Illatelu I. Caragiale

CRAII DECT]RTEA,VECHE

Cuvint-inainte gi note deNicolae Manolescu

ffi.oorue nouANrescA

Crrpr.tns

Mateiu I. Caragiale - extras din Istorio literaturii romdne

petnSelesul celor care citesc, de Nicolae Manolescu .....................9

IntAmpinarea crailor .......17

Cele trei hagialAcuri. ........33

Spovedanii.............:......... ......................56

Remember.. ..................... u6

Cffi(25 martie 1885 - 17 ianuarie 1936)

Cine n-ar recunoagte pecetea stilistici a lui MateiuI. Caragiale chiar de la prima pagini a Crailor de Curtea-Veche? Mai dificil este insi s-o definim. Tudor Vianu se aflila originea opiniei celei mai rispindite: ar fi vorba de unmaniheism al vocabularului care ar corespunde unuimaniheism moral. insi lucrul izbitor este ci nu existi douiregistre stilistice, ci o stilizare grijulie a vorbirii crude sau

argotice. Acolo unde argoul strlzii nu Poate fi contraficut,naratorul recurge la un procedeu bine cunoscut dintotdea-una prozatorilor, gi anume de a trece sub ticere unele cu-vinte sau expresii.

,,Pirgu lnsugi rlmase cu gura clscattr", noteazi pudicNaratorul, cAnd Pena Corcoduga li se adreseazl prima oarlcelor clrora le dI numele de Crai. Limba strlzii se ,,ctrftl-negte" tn roman. Ea aparline, indiferent de vorbitor, regis.-

trului nobil, ,,lnalt'1 de expresie. E lucrattr artistic, subliatlsau ingrosatl atlt cAt trebuie. Vulgare sunt unele personaie,

niciodatl limba lor. A trage o linie desplr;itoare printre pre-

tinea ignoranll a lui Pirgu, mai ales dacl ne referim la limbalui, gi educagia sublire a lui Pantazi gi Pagadia e tot aga de

gregit cu a considera ci romanul e scris in dublu registrustilistic. Pirgu e la fel de cultivat ca tovardtii lui, doar ci elafecteazi deliberat ignoranfa gi grosolinia. Felul lui de avorbi reprezinti o minune de stipAnire a limbii. Temeneauaironicl pe care i-o face Naratorului, ca mai tAndr gi neexpe-rimentat, este o capodoperi de limbaj proverbial bucureq-tean, asemenea aceluia moldovenesc al lui Creangi, in care

expresia argotici, plini ochi de subingelesuri triviale, capitio distinqie aristocratici. Pasajul se cuvine citat integral pen-tru ambigua lui splendoare:

La mai mare, solzos, ia ta, al nostru eqti. Umbli sd-;i la1i

lapSii cu folos. Bre, cum te mai tnfigeai tn undi;d. laMasinca, o luagi pe coarda razachie, cu sacLz dulce,uqor. Ce pramatie;foci pe coco1u, cotoi mare dumneata.Ei, dar ai de tnvd;at tncd multe, e1ti junic; ca sd" le fii peplac maimulelor trebuie sd fii porc, qi cu Eoriciul gros.

$i mai ales nu tflrnosi mangalul cd te usuci; de ;i-a mirositcumvq a pagubd, impinge mdgarul mai departe; Etiivorba:malac sdfie, cd broaSte... Dacd vezi tnsd cd ridied coadqnu te pierde, ia-o tnainte oblu, berbece1te, cd pdnd laiarnd tevdz crap imbldnit.

