ACADEMIA DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI INSTITUTUL DE ISTORIE STAT ŞI DREPT

Cu titlu de manuscris C.Z.U: 346.5 (043.3)

KIRMICI CORINA

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ CIVILĂ PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE PRODUSE DEFECTUOASE

Specialitatea 12.00.03-Drept privat (drept civil)

Autoreferatul tezei de doctor în drept

CHIŞINĂU 2010

2

Teza a fost elaborată în cadrul secţiei Drept Naţional a Institutului de Stat şi Drept al Academiei de Ştiinţe a Moldovei Conducător Ştiinţific: Cojocari Eugenia, doctor habilitat în drept, profesor universitar. Referenţi oficiali: Botea Gheorghe- doctor în drept, profesor universitar, România Carauş Victor- doctor în drept, conferenţiar universitar interimar Componenţa Consiliului ştiinţific specializat: Cojocaru Violeta- preşedinte, doctor habilitat în drept, conferenţiar universitar Sosna Boris- secretar ştiinţific, doctor în drept, conferenţiar universitar Fuerea Augustin- doctor în drept, profesor universitar, Bucureşti, România Rotaru-Maslu Liliana- doctor în drept, conferenţiar universitar Mămăligă Ilie- doctor în drept, conferenţiar cercetător Susţinerea va avea loc la 5 iunie 2010, ora 09:00 în şedinţa Consiliului ştiinţific specializat D 15.12.00.03-02* în cadrul Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, bd. Ştefan cel Mare 1, MD-2001, Chişinău, Republica Moldova. Teza de doctor şi autoreferatul pot fi consultate la biblioteca Institutului de Istorie, Stat şi Drept al AŞM şi la pagina web a CNAA (www.cnaa.md) Autoreferatul a fost expediat la 5 mai 2010

Secretar ştiinţific al Consiliului Ştiinţific Specializat, Sosna Boris, dr.în drept, conf. univ. Conducător ştiinţific, Cojocari Eugenia, dr. habilitat în drept, prof. universitar. Autor: Kirmici Corina

©Corina Kirmici, 2010

3

REPERELE CONCEPTUALE ALE CERCETĂRII

Actualitatea temei. Noul context socio-economic, caracterizat prin dezvoltarea

economiei de piaţă, a progresului tehnic, creşterea ofertei de bunuri, cît şi diversificarea

produselor au impus apariţia necesităţii unei protecţii juridice mai eficiente a drepturilor

consumatorilor împotriva prejudiciilor aduse sănătăţii şi bunurilor lor. Cu dezvoltarea fără

precedent a producţiei industriale şi a schimburilor economice aferente, doctrina şi practica

juridică a elaborat o nouă formă de răspundere pe măsura soluţionării problemelor legate de

deficienţele de calitate ale produselor, care pot provoca pericole pentru sănătatea şi securitatea

consumatorilor.

Securitatea consumatorului reprezintă un obiectiv în politica unui stat, deoarece

consumatorul înseamnă în primul rînd omul. Protejarea vieţii şi securităţii cetăţeanului împotriva

consumului sau utilizării unui produs defectuos este de datoria statului, agentului economic şi nu

în ultimul rînd al consumatorului, deoarece acesta din urmă trebuie să fie precaut atunci cînd

procură un produs. Problema protecţiei consumatorilor este una dintre cele mai stringente şi

actuale în societatea contemporană, reprezentînd temă de discuţii continuă în literatura juridică

de specialitate. Cu titlu prioritar, este discutată problematica reparării prejudiciilor cauzate

consumatorilor în vederea obţinerii unui mecanism de o eficienţă maximă, ceea ce ar permite

asigurarea reparări integrale a tuturor pierderilor patrimoniale, pe care consumatorul le-a suferit.

Un deosebit interes prezentă natura şi conţinutul prejudiciului moral, pe care îl suportă

consumatorul în rezultatul acţiunilor ilicite a agentului economic, şi anume de a plasa pe piaţă un

produs nesigur, ce reprezintă un pericol pentru integritatea, viaţa şi bunurile consumatorului.

Actualitatea temei investigate rezidă, în primul rînd, în încercarea de a trata răspunderea

juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase prin prisma răspunderii juridice

civile contractuale şi delictuale. Dacă, în primul caz, răspunderea survine în rezultatul încălcării

clauzelor contractuale, stabilite de către părţi, cea delictuală survine în rezultatul cauzării unui

prejudiciu vieţii, sănătăţii, integrităţii corporale şi patrimoniului consumatorului.

Actualitatea şi importanţa problematicii date pune în evidenţă necesitatea de cercetare şi

dezvoltare a drepturilor de protecţie a consumatorilor, sub aspectul lezării intereselor acestora

atunci cînd producătorul şi/sau vînzătorul comercializează un produs ce prezintă defecte. Există

cîteva momente specifice acestei forme de răspundere; aici ne referim la particularităţile

condiţiilor răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, cauzele de exonerare

4

ale producătorului, specificul prejudiciului, fundamentarea obiectivă. Elucidarea acestor aspecte

îi comunică acestei problematici o actualitate deosebită.

În primul rînd am dori să menţionăm faptul că sub aspect evolutiv, răspunderea juridică

civilă este analizată prin prisma răspunderii subiective şi obiective. Răspunderea obiectivă este

bazată pe principiul de securitate şi pe principiul precauţiei. Astfel, producătorul este obligat să

confecţioneze produse sigure de înaltă calitate conform standardelor şi rigorilor normative, fără a

prejudicia sănătatea, viaţa şi bunurile consumatorului. Acest aspect important arată că

producătorul trebuie să producă, să fabrice sau să confecţioneaze un produs în aşa fel ca să nu

dăuneze consumatorului. Ar fi corect să-l intereseze mai mult efectele negative pe care îl poate

avea un produs asupra sănătăţii cetăţenilor şi mai puţin profitul.

În contextul atenuării rolului elementului subiectiv al răspunderii civile delictuale,

autoarea studiului a susţinut o nouă interpretare a fundamentării răspunderii civile obiective, care

este analizată sub egida „răspunderii preventive”, bazată la rîndul său pe principiul precauţiei şi

care urmăreşte, de fapt, prevenirea riscurilor producerii unor daune majore şi ireversibile privind

viaţa, sănătatea şi securitatea cetăţenilor. Principiul relatat a fost dedus din esenţa răspunderii

pentru produse defectuoase, ce reprezintă o răspundere a producătorului de viitor. Principiul

precauţiei propune o nouă abordare a culpei persoanei responsabile, din perspectiva adoptării

unei conduite a producătorului pentru anticiparea şi evitarea riscurilor majore. Noul fundament al

răspunderii se prezintă ca o idee novatoare, propunînd o interpretare diferită de cea tradiţională

privind reparaţia unui prejudiciu deja produs, marcînd, astfel, un moment decisiv în evoluţia

acestei instituţii juridice.

Un alt aspect important care impune actualitatea temei abordate îl reprezintă analiza

răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase prin prisma

reglementărilor comunitare în materie. Ideea sintetizării fundamentelor obiective ale răspunderii

civile delictuale nu a mai fost tratată pînă în prezent în literatura noastră juridică, de aceea

autoarea lucrării a urmărit ca prin studiul său să pună la dispoziţia celui interesat un instrument

de lucru eficient, care să-l sprijine în înţelegerea mecanismului de apărarea a drepturilor, să-i

ofere noi argumente, contribuind prin această cale la consolidarea poziţiei victimei şi sprijinirea

ei în repararea prejudiciului suferit.

Descrierea situaţie în domeniul de cercetare. Gradul de cercetare al temei propuse spre

investigare reprezintă o premieră în Republica Moldova, deoarece pînă în prezent nu au fost

realizate cercetări speciale în domeniul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase. Unele investigaţii ale teoreticienilor privind tematica propusă au fost efectuate

tangenţial, mai mare atenţie acordîndu-se răspunderii juridice civile în general, în cadrul căreia

5

răspunderea analizată este identificată ca o componentă a răspunderii juridice civile. Sub acest

aspect, actualitatea temei de cercetare şi motivaţia alegerii ei, rezidă din faptul, că prezenta

lucrare constituie o încercare de a evidenţia diferitele aspecte specifice a răspunderii pentru

prejudiciul cauzat de produse defectuoase, aspectele contradictorii ale reglementărilor juridice.

Problema de cercetare a prezentei lucrări constă în analiza instituţiei răspunderii

juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase într-o manieră multi-aspectuală

şi corelativă.

Scopul şi obiectivele tezei constau în analiza în esenţă a răspunderii juridice civile

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, în special apariţia şi evoluţia reglementării

acesteia, definirea conceptului de produs defectuos, a defectului, identificarea locului acestei

răspunderi în sistemul răspunderii juridice bazate pe fundamentarea obiectivă, demonstrarea

importanţei aplicării acestei răspunderi şi plasarea acesteia la hotarul dintre răspunderea juridică

civilă delictuală în raport cu răspunderea juridică civilă contractuală. De asemenea, ne propunem

să formulăm anumite concluzii de ordin teoretic şi practic şi să înaintăm recomandări de lege

ferenda care ar rezulta logic din investigaţiile efectuate în lucrare, contribuind la îmbogăţirea

doctrinei în problemele vizate, la perfecţionarea legislaţiei în vigoare, făcînd-o mai compatibilă

şi logic închegată cu reglementările naţionale, europene şi internaţionale deja existente.

