Copiii libertăţii

21
Colecţie coordonată de MAGDALENA MĂRCULESCU

description

The first pages from the book. Copyright © Editura TREI 2011. www.edituratrei.ro

Transcript of Copiii libertăţii

Page 1: Copiii libertăţii

Colecţie coordonată deMAGDALENA MĂRCULESCU

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 1

Page 2: Copiii libertăţii

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 2

Page 3: Copiii libertăţii

Marc Levy

Traducere din franceză și note de

Ileana Busuioc

Copiii libertăţii

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 3

Page 4: Copiii libertăţii

© Éditions Robert Laffont, S.A., Susanna Lea Associates, Paris, 2007

Editori:SILVIU DRAGOMIR

VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Dtp:VICTORIA GÂRLAN

Corectură:ROXANA SAMOILESCUEUGENIA ŢARĂLUNGĂ

Coperta colecţiei și ilustraţia:FABER STUDIO (S. Olteanu, A. Rădulescu, D. Dumbrăvician)

Foto copertă © Gulliver, Getty Images

Director editorial:MAGDALENA MĂRCULESCU

Redactor:CORINA COJANU

Director producţie:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

© Editura Trei, 2008C.P. 27-0490, București

Tel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

www.edituratrei.ro

ISBN: 978-973-707-228-3

Această carte a fost tradusă după Levy Marc, LES ENFANTS DE LA LIBERTÉ, Editura Robert Laffont, Paris, 2007

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiLEVY, MARC

Copiii libertăţii / Marc Levy ; trad.: Ileana Busuioc . -București : Editura Trei, 2008

ISBN 978-973-707-228-3I. Busuioc, Ileana (trad.)

821.133.1-4=135.1

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 4

Page 5: Copiii libertăţii

Îmi place mult acest verb, „a protesta“.Să protestezi împotriva a tot ceea ce ne faceprizonieri, împotriva prejudecăţilor șijudecăţilor pripite, împotriva dorinţei de ajudeca, împotriva a tot ceea ce este rău înnoi și nu așteaptă decât să iasă la suprafaţă,împotriva dorinţei de a renunţa, împotrivanevoii de a stârni compasiunea și a celei dea vorbi despre sine în detrimentul celuilalt,împotriva modelor, ambiţiilor periculoase șidezamăgirii din jurul nostru.

Să protestezi și… să zâmbești.Emma DANCOURT

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 5

Page 6: Copiii libertăţii

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 6

Page 7: Copiii libertăţii

Tatălui meu,fratelui său Claude, tuturor copiilor libertăţii.

Fiului meuși ţie, dragostea mea.

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 7

Page 8: Copiii libertăţii

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 8

Page 9: Copiii libertăţii

O să te iubesc mâine, fiindcă astăzi încă nu tecunosc. Am început prin a coborî scările clă-dirii vechi în care locuiam, puţin cam grăbit,

recunosc. La parter, mâna, cu care mă ţinusem de balus-tradă, mirosea a ceară de albine: îngrijitoarea lustruiametodic lemnul până la cotul celui de-al doilea palier lu-nea și apoi către ultimele etaje, joia. Cu toate că luminapoleia faţadele caselor, trotuarul era încă lucios de laploaia din zori. Și când te gândești că, mergând așa cupași vioi, nu știam încă nimic, habar nu aveam de tine,tu, care aveai să-mi dăruiești într-o zi cel mai frumos ca-dou pe care viaţa îl face bărbaţilor.

Am intrat în micuţa cafenea de pe strada Saint-Paul,în buzunare aveam timp berechet. Eram cu toţii trei labar și printre puţinii care să dispună de o asemeneaavere în acea dimineaţă de primăvară. Și apoi a intrattata, în fulgarin, cu mâinile la spate; s-a sprijinit cu coa-tele de tejghea, ca și cum nu m-ar fi văzut, cu elegan-ţa lui caracteristică. A cerut o cafea tare și am putut să-ivăd zâmbetul pe care încerca să-l ascundă de mine,însă fără succes. A lovit puţin în tejghea și mi-a dat de