Opozigia care prinde si se infiripeze intre personaje e, infond, una intre realitate gi imaginafie. ,,Da, e o istorie veche",afirmi Pantazi din capul locului. Fl, mai intAi, o istorie, ointimplare petrecuti demult, care nu poate fi legati decAt der.iafa unor eroi ieqigi din comun. Nu se poate o mai clari sepa-rafie intre domeniul povestirii, al cirui stipAn e pantazi, qidomeniul vorbirii, aflat in posesia lui Pirgu. Aici se afli pra-gul stilistic esenfial pentru infelegerea lui Mateiu I. Caragiale.Pantazi este un evocator neintrecut, limba lui e arhaici, tonul,gravgi ceremonios. Pirgu are daml caricaturii verbale, e spurcatla gur5, dar capabil de cea mai perfecti politele. El are nevoie sise afle in mijlocul unei societili receptive ca sI se poati desfi-gura, e un spirit ludic qi parodic. Pantazi e un solitar, ciruiaunica prezenfi a Naratorului ii este de ajuns.

Pantazi gi Paqadia construiesc istorice sau mitologice cas-tele pe nisip, pe care Pirgu le zeflemisegte ca si poati reco-manda, la schirnb, castelul lui real gi cu adresi precisi,casa-tripou a,,adeviraf ilorArnoteni".

Cine sunt Craii gi cAli sunt ei? Iati o intrebare care i-a pus penumeroqii comentatori ai romanului pe poziqii divergente. Nu ecazul aici si reluim polemica. E destul si spunem ci, tn vremece Cilinescu s-a mul;umit cu doi Crai, Pagadia gi pantazi,allii au numirat pAni la trei (cei doi plus Pirgu) sau chiarpAni la patru (cei trei plus Naratorul). Cum pena Corcodugaii boteazi gi ii ocirigte pe tofi patru, cAnd ii intAlne;te inve-cinitatea CurqiiVechi, rispunsul ar trebui sI fie evident.N-avem niciun motiv si binuim ci napa Crailor i-ar fi avutin vedere doar pe unii dintre ei. intrebarea priveqte mai de-grabi numele dat de Pena Corcoduga celor patru. De ce Craiide Curtea-Veche? Ipotezelesunt, qiinacestcaz, mai multe. Ceamai probabild este aceea ci Mateiu I. Caragiale citise despre,,Craidonii de Curte Veche" in romanul Vlisia sau ciocoiinoi al lui Gr.H. Grandea, apirut in 1887.

Ar mai fi de remarcat, in fine, ci romanul lui MateiuI. Caragiale a starnit controverse la fel de numeroase privi-toare la formula lui. Prejudecata realismului ca unicd speciede roman n-a dispirut decAt dupi ieEirea din sceni. a

generafiei de critici interbelici gi a celor cAliva fideli ai lordin generafia urmitoare. O ancheti printre scriitorii tineridin r99o situa Craii pe primul loc intre romanele romAneqti

ale secolului XX. Dovadi ci natura prozei nu mai constituiao problemi pentru critici. Paradoxal este ci prejudecata cu

pricina s-a construit pe o buni cunoaqtere a lecturilor gi a

gusturilor fiului mai mare al lui I.L. Caragiale. Mateiu era unsnob gi un dandy, pornit contra tatllui care ii batjocoreafumurile aristocratice de cAte ori prindea ocazia. Fiul igi cre-

ase in imaginafie o ascendenli nobili. Devenise propriul s5u

personai, dupi cum ne dim seama citindu-i scrisorile ctrtreprietenul siu N.A. Boicescu sau nuvela Remember. Modelullui de prozi nu era acela realist, lucru iardqi remarcat de toficriticii, ci acela francez din jurul lui r9oo, al ,,decadengilor",cum ar'fi Huysmans, Villiers de Llsle Adam sau Barbey

