mai putin jucate sunt

fie “sarite” la pregatire, fie au fost pur si simplu uitate. In cazul in care unul

sau mai multe sisteme din repertoriu ies din moda sau sunt “rasturnate”

trebuiesc inlocuite imediat cu sisteme de eficacitate egala cu cele inlocuite.

5) Una din cerintele de baza ale unui repertoriu eficace este permanenta sa

actualizare, modernizarea sa continua. Fiecare turneu major, fiecare

Campionat Mondial sau European aduce in discutie noi variante, schimba

aprecieri de pozitii din jocul de mijloc. Pe scurt, produce schimbari in teoria

deschiderilor. Aceste modificari trebuiesc urmarite constant, macar la

nivelul variantelor principale ale repertoriului.

De fapt, in momentul in care punem pe tabla partidele turneului, fiecare

noutate sau modificare de apreciere trebuie comparata cu repertoriul de

deschideri, analizata si introdusa in nisa (slotul) sau. Experientza m-a invatat

ca amanand acesta operatie, plictisitoare de multe ori, nu facem decat sa

amplificam volumul de munca necesar intretinerii si modernizarii

repertoriului. Exista si o functie de « intretinere » a repertoriului de

deschideri in Chess Base 9, care compara cu repertoriu de deschideri orice

noua baza de date.

In ecranul principal cu Bazele de Date apasam « FILE- > New -> Generate

repertoire » si programul compara fiecare varianta din baza REPERTOIRE

cu fiecare partida din noua baza importata. Ulterior genereaza un raport,

sortand noile partide pe variantele din repertoriu. Partidele din baza

importata, care nu au nici o legatura cu repertoriu de deschideri nu sunt luate

in consideratie de CB 9 si nu apar in raport.

6) In mod sigur principiul vizuinii vulpii (care are mai multe intrari si iesiri)

trebuie adoptat cat mai rapid pentru a avea un repertoriu cat mai elastic si

elusiv.

In cazul jucatorilor cu memorie excelenta situatia este extrem de simpla : ii

construim un repertoriu complex, de mari dimensiuni, de unde poate sa-si

aleaga varianta in functie de ce isi doreste in ziua respectiva.

Jucatorii cu memorie medie sau slaba trebuie sa sa construiasca un repertoriu

cat mai economic, dar cu mai multe optiuni (iesiri din vizuina). Acest lucru

se obtine nu prin marirea repertoriului sau prin adaugarea de variante, ci prin

diversificarea aceleiasi variante. Astfel, este posibil ca un jucator de

Franceza sa joace pe langa variantele principale si cate o Franceza de schimb

sau cu 3….Ne7. In acest fel, el poate utiliza in continuare fondul principal de

pozitii-tip cunoscute din Franceza, dar si sa-si impiedice adversarul sa-l

pregateasca exact mutare de mutare. Un jucator specializat in Caro-Kann

poate juca 2-3 sisteme asemanatoare impotriva atacului Panov, pastrand

spiritul pozitiei, dar avand posibilitatea de a alege set-upul pieselor sale.

7) Un principiu important este acela de a cauta diverse grade de inrudire a

deschiderilor si varintelor care compun repertoriu. Este dezechilibrat un

repertoriu care cuprinde ca raspuns la 1.d2-d4 Gambitul Damei Acceptat, la

1.e2-e4 Siciliana Najdorf, iar la 1.Cf3 sau 1.c2-c4 sisteme bazate pe 1…g6.

O alta neconcordantza tipica este alegerea atacului Sozin la Siciliana Clasica

si a sistemelor bazate pe 6.Ng5 impotriva Sicilienei Najdorf.

Un repertoriu coerent trebuie sa fie constituit din pozitii de joc de mijloc

asemanatoare, care sa poata fi folosite si in alte variante. Un exemplu de

astfel de repertoriu ar trebui sa cuprinda la negru :

La 1.e2-e4 Sicilienele Simagin si Dragon, la 1. d2-d4 Indiana Regelui si la

Engleza sau Reti sisteme bazate pe fianchetto la g7. Trasatura de unire este

evidenta : Nebunul negru dezvoltat in permanentza la g7, fapt care va crea

multe similitudini in pozitiile jucate.

Daca la aceste sisteme la negru adaugam sisteme bazate pe fianchettoul la g2

de tip Catalana, Indienele Regelui (E60-E69) si Gruenfeld de fianchetto

(D70-D79) Engleze cu g2-g3, obtinem un repertoriu care are coerentza si

prezinta avantajul de a fi usor de invatzat si jucat.

Un alt exemplu de repertoriu bine alcatuit este format din 1.d2-d4 la alb cu

toate variantele principale ; la negru o Franceza, un Gambit de Dama sau

Semislava (sau Nimzovici) si asezari bazate pe e6 si d5 contra Englezei si a

1.Cf3.

8) O ultima cerintza importanta este modificarea permanenta a repertoriului,

pentru a tine pasul (ritmul) cu progresele jucatorului si cu modificarile de

gandire care rezulta de aici.

Acest lucru se intampla jucatorilor in plin progres, sa spunem pana la 20 de

ani. In acest interval de timp va trebui sa mentinem un repertoriu cat mai

elastic, cu pozitii-tip de joc de mijloc flexibile care vor putea fi folosite chiar

si in conditiile in care jucatorul progreseaza rapid. Pe masura ce jucatorul

progreseaza, vom adapta repertoriul la noile sale capacitati de analiza si la

potentialul sau de joc. Daca nu-i marim repertoriul la timp s-ar putea sa fie

pus in situatia de a alerga in adidasi cu 2-3 numere mai mici. O largire prea

mare a repertoriului este de asemeni periculoasa, deoarece ii va solicita prea

multe resurse jucatorului, resurse care ar trebui distribuite in mod rational si

pentru studiul jocului de mijloc si pentru finaluri.

In concluzie «Repertoriul de Deschideri » al unui junior constituie o cerinta

majora, care poate juca un rol decisiv in cariera sa. Trebuie acordat cu grija,

intretinut si revizuit de fiecare data cand inregistram un salt calitativ din

parte a jucatorului. Raspunderea revine in mare masura antrenorului, dar si

jucatorul trebuie educat pentru a fi capabil sa semnaleze orice anomalii sau

necesitatea de a face schimbari.

Mihai Ghinda