Copy of PLANUL LUCRĂRII

202
FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR PLANUL LUCRĂRII ″FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR″ Cap.l Consideraţii generale privind societatea românească şi influenţa acesteia asupra fenomenului infracţional........................................pag .3-13 Cap.2 Frauda fiscală componentă a economiei subterane.....pag. 13-47 2.1.Economia subterană - definiţie şi efectele asupra economiei legale.................................................. .................................................pag. 13-27 2.2Frauda fiscală. Noţiune şi forme de manifestare..............pag.27-47 Cap.3 Spălarea banilor................................................ ..............pag.48-88 3.1.Noţiune............................................. ............................... pag.48-67 1

Transcript of Copy of PLANUL LUCRĂRII

Page 1: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

PLANUL LUCRĂRII

″FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR″

Cap.l Consideraţii generale privind societatea românească şi influenţa

acesteia asupra fenomenului infracţional........................................pag.3-13

Cap.2 Frauda fiscală componentă a economiei subterane.....pag. 13-47

2.1.Economia subterană - definiţie şi efectele asupra economiei

legale...................................................................................................pag. 13-27

2.2Frauda fiscală. Noţiune şi forme de manifestare..............pag.27-47

Cap.3 Spălarea banilor..............................................................pag.48-88

3.1.Noţiune............................................................................pag.48-67

3.1.1.Conceptul de "spălare a banilor" în reglementări

internaţionale.......................................................................................pag.51-59

3.1.2.Conceptul de "spălare a banilor" în accepţiunea Legii nr.656/2002,

privind prevenirea şi combaterea spălării banilor...............................pag.59-67

3.2.Etapele procesului de spălare a banilor.........................pag.67-72

3.2.1Plasarea.......................................................................pag.68-70

3.2.2.Stratificarea................................................................pag.70-71

3.2.3.Integrarea...................................................................pag.71-72

3.3.Producţia de bani murdari. Realităţi din lumea financiară

internaţională.......................................................................................pag.72-78

3.4.Scheme de spălare a banilor murdari.............................. pag.78-88

3.4.1.Paradisurile fiscale.....................................................pag 78-81

3.4.2.HAWALA............................................................ .....pag.81-83

3.4.3.Alte scheme de spălare a banilor................................pag.83-88

Cap.4 Cazuri de spălare de bani analizate şi comentate......pag.89-101

1

Page 2: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

4.1.Cazuistică internaţionala..........................................pag.89-93

4.2.Cazuri descoperite în România.................................pag.93-101

Cap.5 CONCLUZII................................................................pag.102-107

BIBLIOGRAFIE.........................................................................pag.108-110

2

Page 3: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Cap.l Consideraţii generale privind societatea românească si

influenta acesteia asupra fenomenului infracţional

Fenomenul infracţional a apărut odată cu societatea şi nu poate exista decât

in cadrul acesteia. Se poate spune chiar că societatea influenţează, în mod

inevitabil, fenomenul infracţional.

Desigur, orice societate trăieşte şi momente mai puţin plăcute, de criză, care

se manifestă prin fenomene de nonconformism, devianţe, fenomene de inadaptare

socială a căror urmare este disconfortul social materializat în insecuritatea

cetăţeanului, manifestarea explozivă a criminalităţii şi chiar tensiunea socială1.

După evenimentele din decembrie 1989, România se afla într-o perioadă de

tranziţie de la economia socialistă la economia de piaţă. Revoluţia a schimbat

radical ordinea socială şi de drept, trecându-se astfel de la regimul comunist la cel

democratic, înregistrându-se, totodată, şi o schimbare a mentalităţii cetăţenilor.

Pe fondul acestor transformări economice, sociale şi politice, care se petrec

in România, transformări ce caracterizează, de altfel, orice perioadă de tranziţie,

precum si pe fondul schimbărilor survenite in modul de gândire si de manifestare

al oamenilor, au apărut numeroase fapte şi fenomene negative, de natură să

altereze însusi conceptul de societate civilă.

Libertatea mult dorită de poporul român a fost dobândită, în cele din urmă,

prin revoluţia din decembrie 1989 şi ar fi trebuit să aibă, drept consecinţă,

fundamentarea drepturilor omului, promovarea liberei concurenţe, a spiritului

competitiv, însă o mare parte din cetăţenii noştri au înţeles greşit acest concept, ei

1 Gheorghe Gladchi - Criminologie generală, Ed. Museum, Chişinău 2001, pag. 178.

3

Page 4: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

considerând că "a fi liber" înseamnă să faci tot ceea ce doreşti. Astfel, unii

cetăţeni au pus in aplicare "legea bunului plac", încălcând orice norme legale,

morale şi contribuind la creşterea fenomenului infracţional.

Foarte mulţi au sperat că, odată cu această liberalizare a societăţii, vor avea

o viaţă mai bună, cu un nivel de trai mai ridicat, însă societatea românească a

intrat într-o perioadă de criză ce a avut drept unnare instabilitate economică,

şomaj, inflaţie, scăderea nivelului de trai, inegalităţi economice foarte mari intre

diversele pături sociale, sentimente de nesiguranţă şi frustrare, toate acestea

conducând automat la creşterea criminalităţii2.

Într-un asemenea context de situaţii şi evoluţii contradictorii, instituţiile

administrative ale statului, în special cele politice, au fost nevoite să facă faţă unor

evenimente de amploare, cu puternice incidente asupra stabilităţii de ansamblu a

societăţii.

În perioada evenimentelor la care ne referim, dar şi după aceea, s-a putut

observa o oarecare aversiune a cetăţenilor faţă de poliţie, instituţie ce era privită

ca un organ de represiune şi nu ca unul care are menirea de a menţine ordinea de

drept, de a-1 apăra pe cetăţean, de a-i asigura acestuia liniştea şi siguranţa

necesară.

Date fiind aceste împrejurări, în anii imediat următori Revoluţiei, s-a

remarcat o uşoară reticenţă în ceea ce priveşte intervenţia poliţiei pentru

prevenirea şi combaterea fenomenului infracţional, ceea ce a determinat o creştere

alarmantă a criminalităţii.

La această creştere a contribuit şi un alt factor, deschiderea frontierelor,

după 1989, ca expresie a liberei circulaţii, principiu statuat în orice sistem de drept

democratic. Această deschidere a frontierelor a dus la creşterea impresionantă a

fluxului de persoane, bunuri, servicii şi, implicit, a criminalităţii.

Odată cu deschiderea frontierelor a intervenit şi relaxarea controalelor

vamale, relaxare care, coroborată cu vidul legislativ existent, a constituit o 2² Revista Tribuna Economică, nr. 20/2001, "Infracţionalitatea în România", (cilată în continuare "Infracţionalitatea.."), pag. 74.

4

Page 5: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

condiţie favorizatoare dezvoltării fenomenului criminalităţii, contribuind la

internaţionalizarea acestuia. Astfel, in România, au pătruns o serie de infractori,

unii dintre ei având legături cu reţele de tip mafiot. Aceşti răufăcători, profitând

de lipsa unei reglementări ferme precum şi de naivitatea unora şi beneficiind de

experienţa acumulată în străinătate, au reuşit să comită numeroase infracţiuni, mai

ales în domeniul eeonomico-financiar, aducând mari prejudicii statului român şi

unor persoane române3.

Este evident că organizaţii criminale din străinătate caută legături în rândul

infractorilor autohtoni şi printre unii oameni de afaceri dispuşi a face

compromisuri oneroase, astfel încât actele de contrabandă, traficul de droguri, de

autoturisme, spălarea banilor murdari, penetrarea sistemului financiar-bancar,

plasarea de valută falsă, sustragerea şi traficarea de opere de artă sau alte valori

din patrimoniul naţional, escrocarea forţei de muncă, introducerea în ţara, în mod

ilegal, a unor cantităţi mari de deşeuri toxice, transferurile ilegale de capital în

afara graniţelor româneşti, precum şi alte asemenea fapte să dobândească un

caracter cât mai organizat şi să poată fi controlate de organizaţiile respective pe

plan internaţional4.

Noua imagine a realităţii interne este întregită de amploarea iară precedent a

actelor de corupţie, un număr foarte mare de persoane - unele cu funcţii de

conducere în instituţiile statului - promovând sau fiind atrase în acţiuni de

corupţie.

Dezvoltarea fenomenului infracţional nu este doar o problemă a ţării

noastre, acest fenomen manifestându-se şi pe plan mondial. Un studiu efectuat de

FMI aprecia că cifra venitului organizaţiilor criminale, în anul 1996, a fost de

aproximativ 500 miliarde USD5.

Un conducător al poliţiei americane afirma în 1991 că "ne aflăm cu toţii

într-o perioadă care se caracterizează printr-o evidentă sfidare a poliţiei în

3 Revista Tribuna Economica, nr.41/2000, „Criminalitatea transfrontaliera”, (citata in continuare „Criminalitatea...”), pag.734 Idem, pag.745 Raportul Fondului Monetar International privind evolutia organizatiilor criminale pe plan mondial intre anii 1994-1996

5

Page 6: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

lume...". Anii ce au urmat acestei declaraţii cât se poate de adevărate aveau să

scoată în evidenţă o amplificare a actelor de violenţa, a tulburărilor civile, a

fraudelor financiare, a traficului de stupefiante, a tot ceea ce înseamna infracţiune.

Societatea actuala se earacterizeaza printr-o larga deschidere spre cooperare

si prin atenuarea semnificativa a importantei graniţelor, ceea ce a permis libera

circulaţie a bunurilor si persoanelor.

Mondializarea economiei, determinată între altele şi de creşterea

spectaculoasă a transferurilor financiare, a contribuit în bună măsură la

internaţionalizarea criminalităţii şi la atingerea unei dimensiuni alarmante,

segmente importante ale crimei organizate la scară internaţională dezvoltându-se

în state de pe toate continentele, fără a ţine cont de frontiere, legi ori guverne6.

Pe plan naţional se poate observa, din analizele si bilanţurile IGPR , ca

infracţionalitatea a avut o evoluţie fluctuantă în perioada 2002 - 2007, atingând în

unele domenii cote îngrijorătoare; aceasta evoluţie a fenomenului la care ne

referim este influenţată, inevitabil, de starea societăţii româneşti.

Ţinând cont de aspectele prezentate, putem conchide că reorganizarea vieţii

sociale şi a economiei româneşti, pe bazele şi principiile statului de drept şi pe

relaţiile economiei de piaţă, este însoţită de o creştere fără precedent a

fenomenului infracţional.

Deturnarea unor sume de bani, sustragerea de bunuri materiale din circuitul

economic legal, dar mai cu seamă corupţia, sunt fenomene specifice şi de mare

amploare în perioadele de criză economică şi de autoritate, alimentate de lipsa

coerenţei legislative şi de dificultăţile inerente formării unor noi structuri şi

mecanisme de stat. Este de observat, de asemenea, tendinţa accentuată de

nesupunere din partea unor agenţi economici şi cetăţeni faţă de legislaţia în

vigoare, aflată şi ea în proces de transformare şi adaptare la noile condiţii social-

economice.

6 Revista Tribuna Economica, nr.41/2000, “Criminalitatea…”, pag.73

6

Page 7: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Este de urmărit, mai cu seama, evoluţia acestui fenomen în perioada ce a

urmat revoluţiei din 1989.

Criminalitatea însoţeşte, în mod inevitabil, flecare etapa a evoluţiei

societăţii, evoluând odată cu aceasta. Din ansamblul faptelor antisociale de natură

penală se desprinde şi criminalitatea economico-financiară, care prezintă o

importanţă deosebită datorită impactului pe care îl poate avea asupra unei

economii naţionale şi poate chiar asupra societăţii7.

Din analiza datelor existente rezultă că toate statele europene recepţionează

semnale de la instituţiile sau organismele specializate în legătură cu evoluţia

îngrijorătoare a fenomenului infracţional. Astfel, nici ţara noastră nu face excepţie,

bilanţurile realizate la nivelul Inspectoratului General al Poliţiei precum şi al altor

instituţii abilitate ale statului, reflectând creşterea fără precedent a criminalităţii, în

general, şi a criminalităţii economico-financiare, în special. Printre factorii care

concură la această creştere, enumerăm8:

-dezvoltarea profesionalismului de care dau dovadă mediile criminale şi

structurile crimei organizate prin absorbţia, în interiorul grupurilor, a persoanelor

ce ocupă posturi oficiale în domeniul finanţelor, băncilor, comerţului,

administraţiei, justiţiei, dar şi a unor renumiţi avocaţi, experţi şi tehnicieni în

domeniul comunicaţiilor şi legislaţiei;

-internaţionalizarea crimei organizate, adică acel proces prin care grupurile

autohtone sunt integrate şi îşi articulează acţiunile de mare amplitudine cu grupuri

ce acţionează în spaţiul european, fosta URSS, ţările arabe, China şi chiar SUA,

precum şi grupări criminale din alte zone ale lumii;

-organizarea pe teritoriul României a unei pieţe stabile a traficanţilor şi a

consumatorilor de droguri;

-intensificarea luptei dintre grupurile de tip mafiot pentru dobândirea ori

menţinerea supremaţiei în anumite domenii cum ar fi: contrabandă cu ţigări,

7 N. Moldoveanu – Criminalitatea economic-financiara in societatile comerciale, Ed. Global Print, Bucuresti, 1999, pag.3088 N. Moldoveanu, op. cit., pag.282

7

Page 8: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

alcool, cafea, opere de artă, trafic de stupefiante, trafic de maşini, precum şi

dispute pentru zonele de influenţă (cluburi, baruri, case de schimb valutar, spaţii

comerciale, etc.);

-dezvoltarea economiei subterane şi diversificarea domeniilor în care se

manifestă acest fenomen;

-multiplicarea formelor şi procedeelor utilizate pentru spălarea banilor

murdari, fluxul de circulaţie al acestora fiind deocamdată, în cea mai mare parte

dinspre România către alte state (Elveţia, Italia, Luxemburg, Israel).

Acestea sunt doar cateva probleme dintre cele cu care se confruntă ţara

noastră în ceea ce priveşte criminalitatea, dar situaţia operativă relevă faptul că

problematica este mult mai complexă şi impune luarea unor măsuri ferme şi

eficiente pentru reducerea fenomenului infracţional.

În perioada post revoluţionară, caracterizată prin schimbări profunde în

toate domeniile, foarte multe persoane au crezut că se pot îmbogăţi prin orice

mijloace, ajungându-se astfel la o situaţie destul de gravă, în care o mare parte a

activităţilor economice se desfăşurau "ascuns", evitând sistemul de taxe şi

impozite ale statului şi încălcând în mod flagrant legile în vigoare.

Conform unor rapoarte ale Serviciului Român de Informaţii, "economia

subterană" a atins în anul 2007 aproximativ 30-35% din PIB, această situaţie

periclitând stabilitatea economică şi financiară a României.Prin "economie

subterană" se înţelege acel perimetru în care se creează şi se amplifică un

important volum de capital negru, care nu este evidenţiat legal în produsul intern

brut. Această "economie subterană" poate consta în9:

a) Activităţi "ascunse" în produsul intern brut:

- construirea de case particulare;

- producţia controlată de grupuri de tip mafiot;

- furtul de produse şi materiale;

- folosirea bunurilor şi serviciilor aflate în proprietatea firmei, în

9 Stefan Popa, Adrian Cucu – Economia subterana si spalarea banilor, Ed. Exvent, Bucuresti,2000,pag.15

8

Page 9: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

scopuri personale, fără a se achita contravaloarea,etc.

b) Bunuri şi servicii neevidenţiate în produsul intern brut:

- venituri nedeclarate ale agenţilor economici şi salarii nedeclarate;

- producţia şi activitatea comerciala a societatilor clandestine;

- închirieri de locuinţe şi spaţii comerciale-nedeclararea şi

neimpozitarea acestora;

- tranzacţii neînregistrate;

- producţia şi comercializarea ilegală de alcool, medicamente, droguri;

- prostituţia şi proxenetismul, etc.

c) Diferenţa de valoare la bunuri si servicii:

- actele de contrabandă;

- comercializarea mărfurilor furate;

- schimbul de valută pe piaţa neagră;

- împrumuturile cu dobânzi mari, etc.

d) Venituri invizibile:

- evaziune fiscală;

- jocuri de noroc organizate ilegal;

- fraude în asigurări;

- darea şi luarea de mită, etc.

Din analiza datelor prezentate de Inspectoratul General al Poliţiei în

bilanţurile anuale rezultă o uşoară scădere a criminalităţii economico-financiare în

perioada 2004-200910.

În anul 2004, numărul infracţiunilor economice s-a situat undeva la nivelul

celor din anii precedenţi, înregistrându-se 113.803 fapte penale de natură

economică. Totuşi, a reprezentat un punct de referinţă în analiza evoluţiei

infracţiunilor economice, întrucât din acest an s-a constatat o scădere

semnificativă a faptelor penale economice, ajungându-se, astfel, ca în 2005 să se

înregistreze 102.390 infracţiuni de natură economică, iar în 2006, un număr de

10 Bilantul Inspectoratului General de Politie pe anii 2004-2009 (www.igpr.ro).

9

Page 10: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

74.339 infracţiuni, pentru ca în perioada 2007 - 2009 să se continue trendul

descrescător ajungându-se în ultimul an analizat la un număr de 56.356 infracţiuni

de natură economică.

În categoria infracţiunilor de natură economică se regăsesc infracţiunile cu

prejudiciu de peste 2 miliarde lei şi cele constate în străinătate, infracţiuni contra

patrimoniului, respectiv înşelăciune şi distrugere în dauna avutului privat,

infracţiuni în dauna avutului public, reprezentate prin delapidare, gestiune

frauduloasă şi abuz în serviciu contra intereselor, fie publice, fie ale persoanelor,

unele genuri de infracţiuni prevăzute de Codul Penal, constând în luare de mită,

dare de mită, primire de foloase necuvenite, trafic de influenţă, infracţiuni de

unport-export, fals în înscrisuri, fals de monedă sau de alte valori, înşelăciune cu

privire la calitatea mărfurilor, dar, nu în ultimul rând, şi unele infracţiuni

prevăzute de legi speciale precum bancruta, evaziunea fiscală, contrabandă.

În sfera infracţiunilor economico-financiare o pondere importantă o deţin

faptele de evaziune fiscală a căror evoluţie a urmat acelaşi traseu ca şi

criminalitatea economică constatându-se o diminuare a numărului acestora de la

7779 în 2004 la 1648 în 2009, fapt care poate fi interpretat ca fiind consecinţa

preocupării instituţiilor statului român în a limita efectele negative ale fraudei

fiscale (sustragerea de la plata obligaţiilor fiscale) şi implicit ale economiei

subterane. Evolutia acestui tip de infractionalitate raportat la nivelul criminalitatii

redată în tabelul de mai jos:

AN 2004 2005 2006 2007 2008 2009

Volumul criminalitatii 312204 276841 231637 208239 232659 281457

Infractiuni economice 113803 102390 74339 56492 59850 56356

Evaziune fiscala 7779 6921 3956 4051 2533 1648

10

Page 11: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

În acelaşi context, trebuie subliniată şi apariţia unor legi noi şi ne referim

aici la Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005 şi Legea nr. 656/2002 pentru

prevenirea şi sancţionarea spălării banilor publicate în Monitorul Oficial Partea I,

Nr. 904 din 12 decembrie 2002, menite a stabili cadrul legal necesar instituţiilor

publice angrenate în lupta împotriva fraudelor şi spălării banilor pentru a stăvili

extinderea economiei subterane.

Tabloul criminalităţii economico-financiare trebuie completat cu aspecte

referitoare la infracţiunile de corupţie, care au devenit un real flagel ce ameninţă

buna funcţionare a instituţiilor statului de drept, societatea în ansamblul ei.

Fiind caracterizată drept "un fenomen de masă", corupţia a cuprins practic

întregul sistem economic, administraţia de stat, instituţiile bugetare, organele de

control, precum şi raporturile stabilite în cadrul procesului de privatizare, între

persoane juridice cu capital de stat şi alte persoane fizice ori juridice, fiind

mijlocul prin care se asigură reuşita unei inginerii financiare menite să eludeze

dispoziţiile fiscale. în perioada 2002 - 2007 infracţiunile de corupţie au scăzut din

punct de vedere numeric, însă, conform rapoartelor D.N.A. şi I.G.P.R. fenomenul

a afectat nivele înalte ale conducerii statului român, şi ne referim la miniştri,

parlamentari, şefi din cadrul administraţiei publice centrale, fapt ce a avut drept

consecinţă scăderea ratingului de ţară şi modificarea politicii Uniunii Europene

faţă de ţara noastră.

Datele statistice nu reflectă, în totalitate, dimensiunile fenomenului

corupţiei, pentru că ele reprezintă doar o parte din faptele de corupţie care se

comit în realitate, acestea cuprinzând practic toate domeniile de activitate, iar

modul în care sunt săvârşite precum şi legăturile complexe cu alte fapte fac foarte

dificilă descoperirea acestora. Şi dacă am ţine cont şi de presiunile politice care se

fac asupra organelor de cercetare, putem concluziona ca foarte multe fapte de

11

Page 12: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

corupţie nu sunt descoperite sau, dacă sunt descoperite, nu sunt instrumentate de

către instituţiile abilitate ale statului11.

Fiind săvârşite, de regulă, în concurs cu alte infracţiuni, faptele de corupţie

prezintă un pericol social ridicat, care se materializează prin prejudicii aduse

avutului public şi privat, societăţii româneşti în ultimă instanţa.

Trebuie remarcat faptul că acest fenomen al corupţiei este prezent în orice

stat, dimensiunile sale fiind invers proporţionale cu nivelul de dezvoltare.

Stoparea fenomenului este practic imposibilă. Se poate urmări şi, eventual, realiza

cel mult o diminuare a acestor fapte, însă ele nu vor putea fi eradicate12.

Toate aceste date statistice reflectă criminalitatea aparentă, adică totalitatea

infracţiunilor semnalate sistemului justiţiei şi înregistrate ca atare13, în timp ce

criminalitatea reală, reprezentând totalitatea faptelor penale săvârşite pe un anumit

teritoriu într-o perioadă de timp determinată, este mult mai mare14.

Începând epoca democraţiei şi a economiei de piaţă, după 1990 s-a constat

faptul că pe plan economico-fmanciar, dar şi pe celelalte planuri, criminalitatea

tinde spre globalizare. De asemenea, capătă un caracter tot mai organizat,

structurându-se şi multiplicându-se neîncetat, în ultimii ani fiind săvârşite fapte

penale de o mare complexitate şi diversitate sub aspectul numărului de

participanţi, al metodelor şi mijloacelor folosite, al prejudiciilor cauzate.

În această perioadă, criminalitatea economico-financiară din România a fost

conectată la filierele internaţionale, iar din punct de vedere organizatoric a parcurs

drumul de la simpla asociere la crimă organizată.

Apariţia unor structuri criminale organizate pe teritoriul românesc este

atestată de descoperirea unor fapte, al căror mod de comitere este de tip mafiot,

precum:

-traficul de valute şi plasarea de valută falsă;

11 Tudor Amza – Conotatii criminogene si noi riscuri pentru ordinea publica – Criminalitatea economic-financiara a “gulerelor albe”, ( citata in continuare “Conotatii criminogene…”), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 1997, pag.204 12 Vasile Dobrinoiu – Coruptia in dreptul penal roman, Ed. Atlas Lex, Bucuresti, 1995,pag.6713 Tudor Amza – Criminologie, Tratat de teorie si politica criminological, (citata in continuare”Criminologie…”), Ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2002, pag.3414 Idem,pag.35

12

Page 13: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

-traficul de metale preţioase, substanţe radioactive, stupefiante;

-importul de deşeuri toxice;

-traficul de obiecte ale patrimoniului cultural-naţional;

-traficarea forţei de muncă autohtone pe diverse pieţe din străinătate;

-traficul de autoturisme furate;

-spălarea banilor murdari, proveniţi din afaceri ilegale;

-organizarea jocurilor de noroc şi aşa-zise de într-ajutorare, etc.

Dată fiind perioada de tranziţie prin care trece ţara noastră de la revoluţie

încoace, fenomenul criminalităţii economico-financiare a evoluat spectaculos atât

sub aspect cantitativ, cât şi calitativ. Astfel, a crescut considerabil numărul

infracţiunilor de natură economică, în acelaşi timp diversificându-se metodele de

comitere sau perfecţionându-se cele vechi, sub influenţa "modelelor occidentale"

adaptate la realitatea din România. în acelaşi timp, s-au înregistrat chiar fapte noi

ce nu erau reglementate înainte de 1990, fapt ce impunea adaptarea legislaţiei la

noile cerinţe generate de economia de piaţă.

În condiţiile internaţionalizării şi dezvoltării fără precedent a crimei

organizate, economia subterană paralelă a atins cote foarte mari; aceasta, prin

organizare, modalităţi de manifestare şi efecte, subminează reforma economică,

afectează sistemul financiar-bancar, scade încrederea cetăţenilor în structurile

fundamentale ale statului şi ar putea pune în pericol siguranţa naţională.

Cap.2 Frauda fiscală-componentă a economiei subterane

13

Page 14: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

2.1. Economia subterană - definiţie şi efecte asupra economiei legale

Economia subterană reprezintă ansamblul activităţilor economice

desfăşurate organizat, cu încălcarea normelor sociale şi ale legilor economice,

având drept scop obţinerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat. Apariţia

economiei subterane coincide cu apariţia statului şi impunerea unor reguli, norme

şi legi, iar dezvoltarea fenomenului este corelată cu etapele

istorice ale dezvoltării statului.

Comerţul clandestin cu pietre preţioase şi ţesături deosebite, braconajul,

distileriile clandestine sunt activităţi rămase celebre până în epoca noastră; apoi

comerţul complementar, traficul de frontieră cu bunuri de larg consum ce lipseau

de pe piaţa organizată în sistemul socialist şi marile afaceri, precum traficul de

armament, de carne vie, droguri, tutun, alcool, au însoţit economia subterană pe

parcursul timpului,adaptându-se realităţii imediate din fiecare perioadă.

În sfera de cuprindere a economiei subterane au fost incluse practici foarte

variate, respectiv: frauda fiscală, munca clandestină, traficul de droguri,traficul de

arme,corupţia, prostituţia, dar şi o serie de activităţi casnice care sunt aducătoare

de venituri neînregistrate.

