MO YANFinan]at\ de

ConsiliulJude]ean Alba

Românialiterar\

Revist\ a Uniunii Scriitorilor din România Director: Nicolae Manolescu anul XLIV 26 octombrie 2012 24 de pagini 2,5 lei

43

Proz\ de RADU ALDULESCULEO BUTNARU: Umbra lui Daniel Turcea `n Suedia

Nume noi `n poezie: ANDREEA TELIBANComentarii critice de COSMIN CIOTLO{, LUMINI}A CORNEANU,

ADINA DINI}OIU, GHEORGHE GRIGURCU, SORIN LAVRIC, MARIUS MIHE}

P r e m i u lN O B E Lp e n t r uLiteratur\

2012

România lliterar\ ®Revist\ eeditat\ dde

Uniunea SScriitorilor ddin RRomânia [i Funda]ia RRomânia lliterar\

Redac]ia:

NICOLAE MMANOLESCU – director

GABRIEL CCHIFU – ddirector eexecutiv

IONELA SSTANCIU – ssecretar ggeneral dde rredac]ie

MARINA CCONSTANTINESCU – rredactor

SORIN LLAVRIC – rredactor

ANGELO MMITCHIEVICI – rredactor

SIMONA VVASILACHE – rredactor aasociat

COSMIN CCIOTLO{ – rredactor aasociat

ANA CCHIRI}OIU – rredactor aasociat

Corectur\:

ECATERINA IIONESCU (pag. 22, 33, 44, 55, 66, 88, 99, 110,

11, 112, 113, 114)

NINA PPRUTEANU (pag. 11, 77, 115, 116, 117, 118, 119,

20, 221, 222, 223, 224)

Concep]ia ggrafic\: MIHAELA ßßCHIOPU(varia]iuni ppe ttema „„ffraggmentte dde ttimp“ )Fotoreporter: ION CCUCUTehnoredactare ccomputerizat\:

IONELA SSTANCIU

GEORGE MMAXIMILIAN IIONESCU

Prelucrare iimagine: VALENTINA VVL|DAN

Coresponden]i `n sstr\in\tate: RODICA BBINDER(Germania), GABRIELA MMELINESCU (Suedia),LIBUŠE VVALENTOVÁ (Cehia)

Funda]ia România lliterar\, CCalea VVictoriei

133, ssector 11, ccod 0010071, BBucure[ti.

Director aadministrativ: VALENTINA VVL|DAN

Secretariat: SOFIA VVL|DAN,

GHEORGHE VVL|DANCont `n llei: BBRD-GGSG AAgen]ia {{incai,

RO91BRDE441SV59488894410. CCont `n vvalut\:

BRD-GGSG AAgen]ia {{incai

RO87BRDE441SV59488974410 ((USD),

RO37BRDE441SV59489004410 ((EUR)

Conform pprevederilor SStatutului, UUniuneaScriitorilor ddin RRomânia nnu eeste rrespon-sabil\ ppentru ppolitica eeditorial\ aa ppublica]iei

[i nnici ppentru ccon]inutul mmaterialelor ppubli-cate.

România lliterar\ este mmembr\ aa AAsocia]ieiRevistelor, IImprimeriilor [[i EEditurilor LLiterare

(A.R.I.E.L.), aasocia]ie ccu sstatut jjuridic,recunoscut\ dde cc\tre MMinisterul CCulturii[i PPatrimoniului NNa]ional.

ISSN 11220-66318

Din ddecembrie 22010, rrevista România lliterar\apare ccu ssprijinul ffinanciar aal MMinisterului CCulturii[i PPatrimoniului NNa]ional.

e-mmail: rromania_literara@yahoo.com; revistaromanialiterara@gmail.com;

http://www.romlit.ro; tel.: 021-2212.79.86; ffax: 0021-2212.79.81

Imprimat lla FED PPRINT

Pentru rubrica Po[ta redac]iei, textele vor fi trimise pe adresa: posta.romlit@gmail.com

2.................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

Editorial de Nicolae Manolescu – p. 3

FracturaPoemul s\pt\mânii de Consta

ntin Iftime

În lumina tot mai clar\ a viziunii

mele despre poezie – p. 3

Ioan Holban – p. 4

Îngerul lecturii [i scrisului

Scripta manent de Alex {tef\nescu –

p. 5

Farmecul antologiilor de alt\dat\

Adina Dini]oiu: Cartea de poe

zie – p. 6

„cine e maia”

Lumini]a Corneanu: Cartea de po

ezie – p. 6

Interioritate

Cronica literar\ de Cosmin Ciotlo[ – p. 7

Necuvintele

Nume noi `n poezie: Andreea Telib

an – p. 8

Cronica ideilor de Sorin Lavr

ic – p. 9

Con[tiin]a ultragiat\

Gheorghe Postelnicu – p. 10

Vasile Voiculescu – Alte contribu]

ii biografice

Leo Butnaru – p. 11

Umbra lui Daniel Turcea `n Sued

ia

Radu Aldulescu – pp. 12-13

Diavolul tot mai sigur pe via

]a lui

Comentarii critice de Marius Mihe] – p. 14

Pove[ti despre dezn\dejde

Restituiri de Nicolae Scurtu –

p. 15

~nsemn\ri despre c\rturarul Sever

Pop

Po[ta redac]iei de Horia Gâr

bea – p. 16

De-al vie]ii fir de a]\ atîrn\

a ta via]\

Prin anticariate de Simona Vasilache

– p. 16

Mese [i mânc\ruri

Semn de carte de Gheorghe Grig

urcu – p. 17

O criz\ a transcenden]ei

~nsemn\ri de Livius Ciocârlie – p. 17

Arti[ti `n expozi]ie de Petre

T\n\soaica – p. 18

Artefactele revolu]iei cultura

le

Cronica muzical\ de Dumitru Avakian –

p. 19

Debutul stagiunii muzicale la Bucu

re[ti

MO YAN – pp. 20-21

Obosit de via]\, obosit de moarte

Roxana Râbu – p. 22

~ntre China [i Taiwan

Tatiana Segal – p. 22

C\l\toriiMeridiane – p. 23

Premiile Romââniei llitterare,

de ddebut [[i „„Cartea aanului”, ssunt

acordate ccu ssprijinul

Funda]iei AAnonimul

actualitatea

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012...................................................................................................................................................................................................................................3

poemul s\pt\mânii de constantin iftime

În lumina tot mai clar\ aviziunii mele despre poezie

editorial de nicolae manolescu

Fractura

Cu multe decenii în urm\, amapelat la o firm\ specializat\s\-mi trimit\ un depanatorpentru televizorul meu nou-nou]. Aruncasem eu însumio privire în cutia de la spate[i nu pricepusem nimic. Unde

erau l\mpile bine [tiute de la aparatelede radio Telefunken sau de la tele-vizoarele ruse[ti Rubin?

Locul li-l luaser\ ni[te circuite integrate(abia mai târziu le-am aflat numele), caremi s-au p\rut ilizibile. Depanatorul, untân\r de vreo 25 de ani, nu-mi inspira nicio încredere. A scos dintr-o geant\ murdar\[i uzat\ un fel de cle[te dublu înc\rcatelectric, pe care l-a prins de dou\ pl\cu]emetalice. S-au aprins toate ledurile, înafar\ de unul, pe care tân\rul l-a desprinsdin priza lui minuscul\ [i l-a înlocuit cualtul care a clipit numaidecât. A pus la loccapacul de la spate, a dat drumul televizorului[i ecranul s-a luminat dintr-odat\. Întâm-plarea mi-a dat de gândit: tehnologia mo-dern\ impune, a[adar, un nivel mult maiînalt al cuno[tin]elor decât acela oferit de[coal\ în trecut. Ca s\ poat\ „citi” m\runtaieleunui televizor, un simplu tehnician trebuies\ înve]e ast\zi lucruri de care me[teriide ieri nu aveau nevoie. Optimismul meuincurabil m-a determinat s\ cred c\ tineretulde mâine va fi, cu siguran]\, mai [colit[i c\ rezultatul pentru societate va fi omedie cultural\ superioar\ celei actuale.Mi se pare c\ am [i scris ceva pe aceast\tem\. Constat, dup\ atâ]ia ani, c\ m-am în[elat. Sofisticarea tehnologiei n-aegalizat în sus nivelul cultural al oame-nilor, ci, din contra, a polarizat societatea,provocând o veritabil\ fractur\ în sânul ei.

O fractur\ care, n\scut\ dintr-o diferen]\de cuno[tin]e, s-a adâncit [i s-a metastazattreptat, putând fi remarcat\ în prezent îndomeniile cele mai diferite [i punând subsemnul întreb\rii principiul egalit\]ii de[anse, pe care se bazeaz\ societ\]iledemocratice. Paradoxul face ca rolul esen]ialîn polarizare s\ revin\ tocmai tehnologieide vârf a secolului XX, [i anume informaticii.Informatica s-a dovedit groparul egalit\]iide [anse [i, implicit, al democra]iei. Laînceput [i chiar [i mai târziu, cu to]iiam fost convin[i c\ net-ul va spori capacitateaoamenilor de a comunica [i, totodat\, dese sim]i liberi [i egali. În regimurile auto-ritare, cum au fost [i mai sunt unele ]\riarabe, facebook-ul, de pild\, s-a doveditun mijloc extraordinar de eficient în sta-bilirea de contacte, în mobilizarea militan]ilorpentru libertate sau în informarea întregiilumi despre ce se petrece dincolo de frontiereimpenetrabile. În lipsa acestui mod decomunicare, disiden]ii iranieni, chinezisau ru[i ar fi r\mas necunoscu]i [i abandona]irepresiunii guvernelor lor.

Cu totul altceva s-a petrecut în ]\riledemocratice, în care libertatea cuvântuluieste respectat\. Imensa re]eas-a transformatîntr-un for global de dezbatere, în caredomnesc anarhia [i egalitarismul. Oricinedore[te s\ intervin\ o face f\r\ nici orestric]ie [i poate afirma orice îi trece princap. Aceast\ ne]\rmurit\ libertate deexprimare se dispenseaz\ de responsabilitate,de unde anarhia, situând pe picior deegalitate in[i precari cultural [i chiarne[coli]i, cu exper]i în domeniile lor, deunde egalitarismul. În dorin]a de rating,mass-media apeleaz\ la p\rerea tuturor[i trag apoi concluzii pe aceast\ baz\,lipsit\ cu des\vâr[ire de valoare. Sondajelede opinie între]in ideea nociv\ c\ opiniilepe care le consult\ sunt democratic egale,ignorând deliberat faptul c\ numero[icet\]eni voteaz\, nu conform opiniilorproprii, ci influen]a]i de sondaje. Net-ulridic\ la o putere nemaiîntâlnit\ acestcerc vicios. În locul independen]ei opiniei,el privilegiaz\ opinia indus\ de manipulatori,mizând pe tendin]a multora de a selec]iona,din discursul politic, ceea ce le convine.Net-ul e manipulator [i necritic. Populismulare în net un aliat de n\dejde, unic înistorie.

Aici apare fractura de care vorbeam:între o majoritate manipulat\ [i o minoritatecu spirit critic. Marx prev\zuse o alta,urmare a gândirii lui economice, [i anumeaceea dintre boga]ii tot mai boga]i [i s\raciitot mai s\raci. Previziune neconfirmat\:sub raport economic, polarizarea nu s-aprodus, capitalismul fiind opera claselormijlocii, al c\ror nivel a crescut permanenttimp de dou\ secole, iar discrepan]ele(cutare familie din SUA ar poseda o avereegal\ cu cea a 100 de milioane de americanimijlocii!) sunt mai degrab\ excep]ii.Polarizarea politic\ [i cultural\ este îns\evident\. {i ea este reversul democra]iei[i rodul informaticii. Societatea informatic\nu mai este una democratic\ [i liberal\,ci una în care decide majoritatea manipulat\.Num\rul celor care î[i dau cu p\rerea estedin ce în ce mai mare decât al celorcare au o p\rere. Liceul [i-a pierdutautoritatea, elevul devenind egalulprofesorului, de la care ar trebui s\ înve]e,cursurile magistrale din universitate pierdteren, în favoarea dialogului interactiv,abandonul [colar atinge procentaje [ocante,în condi]iile obligativit\]ii a 10 sauchiar 12 clase [i a[a mai departe. A [ti numai reprezint\ nici o obliga]ie, nici ogaran]ie. A-[i da cu p\rerea a devenitsingurul lucru stimulator pentru sutede milioane de oameni de pe planet\, întrecare câteva sute de mii de români. Niciodat\lumea n-a fost mai aproape de o catastrof\intelectual\ decât în epoca informaticii,paradoxal, una din cele mai mari cuceririale min]ii omene[ti.

În ffa]a zzidului ccasei mmele uunde-aam pprimit ttoate rr\nile

umilitoare,

Tr\d\tor aam rr\mas.

Cinic [[i ffl\mând.

Simt ssângele ccum îîmi ggole[te ttoate fformele sspre ccalma

adâncire,

În llumina ttot mmai cclar\ aa vviziunii mmele ddespre ppoezie.

Mi-aam ppierdut ccarnea, uumorile aabundente, [[i

P\rul-

Un ttigru ddin cc\r]ile vvechi îînotând ppe ffirul gg\lbui aal uunui

p\r îîmpietrit vv\d.

A[ vvrea ss\ ffiu [[i mmai mmusculos.

De ffapt, eerudi]ia ee uun eexerci]iu nnecesar dde aabsorb]ie,

Împrosp\teaz\ mmintea,

L\rge[te iinima.

Cu ccât mm\ aadâncesc îîn aactualitate, ccu aatât mm\ aapuc\ ppofta dde

lucrurile nnecesare aale ppoeziei.

Coc îîn mmine aatâtea sstrategii,

A[ ffi nnebun ss\ nnu îîncerc.

Îmi ff\g\duiesc îîn ffiecare ddiminea]\ ppl\cerea aasta,

Seara aamân.

Ziua ttrece ffoarte ggreu [[i

M\ îîncearc\ oo sspaim\ ccumplit\, cc\ci rrâvnind sspre

în\l]imi pprea mmari,

Cred cc\ oom nnu vvoi mmai pputea ffi,

Dup\ aasta.

Emil Hurezeanu, Virgil Mihaiu, 1992.Foto: Ion Cucu.fo

tote

ca r

omân

iei li

tera

re

CALENDAR25.10.1858 - a murit Dimitrie Ralet(n. 1817) 25.10.1890 - s-a n\scut EugenConstant (m. 1975) 25.10.1902 - s-a n\scut DumitruPopovici (m. 1952)25.10.1923 - s-a n\scut Toth Istvan(m. 2001) 25.10.1923 - s-a n\scut DarieMagheru (m. 1983) 25.10.1937 - s-a n\scut CorneliuR\dulescu (m. 2011) 25.10.1941 - s-a n\scut Dan Pl\e[u 25.10.1943 - s-a n\scut MirceaOpri]\ 25.10.1945 - s-a n\scut SrboliubMi[covici 25.10.1948 - s-a n\scut DumitruMunteanu 25.10.1968 - s-a n\scut CarmenVeronica Steiciuc 25.10.1975 - s-a n\scut LucianEmanuel V\r[\ndan

26.10.1624 - s-a n\scut Dosoftei (m. 1693) 26.10.1673 - s-a n\scut DimitrieCantemir (m. 1723) 26.10.1843 - s-a n\scut Grigore H.Grandea (m. 1897) 26.10.1844 - s-a n\scut NeculaiBeldiceanu (m. 1896) 26.10.1850 - s-a n\scut Grigore G.Tocilescu (m. 1909) 26.10.1873 - s-a n\scut DimitrieNanu (m. 1943) 26.10.1877 - s-a n\scut D. Karnabatt(m. 1949) 26.10.1884 - a murit Ion Codru-Dr\gu[anu (n. 1818) 26.10.1928 - s-a n\scut GrigoreSmeu 26.10.1928 - s-a n\scut AureliuBusuioc 26.10.1933 - s-a n\scut Ion B\lu 26.10.1941 - s-a n\scut Ion Soare 26.10.1944 - s-a n\scut AdrianaLiciu 26.10.1945 - s-a n\scut ConstantinMunteanu 26.10.1949 - s-a n\scut Leonida Lari(m.2011) 26.10.1949 - s-a n\scut DumitruRadu Popa 26.10.1953 - s-a n\scut DumitruBr\neanu 26.10.1954 - s-a n\scut MariusGhica 26.10.1961 - s-a n\scut Ioan Pintea

27.10.1924 - s-a n\scut VasileNicorovici (m. 1992) 27.10.1934 - s-a n\scut ElenaDrago[ 27.10.1938 - s-a n\scut AlexandruBrad 27.10.1950 - s-a n\scut Kiss Andras 27.10.1951 - s-a n\scut SimionBogd\nescu 27.10.1985 - a murit Alice Botez (n. 1914)

28.10.1920 - s-a n\scut AndreiCiurunga (m. 2004) 28.10.1923 - s-a n\scut MihailPetroveanu (m. 1977)

comentarii critice

4.................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

Proximit\]i [i m\rturisiri (EdituraCartea Româneasc\, 2012) nu esteprimul jurnal al poetului Ioan Pintea;discursul liric din Frigul [i frica,Mormântul gol, Gr\dina lui Ion

sau Casa Teslarului a fost mereu dublat,în timp, de jurnale, c\r]i de convorbiri cuNicolae Steinhardt sau p\rintele St\niloae,m\rturii [i m\rturisiri, exerci]ii de interpretare,admira]ii ortodoxe, proz\memorialistic\, eseuri teologice[i literare, precum cele dinPrimejdia m\rturisirii. Convorbiride la Rohia, Bucuria întreb\-rii ori Jurnal discontinuu cuN.Steinhardt: aici se rostesceseistul, publicistul, prozatorul,memorialistul [i, înainte de to]i,cititorul, pentru c\, iat\, Proximit\]i[i m\rturisiri este, în primulrînd, un jurnal dde llectur\. IoanPintea cite[te enorm – c\r]i decult, texte de Novalis, Andrei Ple[u, Kafka,Rilke, jurnalul lui Alexandru Baciu, RaduPetrescu, {tefan Câl]ia, teologi, filosofi,istorici ai mentalit\]ilor –, pare a r\t\ciprintr-o bibliotec\ borgesian\, f\r\ strategiide lectur\ [i f\r\ a c\uta ceva anume:în pofida diversit\]ii deconcertante ac\r]ilor [i autorilor, îns\, autorul jurnaluluide lectur\ din Proximit\]i [i m\rturisiri,asemeni monahilor care s-au nevoit înpustia bogat\ a bibliotecilor, caut\ ceeace el însu[i nume[te me[te[ugul rrigurosal ggîndirii [i ceea ce monahii, de felullui Gavriil Uric de la Neam], numeautehnica mmisterioas\ aa ccititului.

Nu [tiu vreo carte serioas\ din ac-tualitatea noastr\ literar\ care s\ cuprind\atîtea defini]ii, elogii [i, mai ales, analizetemeinice despre „dulcea z\bav\” de carevorbea cronicarul din alt timp; lectura esalvare, refugiu din fa]a gîndurilor negrepe care le ive[te realitatea zilelor tr\iteaici [i acum, e o terapie prin care mintease poate „muta” („Mut\-]i mintea!”, neîndeamn\ duhovnicul); în lectur\ se pot(re)descoperi z\pezile copilului de alt\dat\(„Copilul din mine refuz\ un Cr\ciunf\r\ z\pad\. Citesc Dickens, citesc Co[buc...Am nevoie m\car de ninsorile din c\r]ilelor”, noteaz\ poetul pe una din primelepagini ale jurnalului s\u); prin lectur\ ise dezv\luie preotului de mir de la Chintelnicpoteca, drumul, c\rarea, calea ie[iriidin „agita]ie, nelini[te [i risipire”, apropiin-du-l de Dumnezeu („Cîteva pagini scrisede Radu Petrescu despre Tescani mi-aureaprins în inim\ dorin]a arz\toare de am\ apropia cu mult\ fine]e, calm [i luciditatede Dumnezeu”, noteaz\ preotul); un „stropde lectur\” e solu]ia de salvare de subap\s\rile cotidianului, e solu]ia îns\[i:„Realitatea e mereu însp\imânt\toare.Ca s\ o po]i în]elege ai nevoie s\ cite[tic\r]ile esen]iale. Orice spaim\ poate fidescifrat\ [i anihilat\ de o carte bun\”.Cititul e ucenicie [i fixeaz\ starea ddec\utare; Ioan Pintea ucenice[te citind [iinterpretînd textele sacre, întîmpl\rile [ifigurile biblice (notele despre Cincizecime[i vederea lui Iisus ori cele despre Petrusînt, în fond, eseuri antologice, de predatnu doar în [coli de teologie), e ucenic înrela]ia de dincolo de lume [i dincoace

de rela]ia monahal\ cu N.Steinhardt, încare descoper\ smerenia [i reciprocitatea.Exist\, ne înva]\ Ioan Pintea, un îngeral llecturii, care ne ocrote[te, ne arat\ caleamîntuirii, poate rea[eza via]a tulburat\în rosturile ei adînci. „Dac\ cite[ti c\r]ibune [i folositoare, lumea e nebun defrumoas\. Fascina]ia pe care ]i-o d\lectura pasionant\ este de foarte multe

ori mai terifiant\ decît via]a.Sînt atîtea întîmpl\ri în via]ata urîte, anodine, anapoda [idoldora de potlog\rii, încît,atunci cînd pui mîna pe o cartecu adev\rat bun\, e[ti un omsalvat, mîntuit. C\r]ile sînt via]ave[nic\, via]a de apoi, mai bun\,mai fericit\ a omului-cititor”.

Lîng\ îngerul lecturii, încetele îngere[ti binef\c\toareomului-cititor, se afl\ îngerulscrisului, cel care transcrie al

doilea nivel al jurnalului lui Ioan Pinteadin Proximit\]i [i m\rturisiri. Sînt criticicare au remarcat, cu dreptate, faptul c\în volume precum Mormîntul gol sau CasaTeslarului se rostesc, deopotriv\, poetul[i duhovnicul; acum aceast\ rela]ie(sub)textual\ e m\rturisit\ în jurnal. Astfel,Ioan Pintea, în 2006, între experien]elelirice din Gr\dina lui Ion [i Casa Teslarului,adic\, scria Canonul Sfîntului Pahomie deGledin, m\rturisind „o experien]\ poetic\[i duhovniceasc\ f\r\ egal”; episodul,datorat „îngerului p\zitor”, îl înva]\ smereniape poetul laureat al istoriilor literare deazi – un „optzecist întîrziat”, cum î[i spune– [i îi dezv\luie limita, momentul cînd „senimice[te” ca Autor, dispare în text, sepierde: „Odat\ va trebui s\ a[tern pe hîrtieîntreaga experien]\ legat\ de acest Canon.Am tr\it o pl\cere cinic\ sadic\ ([idumnezeiasc\, desigur), pentru c\ numaiacest text sfînt mi-a oferit ocazia de anu exista ca Autor. Scriindu-l, m-ampierdut, m-am nimicit de bun\voie încon]inutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purtamîna [i mintea. Acum pot s\ spun doaratît: facerea lui m-a devorat, m-a desfiin]atca Autor. Aleluia!”, noteaz\ Ioan Pinteaîntr-una din paginile admirabile ale jurnaluluis\u. Tot astfel va scrie, de exemplu, SlujbaMucenicului Atanasie, al\turi de un poem„frust [i melancolic” despre Runcul p\rin]ilor.În sfîr[it, poetul, asemeni duhovnicului, numunce[te, ci lucreaz\, pentru c\, iat\, „înmunc\ e[ti sclav; în lucrare e[ti serv [islujitor”, iar scris/cititul, în pofida unor rareclipe de tensiune („Citesc enorm. Scriu pu-]in. Citesc din ce în ce mai mult. Scriudin ce în ce mai pu]in. Simptome de z\d\rnicie”)au [i un rost pedagogic; poetul [i duhovni-cul [i, pe calea lor, omul-cititor, pozi]ionîndu-se într-o rela]ie „estet\” cu Dumnezeu, vorfi asemeni Fericitului Ieronim de la gurape[terii din Bethleem: „Un dar de marepre]. Fericitul Ieronim a stat cîteva zecide ani la gura pe[terii din Bethleem [i înfiecare diminea]\ îl întreba pe Pruncul Sfînt,în duhul d\ruirii Magilor de la R\s\rit, cedar s\-i ofere pentru ziua respectiv\. Prunculîns\ i-a refuzat lui Ieronim toate propunerile,inclusiv toate darurile. În cele din urm\,v\zîndu-l pe Fericit sup\rat, Pruncul Iisus[i-a cerut el Însu[i darul: «Ieronime,

d\ruie[te-mi p\catele tale!» A[adar: poatefi p\catul un dar de mare pre]? Poate. Încazul în care ]i-l cere Hristos ca s\ nu-]imai fie ]ie însu]i povar\”.

Pe al treilea palier al c\r]ii lui IoanPintea se scrie un jurnal aal ttr\irii ,mereu în veghea îngerilor lecturii [iscrisului. Aici, poetul caut\, prin metafore[i imagini de identificare, fiin]a iinterioar\,reg\sind-o, cel mai adesea, în „figura”liric\ a p\rului din curtea casei parohialede la Chintelnic; cu trimiteri directe lapaltinii lui N.Steinhardt de la Rohia [inucii lui André Malraux de la Altenburg,într-o aceea[i simbolistic\, p\rul bb\trînal lui Ioan Pintea e via]a îns\[i, „schilo-dit” de (pe)trecerea timpului, dar m\re]prin speran]a (supra)vie]uirii în adiereaRaiului unei gr\dini care nu mai este:„Cre[tinul trebuie s\ [tie s\ priveasc\, s\vad\. Condi]ionarea ochi curat – trup curatse justific\. A înflorit p\rul de la Chintelnic.Cînd ies din biseric\, de la Liturghie, îlprivesc insistent cîteva minute aproapenemi[cat. E un p\r b\trîn, foarte uscattoamna [i iarna [i extrem de viu, de colorat,de înflorit în luna mai. E aproape un ritualca Liturghia de dup\ Liturghie s\ o începcu privitul acestui copac care îmi vorbe[tedespre Paradis [i via]a ve[nic\. AlexanderSchmemann: «Via]a ve[nic\ nu este ceeace începe dup\ via]a aceasta trec\toare,ci este prezen]a etern\ a întregii vie]i».Într-adev\r. P\rul din gr\dina casei parohialeîmi d\ acest sentiment”. Jurnalul tr\iriielimin\ „momentele rele” [i transcrievaloarea în ordinea fiin]ei interioare ac\l\toriilor la reuniunea poe]ilor de laSancerre, pe Valea Loarei, unde reînva]\„mersul pe ape”, la Salzburg, cu „duhurile”lui Mozart [i Georg Trakl al\turi, la Esslingen,pe o strad\ „pustie, bacovian\”, la Ierusalim,de Rusalii, cu Violeta, privind „înduio[at[i «topit» suflete[te” satul lui Laz\r, celînviat a patra zi din mor]i; dar drumurileesen]iale din jurnalul lui Ioan Pinteasînt în illo ttempore, în Runcul copil\riei[i la Rohia, în „admira]ia ortodox\” [iucenicia la N.Steinhardt.