Întru realizarea scopului preconizat în această cercetare au fost prestabilite următoarele

sarcini:

- analiza originii şi evoluţiei răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase;

- delimitarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase de alte forme de

răspundere, inclusiv delimitarea răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase delictuale de cea contractuală;

- determinarea esenţei fundamentării obiective a răspunderii juridice delictuale pentru

prejudiciul cauzat de produse defectuoase;

- reglementarea noii forme de răspundere juridică civilă delictuală prin prisma legislaţiei

naţionale şi comunitare;

- analiza particularităţilor răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase prin prisma condiţiilor necesare pentru întrunirea răspunderii juridice civile;

- identificarea sensului conceptelor de producător, produs, defect;

- prezentarea aspectelor contraversate a noţiunilor de producător, produs şi defect;

- analiza şi prezentarea cauzelor de exonerare ale producătorului de la răspundere;

- analiza impactului aplicării răspunderii juridice pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase asupra consumatorilor;

6

- prezentarea efectelor aplicării răspunderii,

- dezvăluirea asemănărilor şi deosebirilor între aplicarea răspunderii pentru prejudiciul

cauzat de produse defectuoase delictuale şi aplicarea răspunderii juridice civile

defectuoase contractuale;

- determinarea esenţei conflictelor susceptibile de a apărea între producător, vînzător şi

consumator;

- formularea concepţiei originale faţă de aplicarea acestei răspunderi, de a înainta

propuneri concrete întru perfecţionarea legislaţiei în vigoare;

- prezentarea compatibilităţii legislaţiei naţionale în domeniu cu Directivele europene ce

reglementează răspunderea pentru produse defectuoase.

Metodologia cercetării ştiinţifice a studiului efectuat a constituit lucrările doctrinarilor

în domeniul ştiinţelor juridice, în special a dreptului civil, cît şi lucrările specialiştilor în

domeniul ştiinţelor nejuridice, în special a ştiinţelor economice. În calitate de suport teoretico-

ştiinţific al prezentei investigaţii au servit lucrările unor doctrinari români, francezi, ruşi. Dorim

să menţionăm cîteva nume ale autorilor ale căror opinii au fost luate în consideraţie cu precădere

la elaborarea prezentei teze: I. Anghel, R.Apan, S.Baieş, D.Baltag, L.Boilă, E.Cojocari,

M.Eliescu, O.Pop, L.Pop, M.Jozon, T. Ungureanu, C.Stătescu, C.Bîrsan, C.Teleagă, G.Vintilă,

R. Attree, D.Campbell, D.Fairgrieve, M. Faure, A. Geddes, J. Ghestin, W. Haemmel, A.

Hendersin, W.Hewitt, Ch.Hodges, B.Starck, J.Stapleton, S.Taylor, G.Miller, J.Carbonnier, J.

Kellam, P. Kelly, D. Keenan, C.Алексеева, А. Белахов, Е. Суханов, А.Белякова, Л.

Брославский, Р. Кравченко.

Baza metodologică a investigaţiei date o constituie poziţiile şi direcţiile contemporane ale

teoriei cunoaşterii proceselor şi fenomenelor social-juridice. Cercetările au fost efectuate în baza

doctrinei şi a practicii aplicării actelor normative internaţionale, precum şi a legislaţiei RM.

Pentru un studiu mai profund şi detailiat al problemei s-a folosit drept bază metodologică o serie

de metode specifice de cercetare a problemelor cu caracter socio-uman cum ar fi:

- metoda analizei istorice, utilizată pentru cercetarea genezei, originii şi evoluţiei răspunderii

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase;

- metoda analizei logice (analiza şi sinteza), folosită pentru efectuarea sintezei opiniilor

diferiţilor savanţi din domeniul reglementării răspunderii juridice civile delictuale;

- metoda analizei comparative, necesară pentru efectuarea studiului comparat dintre poziţiile

diferiţilor specialişti din domeniu, dar şi între diferite acte normative naţionale şi străine,

convenţii internaţionale etc.;

7

- metoda analizei sistemice, utilizată în cadrul studierii diferitelor norme juridice care

reglementează răspunderea juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase;

- metoda analizei dinamice (în retrospectivă şi perspectivă), utilizată pentru observarea şi

elucidarea evoluţiei acestui fenomen de-a lungul istoriei, pentru a determina tendinţele

dezvoltării ei ulterioare în Republica Moldova şi nu numai;

- metoda clasificării, utilizată în evaluarea şi delimitarea diferitelor tipuri de categorii

terminologice utilizate în lucrare;

- metoda de sinteză utilizată pentru a generaliza aspectele supuse analizei şi pentru a stabili

clar şi concis recomandările autorului şi propunerile de lege ferenda.

Noutatea şi originalitatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute rezidă din însuşi modalitatea

de abordare a problemelor ce ţin de reglemntarea juridică a răspunderii pentru prejudiciul cauzat

de produse defectuoase, în conţinutul ei inedit, a cărui esenţă se exprimă în fond pe concluziile şi

propunerile de lege ferenda înaintate spre susţinerea prezentei lucrări şi anume:

1) Pentru prima dată în literatura de specialitate investigaţiile se realizează nu

numai la nivel inter-ramural al ştiinţelor juridice, ci şi altor ştiinţe cum ar fi cele economice,

realizarea impactului asupra consumatorilor;

2) Referitor la fundamentarea obiectivă a răspunderii s-a ajuns la concluzia că în

cadrul reglementării şi aplicării răspunderii juridice pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase se aplică nu numai principiului securităţii, dar şi principiul precauţiei. Astfel,

producătorul va răspunde nu numai pentru prejudiciul prezent, dar şi pentru prejudiciul viitor, în

cazul în care nu va fi exonerat de răspundere;

3) Un alt element original este faptul că în teză se încearcă să se evidenţieze că

vinovăţia, ca condiţie a răspunderii juridice civile lipseşte, graţiei fundamentării obiective, ceea

ce nu înseamnă că vinovăţia nu există, ea pur şi simplu ca condiţie a răspunderii juridice civile

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase nu este necesară a fi întrunită. La stabilirea

compensaţiei pentru prejudiciul moral, instanţa va ţine cont de gradul de vinovăţie al agentului

economic, de graviditatea suferinţelor fizice şi psihice şi de măsura în care această compensare

poate aduce satisfacţie consumatorului;

4) De asemenea un loc aparte este rezervat identificării locului răspunderii juridice

pentru prejudiul cauzat de produse defectuoase în sistemul răspunderii juridice în general;

5) Definiţiile conceptelor de producător, produs şi defect sunt expuse într-o manieră

originală din considerentul că acestea în primul rînd necesită a fi desluşite şi clarificate pentru a

nu crea situaţii şi aspecte contraversate la aplicarea răspunderii;

8

6) Un alt moment care demonstrează caracterul novator al tezei, rezidă în delimitarea

noţiunilor de produs defectuos, pentru care se aplică răspunderea juridică civilă delictuală, atunci

cînd a fost cauzat un prejudiciu sănătăţii, vieţii şi altor bunuri ale consumatorului, şi viciul

produsului pentru care face produsul impropriu pentru utilizare şi în acest caz se aplică

răspunderea juridică civilă contractuală.

7) Un loc aparte îl ocupă în teză prezentarea particularităţilor prejudiciului şi anume

specificul prejudiciului cauzat ca urmare a utilizării unui produs defectuos;

8) Pentru prima dată în literatura de specialitate se abordează o problemă ce ne

priveşte pe fiecare dintre noi, şi anume apărarea drepturilor în calitate de consumator;

9) Un alt element original al tezei, în opinia noastră, constituie evidenţierea

deosebirilor între răspunderea juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase de

alte forme de răspundere;

10) Un loc aparte este dedicat conflictelor susceptibile care apar în lanţul de

distribuţie producător- vănzător- consumator. În această ordine de idei sunt evidenţiate şi

analizate două categorii majore de conflicte: 1) conflicte în care sunt implicaţi consumatorii,

împotriva cui se intentează acţiunea pentru recuperarea prejudiciului; 2) conflictele apărute în

lanţul de distribuţie- între producătorul unei părţi componente a produsului, vînzătorului en-gros,

vînzătorului en-detail.

Semnificaţia teoretică şi baza teoretică o constituie lucrările cercetătorilor autohtoni,

precum şi ai celor din străinătate. În acest context, dorim să menţionăm că unii autori au cercetat

tangenţial subiectul răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase,

deoarece studiul de bază a constituit însăşi reglementarea şi prezentarea aspectelor teoretice şi

practice a răspunderii juridice civile în general. Cu toate acestea, cercetări aprofundate la

subiectul vizat nu au fost întreprinse, ceea ce a determinat în mare parte actualitatea investigaţiei

noastre, de a elucida toate aspectele juridice a răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul

cauzat de produse defectuoase. Obiectul principal al cercetării rezidă în tendinţa de a aprofunda

esenţa şi conţinutul răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase,

de a aduce la cunoştinţă consumatorilor drepturile legale pentru apărarea intereselor sale.

Valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta teză cuprinde un studiu al celor mai importante

probleme şi aspecte ale reglementării juridice şi anume a unei noi forme a instituţiei răspunderii

juridice civile, astfel încît studiul efectuat poate servi la facilitarea elaborării legislaţiei în

domeniul protecţiei consumatorilor, sporind substanţial compatibilitatea acestora cu evoluţia

relaţiilor sociale în domeniul vizat. Lucrarea elaborată poate servi drept suport didactic pentru

9

studenţii, masteranzii şi doctorazii facultăţilor de drept. De asemenea, prezentul studiu se

adresează persoanelor din instituţiile juridice şi cercetătorilor ştiinţifici.