În ceea ce priveşte participanţii la activităţile subterane, pot fi identificate

două categorii de persoane: cele care lucrează şi obţin venituri exclusiv în

economia subterană iar cea de-a doua categorie o reprezintă persoanele ce obţin

venituri atât din surse legale, cât şi din economia subterană.

Până la revoluţia din 1989, moment când România avea să treaca de la

economia planificată la economia de piaţă, sistemul planificat a urmărit teoretic

îndeaproape toate operaţiunile economice, sistemul de sancţionare fiind foarte

drastic, totuşi şi în acest sistem funcţiona o piaţă paralelă.

14

Page 15: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

După 1990 populaţia României a perceput în mod diferit principiile

economiei de piaţă şi în consecinţă, reacţia a fost pe măsură, astfel încât sectoare

întregi din fosta economie de stat sau reorientat spre cateva ţinte clare diferite:

- acceptarea regulilor economiei de piaţă şi, în consecinţa,

redimensionarea şi remodelarea activităţii pentru a face faţă acestor situaţii.

- identificarea unor facilităţi imediate, la marginea sau în afara

sistemului legal, implicarea în tranzacţii nespecifice, abandonarea nejustificată a

patrimoniului în schimbul unor beneficii aparente imediate.

În România pe fondul monotoniei ofertei de bunuri de consum, a lipsurilor

mergând până la criză, în special în domeniul alimentar, schimbarea de sistem a

fost prilejul pentru organizarea imediata a unor structuri ale economiei subterane

în principal în domeniul comerţului prestărilor de servicii dar şi în câteva ramuri

industriale producătoare de produse alimentare şi bunuri de consuni.

Dintre elementele componente ale economiei subterane cele mai răspândite,

în acest moment, în ţara noastră, au fost activităţile deslăşurate fără înregistrare,

evaziunea fiscală şi munca la negru.

Evaluarea ponderii economiei subterane în P.I.B. variaza în funcţie de

metodele folosite, estimările Comisiei Naţionale de Statistică fiind pentru ultimii

ani în general reduse 5-10 % din P.I.B., dar suferind constant o anumită creştere,

însă specialiştii în economie, în combaterea criminalităţii şi ziariştii au apreciat

niveluri mult mai ridicate, respectiv peste 30 % din P.I.B.

Factorii esenţiali care au permis dezvoltarea exacerbată a economiei

subterane pot fi in principal următorii:

- incertitudinile legislative ce au însoţit mutaţiile economice;

- divizarea economică necontrolată, apariţia unor mici întreprinderi

cu activitate temporară, speculativă;

- descentralizarea, divizarea puterii prin distribuirea

responsabilităţilor, crescând astfel numărul indivizilor coruptibili;

15

Page 16: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

- atitudinea tolerantă atât a autorităţilor, cât şi a populaţiei faţă de

încălcarea reglementărilor, o oarecare reticenţă faţă de disciplină;

- joncţiunea imediată realizată de reprezentanţii pieţei paralele

existente in perioada socialistă cu cercuri cu preocupări similare din statele vecine

şi, pe această cale, conectarea la structurile internaţionale ale economiei subterane.

Într-o alta concepţie15 economia subterană poate fi definită, într-un cadru

general, drept o grupare eterogenă de activităţi economice desfăşurate ilicit şi

componente economice ale unor activităţi criminale, toate având drept scop

obţinerea unor venituri importante, sustrase controlului autorităţilor statului.

Spre deosebire de sintagma „economie subterană' ,care are o origine relativ

recentă, ca de altfel şi câteva sinonime precum: economie ascunsă, informaiă umbra

etc. , activităţile componente: frauda, contrabanda, munca la negru, producţia

clandestină, traficul de carne vie, traficul de droguri, care sunt considerate nucleul

dur al activităţilor subterane, au origini vechi, însoţind, în forme de manifestare

adaptate diverselor etape istorice, evoluţia societăţii omeneşti.

Activităţile economice subterane au, în mod evident, un caracter

transfrontalier şi, în contextul problemelor complexe ce caracterizează perioada

actuală, există pericolul radicalizării lor, asocierii cu diferite forme de manifestare

a terorismului şi implicit a amplificării volumului de fonduri ilicite pe care le

furnizează circuitelor de spălare a banilor.

După ce o perioadă îndelungată combaterea activităţilor componente ale

economiei subterane a fost tratată strict juridic, prin acţiuni menite să identifice şi

să sancţioneze încalcarea legislaţiei din sfera penală,în ultimii ani s-a conturat, pe

plan internaţional, o nouă abordare care presupune în principal:

identificarea legăturilor dintre diferitele activităţi ilicite şi evidenţierea

caracterului lor organizat;

15 Studiul privind nivelul si evolutia economiei subterane in Romania, Curtea de Conturi a Romaniei – Sectia control financiar ulterior,2005

16

Page 17: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

evidenţierea scopului lor economic şi în acest context evaluarea

dimensiunilor economiei subterane;

amplificarea colaborării internaţionale pentru combaterea fenomenului

economiei subterane.

În prezent, site-urile principalelor instituţii financiare internaţionale,

precum şi prestigioase publicaţii financiare, găzduiesc în mod frecvent în paginile

lor studii care identifică premizele economiei subterane, propun metode de

măsurare a dimensiunilor acestui fenomen, prezintă statistici ale acestuia etc.

Studiul câtorva asemenea documente evidenţiaza, în principal, că economia

subterană este o prezenţă cu o forţă semnificativa în peisajul economic mondial.

Argumentele cele mai concludente pentru susţinerea acestor afirmaţii sunt cifrele

reprezentând nivelul economiei subterane prezentate în tabelul16 următor:

Estimarea nivelului economiei subterane se realizează prin tehnici diverse

bazându-se pe utilizarea unor modele econometrice, metode statistice sau chiar pe

observaţia liberă realizată de anumiţi specialişti. Aplicarea în practică a oricărei

metode de estimare trebuie să ţină seama de particularităţile economice şi sociale

ale ţării supuse studiului, recomandându-se, de către diverşi autori, ca

interpretarea rezultatelor obţinute să se realizeze cu prudenţă.

Primele referiri la sintagma economie subterană' au aparut în presa

românească în anii 1995 - 1996, termenul fiind utilizat într-o accepţiune destul de

16 Datele au fost preluate din site-ul www.imf.org/external/, studiul “The Growth of the Underground Economy” elaborat in anul 2005 de catre Friedrich Schneider si Dominic Enste.

17

Nivelul economiei subterane în perioada 2004 - 2008

Grupul de ţări Procente din PIB

In curs de dezvoltare 35-44

In tranzitie 21-30

Membre OECD 14-16

Page 18: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

largă, în principal, pentru fapte din sfera fraudei financiare, corupţiei şi a unor

privatizări frauduloase. Desigur, în consens cu realitatea internaţională,

manifestările economiei subterane au şi în ţara noastră origini mult mai vechi şi, în

opinia noastră, reţelele de distribuţie clandestină a cafelei, ţigărilor, textilelor şi a

altor produse din import, ce au acţionat înainte de 1989, au reprezentat activităţi

specifice economiei subterane.

Facem precizarea că sunt utilizate în mod frecvent două moduri de

exprimare, respectiv economie subterană din total PIB, context în care valoarea

acesteia va fi mai scăzută şi economie subterană raportată la economie reală,

situaţie în care valoarea acesteia va fi mai ridicată. Pentru exemplificare: studiul

Trezoreriei americane susţine, la nivelul anului 1998, un nivel de 49,1 procente

economie subterană raportată la economia reală, ceea ce reprezintă 32,7 %

economie subterană din ansamblul activităţii economice a perioadei respective.

Acest domeniu a preocupat şi Institutul Naţional de Statistică, primele date

statistice datând încă din anul 1993, metodologia îmbunătăţindu-se permanent, în

funcţie de sursele de date existente. „Din anul 1996 exista o stabilitate în sursele de

date utilizate, metodologia fiind aceeaşi şi asigurând compatibilitatea datelor".

Economia ascunsă reprezintă, potrivit definiţiei formulată în lucrarea

„Contabilitatea Naţională"17, „activităţile produse legal, dar care sunt ascunse

intenţionat de autorităţile publice pentru motive cum ar fi neplata impozitelor pe

venit, a taxei pe valoare adăugată sau alte impozite, neplata contribuţiilor la

asigurările sociale, evitarea procedurilor administrative, cum ar fi completarea

chestionarelor statistice şi a altor documente administrative ".

Astfel, în structura economiei ascunse sunt incluse activităţile economice

realizate în sectorul formal şi în cel informai având principala caracteristică

comună faptul că sunt ascunse observaţiilor statistice.

În detaliu, economia ascunsă este compusă la rândul său, conform studiilor

I.N.S, din munca la negru, principala componentă, urmată de frauda TVA şi a 17 Ivan Ungureanu, Clementina – Contabilitatea nationala, Ed. Irecson,2003, pag.311

18

Page 19: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

impozitului pe profit şi activităţile casnice neînregistrate. Analizând structura

economiei ascunse în corelaţie cu cea a economiei subterane, constatăm că ne aflăm

în faţa unui raport de genul parte - întreg, întrucât toate aceste activităţi cuprinse în

economia ascunsă se regăsesc, alături de alte activităţi economice ilicite şi de

componentele economice ale activităţilor criminale şi în structura, mai largă, a

economiei subterane. în mod concret, în opinia noastră, pot fi adăugate activităţile

economice desfăşurate în spaţii clandestine având drept rezultat produsele

contrafăcute, prestările de servicii efectuate de către persoane neautorizate,

contrabanda, precum şi veniturile realizate din comercializarea sau prestarea unor

activităţi interzise precum corupţia, drogurile, prostituţia, etc. în acest context,

ţinând seama de: experienţa, metodele ştiinţifice utilizate pentru realizarea

sondajelor, precum şi de consecvenţa cu care sunt realizate estimările,

considerăm că nivelul economiei ascunse determinat de I.N.S. poate constitui un

barometru sensibil al nivelului şi evoluţiei economiei subterane şi poate reprezenta

o bază concludentă pentru realizarea unor estimări cu privire la celelalte activităţi

din structura economiei subterane. în mod obiectiv, cauzele generale ale economiei

subterane se regăsesc şi în cazul ţării noastre.

Astfel, intensitatea reglementărilor fiscale respectiv numărul mare de acte

normative, modificările frecvente, formulările de tip birocratic, suprapunerile

legislative etc., constituie o realitate, motivată în oarecare măsură de necesitatea

de perfecţionare a cadrului legislativ şi organizatoric, dar în acelaşi timp a

constituit şi motivul pentru care unii contribuabili au renunţat la eforturile

întreprinse pentru desfăşurarea în cadrul legal al afacerilor. în acelaşi timp,

repetatele modificări legislative au permis specularea neconcordanţelor, au

generat interpretări particulare, contrare spiritului legii, favorabile însuşirii

necuvenite a unor venituri sustrase impozitării. Fără a fi susţinători

necondiţionaţi ai acestor motivări a cauzelor economiei subterane precizăm, pentru

exemplificare, că actele normative care au reglementat taxa pe valoarea adăugată

(TVA), impozit ce asigură anual cca. 40% din veniturile bugetare a suferit în 10 ani de

19

Page 20: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

aplicare un număr de cel puţin 26 de modificări legislative semnificative, de trei ori

adoptându-se acte normative noi pentru ca, în final, să fie adoptat Codul Fiscal ce se

aplică începând cu anul 2004.

Presiunea fiscală, la rândul ei, este o cauză invocată frecvent atât de către

contribuabili, cât şi de către cei care studiază economia subterană. în opinia noastră,

studiul acestui indicator, pentru a fi cu adevarat relevant, trebuie realizat ţinându-

se seama de:

nivelul economiei reale, respectiv calculul său să se realizeze după

deducerea din PIB-ul oficial a procentelor reprezentând economia ascunsă, ţinând

seama tocmai de trăsătura principală a respectivelor venituri, respectiv sustragerea

lor de la impozitare;

existenţa, pe tot parcursul perioadei analizate, a unui volum

semnificativ de activităţi scutite de la plata unor categorii importante de impozite.

Astfel, scutirile la plata impozitului pe profit pentru firmele cu capital străin,

regimul fiscal favorabil pentru zonele libere, duty-free-urile, zonele defavorizate

precum şi reglementările privind scutirile şi amânările la plata unor obligaţii

fiscale au constituit serioase motive de dezechilibru a presiunii fiscale pentru

anumite segmente de contribuabili şi au determinat, în unele cazuri, procedee

frauduloase de sustragere a unor contribuabili de la plata obligaţiilor fiscale,

amplificând volumul economiei subterane;

parafiscalitatea, respectiv, existenţa unui număr semnificativ, circa „450

de impozite şi taxe în plus care nu se regăsesc în bugetul de stat ci în bugetele

unor agenţii..." 18.

În opinia noastră, se poate determina, alături de rata presiunii fiscale,

comunicată oficial prin intermediul Anuarului Statistic elaborat de I.N.S., şi

presiunea fiscală aferentă strict economiei reale (raportând valoarea veniturilor

fiscale oficiale declarate, la PIB-ul oficial, diminuat cu valoarea comunicată de

I.N.S. pentru activităţile economiei ascunse).

18 Ministrul Finantelor Publice, Mihai Tanasescu, ziarul Adevarul 2007

20

Page 21: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Rpf rec. = VF / PIB rec. * 100,

unde:

Rpf rec. = rata presiunii fiscale recalculate;

VF = venituri fiscale (buget de stat\ buget local, buget

asigurări sociale)

PIB rec. = PIB oficial - val. activităţii economice

ascunse.

Economia subterană se deosebeşte de economia de suprafaţă - legală doar

prin existenţa şi aplicarea regulilor fiscale, prima ignorând reglementările fiscale

în comparaţie cu cea de-a doua care le impune şi le respectă. Regulile fiscale

creează un strat foarte fin şi lunecos între cele două tipuri de economii ce

guvernează şi influenţează o comunitate statală, acest strat putând fi eliminat prin

reglementări fiscale riguroase menite să determine absorţia economiei care le

ignoră de către economia legală de suprafaţă.

În economia ascunsă, (underground economy) fluxurile de numerar au un

traseu scurt, fapt ce duce la creşterea vitezei de circulaţie a fondurilor şi la

creşterea substanţiala a profiturilor, relaţiile stabilite între diverşi actori de pe piaţa

neagră sunt de încredere iar tranzacţiile dintre aceştia se desfâşoara doar în baza

unor înţelegeri verbale.

Principalele caracteristici ale acestui tip de economie sunt:

fiind o economie nedeclarată, ocultă, nu se poate măsura cu exactitate

dimensiunea reală a acesteia şi astfel nu se poate aprecia presiunea exercitată

asupra economiei de suprafaţă;

profiturile obţinute de cei care acţionează într-o astfel de economie

compensează riscul la care se expun prin eludarea legislaţiei fiscale;

cheltuielile angajate acoperă tranzacţiile paralele - atât partea de

suprafaţă cât şi cea ascunsă desfăşurate între aceeaşi parteneri;

21

Page 22: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

riscul asumat de actorii economiei subterane este factorul care dictează

preţurile şi stabileşte relaţiile de monopol;

preţul produselor este scăzut tocmai datorită lipsei componentei fiscale a

acestuia.

Economia subterană a fost şi este subiectul preferat al discursurilor politice,

fapt ce a generat o supraevaluare a acesteia de către politicieni. în ultima perioadă

conceptul de economie subterană a preocupat o serie de specialişti români din

domeniul social, juridic şi inclusiv massmedia mai mult decât pe economişti,

utilizându-se, alături de noţiunea "economie subterană" formulări precum:

economie ascunsă, paralelă, ocultă, secundară, informală ori neobservată. Aici

trebuie menţionat că unii autori au utilizat o parte din aceste sintagme pentru a

localiza şi individualiza fenomenele negative ce afectează economiile unor

grupuri de ţări şi exercită presiune asupra bugetelor naţionale, raportate la modul

şi proporţia în care aceste fenomene se reflectă în produsul intern brut. Toţi

autorii, însă, consideră că probabil singura trăsătură comună a activităţilor care

formează economia subterană este caracterul ilegal şi ascuns al veniturilor

generate de aceste activităţi.

Date fiind orientările politicii fiscale impuse ori sugerate de Uniunea

Europeană, singura atitudine pe care statul român o poate adopta în raport cu

economia subterană este intoleranţa şi lupta continuă împotriva acesteia. (Allais,

1990).

Ponderea economiei subterane în produsul intern brut, din perspectiva

preocupărilor autorităţilor statului român în a diminua efectele negative ale

acesteia, este redată în tabelul 1, observându-se o uşoară scădere a acestei ponderi

în raport eu creşterea gradului de încasare a taxelor şi impozitelor datorate

bugetului consolidat al statului.

22

Page 23: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Se poate observa că rata tuturor taxelor şi impozitelor suferă o variaţie

independentă, într-o oarecare măsură, de măsurile fiscale. Uşoara creştere a

plăţilor fiscale la sfârşitul intervalului de analiză poate fi un semn că reducerea

economiei subterane devine o realitate şi se poate materializa într-o creştere a

veniturilor bugetare.

Din păcate economia subterană ce se manifestă în România nu cuprinde

doar nedeclararea în totalitate a activităţilor desfăşurate, ci îmbracă şi forma

infracţională a activităţilor ilicite, cuprinse generic în sintagma "fraude fiscale".

Fenomenul fraudei fiscale este influenţat de două categorii de factori:

- factorul endogen (autorităţile de reglementare fiscală: parlamentul şi

guvernul);

- factorul hexogen ce cuprinde variabile economice, sociale, culturale şi

psihologice.

Literatura de specialitate propune pentru evaluarea fraudei fiscale o funcţie

generală cu caracter empiric şi a cărei valoare variază de la o ţară la alta şi de la o

perioadă la alta. Această funcţie este:

E = F (u, x, y) (1)

unde:

E = funcţia fraudei fiscale;

23

TABELUL 1

ANUL 2001 2002 2003 2004 2005 2006

Ponderea economiei

subterane în PIB

18,6 18,0 17,5 17,0 16,0 15,5

Valoarea procentuală a

plăţilor fiscale(incluzând cele

sociale) din PIB

28,3 28,8 27,9 27,8 28,0 28,5

Page 24: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

u = o variabilă reprezentativă ilustrând gradul în care contribuabilul

este predispus să apeleze la frauda fiscală (această variabilă depinde de cultura şi

stadiul de dezvoltare economică şi socială a statului supus analizei);

x= o variabilă reprezentativă a politicii fiscale (gradul de presiune

fiscală şi rigoarea cu care se exercită această presiune);

y = o variabilă reprezentativă a componentelor reale ale unei economii

(PIB, venitul naţional).

Pornind de la funcţia generală de determinare a fraudei fiscale pot fi

evidenţiate o serie de cazuri particulare. Aşadar, dacă presupunem că înclinaţia

contribuabililor către fraudă fiscală se adaptează spontan la orice modificare a

politicii fiscale (în special prin variaţii ale presiunii fiscale şi rigurozităţii în

implementarea legislaţiei fiscale), variabila "u" işi pierde independenţa în cadrul

funcţiei "E". Astfel, aceasta poate fi scrisă ca:

u = u (x).

În aceste condiţii funcţia fraudei fiscale se modifică şi devine:

E = f(x,y) (2)

Întrucât valorile reale (notate cu "y") se prezumă a fi întotdeauna constante

pe o perioadă scurtă de timp, cea de-a doua relaţie arată reacţia fenomenului sau

fraudei fiscale la variaţiile politicii fiscale, această relaţie fiind valabilă pe termen

mediu şi lung. Continuând cu silogismul, putem renunţa la considerarea

variabilelor "y" ca fiind variabile hexogene şi admitem că acestea depind de

politica fiscală, astfel:

y = f(x),

Funcţia fraudei fiscale va avea următoarea formă:

24

Page 25: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

E = f(x) (3)

Această relaţie este valabilă pe o perioadă lungă de timp.

Deşi verificarea empirică a formulelor prezentate ridică probleme din

punctul de vedere al investigaţiilor statistice, se poate identifica o strânsă legătură

între frauda fiscală şi variabilele mentionate cu ajutorul coeficienţilor de corelare.

Pe lângă funcţia generală a fraudei fiscale, literatura de specialitate acordă o mare

importanţă unor alte funcţii izvorâte din perspectiva comportamentului uman.

Necesitatea unei astfel de abordari este justificată de faptul că o analiză

pertinentă a fraudei fiscale se realizează prin interpretarea comportamentului

uman din punct de vedere economic.

Pe lângă caracterul ilegal al acestui fenomen şi a consecinţelor pe care le are

în politica fiscală, frauda fiscală, ca acţiune a unui individ, nu este în totalitate

iraţională. Multe din dificultăţile persoanelor izvorăsc din relaţia "utilitate(placere)

- cost", însă pe de altă parte, este mai bine ca satisfacerea unei nevoi să nu fie

însoţită şi de o cheltuială, ori să nu se achite taxele şi impozitele datorate.

În scopul identificării modalităţii optime de a lupta împotriva fraudei fiscale

este foarte util să se dezvolte un model care să ia în considerare urmatoarele

elemente: prejudiciile cauzate, cheltuielile aferente descoperirii fraudelor fiscale,

numărul de infracţiuni comise.

a) prejudiciile cauzate prin comiterea fraudelor reprezintă sumele de bani

ce ar fi trebuit să alimenteze bugetul de stat şi sunt însuşite de contribuabil;

Dimensiunile prejudiciilor cauzate de frauda fiscală tind să crească

proporţional cu nivelul activităţilor ilegale ale contribuabilului, conform relaţiei:

P = P(A),

unde:

P = dimensiunea prejudiciului cauzat;

A = nivelul activitatilor ilegale (fraudei fiscale).

Pe de altă parte, valoarea profiturilor obţinute de infractori prin frauda

fiscală tind să crească odată cu numărul ilegalităţilor, astfel:

25

Page 26: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

G = G(A),

unde:

G = valoarea câştigurilor obţinute din frauda fiscală.

Având în vedere cele două elemente menţionate mai sus (prejudiciul cauzat

şi câştigul obţinut) se pot stabili pierderile suferite de societate, în general, urmare

a fraudei fiscale, conform relaţiei:

D(A) = H(A)-G(A),

b) costurile descoperirii fraudelor fiscale şi în subsidiar cele aferente

tragerii la răspundere a infractorilor sunt direct proporţionale cu cheltuielile

ocazionate de implicarea organelor fiscale, de justiţie şi dotarea logistică a

acestora, în acest caz avem relaţia:

C = C(I)

unde:

C = costurile aferente descoperirii fraudelor fiscale;

I = nivelul cheltuielilor ocazionate.

Dacă presupunem că funcţia "f" ilustrează gradul de dotare şi nivelul de

resurse alocate luptei împotriva fraudei fiscale, următoarea relaţie este relevantă:

I = f (a, m, c)

unde:

u = utilizarea resurselor umane;

m= utilizarea resurselor materiale;

c = utilizarea resurselor financiare.

c) în opinia unor specialişti există o relaţie invers proporţională între

numărul infracţiunilor comise şi probabilitatea condamnării unei persoane, astfel,

cu cât numărul de infracţiuni este mai mare cu atât scad şansele ca persoana ce a

comis fraude fiscale sa fie condamnată.

26

Page 27: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

2.2. Frauda fiscală. Noţiune şi forme de manifestare

Cel mai adesea frauda fiscală desemnează stricto senso, o infracţiune la

lege, şi se distinge de evaziunea fiscală care se interpretează ca o utilizare abilă a

posibilităţilor oferite de lege. Ca o definiţie atotcuprinzătoare şi general acceptată,

evaziunea fiscală reprezintă sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în

parte, de la plata impozitelor, taxelor şi a altor sume datorate bugetului de stat,

bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor speciale

extrabugetare de către persoanele fizice şi persoanele juridice române sau străine.

S-au dezvoltat în timp numeroase mijloace pentru a ocoli plata obligaţiilor fiscale,

însa cei ce le utilizează pot fi împărţiţi în două categorii: cei care exploatează

insuficienţele actelor normative din domeniu şi cei care utilizează procedee ilicite,

ceea ce induce la ideea că evaziunea fiscală este legală şi ilicită.

Literatura de specialitate dă multiple interpretări conceptului de evaziune

fiscală. Una dintre acestea defineşte „evaziunea fiscală" ca fiind „totalitatea

procedeelor licite sau ilicite eu ajutorul cărora, cei interesaţi sustrag, în totalitate

sau în parte, materia lor impozabilă obligaţiilor stabilite prin legile fiscale"19.

Un alt sens al conceptului de evaziune fiscală a fost dat de M. Duverger,

care aprecia că acest fenomen „desemnează ansamblul manifestărilor de fuga din

faţa impozitului"20, în acest sens, existând evaziune fiscală, în sensul propriu al

termenului, atunci când „cel care ar trebui să platească impozitul, nu îl plăteşte,

fără ca obligaţia acestuia să fie transmisă asupra unui terţ"21.

Carmen Cordunenau, în lucrarea „Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor"

precizează că „evaziunea fiscală constă în sustragerea contribuabililor de la plata

19 Dan Drosu Saguna, Mihaela Tutungiu, “Evaziunea fiscala”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,1995,pag.2020 Maurice Duverger,”Finances publigues”,Press Universitaire de Frances,Paris,1965 – citat de N. Hoanta, „Evaziunea fiscala”,p.21821 Maurice Duverger,”Finances publigues”,Press Universitaire de Frances,Paris,1965,p.393 – citat de C. Corduneanu, „Sistemul fiscal in stiinta finantelor”,p.347

27

Page 28: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

obligaţiilor fiscale care le revin, în mod parţial sau total, utilizând lacunele

legislative sau recurgând la manevre ingenioase, în scopul ascunderii materiei

impozabile"22.

Indiferent de modul cum este definit acest fenomen, evaziunea fiscală

reprezintă, în ultimă instanţă, neîndeplinirea, de către contribuabil, a obligaţiilor

fiscale. Mijloacele de disimulare întrebuinţate pentru sustragerea de la îndeplinirea

obligaţiilor fiscale se pot împărţi în două categorii:

- extrapolarea insuficienţei legislative sau chiar posibilităţile

lăsate de legiuitor cu anumite intenţii;

- procedee ilicite.