Runcul e o fotografiede album – „Troieneleînalte de la Runc, pe care împreun\ cuVasile scriam cu degetul numele fetelor lacare visam, gerul de pe în\l]imile }ible[uluirev\rsat [i oprit brusc în gemule]ele caseibunicilor” –, e o reverie nnecesar\ îngr\dinileRaiului de alt\dat\, [i în întîmpl\rile cu„v\rul Vasile” [i Po[ta[ul satului, e [colaruldin fotografiile f\cute de Ion S\rma[,„singurul din sat care avea aparat defotografiat”, e al amintirilor cu o „greutatenostalgic\ [i tonifiant\”; Rohia e un filmcare une[te tinere]ea „frumoas\ [i consistent\”a adolescentului „topit de idealuri”, Lighetul,lumini[ul din p\durea Rohiei, ascuns„în cel mai tainic loc al inimii mele” cumaturitatea care a înflorit mereu în rela]iacu N.Steinhardt, pivotul [i temelia fiin]eipoetului: „]inta lui N.Steinhardt estec\utarea [i descoperirea sensului, a secretuluiultim. «Am dorit [i cutezat, întotdeauna,s\ aflu – în orice teorie, concep]ie, modde gîndire sau viziune a lumii – secretulfinal. Pentru înt\rirea acestei aser]iuni-m\rturisire este citat Merleau-Ponty:«Suntem osîndi]i a da lucrurilor un sens»”.}inta lui N.Steinhardt e [i ]inta acestuijurnal al lui Ioan Pintea: g\sirea poteciiunde lucrurile [i faptele vie]ii cap\t\ sens.

IIooaann HHoollbbaann

Îngerul lecturii [i scrisului

actualitatea28.10.1936 - a murit Bogdan Amaru(n. 1907) 28.10.1938 - s-a n\scut M. N. Rusu28.10.1941 - s-a n\scut IonM\rgineanu 28.10.1941 - s-a n\scut VasileDemetru Zamfirescu 28.10.1950 - s-a n\scut ZenovieCârlugea 28.10.1952 - a murit MirceaVulc\nescu (n. 1904) 28.10.1960 - a murit Peter Neagoe(n. 1881) 28.10.1961 - s-a n\scut Ion Maria

29.10.1918 - s-a n\scut {tefan Baciu(m. 1993) 29.10.1930 - s-a n\scut RaduCosa[u

29.10.1938 - s-a n\scut Vasile Voia 29.10.1950 - s-a n\scut DorelCosma 29.10.1950 - s-a n\scut ViorelPadina 29.10.1954 - s-a n\scut MirunaRuncan 29.10.1969 - s-a n\scut SandaPanait 29.10.1994 - a murit Titus Popovici(n. 1930) 29.10.1996 - a murit ConstantinCri[an (n. 1939)

30.10.1858 - s-a n\scut DuiliuZamfirescu (m. 1922) 30.10.1943 - s-a n\scut Aurel M.Buricea 30.10.1954 - s-a n\scut MihaiM\niu]iu 30.10.1955 - a murit Dimitrie Gusti(n. 1880) 30.10.1960 - a murit Mircea Florian(n. 1888) 30.10.1964 - s-a n\scut C\t\ Arialn 30.10.1976 - a murit Barbu Solacolu(n. 1897)31.10.1881 - s-a n\scut EugenLovinescu (m. 1943) 31.10.1927 - s-a n\scut Ion Patriciu 31.10.1940 - s-a n\scut CorneliuAntoniu 31.10.1953 - s-a n\scut {tefanBorbély 31.10.1953 - a murit Petre Dulfu (n. 1856) 31.10.1954 - s-a n\scut Ionel Bota 31.10.1960 - a murit I. O. Suceveanu(n. 1905) 31.10.1967 - s-a n\scut DenisaPopescu 31.10.1971 - s-a n\scut AlexandraAres 31.10.1972 - a murit Onisifor Ghibu(n. 1883)

Rubric\ rrealizat\ dde NNiiccoollaaee OOpprreeaa

Farmecul antologiilorde alt\dat\

scripta manent de alex [tef\nescu

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012..................................................................................................................................................................................................................................5

Atrecut vremea când o anto-logie era expresia dorin]eiunui cititor pasionat (eventualprofesionist) de a da [i altoraocazia de a citi poeziile carel-au încântat pe el. Acum oantologie se alc\tuie[te din

ambi]ia unui critic literar de a seprezenta în fa]a opiniei publice cao instan]\ suprem\ sau din ner\bdareaunei noi genera]ii de poe]i de a seimpune, dup\ înl\turarea necru]\toarea celei dinainte.

Ceva din farmecul culegerilor,crestoma]iilor, florilegiilor de alt\dat\s-a pierdut. Aproape c\-mi vine s\ m\adresez, cople[it de nostalgie ca Eminescuîn Epigonii, predecesorilor no[tri: „Voi,pierdu]i în gânduri sânte, convorbea]i cuidealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noimânjim marea cu valuri”.

Daniel Ioni]\ este unul dintre ultimiiromantici ai îndeletnicirii de antologator.Stabilit în Australia, la Sidney [i avândalt\ profesie decât aceea de literat, el acontinuat s\ citeasc\, totu[i, de-a lungulanilor, poezie româneasc\, a[a cum f\cea[i înainte de a se expatria.

„Toat\ povestea – explic\ Daniel Ioni]\– a început de fapt foarte modest. Inten]ionams\ traduc câteva poeme pentru copiii mei,nepo]ii [i nepoatele mele [i al]i câ]ivaprieteni mai tineri. Numitorul comun alacestora era faptul c\, de[i st\pâneau lanivelul de conversa]ie limba român\,nu erau capabili s\ guste poezia româneasc\.Nu erau capabili, cred eu, s\ p\trund\minunata ei adâncime – un pastel unic,dar variat, o voce deosebit\ printre marilevalori poetice ale lumii.”

Ce frumos ar fi dac\ [i autorii de antologiiprofesioni[ti ar da dovad\ de atâta candoare[i bun\-credin]\ în întreprinderile lor!Dac\ i-ar avea în minte, ca destinatariipotetici ai versurilor selectate, pe propriiilor copii!

Munca de traduc\tor, care este, într-unfel, [i o munc\ de critic literar, l-a format,treptat, pe Daniel Ioni]\, astfel încât elare acum, se poate spune, o con[tiin]\estetic\. Dovada cea mai conving\toareo constituie o antologie (bilingv\, româno-englez\) a poeziei române[ti moderne,Testament, pe care a dus-o la bun sfâr[itcu un efort ie[it din comun, dar, în modparadoxal, [i cu pl\cere. Daniel Ioni]\ nudoar a selectat, ci – dup\ cum reiesedin confesiunea din care am citat – a [itradus poeziile, lucrând la traduceri cuo seriozitate demn\ de dat ca exemplu.Totodat\, a avut parte de consilieri deelit\: Ana Munteanu, de la Editura Minerva,[i Eva Foster [i prof. dr. Daniel Reynaudde la Avondale College of Higher Education.

Prima remarc\ pe care o putem faceparcurgând sumarul antologiei este

ignorarea inocent\ a obliga]iilor pe carele are (sau crede c\ le are) un specialist.Daniel Ioni]\ nu vrea s\ ilustreze curenteliterare [i nici s\ includ\ în cartea sa poeziicu valoare de documente de epoc\. Scopuls\u este acela al fluturelui, care zboar\din floare în floare: s\ culeag\ nectar liriccât mai dulce [i mai înmiresmat. Selec]ia,fiind dezinteresat\, netenden]ioas\, este,în acela[i timp, drastic\. Din fiecare poet,autorul re]ine o singur\ poezie, uneoridou\ [i, în mod cu totul excep]ional, trei.

Poeziile alese sunt, în general, dintreacelea care plac înc\ de la prima lectur\.Drept urmare, pot fi citite pe scen\, potfi puse pe muzic\ [i, mai ales, pot fi folositepentru înduplecarea unui vorbitor deenglez\, care poate nici n-a auzit deRomânia, s\ citeasc\ literatur\ român\.

Eliberat de obliga]ii neliterare în ceeace prive[te selec]ia, Daniel Ioni]\ [i le-aasumat cu toat\ r\spunderea pe celeprivind calitatea traducerii.

Alt merit: a recurs la un mod simplu[i elegant de construire a c\r]ii. Textelesunt a[ezate în ordine cronologic\,dup\ anul na[terii poe]ilor.

Vasile Alecsandri, primul din sumar,este prezent cu un „pastel” binecunoscut,plin de o voio[ie care se transmite cititorului:

„Din v\zduh cumplita iarn\ cerne noriide z\pad\/ Lungi troiene c\l\toare adunate-n cer gr\mad\/ Fulgii zbor, plutesc în aerca un roi de fluturi albi/ R\spândindfiori de ghea]\ pe ai ]\rii umeri dalbi.[...]Dar ninsoarea înceteaz\, norii fug, doritulsoare/ Str\luce[te [i dizmiard\ oceanulde ninsoare/ Iat-o sanie u[oar\ care treceprintre v\i.../ În v\zduh voios r\sun\clinchete de zurg\l\i.” (Iarna)

Urmeaz\ Eminescu (bine a f\cut autorulselec]iei c\ n-a început cu Eminescu, arfi fost un mod conven]ional [i neconving\torde a-i eviden]ia valoarea). Din opera luipoetic\ Daniel Ioni]\ a ales cu un instinctartistic sigur sonetul Trecut-au anii [iGlossa.Sonetul este esen]\ de eminescianism[i, în acela[i timp, este povestea pe scurta unei vie]i în care se poate recunoa[teoricine. Glossa î[i p\streaz\ caden]a demetronom gnomic [i în versiunea englez\:

„Time is passing, time comes yet,/ Allis old, and all is new;/ What for good orill is set/ You can ponder and construe;/Do not hope and do not worry,/ What iswave, will wave away;/ Though enticingwith a flurry,/ Cold remain to all they say.”

Aproape niciun poet român importantnu lipse[te din sumar. Dup\ Vasile Alecsandri[i Eminescu urmeaz\ Alexandru Macedonski,George Co[buc, Tudor Arghezi, OctavianGoga, Ion Minulescu, George Bacovia,Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Ion Barbu,Lucian Blaga, Radu Gyr, Magda Isanos,Mihu Dragomir, {tefan Augustin Doina[,Ion Caraion, Irina Mavrodin, Nora Iuga,Mircea Iv\nescu, Petre Stoica, Nichita

St\nescu, Nicolae Labi[, Grigore Vieru,Marin Sorescu, Ileana M\l\ncioiu,Cezar Iv\nescu, Ana Blandiana, VirgilMazilescu, Adrian P\unescu, George}\rnea, Nicolae Dabija, Leo Butnaru,Leonida Lari, Liliana Ursu, Mircea Dinescu,Daniela Cr\snaru, Mircea C\rt\rescu, IoanEs. Pop, Lucian Vasilescu, Daniel B\nulescu[i al]i câ]iva, mai pu]in cunoscu]i.

Din Tudor Arghezi, Daniel Ioni]\ aales, inspirat, Testament, din GeorgeBacovia – Decembre [i Plumb, din IonBarbu – Riga Crypto [i Lapona Enigel, dinLucian Blaga – Eu nu strivesc corola deminuni a lumii [i Risipei se ded\ Florarul.

Cu pu]ina englez\ pe care o [tiu îmidau seama c\ celebrul poem al Radu Gyr,Ridic\-te Gheorghe, ridic\-te Ioane nuare aceea[i for]\ în traducere, din simplulmotiv c\ numele Gheorghe [i Ion, lavocativ, elemente de baz\ în construc]iapoemului, sunt inevitabil lipsite de rezonan]\afectiv\ în con[tiin]a unor str\ini.

{tefan Augustin Doina[ figureaz\ însumar cu (probabil) singurul s\u poemscris într-o stare de gra]ie, Mistre]ul cucol]i de argint.

Nichita St\nescu este reprezentatde dou\ poeme sentimental-abstracte,foarte nichitast\nesciene, Luna în câmp[i Poveste sentimental\ [i de un simpaticpoem scris în argou, din tinere]e, Baladamotanului. Daniel Ioni]\ a [tiut ce s\aleag\: poezii nu numai încânt\toare, ci[i traductibile:

„Pe urm\ ne vedeam din ce în cemai des. / Eu st\team la o margine-aorei,/ tu – la cealalt\,/ ca dou\ toarte deamfor\.” Etc. – „Later on we met moreoften./ I stood on one side of the hour,/you on the other,/ like two handles ofan amphora.” Etc.

Exact cum speram, din antologie nulipse[te Nicolae Labi[. Poemele sale Moarteac\prioarei [i Dans , scrise cu spectaculosuls\u talent, îi vor încânta, n-am nicioîndoial\, [i pe cititorii de limb\ englez\.

Din Grigore Vieru a[ fi ales una saudou\ dintre emo]ionantele poezii pe temamamei; autorul antologiei a preferatBasarabie cu jale, care îl prezint\ pe GrigoreVieru ca pe un poeta vates, ceea ce estejustificat.

În afar\ de Nichita St\nescu, genera]ia‘60 mai cuprinde, în antologia lui DanielIoni]\, nume bine alese: Marin Sorescu,Ileana M\l\ncioiu, Cezar Iv\nescu, AnaBlandiana, Virgil Mazilescu, Ioan Alexandru[i Adrian P\unescu.

Fiind bilingv\, antologia îi va interesa,f\r\ îndoial\, [i pe cititorii români, cape o gal\ a poeziei române[ti moderne.Va fi, f\r\ îndoial\, [i contestat\ (tocmaipentru c\ nu se bazeaz\ pe ra]iuni depolitic\ literar\), dar cu greu se vaputea face abstrac]ie de ea.

actualitatea

6.................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

În ultimii ani, tot mai multe voci criticedintre cele mai reprezentative auf\cut referire la Mariana Codru] cala o poet\ de prim rang, dar foarte

pu]in cunoscut\ publicului larg. Esteadev\rat c\, pe de alt\ parte, publicullarg nu prea este consumator de poezie,dar asta nu schimb\ raportul inverspropor]ional dintre valoare [i notorietate.Antologia publicat\ de Editura Paralela45 vine s\ mai repare pu]in din nedreptate,c\ci îi sunt oferite cititorului, puse capla cap, toate volumele poetei, începândcu M\ce[ul din magazia de lemne, volumulde debut din 1982, continuând cu Schi]\de autoportret (1986), Tabieturile nop]iide var\ (1989), Existen]a acut\ (1994),Blanc (2000) [i terminând cu cel mairecent Ultima patrie (2007).

Dincolo de faptul de a oferi accesla întreaga oper\ poetic\ de pân\ acuma Marianei Codru], antologia prilejuie[teun excurs, cum s\-i spun, textual prinistoria literaturii române a ultimilor30 de ani. Sunt prezente aici poemecenzurate [i neap\rute în volumeleini]iale, astfel c\ putem vedea exact cumar fi ar\tat volumele neciopâr]ite [i ceconsecin]e a avut aceast\ ciopâr]ireasupra recept\rii. Este vorba de o cert\distorsiune a percep]iei critice – vrând-nevrând, c\ci asta primea criticulîntre cele dou\ coperte – poemelecele mai viguroase [i cu poten]ial maimare de a fi citite în cheie social-politic\fiind, desigur, sistematic eliminate, ori,în anumite cazuri, eliminându-se doarsintagme sau titluri. Se [tie ast\zicum func]iona cenzura, ce gen de cuvinte

ori subiecte o deranjau; [i poemele cenzuratedin aceast\ antologie confirm\ „mecanismul”.Titlul strig\te [i [oapte, de pild\, alunui poem din volumul Tabieturile nop]iide var\, a fost înlocuit cu dac\ dragostea,[oaptele fiind, de bun\ seam\, ceva deneevocat în România anului ‘89, pestecare domneau Ceau[escu [i Securitateacu urechile atente la orice cuvânt. Poemelecare evocau sentimente negative au fosteliminate cu totul, precum lectur\ dediminea]\ („lipsit de puteri sunt. gol./r\stignit de nemiloasa fire./ harul meuse risipe[te/ într-o steril\ împotrivire.”)sau înh\mat sunt... („lini[tit\ pare via]amea/ [i orb/ tunelul ei de sânge m\ mân\/spre marile lacuri gastrice – / dar îndestul\tormi-e gândul/ de mânie [i de durere/ pecare nu mi-e dat a le spune.// [i cui arfolosi/ mânia [i durerea unui cap/ r\sturnatpe o tav\?”), ele neputând fi publicatedecât dup\ 1990.

Poezie de expresie minimalist\, cunota]ii scurte, concentrate, într-un limbajsimplu [i neornat, poezia Marianei Codru]este una a interiorit\]ii, chiar a recluziuniiinterioare – una voluntar\ [i inevitabil\deopotriv\ –, dup\ cum o arat\ titluldeloc întâmpl\tor al antologiei, carepreia titlul p\r]ii a doua a volumuluiBlanc. „Când toate por]ile se-nchid sprelumea/ de-afar\/ î]i mai r\mâne lumeata interioar\” – sunt versuri revelatoarepentru raportarea poetei la lume [i pentrufelul în care în]elege poezia. Universulpoetic asta este, e arealul poetei, lumeaei interioar\ întru totul: „e o lumin\piezi[\ pe lucruri/ de la cel mare la celmic./ s-ar spune c\-mi cerceteaz\ fa]adar/ despre cele ce afl\ nu-mi spunenimic. (...) // [i e noapte, [i e bine,/ încap lumea vegheaz\./ c-o d\lti]\ fin\ deo]el,/ s-o sculpteze mâna viseaz\” (peisajinterior). Poezia este substan]a cea maidens\ care alc\tuie[te aceast\ lumeinterioar\ (a se reciti: „s-o sculptezemâna viseaz\”), multe poeme avândaerul unor arte poetice, de[i aspectullor programatic nu e decât sugerat, cumse întâmpl\ cu poemul, cenzurat învolumul din 1989 (dintr-un anume unghi):„dintr-un anume unghi de privire/cuvintele mele/ sunt pietrele lui David.”

Chiar dac\ au trecut trei decenii pestevolumele cuprinse în aceast\ antologie,r\mân constante sensibilitatea acut\ cucare este perceput\ lumea [i transfigurat\în „lume interioar\”, ca [i discre]iaexpresiei poetice, aceasta concretizân-du-se, de fapt, într-un discurs interior,petrecut în „areal”, în grani]ele securizanteale acestuia. „Areal-ul” Marianei Codru]chiar este o lume, iar autoarea, opoet\ care ar trebui s\ fie mai atent citit\de contemporani.

LLuummiinnii]]aa CCoorrnneeaannuu

Cartea de poezie

InterioritateMMaarriiaannaa CCooddrruu]],,

AArreeaall.. AAnnttoollooggiiee ddeeppooeezziiee:: 11998822-22000077,,EEddiittuurraa PPaarraalleellaa 4455,,

PPiittee[[ttii,, 22001111..

Cartea de poezie

„cine e maia”

Tân\ra poet\ Silvia T. (n. 1989)debuteaz\, la Editura TracusArte, cu volumul L’enfant terrible(ilustrat de Wisez [i MonicaMinea). Plasat cumva în spiritul

beatnic, dublând secven]ele de cotidiancu altele ]inând de imaginar [i deiluzoriu – de v\lul maiei, pentru a citaun personaj recurent în volum, maia,„un alter ego al autoarei [i totodat\al destinului“, cum scrie Ioan Es. Poppe coperta a patra –, volumul acestaeste, de fapt, expresia puternic\ aunui „spirit al timpului”, al alien\rii,al lipsei de comunicare [i al angoaseigenerate de ele. În ciuda titlului pecare-l poart\ cartea, nu exist\ aici, înfond, un teribilism al tinere]ii,vreun enfant terrible à la Rimbaud(la al c\rui „je est un autre” fac, probabil,trimitere titluri de poem precum letoi du moi, l’un part, l’autre reste), cimai degrab\ o dezabuzare de dat\ceva mai recent\, o „grea]\” sartrian\,[i o ploaie sunând obsesiv, monoton,bacovian: „tot ploaia [i grea]a [i ploaia[i grea]a/ ploaia, ploaia/ grea]a.//suntem aduna]i cu to]ii în aceea[igroap\ menajer\/ unde dumnezeu nebate cuie în ]east\/ toc. toc. toc.//nu se mai opre[te nici ploaia nicigrea]a/ nici// toc, toc, toc// ni se batcuie în membre ca s\ ne-n\l]\mmai repede/ ca s\ ni se întip\reasc\bine rânjetul pe fa]\/ ca s\ nu maiputem s\ ne d\m din drum/ ca s\ne fie bine de prea mult r\u/ s\ ne fietot [i s\ ne fie nimic/ s\ ne fie// toc,toc, toc// s\ intre în lume copiii luimoloch/ s\ intre în lume orfanii f\r\de ]ar\// tot ploaia [i grea]a [i ploaia[i grea]a/ ploaia, ploaia, grea]a.// toc,toc, toc” (am citat chiar din poemulcare d\ titlul volumului).

În primul poem, acuarel\/cine emaia, dezabuzarea, lipsa de perspectiv\urmeaz\, totu[i, un subtil joc al iluziei(„mi-am f\urit lumea pe podea s\ m\întind ca iedera/ peste casele d\râmate”)[i deziluziei („becul \sta spart rânje[tela mine ca un soare/ peste singura[i eterna ironie”): „mi-am f\urit lumeape podea s\ m\ întind ca iedera/ pestecasele d\râmate/ ce rost s\ m\ îndreptoricum/ to]i avem probleme oricumto]i suntem/ a[a [i pe dincolo// ce rosts\ m\ ridic de unde sunt st\pân\ pestenimic/ când becul \sta spart rânje[tela mine ca un soare/ peste singura[i eterna ironie// toate acestea suntbune a zis/ [i de atunci se tot odihne[te”.

Iat\ [i un mic [i frumos poem construitpe acela[i contrast iluzie-deziluzie,aici pe contrastul dintre delicate]eaunei imagini ca de haiku [i contrapunctulei brutal, urban, dezvr\jit: „într-o zimaia s-a aplecat spre mine/ mi-a în-credin]at secretul:// cel mai frumoslucru e s\ vezi apusul/ printr-o petal\de iris.// de atunci,/ nostalgiile mele r\-sar/ doar ca iri[ii prin ciment” (l’un part).

Adeseori, poemele vorbesc desprealienare („azi îmi fac bagajele [i plec,//azi mai mult ca oricând” – raport.),una chiar [i sub o form\ fizic\, adezmembr\rii, ori a pierderii cuvintelor:„s-ar putea spune c\ mi-am pierdutmâinile [i le caut/ cum î[i caut\ bolnaviide alzheimer cuvintele” (l’autre reste).

„Disperarea” existen]ial\ e înso]it\de senza]ia de alienare [i în iubire,de[i speran]a de reunire a celor doiiubi]i nu dispare, totu[i, la final depoem: „cât s\ po]i s\ crezi în toate//s\ nu mai alunece greieri între coaste/când vrei s\ acoperi disperarea.// dac\vrei o împ\r]im. poate nu e nimic/ deîn]eles [i ne-am speriat degeaba/ poateam venit prea târziu/ sau prea devreme/cine [tie// în orice caz aici nu se sfâr[e[tenimic/ putem s\ mai z\bovim// cât s\rupem sforile cât s\ ne rupem/ cât s\fie nevoie s\ ne lipeasc\/ unul de altul[i s\ ne dea afar\” (error v.2.7.).

Un dans trist [i însingurat este„c\utarea” celuilalt, iubitului, „letoi du moi”: „te chem în minte cape o rug\ciune// dar tu e[ti înapartamentul/ care abia î[i începepovestea// în apartamentul care semi[c\/ de dansul lor de dansul vostru/în care muzica începe cu o liter\//a[ putea s\ merg prin baruri/ caprin biserici dar azi/ sunt singurafemeie din ora[// în seara asta luminilede la geamuri/ nu ascund singur\t\]i/întunericul nu ne învele[te pe noi/str\inii nu ne joac\ strâmb// suntsingura femeie din ora[// sunt singur\[i te caut/ oriunde numai// undeapartamentele încep pove[ti/ [i oameniidanseaz\/ în timp ce/ devin unsprezecelede cup\// te aud cum râzi ajung acas\[i-/mi trag plapuma peste timpane//nu vreau s\ m\ vad\ ora[ul când/mâine lumea o va lua de la cap\t”(le toi du moi).

Poeziile Silviei T. – discursive,cu titluri complicate, intertextuale,adesea în englez\ sau în francez\ –se revendic\ tot de la beatnici, ca [imulte dintre cele ale poe]ilor dou\mii[ti,dar se îndep\rteaz\ de cotidianismulmizerabilist al acestora din urm\, prinangoasa lor de fundal, cu intensit\]ivariate, de la nelini[tea surd\ ladisperarea acut\.

AAddiinnaa DDiinnii]]ooiiuu

SSiillvviiaa TT..,,LL’’eennffaanntt tteerrrriibbllee,,

iilluussttrraa]]iiii ddee WWiisseezz [[iiMMoonniiccaa MMiinneeaa,,

EEddiittuurraa TTrraaccuuss AArrttee,,BBuuccuurree[[ttii,, 22001122,,

110088 pp..

n

Eu, întotdeauna, gur\& limb\, întoarcere,r\u, gramatic\, discursf\r\ gramatic\, poezie,revolt\, târf\, dorin]\,speran]\, t\cere, tan-dre]e, inim\, exce-

len]\, eternitate, da, nu, bal,ambiguitate. Apoi [coal\,sfâr[it, nimic, vis, utopie, piele,femeie, târziu, cal, sabie,înviere, oglind\. Apoi poveste,sunt, mam\, fericire, somn,tuns, identitate, intersec]ie.

Sunt, acestea, o mic\ partedintre „articolele” indexate deMatei Vi[niec în „dic]ionarul subiectiv”(sau, cu o [i mai frumoas\ formul\,„dic]ionarul interior”) care esteCabaretul cuvintelor. Ideea acesteic\r]i e pe cât de spiritual\, pe-atâtde simpl\, mai ales dac\ lu\m încalcul lunga tradi]ie care o preced\.Voltaire, cu Dic]ionarul s\u filozofic[i Flaubert, cu faimosul Dic]ionarde idei primite de-a gata, sunt doardoi dintre posibilii înainta[i. Maiaproape de noi, în spa]iu [i în timp,la aceea[i categorie, putem citaun adev\rat campion: regretatulMircea Horia Simionescu, autor alDic]ionarului onomastic [i alBibliografiei generale. Vi[niecconstruie[te, a[adar, pove[ti înjurul acestor sintagme (c\ci demulte ori sunt sintagme, nu doarcuvinte izolate), jucând în cazulfiec\reia câte-o fals\ comediemoral\. Cutare vorb\ de duh arfi ni]el cam infatuat\, alta se dove-de[te enervant\ de-a binelea, dânddovad\ de caracter îndoielnic, altae sortit\, inerent, dec\derii. Suntni[te scenete, în fond, f\r\-ndoial\nostime, încontinuu predispuse lacalambur, exploatând în grab\ oserie de trucuri verbale [i l\sân-du-se, nu o dat\, atrase de tenta]iagratuit\]ii u[or naive.