dAurevilly, ostili romanului unor Flaubert sau Zola, pe care

ii acuzau ci preferi insolitului imaginafiei cotidianul sordid

gi ci scriu intr-un stil plat qi firi art5. Mateiu I. Caragialeadori, el, estetismul ,,decadengilor" ;i iqi trage la gapirografpersonajele dupi Axel al lui Villiers sau dupd Des Esseintesal lui Huysmans. O explicalie pentru preferinlele lui, oare-cum in contrast cu epoca in care scrie Craii qi care n-a pututscipa criticilor, consti in ostilitatea fa15 de literatura gi com-portamentul patern, care ii ofensau veleitigile literare gi mo-dul de viafi pe care gi-l alesese. Naratorul ii face tn romanun portret lui Pirgu (,,lips5 de carte qi de ideal lnalt", ,,ami-nunfiti cunoagtere a lumii de mardeiagi, de codogi qi degmecheri, de teleleici, de tArfe qi de fa[e, a niravului gi a fe-lului lor de a vorbi"), sub care se ascunde, ca intr-un palim-psest, Ion Luca, aqa cum il vedea Mateiu. Pu{ini scriitori auavut parte de fanii lui Mateiu I. Caragiale. Relativ redusa luiopertr (in afara romanului, o nuveli de tinerefe gi o alta tAr-zie, gi un volum de poezii, nu lipsite de interes, cu tot ar-ghezianismul bXtltor la ochi) a dat naqtere unor adeviratebAtllii intre criticii din trei generafii. Ele au privit cele maineinsemnate laturi ale prozelor mateine. Niciun acord dura-bil n-a putut fi vreodatd incheiat. Daci omologarea Crailorca roman nu pare si mai comporte discufii, rimin deschisealte fronturi, cum ar fi acela daci nuvela Sub pecetea taineie terminati sau nu. Convins ci nu, Radu Albala, un mateinfanatic, a compus el insugi un final. Convins ci da, eu amschilat demonstrafia de rigoare, dar, s-ar zice, n-am convinspe nimeni. Originala operi a lui Mateiu I. Caragiale continuesi nu poati fi desplrliti de critica ei, care o insofegte inposteritate ca o umbr5.

Nicolae Manolescu - Istoria literaturii romflnepe tn{elesul celor care citesc, Editura Paralela 45, zot4

IntAmplnarea erallor

,,...au tapis-franc nous dtions rdunis"'

L. Protat

Cu toate ci, in ajun chiar, imi figiduisem cu jurimAnt simi intorc devreme acasi, tocrnai atunci mi intorsesem maitirziu: a doua zi spre amiazi.

Noaptea mtr apuca in agternut. Pierdusem rlbojul tim-pului. Ag fi dormit inainte, dus, firi zgomotoasa sosire a

unei scrisori pentru cari trebuia neapirat si iscilesc de pri-mire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu isc5-lii. Mormiii numai si fiu lisat in pace.

Alipii iarigi, dar pentru scurti vreme. Siricia de epistolise infiinfa din nou, insoliti de cruda lumind a unei limpi.Migelul de postag gisise de cuviinli si mi iscileasci cumAna lui. Nu-i fusei recunoscitor.

Urisc scrisorile. Nu qtiu si fi primit de cAnd sunt decdtuna, de la bunul meu amic Uhry, cari s5-mi fi adus o vestefericiti. Am groazl de scrisori. Pe atunci le ardeam firi si ledeschid.

Asta era soarta ce o attepta gi pe noua sositi. Cunoscindscrisul, ghicisem cuprinsul. $tiam pe de rost nesirata plachiede sfaturi qi de dojane ce mi se slujea de-acasi cam la fiecareinceput de luni; sfaturi si purced cu birbilie pe calea muncii,dojane ci nu mi mai induplecam sI purced odat5. $i, in coad5,nelipsita urare ca Dumnezeu si mi aibi in sfrnta Sa pazi.

17

' ,,.,.ne strAnsesem la cArciumi,"

Amin! in halul insi in cari mi giseam mi-ar fi fost peste

putinfi si pornesc pe orice fel de cale. Nici in pat nu miputeam migca. Degurubat de la incheieturi, cu galele frAnte,

mi se pirea ci ajunsesem in stare de piftie. in mintea mea

aburiti miji frica si nu mi fi lovit damblaua.

Nu, dar in sfhrqit mi rizbise. De o luni, pe ticute 9i ne-

risuflate, cu nidejde gi temei, o dusesem intr-o bduturi, un

crailic, un joc. in anii din urmi, fusesem greu incercat de

imprejurdri; mica mea luntre o bltuserivaluri mari. Mi api-rasem prost gi, scArbit de toate peste misuri, nlzuisem siaflu intr-o vial5 de striciciune uitarea.