Literatura de specialitate din România a consacrat, pe baza criteriului

legalităţii, al respectării sau nu a legislaţiei fiscale, doi termeni pentru desemnarea

formelor evaziunii fiscale: evaziunea fiscală licită (legală) şi evaziunea fiscală ilicită

(frauduloasă, frauda fiscală). In literatura anglo-saxonă pentru desemnarea celor

două forme de sustragere de la plata impozitelor se utilizează expresiile „tax

avoidance" (trad. „evitarea plăţii impozitelor"), care este legală şi se bazează pe

reducerea poverii fiscale prin intermediul scutirilor de impozite, deducerilor sau

stimulentelor aprobate de legile fiscale şi „tax evasion" (trad. „evaziunea fiscală")

care este mijlocul ilegal de a evita plata impozitelor pe veniturile impozabile, fie

prin neraportarea lor, fie prin diminuarea voită a venitului impozabil. în demersul

de definire a acestei practici se pune problema delimitării evitării (licite) a

impozitului de evaziunea fiscală (frauduloasă). Primul răspuns şi cel mai pertinent

este că distincţia este una de legalitate, în care evitarea este permisă de lege, iar

evaziunea frauduloasă, nu. Cu toate acestea graniţele nu sunt, întotdeauna, precise

şi există o zonă gri de sustragere „avoision" (avoidance + evasion)23.

Din punct de vedere moral, se poate argumenta că anumite tipuri de evitare

(licită) a impozitării sunt la fel de greşite ca şi evaziunea frauduloasă şi de aceea ar

22 Carmen Corduneanu,op. citata, p.34723 Lewis A,, “The psychology of taxation”, Oxford: Martin Roberson,1982

28

Page 29: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

trebui tratate la fel ca aceasta. în legătură cu aceasta, Cowell24 apreciază că o

asemenea distincţie bazată pe criterii morale este prea vagă şi nu ajută analiza

economică. Motivarea economică a scopului evaziunii fiscale are la bază analiza

comportamentului contribuabilului individual. Modul în care individul percepe

posibilităţile de a fi afectat de sistemul de legi fiscale şi de instrumentele de

constrângere fiscală are o relevanăa particulară. Acesta determină individul să

ascundă sau să denatureze activităţile sale. Oricum, contribuabilii pot percepe

anumite opţiuni cu privire la declaraţia fiscală, tranzacţiile financiare sau

activităţile economice ca generatoare de potenţiale costuri, în situaţia în care

aceştia devin subiecţi ai descoperirii şi penalizării.

Activităţile tipice de evaziune fiscală (frauduloasă) presupun, pentru

contribuabil, luarea deciziilor în condiţii de incertitudine (de a fi descoperit şi de a

fi obligat la plata impozitului şi a penalităţilor), pe când, evitarea fiscală (licită)

implică siguranţă pentru contribuabil, atunci când acesta ia anumite decizii fiscale,

deşi, chiar şi aceasta poate să implice o anumită frustrare generată de intenţia de

căutare a unei impozitării reduse.

Evaziunea fiscală frauduloasă are un caracter special, deosebindu-se de alte

forme de infracţiuni economice prin cel puţin trei motive, şi anume:

în primul rând, reprezintă o înşelăciune comisă împotriva unui agent

economic special (guvernul). în această postură guvernul îndeplineşte triplu rol:

impune regulile pe baza cărora se derulează relaţiile economice, este victimă şi

arbitru în acelaşi timp;

în al doilea rând, cunoaşterea de către guvern a scopului acesteia şi a

modului în care se acţionează în sectorul evitării impozitelor poate juca un rol

crucial în alegerea structurii impozitelor; în acest scop, guvernul trebuie să

combine cu mare atenţie informaţiile despre cei implicaţi în evaziune fiscală;

în al treilea rând, există o relaţie specială între evaziunea fiscală şi

alte teme importante de studiu ale economiei publice. Forma pe care o îmbracă

24 Cowell F.,”The Economic Analysis of Tax Evasion”,”Bulletin of Economic Research”,1985, citat de Cullis John, Jones Philip,”Public finance and public choice”, Oxford University Press, New York,1998,p.191

29

Page 30: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

diferitele infracţiuni economice (evaziunea fiscală, contrabandă, piaţa neagră,

etc.) depinde de tipul de societate, structura economiei şi sistemul de legi existent.

Delimitarea evaziunii fiscale licite de cea ilicită este necesară şi utilă,

pentru că dă posibilitatea, cel puţin teoretică, estimării mărimii fenomenului, pe

cele două forme de manifestare. Mai mult decât atât, această delimitare contribuie

la sensibilizarea factorilor de decizie politică şi a celor administrativi în a cauta şi

stabili mijloacele adecvate de limitare şi combatere a fenomenului în cauză.

În practică, însă, este foarte greu de delimitat evaziunea fiscală licită de cea

frauduloasă, astfel că, între legal şi ilegal nu există o ruptură ci, mai degrabă, o

continuitate, încercările succesive de a profita de lacunele legii conducând

contribuabilul de la legal la ilegal. Cel mai adesea, frauda fiscală desemnează o

infracţiune la lege, o încalcare voită a legii fiscale în vigoare şi se distinge de

evaziunea fiscală licită, care reprezintă o utilizare abilă a posibilităţilor şi

alternativelor oferite de lege.

În concepţia autorilor C.V.Brown şi P.MJakson, evaziunea fiscală licită

(tax avoidance) este definită ca o reorganizare legală a unei afaceri astfel încât să

se minimizeze obligaţia fiscală, iar frauda fiscală (tax evasion), ca o reorganizare

ilegală a unei afaceri, în acelaşi scop25. Astfel, dacă sustragerea de la îndeplinirea

obligaţiilor fiscale se realizează prin interpretarea legilor fiscale, în favoarea

contribuabilului, atunci ne aflăm în aria evaziunii fiscale licite, care nu este

considerată contravenţie sau infracţiune şi nu este pedepsită, contribuabilii

diminuâdu-şi veniturile impozabile pe baza unor criterii sau norme acceptate,

legale. În situaţia în care se disimulează obiectul impozabil, se subevaluează

cuantumul materiei impozabile sau se folosesc alte mijloace de sustragere de la

plata impozitului datorat, ne aflăm în domeniul evaziunii fiscale frauduloase sau

fraudei fiscale. Cel mai adesea, aceasta se manifestă prin întocmirea de declaraţii

false, ţinerea de evidenţe contabile duble, nereale, nedeclararea materiei

impozabile, declararea unor venituri impozabile inferioare celor reale, etc.

25 C.V.Brown, P.M.Jakson, “Public Sector Economics”, Second Edition, Oxford,1982,p.227

30

Page 31: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Evaziunea fiscală a existat, există şi va exista, atât timp cât statul şi

impozitul vor continua să existe, dar formele şi modalităţile de înfăptuire sunt

perfectibile în timp. Din punct de vedere al modului cum poate fi săvârşită, al

raportului care există între fenomenul în cauză şi legislaţia în vigoare, evaziunea

fiscală cunoaşte două forme de manifestare:

evaziune fiscală licită (realizată la adapostul legii);

evaziune fiscală ilicită (frauduloasă) sau frauda fiscală

Din punct de vedere spaţial se pot identifica:

evaziunea fiscală la nivel naţional;

evaziunea fiscală internaţională.

În ultimii ani, acţiunile de eludare sunt transferate, din ce în ce mai mult,

dinspre interiorul sistemelor fiscale naţionale, dincolo de frontierele statale,

acţiuni determinate de tendinţele de globalizare economică, politică şi socială.

Evaziunea fiscală licită 26

Deşi nici o lege pentru combaterea evaziunii fiscale nu se referă la o

evaziune fiscală licită (dar nici ilicită), expresia este des întâlnită în literatura de

specialitate, iar practica respectivă este şi mai des întâlnită.

Evaziunea fiscală licită reprezintă sustragerea unei părţi din materia impozabilă,

fără ca acest lucru să fie considerat contravenţie sau infracţiune. Ea presupune

exploatarea cadrului normativ existent, în sensul valorificării inteligente a

inconsecvenţelor, contradicţiilor sau echivocităţii unor prevederi legale, în scopul

evitării obligaţiilor legale către stat. în unele cazuri, intenţia acţiunii, coroborată cu

faptul că prin această se urmăreşte evitarea plătii obligaţiilor fiscale, conduce la

concluzia că şi această formă a evaziunii fiscale atrage culpa subiectului economic

26 In unele lucrari de specialitate este ultilizata expresia “evaziune fiscal legala”. Referitor la folosirea termenului “legal” pentru desemnarea acestei forme de evaziune fiscal, Nicolae Hoanta, in lucrarea sa “Evaziunea fiscala”, apreciaza ca este mai corecta folosirea termenului “evaziune fiscal licita” (adica ingaduita de lege), deoarece, conform DEX, legal inseamna ceva “ care exista sau se face in temeiul unei legi, care este prevazut de o lege, este conform cu legea”.

31

Page 32: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

implicat. Cu toate acestea, respectivului nu i se aplică sistemul de penalităţi care

însoţeşte frauda fiscală, având în vedere faptul că acesta nu a încalcat nici o lege,

ci practic a profitat de legislaţia existentă (sau de lipsa ei), „recurgând la o

combinaţie neprevăzută de legiuitor şi, în consecinţă, tolerată prin scăpare din

vedere"27, singurul „vinovat" de producerea evaziunii fiscale legale fiind, deci,

legiuitorul. în legătură cu aceasta, Adam Smith sublinia, în urmă cu circa 230 de

ani, în celebra sa lucrare „Avuţia naţiunilor" că „fiecare om, atât timp cât nu

încalcă legile, are dreptul deplin de a se ocupa de propriile sale profituri în

maniera personală care îi convine". Această remarcă, devenită o adevarată

maximă, un adevăr axiomatic, este însuşită, ulterior, de judecătorii englezi şi

americani - „Fiecare cetăţean are dreptul să-şi aranjeze în aşa fel lucrurile încât să-

şi minimizeze obligaţiile fiscale. Nimeni nu trebuie să îşi planifice veniturile şi

cheltuielile în funcţie de exigenţele maxime ale Ministerului de Finanţe; nici un

cetăţean nu are datoria patriotică de a plăti maximum de taxe"28.

Evitarea obligaţiilor fiscale, în limitele legii, necesită, de obicei, asistenţă

din partea unor contabili sau avocaţi specializaţi în domeniul fiscal. Aceste costuri

de evitare sunt suportate şi justificabile doar pentru contribuabilii cu venituri mari,

în timp ce contribuabilii cu venituri modeste apelează, atunci când se sustrag

impozitului, la frauda fiscală, deoarece nu presupune costurile unei consultanţe

specializate. Frecvenţa acesteia este mai accentuată în perioadele când se modifică

sau se introduc legi noi, precum şi atunci când statul utilizează, în mod intenţionat,

impozitul în scopul promovării unor politici stimulatoare faţă de anumite categorii

socio- profesionale sau în anumite domenii de activitate.

În practică, faptele de evaziune fiscală licită, bazate pe interpretarea

favorabilă a legii, sunt foarte diversificate, în funcţie de inventivitatea

contribuabilului şi largheţea legii. Evaziunea fiscală licită este favorizată de:

27 Saguna Drosu Dan, Tutungiu Mihaela, “Evaziunea fiscala”, Ed. Oscar Print, Bucuresti,1995,p.2228 Citat din depozitia finala in procesul Helvering vs Gregory care a avut loc la Curtea Suprema a Statelor Unite, dupa N. Grigorie-Lacrita,”Cazuri particulare de paradisuri fiscal?”, Rev. “impozite si taxe”, nr.6,iunie 2005, p.42-43

32

Page 33: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

- acordarea unor facilităţi fiscale sub forma unor exonerări, scutiri

parţiale, reduceri, deduceri, etc,;

- acordarea unor scutiri delimitate temporar, în cazul înfiinţării de noi

societăţi comerciale;

- scoaterea de sub incidenţa impozitului a veniturilor aferente

depozitelor bancare şi a celor provenite din plasamente în obligaţiuni emise de

stat;

- nereglementarea cheltuielilor generale ale societăţilor comerciale,

aceasta creând tentaţia supraevaluarii, prin creşterea, nejustificată economic, a

acestora;

- impunerea veniturilor realizate de anumite categorii de persoane fizice,

pe baza unor norme medii de venit, creează condiţii pentru contribuabilii care

realizează venituri mai mari decât media, să nu plătească impozit pentru diferenţa

respectivă; o exploatarea unor lacune ale legii, etc. în România, evaziunea fiscală

licită s-a realizat, adesea, pe baza:

facilităţilor fiscale acordate de guvern: eşalonari, amânări sau scutiri la

plata impozitelor şi taxelor, a majorărilor şi penalităţilor aferente acestora. Astfel,

au fost avantajaţi contribuabilii rău-platnici în defavoarea celor care au înţeles să-

şi onoreze obligaţiile fiscale în termenele legale. Prin aceste facilităţi s-a încălcat,

în mod direct, principiul echităţii fiscale, în scopul realizării, mai mult declarate, a

unor finalităţi de natură economică sau socială.

omisiuni în reglementarea unor impozite şi taxe. De exemplu, persoanele

fizice autorizate în producţia de băuturi alcoolice, în perioada 1993-1995, au fost

omise din categoria subiecţilor impozabili, combustibilul M şi unele derivate ale

motorinei nu au fost supuse accizării, etc. O altă sursă importantă de evaziune

fiscală licită, la îndemână persoanelor fizice, a constituit-o neimpozitarea, până în

2004, a unor venituri realizate de acestea (veniturile realizate din vânzările

imobiliare, câştigurile de capital, veniturile ocazionale).

33

Page 34: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Prin urmare evaziunea fiscală licită va acţiona ori de câte ori prin legile

fiscale sunt lăsate posibilităţi de opţiune, de excepţie de la regulă, de omisiune, de

interpretare în mai multe modalităţi a legii, acolo unde există exprimate facilităţi

fiscale, în anumite cazuri definite de lege, evaziunea licită fiind favorizată de

existenţa unei legislaţii paralele pentru o firmă, care îşi poate, astfel, reorganiza

activitatea în aşa fel încât să profite de pe urma acesteia. Această formă a

evaziunii fiscale poate fi evitată prin corectarea şi îmbunătăţirea cadrului juridic

prin care a devenit posibilă, însă, de multe ori, existenţa unor interese politice,

economice şi sociale, determină tolerarea tacită a unor situaţii evazioniste.

Frauda fiscală

Evaziunea fiscală frauduloasă (frauda fiscală), constituie o formă de eludare

agravantă, fiind studiată, analizată, legiferată şi sancţionată, prin măsuri pecuniare

şi privative de libertate, ori de cate ori este depistată. Aceasta constă, deci, în

ascunderea ilegală, totală sau parţială, a materiei impozabile de către contribuabili,

în scopul reducerii sau eliminării obligaţiilor fiscale ce le revin.

Referitor la frauda fiscală, în doctrina de specialitate, s-a apreciat că aceasta

reprezintă un „cancer" ce afectează societatea civilă şi politică şi care, după unele

opinii, ar fi de circa 25% din valoarea bugetului unei ţări dezvoltate, ajungând la

procente impresionante în ţările în curs de dezvoltare29.

Evaziunea fiscală frauduloasă se prezintă sub urmatoarele forme:

evaziunea tradiţională (prin disimulare), care constă în sustragerea,

parţială sau totală, de la plata obligaţiilor fiscale, fie prin întocmirea şi depunerea

de documente incorecte, fie prin neîntocmirea documentelor cerute de legislaţia în

vigoare. Această formă a evaziunii fiscale frauduloase presupune o serie de

procedee, printre care:

29 Dorin Clocotici, Gheorghe Gheorghiu, “Dolul, frauda si evaziunea fiscala”, Ed. Lumina Lex, Bucuresti,1996,p.56

34

Page 35: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

- întocmirea unor declaraţii fiscale false sau neîntocmirea acestora; o

reducerea intenţionată a încasărilor, în scopul reducerii T.V.A.-ului şi a profitului

impozabil, prin încasări în numerar fară chitanţe şi vânzări fără factura;

- creşterea voită a cheltuielilor pentru a diminua profitul impozabil;

- producerea şi comercializarea de bunuri şi servicii în mod clandestin;

- desfăşurarea unor activităţi profesionale recompensate în mod clandestin

(la negru);

- diminuarea valorii moştenirilor primite şi a tranzacţiilor cu bunuri

imobiliare, etc.

evaziunea juridică, constă în ascunderea adevaratei naturi a unui

organism sau a unui contract (de exemplu, când un contract de asociere este

transformat, în mod ascuns, într-un contract de muncă, pentru ca beneficiarul

acestuia să obţină anumite avantaje din calitatea de salariat sau invers) pentru a

scăpa de anumite consecinţe fiscale.

evaziunea contabilă, greu de identificat în practică, constă în a crea

impresia unei evidenţe contabile corecte, utilizând documente false, în scopul

creşterii cheltuielilor, diminuării veniturilor, reducerii profitului impozabil şi, în

consecinţă, a obligaţiilor fiscale datorate statului.

evaziunea prin evaluare, constă în diminuarea valorii stocurilor,

supraestimarea provizioanelor în scopul deplasării profitului în viitor.

Domeniile cele mai propice fraudei fiscale sunt comune tuturor ţărilor, ele

fiind reprezentate, în special, de activităţile terţiare (comerţul şi serviciile) şi de

construcţii. Comerţul deţine, însă, primul loc în cadrul activităţilor generatoare de

economie subterană. Frauda este extrem de extinsă în cazul veniturilor declarate

de contribuabili, cum este cazul impozitului pe venitul global şi a impozitului pe

societate (pe profit). în cazul impozitelor reţinute la sursă, precum şi în cazul

impozitelor locale, când administraţia stabileşte bazele de impozitare, posibilităţile

de fraudă sunt mai reduse.

35

Page 36: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Pe categorii de contribuabili, se consideră că cele mai mari posibilităţi de

fraudare le au contribuabilii care desfăşoară activităţi industriale şi comerciale

precum şi cei care desfăşoară activităţii libere (avocaţi, medici, arhitecţi, etc).

În perioada de după 1989, în România, o serie de societăţi comerciale au

pus în aplicare diverse modalităţi şi tehnici, din ce în ce mai elaborate, prin care s-

au sustras fraudulos de la plata obligaţiilor fiscale, mijloacele şi pârghiile de ordin

legislativ şi administrativ fiind insuficiente pentru a le contracara. în aceste

condiţii, frauda fiscală a căpătat dimensiuni alarmante, atât prin cazurile

numeroase, cât şi prin sumele mari de bani cu care a fost prejudiciat bugetul

public.

În perioada analizată, instituţiile de control au evidenţiat o creştere a actelor

de evaziune fiscală frauduloasă, ale căror aspecte principale se referă la:

• sustragerea de la plata impozitelor printr-o înregistrare incorectă a

operaţiunilor economice în actele contabile;

înfiinţarea „companiilor fantomă" şi conducerea de activităţi

evazioniste în numele acestora;

distrugerea documentelor importante şi a evidenţelor contabile;

conducerea unor evidenţe contabile duble;

elaborarea şi prezentarea unor date nereale în balanţele contabile;

nedeclararea anumitor activităţi comerciale sau a unor surse de

impozitare;

subzistenţa unor activităţi economice fără declararea subsidiarilor,

punctelor de lucru şi antrepozitelor;

prezentarea de documente false privind operaţiunile de import-export.

În continuare, sunt prezentate, unele din cele mai utilizate tehnici de fraudare

fiscală, constatate în urma acţiunilor de control efectuate, în România, grupate pe

categorii de obligaţii fiscale:

a) în cazul impozitului pe profit:

36

Page 37: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

reducerea bazei de impozitare, prin includerea pe costuri a unor

cheltuieli, fără documente justificative sau bază legală (amenzi, penalitati, etc.);

înregistrarea unor cheltuieli supradimensionate sau peste limita admisă

de lege (amortizări, cheltuieli social-culturale cheltuieli de deplasare, cheltuieli de

protocol, etc.);

deducerea unor cheltuieli personale ale asociaţilor sau dobânzi la

împrumuturi acordate de patroni propriei societăţi;

neînregistrarea integrală a veniturilor realizate, fie prin neîntocmirea

documentelor de evidenţă primară, fie prin înscrierea în documente a unor preţuri

de livrare sub cele practicate în mod real;

transferul veniturilor impozabile la societăţi nou create în cadrul

aceluiaşi grup, aflate în perioada de scutire de la plata impozitului pe profit,

concomitent cu înregistrarea de pierderi de către societatea-mamă;

determinarea impozitului pe profit prin aplicarea necorespunzatoare a

prevederilor legale, în special în ceea ce priveşte reducerea impozitului aferent

profitului reînvestit;

necalcularea de către unele organizaţii nonprofit a impozitului

aferent veniturilor rezultate din activităti economice;

neînregistrarea în contabilitate a diferenţelor stabilite prin actele de

control sau chiar a obligaţiilor privind impozitul pe profit datorat,

b) în cazul taxei pe valoare adaugată

Cu toate că agentul economic nu suportă sarcina acestui impozit, ci numai

îl gestionează deoarece suportator este consumatorul final, înclinaţia spre

evaziune în materie de T.V.A. este determinată pe de o parte, de tendinţa însuşirii

unor sume deloc neglijabile, iar pe de alta parte, de impactul acestui impozit

asupra trezoreriei şi lichidităţilor agenţilor economici. Mecanismul principal prin

care se realizează sustragerea de la plata taxei pe valoare adaugată îl constituie fie

majorarea fictivă a T.V.A. deductibilă, prin întrări scriptice de bunuri, fie

37

Page 38: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

micşorarea T.V.A. colectată, ca urmare a subevaluării valorii ieşirilor de produse,

mărfuri şi servicii. Prin urmare:

aplicarea eronată a regimului deducerilor (deducerea taxei pe valoarea

adaugată pe baza unor documente care nu au înscrisă taxa sau chiar deduceri fără

documente sau cu documente nelegale, deduceri duble, ca urmare a înscrierii

repetate a unor facturi în jurnalele de cumpărări, deduceri pe baza unor

documente aparţinând altor societăţi comerciale, deducerea taxei pe valoarea

adaugată aferentă operaţiunilor scutite, fără drept de deducere, etc);

necuprinderea unor operaţiuni ce intră în sfera taxei pe valoare adaugată

în baza de calcul a taxei sau necuprinderea în baza de calcul a taxei a tuturor

facturilor;

neevidenţierea şi nevirarea taxei pe valoarea adaugată aferentă

avansurilor de la clienţi;

neînregistrarea ca plătitor la depăşirea plafonului minim;

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată aferentă importurilor

de bunuri, prin prezentarea în vamă a unor acte fictive de donaţie, de la parteneri

externi, în loc de acte de cumpărare, precum şi neincluderea în deconturi a taxei

pe valoarea adaugată de plată în vamă;

emiterea de chitanţe fiscale şi facturi cu taxa pe valoarea adaugată, iară

ca agentul economic să fie plătitor şi fără să înregistreze şi să vireze taxa pe

valoarea adaugată;

neutilizarea sau utilizarea defectuoasă a formularisticii tipizate, cu

înregistrări incomplete în jurnale sau înregistrări repetate în jurnalele de

cumpărare, facturi „pierdute", amânarea întocmirii facturilor fiscale în scopul

amânării plăţii taxei pe valoarea adaugată, necuprinderea în baza de calcul a

tuturor elementelor din factură (ambalaje, cheltuieli de transport, etc.);

sustragerea de la plata taxei pe valoarea adaugată prin declararea unor

importuri ca fiind temporare;

cereri de rambursare nejustificate;

38

Page 39: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

„erori de calcul", etc., constituie doar cateva din metodele utilizate

pentru fraudarea taxei pe valoarea adaugată.

c) în privinţa impozitului pe salarii:

neimpozitarea tuturor sumelor plătite salariaţilor cu titlu de venituri

salariale (diverse ajutoare în bani sau în natură, alte drepturi acordate în natură,

prime, sume reprezentând participări la beneficiu, stimulente, etc.);

aplicarea incorectă a tabelelor de impozitare a drepturilor salariale;

nereţinerea şi nevirarea impozitului pe salariu datorat pentru persoanele

angajate pe bază de convenţii civile sau pentru zilieri;

necumularea, în vederea impozitării, a tuturor veniturilor salariale;

neînregistrarea obligaţiilor de plată a impozitului pe salarii;

nerespectarea legislaţiei privind stabilirea bazei de impozitare, cumul,

scutirile şi reducerile de impozit.

Impozitului pe venitul global, care a funcţionai în perioada 2000-2004, a

oferit, de asemenea, multiple posibilităţi de practicare a evaziunii fiscale legale,

printre care:

necuprinderea, în baza de impozitare, a tuturor veniturilor realizate, în

special a celor pentru care impunerea se realiza pe baza declaraţiei subiectului

impozabil (ex: venituri din chirii, venituri din activităţi independente);

identificarea unor modalităţi de generare de cheltuieli fictive cu

salarizarea unor persoane, reuşindu-se pe această cale plăţi de natura dividendelor

camuflate sub formă de drepturi salariale;

crearea unor facilităţi salariaţilor, care să nu intre în sfera de impunere a

impozitului pe venitul global, astfel încât să plătească la bugetul de stat un impozit

mai mic;

transformarea salariaţilor în societăţi comerciale independente şi deci

transferarea din impozitarea pe venitul global în impozitarea pe venitul

39

Page 40: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

microîntreprinderilor sau în impozitul pe profit, după caz. Astfel se evita

impozitarea cu coeficienţi de impunere foarte mari de ordinul 18%-40%, şi

înlocuirea cu un impozit de 1,5% pe venitul microîntreprinderilor, plus 5%

impozitul pe dividende, economia fiind extrem de mare;

obţinerea de către salariaţi a unor statute ce le conferă scutirea de la

plata impozitului pe venitul global, cum ar fi: certificate de revoluţionari,

certificate de handicapaţi,

d) în ceea ce priveşte accizele:

necuprinderea în baza de impozitare a tuturor sumelor impozabile;

micşorarea bazei de impozitare prin subevaluarea produselor importate,

în vamă, prin folosirea de documente duble;

necalcularea accizelor aferente modificării concentraţiei alcoolice;

neincluderea accizelor în preţul de vânzare al produselor pentru care se

datorează accize;

neevidenţierea în contabilitate a obligaţiei de plată a accizelor;

sustragerea de la plata accizelor prin schimbarea denumirii produselor

accizate şi trecerea lor la produse neaccizate sau accizate cu cote reduse (pentru

uleiuri minerale, alcool, etc.).

e) în ceea ce priveşte celelalte impozite şi taxe datorate bugetului de stat

sau bugetelor locale:

evidenţierea în contabilitate a unor clădiri la valori inferioare celor reale;

nedepunerea, la organele fiscale, a declaraţiilor privind clădirile aflate în

patrimoniu, a mijloacelor de transport aflate în posesie şi a terenurilor deţinute sau

aflate în administrarea agenţilor economici;

40

Page 41: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

declararea unor date eronate, neactualizate sau nesincere, în ce priveşte

impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea

terenurilor proprietate de stat, etc.;

neconstituirea şi nevirarea impozitului pe dividende, calcularea eronată

a acestuia;

nereţinerea impozitului pe dividende aferent avansurilor acordate în

cursul anului, care după realizarea profitului şi aprobarea bilanţului, au avut

destinaţia de dividende;

nedeclararea veniturilor realizate, de către persoanele fizice, din diverse

activităţi (meditatii, venituri din închirieri, comercializarea de produse prin

consignaţii, etc.);

încălcarea prevederilor legale privind modul de desfăşurare şi

impozitare a activităţii de taximetrie auto, de către persoanele autorizate să

desfăşoare astfel de activităţi, prin neprezentarea, la organul fiscal, pentru

citirea aparatelor de taxat sau alterarea informaţiilor furnizate de acestea, etc.