De aceea, cred, rolul lor nutrebuie exagerat. Nici în bine, niciîn r\u. Numai admiratorii ceimai ferven]i ai lui Matei Vi[niecar putea vedea în Cabaretul cuvinteloraltceva decât un exerci]iu agreabilde stil. Care, r\mânând f\r\ doar[i poate o reu[it\, nu are cum s\concureze totu[i nici cu cele câtevavolume de poezie din perioada deînceput, nici cu str\lucitele piesede teatru care l-au impus în spa]iulfrancofon [i nici cu romane vizionarparodice de felul Cafenelei Pas-Parol, al Sindromului de panic\...sau al Dezordinii preventive.

Iar asta în primul rând din motivede metod\. Cabaretul cuvintelor

pretinde a fi un soi de improviza]iedadaist\ (cum transpare chiar dinimaginea de pe copert\, în carechipul autorului e suprapus pesteacela al lui Voltaire). De aici aleatoriulselec]iei terminologice [i ludiculdezabuzat:

„Dac\ te duci la bal, fata mea,nu te l\sa niciodat\ invitat\ la dansde cuvântul întotdeauna. Esteun bun dansator, nimic de spus,dar [i un seduc\tor f\r\ scrupule.Un adev\rat Don Juan. Fii atent\,fata mea, cuvântul întotdeaunaeste mai periculos chiar decâtcuvântul promisiune.

Accept\ s\ fii invitat\ la dansmai degrab\ de cuvântul poem.Sau, [i mai bine, de cuvântulîntoarcere. Sau [i mai [i maibine de cuvântul tandre]e. Uit\-tebine în jur, sunt multe cuvintelecare vor [ti s\ te fac\ s\ râzi [is\ fii fericit\ pentru o sear\.

Dar evit\-l, fata mea, evit\-l pecuvântul întotdeauna, pentru c\surâsul tatuat pe fa]a lui nu dureaz\mai mult de o secund\” (p 71).

Dar, pe de-o parte, dac\ e s\lu\m jocul literaturii în serios,asemenea plezanterii au, cumar\tam [i mai sus, o tradi]ie de-adreptul strivitoare. Pe de alt\ parte,încercarea lui Vi[niec apare scindat\între un tip de insurgen]\ de salon[i o încredere neab\tut\ [i destulde tinereasc\ în institu]ia inefabil\a poeziei. Cabaretul cuvintelorpenduleaz\ între radicalitate (îninten]ie) [i bun\-cuviin]\ (în execu]ie).De obicei, idilismul triumf\:

„– Unde merge]i ?

– Mergem s\ ne facem de capîntr-un poem.

Un poem este un loc de perdi]ieunde cuvintele accept\ s\-[i tr\dezenatura lor cea mai intim\, s\uite ceea ce sunt, s\ îmbr\]i[ezesemnifica]ii contrare, s\ se topeasc\în ambiguitatea absolut\.

Cuvintele se ca]\r\ într-un poemca în nacelele unui gigantic carusel.

– Ce-o s\ ne mai învârtim, spuncuvintele în clipa când se îmbarc\în poem. Hai, acum ne indisciplin\mpu]in, ne uit\m pe noi în[ine, lu\mtotul de la cap\t, ne l\s\m ame]ite.

Poemul este, de fapt, singurulloc în care cuvintele se pot travestitotal, e ca [i cum toat\ lumea [i-arputea schimba brusc sexul.

Într-un poem orice cuvânt sepoate dezbr\ca de piele, oricecuvânt î[i poate afi[a goliciunea[i se poate apoi cuib\ri în semnifica]iaaltuia.

Cuvintelor le place s\ renasc\prin aceast\ form\ de s\rb\toaredionisiac\ numit\ poezie” (pp. 28– 29).

Este, la nivel de atitudine, ofractur\ cât se poate de evident\.Revolu]ia de catifea pe care-opropune Matei Vi[niec e[ueaz\ înlatura ei liric\ (probabil tocmaifiindc\, se [tie de la C\linescu,catifeaua nu e recomandabil\ înpoezie). {i, mai mult decât atât,e[ueaz\ în latura ei a[a zicândteoretic\. Spirit esen]ialmentefantast, Vi[niec nu are r\bdareade a urzi tactici ori strategii cufinalitate (oricât de pu]in) practic\.Doar iluzii, fie ele majore sauminuscule. Ca dovad\, cel mai bineîi ies secven]ele despre vis, despreutopie, despre înviere [i a[a maideparte. Vrând s\ fie, din cândîn când, autoreflexiv, cade încombinatoric\ [i în contabilitate.Despre cuvântul poveste scrie, deexemplu, urm\toarele:

„La ce bun s\ mai poveste[tipove[ti când fiecare cuvânt este opoveste ? Dac\ fiecare cuvânt esteo poveste [i fiecare întâlnire întredou\ cuvinte este o poveste nou\,înseamn\ c\ atunci când se întâlnescdou\ cuvinte se întâlnesc treipove[ti. Da, trei pove[ti se întâlnescde fiecare dat\ când se întâlnescdou\ cuvinte. Trei pove[ti frumoase,nespuse, noi, se întâlnesc [i sepovestesc între ele când se întâlnescdou\ cuvinte” (p. 147).

În schimb, dac\ pur [i simpluinstrumenteaz\ pove[ti, nivelulvaloric cre[te automat. Mânc\torulde cuvinte (p. 200) reprezint\ oschi]\ memorabil\, amintind decele mai bune pagini semnatevreodat\ de Vi[niec:

„Demonstra]ie. Privi]i, e simplu.Concentra]i-v\ [i gândi]i-v\ laomul pe care îl iubi]i, la frazaesen]ial\ pe care vre]i s\ i-o spune]i,preg\ti]i-o în creierul dumneavoastr\,l\sa]i-o s\ coboare pân\ în gur\...[i în momentul când vrea s\ ias\

[i s\-[i ia zborul spre destinatar,înghi]i]i-o ca [i cum ar fi o lingur\de sup\... Aspira]i-o cu buzele [icu limba [i cu întreaga dumneavoastr\fiin]\ [i cu alter-ego-ul dumneavoastr\care e întotdeauna aproape. A[a...Flup ! Este foarte important s\face]i flup ! Aceast\ onomatopeeajut\ la îngurgitare la fel cumstrig\tul scos de un samurai înmomentul în care love[te cu sabiaamplific\ for]a loviturii fatale asupraadversarului” (p. 203).

Este frumos, este pregnant [ieste, în fine, realmente expresiv.(Nu doar eufonic, ca, altminteri,tot restul). Amalgamat cum poatep\rea, Cabaretul cuvintelor edific\un paradox structural pe care critica,de la Nicolae Manolescu la BogdanCre]u, nu l-a observat pân\ acum:acela c\, de[i Matei Vi[niec e, cascriitor, intens preocupat de problemalimbajului ([i asta în absolut tot ceface, inclusiv în publicistic\), ele departe de fi cu adev\rat un autorde limbaj.

cronica literar\ de cosmin ciotlo[

Necuvintele

umai admiratorii cei mai ferven]i ai

lui Matei Vi[niec ar putea vedea în

Cabaretul cuvintelor altceva decât

un exerci]iu agreabil de stil.

actualitatea

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012...................................................................................................................................................................................................................................7

MMIIEERRCCUURRII,, 3311 ooccttoommbbrriiee,,va ap\rea cel de-al 19-lea volum din

noua colec]ie NNoobbeell,,editat\ de JJuurrnnaalluull NNaa]]iioonnaall,,

CCeellee mmaaii ffrruummooaassee ppoovveessttiirriide HHeerrmmaannnn HHeessssee

((PPrreemmiiuull NNoobbeell ppeennttrruu LLiitteerraattuurr\\,, 11994466))

Con]ine motiva]ia Juriului Nobel,discursul de mul]umire [i prelegerea

scriitorului, rostite cu ocaziadecern\rii Premiului Nobel,

decembrie 1946.Coordonator colec]ie: AAnnaa-MMaarriiaa VVuullppeessccuu

„Am sim]it afinitate, ca [i dumneavoastr\, fa]\ deideea care a inspirat Funda]ia Nobel, ideea c\ o gândireeste interna]ional\ [i suprana]ional\, iar lucrul acestanu este folosit pentru r\zboi [i distrugere, ci pentrupace [i împ\care. Totu[i, idealul meu nu este s\estompez tr\s\turile na]ionale, ceea ce ar duce la oumanitate indistinct\ din punct de vedere intelectual.Dimpotriv\, fie s\ existe diversitate în toate formele[i culorile vie]ii de pe dragul nostru p\mânt!“

Hermann HHesse,la ddecernarea PPremiului NNobel, 11946

MMaatteeii VVii[[nniieecc,, CCaabbaarreettuull ccuuvviinntteelloorr..

EExxeerrccii]]iiii ddee mmuuzziiccaalliittaattee ppuurr\\ppeennttrruu aaccttoorriiii ddeebbuuttaann]]ii,,

BBuuccuurree[[ttii,, CCaarrtteeaa RRoommâânneeaasscc\\,,22001122,, 221100 pp..

8.................................................................................................................................................................................................................................... România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

*De asta îl îndr\geam cu to]ii: pentru româna stâlcit\. Era evident c\ fiecare locatar alblocului 29, scara 2, g\sea cu adev\rat fascinant acest soi de revolt\ naiv\ [i incon[tient\asupra ]\ri[oarei pline de fandosi]i [i slabi cu duhul care nu fac decât s\ urâ]easc\limba. Pierre era un imigrant atipic, venit dintr-o ]ar\ cu mult mai bogat\ [i nup\rea s\ aib\ vreun scop anume. Vorbea repede [i, dac\ te opreai dup\ ce tesaluta, se lipea de tine minute bune în care glumea. De[i nu avea nici o noim\ ceeace spunea, râdeai doar de râsul lui strident, ca de polistiren frecat între pumnii copiilorce doreau z\pad\ mai repede. Pierre locuia într-o anex\ a blocului nostru, f\r\chirie, f\r\ ap\, cu scopul de a ]ine în frâu eventualele probleme ale blocului 29. Anexa[i-a f\cut-o singur, dup\ ce a dat buzna la o [edin]\ a locatarilor [i i-a convins c\-i vasc\pa de probleme. Nu a cerut nici un ban pentru asta, ci doar aprobarea de a-[iconstrui o camer\, lâng\ intrarea din spate. Nu atât chilipirul, cât dezinteresul celorprezen]i, a f\cut ca Pierre s\ devin\ responsabilul suprem al catastrofelor blocului29. {i o camer\ [i-a construit. Zvera de la 3 i-a dat o saltea veche în schimbul repar\riiunei conducte din buc\t\rie. Smaranda de la 7 l-a îmbr\cat cu hainele so]ului decedatpentru a o ajuta, ori de câte ori are nevoie, s\-[i care cump\r\turile. Nea Vasile i-a datsute, poate mii de sfaturi în leg\tur\ cu femeile, dar nu [tiu de ce, cred c\ Pierre nu aîn]eles niciodat\ despre ce a fost vorba. În fine. Pân\ [i eu i-am dat ceva: cartea dec\p\tâi. DDaarr aassttaa ee aalltt\\ ppoovveessttee..

cum s\-]i apropii persoana drag\ altfeldecât punând mii de alte persoane întrevoi

acoperi oglinzile a[ezi rochii peste canapeaacoperi tot ce î]i aminte[te de eltrupul t\u î]i aminte[te de el

închizi ochii [i te gânde[ti la to]i oamenii pe carenu i-ai cunoscut niciodat\dar ai fi pututei exist\ cu siguran]\ undevaei exist\ [i [i-ar dori s\ te cunoasc\doar e[ti deosebit\nimic bizar în asta

stai întins\ pe jos cu fa]a spre tavanpozi]iile incomode înstr\ineaz\ trupulpo]i vorbi oricând despre tine la persoana a treia darnumai cele mai frumoase [i mai conving\toarepove[ti te pot ap\ra numai cele mai frumoase pove[ti despre cei pe care nu i-ai cunoscutsparg zidul dinspre apusunde e el [ipo]i privi într-acolo f\r\ s\-]i spui decât

tournier avea dreptatepeisajele reproduse de om în atâtea [i atâtea tablouridevin ele însele kitsch

a[a nu mai doare

*fidele zânele cânt\ descânt\ p\mântul greoi cine-l apas\miloas\ [tie drumul ferit înapoi fidele zânele cânt\descânt\ p\mântul greoi apas\-l miloas\ [i-l vei aveaînapoi fidele zânele cânt\ descânt\ p\mântul

*Repara absolut orice. Îns\ Pierre \sta al nostru nu avea nici o logic\ în ceea ce f\cea.Repara]iile lui erau la fel de bizare ca româna pe care o vorbea. Nu în]elegeai cevrea s\ î]i spun\, zâmbeai în schimbul expresivit\]ii lui [i, cumva, la un moment dat,finalitatea era clar\. Cu alte cuvinte, Pierre era eficient.Cum iarna te plângi de frig [i vara de cald, complica]iile apar mai ales ca simpledevia]ii ale acestor fapte. Iar când e[ti locatarul unui bloc, mai ales 29, scara 2,devia]iile iau chipuri inimaginabil de diverse.

Odat\, iarna îmb\trânea oamenii mai mult decât de obicei. Nu în sensul propriu.Asta ar fi stupid. Când ie[eai din bloc, aburii expira]i se transformau în promoroac\,acoperind fiecare fir de p\r de pe fa]\. Atunci mi-am dat seama c\ pân\ [i femeileîl au. {i nu pu]in. În orice caz, nu doar promoroaca era problema. Temperaturi cumul]i de minus (în mintea noastr\) [i un vânt de-a dreptul enervant. Curent în toat\scara blocului. O u[\ de la parter nu se putea închide. Atunci a intrat în scen\ Pierre,responsabilul suprem pentru eventualele catastrofe ale blocului 29, salvatorul. Pierre a folosit o bucat\ groas\ de elastic, ni[te cui[oare ceva mai lungi [i maigroase decât piunezele. A prins un cap\t al elasticului de partea de sus a u[ii, cel\laltde toc. A [i vopsit elasticul albastru s\ se asorteze cu u[a. Astfel, când încercai s\intri în bloc, te chinuiai s\ tragi de clan]\ cu grij\ s\ nu-]i scape, iar când ie[eai, î]ip\zeai nasul de u[a puternic\, dirijat\ de elastic. Curentul nu mai trecea decâtpe dedesubt, ca un [uierat. Oricât ne-am amuzat de aceast\ isprav\, primadintr-o lung\ serie, to]i îl priveam pe Pierre cu [i mai mult drag. De atunci, Ilincade la 1 îi tot duce pl\cinte.Alt\ dat\, c\ldura a adus cu ea [obolanii. Beciurile cu mur\turi erau amenin]ate.Gemenii de la 5 nu mai ie[eau de fric\ din cas\. Tot timpul mi s-au p\rut absolutimbecili p\rin]ii care-[i amenin]au copiii cu existen]a unor animale înfrico[\toare.„Nu te du acolo c\ te m\nânc\ lupul!”, „S\ nu mai repe]i asta c\-]i fur\ zmeul limba.”Gemenii erau educa]i în spiritul fricii de [obolani. Nu-mi imaginez cum un lupsau un zmeu ar putea s\-]i apar\ la u[\, îns\ [obolanii...O zi întreag\ a târât Pierre scânduri la parter. Presupunerile locatarilor erau dincele mai diverse, îns\ nimeni nu întreba pentru a nu strica surpriza. {i bine amf\cut c\ nu l-am întrebat. R\spunsul lui ar fi venit ca o lab\ de urs dup\ ceaf\. Încondi]iile în care nou\ nu ne e fric\ de ur[i. Când eram mici, mâncam ur[i dinbrânz\ cu m\m\lig\. A doua zi diminea]\ abia aveam pe unde p\[i la parter. Un culoar mic, delimitatde scânduri puse pe cant [i sprijinite în lateral de pietre, cu s\ge]ele trasate cucreta spre intrare [i spre ie[ire. Ini]ial, am vrut s\ urm\resc s\ge]ile spre ie[ire, darmi-a venit în minte fireasca întrebare „Ce Dumnezeu?”. Ei bine, Pierre a f\cut unlabirint din scânduri pentru [obolani. De la ie[irea din beci [i pân\ în labirinterau pres\rate pe ciment buc\]i de mâncare, momeal\. Când am realizat ce seîntâmpl\, am râs ca un [oarece. Pierre s-a gândit c\ [obolanii sunt pro[ti, se vorr\t\ci în labirint [i vor muri acolo de foame sau de b\trâne]e. Ce-i drept, nu [tiuîn ce labirint s-au r\t\cit [obolanii. Poate în cel a lui Pierre, poate în altul. Cert ec\ nu au mai ap\rut de atunci [i c\ mur\turile sunt în siguran]\.Sezonul ploilor era în toi. {i, ca niciodat\, ploaia se prelingea pe geamuri, ca un pârâia[,astfel încât s\ nu po]i vedea mai nimic afar\. Din fericire, de inunda]ii nu am avutparte. Dar pe fa]a fiec\rui locatar se putea citi cu u[urin]\ o mare triste]e. Ne s\turaser\mde b\l]i, umbrele [i noroi. Numai Pierre ce p\rea a mai avea poft\ de via]\. Într-atâtaîncât a g\sit pe nu [tiu unde un tablou vechi, cu ram\ groas\ [i ornat\ baroc, careînf\]i[a un peisaj de var\. Îl atârnase în holul de la intrare pentru a ne ]ine speran]atreaz\. {i nu numai. Pierre lipea pe tablou, cu gum\ de mestecat, mesajeoptimiste sau utile, scrise chinuit pe buc\]i de foi rupte cu mâna. „S\ nu v\ uita]iumbrela.”, „Azi ploaia va înceta dup\ ora 20.”, „Am mai descoperit un fel de mâncarede cartofi!!!”, „Zâmbi]i, v\ rog!”, „DDrraaggoossttee”.

e atunci când î]i spune-ntr-o sear\ de var\s\rutându-te pe frunte [i zâmbind juc\u[

pân\ [i ]ân]arii au sim] estetic [ite mu[c\ de fund, draga mea

*vânz\toarea era slab\ [i avea buze sub]iride om r\unum\ra banii cu o rapiditate intimidant\ [inu-i vedeai degetele vine]ii decât când arunca bomboane pe tejghea

în singurul magazin al satului g\seai de toate darmare ru[ine s\ cumperi f\in\ sau cartofipre]urile mici [i clien]i 500undeva, în spate, sub o vie mai degrab\ neîngrijit\vreo 5 mese de plastic [i mult chef de vorb\acolo era crâ[ma satului, loc vestit prin care au trecut cu mic, cu mareto]i dr\gu[enarii

vânz\toarea nu iubea copiii [i, de fiecare dat\ când f\ceau cump\r\turile d\dea bomboane în loc de restîi lua de pro[ti, s\rmanii, [i zâmbea pân\ îi disp\reau buzele cu totul

copiii mergeau îns\ repede-repede la groapa uitat\ [iaruncau acolo toate bomboanelef\cuser\ pact c\ o vor umple [i vor deveni cu to]ii, pe rând,vedete

Nume noi `n poezie: Andreea Teliban

Asupra românilor custof\ cultural\ Ger-mania are un efectdeprimant, de drojdiem\rindu-le num\rulfrustr\rilor: o înmul-]ire a obsesiilor

ancestrale prin trezirea umilin-]ei. Iar umilin]a se explic\ princontrastul dintre privilegiulde a tr\i printre nem]i [iprecaritatea condi]iei pe careau l\sat-o în urm\, situa]iecu atît mai acut\ cînd e vorbade emigran]i.

La ei se petrece o reac]ie decompensa]ie: gîndul c\ se bucur\de o bun\stare la care nu aucontribuit cu nimic le insufl\obliga]ia ca m\car prin spirit s\se ridice acolo unde poporul dincare au plecat nu se va ridicaniciodat\. Altfel spus, fa]\ deeleva]ia de spirit a germanilor,un intelectual român nu are laîndemîn\ decît sporirea con[tiin]eiultragiate. E vorba de ultragiulresim]it de cel care intuie[te c\la superioritatea atavic\ a nem]ilornu po]i r\spunde decît printr-oîn[urubare dureroas\ în propriultipar cultural. Stai printre ei, darnu e[ti cu ei, lipsindu-]i afinitateamenit\ a te apropria de etosul lor.{i chiar dac\ e[ti un maestru alsocializ\rii spoite, de sub smal]ulgesturilor curtenitoare vei gustacrasa inadecvare care te separ\de ei. {i cu cît luciditatea ]i-e mait\ioas\ cu atît nefericirea pe careo tr\ie[ti printre nem]i e mai acut\.

E o singur\ cale de a te sim]ifericit în Germania: ca mediocritateas\-]i fie suficient de mare ca s\în\bu[e acea voce care î]i [opte[tec\ e[ti un intrus care respir\ înmijlocul unor fiin]e de noble]econgenital\. Tragi obloaneleindiferen]ei, ui]i de unde vii,ocole[ti orice termen de compara]iecare te-ar putea irita, [i tr\ie[tisenin, f\r\ memoria mizeriei dincare ai plecat. Tr\ie[ti la orizontal\,f\r\ alte ambi]ii decît cele datede criteriul civiliza]iei. Altminteri,dac\ te ridici la treapta ambi]iilorculturale vei sfîr[i în constern\rinedorite: te vei închide într-ocopc\ din care nu vei ie[i decîtopt ore pe zi, cît dureaz\ presta]iaproletar\, dup\ care te vei întoarcela fatalitatea unor gene pe carenu le po]i dep\[i.

Cazul doctorului Neagu Basarabe o i lustrare a destinului decare are parte o con[tiin]\ care

s-a înc\p\]înat s\ lupte cu fatalitateagenelor. Cu o apeten]\ cultural\b\tînd în polivalen]\, doctorulNeagu s-a stabilit în Germania în1990, dup\ ce în ]ar\, pe lîng\specialitatea psihiatric\ profesat\la Spitalul „Gheorghe Marinescu”,se dedicase homeopatiei. În genere,medicii atra[i de psihiatrie nu sîntîn toate min]ile, fascina]ia pentrubolnavii psihici tr\dînd o periclitareinterioar\ care, atunci cînd treceîn form\ exterioar\, se manifest\printr-un intelect str\lucitor. Dac\la asta ad\ug\m atrac]ia pentruschemele horoscopice, avem dejaportretul de baz\ al doctoruluiNeagu. Un intelectual atipic atrasde extravagan]e [i mistere, c\ruiatrecerea anilor nu i-a adus blazare.A[a se face c\ Mihai Neagu esteîncredin]at de înrîurirea pozi]ieiplanetelor asupra destinului uman,la fel cum nu se îndoie[te c\ îninspira]ia care l-a f\cut pe Hahne-mann s\ descopere homeopatias-a strecurat ceva din gra]ia divin\.Mai mult, credin]a lui Neagu înDumnezeu ]ine de acele tr\irifire[ti, c\rora discu]iile teoretice,dac\ au loc, le tulbur\ filonul. Deaceea, autorul are mai mult\încredere în teologi decît în filosofi,pe care de altminteri îi cite[tedoar spre a-[i confirma intui]iac\ oricine pune sistem în gîndurinu reu[e[te decît s\ le altereze.

N\scut în 1946 [i tr\ind pîn\la maturitate în Bucure[ti, MihaiNeagu a întîlnit cam toate figurilede marc\ care au supravie]uitperioadei interbelice, de la }u]ea[i Oscar Lemnaru pîn\ la PetrePandrea [i {erban Milcoveanu, deaceea imaginea pe care o aredespre secolul XX e cea neoficial\,adic\ acea versiune care a fostscutit\ de maltratarea istoricilor

obedien]i. Ajuns în Freiburg, Neagua dat peste cel\lalt versant alinterbelicului românesc: enclavacelor care au ales exilul pentrua nu muri în pu[c\rii (Paul Mironsau Cri[an Mu[e]eanu, Stroescu-St\ni[oar\ sau doctorul PetreV\lim\reanu, preotul DumitruPopa [i înc\ al]i cî]iva zeci), iardin gura lor a aflat ceea ce [tiadeja de la }u]ea sau Pandrea:c\ deformarea trecutului ]inede aerul pe care îl respir\m. {icum comunitatea din Freiburg [i-a ales ca ritm de existen]\ întîlnireaperiodic\ la Institutul Român depe malul Dreisamului, Mihai Neagua ]inut aici, între 1993 [i 2011,numeroase conferin]e inspiratede lectura unei c\r]i sau de evocareaunui intelectual. Culegerea ie[it\din strîngerea lor între coper]i adat na[tere celor dou\ volume defa]\: Conferin]e freiburgheze [ialte scrieri.

Senza]ia de baz\ e c\ în MihaiNeagu g\se[ti un intelectual pecare Germania l-a macerat exactîn sensul form\rii unei con[tiin]eultragiate. E chinul omului care,[tiind desfigurarea României subcomunism, îi prive[te degradareacu ochii celui care nu-[i poate[terge din minte etalonul bun\st\riinem]e[ti. {i cum orice compara]ieîi insufl\ exasper\ri, Neagu î[ir\scump\r\ surescitarea prinumor. Sf\to[enia mucalit\ teizbe[te cam la fiecare conferin]\,de aici senza]ia c\ ai de-a face cuun spirit rasat, la care poanta eun debu[eu menit a sc\dea tensiuneape care teascul nem]esc o imprim\românilor profunzi. {i Neagu areprofunzime, cum are [i fler înjudecarea oamenilor. Într-un cuvîntare sim] critic, care e facultateade a face distinc]ii în momentede criz\, spre dobîndirea unuidiagnostic plauzibil. Diagnozacere s\ te strecori printre detaliispre a intui deznod\mîntul uneitensiuni, numai c\ detaliile sîntrezultatul ruperii unei teme înbuc\]i mici, rupere la care nu seajunge decît prin criz\. C\r]ilesau oamenii, despre care vorbe[teNeagu sînt tot atîtea momente decriz\: biografii încinse, vie]i frîntesau figuri remarcabile.