Rezultatele ştiinţifice principale ale lucrării sînt evidenţiate în compartimentul concluzii

şi recomandări a prezetului autoreferat. Din ele pot fi deduse următoarele teze:

1. Răspunderea pentru produse defectuoase este considerată în literatura de

specialitate ca una din evoluţiile cele mai rapide şi expansive ale dreptului care a avut loc

vreodată în domeniul dreptului civil.

2. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase poate fi angajată

numai în sarcina celui care a pus în circulaţie produsul, pentru că şi-a asumat un risc pentru

activitatea sa. Defectul produsului reprezintă dovada certă a încălcării obligaţiei de securitate pe

care o are faţă de consumator.

3. Defectul se deosebeşte de viciu, iar caracterul defectuos al produsului nu trebuie

confundat cu defectul datorat unui viciu ascuns, care face produsul impropriu utilizării sau

consumului pentru care a fost achiziţionat. Mai puţin contează dacă produsul oferă sau nu

performanţele convenite, ceea ce contează sunt prejudiciile pe care sunt susceptibile să le

cauzeze.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice. În procesul cercetărilor autoarea a prezentat

amendamente Serviciului Standartizare şi Metrologiei privind ajustarea normelor Codului Civil

cu reglementările comunitare în materie. Astfel, a fost prezentată compatibilitatea prevederilor

Codului Civil cu Directiva europeană privind produsele defectuoase.

Aprobarea rezultatelor cercetării. Rezultatele investigaţiilor au fost discutate şi

aprobate în şedinţele secţiei Drept Naţional al IISD al AŞM şi Seminarului Ştiinţific de Profil, au

fost raportate la 3 conferinţe ştiinţifice de specialitate.

Publicaţii la tema tezei. Rezultatele referitoare nemijlocit la tema cercetată au fost

publicate în 7 lucrări ştiinţifice, inclusiv 3 articole în reviste specializate, au fost comunicate şi

discutate la conferinţe naţionale şi internaţionale.

Volumul şi structura tezei. Teza conţine patru capitole. Capitolul de bază este al doilea

care relevă în detaliu particularităţile răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de

produse defectuoase.

Cuvinte cheie: produs, producător, vînzător, defect, răspundere juridică civilă, condiţiile

răspunderii juridice, consumator, răspundere delictuală, răspundere contractuală, prejudiciu

material, prejudiciu moral etc.

CONŢINUTUL TEZEI

10

Introducerea reprezintă o caracteristică a temei investigate în care se sublinează, în

special, actualitatea temei investigate; gradul de cercetare a acesteia, scopul şi obiectivele tezei.

De asemenea, este identificat suportul teoretico-ştinţific, metodologic şi baza normativ-

legislativă a lucrării, este argumentată noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea

aplicativă a acesteia; sunt expuse aprobările rezultatelor lucrării, structura şi volumul ei.

Capitolul I Analiza situaţiei în domeniul răspunderii juridice civile pentru prejudiciul

cauzat de produse defectuoase conţine studiul materialelor ştiinţifice la tema tezei: articolelor,

monografiilor, manualelor etc., publicate în ţară şi peste hotare. O deosebită atenţie se atrage

publicaţiilor din ultimii ani. În rezultatul studierii literaturii de specialitate, se efectuează analiza

comparativă a situaţiei existente în domeniu, cu descrierea avantajelor şi dezavantajelor, se

formulează problema spre cercetare şi direcţiile de soluţionare. Se descriu scopul şi obiectivele

tezei. De asemenea, autoarea a prezentat dimensiunea istorică şi doctrinară a problemei abordate.

La momentul actual, situaţia în domeniul analizei aspectelor juridice a relaţiilor între producători

şi consumatori poate fi privită sub două aspecte: în planul cercetărilor naţionale, şi în planul

cercetărilor altor state. În planul cercetărilor în domeniul al altor state, putem cu certitudine

afirma că problema răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase este actuală şi

reprezintă un subiect al unor dispute înverşunate ale specialiştilor din domeniu, graţie

specificului răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, precum

şi a efectelor pe care le produce. Printre acestea vom menţiona cu prioritate studiile

cercetătorilor, francezi, englezi, români, americani etc.

În planul cercetărilor naţionale, literatura de specialitate autohtonă, în mare parte îşi

fundamentează cercetările sale în domeniul răspunderii juridice civile. Referitor la răspunderea

pentu prejudiciul cauzat de produse defectuoase, deoarece este o formă nouă a răspunderii

juridice delictuale, reglementată recent de prevederile Codului civil, la momentul actual lipsesc

surse dedicate acestui domeniu. Deşi nu putem nega faptul, că există unele investigaţii

tangenţiale temei abordate ai unor cercătorilor autohtoni, cum ar fi Eugenia Cojocari, Sergiu

Baieş, Mărgineanu Gabriela etc.

Ţinînd cont de faptul că lucrarea este axată pe trei compartimente mari: răspunderea

juridică civilă în general; răspunderea juridică civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de

produse defectuoase, în particular; şi, instituţia protecţiei consumatorilor; la elaborarea tezei s-au

luat în calcul studiile de specialitate, monografiile consacrate acestor instituţii juridice, precum şi

articole publicate în revistele de specialitate.

Capitolul II privind noţiuni generale privind răspunderea juridică civilă. Răspunderea

juridică civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase are un caracter

11

teoretic şi este consacrat în special prezentării formelor răspunderii juridice, delimitării

răspunderii juridice civile delictuale de cea contractuală. De asemenea, un loc deosebit în acest

capitol îi este oferit conceptului fundamentării obiective a răspunderii pentru prejudiciul cauzat

de produse defectuoase.

După cum s-a menţionat, una din principalele forme ale răspunderii civile este

răspunderea civilă delictuală. Această răspundere constituie o importantă materie a dreptului

civil, care a format obiectul a numeroase studii şi a unei bogate practici judiciare, ce survine în

rezultatul săvîrşirii unei fapte ilicite prejudiciabile. Codul Civil al Republicii Moldova

reglementează răspunderea delictuală la Capitolul XXXIV „Obligaţiile care se nasc din cauzarea

de daune”. Dispoziţiile cu privire la obligaţiile care nasc din cauzarea de daune prevăd condiţiile

generale ale răspunderii delictuale, formele răspunderii delictuale, nefiind, totodată, prezentată

definiţia acestei forme de răspundere.

Considerăm că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase este o

răspundere specială ce reglementează norme derogatorii de la principiul răspunderii civile

delictuale subiective. S-a constatat faptul că această răspundere este prezentată de legislaţie ca o

răspundere delictuală, dar poate îmbrăca şi forma răspunderii civile contractuale, atunci cînd

între păgubit şi cel care a cauzat prejudiciului există un contract valabil încheiat, iar obiectul

contractului este produsul defectuos (contractul de vînzare-cumpărare, contractul de locaţiune)

[16].

În general, răspunderea civilă delictuală poate fi privită în două feluri: ca instituţie a

dreptului civil care cuprinde ansamblul reglementărilor juridice în acest domeniu sau ca raport

juridic de obligaţii prin care o persoană are îndatorirea de a repara prejudiciul injust suferit de

altă persoană [5]. Răspunderea delictuală este una din cele mai importante instituţii juridice, ce

cuprinde ansamblul reglementărilor legale privind angajarea obligaţiei de a repara integral

prejudiciul cauzat altei persoane prin săvîrşirea unui delict civil. Scopul răspunderii civile,

denumite delictuale, pentru că se naşte din violarea unor obligaţii care revin tuturor membrilor

societăţii este, în această situaţie, înlăturarea consecinţelor pe care le provoacă cauzarea de

prejudicii, prin acoperirea prejudiciilor patrimoniale pricinuite [10, p.76].

Prejudiciul de fapt, reprezintă elementul central al răspunderii, iar în cazul în care nu a

fost cauzat un prejudiciu nu se poate vorbi despre răspundere, considerîndu-se ca fiind o condiţie

sine qua non a acesteia. Astfel, chiar dacă există o faptă ilicită, dar nu s-a produs un prejudiciu

nu poate fi antrenată răspunderea. De exemplu: punerea în circulaţie a unui produs defectuos este

ilicit, iar în cazul în care produsul a fost depistat şi înlăturat sau schimbat ne producînd nimănui

un prejudiciu, nu se poate vorbi despre existenţa răspunderii civile.

12

Însă, odată cu producerea unui prejudiciu material sau moral, autorul prejudiciul are

obligaţia morală şi juridică de a repara dauna, în sensul restabilirii situaţiei anterioare a victimei.

Omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, prin dol, dar şi de acela ce le-

a cauzat din neglijenţa sau imprudenţa sa, în legătură cu obligaţiunile legale faţă de alte

persoane, lucruri, animale [7, p.110].

Obligaţiuni consacrate în regurile de bază ce guvernează răspunderea juridică civilă fie

delictuală sau contractuală: repararea integrală a prejudiciului, repararea în natură a prejudiciului.

Principiul reparării integrale a prejudiciului (restitutio in integrum) îşi are aşezămîntul legal în

art.14 Cod Civil „persoana lezată într-un drept al ei poate cere repararea integrală a prejudiciului

cauzat astfel”. Potrivit art. 14 alin.(2) autorul prejudiciului va trebui să repare atît pierderea

suferită de victimă (damnum emergens), cît şi beneficiul ratat (lucrum cessans).