Potrivit oficialilor, cele mai noi şi mai utilizate modalităţi de fraudare a

bugetului statului sunt: simularea unor exporturi; trecerea scriptică a operaţiunilor

prin mai multe firme; organizarea în asociere a acţiunilor frauduloase, prin

implicarea mai multor firme dispersate în teritoriu, aparent fără legătură între ele;

întocmirea de documente care îndeplinesc doar formal cerinţele legale, urmate de

transferuri bancare prin care simulează stingerea obligaţiilor fictive între parteneri.

Datorită complexităţii procesului de tranziţie, ritmului accelerat al

globalizarii, evaziunea fiscala din România este la ora actuală legată de infracţiuni

economice şi financiare, precum şi de organizaţiile de crimă organizată.

În prezent, infracţiunile de evaziune fiscală sunt reglementate de către

Legea 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, astfel

constituie infracţiune:

41

Page 42: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

fapta contribuabilului care, cu intenţie, nu reface documentele de

evidenţă contabilă distruse, în termenul înscris în documentele de control, deşi

acesta putea să o facă.

refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor

competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din

patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

împiedicarea, sub orice formă, a organelor competente de a intra, în

condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul

efectuării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.

reţinerea şi nevărsarea, cu intenţie, în cel mult 30 de zile de la

scadenţă, a sumelor reprezentând impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă.

punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor sau

formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special.

tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau

formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

stabilirea cu rea-credinţă de către contribuabil a impozitelor, taxelor

sau contribuţiilor, având ca rezultat obţinerea, fără drept, a unor sume de bani

cu titlu de rambursări sau restituiri de la bugetul general consolidat ori

compensări datorate bugetului general consolidat.

În acest caz se pedepseşte şi tentativa şi asocierea în vederea săvârşirii faptei

prevăzute la alin. (1).

De asemenea constituie infracţiune urmatoarele fapte săvârşite în scopul

sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale:

ascunderea bunului ori a sursei impozabile sau taxabile;

omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în

alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor

realizate;

42

Page 43: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

evidenţierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a

cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale ori evidenţierea altor operaţiuni

fictive;

alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale

aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare

a datelor;

executarea de evidenţe contabile duble, folosindu-se înscrisuri sau alte

mijloace de stocare a datelor;

sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale,

prin nedeclararea, declararea fictiva ori declararea inexacta cu privire la sediile

principale sau secundare ale persoanelor verificate;

substituirea, degradarea sau înstrăinarea de către debitor ori de către

terţe persoane a bunurilor sechestrate în conformitate cu prevederile Codului de

procedură fiscală şi ale Codului de procedură penală.

Trebuie avute în vedere de asemenea o serie de prevederi ale legislaţiei în

domeniu care sunt în strânsă legătură cu faptele de evaziune fiscală, cum ar fi:

- Legea 571/2003 privind Codul Fiscal

- Legea 82/1991 legea contabilităţii

- Legea 26/1990 privind Registrul Comerţului

- Titlul VII din Codul Penal « Infracţiuni de Fals »

În vederea unei mai bune înţelegeri a mecanismului evazionist şi pentru o

corectă aplicare a prevederilor legale trebuie definiţi unii termeni utilizaţi în acest

domeniu :

buget general consolidat - ansamblul tuturor bugetelor publice,

componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un

întreg;

43

Page 44: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

contribuabil - orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate

fără personalitate juridică care datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte sume

bugetului general consolidat;

documente legale - documentele prevăzute de Codul fiscal, Codul de

procedură fiscală, Codul vamal, Legea contabilităţii nr, 82/1991, republicată, şi de

reglementările elaborate pentru punerea în aplicare a acestora;

formulare tipizate ca regim special utilizate fu domeniul fiscal - documente

legale ale căror tipărire, înseriere şi numerotare se realizează în condiiile actelor

normative în vigoare;

obligaţii fiscale - obligaţiile prevăzute de Codul fiscal şi de Codul de

procedură fiscală;

operaţiune fictivă - disimularea realităţii prin crearea aparenţei existenţei

unei operaţiuni care în fapt nu există;

organe competente - organe care au atribuţii de efectuare a verificărilor

financiare, fiscale sau vamale, potrivit legii.

Din analiza situaţiei operative prezentate de I.G.P.R. rezultă existenţa unor

prevederi permisive şi chiar favorabile evaziunii fiscale, în regulile, procedurile şi

reglementările sistemelor bancar- financiar şi valutar, precum şi în normele care

reglementează în general contractele.

Atâta vreme cât tranzacţiile ilegale sunt achitate în numerar, şi sancţiunile

sunt disproporţionat de mici comparat cu valoarea operaţiunilor ilegale,

fenomenul este greu de contracarat Accesul uneori imposibil la operaţiunile

bancare care implică companiile fantomă, face ineficientă activitatea corpurilor de

control în eforturile lor de a recupera pierderile aduse bugetului de stat

De asemenea din cazuistica instrumentată de ofiţerii de investigare a

fraudelor se desprind următoarele cauze şi condiţii care favorizează fenomenul

evazionist:

incertitudinile legislative ce au însoţit mutaţiile economice;

44

Page 45: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

divizarea economică necontrolată, apariţia unor mici întreprinderi cu

activitate temporară, speculativă;

atitudinea tolerantă atât a autorităţilor cât şi a populaţiei faţă de

încalcarea reglementărilor, o oarecare reticenţă faţă de disciplină;

birocratismul exagerat

implicarea superficială a organelor de control

necunoaşterea sau ignorarea legislaţiei fiscale şi deci a obligaţiilor care

decurg din aplicarea acestuia;

interpretarea sau aplicarea eronată şi chiar abuzivă a legislaţiei fiscale;

Alături de acestea, în literatura de specialitate s-a susţinut că factorii care

generează şi favorizează fenomenul evaziunii fiscale, atât în forma sa „permisă" şi

nesancţionată de lege cât şi în forma sa sancţionată de lege, se pot grupa, pentru o

mai bună sistematizare, în:

factori psihosociali, care ţin atât de pornirile şi convingerile interioare ale

contribuabilului cât şi de conduita generală şi mediul social din care acesta face

parte;

factori de natură economică, care ţin de percepţia contribuabilului cu

privire la nivelul venitului rămas după plata impozitului şi capacitatea acestuia de

a satisface nevoile individuale a contribuabilului;

factori de ordin legislativ şi administrativ, care ţin, pe de o parte de

percepţia cu privire la modul de aşezare a impozitelor, la echitatea sistemului

fiscal precum şi de percepţia privitoare la destinaţiile date, de stat, sumelor

colectate din impozite, iar pe de altă parte de percepţia contribuabilului cu privire

la modul în care organele statului aplică legea fiscală şi eventualele sancţiuni care

decurg din nerespectarea ei.

Toţi aceşti factori prezentaţi au o acţiune conjugată asupra deciziei de

sustragere fiscală, astfel încât trasarea unei demarcaţii clare a acţiunii fiecaruia

este atât dificil de realizat, cât şi inoportun.

45

Page 46: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Evaziunea fiscală, aşa cum este reglementată de actele normative

menţionate, poate îmbrăca o serie de forme, care se constituie în modalităţi

normative de comitere cu individualitate distinctă. Din redactarea textelor care o

incriminează observăm că în toate modalităţile de săvârşire, evaziunea fiscală

constă fie într-o acţiune a făptuitorului, fie într-o inacţiune a acestuia, în sensul

neîndeplinirii de către cel în cauză a ceea ce era obligat să facă.

Din practicarea acţiunilor de investigare a faptelor de evaziune fiscală, se

constată următoarele forme de manifestare şi moduri de operare în funcţie de

categoria de contribuabil (persoane fizice şi juridice) şi de categoria de venituri

(impozit pe profit, taxa pe valoarea adaugată, impozit pe salarii, accize, impozite

şi taxe locale şi alte impozite şi taxe) : Se remarcă o recrudescenţă a următoarelor

moduri de operare:

Punerea în circulaţie fără drept a documentelor cu regim special -facturi

fiscale, avize de însoţire a mărfii, chitanţe.

Comercializarea de băuturi alcoolice utilizându-se în scopul marcării

fiscale de banderole deţinute fară drept sau falsificate.

Justificarea provenienţei mărfurilor pe durata transportului utilizându-se

documente fiscale care nu provin de la furnizorii reali.

Diminuarea bazei de impozitare sau solicitarea rambursărilor de TVA

prin introducerea în contabilitate de cheltuieli nereale pe bază de documente

emise în numele firmelor fantomă

Producerea de produse accizabile în afara antrepozitelor fiscale

autorizate

Constituirea de societăţi comerciale având ca asociaţi cetăţeni arabi, în

scopul externalizării către acestea de datorii la bugetul de stat, datorii care nu vor

fi niciodată achitate.

Cesionarea societăţilor comerciale cu datorii către bugetul de stat, către

cetăţeni străini care odată ce preiau societatea părăsesc teritoriul României;

46

Page 47: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Inregistrarea de cheltuieli fictive prin realizarea unor circuite nereale ale

documentelor din sfera prestărilor de servicii (management, marketing, know-

how, consultanţă etc.) care ulterior nu mai pot fi cuantificate sau identificate

întrucât pentru acest lucru sunt folosite companii off-shore sau firme „fantomă,, -

inexistente din punct de vedere al activităţii comerciale.

Externalizarea profiturilor înregistrate de către unii agenţii economici către

societăţi de tip microîntreprindere care beneficiază de un regim fiscal mai lejer;

Cap.3 Spălarea banilor

47

Page 48: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

3.1. Noţiune

Fiind întotdeauna o activitate a crimei organizate, spălarea banilor a devenit

în ultimele decenii o temă majoră a represiunii etatizate. Prin prisma

consideraţiilor generale asupra noţiunii „spălarea banilor", contextul sau

obiectivul observat în ansamblu este acela de legalizare a venitului ilegal. Un

obiectiv curent al spălării banilor este cel de a amesteca fondurile ilegale cu cele

provenite din activităţi de afacere legale în aşa fel, încât venitul să pară a fi

rezultatul acestor activităţi legitime.

Spălarea banilor este un concept înţeles diferit, în limbajul curent deseori

fiind utilizată şi noţiunea de „bani murdari". Pentru înţelegerea univocă a

conceptului de legalizare a veniturilor ilegale, este necesară interpretarea

prescripţiilor dreptului penal internaţional şi ale dreptului penal naţional. Doar

studiul global al procesului de legalizare va permite perceperea adecvată a

termenului juridic „spălarea banilor".

Se consideră că fapta „spălarea banilor" a apărut în anii'20 ai secolului al

XX-lea, cel care a inventat-o fiind gangsterul american AII Capone. Clanurile

mafiote au inventat atunci o metodă ingenioasă de legalizare a mijloacelor

provenite pe căi ilegale. Au facut-o prin intermediul curăţătoriilor chimice. Ţara

fusese împânzită de curăţătorii. Prin intermediul acestor reţele de curăţătorii,

mafia „spăla" venitul criminal, folosind o schemă deloc complicată: profitul zilnic

de la activitatea acestor întreprinderi legale se amesteca cu „banii murdari"30,

ultimii fiind declaraţi venituri legale. Această istorie a condus la reţinerea

termenului de „spălare" care, deşi utilizat la figurat, exprima totuşi clar esenţa

întregului proces ilegal. La începutul procesului se plasează „banii murdari" care,

depăşind mai multe etape de „prelucrare tehnică", în cele din urmă devin „curaţi",

30 Jerez Olivier. Le blanchiment de l’argent.-Paris: Banque Editeur,1998, p.20

48

Page 49: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

adică pe deplin legali. în schimb, Maier Lanski a fost cel care a creat diverse

metode de spălare. El se conducea de principiul după care toate veniturile ce nu

sunt cunoscute de către serviciul fiscal nu se supun impozitării. A fost primul care

a evaluat priorităţile conturilor în băncile elveţiene, ale zonelor off-shore şi ale

jocurilor de noroc.

Descriind pericolul spălării banilor, unii metaforizau cum că aceasta ar fi

inima crimei organizate, adica ceea ce o face să existe. Pentru prima dată însuşi

termenul „spălarea banilor" apare în publicaţiile din anul 1973 în legătură cu

numele preşedintelui american Richard Nixon.

De altfel, se consideră că la adoptarea „legii antialcool" în SUA, fapt ce a

favorizat spălarea banilor, nu s-a ţinut cont de tradiţiile statului, cum ar fi

libertatea de a purta arme, hotarele deschise intre statele ce formează federaţia,

autonomia legislativă a unor state de cea federală, absenţa tradiţiilor culturale etc.

Dar însuşi germenele fenomenului spălarea banilor sau al legalizarii veniturilor

ilegale este întâlnit încă din antichitate31. In secolul VI î.e.n., faraonul Amasis

obliga fiecare egiptean să declare conducătorului provinciei veniturile sale anuale.

Cei care se eschivau de la aceste prescripţii sau nu puteau să justfice în mod legal

sursa veniturilor lor erau ameninţaţi cu moartea. Reformatorul Solon a stabilit în

Atena aceeaşi ordine. însă era destul de dificil să-ţi faci viaţa frumoasă în baza

veniturilor ilegale, respectiv şi posibilitatea de a obţine asemenea venituri slăbise

considerabil.

Evident, este mai uşor să obţii, mai întâi, un venit pe căi ilegale şi apoi să-1

legalizezi, decât să-1 obţii iniţial în mod legal, în urma cărui fapt o bună parte a

sumelor nu sunt vărsate în bugetul de stat

31 Manouk Vonny. Genese du processus de blanchiment d’argents, Revue internationale de criminologie et de police technique et scientifique,2004,p.323-339

49

Page 50: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Reguli de bază ale spălării banilor

a) Anonimatul- este una din regulile spălării banilor prin care tranzacţia cu

valori obţinute din infracţiuni trebuie să fie asemănătoare altor tranzacţii legale din

mediul sau locul unde acestea au loc. în esenţă, numerarul nu trebuie să lase nicio

pistă care să conducă la originea sa. în economiile în care se foloseşte des

numerarul pentru achiziţii de mai mică sau mai mare valoare, dispunerea de acesta

nu reprezintă niciun risc pentru infractor. Totuşi, în majoritatea ţărilor, aproape

toate tranzacţiile cu sume mari sunt realizate nu cash, ci prin utilizarea altor

mijloace de plată (cecuri, poliţe bancare, cărţi de credit), de aceea cheltuirea sau

depozitarea unor sume mari de bani in numerar creează suspiciuni.

Din această cauză, infractorii au creat tehnici şi metode variate de inserare a

numerarului în sistemul financiar, şi anume:

- structurarea, adica divizarea sumelor mari în sume mai mici şi depunerea

acestora de către mai multe persoane în diverse conturi bancare sau utilizarea

sumelor respective în vederea achiziţionării altor instrumente de plată, cum ar fi

titlurile la purtător sau ordinele de plată;

- contrabanda cu numerar, prin simpla scoatere ilegală din ţară a unei

cantităţi de bani în numerar şi introducerea acesteia într-o altă ţară, în general cu

reguli mai puţin stricte, de obicei prin curieri sau prin ascunderea cantităţii pe vase

cargo;

- amestecul fondurilor ilegale cu cele care provin dintr-o afacere legală cu

numerar, sume care apoi sunt depozitate împreuna.

b) Viteza- circulaţia rapidă a valorilor, pentru a nu putea fi detectate. Odată

ce numerarul a intrat în sistemul financiar, fie că se află sau nu în ţara de origine,

spălătorul poate utiliza avantajele create de progresele informatice (IT), metodele

moderne de transmitere a banilor, pentru a-i pune rapid în circulaţie. Transferurile

bancare electronice pot mişca sume mari de bani aproape oriunde în lume în doar

50

Page 51: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

câteva minute, fără ca deţinătorul lor să fie nevoit să treacă pe la bancă sau să

implice angajaţii băncii.

c) Complexitatea. Prin împărţirea fondurilor sale în mai multe tranzacţii şi

viteza acestor operaţiuni, spălătorul face dificilă şi uneori imposibilă munca

investigatorilor de a reconstitui drumul banilor. Transferurile dintr-un cont în mai

multe conturi aflate în alte ţări şi redirecţionarea ulterioară dinspre acele ţări

creează un circuit complex multinaţional electronic, care face dificilă urmărirea

lor de către organele de cercetare.

d) Secretul. în ciuda faptului că secretul bancar are un scop legitim şi o

justificare comercială, acesta poate conduce la apariţia unor paradisuri financiare,

ce oferă protecţie infractorilor, la nivel mondial existând aproximativ un million

de corporaţii anonime, ce impun un secret financiar strict şi apără investitorii

străini de investigaţii şi anchete judiciare.

3.1.1. Conceptul de "spălare a banilor" în reglementări

internaţionale

Punctul de referinţă în procesul de reglementare pe plan internaţional a

concepţiei de luptă contra traficului ilegal de stupefiante şi, implicit a spălării

banilor proveniţi din activităţi criminale, îl constituie COVENŢIA NAŢIUNILOR

UNITE adoptată la 19 decembrie 1988 la Viena, care a definit pentru prima dată

termenul de spălăre a banilor drept"........preocuparea de a disimula provenienţa,

natura, dispoziţia, mişcarea sau proprietarul fondurilor provenite din trafic ilicit de

stupefiante, închizând mişcarea sau convertibilitatea prin procedee electronice de

transmitere, cu scopul de a da acestor fonduri aspectul că sunt rezultate din

activităţi legale"32.

Preocuparea Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru edificarea strategiei

internaţionale de combatere a traficului şi consumului ilicit de droguri şi implicit

32 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.24

51

Page 52: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

de acţiune contra spălării banilor, a fost determinată de amploarea fără precedent

pe care o cunoaşte în prezent acest fenomen pe plan mondial.

Unul dintre subiectele cele mai discutate astăzi, atât la nivelul organismelor

poliţieneşti, cât şi al celor internaţionale, îl constituie traficul ilegal de droguri

asociat, foarte adesea, cu întregul ansamblu de fapte ce definesc criminalitatea de

înaltă violenţă. Practic, în întreaga lume, autoritătile au declanşat un veritabil

război împotriva producţiei, transportului şi consumului ilegal de droguri.

Analizele efectuate de poliţiile din statele cele mai afectate de fenomenul

traficului şi consumului ilegal de droguri pun în evidenţă, pe lângă amploarea şi

intensitatea deosebită a afacerilor cu asemenea substanţe şi produse,

comportamentul şi reacţia extrem de violentă a grupurilor de traficanţi faţă de

intervenţia forţelor de ordine. Aproape zilnic, în ţările producătoare (Columbia,

Venezuela, Peru, India, Pakistan, China, Afganistan, Birmania, Laos, Thailanda),

ca şi în ţările destinatare ale drogurilor, se consumă secvenţe de o violenţă

maximă33.

În acest context este de remarcat un alt aspect care vizează o tot mai

fregventă intersectare a criminalităţii de înaltă violenţă cu crima al cărei conţinut

este de natură economico-financiară. Cea din urmă constituie problema care

frământă în cel mai înalt grad grupurile de tip mafiot angajate în reciclarea

capitalului negru dobândit în principal din afacerile ilegale cu droguri.

Pornind şi numai de la aceste consideraţii, se obţine o imagine aproximativă

a dimensiunii unui fenomen care nu poate fi analizat şi abordat decât într-o

manieră realistă, obiectivă, de fiecare autoritate naţională, dar şi de către

organismele internaţionale abilitate a desfăşura, pe multiple planuri, lupta pentru

combaterea traficului ilegal de droguri, a crimei organizate, a structurilor de tip

mafiot.

Din această perspectivă devine justificată intensificarea preocupării

organismelor internaţionale pentru adoptarea unor reglementări unitare menite să

33 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.25

52

Page 53: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

asigure contracararea mai eficientă a întregului complex de activităţi criminale

asociate cu spălărea banilor.

Ca dovadă, Consiliul Comunităţii Europene, în Directiva nr. 91/308 din 10

iunie 1991, defineşte mai complet şi mai realist noţiunea de spălare a banilor.

Această operaţiune este considerată drept o conduită care, comisă cu intenţie,

vizează34:

convertirea transferului de proprietate, cunoscând că o astfel de

proprietate derivă dintr-o activitate criminală, sau dintr-o participare la o

asemenea activitate, în scopul ascunderii sau deghizării originii ilicite a

proprietăţii, precum şi ajutorul oferit oricărei persoane care este implicată în

efectuarea unei activităţi de acest gen, pentru a se sustrage de la consecinţele

legale ale acţiunii sale;

ascunderea sau deghizarea naturii sursei, poziţiei, caracterului şi

mişcării adevărate a proprietăţii ştiind că aceasta provine din activitate criminală

sau din participarea la o astfel de activitate;

achiziţia, posesia sau folosirea unei proprietăţi, cunoscând la

momentul primirii, că o astfel de proprietate a derivat dintr-o activitate criminală

sau dintr-o participare la o asemenea activitate;

participarea, asocierea şi încercarea de comitere a faptelor,

complicitatea, tăinuirea, înlesnirea şi sfutuirea privind înfăptuirea oricărei acţiuni

menţionate în paragrafele anterioare.

Această definiţie dată de Consiliul Comunităţii Europene este mult mai

detaliată şi concretă decât cea formulată în Convenţia ONU de la Viena din 1988.

Explicaţia nu poate fi decât aceea că între momentele celor două formulări s-au

scurs aproape trei ani, interval în care s-au produs semnificative mutaţii atât în

modalităţile concrete de spălare a banilor, cât şi în maniera de abordare a

conceptului de criminalitate de către organismele şi structurile specializate, pe

plan naţional şi internaţional.34 Costica Voicu, “Spalarea…”,op. cit., p.26

53

Page 54: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Definind mai complet atât termenul de spălare a banilor cât şi concepţia de

control asupra acestui fenomen, Directiva Consiliului Comunităţii Europene

evidenţiază, în mod pregnant, următoarele aspecte pe care le recomandă a fi

studiate prioritar de către ţările din Europa Centrală si Răsăriteană:

pentru a uşura activităţile lor criminale, spălătorii de bani încearcă să

profite de libertatea mişcării capitalului şi de accesul facil la serviciile structurilor

financiare naţionale şi internaţionale;

procesul de spălare a banilor determină extinderea crimei organizate,

în general şi a traficului de droguri în special;

abordarea penală nu trebuie să fie singura cale de combatere a

procesului de spălare a banilor, deoarece sistemul financiar poate juca un rol activ

în această schiţă de strategie care reclamă o reală coordonare şi cooperare

internaţională

interzicerea activităţilor de spălare a banilor prin legislaţia tuturor

statelor este o condiţie absolut necesară pentru combaterea acestui fenomen;

instituţiile financiare şi de credit trebuie să examineze cu atenţie

deosebită orice tranzacţie pe care o consideră a fi, prin natura sa, în legătură cu

fenomenul de spălare a banilor, asigurând, în acelaşi timp, integritatea sistemului

financiar;

prevenirea folosirii sistemului financiar în procesul de spălare a

banilor este o sarcină care nu poate fi realizată de autorităţile responsabile pentru

combaterea acestui fenomen tară cooperarea instituţiilor financiare şi de credit şi a

autorităţilor de supraveghere;

este absolut necesară o clauză de protecţie specială pentru a proteja

instituţiile financiare şi de credit, angajaţii şi directorii lor faţă de răspunderea

pentru încălcarea restricţiilor privind divulgarea infonnaţiilor;

toate informaţiile primite de autorităţile de supraveghere vor fi

folosite numai în legătură cu acţiunea de combatere a procesului de spălare a

54

Page 55: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

banilor, statul urmând să verifice faptul că aceste informaţii nu vor fi folosite în

alte scopuri;

întrucât activitatea de combatere a fenomenului de spălare a banilor

nu poate fi realizată numai prin intermediul instituţiilor financiare şi de credit, ci

şi de către alte tipuri de profesii sau categorii de întreprinderi, statele membre

trebuie să extindă prevederile acestei Directive în sensul de a include acele

profesii şi întreprinderi ale căror activităţi ar putea fi folosite în scopul spălării

banilor;

fenomenul de spălare a banilor trebuie considerat ca atare chiar dacă

activităţile care au generat profitul ce urmează a fi spălat s-au săvârşit pe teritoriul

altor state.

Directiva 91/308 CEE a fost modificată prin Directiva 2001/97/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului, din 4 decembrie 2001, care avea drept scop

de a actualiza unele prevederi. Ca urmare, aceste amendamente privesc largirea

interdicţiei spălării nu doar a veniturilor obţinute din trafic de droguri, dar în mod

egal din toate delictele grave (inclusiv fraude asupra bugetului comunitar),

inclusiv din criminalitatea organizată sau în urma actelor de terorism

internaţional. în rest, unele prevederi ale Directivei se răsfrâng şi asupra

activităţilor şi profesiunilor non-financiare (cum ar fi cea de notar, avocat, asupra

cazinourilor etc.).