În totul, Neagu este un autoronest, f\r\ înclina]ii spre omisiunisau deform\ri. Dar, judecat dinunghiul binefacerilor pe care leaduce emigrarea, nenorocul luiNeagu e c\ Germania nu l-aanesteziat cu bun\starea ei.Dimpotriv\, i-a ascu]it sentimentulinadapt\rii funciare la spiritullocului, de aici impresia c\ doctoruls-a încapsulat în nostalgia unuiideal românesc, tr\s\tur\ caredefine[te de altminteri orice omde dreapta. Patria e în fond oidealitate, un spectru din carejum\tate e tînjire [i jum\tatemîndrie, conturul spectrului fiinddat de oamenii de excep]ie, pecare îi întîlnim. De aceea nu enimic paradoxal în a spune c\ ]ara

]i-o sim]i abia dup\ ce te-ai mutatîn alta. Cele dou\ volume deconferin]e vorbesc tocmai despreoamenii de excep]ie care alc\tuiescidealitatea lui Mihai Neagu. Cuexcep]ia lui Hahnemann, asuprac\ruia autorul se apleac\ în virtuteacontrarierii pe care i-a inspirat-ofigura geniului, celelalte numeevocate sînt autohtone. Se adevere[teconstatarea de la începutul cronicii,c\ un spirit, în m\sura în care eprofund, î[i cl\de[te în Germaniao copc\ interioar\ pe care o populeaz\cu fantome dragi: mor]i de renume[i întîmpl\ri bizare.

Ce d\uneaz\ îns\ c\r]ii stricîndimpresia estetic\ sînt trei parametrice ]in de dozajul retoric. Mai întîi,cit itorul e ir itat de ritualulautoreferen]ial care face ca,indiferent despre cine vorbe[te,Neagu s\ vorbeasc\ pîn\ la urm\despre sine. Aceast\ excesiv\preocupare de sine duce la divaga]iipe care logica expunerii nu le cere,penele retorice cu b\taie personal\sem\nînd cu ni[te bucle inutilecare se adaug\ parazitar la firulideilor. De pild\, în conferin]adespre Marian Popa, autorul î[iaminte[te brusc, sco]îndu-l pecititor din atmosfera textului,c\ „în vara lui ‘77, preg\tindu-m\eu s\ m\ însor dup\ cutremur(împlinisem 31 de ani [i aveam[i tranzitul planetei Jupiter pesteconjunc]ia Lun\-Venus din temamea natal\), i-am propus lui Marians\-mi fie na[.” (p. 115) Paragrafule stupefiant, dar nu atît fiindc\tr\deaz\ o preocupare zodiacal\pe care al]ii ar lua-o drept supersti]ie,ci fiindc\ vine ca nuca în pereteîn logica conferin]ei, a c\rei tem\e pîn\ la urm\ autorul Istorieiliteraturii române de azi pe mîine.

Al doilea parametru prive[teexcesul de umor culminînd înpoante care vin în discrepan]\ cuaerul, deseori sumbru, al întîmpl\rilorevocate. Drama nu e gluma însine, ci nepotrivirea ei la psihologiaevoc\rii, cititorul tr\ind cu impresiac\ nici o fapt\ nu e pîn\ într-atîtde rea ca s\ nu-i înlesneasc\autorului o tres\rire mucalit\.Chiar inteligente, glumele coboar\]inuta expunerii apropiind-o defrivolitate, pesemne ultimul lucrupe care [i l-ar fi dorit un autor deinteligen]a lui Mihai Neagu. Dartemperamentul, care e expresiaumoral\ a neputin]ei de a ne luptacu predestinarea genetic\, are laMihai Neagu un efect antiesteticprin înclina]ia umoristic\. Al treileaparametru e rev\rsarea de laudecând persoana evocat\ se bucur\de simpatia vorbitorului, acceseleencomiastice sc\zînd tonuldiscursului.

Dincolo de metehne, r\mîneîns\ probitatea de martor a unuimedic care, sub unghi istoric, nugre[e[te, chiar dac\ judec\]ilesale, sub unghi estetic, ridic\semne de întrebare.

cronica ideilor de sorin lavric

MMiihhaaii NNeeaagguu BBaassaarraabb,,CCoonnffeerriinn]]ee ffrreeiibbuurrgghheezzee [[ii aallttee

ssccrriieerrii,, EEddiittuurraa MMaaggiicc PPrriinntt,, OOnnee[[ttii,,22001122 ((22 vvooll..:: 224488 ppaagg.. ++ 220066 ppaagg..))

aactualitatea

Con[tiin]aultragiat\

utorul are mai mult\ încredere în teologi decît în

filosofi, pe care de altminteri îi cite[te doar spre a-[i

confirma intui]ia c\ oricine pune sistem în gînduri

nu reu[e[te decît s\ le altereze.

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012......................................................................................................................................................................................................................................9

istorie literar\

imeni nu era de acord s\ apar\ în

presa comunist\. Preferau s\

scrie doar pentru ei [i pentru

vremuri mai bune.

10................................................................................................................................................................................................................................ România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

nVasile Voiculescu – Alte contribu]ii biografice

Când ne-am documentatpentru realizarea mono-grafiei Via]a [i opera luiVasile Voiculescu (EuroPress,2012), am studiat toateactele oficiale care au con-semnat rela]iile scriitorului

cu autorit\]ile juridice [i politice.

Am descoperit atunci informa]iipre]ioase, nu numai pentru istorialiteraturii, ci [i pentru istoria rezisten]eianticomuniste a intelectualilor români.Codul lor etic s-a aflat de la începutîn antitez\ cu marxism-leninismulprimitiv. Într-o Capital\ cultural\ încare [tiin]a [i arta erau zdrobite deideologie, marile spirite se c\utau [i sesus]ineau prin for]a solidarit\]ii. Îninterogatoriul din 10 iulie 1958, profesorulAlexandru Mironescu, fost membrual P.D.S. – Titel Petrescu, pentru a-lmenaja pe Voiculescu, nu-l aminte[teca f\când parte între 1946 [i 1947din Rugul aprins, care [i-ar fi încetatactivitatea prin numirea lui Sandu Tudorca stare] al unei m\n\stiri din Oltenia.Din 1955, p\rintele Daniel a acceptats\ vin\ sâmb\ta în Bucure[ti [i s\slujeasc\ a doua zi la biserica M\n\stiriiPlumbuita, unde se aflau [i p\rin]iiSofian Boghiu [i Felix Dubneac. Voiculescuîl cunoscuse pe Mironescu în 1950 prinstare]ul Vasile Vasilache, pe cândM\n\stirea Antim era în renovare. Dup\slujba de la Plumbuita, grupul deintelectuali se strângea în eclezearhie,dup\ care î[i d\deau întâlnire în casalui Mironescu. Cei care lipseau de laliturghie erau anun]a]i telefonic. Dup\studen]i (Gh. Vasâi, N. R\dulescu) mergeatân\rul {erban. Atunci când Sandu Tudorputea s\ stea mai multe zile, se întâlneaumai des. Discu]iile ]ineau 5-6 ore. Acas\la Constantin Joja ascultau buletinelede [tiri ale posturilor de radio occidentale.Voiculescu era printre pu]inii care nuavea aparat de radio. Când a încetatcolaborarea cu Radiodifuziunea, predaseradioreceptorul. La Mironescu, Joja,Sl\tineanu, se citeau, pe lâng\ poeziilereligioase ale lui Voiculescu, lucr\ritip\rite în str\in\tate, cum ar fi Ortodoxiafrancez\, dar [i Acatistul Sfântului Calinicde la Cernica (Imn acatist la rugul aprinsal N\sc\toarei de Dumnezeu), îndou\ variante (Sandu Tudor [i BartolomeuAnania), scrieri elogiate de participan]i.Cei ancheta]i în lotul Noica au recunoscutc\ nu era nicio deosebire spiritual\ întreactivitatea ini]ial\ a Rugului aprins(1946-1947) [i cea a rena[terii grupului(1955-1958), cu men]iunea c\ ceadin urm\ a atras mai mul]i participan]i.

Vasile Voiculescu era vizitat deConstantin Pillat, Sandu L\z\rescu,medicul Nicolae Radian, ConstantinNoica, Nicolae Iordache (Vladimir Streinu),{erban Cioculescu, profesorul IonPl\cin]eanu. La rândul s\u, îl vizitape C. Pillat (împreun\ cu S. L\z\rescu,N. Radian, N. Iordache, fost deputatP. N. }., [i avocatul Ranetti), pe BarbuSl\tineanu (împreun\ cu Streinu,

Cioculescu, Pillat, Alice Voinescu,c\lug\rul Anania), pe N. Radian, la caremai veneau Pillat, L\z\rescu [i Ranetti.Scopul întâlnirilor, recunoscut în procesul-verbal al interogatoriului din 21 noiembrie1959, era „de a asculta fiecare [i apoia comenta scrierile mele personalemistico-reac]ionare” (V. Voiculescu).„La fiecare din aceste întâlniri era rezervatun timp relativ scurt pentru a facecomentarii du[m\noase la adresa R.P.R.pe marginea evenimentelor politiceinterne [i externe [i pe margineaunor scrieri ale fugarilor români dinOccident, Cioran Emil [i Mircea Eliade,care s-au citit în dou\ rânduri” (idem).Comentariile c\r]ii Ispita de a exista,aflate în posesia profesoarei Voinescu,ar fi avut în vedere mai ales realizareaartistic\ [i mai pu]in con]inutul filozofic[i politic. În toamna anului 1957, încasa din strada Dr. Staicovici, C. Pillata prezentat dintr-o revist\ fran]uzeasc\o recenzie asupra unei c\r]i a lui Eliade,P\durea interzis\, pe care ulterior acitit-o [i Voiculescu, f\r\ s\ o considerevaloroas\ în totalitate. Într-o alt\ întâlnire,tot la Voiculescu, C. Noica a citit scrisoareaprimit\ de la Cioran, din care reie[eac\ a[tepta studii filozofice pentru a lepublica în Occident. Epistola a circulatîn mediul intelectual bucure[tean, b\tut\la ma[in\. Era inofensiv\ din punctde vedere politic, dorindu-se maimult un semn de via]\ de la cineva aflatdeparte de prieteni. „Discu]iile du[m\noase”la adresa R.P.R. porneau, mai cu seam\,de la nemul]umirea scriitorilor c\ nuputeau publica orice scriere [i a[teptaucu to]ii o liberalizare a vie]ii literare.Învinuitul recuno[tea c\ „literaturarealist-socialist\ din R.P.Român\ ar filipsit\ de orice valoare, c\ scriitorii

nu ar scrie din convingere [i c\ regimuldin ]ar\ ar îngr\di dezvoltarea adev\rateiliteraturi [i c\ scriitorii nu au posibilitateas\ scrie ceea ce gândesc”. Nimeni nuera de acord s\ apar\ în presa comunist\.Preferau s\ scrie doar pentru ei [i pentruvremuri mai bune.

În procesul-verbal de interogatoriudin 3 aprilie 1958 (început la ora 17[i 10 minute [i încheiat la ora 22), VasileVoiculescu a dezv\luit natura rela]iilorsale cu Barbu Sl\tineanu, fiul profesoruluiuniversitar Alexandru Sl\tineanu.Colonelul în retragere, împreun\ cuso]ia, l-au vizitat pe Voiculescu pentruprima oar\ în martie 1954, când erabolnav. Dup\ ce s-a f\cut bine, poetula mers în strada Obedenaru, nr. 2, undeBarbu avea celebra colec]ie de art\,citind [i cu acest prilej sonete [i versurireligioase [i ascultând, la rândul s\u,citate lungi din studiile istorice alecolonelului. În 1956 i-a dat lui BarbuSl\tineanu un caiet numerotat de lapagina 66 la 91, cuprinzând poeme careau fost multiplicate în trei exemplarela ma[ina de scris. Unul a r\mas gazdei,unul a fost oprit de poet, iar al treileaa fost d\ruit prietenului Mironescu.În „Ordonan]a de ata[are la dosar aprobelor materiale” privitoare la al]iînvinui]i, dintr-un document de anchet\penal\, se men]ioneaz\ c\ la perchezi]ialui Mironescu Alexandru „au mai fostridicate peste 200 de poezii cu caracterdu[m\nos, apar]inând învinuituluiVoiculescu Vasile”, citite „în cadrulîntrunirilor în scopul educ\rii membrilors\i în spirit du[m\nos”. Pe copertamapei, Mironescu scrisese „Poeziiduhovnice[ti ale Dr. V. Voiculescu”. Nu[tim dac\ se mai p\streaz\ vreunul dinexemplare.

În procesul-verbal încheiat pe 10septembrie 1958 se consemna c\ s-apus sechestru asigurator „pe avereamobil\ [i imobil\ ce apar]ine inculpatuluiVoiculescu Vasile”, men]ionându-se 12bunuri, printre care imobilul [i curteade 180 de metri p\tra]i evaluate la61650 de lei, o bibliotec\ mare compus\din 5 corpuri „lustruite maron, cu circa2000 (dou\ mii) volume c\r]i legate [inelegate”, o serviet\ din piele neagr\cu fermoar, dou\ tablouri, „unulreprezentând un drum între dealuri”(tabloul „Valea Pârscovului”, al lui N.Constantinescu, n.n.). Alt proces-verbal,încheiat 5 zile mai târziu [i care „opisa”lucrurile, dovedesc situa]ia material\extrem de modest\ în care tr\ia mediculpensionar. Documentul inventariaz\,ca rupte sau uzate, obiecte, precum 2halate, o p\tur\, un pled, o pern\ mare[i dou\ mici, un prosop [i o c\ma[\de noapte, un covor, dou\ scoar]e, unpardesiu, pu]in\ lenjerie de corp, oc\ciul\, sandale, galo[i, [o[oni, bocanci,toate rupte sau uzate, un aparat pentruluat tensiunea, stricat, un aspirator f\r\motor, în sfâr[it, o vioar\ cu toc bun\,un ceas de buzunar în stare de func]ionare.O procur\ din 24 octombrie 1958 îlîmputernicea pe fiu, Ion Voiculescu,„s\ primeasc\ de la organele M.A.I. [is\ p\streze toate lucrurile ce au fostinventariate la domiciliu, cât [i celeridicate cu ocazia perchezi]iilor”. Pe 5august se ridicaser\ acte de identitate,legitima]ii, o map\ cu mai multe manuscriseîn versuri, dou\ plicuri cu piese de teatruîn manuscris, un plic „con]inând manuscrisîn proz\ [i versuri”, noti]e, extrasedin ziare [i scrisori, peste 200 de file„ce cuprind versuri cu caracter du[m\nosregimului democrat din R.P.R., scrisede învinuit cu scopul ca prin intermediullor s\ contribuie la educarea ostil\ amembrilor grupului din care f\cea [i elparte”, cum se scria în alt documenteliberat de Direc]ia de Anchet\ Penal\.Pe 30.09.1958 s-a instituit sechestruasigurator [i pe un teren din Predeal,de]inut de Voiculescu.

Un proces-verbal, din 4 aprilie 1960,consemna faptul c\ doi ofi]eri ai ServiciuluiC al M.A.I. au procedat la distrugereaprin ardere a unor materiale apar]inândlui Voiculescu, deoarece aveau „uncaracter dubios, contrarevolu]ionar”.Era vorba de cele 5 volume din Carteavremii. În 1966, la trei ani dup\ moarteascriitorului, Muzeul Literaturii Româneprimea, ca urmare a unei adrese a M.A.I.,„un num\r de materiale” care au apar]inutpoetului: decup\ri din ziare, c\r]i po[tale,scrisori f\r\ plicuri, mai multe buletinede analize medicale [i bilete de ie[iredin spital, dar [i conferin]a dactilografiat\„Constitu]ia Stalinist\” a lui D. St\niloaie,prezentat\ în cadrul dizerta]iilor Ruguluiaprins.

GGhheeoorrgghhee PPoosstteellnniiccuu

pagini de jurnal

\zvan Turcea a avut în\l]\ri [i c\deri. Acum, dup\ [ase

luni de ghinion, [i-a revenit [i în afaceri. {i-a sistat

orice activitate în România, unde a avut restaurante

[. a. Este unul din ac]ionarii unei firme prospere....r

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012..................................................................................................................................................................................................................................11

11 nnooiieemmbbrriiee 11999988Ast\zi, am acordat un interviu pentru

televiziune (TVM), în care eram întrebat[i despre c\l\toria mea în Suedia. Nu mai]in minte ce am notat în blocnotes, dara[ dori s\ dau, en brève, o biografie deemigrant român, pe nume R\zvan Turcea,stabilit la Stockholm înc\ din 1976. Estecumnatul domnului Radu L\z\rescu, lacare l-am [i întâlnit, de unde, împreun\cu Andrei Burac, mergem [i la R\zvan,în casa lui gen vil\, cu dou\ nivele, încare, în afar\ de st\pân, mai locuie[teun pisoi uria[. Dl Turcea abia î[i revinedintr-un [oc de adânc\ stupefac]ie, înmelanj cu ni[te sentimente de dragoste,sau doar de obi[nuin]\ „în doi”; în amesteccu o nemeritat\ nostalgie pe care nu opoate nicidecum t\inui. Vorba e c\, acumo lun\ jum\tate, i-a plecat de acas\ so]iasuedez\. De ce? Zice R\zvan: „Cu vreunan în urm\, ea îmi propusese s\ mergems\ ne stabilim în nordul ]\rii, de unde-[i are obâr[ia. Eu am contestat acest plan,nevrând s\ schimb Stockholmul, metropola,pe o dep\rtare ceva mai rece [i mai str\in\mie. Ea îns\ a t\cut, nu a contestatcontesta]ia mea. Adic\, nu ne-am certat,nu am insistat asupra subiectului. Ei,suedezii, sunt firi închise. {i iat\ c\,într-o zi proast\, venind seara acas\,g\sesc bile]elul c\ dânsa se reîntoarceîn nord, pe meleagurile ba[tinei sale”.Bietul nostru român recunoa[te c\ asuferit mult, [tiau de asta [i ceilal]i, rudele,prietenii. Zice R\zvan: „Dup\ mine, amtras din ]ar\ vreo 50 de rude”. Vila sa eîntr-un sector elitar, întrebat\. Arcosta cam la 250 de mii de dolari americani.Are o gr\din\, câ]iva meri foarte roditori.Îns\, deja de câ]iva ani, nu mai face ]uic\din fructele adunate.

Dar s\ o lu\m de mai departe, depe la 1972, când junele român R\zvanTurcea î[i cam f\cea planuri s\ evadezedin ]ar\. Cum, îns\? Aha! Îi vine oidee. M\ întreab\:

– Ai auzit de ansamblul C\lu[ul?Eu: – Da, C\lu[arii. El: – Nu de C\lu[arii, ci de C\lu[ul din

Scornice[ti, în care evoluau doar rudelelui Ceau[escu. {tiam c\ acest colectiveste admis s\ mearg\ des peste hotare,s\ ne reprezinte. Cum s\ nu aib\ eiîncredere în rudele secretarului generalal PCR? {i, ce-mi zic eu? – Hai s\ m\transfer cu traiul la Scornice[ti. Asta [ifac. Vin în ora[ul de ba[tin\ al pre[edintelui,m\ angajez frumos [i serios la lucru, m\mai înscriu [i în echipa preg\titoarede dansatori a C\lu[ului. M\ c\s\toresc,îmi cump\r cas\ bun\. Bun\, c\ci – ces\-]i spun? – am fost pân\ [i „[ef lam\turi”. Adic\, eram brigadier într-unatelier de legat m\turi. Parc\, ai zice,munc\ de jos, dar necesar\ pentru ]intape care o urm\ream eu.

A[adar, doi ani înv\] a dansa cât sepoate mai bine. Împreun\ cu so]ia, dejadans\m în echipa de baz\ a C\lu[ului,îns\ când vine momentul, suntem l\sa]ila Scornice[ti, nu suntem lua]i pestehotare. Odat\ îns\, cel mai mare pesteansamblu zice c\, iat\, unul dintre noi,eu sau so]ia, mergem în turneu în Italia.Sigur, se temeau s\ ne ia pe amândoi,

s\ nu r\mânem acolo. Eu m\ dumirescpe loc, ]inând cont de planul pe care mi-l propusesem, [i unde fac oarecum ab\tut,a lehamite, c\ pe mine nu m\ intereseaz\str\in\tatea, Italia, [i n-a[ sf\tui-o nicipe so]ia mea s\ se duc\, dar dac\, m\rog, ea vrea s\ plece – n-are decât. Înfine, pleac\ so]ia. Nu r\mâne, adic\,astfel c\ e bine [i frumos. Simt eu c\ac]iunile încrederii fa]\ de noi cresc, darnu sut\ la sut\. Pentru c\, în preajmaunui turneu în Austria, [efii no[tri înc\nu se hot\r\sc – s\ ne ia pe amândoi,pe mine [i pe so]ie, sau doar pe unuldintre noi? Eu chiar îi spuneam [efului:„Am vrea s\ [tim, dac\ e s\ ne lu\mmerinde pentru unul sau pentru doi”.Pentru c\ a[a practicam noi: luam merindede acas\, diurnele b\ne[ti care ni s-arfi cuvenit intrând în buzunarele celordin stirpea Ceau[e[tilor. Dar decizialor nu era clar\ nici chiar cu dou\ zileînainte de plecare. Abia în ajun, [efulzice: „Bine, lua]i mâncare pentru doi”.Nu a zis: merge]i amândoi, ci doar decât\ mâncare s\ lu\m ne-a spus, dar eraclar c\ plec [i eu [i nevasta. Asta-i [ibasta! De cum ajungem la Salzburg,p\r\sim ansamblul C\lu[ul [i, cu nevastade mân\, ne prezent\m la poli]ia austriac\,spunând c\ noi solicit\m azil politic. Eraîn 1976 [i pentru cei din lag\rul socialistatare cereri de regul\ erau satisf\cute.

În fine, ni se accept\ [i nou\ cererea,dar cu o condi]ie: s\ îng\duim vreo 2luni în vreunul din lag\rele de filtrare.Stau eu [i cump\nesc, dup\ care zic: Nu.O lu\m noi spre Suedia, ]ar\ care nuavea regim de vize. Prin urmare, urc\mcu so]ia în avion via Stockholm. Ajungem.F\r\ un ban în buzunar, doar cu o conserv\într-o pung\ de plastic. Dezorienta]i,oarecum speria]i, ne a[ez\m undeva peo banc\, desfacem conserva, o mânc\m[i tot ne fr\mânt\m mintea ce e de f\cut.

O pornim la întâmplare prin Stockholm[i, la o intrare, vedem un b\rbat înuniform\, galonat. O fi ofi]er de armat\,o fi poli]ist?, ne întreb\m. {i ne apropiem.Încerc\m s\-i explic\m durerea noastr\,dar nu cuno[team vreo limb\ str\in\, înspecial repetând c\ dorim s\ ajungemla cea mai apropiat\ circ\ de poli]ie.B\rbatul se dovedi a fi un simplu u[ierde hotel, îns\ el pricepu mai multdecât încercam noi s\-i explic\m, astfelc\ ne îndrept\ exact spre biroul carese ocupa de poten]ialii emigran]i, desolicitan]ii de azil politic în Suedia.Ajungem. Reu[im a ne face în]ele[i dup\pa[aport – c\ suntem români, poli]istulde serviciu chem\ o translatoare, românc\de origine. Bine, dar era vineri seara [icei responsabili cu clarificarea situa]iilorde acest gen erau deja pleca]i. Ce-i def\cut pân\ luni?

Oameni genero[i, ce mai… Domnulpoli]ist ne ia la el acas\, ne ]ine câtevazile, ne ajut\, pân\ ni se l\mure[te situa]ia.

Deci, am fost accepta]i în Suedia.E-he, am f\cut multe munci. M\ str\duiamîn draci. F\ceam câte o norm\ [i jum\tate,dou\, ca în socialism, pân\, odat\, seprezint\ o delega]ie de sindicali[ticare m\ avertizeaz\ c\ în Suedia nu semunce[te pe întrecute, aici nu este admis\concuren]a dintre un muncitor [i al]imuncitori… Am plecat de acolo, – ce eras\ fac? Eu vroiam s\ câ[tig mai mult,dar celorlal]i le convenea cât câ[tigau,[i sindicatele avea grij\ s\ se g\seasc\o cale de mijloc. Deci, am plecat la alt\munc\, mai b\noas\.

Familia?O vreme, bine mersi. Am crescut doi

feciori, i-am aranjat pe la casele lor. Darde so]ie am divor]at. Cum i s-a întâmplat[i lui nea Marin, taximetristul care vapreluat de la aeroportul „Aclanda”. Elare cam aceea[i situa]ie. A divor]at.

Copiii, doi b\ie]i, au r\mas cu el. Muncea,ziua-noaptea, avea grij\ de copii, ba chiara dat admiterea la universitate, intrândla facultatea de economie, una din celemai grele [i mai c\utate aici. A termi-nat-o cu bine. {i-a aranjat copiii. {i-acump\rat taxiul s\u, pe care-l are de par-tener pe un ungur. Se în]eleg, câ[tig\ bine.

Dar vroiam s\-]i spun c\, o vreme,so]iile românce, aici, î[i caut\ de treab\,caut\ de familie. Îns\, de cum se maiînfirip\ pu]in, î[i cam iau nasul la purtare.{i ce s\-i faci? Divor]ul…

– R\zvane, de la bun început am vruts\ te întreb, dar era interesant, [i tristceea ce povesteai [i nu am cutezat s\ teîntrerup; am vrut s\ te întreb dac\ nu ainimic în comun cu poetul Daniel Turcea.

– Cum s\ nu?! Suntem, am fost veri[ori,Dumnezeu s\-l ierte. În copil\rie, pebiciclete, f\cur\m o mare bucl\ turistic\,pân\ la Bra[ov [i înd\r\t în Oltenia. Nupuseser\m la curent p\rin]ii. Vreos\pt\mân\, ai no[tri erau înnebuni]i, nualta, tot întrebându-se unde om fi disp\rut.Daniel p\rea voinic, dar nu ]inea la pedalat.Gâfâia de-a binelea. Nu a murit deceea ce se crede, de un atac de cord, cide leucemie. Avea sângele atacat.