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 9

Page 10: Copiii libertăţii

înţeles că încăperea e „sigură“, că pot în fine veni maiaproape. Pe când îi atingeam în trecere haina, i-amsimţit puterea, greutatea tristeţii de pe umeri. M-a în-trebat dacă sunt „în continuare sigur“. Nu eram sigurde nimic, dar am dat din cap. Atunci, foarte discret,și-a dat la o parte ceașca de cafea. Sub farfurioară, amvăzut o bancnotă de cincizeci de franci. Am refuzat s-oiau, dar și-a încleștat tare fălcile și a mârâit spunân-du-mi că, dacă vrei să pornești la luptă, trebuie să aiburta plină. Am luat hârtia și, din privirea lui, am în-ţeles că era momentul să plec. Mi-am aranjat mai bineșapca, am deschis ușa cafenelei și am luat-o înapoi pestradă în sus.

Am privit pe furiș spre bar, unde era tatăl meu; elmi-a oferit ultimul lui zâmbet, atrăgându-mi atenţia căaveam gulerul strâmb.

În privirea lui era ceva imperios și am avut nevoie deceva ani ca să înţeleg acest lucru, dar azi e de ajuns săînchid ochii și să mă gândesc la el, pentru ca ultima saimagine să revină, intactă. Știu că pe tata îl întrista ple-carea mea și mai cred că presimţea că nu aveam să nemai revedem. Nu se gândise la moartea lui, ci la a mea.

Mă gândesc mereu la acest moment din cafeneaua desTourneurs. Un bărbat are nevoie, desigur, de mult curajpentru a-și îngropa fiul pe când soarbe o cafea cu cicoa-re, chiar lângă el, pentru a rămâne tăcut și a nu-i spune„Te duci imediat înapoi acasă și te apuci de lecţii“.

Acum un an, mama s-a dus să ia de la comisariat în-semnele galbene*. Pentru noi era semnalul exodului și

Marc Levy10

* Marcă sau insignă pe care naziștii i-au obligat pe evrei s-opoarte (în Franţa, o bucată de ţesătură galbenă în formă destea cusută pe haine). (N. t.)

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 10

Page 11: Copiii libertăţii

plecam la Toulouse. Tata era croitor și niciodată nu ar ficusut mizeria aia pe vreo haină.

În acest 21 martie 1943 am optsprezece ani, urc întramvai și plec spre o staţie care nu apare pe nici o har-tă a orașului: plec să caut maquis*-ul.

Acum zece minute mă chema încă Raymond, de cândam coborât la ultima staţie a liniei 12, mă cheamă Jean-not**. Jeannot cel fără de nume. În acest moment încă li-niștit al dimineţii, o groază de persoane din lumea meanu știu ce li se va întâmpla. Tata și mama nici nu știu căîn curând li se va tatua un număr pe mână, mama nuștie că, pe un peron de gară, va fi despărţită de acest băr-bat pe care îl iubește aproape mai mult decât pe noi.

Nici eu nu știu că peste zece ani voi găsi, într-un mal-dăr de perechi de ochelari înalt de aproape cinci metri,la Muzeul de la Auschwitz, rama pe care tatăl meu și-opusese în buzunarul de sus al hainei, în ziua când l-amvăzut ultima dată la cafeneaua de pe strada Saint-Paul.Fratele meu mai mic Claude nu știe că voi veni în cu-rând să-l caut și că, dacă n-ar fi spus da, dacă nu am fifost împreună în toţi acești ani, nici unul dintre noi nuar fi supravieţuit. Cei șapte tovarăși ai mei, Jacques, Bo-ris, Rosine, Ernest, François, Marius, Enzo nu știu că vormuri strigând, aproape toţi cu accent străin, „TrăiascăFranţa“.

Copiii libertăţii 11

* Loc împădurit, sau cu o vegetaţie de tufișuri și de arbuștispinoși, greu acessibil, care se întâlnește în unele regiunimediteraneene. În timpul ocupaţiei germane, loc unde serefugiau și se grupau formaţiunile de partizani (mai alesdin Franţa, Spania și Italia); mișcarea luptătorilor dinRezistenţa franceză. (N. t.)