Prin principiul reparării în natură a prejudiciului se înţelege acel mod de reparare a

prejudiciului ce implică mijloace adecvate naturii, forme şi gravităţii acestuia, apte să contribuie,

în cea mai mare măsură, la restabilirea situaţiei anterioare a celui păgubit ori lezat [20, p.10].

Repararea în natură constă într-o activitate sau operaţie materială, concretizată în:

restituirea bunurilor însuşite pe nedrept, înlocuirea bunului distrus cu altul de acelaşi fel,

remedierea stricăciunilor sau defecţiunilor cauzate unui lucru, distrugerea sau ridicarea lucrărilor

făcute cu încălcarea unui drept al altuia etc. [19, p.169].

Cu referire la felurile răspunderii civile delictuale acestea apar în dependenţă de criteriile

de clasificare care stau la bază: de faptele juridice, de persoane, de prejudiciul cauzat. În

dependenţă de faptele juridice deosebim răspunderea juridică civilă delictuală pentru fapte ilicite

cauzatoare de prejudicii (răspunderea pentru prejudiciul cauzat de un izvor de pericol sporit,

răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin faptele persoanelor oficiale în activitatea lor

administrativă etc.) şi răspunderea juridică civilă delictuală pentru fapte ilicite cauzatoare de

prejudicii (extrema necesitate şi legitima apărare) [7, p.154].

Totodată, important de menţionat că majoritatea legislaţiilor străine cît şi prevederile

Codului Civil al RM instituie ca regulă răspunderea juridică subiectivă, răspunderea bazată pe

culpă. Răspunderea obiectivă, deopotrivă, îşi are fundamentul în răspunderea fără culpă.

Dezvoltarea conceptului răspunderii pentru produse defectuoase în sistemul insular şi continental

a demonstrat că responsabilitatea fără vinovăţie a producătorului este unicul mijloc de rezolvare

adecvată a problemei protecţiei consumatorului şi repartizării echitabile a riscurilor produse în

urma utilizării unor produse tehnologice complexe. Totuşi, latura subiectivă nu poate fi ignorată

în procesul de examinare a cauzelor în care se solicită repararea prejudiciului provocat de un

13

produs defectuos, deoarece forma şi gradul vinovăţiei pot influenţa întinderea răspunderii în

cazul existenţei mai multor persoane responsabile, în cazul în care la apariţia pagubei a concurat

vina persoanei prejudiciate sau în cazul stabilirii întinderii despăgubirii pentru prejudiciul moral.

Capitolul III Particularităţile răspunderii juridice civile delictuale pentru prejudiciul

cauzat de produse defectuoase prezintă analiza condiţiilor ce se impun pentru a fi antrenată

răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, cauzele de exonerare ale

producătorului, aspectele controversate în definirea, din punct de vedere juridic, a noţiunilor de

„producător, produs, defect”. De asemenea, sunt analizate particularităţile condiţiilor răspunderii

juridice civile delictuale pentru produse defectuoase (fapta ilicită, prejudiciul, raportul de

cauzalitate, „vinovăţia”), cît şi specificul prejudiciului cauzat de un produs cu defecte. Nu

lipseşte analiza comparată a doctrinei celor două sisteme de drept, totodată, fiind prezentată şi

jurisprudenţa Curţii Europene de la Luxemburg cu privire la transpunerea, interpretarea şi

aplicarea prevederilor Directivei în ordinea juridică internă a statelor membre ale UE.

Conform teoriei subiective pentru a fi antrenată răspunderea juridică civilă fie

contractuală sau delictuală esenţialmente sunt necesare de a fi întrunite următoarele condiţii sau

elemente: să existe un prejudiciu; prejudiciul să fie cauzat pintr-o faptă ilicită; între fapta ilicită şi

prejudiciu să existe un raport de cauzalitate; fapta cauzatoare de prejudicii prin care s-a cauzat o

daună să aibă un caracter culpabil, imputabilitatea acestui fapt să fie atribuită autorului său.

Aceste condiţii se regăsesc în toate formele de răspundere juridică, însă fiecare din ele acţionează

în mod diferit, în funcţie de forma răspunderii juridice. Astfel, unele din ele pot fi prezumate de

lege, ca existente, sau uneori sunt subliniate în existenţa lor. De asemenea, în unele forme ale

răspunderii juridice se cer şi alte condiţii suplimentare specifice fiecărei forme de răspundere [3,

p.119]. Alţii autori enumeră între condiţiile răspunderii juridice doar ultimele trei elemente:

vinovăţia, prejudiciul şi legătura de cauzalitate, atribuind conduitei ilicite valoarea de temei al

răspunderii juridice.

Luînd în consideraţie importanţa lor pentru declanşarea răspunderii juridice civile

delictuale, condiţiile pot fi împărţite în două grupe: generale (comune) şi speciale. Condiţiile

generale ale răspunderii civile delictuale sînt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal, vinovăţia.

Sînt generale aceste condiţii, deoarece sînt necesare pentru apariţia obligaţiilor delictuale ori de

cîte ori legea nu prevede altceva. Dacă legea extinde, modifică sau restrînge cercul condiţiilor

necesare naşterii obligaţiilor delictuale, sîntem în prezenţa condiţiilor speciale ale răspunderii

delictuale. Condiţiile speciale ţin cont de caracterul activităţii, realizarea căreia pot cauza

prejudicii persoanei [4,p.47]. Condiţiile generale survenirii răspunderii juridice sunt următoarele:

14

fapta ilicită sau ilicită la delicte; neexecutarea executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a

obligaţiilor contractuale; existenţa unui raport de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul;

neexecutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiilor contractuale şi

prejudiciu; culpa sau vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul [8, p.150].

Din enumerarea condiţiilor de mai sus se observă că ele diferă în depedenţă de forma

răspunderii juridice civile. Astfel, dacă pentru survenirea răspunderii juridice delictuale drept

condiţie serveşte fapta ilicită, pentru răspunderea juridică civilă contractuală condiţia răspunderii

este neexecuarea, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaţiilor contractuale,

adică în primul rînd printr-o acţiune sau inacţiune necorespunzătoare.

Prevederile Codului Civil al RM cu privire la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de

produse defectuoase inspirate în totalitate din Directiva europeană, de asemenea nu face referire

expres la condiţiile obligatorii pentru survenirea răspunderii pentu produse, aceste pot fi deduse

din articolul 1398 „temeiul şi condiţiile generale ale răspunderii delictuale”. Aşadar, în ceea ce

priveşte condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii producătorului pentru prejudiciul cauzat

de produsul defectuos, fiind o formă de răspundere civilă trebuie întrunite condiţiile generale ale

acesteia şi anume: 1. acţiunea ilicită a producătorului, de punere în circulaţie, a produsului

defectuos în cadrul activităţii sale comerciale; 2. prejudiciul; (inclusiv şi defectul produsului); 3.

legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciul. Vinovăţia ca element al răspunderii

juridice civile lipseşte, graţie fundamentării obiective, dar această nu înseamnă că ea nu poate

exista [13].

Fapta ilicită constă din acţiuni şi inacţiuni, aceasta fiind întotdeauna un fapt păgubitor, al

cărui rezultat se numeşte prejudiciu. Pornind de la premisa că fapta ilicită este condiţia sine qua

non pentu a fi angajată răspunderea civilă delictuală în materia de drept comun, opinăm că

anume acţiunea ilicită a producătorului de a pune în circulaţie un produs defectuos se consideră a

fi o faptă ilicită. Pentru ca victima să fie despăgubită, prejudiciul trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii: prejudiciul să fie sigur, să se poate constata prin urmare cu certitudine

existenţa lui; prejudiciul trebuie să fie nereparat, dacă victima a obţinut repararea lui, dreptul său

de a pretinde despăgubiri s-a stins prin executare. În cazul despăgubirii prin echivalent bănesc,

despăgubirea trebuie să fie integrală, pentru că reprezintă efectele patrimoniale negative pe care

o persoană le încearcă ca urmare a conduitei ilicite a altei persoane.

Pornind de la premisa că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase

este o răspundere specială, considerăm că noţiunea de prejudiciu în cadrul acestei răspunderi,

are o conotaţie specifică. În primul rînd, cînd se vorbeşte despre o pagubă generată de un produs

defectuos, trebuie să înţelegem prin aceasta că ne referim la o pagubă suplimentară. În al doilea

15

rînd, în condiţiile răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, producătorul

răspunde pentru prejudiciul actual şi pentru cel viitor, cauzate de defectul produsului său.

În al treilea rînd, din reglementările art. 9 din Directiva 85/374/CEE şi art.1 al Legii

privind protecţia consumatorilor, putem trage concluzia că noţiunea de prejudiciu se referă la

prejudiciul adus vieţii şi sănătăţii consumatorului şi prejudiciul adus oricărui bun, altul decît

produsul cu defecte, cu condiţia că bunul să fie în mod normal destinat utilizării sau consumului

privat şi să fie utilizat de persoana prejudiciată pentru uz propriu sau consumul privat.