Odat\, [i mai demult, pe când eramîn clasa a doua, a treia, cu înc\ al]i câ]ivacopii ca noi, ne-am pus în gând s\ plec\mîn p\dure [i s\ ne facem partizani. Ne-am preg\tit în secret merinde, alte lucrurinecesare, dar, în ultim\ instan]\, unulcâte unul am renun]at s\ ne partiz\nim.A r\mas ferm în decizia sa doar Nelu,fiul înv\]\torului nostru la primare. Parc\îl v\d acum cum, la 10 ani ai s\i, îmbr\catîntr-un cojocel, cu un cuf\ra[ de lemnîn mân\, el o lu\ spre dep\rt\ri, sprep\dure, s\ se fac\ partizan. Apoi penoi ne-au constrâns p\rin]ii [i noi i-amdivulgat tovar\[ului înv\]\tor secretulnostru militar. Nelu a fost g\sit dup\urme: d\duse o prim\ z\pad\ u[oar\care-i imprimase urmele. Astfel c\partizanul a fost readus la [coal\…

…R\zvan Turcea a avut în\l]\ri [ic\deri. Acum, dup\ [ase luni de ghinion,[i-a revenit [i în afaceri. {i-a sistat oriceactivitate în România, unde a avutrestaurante [. a. Este unul din ac]ionariiunei firme prospere. A sc\pat de datoriilecare, la un moment dat, constituiau peste200 de mii de dolari. Zice c\ e posibil,anii grei de la urm\, pe care i-a tot dusîn e[ecuri, fr\mânt\ri, nereu[ite, s\ fiinfluen]at [i starea psihic\ a so]iei salesuedeze, care plecase. Cine [tie…„Dar parc\ a[ avea semne c\ dânsa arvrea s\ se reîntoarc\”, zice R\zvan Turcea.

B\iat de toat\ isprava, f\r\ [coal\româneasc\ serioas\ (asta e, a fostdansator, nu?), dar cu o solid\ [coal\ avie]ii, ale c\rei facult\]i le-a trecut [i letrece cu îndârjire, ambi]ie [i edificare desine. O alt\ via]\, într-o alt\ lume,întru-un Altfel existen]ial.

leo butnaru

Umbra lui Daniel Turcea `n Suedia

avanpremier\ editorial\

rîndu[a auzise de la doamna directoare

Georgeta Ciochin\, care auzise la rîndu-i de la

un profesor ie[it de mult la pensie, cine

fusese de fapt acest Nicolae Dudescu.b{

coala general\ NicolaeDudescu se afl\ pe fundulunei depresiuni, la cap\tulu n e i s t r \ d u ] e d e u nkilometru coborînd înpant\, str\juit\ de case[i vile boiere[ti vechi de

o sut\ de ani, cu dou\ [i trei etaje– ziduri împînzite de ieder\ [ivi]\ s\lbatic\, terase umbritede brazi [i frunzi[uri de plataniseculari, cu trunchiuri p\tate deh\r]i de coaj\ gri-verzulii, cur]icu paji[ti [i fund\turi cotropitede buruieni viguroase, bosche]itun[i în chip de gard viu, b\nci[i mese de lemn geluit, chio[curicu stre[ini traforate [i pere]i dinre]ele de [ipci încruci[ate.

Nemi[carea sus]inut\ de uguitulgugu[tiucilor e animat\ în r\stimpuri defigura fosilizat\-str\vezie a vreunei b\trînescuturînd o cîrp\ de praf peste un pervazde fereastr\. Zgomotul traficuluisupraaglomerat de ma[ini din centrulora[ului, aflat la mai pu]in de doi kilometridep\rtare, ajunge aici estompat, iar dup\l\sarea serii dispare definitiv, ca [icum casele boiere[ti dimpreun\ cu [coalacoboar\ sub p\mînt, într-un gol alzbuciumului vremurilor.

Brîndu[a auzise de la doamna directoareGeorgeta Ciochin\, care auzise la rîndu-i de la un profesor ie[it de mult la pensie,cine fusese de fapt acest Nicolae Dudescu.Cic\ un înv\]\tor activ prin anii cincizeci,într-o comun\ limitrof\ a Pite[tiului,se spune c\ de felul lui cam nevropat:b\tea copiii de-i zvînta, posedat se parede un har pedagogic s\rit din norm\,gra]ie c\ruia s-a ales cu titlul de înv\]\toremerit, ajungînd un soi de personalitateanonim\ a înv\]\mîntului românesc, cunumele pe firma [colii unde-[i f\cea de-acum veacul Diavolul în ture de zi [ide noapte de cîte dou\sprezece ore.

Prima jum\tate a zilei trecea repede,cu zarva copiilor c\rora le împ\r]eadreptatea cînd joaca lor în curte d\deasemne c\ s-ar transforma în înc\ierare,cu comisioane de tot felul pentru profesori,dup\ care umbla neobosit, harnic, umil,fiind bine v\zut [i ca protejat, cuno[tin]\sau rud\ a doamnei directoare tinere.Brîndu[a-i cel mai tîn\r cadru didacticdin [coal\, iar cel mai b\trîn e chiardoamna directoare plin\ Georgeta Ciochin\,s\rit\ bine de vîrsta pension\rii, darnu se las\. Bune camarade de bîrf\ [isporov\ial\ generatoare de strategiipentru bunul mers al treburilor în [coal\,cele dou\ directoare împart [i ele dreptateaelevilor [i deopotriv\ profesorilor [isalaria]ilor serviciului administrativ. Ofamilie numeroas\ [i la o adic\ armonioas\,în care Robert nimerise ca-n sînul luiAvraam, dup\ o prim\var\ [i-o var\de cer[it în fa]a bisericilor [i autog\rilordin patru ora[e, c\utat [i mîncat dingunoaie, concomitent cu c\utatul zadarnical unei slujbe.

În serile [i nop]ile petrecute singurîn toat\ [coala, cu por]ile [i u[ile încuiate,î[i tr\gea sufletul prin secretariat sauoficiul unde avea un pat pliant mo[tenitde la predecesorul s\u, despre care auzisec\ se îndurase s\ ias\ la pensie dup\ maibine de patruzeci de ani petrecu]i în post.Povestea asta parc\ ar fi dat s\ r\scoleasc\în el n\zuin]a dup\ o astfel de împlinire,un dar [i pîn\ la urm\ o r\splat\ a sor]ii,tîrzie, dar cu atît mai meritat\: s\ fac\umbr\ p\mîntului cu folos cincisprezece

sau dou\zeci de ani de-acum încolo,coborînd [i urcînd str\du]a cu caseboiere[ti, bîntuind pe culoarele [i etajele[colii Nicolae Dudescu, prin s\li de clas\,oficii c\lduroase, grupuri sanitare curate,dintre care unele cu du[uri [i ap\cald\ la orice or\ din zi [i din noapte.

Nici c\ s-ar fi putut mai bine. Searanjase, se pusese la ad\post, pevia]\ ar fi putut spune, Miron chiar îlfericea, de[i lui unul nu i-ar fi surîsa[a ceva. N-ar fi fost tentat s\ fac\ pegardianul, decît poate la PenitenciarulFr\sineni, pentru un salariu de cin[pe-dou\zeci de milioane. În nici un caz s\mucezeasc\-n [coal\ cu [ase milioanepe lun\, m\ rog, pîn\ una alta tot e binec\-i iei. Îi iei, nu-i dai. Var\-iarn\, î]iintr\ lun\ de lun\ [i uite c\ Diavolul asc\pat nu doar de frigul de-acas\, dar [ide frigul de pe [antier, care fusese gatas\-l bage-n p\mînt iarna trecut\ [i las\,las\, a[a s\ ne-ajute, ]i-am spus io c\Dumnezeu ]ine cu \[tia ca noi, nu ne las\s\ ne omoare spurca]ii cu foamea [i frigu’,cu mizeriile care le bag\-n mîncare [ib\utur\ [i otr\ve[te aeru’ cu ele...

Miron se pusese [i el la ad\post. Seprip\[ise pe lîng\ un tip cu dare de mîn\,un soi de celebritate local\ cu unnume de scen\ de toat\ bafta: Elvisdin Fr\sineni. Ap\ruser\ cîteva reportajedespre el în „Foaia arge[ean\ pentruminte [i cuget”. Tot jude]ul [tia c\are-n preg\tire un repertoriu cu pieselede rezisten]\ ale idolului s\u, cu care vaparticipa la concursul din Las Vegas,al\turi de alte clone ale regelui rock ’n’roll-ului.[...] Un mare noroc pe capul luiMiron, iar Robert la rîndu-i n-avea decîts\ recunoasc\: Miron îi purtase norocpunîndu-l în leg\tur\ cu Len]ica, cîndc\scase gura la una din fetele ei cu numede flori. Penultima, da, singura m\ritat\,care numai bine c\ se potrivi pentruRobert, s\ pice pe sufletul lui cu tot cu

minunea asta de serviciu. Floricica Len]ic\iîl c\uta noaptea în [coal\ pe iubitul eiDiavolul, plin\ de rîvn\ în a-i dovedic\ mesajul ei nu fusese vorb\-n vînt. Teiubesc-te iubesc-te iubesc [i el tres\rindla auzul b\t\ilor în geamul oficiului,sîngele lui b\trîn iu]indu-se, preluînddin zbor ner\bdarea acelor b\t\i. Îl asaltacu trupul ei de pisic\ maidanez\, cu[olduri înguste [i sîni cît pumnul, p\rînds\-[i revendice dreptul la o feminitateîndelung reprimat\, opresat\, c\lcat\pur [i simplu-n picioare de un so] careo ignor\, m\ rog, o poveste de g\sit petoate drumurile, care ei i se potrive[te[i o motiveaz\, în afar\ c\ uneori îl ducepe Robert cu gîndul la familia lui, c\reiauite c\-i asigur\ tainul supravie]uirii prinpasiunea neostoit\ a Floricic\i. Totu[iproblemele familiei Susanu, de[i de alt\natur\, nu pot fi ignorate, chiar dac\ luiRobert îi e greu s\ accepte, se camîndoie[te c\ exist\ [i astfel de probleme.S\ ai tot ce-]i trebuie, dar s\ te dai deceasul mor]ii c\ te m\nînc\. Totodat\îns\, nici nu-i d\ mîna s\ se îndoiasc\prea tare, fiindc\ de rezolvarea problemelorBrîndu[ei, ale familiei Susanu, atîrn\la o adic\ rezolvarea problemelor familieilui. Ce-i pica de la Brîndu[a ar însemnacam înc\ un salariu [i jum\tate pestesalariul de gardian, pentru care nu-l cost\chiar nimic s\ se încarce cu spovedania[i confesiunea Brîndu[ei: o hor\ a r\ului,da, în care s-a prins cu b\rbatu-s\u.Laurian nu s-a mai atins de ea de ani dezile [i Diavolul minunîndu-se, p\i e tinerelLaurian al t\u [i ea confirmînd c\-i înfloarea vîrstei, de treizeci [i opt de aniabia, dar vîrsta chiar nu mai conteaz\.Pe lîng\ c\-i be]iv [i curvar, Laurian n-a sim]it niciodat\ nimic pentru ea. Ospune oftînd din to]i r\runchii, cutreierat\de aceia[i fiori care au îndemnat-o s\-itrimit\ mesajul acela neverosimil, darîntemeiat, Floricica mea, cît te iubesc,

cît te iubesc... Sincer Diavolul, asta fiindla o adic\ crucea lui, blestemul [iboala de care nu se va lecui în veci: iote-am iubit cu disperare tu mi-ai f\cutzilele-amare! Nu e îns\ mai pu]in adev\ratc\ ea l-a iubit [i pe Laurian. A fostdoar primul b\rbat din via]a ei. Lauriana dezvirginat-o pe cînd avea [aisprezeceani, i-a f\cut doi copii minuna]i [i nus-a îndurat s\ divor]eze de el, de[i arputea s\ numere pe degete de cîte oria regulat-o de cînd sînt împreun\. [...]

}inu s\-i spun\ c\, pe lîng\ tarele[i metehnele care i-au mîncat via]a,Laurain are [i ni[te merite, fiind un poettalentat la vremea lui [i în prezent unom de pres\ de excep]ie, extrem deharnic, cu sim]ul datoriei în sînge, calit\]icare n-ar fi însemnat nimic îns\, dac\n-ar fi avut norocul s\ se asocieze cuomul potrivit. Nu-i nici un secret, da, unfost locotenent de mili]ie [i fost securist,mason [i om de afaceri care i-a pus înmîn\ banii pentru „Foaia arge[ean\pentru minte [i cuget” – o inven]ie extremde lucrativ\, pus\-n func]iune la [apteani de la revolu]ie, cînd pia]a presei,invadat\ de publica]ii de tot felul,restric]ionase deja drastic posibilit\]ilede investi]ie în domeniu. În astfel deîmprejur\ri nefavorabile, Laurian a datlovitura cu „Foaia” lui, f\cîndu-[i loc,totodat\, în elita politico-administrativ\a jude]ului. Treptat au crescut cî[tigurile[i, totodat\, [i cheltuielile familiei Susanu.Pe lîng\ apartamentul cu patru cameredin centrul Pite[tiului, evaluat în momentulde fa]\ pe pia]a imobiliar\ la o sut\ demii de euro, un teren de cinci mii demetri p\tra]i în zona Ruc\r-Bran, pe careau început construc]ia unei vile, un LandRover 4x4 ultimul tip, un Audi A4 [iBMW-ul personal al Brîndu[ei, cump\ratanul trecut cu treizeci de mii de euro,iar în rest vacan]e [i excursii de zecide mii de euro prin toat\ lumea, de cares\ se bucure mai ales copiii, s\ nu cunoasc\strîmtoarea s\r\ciei prin care [i p\rin]iilor au trecut, dînd desigur cu sare-nurm\ pentru a onora un standing greude închipuit pentru unul ca Robert, denecomparat totu[i, ]ine Brîndu[a s\-iatrag\ aten]ia, cu al unor baroni localidin jude], cu care Laurian se întîmpl\ s\aib\ de-a face în virtutea statutuluis\u de comentator [i uneori arbitru aljocurilor politice pe bani grei. Brîndu[a[tie c\ b\rbatu-s\u reu[e[te adesea s\influen]eze cît de cît jocurile acelea,favorizînd unele grup\ri politice îndetrimentul altora, iar de aici ies ni[tebani. Cî]i, ea nu poate nici s\ presupun\.E [i \sta un mare of de împ\rt\[it Diavolului,confidentul ei cel mai de n\dejde de-acum. {i-n privin]a afacerilor lui, Lauriano trateaz\ ca pe o str\in\. De mult\ vremeo ]ine la distan]\, interzicîndu-i orice felde amestec sau sugestie, dar de bun\seam\ c\ sumele vehiculate sînt multmai mari decît ar l\sa-o el s\ cread\ dince-i d\ de cheltuial\, de benzin\, de

12................................................................................................................................................................................................................................. România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

Radu Aldulescu

Diavolul tot mai sigur pe via]a lui

mîncare [i îmbr\c\minte pentru copii.Ni[te firimituri, desigur, din osp\]ul pecare-l pune la cale cu securistul \la infect.

Ea nu duce lips\, ceea ce nu înseamn\îns\ c\ ar avea atît cît i-ar trebui, m\ rog,pîn\ la urm\-i bine c\-l are pe Diavol lîng\ea s-o lini[teasc\, s\-i spun\ c\ n-are rosts\ se zbuciume. E s\n\toas\, are copiiis\n\to[i [i ce s\ pun\ pe mas\ [i, revenindla gînduri mai bune, Brîndu[a ajunge laconcluzia c\ b\rbatu-s\u [i securistul \lainfect se merit\ unul pe altul.[...]

De doi ani [i ceva îns\, Diavolul trebuies-o [tie [i pe asta, Brîndu[a s-a mai u[urat.I-a venit [i ei rîndul s\ poat\ întîrzia [is\ lipseasc\ de-acas\ ca s\-[i fac\ decap, dac\ copiii au mai crescut [i poateavea încredere în ei c\ se descurc\ singuri.Copiii, da, mai ales copiii au ]inut-o lîng\Laurian. P\i s\ aib\ un tat\, s\ nu creasc\-n s\r\cie cum au crescut ea [i surorileei, care [i ele ar fi pentru ea o pild\cum stau la mîna cui se nimere[te, cucopii [i f\r\ b\rba]i, vai de steaua lor, c\n-au fost în stare s\ rabde [i s\ ]in\ cudin]ii de un so] [i le-au fugit ochii încolo[i-ncoace crezînd c\ tot ce zboar\ sem\nînc\. N-au fost în stare, vezi, s\ fac\compromisul Brîndu[ei de a-[i pervertic\snicia, f\cînd din ea o rutin\ îngre]o[at\,interesat\, [i tocmai c\ acest compromisar fi ucis-o, dac\ nu l-ar fi compensat cualte compromisuri.

Confesiunile Brîndu[ei se înfierbîntauatingînd temperatura sincerit\]ii depline,care de bun\ seam\ c\ o alina. Aveadestule de spus Diavolului, cum ar fibun\oar\ c\ el este unul din cei o sut\[i ceva de ale[i aproape la întîmplare,meni]i s\ atenueze compromisul c\sniciei.Unul din mai bine de o sut\, îns\ dup\toate semnele [i ea î[i dore[te asta dintot sufletul, ultimul [i singurul de-acum.Iubitul meu pe via]\. E o hot\rîrefoarte de[teapt\, floricic\, [i io te iubesc.

S\r\cia mo[tenit\ de Len]ica dinneam, din str\buni, fusese l\sat\ fetelorei mo[tenire ca [i un blestem, pe careBrîndu[a se învrednicise s\-l rup\, darcu ce pre]? Pre]u-i prea mare: pe cîtde tare-l ur\[te pe Laurian, pe-atît degreu i-ar fi s\ se dezic\ de el. Este [i \staun pre], nu cu mult mai mic decît blestemuls\r\ciei, încercat la o adic\ pe propriapiele [i pe care-l vede de jur împrejur latoat\ lumea, la surori [i la maic\-sa... Î[iajut\ cît poate neamurile, cît o las\ inima,f\r\ s\ reu[easc\ vreodat\ s\ le mul]umeasc\.S\tulul nu crede fl\mîndului, m\ rog,nu se poate achita întru totul, dar e totatît de adev\rat c\ fl\mîndul e greu des\turat, oricît l-ai îndesa. {i ce s\ maizici, fiecare cu soarta lui, o zicere pe careo freac\ pîn\ ia foc, în afar\ c\ fiecare le[tie pe ale lui... Le [tie [i se-ntîmpl\ c\le spune [i altora, s\ se u[ureze, o meteahn\din care poate ie[i ce nu te a[tep]i: maic\-sa, uite, îi povestise Brîndu[ei de Robert.P\i [i înainte s\ apuce s\-l vad\ [idup\ aceea, drept pentru care, dup\ ces-a întîmplat s\-l vad\, ei i s-a f\cut s-o pun\ s\ se intereseze de el [i astfel aajuns Len]ica s\-l întrebe pe Miron, cînda ap\rut iar\[i în Mohaci, [i Miron c\cine, Diavolul? ]i-e dor de el, dad\ Len]ic\?Auzi cum îi zicea, Diavolul, sau înger-îngera[, cum [i-l aminte[te Len]ica,pl\m\dit [i încropit parc\ din vorba aiacu care î[i tot împ\na pove[tile, cumc\ femeia l-a înc\lecat pe dracu’ [i dracu’

a-nc\lecat lumea [i p\mîntu’...Cînd se nimerise la maic\-sa [i-l

v\zuse, cinci minute doar, între drumuri,cu surorile [i copiii pe picior de plecare,trebuie c\ deja începuse s\ lucreze obsesiaîn ea, s\ [i-l închipuie ca pe un multvisat[i multa[teptat, m\car c\ uneori presim]eaca pe o aiureal\ o astfel de fixa]ie. Unb\trîn înalt, adus de spate, arcuitparc\ de o sl\biciune extrem\ ce reverberaîn lumina aceea smerit\ a ochilor deun albastru stins [i hainele lui ar\tîndroase de purtare îndelungat\ [i decoloratede intemperii, hainele unui c\l\torneîng\duindu-[i prea multe clipe der\gaz, [i felul cum se înclinase în fa]a ei[i-a surorilor, umil, uitîndu-se-n p\mînt,urîndu-le parc\ tot binele din lume, iarbinele chiar s-a întîmplat, cînd l-a reîntîlnit[i l-a cunoscut în [coal\.

Fiind f\cut din p\mînt, s-ar fi cuvenitîntr-adev\r s\ se uite-n p\mînt, întimp ce curvi[tinele alea cu pîntecele [iburicele dezgolite rînjeau uitîndu-se lael, dat fiind c\ erau f\cute din coasta lui.Acuma îns\, [i io te iubesc, floricic\...Repetînd de-a surda i-ar fi trebuit maimulte perechi de palme ca s-o simt\,s\ [i-o apropie, s-o îmbr\]i[eze, s-omîngîie, ca [i cum ea l-ar fi f\cut s\ seîndoiasc\ de propriile sim]uri. N-ar fi fostmare lucru s\ fi intrat în anul mor]ii dup\cît de pornit era, iar ea p\rea [i mai pornit\decît le pomenise cîndva pe maic\-sa[i pe sor\-sa, r\t\cite amîndou\ acumprintre umbrele mîloase ale unui trecutincert, mistuit de acela[i foc – carnea carearde, sfîrîie [i se face scrum înainte s\apuce s\ putrezeasc\ [i s\ r\mîn\ sufletul[i duhul tînjind în van dup\ carne, lafel ca palmele care se îndoiesc de tot ceating [i iar\[i se vedea revenind în vremurilecînd nimerise prima dat\ prin locurileastea, pe un traseu concentric, urmîndcercuri tot mai strînse, pîn\ deveneaduhul putred al unui diavol care d\deaochii peste cap sastisit, dezgustat, îngre]o[at,fiindu-i prea de ajuns ce a v\zut.

În loc s\ se uite-n p\mînt, se uitasela ea. C\scase gura la ea. El era o curvi[tin\pentru care ea, ca [i un b\rbat cu darede mîn\, cu posibilit\]i de a-[i satisfacecapriciile, g\sise slujba asta. Îl cump\rasedestul de ieftin la o adic\, ca s\-l foloseasc\în nop]ile cînd o apuca amocul. Îi era la-ndemîn\, comod, locuia la o jum\tate deor\ de mers pe jos de [coal\, dar îi pl\ceas\ vin\ cu ma[ina, cu BMW-ul ei valorîndo mic\ avere, o sum\ de neconceputpentru el, uite-o c\lare pe treizeci de miide euro, rulînd agale sau în vitez\ princentrul ora[ului luminat de firme demagazine [i localuri cu program non-stop, savurînd fiecare secund\ [i fiecaremilimetru de decor, mi[c\rile, zgomotele,mirosurile. Tîrgul ei, ora[ul, primul ora[peste care a deschis ochii pe cînd avea[apte ani, cînd maic\-sa se îndurase s-o aduc\, s-o plimbe prin magazinele dinPite[ti ca s\-i cumpere uniform\ de [coal\.Mai încoace v\zuse Parisul, Londra,Madridul, Ierusalimul, f\cuse excursiipe banii lui Laurian, parc\ doar pentrua afla c\ nic\ieri nu-i mai pe sufletul eica-n drumurile noaptea prin tîrgul copil\riei.

În unele nop]i se gr\bea. Sc\pa cadin pu[c\ din [coal\, din bra]ele Diavolului[i din m\dularul lui de foc, înc\rcat\de ostilitate t\cut\, gata s\ explodeze.Atunci îl folosea înnegurat\ de mustr\ride con[tiin]\. Nici vorb\ c\ i-ar fi p\sat

de Laurian; dar c\ nu-[i putea ierta c\-i priveaz\ pe copii de prezen]a [i ajutorulei, de care se puteau lipsi altminteri. Îiera de ajuns o jum\tate de or\ cu Diavolul,în care vedea chiar diavolul în carne [ioase, viciul pe cale s-o tonifice, s-oremonteze pentru urm\toarele trei-patruzile, amînînd pr\bu[irea, dezastrul [itotodat\ chemîndu-l apropiindu-[i-l pascu pas. Mai multe erau totu[i nop]ilecînd, din drumul cu ma[ina aluneca direct,într-o trans\ a acupl\rii violente [iînl\crimate, prin care întrevedea [i chemaiubirea, pe b\rbatul multa[teptat, uitîndde treburile de acas\ [i de copii, deobliga]iile ei de profesoar\ [i directoare.Îi era de ajuns s\ vorbeasc\ pe mobilcu copiii, s\-i îndrume cu indica]ii dictatede exigen]a ei de mam\ iubitoare. Copiiinu-i ie[eau din cuvînt, vorbele ei leintraser\ oricum în sînge [i-i c\l\uzeauîn permanen]\, mai ales cînd nu eraacas\: s\ m\nînce, s\ strîng\ unde aumîncat, s\ spele vasele, s\-[i fac\ temelepe care ea le va verifica [i s\ nu carecumva s\ nu fie în regul\. De la ora des\ se culce, da, f\r\ televizor [i s\-[i pun\hainele-n ordine, s\-[i fac\ ghiozdanulpentru a doua zi [i abia pe urm\ s\ias\ afar\ la joac\. S\ intre amîndoi încas\ pîn\ se întunec\ [i nu-]i dau voiecu bicicleta, iubitul meu, [i nici ]ie curotilele, iubita mea, fiindc\ mi-e fric\,sînte]i singuri [i-s ma[ini multe... Mîine,da, cînd o s\ fiu cu voi.

Fata [i b\iatul, Greta [i Alin. Iubitulmeu [i iubita mea. Erau ca [i p\rin]ii eide care n-a prea avut parte. Cu ei î[iîmp\r]ea via]a [i socotea c\ trebuie s\ lespun\ [i s\ [tie tot: sînt cu Robert, da,sîntem în [coal\, în vreo dou\ ore m\întorc acas\. Da, iubita mea, î]i promitc\ te las s\ te duci la ziua Lilianei la Bra[ov,am s\ te duc eu cu ma[ina. Poate-l lu\m[i pe Robert cu noi. E [i el de-al nostru...

Dup\ dou\ ore, cînd o sunau sperînds-o prind\ în drum spre cas\, ea î[i amînaîntoarcerea acas\ cu o zi sau dou\: acumo jum\tate de or\ ne-am hot\rît s\d\m o fug\ pîn\ la Constan]a, sau Bucure[ti,sau Cîmpulung. Încotro îi dicta inspira]iaiubirii. Programul copiilor trebuia totodat\s\-[i urmeze cursul normal [i cînd lipseade acas\ mai multe zile. S\ se duc\ la[coal\, s\ m\nînce, s\ se culce singuri,iubitul meu, o s\-]i cump\r jocul \lape calculator, î]i promit, da, [i c\]elul \lade la bunica o s\-l lu\m acas\. Numais\ nu mu[te... S\ nu fie bolnav... Las\c-o s\-l ducem la doctor s\-l vaccineze,s\-l deparaziteze, dac\-l iube[ti atît demult... S\ fi]i cumin]i, s\ sta]i cumin]ipîn\ m\ întorc, s\ pune]i ceasul s\ sune,s\ v\ trezi]i mîine diminea]\ la [coal\...Ce fac? Nu v-am spus? Sînt pe drum,în ma[in\, în noaptea asta o s\ dormimla hotel... O s\ v\ descurca]i, nu-mi facprobleme, da, sînt mîndr\ de voi... Da,acum mînc\m, friptur\ de pui cu cartofinatur [i salat\ de ro[ii, da, [i salat\ defructe, da, are ananas, buc\]i de banane[i boabe de struguri, buc\]ele de m\r,da, camera-i spa]ioas\, cu dou\ paturimari, baie cu cad\, televizor, plasm\,teras\ de unde se v\d mun]ii... Ce s\facem? Vorbim, st\m de vorb\, ne uit\mla televizor, mai st\m pu]in [i ne b\g\mîn pat la culcare... Vede]i, ave]i grij\ce-i spune]i lui tata dac\ apare la noapteacas\. {ti]i voi de fapt, nu-mi fac probleme...Nu, nu, în nici un caz. Îi spune]i s\ nu

m\ sune. Nu vreau s\ fiu deranjat\, vreaus\ m\ odihnesc, s\ m\ relaxez. Nu amnici un chef, îi spune]i voi ce [i cum, [ti]ivoi ce s\-i spune]i...