** Diminutiv al prenumelui masculin francez Jean, echivalen-tul prenumelui românesc Ion. (N. t.)

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 11

Page 12: Copiii libertăţii

Sunt convins că nu am mintea limpede, bănuiesc căam capul plin de cuvinte confuze, dar din această zi deluni, timp de doi ani, inima îmi va bate numai în ritmulimpus de frică; mi-a fost frică vreme de doi ani, mă maiscol uneori noaptea cu senzaţia asta idioată. Dar tu, dra-gostea mea, dormi alături de mine, chiar dacă încă nuștiu acest lucru. Așa că iată o fărâmă din povestea luiCharles, Claude, Alonso, Catherine, Sophie, Rosine,Marc, Émile, Robert, prietenii mei, spanioli, italieni, po-lonezi, unguri, români, copii ai libertăţii.

Marc Levy12

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 12

Page 13: Copiii libertăţii

PRIMA PARTE

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 13

Page 14: Copiii libertăţii

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 14

Page 15: Copiii libertăţii

1

T rebuie să înţelegi contextul în care trăiam, uncontext e important, de exemplu, pentru ca săînţelegi o frază. Scoasă din context, ea își

schimbă adesea sensul, iar în anii următori multe fraze vorfi scoase din context în favoarea unor judecăţi parţiale și aunor sentinţe rapide. E un obicei care va exista mereu.

În primele zile ale lui septembrie, armatele lui Hitlerinvadaseră Polonia, Franţa declarase război și nimeni nupunea la îndoială, nicăieri în lume, faptul că trupele noas-tre vor respinge dușmanul până la graniţe. Belgia fusesemăturată de valul diviziilor de blindate germane și, în câ-teva săptămâni, o sută de mii de soldaţi de-ai noștri mu-reau pe câmpurile de luptă din nord și de pe Somme.

În fruntea guvernului a fost numit mareșalul Pétain;a doua zi, un general care refuza să accepte înfrângerealansa din Londra un apel la rezistenţă. Pétain a preferatsă semneze capitularea tuturor speranţelor noastre. Atâtde repede pierdusem războiul.

Supunându-se Germaniei naziste, mareșalul Pétaintâra Franţa într-una din cele mai întunecate perioade dinistoria ei. Republica a fost abolită pentru ceea ce avea să

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 15

Page 16: Copiii libertăţii

se numească de acum înainte statul francez. Pe hartă afost trasă o linie orizontală, naţiunea fiind împărţită îndouă zone, una la nord, ocupată, și alta la sud, numităzonă liberă. Dar aici libertatea era foarte relativă. Fieca-re zi aducea o serie de decrete care condamnau la sără-cie milioane de bărbaţi, femei și copii străini care trăiauîn Franţa lipsiţi de acum încolo de drepturi: acela de aexercita o meserie, de a se duce la școală, de a circula li-ber și, în curând, până și acela de a exista.

De acești străini care veneau din Polonia, Româniasau Ungaria, de acești refugiaţi spanioli sau italieni, aveatotuși multă nevoie naţiunea noastră devenită amnezi-că. Fusese nevoie de repopularea unei Franţe care, cudouăzeci și cinci de ani în urmă, pierduse un milion șijumătate de oameni, morţi în tranșeele Marelui Război.Aproape toţi prietenii mei erau străini și fiecare avusesede suferit ani de-a rândul de pe urma abuzurilor și re-presiunii în propria ţară. Democraţii germani știau cinee Hitler, luptătorii în războiul din Spania cunoscuserădictatura lui Franco, cei din Italia, fascismul lui Musso-lini. Fuseseră primii martori la diferite forme de ură șiintoleranţă, martori ai pandemiei care infesta Europa, cuîngrozitoarea ei cohortă de morţi și de mizerie. Deja știaucu toţii că înfrângerea nu era decât începutul, presimţindcă va fi și mai rău. Dar cine voia să-i asculte pe unii caei, care aduceau veștile proaste? Astăzi Franţa nu maiavea nevoie de ei. Așa că toţi exilaţii, veniţi din est saudin sud, erau arestaţi și duși în lagăre.