O luasem numai cam repede gi mi vedeam in curAnd silitsi depun armele. Md l5sau puterile. in acea seari, eram in aEa

hal de sfArqeali ci n-ag fi crezut sI mi pot scula nici si fi luat

casa foc. Dar deodati mi pomenii cu mine in miilocul oddii,

in picioare, uitAndu-mi speriat la ceasornic. Mi-adusesem

aminte ci eram poftit la masi de Pantazi'

Ce noroc ci mi degteptase; mare noroc! Privii acum cu

recunogtinfi scrisoarea plrinteasci; fdri ea scipam intA,lni-

rea cu cel mai scump prieten.Mi imbricai qi iegii. Era spre cdderea iernii, o vreme de

lacrimi. Deqi nu plouase, tot era ud; jgheaburile plAngeau,

ramurile copacilor desfrunzili picurau, pe tulpine 9i pe gri-laje se prelingeau, ca o sudoare rece, stropi gropi. Asta e tim-pul cari indeamni cel mai mult la blutur5; rarii trecitori ce

se prefirau prin ceali erau mai tofi afumafi.Un lungan, coborAnd prispa unei cArciumi, cizu gr5madi

pi nu se mai sculi.intorsei capul dezgustat. Birtul ales pentru acea seard fi-

ind tocmai in Covaci, luai o birji, lucru cuminte, deoarece, la

sosirea mea, ceilalgi mosafiri erau la a doua luici, iar oaspe-

tele la a treia. Mi aritai mirat ci se infiin;aseri cu tofii aqa

devreme; Pantazi insi mi limuri ci el venise de-a dreptul

de-acasi, iar Pagadia cu Pirgu de-a dreptul gi ei de la,,club",

vremea fiind prea uriti ca si mai ziboveasci la aperitive.

Pantazi porunci inci un rAnd de fuici. Dar voia buni ce

ne urarim, ciocnind,lipsea cu totul. MX temui si nu adorm

r8

iar. in sala unde grosolana petrecere negustoreasci pornisesi se infierbAnte - era intr-o sAmbiti -, masa noastri aveaaerul unui ospif de inmormintare.

Borqul cu smAntAni qi ardei verde fu sorbit in tlcere. Niciunul din meseni nu ridica ochii din taler. Pirgu, indeosebi,pirea frlmAntat de o mAhnire neagrS. Aq fi deschis euvorbadaci l5utarii n-ar fi inceput un vals cari era una din slibiciu-nile lui Pantazi, un vals domol, voluptos gi trist, aproape fu-nebru. in leginarea lui molateci pAlpAia, nostalgici gisumbri firi sfhrgit, o patimi aga sfhqietoare ci ins5gi plice-rea de a-l asculta era amestecati cu suferinlS. De indati ce

coardele incilugate porniseri si ingAne amara destiinuire,sub vraja adAnci a melodiei, intreaga salS amuXise. Tot maiinviluiti, mai joasi, mai inceati, mirturisind duiogii gi dez-amigiri, rdtlciri gi chinuri, remugcdri gi ciinfe, cAntarea,inecati de dor, se indepirta, se stingea, suspinAnd pAni lacapit, pierduti, o prea tArzie gi zadarnicd chemare.

Pantazi iqi qterse ochii umezi.

- Ah! zise Pirgu lui Papadia, ficAndu-gi privirea galegigi glasul dulceag, ah! cu valsul ista fin si te duc la licagul celdin urmi, cAt mai curAnd; cred ci n-ai si mi faci s-agteptmult inci aceasti sirbltoare a tinerefelor mele. Ce frumosare si fie, ce frumos!$i eu beat, cu nenea Pantazi, voi stoarceintristatei aduniri lacrimi fierbinli luAndu-mi, in cuvintemigcitoare, rdmas-bun de la in veci neuitatul meu prieten.