În ceea ce priveşte stabilirea cadrului infracţiunilor primare din care rezultă

veniturile ilegale care ulterior pot fi supuse spălării, un rol deosebit l-au avut

reglementările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională. în cadrul celor 40 de

recomandări asupra spălării capitalurilor, elaborate sub egida GAFI, se menţiona

că „fiecare ţară trebuie să aibă în preocupare incriminarea faptei spălarea

fondurilor, însă nu numai a celor care provin din traficul de stupefiante, dar şi a

celor ce provin din comiterea tuturor celorlalte infracţiuni grave care generează

profituri importante"

55

Page 56: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

La data de 26.10.2005 Parlamentul European şi Consiliul Uniunii

Europene, au adoptat Directiva 2005/60/CE privind prevenirea utilizării sistemului

financiar în scopul spălării banilor şi finanţării terorismului. în cuprinsul acestui act

se arată că spălarea banilor şi finanţarea terorismului se produc deseori în context

internaţional. Orice măsuri adoptate numai la nivel naţional sau chiar la nivel

comunitar, iară a ţine seama de coordonarea şi cooperarea internaţională, ar avea

efecte foarte limitate. Prin urmare, măsurile adoptate de Comunitate în acest

domeniu ar trebui să fie compatibile cu acţiuni întreprinse în alte foruri

internaţionale. Acţiunile comunitare trebuie, în special, să ţină seama în

continuare de recomandările Grupului de Acţiune Financiară (denumit în

continuare GAFI), care constituie principalul organism internaţional activ în lupta

împotriva spălării banilor şi finanţării terorismului. Deoarece recomandările GAFI

au fost revizuite şi extinse în mod substanţial în anul 2003, prezenta directivă ar

trebui să fie armonizată cu noile standarde internaţionale (punctul 4 din expunerea

de motive). In art. 1 alin. 1 al Directivei menţionate mai sus se definesc

comportamentele considerate a fi spălare a banilor, astfel:

conversia sau transferul de bunuri, cunoscând că acele bunuri provin

dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la astfel de activităţi,

cu scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a bunurilor sau al sprijinirii

oricărei persoane implicate în comiterea activităţilor respective pentru a se

sustrage consecinţelor legale ale acţiunilor sale;

ascunderea sau disimularea naturii, sursei, localizării, utilizării,

circulaţiei, a drepturilor aferente sau a dreptului de proprietate reale, cunoscând că

acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare la

astfel de activităţi;

achiziţia, deţinerea sau utilizarea de bunuri, cunoscând, la data primirii

lor, că acestea provin dintr-o activitate infracţională sau dintr-un act de participare

la astfel de activităţi;

56

Page 57: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

participarea, asocierea în vederea comiterii, tentativele de comitere şi

sprijinirea, incitarea, facilitarea şi consilierea pentru comiterea oricăreia dintre

acţiunile menţionate la literele anterioare.

Totodată, în alin. 3 al art. 1 se arată că "se consideră spălare a banilor chiar

şi situaţia în care activităţile care au generat bunurile ce urmează a fi spălate au

fost derulate pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei ţări terţe".

Prin adoptarea acestei directive se extinde sfera persoanelor obligate să

întreprindă măsuri menite a preveni spălarea banilor, astfel, în art. 2 alin. 1 se

arată că prezenta directivă se aplică:

a) instituţiilor de credit;

b) instituţiilor financiare;

c) următoarelor persoane fizice sau juridice, în

exercitarea activităţilor lor profesionale:

1. auditori, experţi contabili externi şi consilieri fiscali;

2. notari şi membri ai altor profesii liberale juridice, atunci când participă,

în numele şi pe seama clientului, la orice tranzacţie financiara sau imobiliară, sau

când acordă asistenţă pentru planificarea sau executarea tranzacţiilor pentru client

referitoare la:

a) cumpărarea şi vânzarea de bunuri imobile sau entităţi comerciale;

b) gestionarea banilor, valorilor mobiliare sau altor active ale clientului;

c) deschiderea sau gestionarea de conturi bancare, conturi de economii

sau conturi de valori mobiliare;

d) organizarea contribuţiilor necesare pentru crearea, funcţionarea sau

gestionarea societăţilor;

e) crearea, funcţionarea sau gestionarea de trust-uri, societăţi sau

structuri similare;

3. prestatori de servicii pentru trust-uri sau întreprinderi care nu fac obiectul

punctelor 1 sau 2

57

Page 58: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

4. agenţi imobiliari;

5. alte persoane fizice sau juridice care comercializeaza bunuri, numai în

măsura în care plăţile sunt efectuate în numerar, în valoare de cel puţin 15 000

EUR, indiferent dacă tranzacţia se execută printr-o singură operaţiune sau prin

mai multe operaţiuni care par a avea legătură;

6. cazinouri.

Statele membre au obligaţia de a interzice instituţiilor lor de credit şi

instituţiilor financiare deţinerea de conturi anonime sau de carnete de economii

anonime şi să solicite în toate cazurile ca titularii şi beneficiarii conturilor

anonime sau ai carnetelor de economii anonime existente să fie supuşi măsurilor

de precauţie privind clientela cât mai curând posibil şi în orice caz, înainte ca

aceste conturi sau carnete să fie folosite în vreun fel. Conform directivei

menţionate, măsurile de precauţie privind clientela curpind:

(1) identificarea clientului şi verificarea identităţii clientului pe baza

documentelor, datelor sau informaţiilor obţinute dintr-o sursă fiabilă şi

independentă;

(2) identificarea, după caz, a beneficiarului efectiv şi adoptarea unor

măsuri adecvate şi bazate pe risc pentru a verifica identitatea acestuia, astfel încât

instituţia sau persoana reglementată de prezenta directivă să aibă certitudinea că

ştie cine este beneficiarul efectiv, inclusiv, în ceea ce priveşte persoanele juridice,

trust-urile şi construcţiile juridice similare, adoptarea unor măsuri adecvate şi

bazate pe risc pentru a înţelege structura proprietăţii şi de control a clientului;

(3) obţinerea de informaţii privind scopul şi natura dorită a relaţiei de

afaceri;

(4) realizarea unei monitorizări continue a relaţiei de afaceri, inclusiv

examinarea tranzacţiilor încheiate pe toată durata relaţiei respective, pentru a se

asigura că tranzacţiile realizate sunt conforme cu informaţiile instituţiei sau ale

persoanei referitoare la client, la profilul activităţii şi profilul riscului, inclusiv,

58

Page 59: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

după caz, sursa fondurilor şi că documentele, datele sau informaţiile deţinute sunt

actualizate.

3.1.2. Conceptul de "spălare a banilor" în accepţiunea Legii

nr.656/2002, privind prevenirea şi combaterea spălării banilor

Odată cu schimbarea sistemului politic din decembrie 1989, diversitatea

formelor de manifestare a criminalităţii s-a amplificat mult aducând atingere

tuturor sectoarelor economico- sociale din societate, având ca obiect obţinerea de

importante sume de bani murdari. Prin urmare, evoluţia ascendentă a fenomenului

infracţional, înregistrată de societate, şi acumularea unor însemnate valori şi

bunuri pe căi ilegale au impus creşterea preocupării organelor statului pentru

adoptarea unei legi care să incrimineze infracţiunea de spălare a banilor,

consecinţa eforturilor pe plan executiv şi legislativ în această direcţie

concretizându-se la data de 21 aprilie 1999 când a intrat în vigoare Legea

nr.21/18.01.1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

Dată fiind evoluţia permanentă a societăţii româneşti şi creşterea

complexităţii fenomenului infracţional sub aspectul perfecţionării infractorului,

care a dezvoltat scheme din ce în ce mai complicate pentru spălarea fondurilor

rezultate din săvârşirea faptelor de natură penală, cât şi necesitatea armonizării

legislaţiei naţionale cu cea comunitară, legiuitorul român a elaborat şi adoptat

Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, care a

abrogat vechea lege, devenind, astfel, principala armă a autorităţilor publice în

lupta împotriva acestui flagel.

59

Page 60: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Potrivit Legii nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării

banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a

finanţării actelor de terorism,35 prin spălarea banilor se înţelege:

a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârşirea

de infracţiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor

bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârşit infracţiunea din care

provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;

b) ascunderea sau disimularea adevaratei naturi a provenienţei, a situării, a

dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra

acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni;

c) dobândirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea

provin din săvârşirea de infracţiuni "(art.23).

Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o

aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, fără a

fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective.

Acest proces dinamic se desfăşoară în trei etape, şi anume : obţinerea şi

mişcarea fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea

urmelor sau originii veniturilor pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii

şi, în fine, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale. Prin

procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoarele economiei în care

activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. în plus, într-o

economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de

fonduri, lipsa de control asupra acestui fenomen infracţional poate submina

stabilitatea financiară. într-o ţară cu o situaţie financiară precară, scoaterea a

milioane sau miliarde de dolari anual din procesul normal de creştere economică

reprezintă un real pericol pentru credibilitatea, stabilitatea economică şi

securitatea sa naţională.

35 Publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr.904 din 12 dec.2002

60

Page 61: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Realizând pericolele şi consecinţele care însoţeau extinderea acestui

fenomen de spălare a banilor şi în România, ca o manifestare a voinţei constante

de protejare a statului român şi a economiei naţionale împotriva consecinţelor

negative ale terorismului, crimei organizate şi ale spălării fondurilor obţinute prin

săvârşirea de infracţiuni, autorităţile statului au iniţiat o serie de măsuri menite să

ducă la intensificarea şi concentrarea eforturilor de combatere şi limitare a

efectelor negative ale acestor fenomene. Primul pas, în acest sens, a fost

reprezentat de înfiinţarea, în anul 1999, odată cu adoptarea Legii nr. 21/1999, a

Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi stabilirea

cadrului legal adecvat.

Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor funcţionează

ca organ de specialitate cu personalitate juridică în subordinea Guvernului, şi are,

conform art.19 alin (2) din Legea nr.656/2002, cu modificările şi completările

ulterioare, ca obiect de activitate „... prevenirea şi combaterea spălării banilor şi a

finanţării actelor de terorism, scop în care primeşte, analizează, prelucrează

informaţii şi sesizează, în condiţiile art.6 alin (1), Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie iar în situaţia în care se constată finanţarea unor acte de

terorism sesizează de îndată şi Serviciul Român de Informaţii cu privire la

operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism."

Pentru îndeplinirea obiectului său de activitate, instituţia are următoarele

atribuţii principale, statuate prin Hotărârea Guvernului nr. 531/19.04.2006 pentru

aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Oficiului Naţional de

Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, publicată în: Monitorul Oficial nr. 392

din 8 mai 2006:

a) primeşte date şi informaţii de la persoanele fizice şi juridice prevăzute la

art. 8 si 17 din lege, referitoare la operaţiuni şi tranzacţii efectuate în lei şi/sau

valută;

61

Page 62: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

b) analizează şi prelucrează datele şi informaţiile primite conform legii

pentru a identifica existenţa indiciilor temeinice de spălăre a banilor sau finanţare

a actelor de terorism;

c) solicită oricărei instituţii competente furnizarea de date şi informaţii

necesare în vederea îndeplinirii obiectului său de activitate; informaţiile în

legătură cu sesizările primite potrivit art. 3 si 4 din lege sunt prelucrate şi utilizate

în cadrul Oficiului în regim de confidenţialitate;

d) colaborează cu Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei,

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Ministerul Administraţiei

şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe,

Banca Naţională a României, Curtea de Conturi, Asociaţia Română a Băncilor,

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

şi cu orice altă autoritate ori instituţie publică sau privată care poate furniza date

utile obiectului său de activitate;

e) poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine

care au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii

similare, dacă asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii

spălării banilor sau al finanţării actelor de terorism;

f) emite, în condiţiile legii, decizii de suspendare a efectuării tranzacţiilor

asupra cărora există suspiciunea că ar avea drept scop spălarea banilor şi/sau

finanţarea actelor de terorism;

g) sesizează Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în

cazurile prevăzute de lege;

h) sesizează de îndată Serviciul Român de Informaţii cu privire la

operaţiunile suspecte de finanţare a actelor de terorism, dacă în urma analizei şi

prelucrării informaţiilor se constată indicii de finanţare a unor astfel de acte;

i) sesizează de îndată organul competent în cazul în care se constată

existenţa unor indicii temeinice de săvârşire a altor infracţiuni decât cele de

spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism;

62

Page 63: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

j) întocmeşte şi actualizează liste cuprinzând persoane fizice şi juridice

suspecte de săvârşirea sau finanţarea actelor de terorism, care se transmit

Ministerului Finanţelor Publice, conform prevederilor legale în vigoare;

k) poate efectua, la persoanele care au obligaţia de raportare la Oficiu,

verificări şi controale cu privire la modul de aplicare a prevederilor legii, împreună

cu autorităţile care au atribuţii de control financiar şi/sau cu cele de supraveghere

prudenţială a entităţilor prevăzute la art. 8 din lege;

l) urmăreşte aplicarea efectivă a deciziilor proprii;

m) face propuneri Guvernului şi organelor administraţiei publice centrale

pentru adoptarea de măsuri în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi

finanţării terorismului, avizează proiectele de acte normative care au legătură cu

domeniul său de activitate;

n) organizează şi realizează instruirea de specialitate a personalului propriu

şi participă la programele speciale de instruire ale altor instituţii;

o) întocmeşte raport de activitate anual şi realizează studii, analize şi sinteze

privind domeniul său de activitate;

p) stabileşte forma şi conţinutul rapoartelor pentru operaţiunile care pot

avea legătură cu spălarea banilor şi/sau finanţarea actelor de terorism;

q) elaborează, negociază şi încheie convenţii, protocoale, înţelegeri cu

instituţiile din ţară care au atribuţii în domeniu şi cu instituţiile similare din

străinătate, în condiţiile legii; poate fi membru al organismelor internaţionale de

specialitate şi poate participa la activităţile acestora.

Urmărind transpunerea integrală în legislaţia naţională a Directivei

2005/60/EC a Parlamentului European şi a Consiliului privind prevenirea folosirii

sistemului financiar în scopul spălării banilor şi al finanţării terorismului,

Asociaţia Română a Băncilor, Banca Naţională a României Ministerul Finanţelor

Publice şi Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor au format

un parteneriat numit Iniţiativa de Proiecte Speciale (S.P.I.) pentru modernizarea

industriei bancare româneşti, sprijinit de Programul Convergence administrat de

63

Page 64: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Banca Mondială. Unul dintre proiectele propuse a avut în vedere modificarea

Legii nr.656/2002, în acest sens constituindu-se un grup de lucru, ce a avut ca

obiect elaborarea unui proiect de modificare a Legii nr.656/2002 privind

prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri

de prevenire şi combatere a actelor de terorism, finalizat în luna aprilie 2007.

Aceste demersuri au fost în deplină concordanţă cu eforturile Oficiului în vederea

îndeplinirii obligaţiilor ce incumbă României, în calitatea sa de Stat Membru al

Uniunii Europene, în lupta împotriva spălării banilor şi a finanţării actelor de

terorism, fapt pentru care, în iulie 2007 colectivul de lucru constituit la nivelul

Oficiului a elaborat un proiect de lege36 care să transpună integral prevederile

Directivei 2005/60/EC precum şi ale Directivei 2006/70/EC în legislaţia internă,

care a fost aprobat de Plenul Oficiului şi transmis Ministerului Justiţiei, instituţie

cu drept de iniţiativă legislativă.

Din analizele financiare efectuate de această instituţie în cursul anului 2007,

a rezultat că, din totalul sesizărilor înaintate organelor de cercetare penală,

principala infracţiune generatoare de bani murdari a fost evaziunea fiscală, care a

fost identificată în 66,41% din cazurile în care au fost relevate indicii temeinice cu

privire la săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor. în alte 5,47% din cazuri

infracţiunea generatoare de bani murdari a fost înşelăciunea şi în 7,81% din cazuri

s-au identificat infracţiuni la Legea 31/1990.

Din sesizările transmise Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie, care au avut la bază indicii de operaţiuni de spălare de bani/finanţare acte

de terorism, a rezultat o sumă de peste 200 milioane euro.

În prezent în România, prevenirea şi combaterea spălării banilor,

terorismului şi finanţării terorismului se face în conformitate cu dispoziţiile

generale din Codul penal şi Codul de procedură penală, precum şi în conformitate

cu dispoziţiile speciale prevăzute de:

36 La elaborarea proiectului de armonizare a legii nr.656/2002 au participat si autoritatile de supraveghere prudentiala cu rol de entitati decidente, implicate in procesul de implementare a masurilor necesare conformarii cu cerintele Directivei a III-a, respective Banca Nationala a Romaniei, Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, etc.

64

Page 65: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor,

menţionată mai sus;

Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului,

asupra căreia nu insistăm, precizând doar că, după 11 septembrie 2001, terorismul

a devenit principalul factor de risc la adresa securităţii şi stabilităţii mondiale, loc

deţinut până la această dată de crima organizată transnaţională;

Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, detectarea şi pedepsirea faptelor

de corupţie în România;

Legea bancara nr. 227/2007 de modificare şi aprobare a OUG nr.

99/2006;

H.G.nr.479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi

funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor.

De asemenea, în lupta împotriva acestor fenomene infracţionale, România

îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin ratificarea convenţiilor internaţionale în

domeniu, exemplificând în acest sens Convenţia europeană privind spălarea,

cercetarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată la

Strasbourg la 8 noiembrie 1990 şi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva

criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie

200037.

Menţionăm doar câteva aspecte esenţiale ale activităţii de combatere a

spălării banilor, prevăzute de Legea nr. 656/2002.

Potrivit art.3 din actul normativ precizat, de îndată ce salariatul unei

persoane juridice sau una dintre persoanele fizice cu obligaţii în acest sens are

suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop spălarea banilor

37 Criminalitatea internaţională reprezintă, în lumina Convenţiei Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York, la 15 noiembrie 2000, activităţile infracţionale transnaţionale desfăşurate de „un grup structurat alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni prevăzute de prezenta convenţie, pentru a obţine, direct ori indirect, un avantaj financiar sau un alt avantaj material" (art.2, lita).

Potrivit art.3, o infracţiune este de natură transnaţională dacă: a) este săvârşită in mai mult de un stat;

b)este sâvârsitâ intr-un stat, dar o parte substanţială a pregătirii, planificării, conducerii sale sau a controlului său are loc într-un alt stat; c) este săvârsită într-un stat dar implică un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale in mai mult de un stat;

sau d) este săvârşită într-un stat, dar are efecte substanţiale într-un alt stat".

65

Page 66: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

sau finanţarea actelor de terorism, va informa persoana desemnată, care va sesiza

imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor (alin.l).

În acelaşi text de lege se precizează că Banca Naţională a României,

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare sau Comisia de Supraveghere a

Asigurărilor va informa de îndată Oficiul cu privire la autorizarea ori refuzul

autorizării operaţiunilor prevăzute la art. 28 din Legea nr. 535/2004 privind

prevenirea şi combaterea terorismului, comunicând şi motivul pentru care s-a

dispus soluţia respectivă.

Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea

efectuării operaţiunii pe o perioadă de 3 zile lucrătoare. Suma pentru care s-a

dispus suspendarea operaţiunii rămâne blocată în contul titularului până la

expirarea perioadei pentru care s-a dispus suspendarea sau, după caz, până la

dispunerea altei măsuri de către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi

Justiţie. Tot Oficiul poate solicita Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie

şi Justiţie, dacă se consideră că perioada de 3 zile lucrătoare nu este suficienta,

prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 4 zile lucrătoare.

Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate autoriza o singură

dată prelungirea solicitată sau, după caz, poate dispune încetarea suspendării

operaţiunii.

La alin. (4) se precizează că Oficiul trebuie să comunice persoanelor

desemnate, în termen de 24 de ore, decizia de suspendare a efectuării operaţiunii

ori, după caz, măsura prelungirii acesteia, dispusă de Parchetul de pe lângă înalta

Curte de Casaţie şi Justiţie. Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul

prevăzut la alin. (4), aceleaşi persoane autorizate vor putea efectua operaţiunea.

Persoanele autorizate de această lege38 au obligaţia de a raporta Oficiului, în

cel mult 24 de ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau în 38

38 Persoanele prevăzute la art. 8, alin. (1), respectiv:" a)băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din România ale instituţiilor de credit străine; b)institutiile financiare, cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, societăţi de servicii de investiţii financiare, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni, creditarea, incluzând creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea

66

Page 67: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro,

indiferent dacă tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate

între ele. Aceste prevederi se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi

pentru sume a căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro.

Se exceptează de la raportarea către Oficiu următoarele categorii de

operaţiuni derulate prin trezoreria statului: eliberări de sume în numerar privind

drepturi salariale, plăţile efectuate de către instituţiile publice, încasările de

impozite, taxe, contribuţii şi orice alte venituri bugetare de la persoane fizice şi

juridice, inclusiv sumele în numerar depuse de către instituţiile publice.

3.2 Etapele procesului de spălare a banilor

Spălarea banilor este un proces prin care se dă sau se încearcă a se da o

aparenţă de legalitate unor profituri obţinute ilegal de către infractorii care, tară a

fi compromişi, beneficiază ulterior de veniturile respective.

Acest proces dinamic se desfaşoara în trei etape, şi anume : obţinerea şi

mişcarea fondurilor obţinute în mod direct sau indirect din infracţiuni, ascunderea

tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plăţi, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozite, schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţă acordată întreprinderilor în probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi servicii în domeniul fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare, precum şi sucursalele din România ale instituţiilor financiare străine; c)societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din România ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine; d)agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi orice alte activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor, e)auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancara; e ') notarii publici, avocaţii şi alte persoane care exercită profesii juridice liberale, în cazul în care acordă asistenţă în întocmirea sau perfectarea de operaţiuni pentru clienţii lor privind cumpărarea ori vânzarea de bunuri imobile, acţiuni sau părţi sociale ori elemente ale fondului de comerţ, administrarea instrumentelor financiare sau a altor bunuri ale clienţilor, constituirea sau administrarea de conturi bancare, de economii ori de instrumente financiare, organizarea procesului de subscriere a aporturilor necesare constituirii, funcţionării sau administrării unei societăţi comerciale, constituirea, administrarea ori conducerea societăţilor comerciale, organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare sau a altor structuri similare, precum şi în cazul în care îşi reprezintă clienţii în orice operaţiune cu caracter financiar ori vizând bunuri imobile; f)persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare; g)oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în lei sau în valută; h)agentii imobiliari; i)Trezoreria Statului şi autorităţile vamale; j)casele de schimb valutar; j ') asociaţiile şi fundaţiile. k)orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului financiar-bancar."

67

Page 68: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

urmelor sau originii veniturior pentru a se evita orice suspiciuni sau investigaţii şi,

în fine, disponibilizarea banilor şi reinvestirea lor în activităţi legale.

Procesul de reciclare a fondurilor are trei faze de bază: plasare, stratificare şi

integrare şi presupune deseori elemente de extraneitate, fie printr-o entitate fizică

sau juridică comercială, fie printr-o instituţie financiară. Cele trei etape pot avea

loc, fie sub formă de faze distincte, fie simultan sau prin suprapunere39.

3.2.1. Plasarea

Plasarea presupune deplasarea fizică a profiturilor în numerar. Acest lucru

este necesar pentru a separa fondurile obţinute de sursa lor, situată în spaţiu.

Necesitatea plasării derivă din faptul că este posibilă supravegherea, din partea

organelor de aplicare a legii, a surselor de obţinere ilicită a numerarului şi, ca o

măsură de siguranţă, infractorii trebuie să transporte numerarul ilicit obţinut în

afara spaţiului controlat, pentru a nu putea fi depistat şi, eventual, confiscat40.

Plasarea masei de profituri în numerar se poate face prin mai multe metode

şi instituţii, printre care: instituţiile financiare tradiţionale, instituţiile

netradiţionale, comerţul cu amănuntul, transferul extern al fondurilor.

Această fază a procesului de spălare a banilor este cea mai vulnerabilă,

deoarece implică colectarea şi manevrarea unei imense cantităţi de bani în

numerar şi până la depunerea în bancă este greu de evitat lăsarea unor urme

detectabile.

a) Pornind de la constatarea că prin legile de combatere a fenomenului de

spălare a banilor s-a instituit obligativitatea raportării tranzacţiilor de depunere şi

retragere de numerar, peste o anumită limită, prin instituţiile financiare tradiţionale

(bănci comerciale, asociaţii de economii şi împrumuturi, uniunile de credit) se caută să

se plaseze numerarul utilizând metode precum:

3939Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 304040Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 31

68

Page 69: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

structurarea (fragmentarea) operaţiunilor în numerar în scopul evitării

raportării tranzacţiei, prin divizarea operaţiunilor sub nivelul minim de raportare;

folosirea inadecvată a listelor de excepţii prin care unele categorii de

operaţii cu numerar sunt exceptate de la raportare. Uşurinţa cu care instituţiile

financiare acordă aceste excepţii unilaterale oferă reciclatorilor de fonduri

posibilitatea de a evita urmele documentare în vederea unui control asupra

tranzacţiilor efectuate de ei cu numerar;

complicitatea bancară poate fi o cauză a reciclării mai ales atunci când

instituţiile financiare sunt controlate de infractori;

executarea unor false documente de raportare pentru a legitima

numerarul generat;

depunerile de profituri ilegale în bănci corespondente pot fi prezentate

ca transferuri de la bancă la bancă. Această metodă oferă reciclatorilor

posibilitatea de a deplasa cantităţi deosebit de mari de capital, creând urme

documentare incorecte.

b) Folosirea instituţiilor financiare netradiţionale în procesul de plasare a

fondurilor. în categoria acestor instituţii intră: birourile de schimb valutar,

societăţile de valori mobiliare, bursele de mărfuri, cazinourile serviciile de

încasare a cecurilor, serviciile de transmitere a fondurilor etc. Metodele utilizate

de reciclatori în cazul instituţiilor financiare netradiţionale sunt aproximativ

aceleaşi cu cele folosite in instituţiile financiare tradiţionale.

Exemplu: Agenţiile de transmitere a fondurilor sunt utilizate pentru

transferarea fondurilor pe plan intern sau internaţional prin mijloace electronice,

cecuri, curieri, fax, reţele de computere sau alte metode. Funcţia legitimă a acestor

operaţii este de a deplasa banii în străinătate, menţinând un val de anonimat asupra

operaţiilor respective.