Mareșalul Pétain nu doar renunţase, chiar pactiza cu dic-tatorii Europei, iar în ţara noastră, care adormea în jurulacestui bătrân, șeful guvernului, miniștrii, prefecţii, judecă-torii, jandarmii, poliţiștii, membrii miliţiilor, unii mai zeloșidecât alţii, se grăbeau să treacă la acţiunile lor mârșave.

Marc Levy16

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 16

Page 17: Copiii libertăţii

2

T otul a început acum trei ani ca o joacă de co-pii, pe 10 noiembrie 1940. Sinistrul mareșalal Franţei, înconjurat de câţiva prefecţi cu la-

uri de argint, începea de la Toulouse turul zonei libere aunei ţări care era totuși prizoniera înfrângerii ei.

Ciudat paradox aceste mulţimi derutate, pline de ad-miraţie văzând cum se ridică bastonul de mareșal, scep-tru al unui fost conducător revenit la putere și aducândo nouă ordine. Dar ordinea nouă a lui Pétain avea să fieordinea mizeriei, a segregării, a denunţărilor, a exclude-rilor, a asasinatelor și a barbariei.

Printre cei care în curând vor forma brigada noastră,unii știam ce înseamnă lagărele de concentrare, unde gu-vernul francez îi aruncase pe cei de altă naţionalitate de-cât cea franceză, adică pe evrei sau pe comuniști. Iar înlagărele din sud-vest, fie că e vorba de Gurs, de Argelès,de Noé sau de Rivesaltes, viaţa era un infern. Asta ca săînţelegi de ce pentru cei care aveau prieteni închiși aco-lo, membri ai familiei, venirea Mareșalului echivala cuun ultim atac dat unei libertăţi din care nu mai rămăse-se mare lucru.

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 17

Page 18: Copiii libertăţii

Și cum populaţia se pregătea să-l aclame pe acest Ma-reșal, trebuia să dăm alarma, să-i trezim pe oamenii ăș-tia și să-i scoatem din starea de frică atât de periculoasă,din spaima care cuprinde mulţimile și le determină săstea cu mâinile în sân și să accepte orice; să nu protestămîn nici un fel, având drept unică scuză pentru lașitate fap-tul că și ceilalţi fac la fel și deci nu se putea altfel.

Pentru Caussat, unul dintre cei mai buni prieteni aifratelui meu, ca și pentru Bertrand, Clouet sau Dela-court, nu se pune problema să cedeze, să tacă, iar tristaparadă care se va desfășura pe străzile orașului Toulou-se va constitui terenul unei declaraţii solemne.

Ceea ce este azi important este ca niște fraze despreadevăr, câteva cuvinte despre curaj și demnitate să se aba-tă asupra cortegiului. Un text scris cu stângăcie, dar caredenunţă ceea ce trebuie denunţat; și apoi, nu contează cespune sau nu spune textul. Mai trebuie găsit un mod princare aceste mesaje să ajungă la cât mai multe persoanefără să fim imediat arestaţi de forţele de ordine.

Dar prietenii mei s-au gândit bine cum să facă. Cu câ-teva ore înainte de defilare, ei traversează piaţa Esquirolcu multe pachete sub braţ. Sunt mulţi poliţiști pe acolo,dar cui îi pasă de adolescenţii ăștia cu figuri nevinova-te? Au ajuns unde trebuie, într-o casă pe colţul străziiMety. Toţi patru se strecoară în casa scărilor și urcă pânăpe acoperiș sperând să nu întâlnească nici o santinelă.La orizont nu se zărește nimic, iar orașul li se întinde lapicioare.

Caussat asamblează mecanismul pe care l-a conceputcu prietenii lui. Pe marginea acoperișului, pun o plăcu-ţă de lemn care se sprijină pe un picior, gata să se încli-ne, ca un balansoar. Într-o parte pun teancul de mani-

Marc Levy18

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 18

Page 19: Copiii libertăţii

feste pe care le-au bătut la mașină, în alta un bidon plincu apă. La baza recipientului au făcut o gaură și iată cumapa începe să se scurgă, în timp ce ei sunt deja departe.