Legătura de cauzalitate sau raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu

reprezintă în opinia noastră, de asemenea o condiţie importantă pentru antrenarea răspunderii

juridice. Importanţa raportului de cauzalitate apare cu evidenţă mai ales în cazurile în care

greşeala sau culpa este prezumată de lege, precum şi în ipotezele de răspundere obiectivă, fără

culpă. Cauzalitatea şi răspunderea juridică sunt două fenomene complexe între care există o

conexiune indisolubilă. Cauzalitatea poate exista însă în afara sferei ce vizează răspunderea

juridică. Toate fenomenele apar ca efect al altor fenomene naturale, întreaga evoluţie naturală

prezentîndu-se sub forma unui lanţ de cauze şi efecte. În cazul răspunderii pentru prejudiciul

cauzat de produse defectuoase, pentru ca răspunderea să poată fi angajată nu este suficientă

dovada existenţei unui prejudiciu şi a faptei ilicite, ci şi a legăturii de cauzalitate între prejudiciu

şi fapta ilicită ce a provocat prejudiciul. Victima prejudiciului este scutită de proba anteriorităţii

defectului punerii în circulaţie a produsului, subzistînd o prezumţie relativă în acest sens, dar nu

este scutită de obligaţia de a face proba raportului de cauzalitate dintre prejudiciu şi fapta ilicită.

O problemă, de asemenea sensibilă în domeniul dreptului civil şi anume în materia răspunderii

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase constituie repararea prejudiciilor. Obligaţia

de reparare şi respectiv, dreptul la acţiune în despăgubire se nasc din momentul în care sunt

întrunite condiţiile (elementele) răspunderii civile delictuale [1, p.264].

Recuperarea prejudiciului moral şi a celui material reprezintă un studiu complex de

cercetare. Aprecierea prejudiciului moral înseamnă stabilirea tuturor consecinţeor negative ale

prejudiciului şi ale implicaţiilor acestuia pe toate planurile vieţii sociale ale persoanei vătămate.

Ceea ce trebuie apeciat, cînd se examinează cererea de reparare a daunelor morale, este pe de o

parte prejudiciul moral suferit de partea vătămată, iar pe de altă parte despăgubirea bănească

destinată reparării acesteia. Evaluarea prejudiciului moral de către instanţă trebuie făcută după

criterii care nu pot fi patrimoniale, ci dimpotrivă nepatrimoniale, proprii naturii prejudiciului

cum ar fi: importanţa prejudiciului moral, durata şi intensitatea durerilor fizice şi/sau psihice,

tulburările şi neajunsurile suferite de victimă prejudiciului moral, modul cum a acţionat autorul,

conduita victimei, urmările în viitor asupra posibilităţilor de afirmare a victimei în viaţa socială,

16

vîrsta victimei etc. În aprecierea importanţei prejudiciului moral trebuie avute în vedere profesia,

nivelul de pregătire şi de cultură generală al persoanei vătămate. Gravitatea prejudiciului moral

se apreciază de judecător în funcţie de particularităţile cazului respectiv, de consecinţele

neplăcute pe care le-a generat şi de însemnătatea lor pentru partea vătămată, pe toate planurile

vieţii sociale. Aceste puteri suverane ale judecătorului conduc însă la diferenţe considerabile de

apreciere, de aceea în practica instanţelor judecătoreşti, dintr-o serie de ţări de democraţie

occidentală cum este Franţa sunt stabilite anumite bareme sau în orice caz un mod de calcul

uniform, atît pentru durerea fizică, cît şi pentru suferinţele psihice.

Un alt aspect important al tezei este definirea noţiunilor de producător, produs şi produs

defectuos. Cercetarea acestor noţiuni şi prezentarea aspectelor practice are drept scop elucidarea

problemelor referitoare la aplicarea răspunderii. Noţiunea de producător este definită de art.1426

Cod Civil al RM, prin care se înţelege „cel care a realizat un produs finit, o materie primă ori o

parte componentă a unui produs”. Prin producători „subsidiari” se înţeleg agenţii economici, care

se prezintă ca producător prin adăugarea numelui său, a semnelor sale de comerţ sau a altor

semne distinctive. Producătorul propriu-zis este cel care acţionează cu titlu profesional în

vederea obţinerii unui profit. De asemenea noţiunii de producător i se atribuie şi asimilaţii

acestuia, importatorii, furnizorii de produse profesionale. Prin distribuitor se înţelege agentul

economic din lanţul de distribuţie ce face legătura dintre producător şi vînzător sau între

importator şi vînzător. Ideea unei răspunderi largi în cadrul căreia nu numai producătorii să fie

responsabili de prejudiciul cauzat, vine în sprijinul unei concepţii consumeriste în virtutea căreia

consumatorul trebuie să fie protejat de o manieră eficace. O altă categorie de producători, ce

ridică aspecte contraversate sunt furnizorii de produse. Cu referire la prevederile Codului Civil,

art. 1426 alin.(4) nu prevede răspunderea furnizorilor decît cu titlu subsidiar, în cazul în care

producătorul sau importatorul nu poate fi identificat. Prevederile Codului Civil francez art.1386-

7, plasează deopotrivă pe furnizori pe acelaşi rang cu producătorii. Soluţia a fost justificată prin

grija de simplitate, căci victima cunoaşte mai bine pe vînzător decît pe producător.

Un alt aspect important cu privire la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse cu

defecte, constituie desluşirea noţiunii de produs defectuos. În general produsele întîlnite pe

piaţă pot fi analizate din mai multe perspective: ale locului de provenienţă, al originalităţii, al

gradului de noutate, al siguranţei, al destinaţiei etc. Din aceste perspective există produse

indigene sau de import, produse originale sau contrafăcute ori falsificate, produse noi sau folosite

sau recondiţionate, produse sigure sau periculoase, produse cu defecte [12, p.193].

Prin produs defectuos se înţelege acel bun care nu oferă siguranţa la care persoana este

îndreptăţită să se aştepte în mod legitim, ţinînd seama de toate circumstanţele, inclusiv de modul

17

de ansamblare a produsului, de utilizările previzibile ale acestuia, şi de data punerii în circulaţie.

Aprecierea siguranţei produsului este un procedeu complex, ce admite uneori un înalt grad de

subiectivitate. Din această cauză, pentru o mai mare certitudine, legiuitorul a menţionat expres

(art. 1427 alin.(1)) cele mai importante împrejurări ce urmează a fi luate în consideraţie în cadrul

operaţiunii de apreciere a conformităţii produsului.

În conformitate cu doctrina europeană, prin produs se înţelege orice bun mobil, chiar

dacă acesta este încorporat într-un alt bun mobil sau imobil; la categoria produselor este atribuit

şi electricitatea. Avînd în vedere specificul electricităţii în calitate de produs şi standardele stricte

cărora trebuie să le corespundă energia electrică furnizată consumatorului, îmbinînd acestea cu

principiul răspunderii obiective, se poate prognoza o evoluţie rapidă a practicii judiciare

implicînd cererile de reparare a prejudiciilor cauzate de „defectele” (neconformarea standardelor

şi regulamentelor tehnice) a energiei electrice. Întreruperea energiei electrice nu va fi considerată

defect al produsului [9, p.1104]. Defectele ale electricităţii furnizate pot fi creşterea bruscă a

tensiunii, care pot prejudicia proprietatea [18, p.698].

Defectul produsului, de asemenea prezintă unele aspecte controversate. În doctrina

juridică unii autori fac deosebire între produs defectuos şi produs cu vicii. Noţiunea de defect se

distinge de noţiunea de viciu, întîlnită în dreptul comun. În materia de vicii ascunse, deficienţele

care stau la baza garanţiei sunt din categoria celor care îl fac impropriu utilizării conform

destinaţiei sale sau care îi diminuează utilitatea chiar lucrului vîndut. În cazul răspunderii pentru

produse lucrurile stau însă cu totul diferit, întrucît deficienţele sau lipsurile lucrului vîndut

afectează nu acest lucru în sine, ci securitatea persoanelor şi bunurilor, altele decît cel formînd

obiectul contractului de vînzare. [6, p.84]. Prin defect, în general, se înţelege o deficienţă, o lipsă

a ceva. Chiar dacă dicţionarul explicativ al limbii române defineşte noţiunea de defect, ca fiind

un viciu, din punct de vedere juridic, ne aliniem contrariului.

Din studiul efectuat noţiunea de „viciu a unui lucru” ţine nemijlocit de răspunderea

contractuală şi anume în cazul contractului de vînzare- cumpărare. Potrivit reglementărilor

legale, vînzătorul- întreprinzător are obligaţia de a comercializa produse şi servicii de calitatea

corespunzătoare aşteptărilor legitime ale consumatorului şi desigur, în corespundere cu minimul

stabilit de standardele naţionale. Această obligaţie a vînzătorului mai este denumită şi obligaţia

de garanţie pentru vicii. Dacă vînzătorul a realizat produse de calitate necorespunzătoare, iar

iniţial consumatorul nu le-a observat sau nu a putut să le observe, primul răspunde pentru

prejudicii, indiferent de vină [2, p.20].

18

Defectele la rîndul lor sunt de mai multe feluri şi anume: defect de fabricaţie, de

funcţionare, de concepţie, de receptură [14]. Defectul de fabricaţie- reprezintă defectul unei

entităţi care se datorează unei fabricări neconforme cu concepţia iniţială a produsului sau cu

procedeile specificate iniţial pentru fabricaţie. Prin defecte de fabricaţie se mai înţeleg

iregularităţi a produselor care au apărut din cauza unor greşeli de producere. De obicei în acest

tip de defect, materia primă sau modul de ansamblare este defectuos. Aceste defecte sunt cele

mai frecvente în pretenţiile formulate în temeiul răspunderii pentru produse. Defectul de

funcţionare reprezintă o modificare accidentală care afectează funcţionarea normală. Defectul de

concepţie (de design) este defectul unei entităţi care se datorează unei concepţii greşite. În

literatura juridică americană, un produs se consideră a fi defectuos în concepţie dacă riscurile

previzibile puteau fi reduse sau evitate prin adoptarea unui design alternativ mai bun. [11,

p.485]. Defectul de avertizare este prevăzut de doctrina juridică occidentală, prin care se înţelege

obligaţia fabricantului sau al vînzătorului de a avertiza consumatorul despre pericolele ce le

prezintă produsul şi instrucţiunile de utilizare a produsului. Produsul care nu prezintă informaţii

suficiente cu privire la instrucţiunile de utilizare este considerat a fi defectuos.