Paqadia nu zise nimic.

- Da, urmi Pirgu, leqinAndu-gi qi mai mult glasul qi pri-virea, are si fie atAt de frumos! Eu am s5-gi duc civiliriilepe perni. $i, la gapte ani, la parastasul cel mare, cAnd au site dezgroape, rimiqag pun ci au si te giseasci tot dichisit,tot scorfos, tot fercheg, firi un fir de pir alb, murat in ar-gint-viu gi in spirt ca un gogoqar in sare gi in ofet.

Dar Pagadia nu-l asculta, se gAndea aiurea. Scipa de dataasta Pirgu qi mi-era necaz, deoarece n-aveam ochi s5l vid.

RimAnAnd de tAnir singur tn Bucuregti, de capul meu,md ferisem si intru-n cArd cu oricine, aqa cI din restrAnsulcerc al cunoqtinfelor mele, alese toate pe sprAnceani, Gorici

L9

Pirgu n-ar fi ficut niciodati parte daci n-ar fi fost tovarigulnedespirlit al lui Pagadia, de cari aveam o evlavie nemirgi-niti.

Pagadia era un luceaflr. Un ioc al intAmplsrii il inzestrase

cu una din alcituirile cele mai desivArgite ce poate avea cre-

ierul omenesc. Am cunoscut de aproape o buni parte dinaceia ce sunt socotifi ca faime ale lirii; la foarte pufini insidintr-ingii am vizut laolalti 9i aqa minunat cumpinite atdtea

inalte insugiri ca la acest nedreptifit ce, de voie, din via;i,se hirizise singur uitirii. $i nu ptiu un al doilea cari si fistArnit impotrivi-i atitea oarbe dugminii.

Auzisem ci aceasta qi-o datora in parte infifitirii. Ce fru-

mos cap avea totu$i! intr-insul afipea ceva nelinigtitor, atAta

patimi infrAnati, atAta trufie aprigi gi haini invrijbire se

destiinuiau in trisiturile felei sale vegtede, in cuta sastisitla buzelor, in puterea nirilor, in acea privire tulbure intrepleoapele grele. Iar din ce spunea, cu un glas tirtrginat 9i

surd, se desprindea, cu amirdciune, o adAnci sil5.

Viafa lui, din istoria cireia i se intAmpla rar si dezvdluie

ceva, fusese o crAnceni lupti inceputi de timpuriu. Ieqit dinoameni cu vazi qi stare, fusese oropsit de la naqtere, crescut

pe mAini striine, surghiunit apoi in striinitate la invilituri.intors in fari, se vizuse iefuit de ai sii, inliturat, hirluit,prigonit gi tridat de toatl lumea. Ce nu se uneltise impotrivalui? Cu ce strigltoare nedreptate ii fuseseri intAmpinate lu-cririle, truda de zi gi noaPte a iertfitei sale tinerefi, cum se

invoiseri cu tofii siJ ingroape sub ticere! Din grelele incer-

ciri de tot soiul prin cari trecuse atAlia ani de restriqte 9i cari

ar fi doborAt un uriag, aceasti fipturi de fier ieqise ciliti de

doui ori. Pagadia nu fusese omul resemnirii, increderea insine gi sAngele rece nu-l pirdsiseri tn cele mai negre clipe;

statornic in urmirirea felului, el infrAnsese vitregia impre-juririlor, o intorsese cu dibicie in folosul s5u' Ca dAnsul ni-meni nu qtiuse si agtepte gi sI rabde, neclintit el pAndise

norocul la rdspAntie, il ingficase 9i-l siluise ca si-i poatd

smulge ceea ce, in chip firesc, i s-ar fi cuvenit de la inceput

firl cazni gi zbucium. Odati ajuns se intrecuse, luase vizul

20

tutulor, ii uluise gi-gi flcuse, juginar cumplit, dar cu minugi,toate mendrele. Calea miririlor i se deschidea largi, netedi,acum ins5, ci putea nizui la orice, nu mai voi el nimic ;i se