Mașina Mareșalului se apropie, Caussat înălţă capulși zâmbește. Limuzina decapotabilă înaintează încet pestradă. Bidonul de pe acoperiș e aproape gol, nu maicântărește aproape nimic; atunci plăcuţa se înclină și foi-le de hârtie își iau zborul. Acest 10 noiembrie 1940 va fiprima toamnă a Mareșalului trădător. Se uită sus, foileflutură și, culmea bucuriei pentru acești puști de un cu-raj improvizat, unele aterizează chiar pe viziera mareșa-lului Pétain. Mulţimea se apleacă și adună hârtiile. E oconfuzie generală, poliţiștii fug în toate direcţiile, iar ceicare cred că văd niște adolescenţi aclamând ca toată lu-mea cortegiul habar nu au că, de fapt, aceștia își sărbă-toresc prima victorie.

Acum s-au împrăștiat și s-au îndepărtat. Întorcân-du-se acasă în seara aceea, Caussat nu are cum să știe căpeste trei zile, denunţat, va fi arestat și va petrece doi aniîn temniţele închisorii de la Nîmes. Delacourt nu știe căpeste câteva luni va fi ucis de poliţiștii francezi într-o bi-serică din Agen, unde se ascunsese pentru a scăpa de ur-măritori; Clouet nu știe că peste un an va fi împușcat laLyon; cât despre Bertrand, nimeni nu va găsi petecul depământ sub care se odihnește. La ieșirea din închisoare,Caussat, cu plămânii atinși de tuberculoză, se va alătu-ra luptătorilor din maquis. Arestat iarăși, va fi de dataasta deportat. Avea douăzeci și doi de ani când a muritla Buchenwald.

Vezi tu, pentru prietenii noștri, totul a început ca unjoc de copii, un joc al unor copii care nu vor avea nicio-dată timp să devină adulţi.

Copiii libertăţii 19

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 19

Page 20: Copiii libertăţii

Despre ei toţi trebuie să-ţi vorbesc, despre MarcelLanger, Jan Gerhard, Jacques Insel, Charles Michalak,José Linarez Diaz, Stefan Barsony, precum și despre toţicei care li se vor alătura în lunile ce vor urma. Ei sunt co-piii libertăţii, cei care au înfiinţat brigada 35. De ce? Pen-tru a opune rezistenţă! Povestea lor are importanţă, nua mea, și te rog să mă ierţi dacă uneori memoria îmi maijoacă feste, dacă nu-mi aduc aminte toate detaliile saudacă le încurc numele.

Ce importanţă au numele, a spus într-o zi prietenulmeu Urman, eram foarte puţini și, de fapt, eram unul.Trăiam cu frică, în clandestinitate, nu știam ce ne va adu-ce ziua de mâine și e întotdeauna greu să readuci în pre-zent fie și o singură zi de atunci.

Marc Levy20

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 20

Page 21: Copiii libertăţii

3

T rebuie să mă crezi pe cuvânt, ce s-a întâm-plat în timpul războiului nu a semănat nici-odată cu un film, nici unul din prietenii mei

nu avea mutra lui Robert Mitchum și, dacă Odette ar fiavut măcar picioarele lui Lauren Bacall, aș fi încercatpoate s-o sărut în loc să mă codesc ca un prost în faţa ci-nematografului. Cu atât mai mult cu cât era la începutuldupă-amiezii când doi naziști au ucis-o la colţul străziiSalcâmilor. De atunci nu-mi mai plac salcâmii.

Cel mai greu, știu că nu-ţi vine să crezi, a fost să gă-sim Rezistenţa.

De la dispariţia lui Caussat și a prietenilor lui, rume-gam gânduri negre împreună cu fratele meu mai mic.Viaţa noastră de liceeni, între ideile antisemite ale profe-sorului de istorie și geografie și sarcasmele elevilor dinclasa de filosofie cu care ne luam la bătaie, nu era preagrozavă. Îmi petreceam serile lângă aparatul de radio,așteptând cu nerăbdare știrile de la Londra. La începe-rea anului școlar găsisem pe pupitre niște broșuri mici

copiii_libertatii_bt.qxp 5/12/2009 10:28 AM Page 21