Capitolul IV Analiza impactului reglementării răspunderii juridice civile delictuale

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase asupra consumatorilor şi efectele aplicării ei

prezintă consecinţele în urma aplicării răspunderii juridice civile pentru prejudiciul cauzat de

produse cu defecte, avînd o importanţă majoră pentru cei interesaţi privind funcţionarea

mecanismului de apărare a drepturilor consumatorilor. Aceste aspecte au fost prezentate prin

prisma răspunderii contractuale, relaţiile între cumpărător şi vînzător, sau după caz, în baza

acţiunii în regres vînzător-producător, atunci cînd s-a procurat un produs cu defecte. În acelaşi

timp, au fost analizate raporturile juridice apărute între o terţă persoană care nu a încheiat cu

producătorul un contract, dar care la rîndul său a suferit un prejudiciu, ca urmare a folosinţei sau

prezenţei sale în preajma unui produs ce este defectuos şi care a cauzat un prejudiciu.

Producătorii au obligaţia să pună pe piaţă numai produse care respectă condiţiile prescrise sau

declarate şi să oprească livrările şi să retragă de pe piaţă sau de la consumatori produsele la care

organele abilitate sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor prescrise,

declarate sau care ar putea afecta sănătatea, viaţa sau securitatea consumatorilor. [17, p.76].

Aceste obligaţii se incumbă producătorilor, agenţilor economici, deoarece aceştia sunt

animaţi de dorinţa de a spori profiturile în detrimentul consumatorilor, scop pentru care, deseori

apelează la cele mai variate tehnici de vînzare, la practici abuzive în domeniul concurenţei, la

publicitatea înşelătoare. Nu putem nega faptul că consumatorul este partea slabă în raporturile

19

juridice existente, iar diversificarea bunurilor şi serviciilor pe o piaţă în continuă expansiune pot

duce la noi provăcări în adresa sănătăţii şi securităţii acestora. Consumatorul are un rol principal

în stimularea concurenţei, contribuind la îmbunătăţirea funcţionării pieţei prin alegerile pe care le

face bazate pe informaţiile de care dispun. Pe măsură ce o ţară cunoaşte o dezvoltare economică

mai accentuată, rolul consumatorului devine din ce în ce mai complex [15].

Pe de altă parte, considerăm că pentru a veni în întîmpinarea consumatorilor, agenţii

economici pentru produsele şi serviciile furnizate sunt obligaţi prin lege să remedieze

deficienţele apărute în cadrul termenului de garanţie la produsele de larg consum, inclusiv ale

celor de folosinţă îndelungată, (deficienţe neimputabile consumatorilor). Producătorii sau

prestatorii de servicii sunt răspunzători pentru viciile ascunse ale produselor sau serviciilor, care

nu permit folosirea lor de către consumator potrivit scopului pentru care acestea au fost realizate

şi/ sau achiziţionate, sau care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.

Reieşind din faptul că problema protecţiei consumatorilor este una stringentă în societatea

contemporană mereu în dezvoltare, unde interesele producătorilor şi comercianţilor de a obţine

profit este mai presus ca sănătatea unui cetăţean, imperativ se impune cercetarea acestui

domeniu. Repararea prejudiciilor cauzate ca rezultatul utilizării unor produse cu defecte

reprezintă un interes deosebit atît pentru autoarea studiului, cît şi pentru discuţiile continue din

literatura de specialitate. Nici o instituţie a dreptului civil nu are o astfel de importanţă pentru

persoană, ca cea a protecţiei consumatorilor, deoarece scopul de bază a fiecărui om este

supraveţuirea, fapt imposibil de realizat la momentul actual fără a participa la raporturile juridice

de consum.

În ceea ce priveşte propuneri de lege ferenda şi recomandări ştiinţifice, acestea sunt

prezentate la finalul lucrării avînd drept obiectiv, în viziunea noastră, perfecţionarea cadrului

juridic existent. Totodată, sunt analizate concluziile pe marginea subiectului cercetatat pentru a

accentua priorităţile studiului efectuat şi pentru a demonstra îndeplinirea sarcinilor impuse

anterior întru realizarea obiectivelor. Şi nu în ultimul rînd, menţionăm că lucrarea de faţă şi-a

propus drept scop sensibilizarea opiniei publice, a persoanelor interesate de problemele

consumatorilor în general, şi de cea a produselor defectuoase şi a pericolelor pe care acestea le

prezintă, în particular.

CONCLUZII GENERALE ŞI RECOMANDĂRI

1. Mulţi cercetători, chiar se poate afirma majoritatea, califică „defectul produsului” sau

„existenţa defectului produsului” ca o condiţie, dintre cele patru, pentru survenirea răspunderii.

20

Menţionăm că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase operează în

prezenţa a trei condiţii generale a răspunderii delictuale: conduita ilicită a producătorului de a

plasa produse nesigure (produse cu defecte) pe piaţă pentru a fi comercializate; existenţa

prejudiciului; nexus cauzal între fapta ilicită a producătorului şi prejudiciul cauzat.

2. Articolul 1430 alin.(2) comparativ cu art.10 din Directiva nominalizată omite cuvîntul

„defect”, în sensul curgerii termenului de prescripţie de 3 ani, din momentul în care cel

prejudiciat a luat cunoştinţă sau trebuia să ia cunoştinţă de prejudiciu, defectul şi de identitatea

producătorului. Astfel, în scopul clarificării situaţiei pentru consumator de a formula pretenţii în

repararea integrală a prejudiciului şi de a intenta în judecată o acţiune în acest sens, ne exprimăm

opinia ca să fie în totalitate transpusă această prevedere a Directivei europene, în sensul de a fi

preluat cuvîntul „defect”.

3. Opinăm că răspunderea fără culpă a producătorului constituie singurul mijloc de

soluţionare adecvată a problemei, specifică unei epoci caracterizate de progres tehnologic şi de o

justă alocare a riscurilor inerente producţiei tehnologice moderne. De altfel, odată cu traspunerea

Directivei în cauză, în Republica Moldova a fost instituită o nouă formă de răspundere

delictuală, „răspunderea pentru produse defectuoase”, care se întemeiază pe principiul

fundamentării obiective, principiu prevăzut şi de Codul Civil la art. 1398 alin.(2). Culpa, ca

element constitutiv pentru angajarea răspunderii civile rămîne, ea pur şi simplu îmbracă o altă

“formă”, novatoare conform principiului precauţiei.

4. În literatura de specialitate, noţiunea de „risc” este prevăzută în mai multe înterpretări:

riscul-profit; riscul creat; riscul creat de autoritate. În opinia noastră prezentarea teoriilor

formulate este necesară şi edificatoare în dovedirea caracterului dinamic al instituirii răspunderii

pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase. Cel ce introduce un risc în societate, fie prin

folosirea unor produse sau substanţe nocive pentru sănătatea consumatorului, fie prin aplicarea

unor procedeie tehnologice periculoase, trebuie să răspundă pentru prejudiciile produse.

5. Momentul punerii în circulaţie a unui produs reprezintă un aspect important în

determinarea răspunderii. Astfel, s-a recurs la înterpretările Curţii Europeane de Justiţie de la

Luxemburg, Cauza C-127/04 (O” Byrne vs Sanofi Pasteur). Curtea a statuat că „un produs este

pus în circulaţie cînd acesta părăseşte sfera activităţii de producţie, dirijată de producător şi intră

în procesul de comercializare în forma în care este oferit publicului, cu scopul de a fi utilizat sau

consumat”. Producătorul deţine obligaţia de a nu pune în circulaţie un produs defectuos care ar

putea afecta sănătatea şi securitatea consumatorului, de asemenea acesta are obligaţia să

supravegheze produsul său după comercializare şi retragerea de pe piaţă în cazul unui produs cu

defecte. Acestă precauţie (obligaţie) de retragere a produsului de pe piaţă se referă la toate

21

tipurile de defecte, mai cu seamă la defectul de concepţie (de design) ce ar putea provoca un

prejudiciu. Deoarece atunci cînd se depistează un defect de design se face necesară retragerea

întregului „lot” de pe piaţă. Oricum momentul punerii în circulaţie este apreciat separat pentru

fiecare produs în parte, chiar atunci cînd este vorba de bunuri produse în serie sau de părţile

componente ale unui produs.

6. Conceptul produsului defectuos îmbracă o formă mai largă, produsul în accepţiunea

răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase poate fi considerat şi sîngele şi

organele umane. Din cercetările efectuate putem trage următoarea concluzie: sub noţiunea de

produs se înţelege şi un produs uman, care poate fi pus în circulaţie şi care se poate afla în sfera

de control al producătorului, iar cu ocazia prestării unui serviciu legat de acel produs defectuos

se poate produce un prejudiciu. Totodată, răspunderea poate fi angajată numai în sarcina celui

care a pus în circulaţie produsul, pentru că şi-a asumat un risc prin activitatea sa. Notabil este

faptul că punerea în ciculaţie a unui produs cu defect aparţine doar producătorului, cel care

transmite posesia efectivă a produsului încrediţindu-l distribuitorului sau unui alt agent

economic. În situaţia în care producătorul nu a contribuit la înstrăinarea produsului, acesta a fost

sustras sau a fost pus în circulaţie fără consimţămîntul său, producătorul nu va răspunde pentru

prejudiciul suferit de defectele acestuia. Răspunderea nu se va angaja din simplu motiv că nu va

exista un raport de cauzalitate între fapta ilicită a producătorului şi prejudiciul suferit de

consumator.