Legat de asemenea operaţii, experţii specializaţi în combaterea spălării

banilor au ridicat problema sistemelor paralele de remitere a fondurilor. Faptul că

valoarea banilor poate fi deplasată dintr-un loc în altul, deseori fară deplasarea

69

Page 70: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

fizică a monedelor, constituie una din principalele caracteristici ale acestor

sisteme-caracteristieă împărţită cu serviciile bancare clasice sau serviciile de

corespondent bancar. Expansiunea acestor sisteme către noi domenii este datorată,

în parte, imigrării.

c) Exportul ilegal de valută.. Transportul fizic, care vizează instrumentele

monetare, se realizează cu diferite mijloace de transport (avioane private, avioane

comerciale, nave, transporturi rutiere etc.) fară a se respecta legislaţia cu privire la

raportarea acestor sume ce ies din ţară. De obicei, aceste transporturi au loc către

ţări cunoscute ca paradisuri fiscale, unde nu se pune problema justificării sumelor

în numerar cu ocazia depunerii acestora în bănci. După depunerea în bănci, aceste

sume fac cale întoarsă în ţara din care au provenit, utilizându-se alte instrumente şi

tehnici, cel mai preferat fiind transferul electronic.

70

Page 71: Copy of PLANUL LUCRĂRII

3.2.2. Stratificarea

Stratificarea presupune separarea veniturilor ilicite de sursa lor prin crearea

unor complexe straturi de tranzacţii financiare, concepute spre a anihila orice

posibilitate de control asupra bunurilor ilegal dobândite. Modalităţile confuze şi

complicate prin care strat după strat de activităţi şi tranzacţii sunt adaugate unul

altuia fiind menite să facă detectarea profiturilor ilegale extrem de dificilă41.

Multe entităţi se servesc, în ultimul timp, de Internet pentru a propune servicii

de spălare de bani, dând uneori aparenţa de servicii financiare extrateritoriale sau de

posibilităţi de plasament legale.

Preocupările care se exprimă în legătură cu serviciile bancare on-line privesc

reducerea evidentă a contactelor umane între client şi instituţiile financiare. Clientul

poate accede normal la contul său având un calculator personal cu navigare pe

Internet. Cum acest tip de acces este indirect, instituţiile financiare nu au nici un

mijloc de a verifica identitatea clientului care accesează real contul. Mai mult, dat

fiind caracterul din ce în ce mai mobil de acces la Internet, un client are posibilitatea

de a accesa virtual contul său din orice loc din lume. într-o asemenea situaţie,

spălătorii de bani pot controla orice cont, chiar dacă acesta nu a fost deschis pe

numele lor, ci pe numele unor persoane interpuse. Tot aşa, soldurile conturilor

persoanelor interpuse se transferă ulterior în contul administratorului titular, iar

acesta poate dispune în continuare, nestingherit, de banii transferaţi.

O metodă de contracarare a unui asemenea fenomen, care cel puţin

experimental funcţionează, este aceea a identificării persoanei care accesează un

cont, prin folosirea imaginii virtuale sau amprentelor digitale. Banca ce a deschis

contul, fiind în posesia imaginii titularului ori a amprentelor digitale ale acestuia, va

41■"Costică Voicu, "Banii murdari..", op. cit, pag. 33. 53

Page 72: Copy of PLANUL LUCRĂRII

compara automat aceste date cu cele transmise de pe Internet de cel care accesează

contul şi numai când acestea coincid se va efectua operaţia dispusă. Practic s-ar

îmbunătăţi sistemul actual, când computerele verifică un cod sau o parolă

recepţionată de la solicitant cu informaţiile existente în bancă, arhivate cu ocazia

deschiderii contului.

72

Page 73: Copy of PLANUL LUCRĂRII

3.2.3. Integrarea

Integrarea este a treia etapa a procesului de spălare a banilor şi prin

aceasta se caută să se dea aparenţă de legitimitate asupra bunurilor dobândite în

baza unor fonduri ilicite42.

După ce etapele anterioare ale spălării banilor au reuşit, reciclatorul

trebuie să dea o explicaţie plauzibilă a averii de care dispune. Prin intermediul

integrării, profiturile reciclate sunt plasate în economia reală legitimă, iar

rezultatele obţinute din activităţi ilegale devin legale. Profiturile, de data

aceasta, au o acoperire legală iar reciclatorul le foloseşte iară teamă,

achiziţionând bunuri la vedere.

Exemplu: împrumuturi fictive acordate de o companie de faţadă. O astfel de

companie înregistrată într-un paradis fiscal este controlată de o companie din ţară,

iar fondurile companiei faţadă sunt de fapt fondurile reciclate ale companiei din

ţară. Schema funcţionează în felul următor: banii reciclaţi aflaţi în conturile firmei

de faţadă sunt împrumutaţi firmei din ţară (în fapt este vorba de un autoîmprumut)

pentru care aceasta din urmă plăteşte dobânzi, care ulterior sunt încasate pe diferite

căi tot de adevaratul proprietar al firmei de faţadă.

3.3. Producţia de bani murdari. Realităţi din lumea financiară

internaţională

Spălarea banilor proveniţi din operaţii criminale este numai unul din

multiplele aspecte ale unui proces mult mai vast bazat, pe de-o parte, pe

tranzacţii financiare globale imense care cresc continuu, iar pe de altă parte, pe

investiţiile şi tranzacţiile care au loc în economia reală. Pieţele financiare

internaţionale cuprind zilnic tranzacţii în valoare de sute de miliarde de dolari,

din care numai o mică parte (aprox. 5%) par a fi legate direct de comerţul

mondial. Restul se bazează pe capitalul fierbinte speculativ, lichid sau

42 Idem,pag.34

73

Page 74: Copy of PLANUL LUCRĂRII

semilichid, investit pe termene scurte şi care are în plus avantajul garantarii

anonimatului investitorilor43.

Creşterea acestei imense mase monetare speculative este legată de diverşi

factori, cum ar fi internaţionalizarea celor mai mari banei şi societăţi de holding,

eliminarea restricţiilor şi controlului asupra investiţiilor străine şi impactul

tehnologiei electronice de transmitere a informaţiei asupra pieţelor financiare

naţionale. Aceste fenomene sunt de natură a descuraja orice încercare de control

general asupra tranzacţiilor financiare de către o singură entitate instituţională şi

creează condiţii de camuflare a banilor "murdari" sau "fierbinţi"

Contrar unei impresii generale, nu este adevarat că cea mai mare parte a

acestor bani provine din operaţii criminale. De menţionat că "banii fierbinţi" şi

cei "murdari" nu reprezintă unul şi acelaşi lucru. "Banii murdari" nu reprezintă

decât o mică parte din "banii fierbinţF, iar în ceea ce priveşte prima categorie

(banii murdari), există o distincţie clară între banii care sunt murdari pentru că

provin din tranzacţii criminale şi cei care, deşi câştigaţi legal, devin murdari

deoarece deţinătorii lor optează pentru practici precum evaziunea fiscală şi

exportul ilegal de capital. în orice caz, o mare parte a lichidităţilor speculative

este formată din capital care ar trebui numit "cenuşiu" pentru că, în general,

identitatea deţinătorului rămâne necunoscută44.

Un important indiciu al unei serioase anomalii în circuitul mondial al

tranzacţiilor economice este faptul că suma totală a balanţei globale de plăţi nu este

zero. Mai exact, totalul bunurilor şi serviciilor exportate din oricare ţară şi din

ansamblul tuturor ţărilor trebuie să fie egal cu totalul bunurilor şi serviciilor

importate. Drept consecinţă, suma totală a deficitelor balanţelor de plăţi din toate

ţările ar trebui să tindă spre zero. începând cu anul 1970 a apărut şi crescut continuu

discrepanţa dintre valoarea globală a importurilor şi exporturilor, ajungându-se în

anul 1995, până la nivelul de 250 miliarde dolari, nivel care s-a menţinut şi în anii

următori. Această diferenţă nu poate fi explicată decât prin faptul că metodele de

43 Gheorghe Mocuţa, op. cit., pag. 14244 Costică Voicu, "Banii murdari.. ", op. cit., pag. 13

74

Page 75: Copy of PLANUL LUCRĂRII

înregistrare a tranzacţiilor internaţionale comportă disfuncţionalităţi sau prin faptul

că o importantă parte din aceste tranzacţii se produc în afara cadrului legal şi

oficial.

O ipoteză capabilă să explice această situaţie neobişnuită este aceea care

se bazează pe fluxurile ilegale de capital comercial, neînregistrate în statisticile

oficiale şi datorate dublei facturări a exporturilor şi a plăţilor către beneficiarii

domiciliaţi în străinătate, care nu le declară autorităţilor locale. Experţii

Fondului Monetar Internaţional includ aceste diferenţe în categoria "erorilor şi

omisiunilor" din evidenţele statistice.

După unele studii recente elaborate de acelaşi organism internaţional, în

fiecare an, beneficiile nete obţinute din activităţi criminale reprezintă 500

miliarde dolari ( practic 2% din PIB mondial). După aceleaşi studii, stocul total

al capitalurilor spălate au o valoare superioară cifrei anuale, mai exact

superioară PIB, din multe ţări. Indicele de spălare a capitalurilor la scară mare,

în ţările industrializate, permite să se tragă concluzia că acest fenomen este

direct proporţional cu ansamblul activităţii criminale din aceste ţări. In sfârşit,

globalizarea pieţelor financiare a condus la un volum total de mişcare a

capitalurilor legale atât de mare încât fondurile spălate pot circula liber şi greu

detectabil în cadrul fluxului general (devine practic imposbil să se distingă

capitalurile legale de cele care nu sunt legale)45. Pentru a înţelege într-o oarecare

măsură creşterea explozivă a masei de capital speculativ care circulă pe glob

este necesară examinarea unor procese oarecum obişnuite a căror legătură cu

procesul spălării banilor nu a fost examinată până in prezent.

Unul dintre acestea este procesul de dezvoltare şi integrare, atât pe plan

naţional cât şi pe plan internaţional, a pieţelor ilicite. Această dezvoltare a

pieţelor ilegale, cu prioritate în ultimele două decenii, a determinat o expansiune

corespunzătoare a delicvenţei transnaţionale şi a necesităţii ca aceasta să

stabilească legături cu instituţiile care găzduiesc capitalurile "fără patrie".

45 Raportul Fondului Monetar International privind veniturile obtinute din activitati criminale pe anii 2000-2004

75

Page 76: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Cea de-a doua contribuţie - mai importantă cantitativ — la formarea

banilor fierbinţi se datorează activităţilor "subterane" în economiile principalelor

ţări vestice.

Această economie clandestină este diferită de economia criminală. Ea include

totalitatea vastă a producţiei şi tranzacţiilor care nu lasă nici o urmă în

documentele oficiale şi cele fiscale, în majoritatea cazurilor acestea fiind

organizate cu intenţia expresă de evitare a impozitelor şi înregistrărilor

fiscale46.

Economiştii şi statisticienii împărtăşesc ideea generală că economia

neoficială deţine o cotă de 10-15% din producţia brută a ţărilor dezvoltate. Este

evident că existenţa acestei economii este extrem de importantă pentru

producţia de bani "fierbinţi", care se încheie prin a se transforma în mase de

capital internaţional speculativ. Veniturile rezultate din tranzacţiile ilegale

trebuie ascunse până pot fi scoase la suprafaţă sub forma unor resurse legale

care pot fi consumate sau investite. De aceea, ca şi economia oficială, economia

subterană dispune de o filieră internaţională prin care circulă capitalul

"cenuşiu". Aceasta (economia subterană) are tendinţa de a părăsi ţara respectivă

pe căi ilegale, prin intermediul băncilor şi instituţiilor ce reprezintă teatrul de

operaţii pentru crima internaţională 47.

Cel de-al treilea izvor de bani "fierbinţi" este constituit din exodul de

capital din ţările îndatorate din Lumea a Treia. Au existat o multitudine de

factori care au generat acest exod, începând cu deceniul şapte. A existat o

perioadă când lipsa unor materii prime şi creşterea explozivă a preţurilor au

generat afluxul unor sume considerabile de valută forte din ţările în curs de

dezvoltare către ţările cu o economie mai stabilă. A urmat mai apoi perioada

1973-1981 când împrumuturile au explodat. Este momentul în care principalele

instituţii de credit nu mai urmăreau cu prioritate obţinerea de profituri maxime,

ci acordarea unui volum cât mai mare de credite. Rezultatul a fost că o întreagă

generaţie de funcţionari bancari au început să nu mai depindă - în privinţa

salariilor, carierei şi influenţei lor - de profitabilitatea reală a împrumuturilor 46 Stefan Popa, Adrian Cucu, op.cit.,p.3447 Revista Tribuna Economica, nr.26/2001, “Economia subterana – un rau necesar?”,p.17

76

Page 77: Copy of PLANUL LUCRĂRII

acordate, ci de volumul total al acestora, indiferent de calitate şi de existenţa

unor depozite solide şi suficiente, capabile să acopere aceste activităţi de

creditare.

77

Page 78: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Marile banci au devenit gestionarii unor mări pasive, făcând

împrumuturi imense şi impunând condiţii în cheltuirea lor de către debitori de

natură a asigura restituirea acestora48.

Într-un raport preliminar intitulat "Paradisuri fiscale, secretul bancar şi

spălarea banilor" prezentat Organizaţiei Naţiunilor Unite de către Biroul pentru

Controlul Stupefiantelor şi Prevenirea Infracţiunilor, la 29 mai 1998 sunt

prezentaţi factorii care definesc şi în prezent contextul pieţelor financiare:

dolarizarea pieţei negre constând în expansiunea dolarului american

ca mijloc de plată şi schimb;

tendinţa generală către dereglementare în domeniul financiar, atât pe

plan intern cât şi pe plan extern, care se manifestă prin apariţia şi dezvoltarea

instituţiilor financiare (supermarketuri financiare) care oferă o multitudine de

servicii, precum şi eliminarea barierelor în calea fluxurilor internaţionale de

capital;

dezvoltarea europieţelor în care proliferează serviciile la nivel

global, inclusiv a centrelor off-shore şi a paradisurilor fiscale protejate de

reglementări stricte privind secretul operaţiunilor;

proliferarea jurisdicţiilor care oferă o legislaţie strictă în domeniul

secretului bancar. Instituţiile financiar-bancare oferă în prezent o gamă

diversificată de servicii depersonalizate (conturi numerice sau cu parole,

tranzacţii prin Internet)

extensia deosebită a corporaţiilor internaţionale de afaceri care sunt

în fapt societăţi cu răspundere limitată, utilizate în cele mai complicate scheme

de spălare a banilor. Majoritatea jurisdicţiilor în care sunt înregistrate aceste

corporaţii nu impun nici un fel de obligaţii ale acestora către guvernele locale

(nu li se pretinde declararea afacerilor în teritoriul respectiv, sunt scutite de taxe,

nu au obligaţia să declare identitatea proprietarilor şi nici aceea de a păstra

evidenţele asupra operaţiunilor desfăşurate)

48 Costică Voicu, "Spălarea...", op. cit., pag. 67. 76

Page 79: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

relaţia avocat-client, caracterizată peste tot în lume printr-un

desăvârşit grad de confidenţialitate, funcţionează ideal în cazurile de spălare a

banilor. Schemele utilizate se complică foarte mult în situaţiile în care sunt

implicaţi mai mulţi avocaţi din mai multe ţări între care, aproape obligatoriu, cel

puţin unul dintr-un paradis fiscal;

utilizarea masivă a cârdurilor de credit sau de debit pentru retragerea

banilor spălaţi fără ca aceste operaţiuni să lase urme, atât timp cât conturile care

alimentează cârdurile sunt în paradisuri fiscale;

toate băncile, în calitatea lor de furnizoare ale unor largi categorii de

servicii vizând transferuri şi împrumuturi de fonduri, sunt expuse riscului de a fi

utilizate în procesul de spălare a banilor. Transferul electronic de fonduri creşte

gradul de expunere, prin faptul că permite mutarea rapidă a depozitelor cash

între diferite conturi şi între bănci aflate sub jurisdicţii diferite. Băncile sunt

utilizate de grupările crimei organizate care desfăşoară sub acoperirea unor

firme paravan operaţiuni fictive de comerţ internaţional pentru a transfera banii

dintr-o ţară în alta;

societăţile de investiţii sunt şi ele expuse riscului de plasare a banilor

murdari. Lichiditatea majorităţii instrumentelor de investiţii este un factor care îi

atrage pe cei dornici să ascundă provenienţa banilor, graţie uşurinţei cu care

aceştia îşi pot transforma fondurile dintr-un produs financiar în altul, amestecând

profiturile ilegale cu sumele de provenienţă legală pe care le reintegrează

ulterior în circuitul economic legal. Actuala piaţa financiară operează cu noi şi

sofisticate produse financiare care sunt insuficient reglementate, situaţie care

contribuie la creşterea vulnerabilităţii societăţilor de investiţii în faţa crimei

organizate.

77

Page 80: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

3.4. Scheme de spălare a banilor murdari

3.4.1. Paradisurile fiscale

Caracteristicile paradisurilor fiscale fac din acestea o atracţie deosebită

pentru reciclatorii de fonduri, deoarece ele furnizează un val de secret asupra

tranzacţiilor, astfel încât proprietarul unei societăţi încorporate în paradisul fiscal

nu poate fi asociat cu fluxul de fonduri. Mai mult, sistemele bancare şi de

comunicaţii moderne, de care dispun ţările-paradisuri fiscale, permit deplasarea

rapidă a fondurilor. Toate tipurile de corporaţii înregistrate în paradisurile fiscale

- societăţi generale, bănci off-shore, societăţi de asigurări captive, etc. - pot fi

utilizate de reciclatori de fonduri în toate etapele procesului de spălare a banilor:

plasare, stratificare sau integrare49.

Paradisurile offshore sunt ţări sau teritorii, adesea insule sau grup de

insule, care acceptă implantări fictive de companii, utilizate ca simple cutii

poştale, zone cu reglementări elastice privind controlul schimburilor valutare şi

mari libertăţi privind impozitele şi care oferă, în acelaşi timp, aproape fără

excepţie, un secret bancar impenetrabil şi multe drepturi în acest sens

companiilor private.

În momentul în care banii sunt transformaţi într-o formă care poate fi

transferată sau cu care se poate face contrabandă, cel mai adesea aceştia iau

calea unui centru offshore.

Acest sistem oferă reale avantaje practice pe care infractorii le cunosc. în

primul rând , fondurile sunt plasate în zonele geografice protejate de jurisdicţii

ce nu admit influenţa jurisdicţiilor în care s-a obţinut profitul. Prin implicarea

unei alte jurisdicţii, apar mai multe bariere legale şi financiare în calea organelor

de investigaţie, atât sub aspectul obţinerii, cât şi al conservării ori valorificării

probei care să poată fi admisă în instanţă. în al doilea rând, sunt încă multe ţări

49 Costică Voicu, "Spălarea...", op. cit, pag. 175.

78

Page 81: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

care facilitează primirea banilor din exterior indiferent de sursa acestora sau a

modului de transmitere, bani ce pot intra direct şi discret în sistemul bancar

convenţional, întrucât nu există nicio obligaţie de plată a taxelor, nu există o

dovadă a capitalului social, niciun acord de dublă impunere, nicio obligaţie de a

ţine registre contabile, nu există administratori sau acţionari înregistraţi, nu se

cunosc persoanele care deţin puterea de decizie în companie, nu se cunoaşte

identitatea adevăratului beneficiar, etc. De obicei, proprietarii companiilor nu au

reşedinţa în ţările unde şi-au înfiinţat societăţile, aceste persoane fiind

reprezentate prin împuterniciţi, care primesc dispoziţii prin mijloace codificate

convenite anterior.

Paradisurile fiscale reprezintă una din cele mai comune şi utilizate

proceduri pentru frauda şi evaziune fiscală la nivel internaţional. Profitând de

lipsa oricărui control valutar, de anonimatul desăvârşit, reciclatorii de bani

transportă numerarul în ţara în care a fost produs şi îl depun în băncile din ţările

paradis fiscal. Odată intraţi în băncile off-shore, prin transferurile electronice

sau prin alte procedee, banii circulă acum fără obstacole în oricare colţ al

globului. Lipsa controlului asupra numerarului facilitează mişcarea nu numai a

depunerilor, ci şi a retragerilor din conturi, evident însoţite de un document din

care să rezulte provenienţa legală a numerarului extras.

Pentru a utiliza fondurile depuse în băncile off-shore, adevaraţii

proprietari solicită certificate de depozit prin care se confirmă existenţa

fondurilor. Cu ajutorul acestor certificate se garantează obţinerea de credite în

ţara de domiciliu a proprietarului de fonduri din ţara paradis fiscal. Apoi,

rambursarea creditului se face prin executarea garanţiei. în felul acesta sumele

aflate la dispoziţia reciclatorului au ca origine un credit obţinut în condiţii

onorabile.

Acordarea de împrumuturi fictive este un alt exempu de folosire a

paradisurilor fiscale în procesul spălării banilor. Spre exemplu, cazul unei

companii generale off-shore care are deschis la o bancă din acelaşi paradis fiscal

79

Page 82: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

şi în care s-au depus sume în numerar transportate din ţara de origine a

proprietarului firmei. După depunerea în cont, firma off-shore împrumută

societatea comercială a infractorului din ţara sa de domiciliu. Aceasta din urmă

consideră împrumutul ca o cheltuială plătind şi dobânzile aferente care se

acumulează tot în contul infractorului din contul companiei sale off-shore.

Practic, dobanda plătită se trece pe costuri, diminuând profitul impozabil, iar

încasarea sa se face la valoarea netă, deoarece în paradisul fiscal nu se plăteşte

impozit. Acest procedeu are un efect favorabil dublu pentru infractor. Dar un

asemenea împrumut se poate acorda direct infractorului, care îl utilizează după

bunul plac, el nefiind ţinut să-1 restituie, deoarece, în fapt, îi aparţine tot lui.

O altă metodă prin care fondurile depuse într-un cont al unei companii

oflf-shore pot fi repatriate o constituie înscenarea unui proces între compania

off-shore şi proprietarul său. în urma pierderii procesului de către compania off-

shore, aceasta este obligată la plata unei sume importante de bani propriului său

proprietar, care de data aceasta afişează o sursă perfect legală pentru fondurile

care au ca sursă iniţială fonduri ilicite.

Pentru a încurca şi mai mult procesul de investigare al spălării banilor se

utilizează tehnica trusturilor duble sau triple ori un alt multiplu de trusturi.

Aceasta presupune crearea unui trust (companie) într-un paradis fiscal de către

un reciclator. Acest trust creează la rândul său, un alt trust, de obicei într-un

paradis fiscal şi aşa mai departe. Reciclatorul apare ca mandatar al acestor

trusturi, astfel că el le controlează în fapt. După ce numerarul este depus în

contul primului trust, banii sunt transferaţi electronic celui de-al doilea trust apoi

către cel de-al treilea trust şi în acest fel până la ultimul trust creat.

Înţelegerea şi probarea acestui păienjeniş de tranzacţii apare aproape

imposibil de realizat, având în vedere legislaţia fiecărui paradis fiscal, care de

fiecare dată impune tăcerea asupra secretului comercial şi bancar.

80

Page 83: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

3.4.2. HAWALA

Hawala este o metodă, de o manieră foarte ingenioasă, ce se bazează pe

sisteme bancare clandestine. Anumite comunităţi care nu au încredere în

sistemul bancar tradiţional au stabilit sisteme paralele pentru transferarea

fondurilor. Principiul acestui sistem constă în depozitarea fondurilor la un

particular din ţara sa şi recuperarea fondurilor de la o altă persoană dintr-o ţară

terţă. Persoanele care practică sistemul sunt de regulă comercianţi, membri unei

aceleiaşi familii. Acest sistem, care se bazează pe încrederea reciprocă, nu lasă

urme scrise: "contabilitatea" este globală între cei doi comercianţi, ei comparând

periodic soldurile transferului. Această tehnică, denumită "HAWALA" este

utilizată în mod curent de către comunităţile indiene, chineze sau cele din

Orientul Mijlociu50.

"HAWALA" reprezintă un cuvânt de origine arabă, fiind utilizat în ţările

de religie musulmană, în transcriere fiind "Hawallde" şi însemnând transferul de

bani sau informaţii între două persoane prin intermediul unei a treia.

"Hawala" foloseşte în realitate metode bancare cinstite, bazându-se pe

un înalt grad de încredere şi conspirativitate aproape totală. Sistemul mai este

întâlnit sub denumirea de "Chiti banking", "Chop Shop bank - drug" în Asia şi

"Stash House" în U.S.A.

Metoda permite, prin sistemul său, ca o persoană oarecare dintr-o

anumită ţară să poată transfera bani sau echivalentul lor unei persoane dintr-o

altă ţară, în speţă neexistând documente justificative sau acordul autorităţilor din

vreuna din cele două ţări.

Modul în care operează sistemul poate fi cel mai bine ilustrat în

exemplul ce urmează. Se presupune că un om de afaceri pakistanez din Anglia

doreşte să transfere 10.000 lire sterline unui unchi al său, în Karachi. El are la

dispoziţie două posibilităţi: fie să trimită banii prin intermediul unei bănci

engleze, fie printr-un bancher hawala local, cineva cunoscut în cadrul

50 Idem, pag. 106 şi urm.

81

Page 84: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

comunităţii, evident care are o agenţie de import-export sau o firmă care să

permită să facă tranzacţii internaţionale. Dacă pakistanezul respectiv va apela la

banca engleză, va fi obligat să parcurgă toate etapele birocraţiei bancare, fiind

forţat să schimbe lirele sterline în rupii la cursul oficial şi să plătească, totodată,

un anumit comision. Tranzacţia poate dura câteva săptămâni, după care unchiul

aşteaptă să primească rupii în bani gheaţă sau cecuri.

Tranzacţia este, oarecum, uşor de urmărit. Avantajele folosirii sistemului

"HAWALA" constau în faptul că, în primul rând va obţine o rată mai bună a

schimbului, în al doilea rând, comisionul va fi în mod cert mai mic decât cel

practicat de banca engleză, iar în al treilea rând şi cel mai important, tranzacţia

poate fi realizată în câteva zile, fără acte inutile, eliminându-se astfel

posibilitatea urmării ei.

"Bancherul" va aranja toate transferurile de fonduri pentru un foarte mic

procent din valoare. Acest comision va face din el un om prosper, demn de

încredere în rândul membrilor comunităţii căreia îi aparţine şi cu care face

afaceri.

Tranzacţiile preluate de un bancher hawala în contul unui client sunt

complexe şi solicită o documentaţie de specialitate aprofundată. "Bancherul"

trebuie să aibă legături în toată lumea, să ştie cine doreşte să cumpere sau să

vândă şi mai ales cât.

În realitate, banii în cauză nu vor părăsi niciodată ţara respectivă. în

exemplul dat, omul de afaceri pakistanez va duce cele 10.000 lire bancherului

hawala. Acesta va contacta un alt "bancher" din ţara de destinaţie care, la rândul

său va plăti rupii respectivului unchi. Pe baza înţelegerii convenite între aceşti

bancheri, cel din Pakistan îşi va recupera banii când acolo va apărea o situaţie

similară.