retrase. Presupuneam ci la temelia acestei hotirAri ciudatea fost intrucfltva qi teama de sine insuqi, fiindcS, sub inveli-pul de gheafi din afar5, Paqadia ascundea o fire pitimaq5,intortocheatd, tenebroasi cari, cu toatS stip6nirea, se trf,daadesea in sclplriri de cinism. Cu veninul ce se ingrimddisein inima sa impietriti, puterea l-ar fi ficut lesne primejdios.$i nici o incredere la el in virtute, in cinste, in bine, nici omil5 sau ingiduial5 pentru sl5biciunile omenegti de cariarita a fi cu totul striin.

Retragerea sa din politici mirase mai pufin totugi decAtschimbarea ce se petrecuse in felul siu de trai. La vArstacAnd la allii incepe pociinga, el, cari totdeauna slujise depildi vie de cumpltare, se nipustise deodatl la desfrAu. Eraaceasta darea pe fagi a unei viefi ce dusese gi pAni atunci inintuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi de cari rAvnade a izbuti il ficuseri si se dezbere un lung gir de ani? - cicifiresc nu era ca o asemenea nipArleali si fi avut loc de azipe mAine. Cum, nu qtiu, lar insi rni s-a intAmplat si vidjucltor aga frumos, cari aqa ahtiat, blutor aga miref. Dar seputea oare spune ci declzuse? Nicidecum. De o sobri ele-ganfi, plin de demnitate in port gi vorbire, el rlmisese apu-sean gi om de lume pAnd tn vdrful unghiilor. Ca si prezidezeo inalti Adunare sau o Academie, altul nu s-ar fi gisit maipotrivit. Cineva cari nu l-ar fi cunoscut, vizAndu-l trecAndseara, cAnd iegea, feapdn gi grav, cu trisura la pas dupi el,pentru nimic n-ar fi voit si creadi in ce murdirie pi josnicelocuri mergea acel impunltor domn si se infunde pAni laziu5. Pentru mine, priveliqtea acelei vie{i avea ceva coplegi-tor, in ea binuiam ci se desfigura o intunecati draml sufle-teasctr a cirei tainl rimAnea neptrtrunstr.

Dacd, incercAnd a reda intruc&tva tr5siturile acestui nobilchip, am stiruit atat, e pentru cI n-am voit ci scap prilejulde a-l face si retrXiasci inaintea ochilor mei, amintirea luifiindu-mi scumpi. Deosebit de cutreieritorul culcugurilor de

noapte ale destribilirii bucuregtene, in Pagadia, eu amcunoscut un alt om. Dar pe acela il intAlneam aiurea. La

cA;iva pagi de Podul Mogoqoaiei, intr-o uli;i singuratici, inumbra unei bitrAne gridini ff,ri flori, se ridica, neprimitoaregi posomorAt5, o casi veche. Eram unul din rarii privilegiafice treceau pragul acelei bogate locuinfe unde, pAni in cel dinurmi ungher, se resfrAngea, sever, sufletul stlpAnului.

il glseam in odaia lui de lucru, licag de linigte gi de

reculegere, in cari nimic nu pltrundea din lumea din afari.in acea incipere, ciptugiti cu postav de fala iascii gi in-conjurati peste tot de dulapuri ferecate in perefi, cu gea-

murile perdeluite, cite neuitate ceasuri m-a finut, pironitin jill, convorbirea oaspelui. Miezoasi gi cuprinzf,toare,refinuti qi miiestriti, fir5 libirliri, razne qi prisosuri, ea

inviluia tn mreje puternice, uimea, ripea, fermeca. Pagadia

era deopotrivi megter pe pani qi in tinere;e zugrivise fru-mos. Era de necrezut cAt citise. Istoria o cuno$tea ca ni-meni altul, ea desivArqise la d&nsul darul inndscut de ajudeca fdri sI se inqele oamenii, multora pe atunci in pliniinillare el le-a previzut, apropiati, trista pribuqire qi nupot uita cum rostind cuvintele cobitoare ochii ii licireausini;tri. Pagadia Migureanu!Arn privit ca un har al Pronieisimpatia ce dAnsul a avut pentru mine qi mi mtndresc de

a fi ciracul acestui mare rizvritit, atAt de stoic, ciruia dintoate cusururile ce-i gisea lumea, nu mi invoiam a-i recu-noa$te decAt unul singur - acela insi de neiertat: prietegu-gul cu Goric5.