7. Calcularea şi specificul prejudiciului cauzat de produse defectuoase ne-a atras atenţia.

Astfel, în cazul răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse cu defecte, putem vorbi despre

prejudiciul actual şi viitor. Obligaţia producătorului de a repara prejudiciul viitor, reiese din

principiul precauţiei. Producătorul va avea grijă timp de 10 ani să urmărească produsele sale

puse în circulaţie, iar în cazul depistării unor defecte să le înlăture sau mai degrabă să retragă

produsele din comercializare. Susţinem doctrina şi jurisprudenţa franceză care prezintă existenţa

prejudiciului “indirect”, care mai este şi denumit prin “ricoşeu”, astfel reparaţia daunei nu este

cerută de persoana care a suferit prejudiciu, ci de altcineva. Pentru a limita numărul acestor

persoane jurisprudenţa face referire la persoanele care pot invoca un interes legitim, protejat prin

mijloace juridice. Rareori, s-a admis acţiunea introdusă de unele persoane care se aflau în

raporturi de afaceri cu victima şi moartea acesteia le-a lezat propriile interese. În cazul pagubelor

produse în “cascadă”, jurisprudenţa are în vedere repararea tuturor prejudiciilor care au apărut

sau au agravat paguba iniţială şi care nu s-ar fi produs dacă ar fi existat faptul iniţial.

8. În materia răspunderii pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, în optica

Directivei, de asemenea conform art.1428 Cod Civil, victima trebuie să dovedească prejudiciul,

22

defectul produsului (ca fapt care a cauzat prejudiciul) şi legătura de cauzalitate între defect şi

prejudiciu. Sarcina probei revine consumatorului. În opinia noastră, pentru o mai bună protecţie

a consumatorului, propunem ca aceasta să îi revină producătorului, deoarece de obicei

expertizele sunt costisitoare, iar producătorul este acel care activează în scopul obţinerii unui

profit, mai mult ca atît acestuia îi revine obligaţia de securitate de a pune pe piaţă numai produse

sigure. În plus, graţie poziţiei pe care producătorul o ocupă în relaţia privind comercializarea

produselor, avînd în vedere şi puterea sa economică, producătorul este persoana cea mai

îndreptăţită să evalueze riscurile legate de produsele pe care le comercializare şi să ia măsuri

necesare pentru a le reduce sau pentru a se asigura împotriva lor.

9. Vinovăţia ca element al răspunderii juridice civile lipseşte, graţie fundamentării

obiective, dar nu înseamnă că vinovăţia nu există, ea pur şi simplu ca condiţie a răspunderii

juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase nu este necesară a fi întrunită.

Totodată, la stabilirea compensaţiei pentru prejudiciul moral, instanţa va ţine cont de caracterul

şi gravitatea suferinţelor fizice şi psihice cauzate consumatorului, de gradul de vinovăţie al

agentului economic (producător, vînzător) şi de măsura în care această compensare poate aduce

satisfacţie consumatorului.

10. Ţinînd cont de importanţa domeniul ce-l prezintă răspunderea pentru produselor

defectuoase, cît şi răspunderea pentru servicii defectuoase, propunem de lege ferenda

introducerea, după modelul rus, noţiunea de „serviciu defectuos”, respectiv „răspunderea pentru

servicii defectuoase” să se adopte o lege nouă sau să se pocedeze la completarea Secţiunii a 2-a a

Capitolul XXXIV, în sensul includerii şi a serviciilor în cîmpul de aplicare a dispoziţiilor

prezente. Această modificare va înlătura divergenţele apărute ca urmare unor situaţii ce ar putea

pune în pericol viaţa, sănătatea şi securitatea consumatorului.

11. Susţinem opinia că defectuozitatea unui produs nu trebuie confundată cu

periculozitatea lui. Există lucruri periculoase prin ele însele (de exemplu un cuţit), dar a căror

punere în circulaţie este permisă. Producătorul unui automobil nu poate fi considerat ca

răspunzător, deoarece automobilul este un izvor de pericol sporit, pentru a fi antrenată

răspunderea pentru produse, se face necesar de a fi dovedită defectuozitatea maşinii. O persoană

prevenită de pericol poate decide singură, în cunoştinţă de cauză, dacă în condiţiile date doreşte

sau nu să utilizeze produsul, în cazul afirmativ asumîndu-şi riscurile.

12. Noţiunea de defect ţine nemijlocit de securitatea consumatorului. De exemplu, în

cazul unui medicament, dacă el nu are efectul scontat, datorită unei greşeli de fabricaţie care a

distrus elementul activ, se poate angaja răspunderea fabricantului pentru vicii ascunse. Dacă însă

medicamentul conţine elemente de altă natură, în sensul de a crea un pericol pentru utilizatori, se

23

va angaja răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase. În conluzie afirmăm că

defectul se deosebeşte de viciu, iar caracterul defectuos al produsului nu trebuie confundat cu

defectul datorat unui viciu ascuns, care face produsul impropriu utilizării (consumului) pentru

care a fost achiziţionat. Un asemenea litigiu se soluţionează pe temeiul răspunderii contractuale.

Mai puţin contează dacă produsul oferă sau nu peformanţele convenite, ceea ce contează sunt

prejudiciile pe care este susceptibil să le cauzeze.

13. Referitor la ultima cauză de exonerare (art.1425 Cod Civil), numită şi „risc de

dezvoltare” desemnează o noţiune care a apărut în terminologia juridică, pentru prima dată, în

legătură cu reglementările privind răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produse

defectuoase. Această cauză exoneratoare de răspundere sub denumirea de „risc de dezvoltare”

este stipulată expres, în art.7 lit.e) al Directivei europene 85/374/CEE. Opinăm că „riscul de

dezvoltare” desemnează un defect al produsului care există în momentul punerii acestuia în

circulaţie, atunci cînd presupusele niveluri ale cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice din acel moment

nu permitea descoperirea lui. Fără îndoială că în cazul în care un prejudiciu este cauzat de

defectul unui produs, producătorul sau agentul economic nu poate fi obligat sa-l repare. Se naşte,

astfel, o situaţie paradoxală între întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii pentru produsul

defectuos- existenţa unui prejudiciu, defectul produsului şi legătura de cauzalitate între acestea şi

riscul de dezvoltare, cauză de exonerare de răspundere. Totodată, afirmăm că riscul de

dezvoltare se opune ideii de precauţie, ca fundament prezentat al răspunderii civile constînd în

anticiparea şi prevenirea daunelor majore şi ireversbile pentru om şi mediul său înconjurător. Din

punct de vedere al doctrinei juridice se face necesară calificarea juridică a riscului de dezvoltare,

fiind o cauză străină cu valoarea de forţă majoră sau, dimpotrivă, o cauză de neimputabilitate.

14. Ca rezultatul studierii petiţiilor înainate de către cetăţenii RM s-a constat următoarele:

cazurile între consumatori şi agenţii economici au fost soluţionate diferit, şi anume, cel mai des

pe cale amiabilă între părţi; de asemenea au fost retrase petiţiile din examinare prin recipisă; s-au

aplicat decizii de remediere; s-au aplicat procese verbale cu concedierea persoanei responsabile;

s-au efectuat raporturi de încercare şi încercări de laborator, totodată, au existat şi cazuri cînd

obiectul petiţiei nu s-a adeverit. Concluzionăm că se aplică răspunderea juridică civilă delictuală

atunci cînd viciul cauzează un prejudiciul sănătăţii sau bunurilor consumatorului. În cazul

răspunderii civile contractuale agentul economic sau profesionistul de la care bunul a fost

dobîndit, este tras la răspundere pentru viciile lui, în temeiul obligaţiei de garanţie sau

valabilitate prevăzută de contract sau lege. Astfel, prin efectul vînzării către cumpărător a unui

produs de o calitate necorespunzătoare, ultimul obţine un complex de drepturi- garanţii faţă de

persoana obligată (vînzător şi/sau producător), cum ar fi: remedierea gratuită a deficienţelor;

24

reducerea preţului; înlocuirea bunului; precum şi posibilitatea rezilierii (rezoluţiunii) contractului

şi restituirea contravalorii produsului, precum şi plata despăgubirilor pentru pierderile suferite ca

urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenelor de garanţie sau valabilitate.

BIBLIOGRAFIE

1. Anghel I., Deak F., Popa M. Răspunderea civilă. Bucureşti: Ştiinţifică, 1970. 449 p.

2. Baieş S. Studiu Comparativ privind dreptul Civil. Proiectul „Implementarea Acordului de

Parteneriat şi Cooperare RM-UE”. Chişinău, 2002. 45 p.

3. Baltaga D. Teoria răspunderii juridice: aspecte doctrinare, metodologice şi practice. Teză

de dr. hab. în drept. Chişinău, 2008. 292 p.

4. Bloşenco A. Răspunderea civilă delictuală. Chişinău: Arc, 2002. 157 p.

5. Boilă L. Răspunderea civilă delictuală obiectivă. Bucureşti: C.H. Beck, 2008. 540 p.

6. Chirică D. Obligaţia de securitate în contractul de vînzare. În: Revista Dreptul, 2007, nr.

12, p.73- 100.