Originalităţile metodei HAWALA pot apărea depăşite şi demodate, dar

practica a confirmat că aceasta este intens folosită nu numai de indivizi, dar mai

ales de reţelele crimei organizate.

82

Page 85: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Cum principala atracţie este absenţa oricăror nume, conturile HAWALA

sunt un coşmar pentru investigatori. Dacă vreunul ar fi din întamplare

descoperit, toţi beneficiarii vor putea rămâne liniştiţi, întrucât, de fapt, există

două conturi paralele, unul fictiv care va fi prezentat eventual autorităţilor şi un

altul real reprezentând o colecţie de semne ce vor avea relevanţă doar pentru

operatorul băncii.

Există, de asemenea, dovezi că bancherii HAWALA eliberează chitanţe

ce se concretizează în obiecte cu aspect banal - un tichet de tramvai, o jumătate a

unei cărţi de joc,

3.4.3. Alte scheme de spălare a banilor

Companiile scoică. în esenţă, companiile scoică sunt acelea care există

doar pe hârtie. Documentele de înfiinţare ale companiei pot cuprinde un cont

bancar valid şi ceva mai mult decât numele sau adresa avocatului sau agentului

care se ocupă cu înfiinţarea companiei, împuternicit, şi poate câţiva acţionari.

Sunt acele companii care nu au active independente sau operaţiuni

comerciale proprii şi care sunt utilizate de proprietarii acestora pentru a-şi

desfăşura afacerile sau pentru a menţine controlul asupra altor companii. O

companie scoică este înregistrată în ţara în care este înfiinţată, dar nu este

tranzacţionată pe piaţa de capital şi nu operează de sine stătător. întrucât

companiile scoică nu sunt ilegale, spălătorii de bani, evazioniştii şi finanţatorii

terorismului le pot relativ uşor converti şi utiliza pentru ascunderea provenienţei

ilicite a veniturilor. Aceste companii sunt uşor de înfiinţat şi pot fi conectate cu

alte companii scoică din lume. Dacă o companie scoică este înfiinţată într-o

jurisdicţie cu o legislaţie strictă sub aspectul protejării secretului bancar, este

aproape imposibil să se identifice adevăraţii proprietari sau administratori ai

societăţii şi, de aceea, este imposibil să se urmărească fondurile ilicite care sunt

returnate către beneficiarul real.

83

Page 86: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

O tehnică folosită cu succes de infractori este înfiinţarea de companii

scoică pentru a le putea vinde acţiunile „investitorilor externi". Aceşti

„investitori externi" sunt de fapt intermediari folosiţi de spălătorii de bani.

Achiziţionarea acţiunilor se face cu documentaţia legală necesară şi banii intră

astfel în mod legal în posesia infractorilor.

De obicei, înfiinţarea companiilor scoică se face nu de proprietari, ci de

agenţi, care selectează jurisdicţiile ce oferă avantajele unei înfiinţări rapide,

costuri mici de înmatriculare, clauze minime sau care caută acele zone

geografice care facilitează apariţia companiilor „pe ţeavă", locaţii unde nu se

solicită informaţii despre proprietari sau care interzic dezvăluirea unor astfel de

informaţii.

Folosirea liber-profesioniştilor. Avocaţii, notarii, contabilii şi alţi liber-

profesionişti realizează un număr semnificativ de activităţi în sprijinul clienţilor

lor, organizând şi administrându-le afacerile financiare şi comerciale. înainte de

toate, ei acordă asistenţă persoanelor fizice şi juridice în domenii precum

investiţiile, înfiinţări de companii, administrare, management, optimizarea

situaţiei lor fiscale şi alte operaţiuni legale. în plus, consultanţii legali pregătesc

şi, dacă este necesar, strâng documentaţia necesară pentru înfiinţarea de societăţi

comerciale. în multe situaţii, pentru beneficii materiale substanţiale, astfel de

profesionişti pot fi direct implicaţi în desfăşurarea de tipuri specifice de

tranzacţii financiare, de exemplu, păstrarea fondurilor sau plata preţului de

achiziţionare sau vânzarea de bunuri imobiliare. Unii din aceşti liber-

profesionişti ajung să se specializeze în identificarea unor societăţi comerciale

sau locaţii offshore pentru utilizarea lor în scheme de spălare a banilor,

producând toată documentaţia de specialitate necesară, ce oferă o aparenţă de

legalitate afacerilor.

În esenţă, liber-profesioniştii folosiţi ca intermediari deţin cunoştinţe şi

competenţe ce pot fi utilizate de infractori pentru transformarea profiturilor

ilegale în venituri legale.

84

Page 87: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Sistemele alternative de transmitere a banilor.

Sistemele alternative de transmitere rapidă a banilor (SAT) permit ca

banii să circule în jurul lumii fără a utiliza sistemul bancar convenţional. SAT

poate fi utilizat în scopuri legale şi ilegale şi poate exista în forme diverse. De

obicei sunt păstrate evidenţe ale tuturor tranzacţiilor, dar acestea pot fi făcute în

dialect, prescurtate sau printr-un limbaj nefamiliar investigatorilor şi de aceea

poate fi dificil sau imposibil de interpretat.

Din motive evidente, SAT este un sistem atractiv şi folosit pe scară largă

de către reţelele crimei organizate şi infractorii periculoşi. SAT este utilizat nu

numai pentru a spăla veniturile obţinute din infracţiuni, dar şi pentru a evita

taxele fiscale şi obligaţiile vamale. Există şi o îngrijorare la nivel internaţional

asupra faptului că SAT poate fi folosit uşor în finanţarea terorismului. Se

estimează faptul că există în Europa mii de bancheri SAT, majoritatea

aparţinând comunităţilor asiatice, iar clienţii lor sunt persoane fizice obişnuite şi

nu infractori.

Deşi este o afacere discretă, bancherii din economia subterană sunt

probabil cunoscuţi în cadrul comunităţii şi respectaţi pentru serviciile pe care le

oferă în transmiterea banilor care au fost câştigaţi în străinătate către familiile de

acasă, adesea la o rată de schimb mai bună şi cu un comision mai scăzut decât

cel aplicat de bănci sau de sistemele oficiale de transmitere rapidă de bani.

85

Page 88: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Transferurile de bani sunt, de obicei, folosite de către persoane care nu

păstrează o relaţie tradiţională cu banca şi care vor să transfere banii în ţara lor

de origine, cu minimum de cheltuieli. Aceste transferuri pot fi folosite şi de

către spălătorii de bani. Prin intermediul unei reţele internaţionale de agenţii

localizate peste tot în lume, o persoană poate transfera electronic bani rapid (de

obicei, în cca 10 minute), cu încredere, convenabil şi la preţuri atractive, unor

alte persoane aflate în una din cele peste 150 de ţări.

Cazinourile şi Internetul.

59

Page 89: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Un cazino este un club comercial de jocuri care oferă mai multe tipuri de

jocuri, de exemplu jocuri mecanice, care solicită monezi sau jetoane pentru a fi

activat.

Cazinourile sunt vulnerabile de a fi manipulate de către spălătorii de bani

datorită vitezei şi naturii intensive a jocurilor cu numerar şi datorită faptului că

într-un număr mare de ţări cazinourile furnizează clienţilor lor o gamă largă de

servicii financiare. Aceste servicii disponibile la cazinouri sunt similare, în multe

cazuri cu cele furnizate de bănci şi pot include conturi de debit sau credit,

facilităţi pentru transmiterea sau primirea de fonduri direct de la alte instituţii,

precum şi servicii de schimb valutar şi de încasare în numerar a cecurilor.

Cazinourile din România încă nu aplică servicii formale financiare, dar nu

putem exclude că acestea ar putea fi interesate în serviciile respective într-o scurtă

perioadă de timp.

Riscul spălării banilor este foarte mare datorită faptului că Internetul

folosit în aceste cluburi oferă accesul uşor şi aproape universal, elimină contactul

faţă-în-faţă şi este extrem de rapid şi eficient în eliminarea frontierelor. Există trei

caracteristici ale Internetului care împreună tind să agraveze anumite riscuri

convenţionale de spălare a banilor

accesul uşor prin Internet;

contactul dintre client şi instituţie este unul depersonalizat;

rapiditatea tranzacţiilor electronice.

Societăţile cu titluri nominale şi la purtâtor.

Certificatele de acţionar sunt documente care dovedesc dreptul de

prioritate asupra companiei sau societăţii comerciale. In majoritatea ţărilor,

deţinătorul de acţiuni este înregistrat şi orice transfer de acţiuni către o altă

86

FISCALITATE ŞI POLITICĂ FISCALĂFRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Page 90: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

persoană trebuie să fie înregistrat într-un registru oficial. Totuşi, unele jurisdicţii

oferă posibilitatea deţinerii sau transferului acţiunilor într-o formă "la purtător".

Aceste acţiuni la purtător conferă drepturi de proprietate asupra

companiei mai mult decât deţinerea actuală a acţiunilor. în cazul acestor acţiuni

"la purtător" nu există nici o înregistrare cu privire la acţionar şi cel care se află în

posesia fizică a certificatului de acţionar, este proprietarul unei părţi

corespunzătoare din societatea comercială. De aceea, este probabil ca adevăratul

proprietar al companiei să nu apară în nici o evidenţă a companiilor sau în vreo

statistică guvernamentală. Atunci când identitatea acţionarilor nu este înregistrată

la emiterea şi transferarea unei acţiuni, dreptul de proprietate este anonim. Astfel

de companii reprezintă mijloace excelente pentru primirea, deţinerea şi transferul

averii în mod anonim, la adăpostul controlului financiar sau al organelor

judiciare.

Folosirea organizaţiilor non-profit.

Organizaţiile non-profit adună sute de miliarde de dolari anual de la

donatori şi distribuie aceşti bani -după plata costurilor lor administrative- către

beneficiari. Atât cheltuielile lor administrative, cât şi cuantumul şi necesitatea

cheltuielilor beneficiarilor pot fi exagerate şi dificil de apreciat utilitatea lor.

Folosirea cu rea-credinţă a organizaţiilor non-profit pentru spălarea banilor

şi finanţarea terorismului este o modalitate frecvent folosită de reţelele crimei

organizate, de multe ori aceste entităţi fiind create special în astfel de scopuri.

Problema aceasta a captat antenţia Grupului de Acţiune Financiară

Internaţională (GAFI)51, G8 şi Naţiunilor Unite, precum şi a autorităţilor naţionale

din mai multe regiuni.

51 Grupul de Acţiune Financiară Internaţională .

87

Page 91: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Cap.4 Cazuri de spălare de bani analizate si comentate

4.1. Cazuistică internaţională

4.1.1. În luna iulie 1997, cele mai prestigioase publicaţii din Europa

Occidentală anunţau prăbuşirea băncii EUROPEAN UNION BANK cu sediul în

Antigua, care fusese înregistrată ca bancă off-shore în acest stat în luna iunie 1994,

având drept companie-mamă o firmă înregistrată în Bahamas şi fondată de doi

cetăţeni ruşi, unul dintre aceştia aflându-se la conducerea băncii MENATEP din

Moscova.

Banca EUROPEAN UNION BANK oferea un anonimat desăvârşit, nu

percepea taxe de administrare a depozitelor şi oferea dobânzi care ajungeau la

9,91% pentru certificatele de depozit în valoare de 1.000.000 dolari.

La un an de la lansarea sa pe piaţă, banca şi-a scos serviciile pe Internet,

fiind prima bancă în care operaţiunile puteau fi încheiate doar prin simpla conectare

la această reţea. Ulterior, banca a recurs la o emisiune de acţiuni, reuşind să atragă

clienţi prin asigurarea unei totale confidenţialităţi asupra identităţii acţionarilor.

La primele semnale privitoare la intenţia autorităţ guvernamentale din

Antigua de a limita sfera de servicii a băncilor, oficialii EUROPEAN UNION

BANK au dispărut cu banii aflaţi în conturi, suma ridicându-se la zeci de milioane

de dolari.

4.1.2. Un alt caz de spălare de bani care merită atenţie, a fost descoperit la

New York, implicând numeroase persoane între care consulul onorific al unei ţări

din Europa de Est, ofiţeri de poliţie, avocaţi, un director de la City Bank şi doi

bancheri elveţieni.

88

Page 92: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Schema de spălare a fost concepută de o firmă de avocaţi care a folosit pe

post de curier un consul. Acesta prelua sumele cash provenite din traficul de

droguri, predându-le apoi avocaţilor. La rândul lor, aceştia plasau banii în conturi

bancare, cu complicitatea directorului de la City Bank, de unde ulterior erau

transferaţi în Elveţia, în conturi personale. în numai trei ani, prin această schemă

s-au spălat 170.000.000 de dolari.

Toate aceste cazuri de spălare a banilor pun în evidenţă un aspect foarte

interesant şi anume că toţi cei ce coordonează afacerile ilegale dispun de o solidă

pregătire profesională în materie financiară, bancară şi juridică, adică în domeniile

cu importanţă capitală în circuitul spălării banilor52. Un exemplu în acest sens este

cazul lui Girard Gomez, un economist columbian, absolvent al Universităţii din

Harvard (S.U.A.) care a spălat peste 480 milioane de dolari în favoarea lui Sandono

Villar, component al Cupolei Cartelului din Caii (Columbia), utilizând o vastă şi

sofisticată schemă de spălare a banilor proveniţi din traficul de droguri. Cu ocazia

arestării lui Gomez, autorităţile au descoperit la una din reşedinţele acestuia o

dischetă conţinând 151 de conturi la 68 de banei din 9 ţări europene.

Depozitul iniţial a fost constituit în statul Panama, după care sumele au fost

transferate în băncile din ţările europene, în conturi deschise pe numele unor

persoane fizice sau societăţi şi companii panameze.

Repatrierea fondurilor în Columbia, în beneficiul lui Sandono Villar, s-a

făcut prin intermediul investigaţiilor angajate de titularii conturilor (persoane fizice,

societăţi şi companii paravan), în afaceri derulate în Santa Cruz (construcţii,

restaurante, imobile, terenuri, etc).

4.1.3 Unul dintre cele mai interesante cazuri de spălare a banilor îl

reprezintă cel în care a fost implicat Râul Salinas, fratele fostului preşedinte al

Mexicului. Ancheta a dezvăluit faptul că Râul Salinas a luat mită, de la marii

52 Costica Voicu,”Criminalitatea…”,op.cit.,p.145

89

Page 93: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

traficanţi de droguri şi contrabandişti, precum şi de la reprezentanţii marilor

companii multinaţionale. Cu sprijinul unor înalţi funcţionari ai băncilor mexicane,

Salinas şi-a traficat banii în afara ţării, respectiv în conturi off-shore aparţinând unor

companii paravan din Bahamas şi Insulele Cayman sau sub nume false în Elveţia.

Astfel, doar pe numele de Candio Cerez (unul din numele folosite de Salinas) s-au

depus în Elveţia aproape 100.000.000 dolari.

4.1.4 În decursul unui an si jumatate, un traficant de droguri a predat în

numerar 2,5 milioane dolari (profit din afaceri cu droguri) avocatului său din Satele

Unite. Aceste fonduri erau amestecate de către avocat cu fondurile altor clienţi,

aflate în custodia lui.

Avocatul a achiziţionat o corporaţie de "raft" în Antilele Olandeze denumită

"MEXINVEST", de la un alt avocat şi a dat instrucţiuni ca un cont bancar să fie

deschis pe numele avocatului din Antilele Olandeze, la o bancă din această ţară.

Banii erau transferaţi electronic şi prin curieri care transportau numeroase cereri cu

valoare sub 10.000 de dolari, alimentând contul respectiv.

La instrucţiunile avocatului din Statele Unite, banii erau transferaţi

electronic în cadrul corporaţiei denumită "G. M. Builders" ce aparţinea traficantului

de droguri, pentru a asigura fondurile necesare construirii unui complex de

apartamente iar pentru a asigura o justificare a repatrierii banilor, au fost întocmite

documente false referitoare la un "imprumut" din partea corporaţiei "MEXINVEST'.

Întrucât oficialităţile bancare din Antalele Olandeze au cerut adevarata

identitate a posesorului de cont, fondurile au fost transferate într-un cont bancar din

Insula Marelui Cayman.

Pe lângă finanţarea construcţiei complexului de apartamente, traficantul de

droguri a mai folosit un milion de dolari pentru achiziţionarea de bijuterii de aur.

Pentru a acoperi adevarata sursă a banilor s-au întocmit documente din care rezultă

90

Page 94: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

că suma a fost împrumutată de la compania "ZANDRA" din Insula Marelui Cayman

corporaţie care nu există în realitate.

4.1.5. Un contabil din Statele Unite a fost descoperit ca fiind spălătorul de

bani pentru un număr de 900 de clienţi, toţi traficanţi de stupefiante. Acesta a

reciclat sume de peste 5 milioane de dolari, săptămânal, timp de 2 ani.

În fapt, contabilul primea, săptămânal, la biroul lui, sume de 5 până la 6

milioane de dolari. La sfârşitul fiecărei săptămâni el transporta bani cu avionul său

personal în Panama, unde era aşteptat de mai multe dube blindate ale unei bănci.

Banii erau depuşi într-un cont al unei corporaţii din Antilele Olandeze prin contul

nr. 1 din Panama.

După o scurtă perioadă de timp, fondurile erau transferate electronic în

contul unei corporaţii panameze dintr-o bancă situată în Insula Marelui Cayman.

Pentru a face schema de spălare imposibil de detectat, contabilul a dispus ca

fondurile să fie transferate din contul nr. 1 din Panama, în contul unei alte corporaţii

panameze.

Organele de poliţie specializate au desfăşurat, pentru documentarea acestui

caz, un complex de activităţi informative şi de investigaţii. Intensele operaţiuni de

supraveghere au stabilit date concrete despre deplasările pe care contabilul

(spălătorul de bani) le efectua săptămânal cu avionul în Panama, transportând bani

rezultaţi din traficul de stupefiante şi contractele pe care acesta le avea la biroul său,

încheiate cu traficanţii de droguri.

În urma percheziţiei efectuate la biroul contabilului au fost găsite

documente ce atestau relaţii cu peste 900 de persoane, cea mai mare parte a acestora

fiind cunoscute ca traficante de droguri. Au fost, de asemenea, descoperite

documentele privind înfiinţarea şi folosirea corporaţiilor străine, precum şi

înregistrările transferurilor electronice efectuate.

91

Page 95: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

De o importanţă deosebită s-au dovedit documentele privitoare la

împrumuturile făcute, precum corespondenţa purtată de contabil cu un bancher

american care era complicele acestuia la operaţiunea de spălare de bani.

4.2. Cazuri descoperite în Romania

Frauda privind TVA-ul intracomunitar. Urmare a aderarii României la

Uniunea Europeană şi alinieirii legislaţiei fiscale la aquis-ul comunitar, regimul

taxei pe valoare adaugată a suferit modificări de ansamblu cu privire Ia modul de

înregistrare, deducere şi plată, de natură a facilita dezvoltarea mediului de afaceri

din ţara noastră. Totodată aceste modificări au creat premisele apariţiei unor noi

metode de fraudare a TVA cu repercursiuni asupra bugetului de stat.

Principala metodă de fraudare a TVA urmare a tranzacţiiilor

intracomunitare este metoda "CARUSEL". Această metodă reprezintă un mod

complex şi premeditat de fraudare a Taxei pe Valoare Adaugată în statele

membre ale Uniunii Europene fiind săvârşită în special de grupări de crimă

organizată. în schema fraudei se folosesc tranzacţii prin mai multe state membre

pentru exploatarea diferitelor particularităţi şi slăbiciuni ale sistemelor naţionale

de administrare a taxelor şi pentru a ascunde adevaratele legături între

participanţi.

Modelul de bază al fraudării transnaţionale a TVA -ului intra-comunitar

cuprinde cel puţin două state membre şi implică sisteme de evitare a plăţii TVA-

ului, prin care se formează ad-hoc societăţi menite să funcţioneze la nivel

internaţional, scopul fiind evitarea plăţii TVA- ului datorat, pentru a permite

celorlalte verigi din lanţul de fraudă să realizeze deducerea unor plăţi fictive de

impozite şi să obţină astfel o rambursare a TVA-ului sau o reducere a valorii

TVA-ului datorat. Pentru a-şi atinge acest obiectiv ilicit, în general, societatea

92

Page 96: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

beneficiară a fraudei nu funcţionează şi nu face comerţ ca o societate adevarată

şi, cel mai adesea, adresa sediului său nu este altceva decât o cutie poştală.

Ulterior, după câteva luni de "comerţ", aceste firme dispar, fără să facă declaraţia

de impozit datorat şi Iară să plătească impozitul exigibil, fiind astfel greu

detectabile de către autorităţile fiscale.

Comisia Europeană a adoptat, în data de 17 martie 2008, propunerea

pentru amendarea Directivei TVA şi a Regulamentului privind cooperarea

administrativă în domeniul TVA în vederea accelerării colectării şi a schimbului

de informaţii referitoare la tranzacţiile intracomunitare, începând cu anul 2010.

Astfel, Statele Membre vor putea identifica frauda carusel mult mai repede.

Schimbul rapid de informaţii:

În prezent, durează între 3 şi 6 luni până sunt transmise Statului Membru

în care se datorează plata TVA, informaţiile cu privire la o tranzacţie intra-

comunitară. Conform propunerilor de Directivă şi Regulament, această perioadă

se va reduce la 1-2 luni, în acest fel putându-se depista frauda mult mai repede.

Având în vedere aceste aspecte, Comisia propune:

armonizarea şi reducerea perioadei de declarare a tranzacţiilor intra-

comunitare care implică furnizarea de bunuri şi prestarea de servicii în cadrul

Comunităţii, la o lună;

reducerea de la 3 luni la o lună a perioadei de transmitere a acestor

informaţii între Statele Membre;

colectarea lunară a informaţiilor referitoare la achiziţiile intra-

comunitare de bunuri şi servicii. în acest sens, cumpărătorii sau clienţii care

efectuează tranzacţii cu o valoare mai mare de 200.000€/an calendaristic vor fî

obligaţi să depună declaraţii lunare. Acest prag a fost stabilit pentru a evita

93

Page 97: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

impunerea celor care efectuează astfel de operaţiuni ocazional sau de o valoare

mică;

simplificarea procedurilor pentru depunerea declaraţiilor privind

tranzacţiile intra-comunitare, în Statele Membre în care aceste proceduri sunt

extrem de complexe.

Acţionând pentru prevenirea şi combaterea faptelor de fraudare a TVA

intracomunitar organele de poliţie au identificat pe H.M. asociat şi administrator

la SC H.C. SRL Galaţi care în perioada 2007 - 2008 a efectuat achiziţii

intracomunitare de bunuri de la diverşi parteneri de afaceri din Belgia, Austria şi

Germania, în valoare de 2.100.000 RON, tranzacţii pentru care s-au aplicat

măsurile de simplificare privind TVA. (pentru invoice-urile aferente tranzacţiilor

efectuate s-a aplicat taxarea inversă; achiziţia s-a efectuat tară TVA, urmând ca

această taxă să fie colectată în statul de destinaţie, în speţă în România). Ulterior,

H.M. a vândut bunurile achiziţionate intracomunitar către persoane fizice şi a

încasat contravaloarea acestora în numerar, fară însă a depune în contul bancar

sumele încasate, aceste operaţiuni efectuându-se în bază de factură fiscală şi

chitanţă. Ulterior administratorul SC H.C. SRL foloseşte sumele obţinute din

vânzarea mărfii la intern pentru achiziţionarea în nume personal de autoturisme

de lux şi imobile, aceste bunuri fiind comercializate către o societate din Ungaria

şi o societate din România, aceasta din urmă fiind administrată de fratele lui HM.

Din verificările efectuate împreună cu reprezentanţii D.G.F.P. Galaţi s-a constatat

că SC H.C. SRL nu a depus nicio declaraţie de impunere şi decont de TVA, de la

înfiinţare şi până la momentul verificărilor, şi nici nu a achitat vreo sumă de bani

la bugetul de stat cu titlul de taxe şi impozite, mai mult decât atât, stabilindu-se că

societatea nu a funcţionat niciodată la sediul social declarat, având caracter de

societate fantomă. Prin tranzacţiile desfăşurate, SC H.C. SRL a prejudiciat

94

Page 98: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

bugetul de stat cu suma de 650.000 lei, reprezentând TVA de plată şi impozit pe

profit. Sumele de bani obţinute urmare a neînregistrării tranzacţiilor efectuate au

fost folosite ulterior de H.M. pentru achiziţionarea unor bunuri imobile ce au fost

apoi vândute pentru a se ascunde originea ilicită a fondurilor iniţiale.

Spălarea banilor proveniţi din înşelăciune privind activitatea de leasing.

SC A SA a încheiat cu o societate de leasing financiar un contract ce avea ca

obiect o maşină industrială în valoare de 100.000 EURO, indicând ca furnizor al

acesteia SC B SRL.

După încheierea contractului între societatea de leasing şi SC B SRL,

emiterea facturii aferente utilajului achiziţionat şi plata contravalorii acestuia,

acţionariatul SC A SA s-a modificat, în sensul că acţionar majoritar (95%) a

devenit cetăţeanul X, asociat unic şi administrator al SC B SRL.

95

Page 99: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Din analiza efectuată a rezultat că deşi SC B SRL figura în contractul de

leasing ca furnizor al utilajului, aceasta nu efectuase nici o operaţiune de import a

unui astfel de echipament, aşa cum declarase. în plus, din verificări a rezultat că

livrarea şi recepţionarea echipamentului în cauză a fost fictivă, iar la sediile SC A

SA şi SC B SRL nu s-a mai desfăşurat activitate după momentul încasării

contravalorii acestuia de la societatea de leasing. Pentru a garanta plata

contravalorii contractului de leasing, SC A SA emisese către societatea de leasing

un număr de 36 de bilete la ordin, pe care banca le-a reiuzat, din lipsă totală de

disponibil.

Suma de 100.000 EURO rezultată în urma "manoperei" descrise mai sus a

fost supusă procesului de reciclare prin transferuri bancare succesive, astfel: chiar

în ziua încasării sumei în contul SC B SRL, aceasta a fost transferată in întregime

în contul SC M SRL. Două zile mai târziu, reprezentanţii SC M SRL au convertit

suma rezultând 120.000 USD, bani care au fost imediat transferaţi în contul unei

societăţi comerciale din UNGARIA.