Gore Pirgu era o lichea firi seamdn qi firi pereche.Nesiratele lui giumbuqlucuri de soitar obraznic ii scoseserlfaima de biiat degtept, la cari se adiogase - de ce nu se qtie -qi aceea de biiat bun, degi bun nu era decAt de rele. Acestchimili avea un suflet de hengher qi de cioclu. De mic stricatpAni la miduvi, giolar, riqcar, slujnicar, inhiitat cu tofi co-doqii gi misluitorii, fusese Veniaminul cafenelei ,,Cazes" qi

Cherubinul caselor de intAlnire. Mi-a fost sili si cercetez maicu de-aminuntul ilele acestei firi uscate qi triste cari simgea

o atragere bolnavi numai pentru ce e murdar gi putred.

22

Pirgu avea in sAnge dorul viefii de dezmiqare figineasci deodinioari de la noi, cu dragostele la mahala, chefurile la mt-nistiri, cAntecele firi perdea, scArboqeniile gi mdsclrile. Cujocul de cirfi ce-i slujea de meserie qi cu boalele lume;ti ce-listoviseri inainte de vreme, acestea erau singurele lucruri decari gtia si vorbeascS, intocmindu-i tot temeiul hazului cucari le incAnta celor ce-i prefuiau dobitocia. $i totuqi pe alt-cineva nu gisise ca sI gi-l facl tovarig Pagadia cari, dealtmintreli, il desprefuia figi;, jicnindu-l pi umilindu-l firicrufare de cAte ori se ivea prilejul.

- Yezi, te rog, imi zise el, nu-l l5sa pe vecinul durnitalesi se sinucidi;uite-I, inghite cutitul.

intr-adevir, plin de zel, Goricd lucra in cega rasol cu cu-titul, tevelea bucata prin maionezi gi, tot cu cufitul, o bigaadAnc in gur5. Mi ficui ci nu vid, nu aud. Pantazi se aplecisd caute ceva sub mas5.

- in preceptele sale, urmi Paqadia, buna creqtere ele-mentari glisuiegte: nici cu;itul in legume gi peqte, nicifurculip in brAnz5 qi nici intr-un fel cugitul in guri. Dar astade, pentru oameni fini, feciori de boier, nu pentru mitocani,adunituri. Si faci rAmitorul si bea api din fedeleq!

Pentru Pirgu, cari se credea neintrecut in cunoaqtereaobiceiurilor lumei inalte, nu se putea infruntare mai sAnge-roasi. Se reculese insd repede gi-i rispunse fanfos lui Pagadiaci avea si-l desfiinqeze.

- Si mi slibegti cu mofturi de-astea, se rigoi el, cX altfelintorc foaia. Ai imbitrAnit nebun...

Ca si impece lucrurile, Pantazi porunci si se destupe gam-pania ce, dupd datina meselor noastre, se sluji in pahare mari.Pirgu nu l5si si i se toarne dec6t un deget, peste cari adiogiaproape o litri de api minerali, nipte borviz ugor. Din tuspa-tru era singurul cari nu ducea la biuturi, se putea spunechiar ci mai mult se ficea ci bea, umflAndu-se cu qpriquri cusifon, cu sifon albastru. I se intAmpla rar totuqi si nu fie beatde diminea!5 gi cAnd se chirchilea se finea de tot soiul depozne, dupi sivArgirea cirora, nigel obraz si fi avut numai,ar fi trebuit si-i fie ruqine sd mai dea ochi cu lumea.

23