7. Cojocari E. Drept Civil. Răspunderea juridică civilă. Chişinău: Busness Elita, 2002. 233

p.

8. Cojocari E., Cojocari V. Drept Civil (partea generală şi specială) întrebări şi răspunsuri.

Chişinău: Business Elita, 2004. 260 p.

9. Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova. Vol.II. Chişinău: Arc, 2006. 1355 p.

10. Demetrescu P. Drept Civil. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică. 1966. 224 p.

11. Hendersin A., Twerski D., Product liability. New York: Aspen Law Bussness, 1938. 358

p.

12. Ilie E. Protecţia consumatorului în dreptul comercial român. Teză de dr. în drept.

Bucureşti, 2005, p.281.

13. Kirmici C. Răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase, conform

Directivei 85/374/CEE. În: Legea şi Viaţa. 2008, nr.3, p.8-11.

14. Kirmici C. The Concept of the Design Defect. În: Revista Naţională de Drept. 2009, nr.3,

p.74-76.

15. Kirmici C. Analiza comparativă a prevederilor naţionale în domeniul răspunderii pentru

prejudiciul cauzat de produse defectuoase. În: Analele Universităţii Ovidius: Seria Drept

şi Ştiinţe Administrative, vol.VII, nr.1/2009, p.125-128.

25

16. Kirmici C. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase. În:

Rezumatele comunicărilor prezentate la ediţia a VI-a a Conferinţei internaţionale pentru

tinerii cercetători, Chişinău, AŞM, noiembrie 6-7, 2008, p.165.

17. Mazilu D. Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor- exigenţele

fundamentale ale comerţului naţional, european şi mondial. În: Revista de Drept

Comercial Român, 2008, nr. 2, p. 68- 81.

18. Mărgineanu G., Mărgineanu L.Dreptul Afacerilor. Chişinău: Tipografia Centrală, 2004.

723 p.

19. Pop L. Teoria generală a obligaţiilor. Bucureşti: Lumina Lex, 2000. 512 p.

20. Vintilă G. Daunele morale. Studiu de doctrină şi jurisprudenţă. Bucureşti: Hamangiu,

2006. 274 p.

26

ADNOTARE

Kirmici Corina “Răspunderea juridică civilă pentru prejudiciul cauzat de produse

defectuoase”, teză de doctor în drept, Chişinău, 2010

Structura tezei: introducere, patru capitole, concluzii, bibliografia din 195 numiri, 2 anexe, 167

pagini de text de bază. Rezultatele obţinute sunt publicate în 6 lucrări ştiinţifice.

Cuvintele cheie: răspunderea juridică civilă, răspunderea delictuală, răspunderea solidară,

produs, produs defectuos, producător, prejudiciu, prejudiciul moral, vinovăţie, consumator,

protecţia consumatorului.

Domeniul de studiu al prezentei lucrări constă în analiza în esenţă a reglementărilor relaţiilor

dintre producător şi consumator, elucidarea aspectelor teoretice privind survenirea răspunderii

juridice civile pentru prejudiciul cauzat de produse defectuoase. Se analizează aplicarea

răspunderii în Republica Moldova şi în statele membre ale Uniunii Europene şi efectele aplicării

răspunderii. Pentru o mai bună comprehensivitate a conţinutului lucrării au fost inserate speţe

juridice din domeniul relevat, prezentînd astfel şi aspectul practic al răspunderii juridice pentru

prejudiciul cauzat de produse defectuoase. Au fost puse în discuţie probleme legate de aplicarea

răspunderii, calcularea prejudiciului ca urmare a procurării unui produs defectuos.

Atît noutatea cît şi originalitatea ştiinţifică a tezei constă în formularea anumitor concluzii de

ordin teoretic şi practic şi înaintarea propunerilor de lege ferenda care ar rezulta logic din

investigaţiile efectuate în lucrare, contribuind la îmbogăţirea doctrinei în problemele vizate, la

perfecţionarea legislaţiei în vigoare, facînd-o mai compatibilă cu reglementările comunitare deja

existente. Metodologia cercetării tezei constă în folosirea metodei analizei istorice, logice,

comparative, sistemice, dinamice, de sinteză etc.

Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a tezei rezidă în faptul că în prezenta lucrare se

încearcă o tratare exactă a reglementărilor juridice ce ţin de institul răspunderii juridice civile. În

acest context, în lucrare este efectuată o analiză ştiinţifică complexă a institutului răspunderii

juridice civile delictuale atît din punct de vedere teoretic cît şi practic. Acest material poate servi

drept suport didactic pentru studenţii, masteranzii şi doctoranzii facultăţilor de drept, pentru

specialiştii din domeniul dreptului privat. De asemenea, lucrarea se adresează persoanelor din

învăţămîntul juridic şi cercetătorilor ştiinţifici.

Rezultatele tezei au fost prezentate la conferinţe ştiinţifice şi implimentate la elaborarea unui

proiect de lege în domeniul energiei regenerabile, în scopul protejării consumatorilor ca urmare a

utilizării unui amestec de biocombustibil defectuos.

27

АННОТАЦИЯ

Кирмичи Корина “Гражданско-правовая отвественность за вред, причиненный

продуктами с недостатками”, диссертация на соискание ученой степени доктора

право, Кишинэу, 2010

Структура работы состоит из введения, четырёх глав, заключений и библиографии.

Результаты работы были опубликованы в 6 научных статей. Ключевые слова:

гражданско-правовая отвественность, деликтнуальная отвественность, солидарная

ответственность, продукт, продукт с недостатками, производитель, вред, моральный вред,

вина, потребитель, защита прав потребителей.

Область изучения данной работы является существенный анализ правовых норм

регулирующих отношения между производителем и потребителем, исключении всех

теоритических аспектов об урегулирование гражданской-правовой отвественности за вред

причиненный продуктами с недостатками. Анализируется применение отвественности в

Республике Молдова и в странах Европейского Союза, а также послествия применения

отвественности. Для улудшения содержании работы было предoставлено судебная

практика, с целью анализа гражданской-прававой отвественности с практиктического

точки зрения. Работа уделяет в частности проблемам связанные с применением

отвественности и компенсации причиненного вреда в случае покубки или использование

продуктами с недостатками.

Существенная научная новизна, а также оригинальность диссертации состоит из того

что в работе делаются конкретные теоретические и практические выводы, и предлогаются

определённые изменения в законодательстве. Это существенно спосоствует обогащению

доктрины, совершенствованию законодательства, делая её более совместимой с уже

существующими международными и национальными нормами.

Теоретическое и применительное значение темы исходит из того что в работе пробуется

сделать трактовку правовых норм регулирующих общественные отношения касающиеся

института гражданской-прававой отвественности. В этом контексте в работе совершается

комплексный научный анализ института гражданско-правовая отвественность за вред,

причиненный продуктами с недостатками, как с точки зрения теоретической, так и с

практической. Результаты работы были представлены на научных конференциях, а также

приминились для разработки законадательного проекта о возобновляемых ресурсах, в

целях защиты потребителей от исполизовании дефектной продукции (биотопливо).

28

ANNOTATION

Corina Kirmici, “The legal civil liability regarding the damage caused by defective

products”. Doctoral thesis in law, Chisinau, 2010.

Structually, the paper consisits of the introduction, four chapters, conclusions and the bibliografy

with 195 references. The obtained results were published in 6 scientific works.

Key words: legal civil liability, tort liability, solidar liability, product, defective product,

producer, damage, moral damage, guiltiness, consumer, consumer protection.

The studying field of the present work consisits in analyzing the essence of the legal regulations

concerning the social relationships between the producer and the consumer, presenting

theoretical aspects that occure the civil legal liability about the damage caused by defective

products. In the thesis is analized the implementation of the liability in the Republic of Moldova

and European Union member states, also the effects regarding the liability. For a better

comprehensivity of the context, it was included judicial case law, in order to present not only

theoretical aspects but also practical. It was discussed problems regarding the implementation of

the liability, the prejudice, as a result of the purchasing of a product with a defect.

The scientific novelty, as well as originality of this work consisits in the attempt of elaboration of

theoretical and practical conclusions, in presenting of certain proposals of lege ferenda that

would logically result from the investigations applied in the paper, contributing in this way to the

improvement of the doctrine, to the perfectation of legislation, making it more compatible and

logically linked with existing national and international regulations.

The theoretical importance and the applicative value of the thesis reside in the fact that it is an

attempt to treat multi-aspectually the legal regulations regarding the insitute of the liability for

defective products. In this context, the present thesis is a complex analisys of the institute of

legal tort liability from the theoretical and practical point of view. The paper can be used as a

didacting support for students, post-gradued students and researchers of the law faculties, for the

specialists from private law.

The obtained results were presented to the scientific conferences and implemented in the process

of elaboration of the legal draft regarding the renewable energy, with a purpose to protect the

consumers from the damages that can occur as a result of the utilization of defective mixture of

biofuels with fossil fuels.

29

KIRMICI CORINA

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ CIVILĂ PENTRU PREJUDICIUL CAUZAT DE PRODUSE DEFECTUOASE

Specialitatea 12.00.03-Drept privat (drept civil)

Autoreferatul tezei de doctor în drept

Aprobat spre tipar:05.05.2010 Formatul hîrtiei 60x84 1/16

Tirajul 70 ex. Comanda nr.50 Hărtie ofset.Tipar ofset.

Coli de tipar:

Centrul Editorial Poligrafic al AŞM