Important de precizat este faptul că ,din analiza efectuată, a rezultat că SC

M SRL era o firmă "fantomă". La un interval de câteva zile, societatea din

UNGARIA a ordonat un transfer în contul SC A SA în suma de 119.000 USD din

care SC A SA a rambursat parţial o linie de credit în valoare de 30.000 USD,

diferenţa de 89.000 USD fiind transferată în contul SC V SRL unde asociat şi

administrator este cetăţeanul X.

Spălarea banilor proveniţi din evaziune fiscală.

64

Page 100: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Printr-un RTS53 au fost semnalate Oficiului54 operaţiunile suspecte

efectuate de două persoane fizice cu vârste foarte înaintate, între care s-a realizat

un transfer în valoare de 900.000 EURO, cu justificarea «contravaloare imobil».

Contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat chiar în ziua transferului.

Din analiza efectuată a rezultat că, în decursul a 5 zile înainte de efectuarea

plăţii, contul Persoanei fizice 1 (ordonatorul) a fost alimentat prin transferuri

efectuate de Cetăţeanul A (fiul PF1), Cetăţeanul B şi COMPANIA X SRL.

Referitor la cele două persoane fizice, Oficiul a primit următoarele date şi

informaţii:

Cetăţeanul A este cunoscut ca fiind implicat în trafic de droguri;

Cetăţeanul B este asociat la două societăţi comerciale implicate în evaziune

fiscală.

În legătură cu terenul care a făcut obiectul vânzării-cumpărării, trebuie

menţionat că acesta a fost dobândit de Persoana fizică 2, pentru suma de 400.000

EURO, cu opt zile înainte, de la SC W SRL, firmă controlată de CETĂŢEANUL H

care deţine calitatea de împuternicit a dispune pe conturile Persoanei fizice 2. în

consecinţă, terenul a fost vândut de SC W SRL Persoanei fizice 2 cu suma de

400.000 EURO, iar după numai opt zile terenul a fost revândut către Persoana

fizică 1, cu suma de 900.000 EURO. Câştigul realizat după aceste tranzacţii,

respectiv suma de 500.000 EURO, a fost transferat în contul Cetăţeanului H,

acesta creditând firma W SRL cu suma de 400.000 EURO, introducându-se,

53 Raport pentru tranzactii suspecte54 Oficiul National pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii banilor

97

Page 101: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

prin această modalitate fondurile obţinute ilegal, într-un circuit legal şi cu o

provenienţă disimulată. De remarcat este şi faptul că aceste tranzacţii

succesive, ale aceluiaşi bun imobil au fost facilitate şi de ignoranţa notarului

public care a autentificat actele de transfer al dreptului de proprietate şi care

a ignorat dispoziţiile Directivei 2005/60/EC a Parlamentului European şi a

Consiliului privind prevenirea folosirii sistemului financiar în scopul spălării

banilor şi al finanţării terorismului, precum şi ale Legii nr. 656/2002.

98

Page 102: Copy of PLANUL LUCRĂRII

55

Page 103: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Spălarea banilor proveniţi din frauda cu carduri.

Patru cetăţeni români au încasat de la o firmă din străinătate, în conturile

deschise în România, dar şi prin intermediul WesternUnion, într-o perioadă

scurtă de timp, sume semnificative de bani justificate ca "salariu". Date fiind

sumele mari încasate într-o perioadă relativ scurtă de timp, a trezit suspiciunea

că aceste venituri ar depăşi un salariu obţinut legal de o persoană fizică.

Din analiza efectuată, a rezultat că în aceeaşi perioadă de timp, cei patru

cetăţeni au mai încasat din străinătate şi alte sume de bani, însă, de această dată,

ordonatori au fost persoane fizice, printre care un cetăţean român M. Totodată,

din datele şi informaţiile primite de Oficiu reiese că pe teritoriul statului străin,

cetăţeanul român M a iniţiat şi constituit o grupare infracţională din care făceau

parte şi alţi membri ai familiei sale, ce a avut ca scop procurarea de echipamente

utilizate la fraudarea bancomatelor pentru obţinerea de venituri materiale prin

comiterea de infracţiuni la legea comerţului electronic.

Sumele astfel încasate în România de mai multe persoane "de încredere",

au fost spălate, în principal, prin investirea lor în bunuri imobiliare, fie direct,

prin transfer bancar, fie prin retragerea banilor în numerar şi cumpărarea

ulterioară a imobilelor.

Spălarea banilor prin tranzacţionarea frauduloasă a unui teren.

În urma analizării sesizărilor primite de Oficiu cu privire la mai multe

operaţiuni suspecte efectuate de persoana fizică A şi grupul de firme coordonat

de aceasta, s-a constatat că au fost derulate diverse operaţiuni cu scopul de

spălare a banilor obţinuţi ca urmare a sustragerii în întregime sau în parte de la

98

Page 104: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

plata obligaţiilor fiscale prin nedeclararea veniturilor impozabile sau ascunderea

obiectului ori a sursei impozabile sau taxabile ori prin diminuarea veniturilor sub

justificarea unor operaţiuni fictive.

Primul pas în procesul de „albire" a banilor a constat în crearea unui grup

de interese alcătuit din societăţi comerciale plătitoare de impozite şi taxe

diferenţiat în funcţie de cifra de afaceri şi numărul de angajaţi, fiind supuse unui

tratament fiscal diferenţiat şi persoane fizice asociaţi sau administratori - toţi sub

coordonarea persoanei fizice A.

Următoarea etapă a constat în înfiinţarea unei societăţi comerciale SI cu

unicul scop de a cumpăra terenul şi de a-1 revinde fracţionat, la interval de

numai o lună, după care SI a dispărut fiind absorbită, în procesul de fuziune, de

societatea comercială S2.

SI a fost folosită în cadrul grupului de interese condus şi administrat de

persoana fizică A pentru a prelua terenul şi de a-1 valorifica prin mai multe

tranzacţii succesive încheiate între persoanele fizice şi juridice din cadrul

grupului, realizându-se în final un venit de 10.000.000 RON, fără a se plăti

impozitele şi taxele datorate bugetului de stat.

SI a înregistrat terenul achiziţionat în inventarul societăţii la valoarea de

80.000 RON, în timp ce valoarea reală a imobilului era de 4.800.000 RON.

Operaţiunea a fost făcută cu scopul de a ascunde masa impozabilă prin

diminuarea valorii patrimoniului înscris în bilanţul contabil, în sarcina acestei

societăţi - SI, organele de control au stabilit obligaţii fiscale în cuantum de

22.000.000 RON, reprezentând neplata TVA, dobanda TVA, penalităţi TVA,

impozit pe profit, dobânzi pe impozit pe profit şi penalităţi la impozit pe profit.

La momentul radierii (ca urmare a absorbţiei SI de către S2), SI vânduse cea mai

mare parte a terenului, fracţionat, către persoanele fizice A, B şi C, fără a

evidenţia în actele contabile vânzarea sau veniturile realizate din vânzare, astfel:

A a cumpărat 50.000 mp;

99

Page 105: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

B şi C au cumpărat câte 60.000 mp (în total 120.000 mp);

60.000 mp au fost preluaţi prin fuziune de S2.

Ulterior, terenul s-a „reîntregit" parţial (180.000 mp) în patrimoniul

societăţii comerciale S3 care a preluat părţile de teren ale persoanelor B şi C.

Este de reţinut faptul că la toate tranzacţiile care au avut ca obiect

transferarea dreptului de proprietate asupra terenului plăţile s-au făcut fictiv sub

justificarea unor contracte de creditare, contracte de cesiune de creanţe sau de

vânzare părţi sociale.

100

Page 106: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

S3 a fost programată iniţial ca punct terminus al lanţului de

tranzacţionare a terenului, însă şi-a pierdut acest „statut" din cauza faptului

că, datorită numărului de angajaţi şi cifrei de afaceri, era plătitoare de

impozit pe venit la cota de 16%. în aceste condiţii terenul a fost iaraşi

fracţionat astfel:

60.000 mp au fost „vânduţi" unei societăţi comerciale S4, plătitoare

de impozit la cota de 3%;

120.000 mp au fost „vânduţi" sub preţul pieţei firmei S5 la care

persoana fizică A este asociat unic.

Suprafaţa de 60.000 mp a fost vândută de S4 către S6 la preţul de

10.000.000 RON, plătindu-se către stat un impozit de numai 3%. S6 a transferat

ulterior terenul în patrimoniul persoanei fizice A cu justificarea stingerii -

compensării unor datorii izvorâte dintr-un contract de creditare antedatat încheiat

între S6 şi A, în calitate de administrator. Suma de 10.000.000 RON a fost

redirecţionată de S4, către persoanele fizice şi juridice care au constituit grupul de

interese prin încheierea cu acestea a mai multor contracte de creditare, cesiune

acţiuni şi cesiune de creanţe la preţuri nereale, cu scopul de a crea obligaţii faţă de

acestea, dându-se astfel o aparenţă de legitimitate transferului de bani.

În concluzie se pot reţine următoarele aspecte caracteristice acestei

tipologii:

persoana fizică A şi-a organizat un grup de firme care au acţionat sub

aceeaşi politică financiară cu scopul de a eluda obligaţiile fiscale datorate

bugetului de stat;

terenul a fost vândut succesiv, sub preţul pieţei, între membrii grupului,

la intervale scurte cu scopul ascunderii masei impozabile;

în actele contabile ale societăţilor comerciale implicate nu au fost

evidenţiate veniturile realizate din vânzarea terenului;

plăţile aferente contractelor de vânzare - cumpărare a terenului au fost

simulate cu ajutorul contractelor de împrumut, cesiunilor de creanţe etc;

100

Page 107: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Toate operaţiunile au fost coordonate de către o singură persoană fizică A.

101

Page 108: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Cap. 5 CONCLUZI I

Nu degeaba s-a constatat, în timp, prin intermediul experienţei, că un

sistem fiscal nu este eficient ori potrivit, în funcţie de nivelul mare al încasărilor, ci

de gradul în care acesta este acceptat de contribuabil, fie el persoană fizică ori

juridică. Astfel, evaziunea fiscală apare ca un element dorit sau nu al politicii

fiscale. Economia japoneză, după cel de al doilea război mondial a fost considerată

un miracol, iar unul dintre secretele japonezilor în ce priveşte formarea capitalului

e evaziunea fiscală care e încurajată oficial. în mod legal un japonez adult e scutit

de taxe pentru un cont de economii medii. Japonia are de 5 ori mai multe conturi

de acest fel decât numărul populaţiei, inclusiv copiii. Din această cauză au rata cea

mai mare de formare a capitalului. Din alt punct de vedere, efectul cotelor înalte şi

puternic progresive au dispărut şi ca urmare a faptului că ele au stimulat apariţia

prevederilor legale şi a altora ce sprijină evaziunea fiscală, în speţă, aşa numitele

portiţe legale, ce permit reducerea procentuală a cotelor de impozitare. Intervenţia

statului în menţinerea unui anumit grad de evaziune fiscală în scopurile arătate,

trebuie analizată prin prisma raporturilor dintre efect şi eforturi. Multitudinea

obligaţiilor pe care legea fiscală le impune contribuabililor, sau mai ales povara

acestor obligaţii au făcut să stimuleze, în toate timpurile, ingeniozitatea

contribuabililor în a inventa procedee diverse de eludare a obligaţiilor fiscale.

Evaziunea fiscală a fost întotdeauna în special activă şi ingenioasă pentru motivul

că fiscul, lovind indivizii în averea lor, îi atinge în cel mai sensibil interes:

interesul bănesc.

102

Page 109: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR

Evaziunea fiscală are un efect direct şi neîntârziat asupra nivelurilor

încasărilor fiscale, fapt ce conduce nemijlocit la dezechilibre în mecanismele pieţei

şi ale derulării programelor economice la nivel macro stabilite prin proiecţiile

bugetare, dar nu în ultimul rând şi la îmbogăţirea, în mod ilicit, a practicanţilor

acestei metode de înşelăciune ce afectează în ultimă instanţă, pe fiecare dintre noi,

contribuabili oneşti. Statul, prin puterile publice, poate şi să incite la evaziune

fiscală, urmărind în principal două scopuri: un scop „pozitiv" argumentat de

dorinţa de a stimula formarea capitalului şi un scop „negativ" reflectat în

sprijinirea unor grupuri de interese, de multe ori de tip mafiot, cu tot cortegiul de

consecinţe. Motivele pentru care în România acest fenomen este greu de

împiedicat şi cuantificat sunt complexe şi numeroase, printre ele putând fi

amintite: multiplele imperfecţiuni şi particularităţi în domeniul legislaţiei fiscale

până la apariţia Codului fiscal, organizarea activităţii fiscale, evaziunea masivă

realizată de diferite grupuri de interese şi agenţi economici apăruţi doar pentru a

beneficia de lacunele legilor, desele modificări ale codului fiscal după apariţia

acestuia, principiul confidenţialităţii bancilor s.a.

103

Page 110: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILOR În România nu se poate spune că evaziunea fiscală a fost importată, însă

acest fenomen este o urmare a situaţiei economice a perioadei de tranziţie în care s-

au făcut încercări de combatere şi nicidecum de prevenire a acestui fenomen, a

permisivităţii autorităţilor, a nivelului de trai al majorităţii cetăţenilor, a gradului de

civilizaţie, cultură şi conştiinţă civică, şi mai ales, a politicilor fiscale agresive şi

chiar exagerate uneori duse de către autorităţi.

Criminalitatea financiară este segmentul unde crima organizată joacă rolul

major, atât în ceea ce priveşte crearea comportamentelor criminale, cât mai ales în

relaţia care există între politic, crimă şi criminal. în cadrul criminalităţii generale

un loc aparte îl ocupă criminalitatea economico-financiară (criminalitatea în

afaceri) sau criminalitatea "în gulere albe", aşa cum a fost ea numită, pentru prima

dată în 1940, în literatura criminologică de specialitate, de către Edwin M.

Sutherland în lucrarea "White-Collar Criminality" pentru a desemna

"comportamentele infracţionale care reflectă un abuz de încredere, în cadrul

activităţii profesionale, precum şi corupţia unor persoane care, de obicei, au o

situaţie şi o poziţie economică bună sau foarte bună, în raport cu standardele de

viaţă din Occident".

Sumele de bani realizate din afacerile ilegale ating cote impresionante, însă,

ele trebuie să pară drept "curate" pentru autorităţile abilitate ale statului care,

sesizându-se, ar putea să intervină şi, astfel, să conducă la revelarea acestor afaceri

şi sancţionarea tuturor celor implicaţi. Dar marile organizaţii criminale nu pot să

acopere singure afacerea, astfel încât sumele de bani rezultate să fie considerate ca

fiind obţinute pe cale legală, şi de aceea apelează la complicitatea mediilor de

afaceri, asupra cărora politicul nu-şi manifestă imixtiunea.

103

Page 111: Copy of PLANUL LUCRĂRII

FRAUDA FISCALĂ ŞI SPĂLAREA BANILORÎn ultimii ani a survenit o recunoaştere din ce în ce mai mare a faptului că

este esenţial să se lupte împotriva crimei organizate, că infractorii trebuie opriţi, ori

de câte ori este posibil, din a legitimiza rezultatele activităţilor lor criminale prin

transformarea fondurilor din „murdare" în fonduri „curate". Abilitatea de a spăla

rezultatele activităţii criminale prin sistemul financiar este vitală pentru succesul

activităţilor infracţionale. Cei implicaţi în astfel de activităţi au nevoie să

exploateze facilităţile oferite de sectorul financiar mondial dacă vor să beneficieze

de rezultatele activităţilor lor. Utilizarea, în scopul spălării banilor, a sistemelor

financiar-bancare conduce la subminarea instituţiilor financiare individuale şi, în

final, a întregului sistem financiar. în acelaşi timp, integrarea crescută a sistemelor

financiare mondiale şi îndepărtarea barierelor puse în faţa mişcării libere a

capitalului au crescut uşurinţa cu care banii negri pot fi spălaţi şi complică procesul

de urmărire a banilor. Ultimele tendinţe au evidenţiat faptul că spălătorii de bani îşi

direcţionează din ce în mai mult eforturile pentru angajarea unor intermediari non-

bancari şi non-financiari. Astfel, lupta împotriva spălării banilor îşi investeşte

încrederea în conştientizarea unei game largi de persoane juridice care nu sunt

numai cele din sectorul bancar sau financiar.

104

Page 112: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Succesul şi stabilitatea pe termen lung a oricărei instituţii financiare depinde

de atragerea şi păstrarea fondurilor câştigate în mod legitim. Banii câştigaţi în mod

fraudulos au, invariabil, o natură tranzitorie. Ei strică reputaţia şi descurajează pe

investitorul cinstit. Instituţia financiară care se implică într-un scandal de spălare a

banilor va risca acuzarea în instanţă şi pierderea bunei reputaţii pe piaţă.

Dacă nu este controlat, procesul de spălare a banilor poate submina eforturile

depuse pentru existenţa unor pieţe libere şi competitive, şi afectează dezvoltarea

unei economii sănătoase.

Spălarea banilor reprezintă un factor major de contaminare a întregii

economii: acest fenomen poate eroda integritatea instituţiilor financiare ale unei ţări

prin influenţarea cererii de numerar, nivelului ratei dobânzii şi ratei de schimb

valutar şi, în acelaşi timp, poate genera inflaţie.

Prin procedeele lor ilicite, infractorii pot investi în sectoare ale economiei

unde activele pot fi utilizate ulterior ca maşini de spălare a banilor. în plus, într-o

economie în care tehnologia avansată şi globalizarea permit transferul rapid de

fonduri, lipsa de control asupra spălării de sume mari de bani poate submina

stabilitatea financiară. Mai mult, într-o ţară cu o situaţie financiară precară,

scoaterea a milioane şi chiar miliarde de dolari anual din procesul normal de

creştere economică reprezintă un real pericol. Strategiile de spălăre a banilor

includ tranzacţii care, prin volum, sunt foarte profitabile, şi deci atractive pentru

instituţiile financiare legale sau alte persoane juridice folosite ca intermediari de

către persoanele fizice care doresc să transforme fondurile „murdare" în fonduri

„curate". Spălarea banilor orientează banii din economia ilegală şi îi plasează, prin

investiţii, în economia legală, bazându-se pe capacitatea şi performanţa sistemului

financiar de a transfera capital şi active în cantităţi mari şi în timp scurt.

Experienţa acumulată de reţelele crimei organizate este redutabilă. în

consecinţă, se impune colaborarea strânsă a organelor şi organismelor abilitate să

lupte împotriva acestora, pentru prevenirea generalizării fenomenului de spălare a

banilor. în caz contrar, există riscul, deloc neglijabil, ca banii spălaţi să devină

„motorul" economiei şi să-şi impună propriile „reguli", ceea ce înseamnă de fapt

105

Page 113: Copy of PLANUL LUCRĂRII

subminarea sau chiar desfiinţarea autorităţii statale şi domnia arbitrarului de tip

mafiot.

În mod tradiţional, eforturile de combatere a spălării banilor s-au concentrat

în mare măsură asupra procedurilor de constituire a unor depozite de către

instituţiile din sectorul financiar deoarece spălarea banilor prin această metodă

este uşor de recunoscut Infractorii au răspuns rapid măsurilor luate de sectorul

financiar în ultimii ani recunoscând faptul că plăţile în numerar fâcute în cadrul

sectorului financiar pot da naştere ulterior la întrebări. Drept urmare, au fost

căutate noi mijloace pentru transformarea banilor câştigaţi ilegal şi combinarea lor

cu fondurile legitime înainte de a le introduce în sistemul financiar, făcând astfel

mai dificilă detectarea în etapa plasării. în ultimul timp, tot mai multe cazuri de

spălare a banilor îmbracă forme din cele mai sofisticate, în care numerarul nu este

implicat.

Băncile, în calitatea lor de furnizori ai unei game largi de servicii de

transfer de fonduri şi de creditare, pot fi utilizate în toate etapele spălării banilor

de la plasare, la stratificare şi integrare. Sistemele electronice de transfer al

fondurilor permit transferul rapid al acestora între conturi sub nume şi jurisdicţii

diferite. Operaţiunile multiple şi diversificate în conturi sunt folosite de multe ori

ca parte a procesului de spălare a banilor, creând straturi complexe de tranzacţii.

În acest context, organizaţiile criminale sofisticate şi „spălătorii de bani

profesionişti" doresc să apeleze la serviciile bancare pentru a-şi utiliza fondurile

„murdare". Prin intermediul unor companii şi persoane fizice, aceste organizaţii

generează activităţi comerciale internaţionale false pentru a mişca banii iliciţi

dintr-o ţară în alta. Ele creează iluzia comerţului internaţional folosind facturi

false pentru a genera transferuri internaţionale aparent legale şi folosesc operaţiuni

fictive pentru a ascunde şi mai mult urmele. Multe dintre companiile „scoică" pot

chiar să abordeze propriile bănci pentru a obţine credite prin care să se finanţeze

astfel de activităţi.

106

Page 114: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Băncile însă nu reprezintă singurele mecanisme şi instrumente prin

intermediul cărora se pot spăla banii. în primul rând, numeroşi intermediari

financiari furnizează servicii care sunt similare cu cele tradiţionale oferite de

bănci. Mai mult decât atât, în vederea ocolirii măsurilor de combatere a spălării

banilor, aceste persoane îşi concertează eforturile spre exploatarea sectorului non-

bancar, utilizând alte instituţii financiare (cum ar fi instituţii financiare, societăţi

de servicii de investiţii financiare, companii de asigurări, case de schimb, etc.),

precum şi instituţii non-financiare (cazinouri, agenţii imobiliare, etc.). Deoarece,

de obicei, spălătorii nu-şi pot asigura o expertiză profesională specializată, ei

trebuie să beneficieze de consultanţa juriştilor, contabililor, consultanţilor

financiari şi a altor specialişti.

Prin urmare, un sistem exhaustiv de combatere a spălării banilor se bazează

pe conştientizarea unei varietăţi de intermediari financiari şi non-financiari,

precum şi a agenţilor economici care trebuie să coopereze, în mod responsabil, cu

autorităţile şi să răspundă în mod activ împotriva pericolului de a fi implicaţi în

acest fenomen.

BIBLIOGRAFIE

Dan Grosu Şaguna - Drept financiar şi fiscal-Tratat, Ed. Eminescu,

Bucureşti, 2004;

Tudor Amza - Criminologie - Tratat de teorie şi practică criminologică,

Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

107

Page 115: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Gheorghe Mocuţa - Criminalitatea organizată şi spălarea banilor, Ed. Noul

Orfeu, Bucureşti, 2004;

Ştefan Popa, Adrian Cucu - Economia subterană şi spălarea banilor, Ed.

Exvent, Bucureşti, 2000;

Nicolae Ghinea – Criminalitatea financiar-fiscala, Ed. Duran’s,

Bucuresti,2009

Nicolae Ghinea – Investigarea fraudelor – curs universitar, Ed.

Sitech,2008, Craiova

Ioan Dascalu – Centrele financiare offshore, paradisurile fiscale si secretul

bancar, Ed. Argument,Bucuresti,2001

Costică Voicu, Alexandru Boroi - Dreptul penal al afacerilor, Ediţia a-III-

a, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

Costică Voicu - Spălarea banilor murdari, Ed. Sylvi, Bucureşti, 1999;

Costică Voicu – Banii murdari si crima organizata, Ed. Artprint,1995

Oficiul Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor -

Raport de activitate pe anul 2009;

Serviciul Român de Informaţii - Raport de activitate în perioada 2002 -

2007;

Raportul Fondului Monetar Internaţional privind veniturile obţinute din

activităţi criminale pe anii 2005-2010;

Raport al Inspectoratului General al Poliţiei Române pe anii 2004-2009

privind infracţiunile de evaziune fiscală şi spălare de bani soluţionate.

Legea nr.656/7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării

banilor, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.904 din 12 decembrie 2002

modificata si completata de Legea nr. 39/2003, Legea nr. 230/2005; Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 135/2005; Legea nr. 36/2006; Legea nr. 405/2006; Legea

nr. 306/2007; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2008.

108

Page 116: Copy of PLANUL LUCRĂRII

Legea nr.241/27.07.2005, pentru combaterea evaziunii fiscale publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 27/07/2005.

Legea nr.31/16 decembrie 1990, privind societăţile comerciale republicata in

Monitorul Oficial Partea I nr. 1066 din 17.11.2004, modificata prin Legea nr.

302/2005; Legea nr. 85/2006; Legea nr. 164/2006; Legea nr. 441/2006; Legea nr.

516/2006; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2007; Ordonanţa de urgenţă a

Guvernului nr. 52/2008.

Legea nr.39/21 ianuarie 2003, privind prevenirea şi combaterea

criminalităţii organizate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr.50 din 29

ianuarie 2003.

Legea nr.571/22 decembrie 2003, privind Codul fiscal, publicata în

Monitorul Oficial Partea I nr. 927 din 23.12.2003, modificată şi completată prin

Legea nr. 372/2007; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 50/2008; Ordonanţa de

urgenţă a Guvernului nr. 51/2008; Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2008;

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2008.

H.G. nr.531/19.04.2006, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 392

din 08.05.2006, pentru aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a

Oficiului Naţional pentru Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor.

Legea nr.565/16 octombrie 2002, pentru ratificarea Convenţiei Naţiunilor

Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate şi a Protocolului împotriva

traficului ilegal de imigranţi pe calea terestră, a aerului şi pe mare, adiţional la

Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate,

adoptate la New York la 15 noiembrie 2000, publicată în Monitorul oficial Partea I

nr.813 din 8 noiembrie 2002.

Legea nr.263/15 mai 2002, pentru ratificarea Convenţiei europene privind

spălarea, descoperirea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii, încheiată

la Strasbourg la 8 noiembrie 1990, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr.353

din 28 mai 2002.

109

Page 117: Copy of PLANUL LUCRĂRII

www.IGPR.ro www.anaf.ro www.imf.org www.irs.gov www.politiaromana.rowww.onpcsb.ro www.mfinante.rowww.fbi.gov

110

Page 118: Copy of PLANUL LUCRĂRII

111

Page 119: Copy of PLANUL LUCRĂRII

112

Page 120: Copy of PLANUL LUCRĂRII

113

Page 121: Copy of PLANUL LUCRĂRII

114

Page 122: Copy of PLANUL LUCRĂRII

115

Page 123: Copy of PLANUL LUCRĂRII

116