Alin [i Greta se pricepeau s-o descurcetot atît de bine pe cît [tiau s\ se descurceîn lipsa ei. Deprinseser\ rapid, din mers,jocul acesta al maturiz\rii timpurii,necesarul compromis intrat în legea firii,în timp ce erau ]inu]i la curent cutoate mi[c\rile mamei lor [i li se spuneatot, mai pu]in lucrul cel mai importantpentru care mama îl tîra pe Diavol dup\ea. Nu neap\rat pentru c\ li s-ar fi impuso interdic]ie pentru acum ne-o tragem,ne futem [i a[a mai departe, ci pentruc\ la o adic\ asta se subîn]elegea, iarei îi în]elegeau nevoile de felul \sta, lafel ca nevoia de a fi lini[tit\ în privin]alor. Se versaser\ în jocul complicit\]ilor,în complica]iile lui inutile [i deopotriv\indispensabile, absurde [i obligatorii,totodat\: tata nu trebuie s\ [tie, de[ioricum [tie, dar trebuie s\ par\ c\ nu[tie. Toate acele convenien]e îi f\cuser\s\-[i piard\ inocen]a înainte de a [i-oîmplini în zilele [i nop]ile cînd în]elegeauc\ trebuie s\ stea singuri acas\, c\cimama lor î[i f\cea meandrele cu iubitulei Diavolul, c\ruia de cîteva luni îi spuneauRobert, tot a[a cum alt\dat\ diavolulpurtase multe alte nume re]inute [iînsu[ite de la mama [i numaidecît uitate,ca [i cum n-ar fi fost, pentru a fi înlocuitecu altele. De cînd se [tiu diavolul [i-aavut rostul [i locul lui important în familie,f\cînd ca prin mîna bun\ a mamei lor s\le vin\ distrac]iile, jocurile pe calculator,bicicleta, rotilele, telemobilele cu camer\video, mesele la McDonald’s, excursiile[i vacan]ele în Grecia, Egipt, Coasta deAzur... Mama li se dedica trup [i sufletaltminteri, spre deosebire de tat\l lor pecare-l vedeau înc\ [i mai rar decît peea [i-l vedeau destul de des beat, g\l\gios,dar de bun\ seam\ c\ [i el era al lor [iavea rolul lui, bine stabilit, c\ci mama]inea uneori s\ le aminteasc\ c\-i tat\llor, chiar dac\ beat [i vorbind în dodii.S\ se duc\ la el s\-l lini[teasc\, s\-l pupe,s\-l mîngîie, s\-l iubeasc\, e [i el al lor...

{i el [i mai cine? Zbuciumat\ cumera, armonia familiei lor î[i tr\gea vlagadin aplecarea mamei lor spre diavol, oh,te iubesc te iubesc te iubesc... Cît de desi-ar fi spus-o, tot nu-i era de ajuns, iardatoria Diavolului era s\ ]in\ aproape,floricic\, ]i-am spus doar c\ [i io, presim]indpas\mite c\ asta ar fi o cale s\-[i creasc\[ansele de supravie]uire pentru urm\toriidou\zeci de ani în slujba oferit\ de ea.Crezuse, i se p\ruse, dar nici pomeneal\s\ fi intrat în anul mor]ii. Era tot maisigur pe via]a lui în timpul escapadelorcu floricica lui prin ora[e, sta]iuni turistice,camere de hoteluri [i moteluri în carenu z\boveau mai mult de dou\ zile, într-un soi de circuit fragmentat de lun\ demiere. Poate c\ tocmai Brîndu[a intraseîn anul mor]ii, dup\ felul cum se-ndura s\ calce în gura l\comiei: ce nucheltuise vreodat\ cu al]ii [i n-ar fi cheltuitnici în visele cele mai generoase cu mama[i surorile ei, risipise tot într-o veseliecu Diavolul ei decrepit [i priapic, luat deval, sim]indu-se tot mai în largul lui înpostura de gigolo în mizerie.

(fragment ddin rromanul Croniiciillegenociidulluii, îîn ccurs dde aapari]ie lla

Editura CCartea RRomâneasc\.)

\r\cia mo[tenit\ de Len]ica din neam, din

str\buni, fusese l\sat\ fetelor ei mo[tenire ca

[i un blestem, pe care Brîndu[a se

învrednicise s\-l rup\, dar cu ce pre]?savanpremier\ editorial\

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012..................................................................................................................................................................................................................................13

Dintre scriitorii exila]iodinioar\, DumitruRadu Popa [i-a p\stratnealterat\ o anumit\frond\ a imaginarului.El a r\mas fidel viziuniiprezente în eseul de

debut despre Antoine deSaint-Exupery, Aventuracunoa[terii, din 1980.

La 31 de ani, Dumitru RaduPopa jongla cu talent specula]iilescriitorului francez, fascinat, catoat\ lumea, de lumile MiculuiPrin]. Discursul îndr\gostit anun]ade fapt, în subtext, povestirile demai târziu, din volumul C\l\toria(1982), debutul s\u în proz\. Al\turide Fisura – ap\rut în 1985, anulplec\rii din ]ar\ –, titlurile alesede Dumitru Radu Popa sunt m\rcileunui sistem compact, neabandonat,în ciuda unor intermiten]e tematicedin anii nou\zeci. Ap\rut de curând,romanul Sfin]i, vânturi [i alteîntâmpl\ri face rocada cu imaginarulde dinainte de exil, marcând înplus acele zone interzise alt\dat\;între acestea, lumea carceral\,cinismul totalitarismului [i chipurileinfernului social. Aventura cunoa[terii,c\l\toria [i fisura vor fi, a[adar,metafore fertile ale c\r]ilor semnatede Dumitru Radu Popa, la care nua renun]at, indiferent de context.

Între dou\ literaturi ce se r\zboiesc[i se împac\, Dumitru Radu Popase întoarce cu cel mai recent romanîn zonele neexplorate ale uneimemorii române[ti, redate prinfiltrul fic]iunii biograficului. Dup\Traversând Washington Square(1999), La Revolu]ia Român\ (2000)[i Sabrina [i alte suspiciuni (2004),unde tema identit\]ii hibride [i adiscursului postmodernist erausingurele posibilit\]i de supravie]uireîntr-un exil prelungit, în Sfin]i,

vânturi [i alte întâmpl\ri citim oistorie atipic\ despre prigoanagreco-catolicismului din nord-vestul ]\rii. Dumitru Radu Poparenun]\ la bun\ parte din arsenalulcaricaturalului, la umor [i erotism,suspendând, astfel, tema globaliz\riidin romanele precedente. Locul îlia istoria închis\ în marginiletemporalit\]ii absurde, unde urzealairealit\]ii reclam\ fascina]ia pentrueroii prin[i în labirintul existen]elor.

Dumitru Radu Popa agreeaz\st\rile labirintice, în care suntîngr\m\dite nuclee realiste cuantene fantastice [i tu[e absurdiste,redate, deseori, în rame livre[ti.Intereseaz\ felul cum moartea –real\ sau imaginat\ – va fi proiectat\într-o hart\ interioar\ luminat\brusc de limite tragice. Pe unasemenea e[afodaj defileaz\ apoioameni politici [i indivizi pierdu]iîn istorii incerte, nubili [i cinici,sceptici [i excentrici. Indiferentde conjunctur\, eroii lui DumitruRadu Popa r\mân, în fond, ni[tesinguratici. Dinamismul c\r]ilorvine întotdeauna dintr-o precipitarea solitudinii, activat\ când mecanismulînsingur\rii este con[tientizat. A[ase întâmpl\ [i cu judec\torul AntonPa[ca în timpul proceselor politicedin anii cincizeci. Eroul din Sfin]i,vânturi [i alte întâmpl\ri nu poateaccepta verdictul dinainte impus[i, c\utând solu]ii de evadaredin lumea kafkian\, are noroculunei revela]ii mistice: Sfântul Antonîi cere s\ se izoleze departe defamilie. Timp de un an, pustniculToni (ce se crede p\durar) tr\ie[teo aventur\ complex\, în care lumi[i stihii, deopotriv\, se amestec\într-o fiin]\ tot mai sofisticat\.În final, reîntoarcerea pustniculuiamnezic rezolv\ ecua]iile politiceale familiei, suspectat\ de leg\turicu partizanii din mun]i. În paralel,asist\m la flash-uri sociale, dincare nu lipsesc istoricul familiei,securi[tii [i episoade specificeromanului politic. Dumitru RaduPopa for]eaz\ un dublu suspans:al lumilor imagina]iei [i al labirintuluirealit\]ii. Când cele dou\ lumi setopesc, suspansul ia forma uneiinteroga]ii tragice. Altminteri,finalul deschis este o tehnic\preferat\ de autor, întâlnit\ înmajoritatea c\r]ilor sale.

Romanul are ca pretext istoriafamiliei Lewandowski din BaiaMare, numele de fat\ al MarieiMagdalena, mama autorului. Dealtfel, naratorul are acelea[i datebiografice cu ale autorului, iarîntâmpl\rile narate sunt confec]ionate

din m\rturiile unchiului Toni,protagonistul, [i ale bunicii Livia,un fel de Ursula Iguaran dintr-unMacondo absurdist. Pe [ablonulromanului sud-american se deruleaz\[i însingur\rile [i insinu\rilepoliticului ce anun]\ apocalipsaunei lumi, chiar dublat\ permanentde plonj\ri specifice realismuluimagic. Se desprind din tabloul unuisfâr[it de familie Jozef Lewandowski,aristocratul pierdut prin iubireîn geografia unei ]\ri de neîn]eles,[i Elena – c\lug\rit\ Cornelia, soraLiviei. Jozef încearc\ s\ r\mân\prizonierul recluziunii artistice, învreme ce Elena, trecând prinpersecu]iile cre[tinilor, g\se[techeia mântuirii prin suferin]\ [ialtruism. De partea cealalt\, securi[tiisunt schi]a]i prin scurte biografiicinice, remarcabile prin grotesculparticip\rii la noua istorie. Mi[uVerea este legionarul convertit,Vasile F\tu, fost boxer, ac]ioneaz\dup\ impulsul consacrat de fostameserie, iar Petru Oniga p\r\se[testrungul pentru Securitate.Emblematici r\mân VolodeaSielberman, zis [i Zilberic\ Ochi-de-{arpe, o reprezentare malefic\a tor]ionarului ideal din primuldeceniu al instal\rii comunismului,[i Nechita Kiforov, securistul deimport, expert în problema rezisten]eicre[tine. Pentru cititorii nefamiliariza]icu proza lui Dumitru Radu Popa,felul cum sunt redate biografiilepoate p\rea superficial. De celemai multe ori, scriitorul g\se[tepotrivit s\ survoleze biografiile,prin câteva nota]ii definitorii.Interesat mai mult s\ p\strezecititorul prin strategii postmoderniste,biografiile, chiar dac\ promit mult,r\mân într-un provizorat ce trebuiecitit prin caleidoscopul sugestiei.Apoi, nu e mai pu]in adev\rat c\discursul aduce cu un scenariu saucu un spectacol prin gr\bita trecereîn revist\ a episoadelor relevantepentru realit\]ile despicate [i, înfinal, odat\ cu intersectarea realit\]ilor,printr-o cortin\ alegoric\. Ideea ec\ nara]iunea preia aluviunileteatrale [i concretizeaz\ un scenariufantast, ce poate fi omologat oricândde realit\]ile experimentate decititor. Pactul propus de DumitruRadu Popa are în vedere cititorulpreg\tit s\ accepte faliile realit\]ii[i imersiunea fenomenelor crista-lizate oniric. De aceea, în proza luidescoperim atâtea chipuri ale la-birintului – tem\ obsedant-structu-ral\. Întâlnirea cu semnifica]iilelui va marca eroii, iar experien]elerevelatorii vor modifica identit\]ileimprecise. Unii evadeaz\ în imaginardin presiunea labirinticului (politic\,social\ sau existen]ial\), al]iidescoper\ ie[iri multiple.

Dumitru Radu Popa valorific\în Sfin]i, vânturi [i alte întâmpl\riparabola r\t\cirii, a individuluipoleit în materialismul dialecticcare are acces la o interioritateinterzis\. O dimensiune de-a dreptuldizolvant\, pentru c\ Anton, la felca ceilal]i indivizi, tr\ie[te o sum\

de implozii, sustr\gându-se, maiîntâi, traumei r\zboaielor, apoisistemului judiciar, pentru ca înfinal s\ renun]e la identitateasocial\. Numai a[a se poate realizaviziunea împrumutat\ a omului cuadev\rat liber. Evazionismuleste una dintre strategiile lacare Dumitru Radu Popa recurgemereu, pentru a sublinia imposibili-t\]ile carcerarului din parabolaconvertirii [i a infernului, cumse întâmpl\ în romanul de fa]\.

Înc\ de la Fisura, Dumitru RaduPopa p\stra ambiguitatea realit\-]ilor ca efect al reprezent\rii. Dac\realit\]ile au semnele lor distincitvepân\ la un punct, dintr-o dat\grani]ele dispar sau se suprapun,dup\ modelul realismului magic.Cititorul trebuie s\ disocieze întrefantastic [i realism magic, [iabia apoi între acestea [i realitateapropriu-zis\. Iat\ ce-i spune OmulNop]ii lui Anton în prologul dincer: ,,E u[or ast\zi s\ mori, multmai greu s\ tr\ie[ti! Nu mai e nicila noi ca în basme, eu [i Fata P\duriilucr\m acum împreun\. R\ul deafar\ e atât de mare, c\ pân\ [istihiile î[i dau mâna s\ poat\ faceun dram de bine”, [i ce adaug\Vescovul la final: ,,nu ai auzit deacele guri de rai, unde totul edeopotriv\ aievea [i neaievea?Ai nimerit chiar într-una dintreele”. Cadrele feerice amintescde lumile purgatoriale dante[ti,dar [i de mitologiile dintotdeaunaale literaturii. În roman, ciocnireaciviliza]iilor este înlocuit\ cu unaa mitologiilor, iar tensiunea interoga]ieitragice este produsul întâlniriimitologiilor comunismului cuarhetipurile cre[tine. Nu sunt mul]iscriitori care s\ radiografieze fantastsentimentul vidului [i psihologiacon[tiin]elor aglomerate a[a cumo face, remarcabil, Dumitru RaduPopa.

Scris\ alert [i salubru, Sfin]i,vânturi [i alte întâmpl\ri este opoveste despre cercurile imagina]iei,obscurit\]ile istoriei [i paradoxulvie]uirii. Un roman bun, ce nudezam\ge[te, dar care las\ impresiac\ putea fi mult mai mult.

actul propus de Dumitru Radu Popa

are în vedere cititorul preg\tit s\

accepte faliile realit\]ii [i imersiunea

fenomenelor cristalizate oniric.p

DDuummiittrruu RRaadduu PPooppaa,, SSffiinn]]ii,, vvâânnttuurrii [[ii aallttee îînnttââmmppll\\rrii,,

BBuuccuurree[[ttii,, EEddiittuurraa CCuurrtteeaa VVeecchhee,,22001122,, 115522 ppaagg..

14.................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

comentarii critice de marius mihe]

Pove[ti despre dezn\dejde

actualitatea

oB

iografia lingvistului [i c\rturarului SeverPop (1901–1961) a fost elaborat\ [ipublicat\ de so]ia sa, Alexandra S. Pop1,cu trei decenii [i ceva în urm\, în Belgia,]ara cea mai liberal\ din lume care, în

timp, a îng\duit multor români s\ se stabileasc\aici [i s\ se impun\ prin operele lor.

O surs\ extrem de interesant\ în ceeace prive[te rescrierea unei biografii de tipclasic a lui Sever Pop o constituie, neîndoielnic,literatura sa epistolar\, bogat\ [i deosebit devaloroas\, existent\ în arhive [i bibliotecipublice [i particulare din România. {i nu numai.

Informa]iile despre prezen]a sa în România,dup\ un lung, nemeritat [i dureros exil,sunt sumare [i adesea irelevante.

Se deta[eaz\, în chip cu totul special,contribu]iile lui Mircea Popa2 [i Florin Manolescu3,arhicunoscu]i istorici [i critici literari, careau relevat meritele excep]ionale ale lui SeverPop în domeniul dialectologiei[i al geografieilingvistice.

Cartea care l-a consacrat, definitiv, în lumea[tiin]ific\ [i savant\ a Europei, La Dialectologie.Aperçu historique et méthodes d’enquêteslingvistiques. (Louvain, 1950, 1400 pages +77 planches), constituie una dintre cele maiimpun\toare izbânzi ale [colii lingvistice dinRomânia.

Cercet\rile întreprinse, în ]ar\ [i str\in\tate,privitoare la realizarea unui Atlas lingvisticromân sunt temeinice [i s-au concretizat încâteva tomuri ce stau m\rturie în]elegeriiprofunde a lec]iilor [i prelegerilor universitarepe care le-a audiat [i însu[it la Sorbona [i laÉcole des Hautes Études din Paris.

Gândurile acestea mi-au fost sugerate delectura unor epistole ale lui Sever Pop trimisedin exil lui Ovid Densu[ianu, Ioan Bianu,Nicolae Cartojan, Grigore Nandri[, Al. Rosetti[i Romulus Todoran.

Revelatoare sunt [i cele trimise lui NicolaeCartojan pentru care a manifestat o autentic\pre]uire.

*Apoldul de Jos, 3 august 1928Sibiu – Post-restant

Domnule Cartojan,

La plecarea mea din Cluj, lucrarea4

d[umnea]v[oastr\] din Dacoroumaniaera culeas\ [i d\dusem instruc]ii func]ionaruluide acolo s\ v\ trimit\ o corectur\.

În acela[i timp i-am dat l\muriri în ceprive[te extrasele, dup\ dorin]ad[umnea]v[oastr\] exprimat\ într-oscrisoare precedent\.

La data aceasta târzie, când v\ r\spund,dintr-o comun\ din jud[e]ul] Sibiu,cred c\ a]i primit corecturile.

Eu sunt pe aici de vreo trei s\pt\mâni[i fac anchete dialectale. S\pt\mânaviitoare voi fi la Cluj [i voi vedea ce s-amai f\cut.

V\ mul]umesc mult pentru exemplarulFiore di virtù5, cu care m-a]i onorat.

Cu cele mai distinse salut\ri,Sever Pop

*Muzeul Limbii Române ClujStrada Elisabeta, nr. 23Cluj, 3 octombrie 1928

Iubite domnule Cartojan,

Am trimis o revizie a lucr\rii d[um-nea]v[oastr\], înainte de 1 oct[ombrie]la Bucure[ti; se poate c\ scrisoarea n-asosit pân\ la plecarea la bacalaureat,de aceea v\ rog s\ binevoi]i a-mi trimitecorecturile odat\ cu reîntoarceread[umnea]v[oastr\].

În ce prive[te cli[eele, ele se vorimprima pe aceea[i hârtie ca [i textul, în

continuarea articolului.Colaboratorilor no[tri, noi le d\m

50 de extrase gratuit [i, potrivit uneinorme unitare, le mai admitem s\-[i fac\,în cont propriu [i cum vor, înc\ un num\rde 50 de extrase.

Mai multe extrase nu putem admite,fiindc\ influen]eaz\ asupra desfaceriic\r]ii, care ne intereseaz\ îndeosebi,deoarece ne lupt\m cu mari greut\]ifinanciare.

În a[teptarea reviziei, primi]i, v\ rog,cele mai distinse salut\ri [i anticipatemul]umiri.

Sever Pop

*Roma, 2 mai 1942Accademia di RomaniaValle Giulia

Iubite domnule Cartojan,

Sincer v\ mul]umesc pentru frumosulvolum din Cercet\ri literare6, IV, pecare l-am primit cu aleas\ bucurie.

Aici am vorbit mult de publica]iile pecare le face]i [i am cerut, recent, telefonic,unele dintr-însele pentru înv\]a]ii c\rorale-am spus de frumoasele rezultate[tiin]ifice.

Ast\zi chiar primesc avizul de laM[inisterul]Propagandei c\ mi s-au trimis.M\ bucur [i le voi expedia curând dup\sosire.

Un alt mare, de tot mare gând, fa]\de d[umnea]v[oastr\], tare a[ vrea s\se realizeze, fiindc\ activitatea de pân\acum merit\ s\ fie încoronat\ [i pestehotare.

Eu am ]inut o conferin]\ la {coalade aici despre – Graiurile române[ti [igraiurile italiene.

La Torino, invitat de Fac[ultatea] deLitere, în luna martie c[urent], amf\cut dou\ conferin]e, ilustrând asem\n\riledintre limba român\ [i cea italian\, iarîntr-a doua rezultatele importante pe carele aduc volumele II (mare [i colorat) dinAtlas, volume care nu mai apar, din pricina„pove[tii” cu introducerea, pe care o [ti]i.

În luna aceasta voi pleca la Geneva(Elve]ia), unde m-a invitat tot Facultateanoastr\, pentru a ]ine o conferin]\ public\[i una în cadrul Soc[iet\]ii]de Lingvistic\de acolo.

Fac tot ceea ce-mi st\ în putin]\, sprebinele ]\rii noastre.

Dac\ se va mai pune problema catedreide Dialectologie, eu v\ rog [i acum s\st\rui]i s\ fiu încadrat la ea.

Cred c\ merit [i eu o catedr\, dup\str\dania depus\ pân\ acum.

V\ urez spor la munc\ de la Academie[i v\ rog s\ crede]i în sentimentele melede sincer\ afec]iune [i admira]iune.

Devotat,Sever Pop

[Domniei sale domnului profesoruniversitar Nicolae Cartojan, Membru alAcademiei Române, Strada Ien\chi]\V\c\rescu, 17, Bucure[ti V; Profesor SeverPop, Accademia di Romania, Valle Giulia,Roma-Italia].

*Roma, 16 august 1942Accademia di RomaniaValle Giulia

Iubite domnule Cartojan,

Am sosit cu bine aici, dup\ un drumfoarte pl\cut, pe un cer senin, la o în\l]imede 2500 m, în\l]ime care d\dea ochilorperspective [i impresii pe care de josnu le po]i avea niciodat\.

C\r]ile pe care mi le-a]i dat le-am pusîntr-un pachet cu alte c\r]i, pe care-la[tept s\-mi soseasc\, ca s\ le pot trimitela destina]ie.

Direc]iei Document\rii [i de Studiidin Ministerul Propagandei i-am f\cut,cu trecutul curier, propunerea s\ v\îns\rcineze cu redactarea lucr\rii Istorialiteraturii române[tipân\ în secolul XVIII,pe care s-o traduc [i s\ o tip\resc aici, câtmai curând.

Cu prof[esorul] Schioffini, membrual Academiei Italiei, am discutat principialvenirea câtorva academicieni la Padova[i a reprezentan]ilor universit\]ilor noastre,pentru dezvelirea bustului7 pe care-l ofer\Academia noastr\.

Problema o voi relua atunci când vafi în Roma [i pre[edintele Academieide aici.

Prin d[omnu]l Pîcli[anu a]i puteas\-mi comunica]i situa]ia în care se afl\programul acestor serb\ri.

Eu lucrez la introducerile celor dou\volume din Atlas pe care Administra]iaa avut curajul s\ le scoat\ chiar f\r\ errat\.

V\ rog s\ transmite]i stimatei doamneomagiile mele [i cele mai alese salut\ribravei fiice, iar d[umnea]voastr\ s\ primi]iasigurarea sentimentelor mele de deplin\afec]iune [i de sincere mul]umiri pentrusprijinul acordat.

Al d[omniei]voastre devotat,Sever Pop

[Domniei sale domnului profesoruniversitar Nicolae Cartojan, Membru alAcademiei Române, Strada Ien\chi]\V\c\rescu, nr. 17, Bucure[ti V – România;Expeditor – Sever Pop – Accademia diRomania, Valle Giulia, Roma].

*Roma, 16 februarie [1]944

Iubite domnule Cartojan,

Profit de plecarea în ]ar\ a d[omnu]lui

Oancea, spre a-]i da semne de via]\ desprenoi: suntem cu to]ii s\n\to[i, dar îngrijora]ide ceea ce vedem [i de zilele care nea[teapt\.

Colegul de aici a profitat de discu]iilenoastre de ast\ var\, pe care le-a aflatîn ]ar\ când a fost, ca s\ fac\ alte propuneriaici, f\r\ s\ m\ anun]e de ceea ce a „clocit”;mi-a comunicat cele „aranjate” dup\maniera oriental\, abia la sfâr[itul luniinoiembrie. Oameni!

Eu am avut în octombrie primacriz\ grav\ de rinichi. I-am trimis certificateled[omnu]lui Hulubei.

Ministerul, dup\ mai multe telegrame,v\zând c\ m\ cost\ o avere plecarea deaici cu familia, a decis s\ r\mân pe loc,f\r\ s\-mi precizeze prelungirea misiuniimele la {coal\.

Evident, colegul s-a gr\bit, în ziua de1 dec[embrie], s\ anun]e pe to]i servitoriic\ nu mai sunt subdirector! St\ minteaîn loc!

Te-a[ ruga s\ vezi pe d[omnu]l Mih\ilescu[i s\-i comunici c\ ar fi bine s\ trimit\ otelegram\, prin Externe, adresat\ Lega]iuniinoastre pe lâng\ Sf[ântul] Scaun, c\ministerul îmi acord\, în continuare,îns\rcinarea de subdirector.

A[ vrea s\ evit orice discu]ii, care atingacea „sfânt\ demnitate româneasc\”,la care noi ]inem foarte mult.

Pe aici vremi de mare cump\n\!{tie Cel de Sus ce va mai fi.

M\ gândesc tot timpul la soarta scumpeinoastre ]\ri.

S\rut\ri de mâini stimatei doamne,s\n\tate la to]i ai familiei, iar d[omniei]tale cele mai alese sentimente de pre]uire[i dorin]a de a ne vedea în pace, în ]araîntregit\.

Al d[omniei] tale devotat,Sever Pop

NoteOriginalele acestor scrisori, inedite, se

afl\ în biblioteca profesorului NicolaeScurtu din Bucure[ti.

1. Alexandra S. Pop – Sever Pop: sa vieet moments de l’historique de l’Atlas lingvistiqueroumain sine ira et studio.Gembloux, ÉditeurDuculot, 1980.

2. Mircea Popa – Din istoria MuzeuluiLimbii Române: coresponden]a dintre SeverPop [i Romulus Todoran în G.I. Toh\neanu– 70.Timi[oara [Editura Amphora], 1995, p.411–431. [Se public\ [i unsprezece epistolenecunoscute ale lui Sever Pop].

3. Florin Manolescu – Sever Pop înEnciclopedia exilului literar românesc,1945–1989. Scriitori. Reviste. Institu]ii.Organiza]ii. Edi]ia a doua revizuit\ [i ad\ugit\.[Bucure[ti], Editura Compania, 2010, p.584–585 + 1 foto bust.

4. Nicolae Cartojan – Cel mai vechi zodiacromânesc: Rujdeni]a Popei Ioan Romînul(1620) în Dacoromania, 5 (1927–1928), p.584–601. [[i extras].

5. „Fiore di virtù” dans la littératureroumaine în Archivum Romanicum, 12, 1928,p. 501–514.

6. Cercet\ri literare,IV. Publicate de N. Car-tojan.Bucure[ti, Monitorul Oficial [i ImprimeriileStatului. Imprimeria Na]ional\, 1940, 311pagini. (Facultatea de Litere din Bucure[ti.Seminarul de Istoria Literaturii Române. Epocaveche).

7. Solemnitatea dezvelirii bustului StolniculuiConstantin Cantacuzino va avea loc în ziuade 20 mai 1943 la Padova.

nicolae scurtu

~nsemn\ri desprec\rturarul Sever Pop

surs\ extrem de interesant\ în ceea ce prive[te rescrierea unei

biografii de tip clasic a lui Sever Pop o constituie, neîndoielnic,

literatura sa epistolar\, bogat\ [i deosebit de valoroas\, existent\ în

arhive [i biblioteci publice [i particulare din România. {i nu numai.

restituiri

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012.................................................................................................................................................................................................................................15

actualitatea

Personajele lui Ca-r a g i a l e t r \ i e s c î nvizit\. Mesele ([i maipu]in mânc\rurile,fiindc\ rareori maes-trul coboar\ pân\ ladetaliu) ocup\, deci,

î n t o a t e f o r m e l e l o r , u nloc important.

În schi]e, exist\ gazde careîntind sau preg\tesc mese, [i capide familie care se descurc\ frugal.De pild\, doamna Aglae Verigopolutârguie[te din mers cele necesareunui dejun care, de[i nu ni se dauam\nunte, pare c\ impresioneaz\.Prilejul este un Sfânt Dumitru, carepe so]ul ei îl prinde suprimat,dar f\r\ s\ dispere. Motivele secunosc. Vizita de Sfântul Ion, lamadam Maria Popescu, mamaneastâmp\ratului maior de ro[iori,e mult mai modest\. Nu se ia decâto dulcea]\ cu cafea, [i nici astaîn lini[te.

Ocazia în sine e întotdeaunamai important\ decât masa. Dejunuldin La Pele[, dejunurile din Oscrisoare pierdut\, ceaiul mondendin Five o’clock sau serata muzical\din O lacun\ sunt forme, delocsavuroase, ale presiunii timpului.Nu se bucur\, oamenii tr\itoriîntr-o epoc\, de altfel, elegant\,nici de tihn\, nici de companie.Mesele sunt obliga]ii, nu bucurii.

De aceea, fiindc\ masa e preten]ie,[i nimic mai mult, când nimeni nubag\ de seam\ se m\nânc\ deseoriîn tren, fie [i o bomboan\, sau ociocolat\. Campion e MihalacheGeorgescu, din Tren de pl\cere,care-[i trimite de-acas\ merindeapentru excursia la Sinaia, laclasa a III-a, cu soacra, [i ajunge

s\ o împart\ tot cu ea. Ispita dea mânca pe vapor, din Pastram\trufanda se las\, [tim, cu încurc\turimult mai nepl\cute.

Popa din Art. 214 m\nânc\, îndeplasare, ni[te ]âri, de[i avocatulla care venise cu pricin\ îi ofer\,dup\ obiceiuri din alt film, ap\ [idulcea]\. Un simplu protocol care,de bun\ seam\, nu ]ine de foame.

F\r\ voie m\nânc\ [i d. LefterPopescu, încasând în fa]\, de lachivu]ele pe care le b\nuie[te defurt de bilete norocoase, o strachin\de prune lojnite. Apetisant\, înfelul ei, mâncarea lor vine dintr-oalt\ lume, în care nu s-a auzit deicre moi [i de stridii proaspete.{i în nuvele se m\nânc\ ]\r\ne[te,fiindc\ anturajul e altul. La Hanullui Mânjoal\ masa aminte[te deHanul Ancu]ei, cu ra]\ fript\ pevarz\, cârna]i de purcel, vin vechi[i pâine cald\. Al dracu’ praznic,cum s-ar zice. {i la han la Stavrache,din În vreme de r\zboi, se m\nânc\mezelicuri române[ti, îns\ nici aicinu pic\ bine.

În lumea b\ie]ilor de pr\v\lie,care privesc din exterior, cu r\ceal\profesional\, târguielile pe care leface o cucoan\ cu tact, în Politic\[i delicate]e, ori o doamn\ maistrâmtorat\, dar p\strându-[irangul, în C\nu]\, om sucit, asemeneapreocup\ri sunt, fire[te, mofturi.A[a [i e, dac\ ne gândim cum leamestec\ Lucsi]a din La mo[i.Meniul ei, din care nu lipsesc prunelecu carne (ale chivu]elor dlui Lefter)îi tr\deaz\ originea sub preten]ii.Nici urm\ de preocupare pentrufason, nici o voluptate, doar o nevoieuria[\ de a se s\tura. La întâmplare.

Se vede c\, în chestiuni culinare,societatea de care vorbimnu este altfel decât în rest.F\r\ prin]ipuri. Unii aumode [i canoane, pe carele urmeaz\ neab\tut, darf\r\ nici o pl\cere, doar cas\-[i asupreasc\ nervii.Al]ii au obiceiuri mai fruste,de-un pitoresc spontan,care se na[te din al\tur\rilecele mai neobi[nuite. Pentruace[tia din urm\, e bun ces-o g\si. Pentru ceilal]i,exist\ o re]et\, nici ea foartebogat\. Generozitatea noilorgentilomi se cam opre[tela antreu. Între spoiala carecade greu ([i sub]ire) lastomac [i ni[te r\sf\]uride-a binelea indigeste,lumea lui Caragiale î[iomoar\ timpul. Cu preamult, sau cu prea pu]in.

Diana TTiger. Îmi spune]i c\:Prima poezie am scris-o dup\moartea poetului Adrian P\unescu.A[adar se confirm\: o nenorocirenu vine niciodat\ singur\! Dou\din crea]iile mele au fost publicate`n Israel. Nu [tiu care sînt exigen]elepe-acolo, dar aici nu cred c\ ve]ireu[i s\ repeta]i isprava. Multe dinpoeziile mele le-am montat în clip-uri de muzic\ [i imagini:http://www.youtube.com/user/danitiger100?feature=mhee . Redau link-ul, v\ sf\tuiesc totu[i s\ le [terge]i.Kitsch-ul versurilor suprapus cual imaginilor, ca s\ nu mai vorbescde vaga obscenitate poate s\ lehurduce sim]irea celor mai hîr[i]idintre cititori. Singurul merit carev\ revine în aceast\ chestiune estec\ v\ îndrepta]i spre un nou tip de„recital” poetic: difuziunea textuluiscris înso]it\ de fundal grafic [imuzic\. Din p\cate, combina]iacare ar da poate rezultate, esteabsolut ucig\toare în cazul dvs.Versurile, luate separat, sîntînzorzonate [i sfor\itoare. Primultext ar fi o excelent\ parodie laP\unescu dac\ nu l-a]i lua în serios:Se duc poe]ii, unul câte unul,/Sc\pa]i de repetabila povar\ /Acolo,sus, s\-[i caute destinul / Mereuaceea[i bucl\ temporal\. Aici rimas-a dus pe copc\: temporar\ rima,dar nu exprima situa]ia, cum sprelauda dvs. v-a]i dat seama. Apoi,în alt text, metrica se cam poticne[te,iar imaginile nu mai zic: Te-a[teptcu-nfrigurarea ploilor de toamn\,/Un Zbur\tor ce-adânc în mine se-nfirip\/ Sunt visul t\u din nori[i-o-ndep\rtat\ doamn\,/ M\ chemi,eu vin, tu ia-mi iubirea sub arip\!Pe scurt, scoate]i-v\ iubirea de subaripa acestor p\s\rele din cofeturirozalii ca gugu[tiucii din zah\ra[eza]i pe torturi, [i citi]i mai mult\poezie. Cînd v\ l\muri]i, pute]irelua experimentul cu video-clipul.

Monica IIonescu. Mesajul dvs.se intituleaz\ sec: solicitare depublicare poezie Glasuul sstr\buun..R\spund la fel de sec: never, nikakda,jamais! Pretinsa poezie e o prostie(extrem de lung\) f\cut\ din catrene[chioape din toate punctele devedere: Vuie[te vie con[tiin]a, aunui neam viteaz,/C\ nu a disp\rutcredin]a de a-l cinsti pe dreptulcneaz./N-a disp\rut nici sim]\mântulde dragoste de ]ar\,/Când uniine [optesc adesea c\ pâinea-i preaamar\.

Alin PP\curar. Lupta dvs. cuortografia e înc\ nedecis\, dar lapauz\ sînte]i condus! Cît desprecon]inut, am izbucnit în rîsu-plînsu’:De al vie]ii fir de a]\ / Atârn\ (a)ta via]\ / Cu cât urci mai sus / Teapropii de abis. E scris adînc!Aproape de abis... Oricum, dac\dvs. v\ închipui]i c\ sus rimeaz\cu abis, eu ce s\ mai comentez?

Oana VVoicil\ DDobre. Poemeabsolut infantile, dar m\car sincere.De pild\: Mi-e dor de mustul t\mâios,/Nectar din soare adunat,/ Destrugurele credincios/ Ce vara-ntreag\ s-a bronzat! La acest catrenbine închegat prozodic, v\ r\spundcu un distih: De must mult mi-edor [i mie/ Dar nu pot, de glicemie.Be]i dvs. [i pentru mine [i l\sa]ipoezia s\ mai fermenteze.

Nicolae CCornescian. Povestireadvs. Umbre fluide e lung\, nes\rat\[i plin\ de stîng\cii, începînd cutitlul vag pleonastic. Elanul liric,ce devine pîn\ la urm\ enervantîntr-o povestire cu preten]ii realiste,se combin\ cu stilul „proces verbal”[i duce la pasaje de un s\n\tosumor involuntar: Tot ce atingeamp\rea dur [i rece. A[teptam contactuldecisiv: mâna ta ce-mi va umpleinima cu vibra]iile c\ldurii necesare.De fapt, între Ely [i Nick, la atît sereduce „contactul”, plus o ploaiede vorbe goale. Pîn\ la ultimulparagraf cînd, în]elegem, dar greu,se întîmpl\ acel „ceva” amînat zecepagini. Percep]ia lui Nick (un b\rbattotu[i!!) asupra faptului e absolutbizar\: Ceva cald [i umed îmi invadainteriorul. Ceva lipicios. Oricum,finalul e apoteotic: De când te-aiivit, chiar [i timpul s-a oprit…

Cosmin PParghie. Unele dintreversuri sînt interesante. Începutulgrupajului e îns\ dezastruos. Adic\dvs. într-o Facultate de Litere(Suceava) [i un Masterat n-a]iînv\]at c\ nu se poate spunemarionete de p\pu[i? În parculcentral erau zeci de marionetede p\pu[i (sic!). Marionetele sîntni[te p\pu[i manevrate (de sus)prin sfori sau vergele. Adic\ po]ispune porc de cîine dar nu po]ispune porc de suin\. Despre altelevom mai discuta.

AA[[tteepptt îînn ccoonnttiinnuuaarree tteexxtteellee lliitteerraarree[[ii ooppiinniiiillee ddvvss.. llaa aaddrreessaa ee-mmaaiill::ppoossttaa..rroommlliitt@@ggmmaaiill..ccoomm.

prin anticariate de simona vasilache

Mese [i mânc\ruri

16.................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

po[ta redac]ieide horia gârbea

De-al vie]iifir de a]\atîrn\ a ta via]\

actualitatea

Su m b r \ c î t î n c a p e ,frisonat\ de st\ri ha-lucinatorii [i agonice,ap\s\toare în apa-renta-i indistinc]iepanicat\, poezia luiAurel Pantea poate

da ini]ial impresia unei în-c\peri cufundate în întune-ric, îns\ în care, dac\ z\bo-ve[ti pu]in, începi s\ vezi,cu ajutorul cîtorva raze ces-au furi[at în spa]iul s\u,contururile unor obiecte,aspectele unui mediu al vie]iiomene[ti.

De[i nu chiar în chip realist,într-o accep]ie logic\. Ci în compozi]iistranii, dictate de-o imagina]iedureroas\, de un impuls care pede o parte ilustreaz\ ceea ce T.S.Eliot socotea a fi instabilitatea [icontradic]ia poeziei moderne îngenere, pe de alta respect\ totu[io unitate l\untric\, o coeren]\ caree marca unui eu liric distinct.Dramatismul agresiv, aleatoriulavînd preten]ia unei suveranit\]ilas\ s\ se întrevad\ cîteva nervuriorganizatoare. Poetul se caut\ [ise pierde pe sine alternativ, conformunor criterii ale medita]iei, obsedantela rîndul lor, nu mai pu]in decîtimagistica nervoas\ care d\sim]\mîntul unei libert\]i aerienece nu ar r\spunde niciunei comenzide la solul existen]ei. Cu alura unuimecanism fatal. Un text scurt pareprogramatic: „Trei realuri: unulcare lucreaz\/ în noi devine/ noi,unul ce se tope[te ne scap\/ [i unulcare nu ne apar]ine”. Raportate lafactorul temporal, „realiile” în cauz\ar putea fi mai întîi prezentul,cel ce „devine noi”, asimilîndu-senou\ [i asimilîndu-ne, apoi trecutul[i viitorul laolalt\, st\ri ce relativizeaz\ontologicul, „ne scap\”. Prezentule prin excelen]\ locul pierzaniei.Al dezagreg\rilor, al emana]iilorfetide, al zbaterilor inutile de a-ldrege cumva: „[i surparea continu\,ziua [i noaptea/ st\ deasupra noastr\semnul le[ului,/ timpul miroase/a urin\ veche de pisic\”. Un Inferncon]inînd „biografii ejaculate, vociie[ite dintr-o gur\ pr\bu[it\”, undeautorul st\ în propria-i vîrst\ caîntr-un [treang, poeziile fiindu-ia[ijderea [treanguri, unde nu exist\inim\, ci doar „o senin\tate sulfuric\”,atroce, care îi „m\nînc\ poemul”.Nimic de f\cut a[adar cu prezentulcare e pur [i simplu o oroareincorigibil\. Dar trecutul? Acestae marcat de neputin]a împlinirii,reprezentînd o transpozi]ie retroactiv\în prezentul rebarbativ, „zeitateasau ceea ce crezi c\ e[ti”. Id est

o complicitate malefic\ între sublim[i abject. La rîndul s\u, viitorul nue decît un Neant atît de cutremur\torîn promisiunea sa grandioas\ încîttulbur\ ra]iunea, „în nop]ileneconsola]ilor/ unde se vorbe[telimba nebuniei”. Ar r\mîne dreptconsolare un al treilea „real”, celce „nu ne apar]ine”, identificabilcu transcenden]a. Un real al c\rui„corelativ obiectiv”, ca s\ relu\mun concept al aceluia[i Eliot, eDumnezeu. Un Dumnezeu careîns\ nu se poate deta[a de imanen]af\pturii umane, putînd fi „urît [iagresiv”, chiar „violent [i vicios”:„el se na[te în sl\biciunile mele,de obicei,/ în ele locuie[te nimiculsau ceva atît de dezinteresat desemnifica]ie,/ încît seam\n\ cunimicul, dar el îmi iube[te nimicul,/cu asta m-a dat întotdeauna gata,el [tie c\ nimicul meu/ e s\mîn]animicitorului care vrea s\ m\[tie mut”. S\ fie prin urmare otranscenden]\ ratat\? Un asemeneaDumnezeu antropomorfizat pîn\la sufocare e unul bivalent. Solidarcu neajunsurile [i insignifian]acreaturii, ceea ce îl îndeamn\ laclemen]\, poate ap\rea nesatisf\c\torprin repetarea specular\ a acestora.Unei calit\]i îi r\spunde prin urmareo deziluzie, provocînd un blocaj.E o divinitate apropiat\ de cea carest\pîne[te deopotriv\ Binele [iR\ul, responsabil\ de ambele,precum în religiile orientale saula Jacob Böhme. Neputînd idealizao atare transcenden]\, bardulrecurge la o ultim\ solu]ie, cea atranscenderii eului nu pe caleamistic\ pe care o resimte ca fiindambigu\, ci prin impersonalizare.Se desparte de structura sa somatic\(„mi-am v\zut inima, b\tea de taredeparte,/ parc\ nu era inima mea”),ajungînd a declara, precum Plotin,c\ „vine o vreme cînd ]i-e ru[inede propriul trup”, ca [i printr-osfid\toare c\dere în anorganic,acesta fiind consubstan]iat verbuluipoeticesc: „ne întoarcem în materiapur\, f\r\ buze,/ cu p\mînt în gur\[i cu propozi]ii/ devenim una cuparola neagr\”. Înzestrat cu astfelde antene metafizice curajos în\l]atedeasupra întunecimilor abisale decare în]elege totu[i a nu se dezice(ele îi nutresc copios viziunea),Aurel Pantea poate fi declarat înlini[te drept unul dintre numelecele mai reprezentative ale poezieinoastre de azi.

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012..................................................................................................................................................................................................................................17

semn de carte de gheorghe grigurcu

O criz\ a transcenden]ei

AAuurreell PPaanntteeaa,, NNiimmiicciittoorruull,, EEdd..LLiimmeess,, 22001122,, 110000 pp..

Am de c\utat un fragment în B\trâne]e[i moarte… Dau peste altul: „Sunt,poate, prea tân\r ca s\ scriu aici.Tata, cu 77 de ani ai lui, îmiapare ca Matusalem.” 77, câ]i am

eu acum. Prin urmare, nu sunt preatân\r ca s\ scriu aici. Prea b\trân ?

Telefoneaz\ Corina: Maxone a avutast\zi ultima zi de liceu. Maxone, pecare-l duceam la parcul cu hu]e [i laparcul cu mun]i! Iar epoca Ceau[escu edeparte. O via]\ de când s-a încheiat.Începe s\ fie o via]\ de când ne-am mutatla Bucure[ti.

T îl convoac\ telefonic pe un me[tercare a mai fost în cas\, demult. „{tiu,cum s\ nu [tiu. Cl\direa din fundul cur]ii.Domnii aceia în vârst\.” Apreciem: n-azis b\trâni.

Suntem în scurtul anotimp dintreiarn\ [i var\. Mi-am reluat plimb\rilespre parcul Ioanid.

Dinescu nu glume[te. Credeam c\g\te[te numai la televizor, dar l-am g\sitîn buc\t\rie, curgând apele pe el.

Conspect. Cultura francez\: „Expresiaînaintea Naturii. Suntem în fa]a uneiculturi a formei care acoper\ for]eleelementare…” Cultura francez\ a în\bu[it„clocotul primar” al omului. Nimicshakespearian în ea. A cultivat numaiimanen]a, dar a cultivat-o în adâncime.Nu are deschidere nici c\tre cosmos,nici c\tre haos. Doar c\tre eviden]e.În alte culturi – englez\, german\ –,ce este evident e mediocru sau absurd.

La un cu totul alt nivel decât gongoriculÎndreptar p\tima[. E greu de în]eles cuma putut Cioran s\-l mai scrie dup\ ce,cu un an, doi înainte atinsese în acestDespre Fran]a nivelul de pertinen]\ [iconcizie pe care-l va avea ca scriitorfrancez. Str\lucitor fusese [i în Schimbareala fa]\…, dar acolo cu str\lucirea unuiexaltat. Aici, în Despre Fran]a, str\lucireae bine controlat\, înc\ de pe acum, încât,de[i el condamn\ eseul ca pe o „Colec]iede exager\ri boln\vicioase”, e def\cut un amendament la afirma]ia (mea),altfel justificat\, c\ n-a fost maredecât ca autor francez. Nu-i vorba decât\ dreptate are – are destul\, iaradev\rul, la el, va fi mai cu seam\ adev\rullui –, ci de cât de bine spune ce are despus.

„În ssecolul al XVIII-lea Fran]a eralegea Europei. De atunci încoace n-amai exercitat decât influen]e. Simbolism,impresionism, liberalism etc. sunt ultimeleei contacte vitale cu lumea, înainte dea intra într-o absen]\ fatal\.” E o concluziemarcat\ – în 1941, sub Ocupa]ie –conjunctural. Acum – când culturafrancez\ aproape nu mai exist\, vreaus\ spun la nivelul unei mari culturi, cândgeniul Fran]ei a coborât pân\ la Houelle-

becq –, p\rerea lui Cioran s-a confirmat– [i nu de azi, de ieri. Ar trebui totu[ievocat\ [i perioada din secolul trecutcând Parisul devenise, între al]ii cu elînsu[i, patria arti[tilor [i scriitorilorstr\ini.

Se îîntreab\ dac\ Fran]a va fi la în\l]imeîn decaden]a ei. „Un asfin]it ce nu seîn]elege î[i pierde poezia în ridicol.” Etocmai ce se întâmpl\, pare-se. Suntzeci de ani de când Fran]a n-a dat nimicnotabil la nivelul pomenit, dar n-o v\dîngrijorat\. S-a agitat pu]in când unamerican i-a spus-o în fa]\ [i a reintratîndat\ în rumina]ia ei satisf\cut\.Pare s\ cread\ c\ marea ei cultur\este un dat.

Se mmai îîntreab\ dac\ Fran]a, îndecaden]a ei, va fi în stare de „superbenega]ii”. Sensul ascuns, poate subliminar,al eseului este o educa]ie. Vindecat deexalt\ri, Cioran deprinde decaden]a [ise preg\te[te, bogat în primitivitate („Dela stân\ la salon”), de mult inexistent\în Fran]a, s\ devin\ „Estet al asfin]ituluide culturi” [i s\ enun]e mari neg\ri.Ideea, pe care are instinctul, saubunul gust, s\ n-o formuleze este c\,educat de Fran]a, el îi aduce ce ea numai poate s\ dea.

Las\ totu[i s\ se în]eleag\: „Cândinstinctul are ultimul cuvânt, primejdiarostogolirii pe panta dispari]iei se mic[oreaz\.Cei apar]in\tori unei culturi decadentenu-l mai au…” {i corolarul: „Barbaruls-a trezit.” „Barbarul” este el.

El îînsu[i are de profitat: „…s\ profit\mdup\ ruina altora…” Are nevoie de Fran]aca s\ nu mai fie autorul necontrolat depân\ atunci: „Cine n-a trecut prin earisc\ s\ îmb\trâneasc\ ucenic alvirtualit\]ilor.” C\ înc\ are nevoie o vadovedi nefericitul Îndreptar p\tima[. Deaceea, trebuie s\ se redefineasc\: „Unsuflet vast încins în formele franceze…”Prin asta, „s\ evit\m panta elegiilor.”S\ renun]e la lirism. C\ci: „Patosuldezl\n]uit, f\r\ chinga normativ\, ducela dezarticularea spiritului, la un goticde[\n]at.” Vrea s\ se schimbe f\r\ s\se piard\. S\ devin\ „un om ce-[icontroleaz\ reflexele din spor de via]\nu din usc\ciune”. Va fi definit „deextaze-n tip [i cult de geometrie, det\v\lirea simultan\ în pasiune [i îngând…” Aici nu pune înc\ punctul pe i.Nu t\v\liri, nu extaze, nu pasiune. Toateastea urmau s\ fie trecute printr-un filtru[i pref\cute în intensitate. Intensitatecontrapunctat\ cu ironie [i scepticism.

„Pe ddat\ ce valorile ei se sleiesc [inu mai împing insul la crez [i fapt\, via]aî[i dezv\luie non-sensul.” Fiind, probabil,mai sceptic decât el, n-a[ spune non-sens,ci lips\ de sens. Non-sens înseamn\absurd. Ceva ce n-a reu[it. E ca [icum Dumnezeu ar fi ratat. Lips\ de sensînseamn\ c\ via]a a ap\rut [i atâtatot. Îi revine omului s\ dea sens, s\creeze valori. {i e adev\rat c\ în intervaluldintre sensuri cazi într-un gol, de undespaima purei existen]e. Acesteia nu po]is\-i r\spunzi decât prin credin]a înprezent. Cât timp ai parte de prezent,ai [i de sens – care e faptul de a fi viu.Drama începe când prezentul devinegreu de suportat. Abia atunci intri înnon-sens. În întrebarea: de ce s\ maitr\iesc?

`nsemn\ri de livius ciocârlie

estul lor este al unor supravie]uitori, pe care noi ar trebui s\-l citim eroic, pentru c\

întreaga înc\pere a subsolului în care locuiesc va fi tapetat\ cu pagini rupte din

revista „Arta”, punctul de plecare al unor demonstra]ii acide, ce se vor derula

de-a lungul timpului în variante explozive, reproduse acum în labirintul MNAC-ului.arteg

18.................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

Ca orice mare capital\– îmi place s\ spun as-ta! –, Bucure[tiul segole[te în week-endde lume, o lume caremigreaz\ spre univer-sul vegetal anonim

din împrejurimi, l\sându-loarecum într-o letargie pa-triarhal\, pentru c\, spreexemplu, el nu se umple deturi[ti precum Parisul, Viena,Londra sau alt ora[ metro-politan al Europei.

Dar ar fi u[or acum s\ cau]igaleriile de art\, s\ te bucuri deaerul sclipitor, t\iat în felii auriide fronturile de cl\diri vechi cead\postesc la parter terase [irestaurante cu vitrine sclipitoare,unde oamenii afi[eaz\ o lene vesel\,care înghea]\ oarecum ipostazeale unui trecut b\nuit, c\utatperpetuu pentru g\sirea unor emo]iice-ar fi putut s\ fie cândva. E cert

c\ lumea s-a a[ezat pe aceast\dimensiune, c\ urmele revoltelors-au cam [ters, iar libertatea, chiardac\ este amenin]at\ de provizoratulunor incertitudini cotidiene, [i-ag\sit o m\sur\, un context, carear putea fi normalitatea de acum.Undeva, îns\, contestatarii din anii’90 [i-au depus artefactele, pe carele caut acum numai din dorin]a dea reevalua for]a lor din trecut –vai, dou\ decenii s-au transformat,iat\, în trecut! –, dar nu [i-au epuizatprospe]imea. A[a c\ aleg „halele”Muzeului Na]ional de Art\Contemporan\ din monstruoasacl\dire a Casei Poporului. Dac\mai ave]i timp, nu rata]i aceast\experien]\, pentru c\ totul se leag\aici într-un discurs plastic careevoc\, u[or sceptic, modernitatea,un prezent ce nu vrea s\îmb\trâneasc\ [i se înc\p\]âneaz\

s\ r\mân\ cu noi! Aici e un labirint,dominat de un hohot de râs construitpe experien]a arti[tilor C\lin Dan,Iosif Kiraly [i Dan Mih\l]eanu,pe care deja istoria artei române[tii-a consemnat ca fiind GrupareasubReal. Atunci, când totul ser\v\[ea în societatea româneasc\,ei se refugiaz\ în arhivele revistei„Arta”, hebdomadarul Uniunii Ar-ti[tilor Plastici, cel care „gira”, înepoca destr\mat\ de evenimenteledin decembrie ‘89, autenticitatea[i direc]iile oficiale ale artei de lanoi. Gestul lor se transform\ peparcurs într-un ac]ionism revolu]ionar,iar tonul protestatar, de[i nuatât de original pe cât s-ar crede(o f\cuse nu cu foarte mult timpîn urm\ marele artist Beuys, învremea r\zboiului din Vietnam,când s-a refugiat într-o camer\ dehotel din capitala american\ [i alocuit mai bine de dou\ s\pt\mâniîn tov\r\[ia unui coiot!) evacueaz\orice îndoial\ de reconciliere cutrecutul. Gestul lor este al unorsupravie]uitori, pe care noi ar trebuis\-l citim eroic, pentru c\ întreagaînc\pere a subsolului în care locuiescva fi tapetat\ cu pagini rupte dinrevista „Arta”, punctul de plecareal unor demonstra]ii acide, ce sevor derula de-a lungul timpului învariante explozive, reproduse acumîn labirintul MNAC-ului. Iat\ opodea pe care se afl\ o oaste desupor]i, construi]i din decupaje aleunor fotografii ce reprezint\eroii imortaliza]i în bronz de celcare a ]inut „la ad\post”, sub pulpanasa, ocrotindu-i de intemperiileregimului comunist, pe arti[tiiromâni, sculptorul Ion Irimescu!În alt loc, reproducerile din revista„Arta” sunt descompuse de o ironiecoroziv\, pentru c\ ilustra]iilenu se opreau asupra operei în sine,ci asupra contextului în careerau puse, context pe care criticiide acum îl elimin\, l\sând în tabloulgol doar fragmentele operelorînghi]ite de realismul socialist.B\[c\lia merge [i mai aproapede timpurile noastre, în contem-poraneitatea învolbura]ilor ani ’90,atunci când arti[tii experimenteaz\democratic în ora[ul Revolu]iei

Române, la Timi[oara, reproducândvotul din Duminica Orbului, opanoplie de decupaje din cartonale unor falusuri, pe care votan]iisunt invita]i s\ scrie ce le treceprin cap [i s\ le introduc\ în urne!Gestul î[i pierde vulgaritatea tocmaiprin trimiterea la mesajul abruptla cea mai neao[\ înjur\tur\româneasc\, pentru c\ trimite înderiziune [i spulber\ orice sens,fie el [i politic, de op]iune, cumeste cel al votului. Filmul derulatpe ecrane reproduce momentulexperimentului timi[orean, iarfigurile care se deruleaz\ prin fa]aurnelor sunt amprentate de unhohot re]inut de râs… O sal\ esteinundat\ de trotinete din lemnca ni[te capre ridicole, cu ro]idin rulmen]i, iar peretele luminatdin fa]a lor este tapetat de cutii decatifea ce ad\posteau alt\dat\Ordinul Meritul Cultural, pe careregimul comunist îl risipea cudezinvoltur\ celor fideli idealurilorcomuniste. De data asta, elead\postesc rulmen]i, moneda deschimb cu care românii din primiiani de dup\ Revolu]ie au f\cutcomer] în ]\rile vecine, începân-du-[i via]a, pe cont propriu, deviitori oameni de afaceri. O alt\instala]ie evoc\ mult prea mediati-zatul episod istoric al c\rui eroueste Vlad }epe[. Într-o p\dure de]epi, întoarse agresiv c\tre privitor,un cal de lemn ad\poste[te unaparat video ce deruleaz\ imaginidin marea epopee a construc]ieisocialismului, înso]ite de cântecepatriotice… Iar periplul prin astfelde ipostaze pare s\ nu se maisfâr[easc\ niciodat\, obosind înfinal sub pecetea trecutului recent.

Peste terasa deschis\ a cafeneleide la etajul patru al Muzeului deArta Contemporan\ se pulverizeaz\un v\zduh cenu[iu, ame]itor însine [i sfâ[iat la orizontul apropiatde zidurile Palatului Poporului,care au început s\ se scorojeasc\.Ca dou\ pisici regale, dou\ pu[toaicestau tol\nite pe caii de la bar,fumeaz\ tacticos [i sorb cafea ca[i când nimic nu s-ar fi întâmplatpe lumea asta…

arti[ti `n expozi]ie de petre t\n\soaica

Artefactele revolu]iei culturale

ndiscutabil, George Georgescu a fost una dintre

personalit\]ile cele mai puternice ale artei dirijorale

europene în deceniile de mijloc ale secolului trecut.

Institu]ia Filarmonicii bucure[tene îi datoreaz\ enorm.

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012.................................................................................................................................................................................................................................19

iA

[teptat cu legitim in-teres, debutul de sta-giune a adus marisatisfac]ii unui publicnumeros, un publicahtiat dup\ specta-colul discursului sim-

fonic; …[i, din p\cate, maipu]in de rostirile intime aledomeniului muzicii de ca-mer\. Public numeros, publicentuziast! Atât la Filarmo-nic\, la Ateneul Român, cât[i la Radio, în Studioul deConcerte din str. Berthelot.

Aniversarea a 125 de ani petrecu]ide la na[terea maestrului GeorgeGeorgescu constituie, indiscutabil,momentul central al vie]ii noastremuzicale în aceast\ parte a stagiuniide concerte. O [tim cu to]ii, maestrula fost primul [i cel mai importantstâlp al Filarmonicii bucure[teneîn deceniile de mijloc ale secoluluitrecut.

Sus]inut în prima decad\ a luniioctombrie, concertul a fost unulde zile mari! Poate cel mai importantprezentat de arti[tii no[tri, în ultimiiani, pe scena Atheneului. HoriaAndreescu, dirijorul principal alFilarmonicii, minunatul pianistValentin Gheorghiu, membriiaparatului orchestral, Corul Academical institu]iei, ansamblu condus deIosif Ion Prunner, soli[tii cvartetuluivocal au fost cu totul motiva]i dat\fiind importan]a momentului. Dreptomagiu adus personalit\]ii maestruluiGeorgescu, programul a inclus celedou\ celebre opus-uri beethoveniene,Fantezia pentru pian, soli[ti, cor[i orchestr\, [i Simfonia a IX-a, înre minor. Repertoriul simfonicbeethovenian a constituit un veritabilapogeu al medita]iei întru muzic\pe care o dezvolt\ maestrul, culturaactului s\u dirijoral fiind argumentat\pe direc]ia profesionalismului detradi]ie academic\ german\ trasat\de marele Arthur Nikisch. ~n urm\cu peste o sut\ de ani, aceasta afost personalitatea care a instituitdatele artei dirijorale moderne.

Nu cred c\ exagerez considerândc\ de aceast\ dat\, la o jum\tatede secol dup\ George Georgescu,Andreescu este cel care elaboreaz\la noi, un concept nou, o nou\viziune în adev\r coerent\ asuprasimfonismului beethovenian.Gândirea, evolu]ia simfonic\ suntînt\rite de un dinamism interiorce vitalizeaz\ actul dirijoral lanivelul evenimentelor partiturii,la nivelul accep]iunilor, al în]elegeriiomului zilelor noastre, un om lucid,sensibil, imaginativ, capabil deresponsabil\ ac]iune. O face f\r\a tr\da întru nimic evolu]ia simfonic\beethovenian\, grandoarea con-struc]iei, mesajul transmis de com-pozitor însu[i, ideea atât de actual\– în mare parte neglijat\ - a apropierii,a înfr\]irii dintre oameni.

~n mod semnificativ, cu sensde profund omagiu, cel de-al doileaconcert a fost condus de HoriaAndreescu cu bagheta maestruluiomagiat.

Cu totul impresionant, în cadrul

aceluia[i eveniment, publicul aprimit cu special\ c\ldur\ evolu]iamaestrului Valentin Gheorghiu;este artistul octogenar cel care –iat\! – de decenii ofer\ bucuriiînalte unui public care i-a apreciatde fiecare dat\ sinceritatea, echili-brul comunic\rii, stilul olimpian,totodat\ cordial al expresiei, calitateainegalabil\ a sunetului drept pre]iosargument al muzicii înse[i. Ne-aoferit [i de aceast\ dat\ celebraFantezie pentru pian, cor [i orchestr\,lucrare pe care în numeroase prilejuria prezentat-o în compania maestruluiomagiat în aceast\ toamn\.

Indiscutabil, George Georgescua fost una dintre personalit\]ilecele mai puternice ale artei dirijoraleeuropene în deceniile de mijloc alesecolului trecut. Institu]ia Filarmoniciibucure[tene îi datoreaz\ enorm.Este personalitatea care a ridicatgrupul instrumenti[tilor ce concertaula Atheneu, la nivelul colectivelorsimfonice importante ale continentuluieuropean. Autoritatea sa profesional\era sus]inut\ de autoritatea uneiatitudini univoce în rela]ia cumuzicienii orchestrei. Avea darulde a le inocula credin]a în valorileneschimb\toare ale muzicii. Subconducerea sa, atât repeti]iilecât [i concertele se constituiau în-tr-un ritual dominat de dinamicaideilor muzicale, de climatul spiritualal muzicii, un climat în afara c\ruiamuzica nu s-ar fi putut na[te. Afost un creator de evenimente. Aconcertat pe marile scene de concertale lumii. Cu câteva luni înaintede a ne p\r\si, în anul 1964, acondus Filarmonica berlinez\. Erarecunoscut drept continuator almarii tradi]ii germane a arteidirijorale. A dezvoltat un veritabilcult pentru Beethoven, pentruBrahms. Ata[at trup [i sufletsimfonismului vest-european de

secol XIX, George Georgescu ar\mas fidel zonei spirituale a ]\riisale. A promovat muzica creatorilorromâni contemporani, muzicalui George Enescu, Mihail Jora,Paul Constantinescu. A sprijinitafirmarea tinerilor muzicieni înprim-planul vie]ii muzicale a timpului,a contribuit la debutul pe atuncial tinerilor Dinu Lipatti [i, mai apoi,Valentin Gheorghiu, Ion Voicu.Gra]ie ini]iativelor sale, Bucure[tiuldevenise un important centrumuzical european.

~n cazul Orchestrei Na]ionaleRadio, debutul de stagiune s-apetrecut sub semnul firesc cevizeaz\ mobilizarea unui numerospublic; este un public divers, înbun\ parte tân\r, un public carese arat\ a fi flatat în preferin]elesale atunci când organizatorii îiofer\ aceast\ spectaculoas\ lucrarevocal-simfonic\ a primei jum\t\]ia secolului trecut, anume CarminaBurana de Carl Orff. Este meritulcompozitorului de a fi organizatalc\tuirea unor vechi texte musical-poetice medievale, texte profanenotate în latina vulgar\. Dinamicavie]ii individului, a colectivit\]ii,în raport cu schimb\toarea soart\,cu Fortuna cea implacabil\, carel-a preocupat pe om în toate timpurile,inclusiv pe compozitorul germancare stabile[te o construc]ie vocal-instrumental\ absolut spectaculoas\,o regie sonor\ ampl\, de un dinamismcovâr[itor, privind succesiuneamomentelor ac]iunii, un dinamismsus]inut de o orchestra]ie la fel depitoreasc\, de o seduc\toare, cutotul original\ folosire a vocilorsolistice. Lucrarea convine tem-peramental tipului de dinamisminterior de care dispune tân\ruldirijor Tiberiu Soare, rela]ia acestuiacu muzica fiind aici eficient\ înmod absolut. Vocile soliste? Potrivite

[i nepotrivite în rolurile lor atât despeciale pentru aceast\ partitur\.Excep]ional\ s-a dovedit a fi evolu]iasopranei Irina Iord\chescu caredispune de un registru supra-acutclar, sus]inut de o muzicalitatecuceritoare. Potrivit\ s-a dovedita fi contribu]ia tenorului RobertNagy. Baritonul Iordache Basalic,în schimb, a fost nepotrivit distribuitîn aceast\ lucrare. Foarte bun\ afost evolu]ia Corului AcademicRadio condus de maestrul DanMihai Goia, cea a Corului de CopiiRadio condus de maestrul VoicuPopescu, de asemenea cea a orchestreisimfonice O.N.R., eficient coordonat\în raporturile dintre sec]iunileacesteia.

Momentul de mare muzic\ alserii a fost cel oferit de pianistaLuiza Borac pe parcursul Concertuluinr.21, în do major, de WolfgangAmadeus Mozart. Dispune de unantren interior ce confer\ consisten]\expresiv\ muzicii maestruluisalsburghez; iar aceasta p\strândacurate]ea fraz\rii, claritateaconstruc]iei muzicale, frumuse]eaacesteia fiind între]inut\ de oindicibil\ claritate a tonului pianistic.

Deschiderea de stagiune laAtheneu, în Studioul de ConcerteRadio, a fost, în adev\r, spectaculoas\,a fost s\rb\toreasc\. {i totu[i, cuanume triste]e, nu po]i s\ nu consta]ifaptul c\ în cazul ambelor institu]iide concert, institu]ii sus]inute dinbani publici, crea]ia compozitorilorno[tri nu a f\cut obiectul aten]ieiconducerii acestora. Pentru acita din anume „clasici în via]\”voi aten]iona [i eu:

„Nu e bine, domnilor directori!Nu e bine!”

cronica muzical\ de dumitru avakian

Debutul stagiunii muzicale la Bucure[ti

arte

George GGeorgescu, VValentin GGheorghiu

George GGeorgescu, aarhiv\

imen Nao, zis [i Ximen T\r\boi, un ]\ran înst\rit din

China, este nu doar deposedat de p\mânturile lui, ci î[i

pierde [i via]a în timpul reformei agrare ini]iate de Mao

în China comunist\, la jum\tatea secolului XX.x

20................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

Pe 11 octombrie 2012 PremiulNobel pentru Literatur\ i-a fostatribuit scriitorului chinez MoYan(n\scut în 1955, în provinciaShandong din estul Chinei).

Motiva]ia juriului Nobel: „Cu un realismhalucinant, îmbin\ legendele, istoria[i actualitatea“. Autor prolific, care apublicat din 1981, anul debutului s\ueditorial, pân\ în prezent peste zeceromane [i optzeci de povestiri, MoYan î[i câ[tig\ renumele interna]ionalcu romanul Sorgul ro[u, ap\rut în 1987[i tradus str\lucit în limba român\ deDinu Luca în 2008, în colec]ia „RaftulDenisei“ a Editurii Humanitas Fiction.Ecranizarea omonim\ din 1987, regizat\de Zhang Yimou, a primit Ursul de Aurla Festivalul de Film de la Berlin în1988. Romanele [i povestirile lui MoYan au fost traduse în numeroase limbi[i recompensate cu prestigioase premiina]ionale [i interna]ionale, printrecare: Premiul Laure Bataillin, în 2001,Premiul Interna]ional de Literatur\Nonino, în 2005, Premiul pentru Cultur\Asiatic\ Fukuoka XVII, în 2006, PremiulNewman pentru Literatur\ Chinez\,în 2009, Premiul de Literatur\ Manhae,în 2011 [i Premiul Mao Dun, în 2011.Capodopera de pân\ acum a lui MoYan, romanul Obosit de via]\, obositde moarte, devenit bestseller n Suediaîn prim\vara acestui an, din care v\oferim fragmentul urm\tor, este încurs de apari]ie la Humanitas Fiction,în colec]ia „Raftul Denisei“, în versiuneaexcep]ional\ a lui Dinu Luca [i va filansat în luna noiembrie la Târgulde Carte Gaudeamus.

Ximen Nao, zis [i Ximen T\r\boi,un ]\ran înst\rit din China, este nudoar deposedat de p\mânturile lui,ci î[i pierde [i via]a în timpul reformeiagrare ini]iate de Mao în China comunist\,la jum\tatea secolului XX. În iadulunde este supus la cazne, ]ipetelelui îl înduio[eaz\ pân\ [i pe regeleYama, st\pânul t\râmului celor damna]i,iar acesta îi îng\duie lui Ximen s\ seîntoarc\ printre cei vii. Îns\, pentrua-[i revedea gospod\ria, Ximen trebuies\ parcurg\ un lung [ir de reîncarn\ri:mai întâi m\gar, apoi vit\ de povar\,câine, maimu]\, [i tot a[a, potrivitînv\]\turilor budiste, doar la urm\având [ansa de a rena[te ca om. Înlungii ani ai vie]ilor pe care le tr\ie[te,Ximen este martorul [i cronicarul uneijum\t\]i de secol în China rural\,oglindind chipul unei lumi aparte,în care cei mul]i se v\d mereu sili]is\ se supun\ [i s\ se adapteze înfa]a legilor dictate de cei pu]ini, f\uritoriiunei Istorii cu chip inuman. Romantotal, în care realismul magic se mbin\cu realismul cel mai dur, scris cu umornegru [i o extraordinar\ inventivitatelingvistic\, Obosit de via]\, obosit demoarte e destinat s\ devin\ un clasical literaturii contemporane.

Ximen Nao face o fapt\ bun\ [i-l salveaz\pe Lan Lian; Bai Yingchun alin\ cu mare

drag un m\gar orfan

B\rbatul care st\tea în picioareîn spatele m\g\ri]ei [i pe fa]ac\ruia se citea atâta voio[ieera argatul meu, Lan Lian. Îmi

aminteam de el ca de un tân\rsl\b\nog [i nu mi-ar fi trecut princap c\ în scurtul r\stimp, dedoar doi ani, trecut de la moarteamea, avea s\ se prefac\ într-unb\rbat voinic cu statur\ a[aimpun\toare.

Pe Lan Lian îl culesesem dinz\pad\ din fa]a templului închinatzeului Guandi pe când era copil[i-l luasem cu mine. Era învelitatunci într-un sac rupt de cânep\[i n-avea înc\l]\ri în picioare;era ]eap\n cu totul, cu fa]a vân\t\[i p\rul încâlcit vâlvoi. Tat\lmeu numai ce se pr\p\dise, darmama era în via]\ [i s\n\toas\.De-abia primisem din mâinile tatiicheia de alam\ de la cuf\rul dinlemn de camfor, în care era pus lap\strare titlul de proprietate asupracelor 80 de mu de p\mânt roditorai no[tri, precum [i tot aurul, argintul[i cele de valoare ale familiei. Aveamdoar 24 de ani [i m\ c\s\torisemnu de mult cu cea de-a douafiic\ a lui Bai Lianyuan, bog\ta[uldin târgul Baima. Numele ei decopil era Xing’er, dar nu c\p\tase[i nume de adult, a[a c\ atuncicând s-a m\ritat în familia noastr\a devenit „doamna Ximen, n\scut\Bai“. Bai era dintr-o familie veche[i bogat\, avea [tiin]\ de carte [icre[tere aleas\, un trup fraged [idelicat [i sânii ca dou\ pere dulci;prin p\r]ile de mai de jos era deasemenea cu totul încânt\toare,iar în treburile patului îmi eraîntocmai dup\ pofta inimii. Singurulneajuns în toat\ aceast\ des\vâr[ireera c\ nu-mi n\scuse înc\ niciun copil în câ]iva ani de c\s\torie.

În acele vremuri, se putea spunedespre mine c\ de tân\r aveamparte de reu[it\: an dup\ an bel[ugla recolt\, arenda[i întrecându-ses\-[i pl\teasc\ arenda, iar grânarele– cele mari cu prea-plin, cele micidând pe dinafar\. {i dobitoacelorle pria, iar iapa noastr\ cea neagr\chiar f\tase doi mânji – o adev\rat\

minune, întâlnit\ în legende, darrareori [i pe lume. Oamenii din]inut se perindau f\r\ contenires\-mi vad\ mânjii, iar m\gulelilelor nu mai conteneau nici ele înurechile mele. Preg\tisem acas\ceai de iasomie [i ]ig\ri „Bateriaverde”, ca s\-i tratez pe cons\teni.Un b\ie]ic\ din sat, nici om mare,nici copil, Huang Tong, a furat unpachet de ]ig\ri, [i oamenii l-auadus în fa]a mea tr\gându-l deurechi. B\ie]ic\ \sta avea p\rulgalben [i fa]a galben\, iar pupilelegalbene i se tot roteau de jur-împrejur, de parc\ în cap i se-n-volburau numai gânduri rele. Amdat din mân\ s\-i dea drumul [i i-ammai [i d\ruit un pachet de ceaipentru taic\-s\u. Acesta, HuangTianfa, era un om drept [i cinstit[i care [tia s\ fac\ un doufu foartebun; era arenda[ul meu, cultivacinci mu1 din p\mântul meu m\nosde lâng\ râu [i nu mi-ar fi trecutprin cap c\ are o a[a pramatiede fiu. Mai apoi, Huang Tianfa aadus o cobili]\ de doufu a[a deuscat c\ puteai s\-l atârni într-uncârlig [i dou\ târne de vorbe deiert\ciune, iar eu am pus-o pe so]ies\-i d\ruiasc\ doi co]i de stof\neagr\ groas\ din cea mai bun\,ca s\-[i fac\ o pereche nou\ depantofi de Anul Nou. Huang Tong,Huang Tong, m\car în temeiulprieteniei mele de-atâ]ia cu taic\-t\u[i tot nu trebuia s\ m\ omori cupu[cociul. Fire[te c\ [tiu c\ ascultaide ordinele altora, dar puteai perfectde bine s\ ]inte[ti spre pieptul meu[i s\-mi la[i le[ul întreg. Pui delele nerecunosc\tor ce e[ti tu!

Eu, Ximen Nao, eram om mândru[i falnic, darnic [i m\rinimos, [ide to]i venerat. Când am luat asupramea treburile familiei, vremurileerau tulburi [i-a trebuit s\ fac fa]\[i partizanilor, [i Pieilor galbene,2

dar în câ]iva ani averea noastr\tot a sporit îndoit: am mai cump\rato sut\ de mu de p\mânt roditor,animalele de povar\ din patru s-auf\cut opt, am rostuit [i o c\ru]\mare cu ro]i din cauciuc, arga]iidin doi s-au f\cut patru, slujniceledin una s-au f\cut dou\ [i-am maiad\ugat [i dou\ servitoare în vârst\,s\ se ocupe de mâncare. A[a st\teaulucrurile când, din fa]a templuluilui Guandi, l-am adus acas\ în

bra]e pe Lan Lian, care înghe]asede abia mai r\sufla. M\ trezisemdevreme în acea zi ca s\ strângraha]i pentru îngr\[\mînt – nicin-o s\ m\ crezi cu vorba asta, dar,de[i familia noastr\ era cea maibogat\ din ]inutul Gaomi din nord-est, eu tot îmi p\strasem obi[nuin]ade-a trudi. În luna a treia plug\ream,în a patra sem\nam, în a cinceaseceram grâul, în a [asea plantamdovlecii, în a [aptea s\pam fasolea,în a opta uscam cânepa, în a nouaciupeam spicul, în a zecea întorceamp\mântul, iar în dou\sprezecealun\, în toiul iernii, tot nu-mi picacu tronc c\ldura patului [i, de cumse cr\pa de ziu\, [i coco]am co[ulpentru rahat pe um\r [i plecam s\culeg raha]i de câine. Prin sat ser\spândise gluma c\, trezindu-m\odat\ prea devreme, luasem ni[tepietricele drept rahat de câine [im\ întorsesem cu ele acas\; asteaerau doar palavre, aveam nasulascu]it [i adulmecam de tare departemirosul rahatului de câine. Dac\un proprietar de p\mânt nu punepre] pe rahatul de câine, se cheam\c\ nu e un bun proprietar.

Ninsese zdrav\n în acea zi,iar casele, copacii [i uli]ele fuseser\toate acoperite de o întinderenesfâr[it\ de alb. Câinii se pitiser\[i nu era nici un rahat de cules,dar eu tot am ie[it din cas\ c\lcândprin z\pad\. Aerul era r\coros [iproasp\t, iar un vânticel b\teaviforos. În zorii zilei se petrec totfelul de fenomene stranii [i misterioase[i dac\ nu te treze[ti de diminea]\,cum o s\ le vezi? Am trecut depe uli]a din fa]\ pe cea din spate,m-am suit pe împrejmuirea dep\mânt a satului [i i-am datocol. Am v\zut cum la r\s\rit zarease face din alb\ ro[ie, am v\zutnorii de foc ai dimine]ii, am v\-zut roata soarelui urcându-se-ncer; pe p\mântul cel uria[ z\padar\sfrângea raze ro[ii, ca în regatulde lapis lazuli din legend\. L-amdescoperit pe b\ie]ic\ în fa]atemplului lui Guandi, învelit pejum\tate în z\pad\. La început amcrezut c\ murise [i cugetam s\dau câ]iva b\nu]i s\-i cumpere unsicriu din coaj\ sub]ire s\-l îngroape,ca s\ nu-l m\nânce câinii s\lbatici.Cu un an mai înainte, un b\rbatdezbr\cat murise înghe]at înfa]a templului închinat zeuluisolului. Era tot împurpurat, scula[i-o avea ridicat\ ca o pu[c\, iarprivitorii din jurul lui se pr\p\deaude râs. Despre treaba asta a scrisprietenul \la mai anapoda al t\u,Mo Yan, în povestirea „Omul moare,m\t\rânga ba.” Pentru omul \stade se pr\p\dise – el da, m\t\rângaba – la margine de drum, eu fusesem\la care scosese banii s\-l îngroapeîn cimitirul cel vechi de la apusulsatului. Asemenea fapte bune aveauun r\sunet uria[, mult peste celiscat de monumente [i cronici. Ampus jos co[ul de rahat [i l-am ghiontitni]el pe b\iat, i-am pip\it [i co-[ul pieptului [i-am sim]it în el

Premiul Nobel pentru Literatur\ 2012

MO YANObosit de via]\, obosit de moarte

n fapt de zi, între cer [i p\mânt erau o mie de raze de

lumin\, a[a c\ cei cu cas\ la uli]a mare deschiseser\

por]ile s\ cure]e z\pada, iar mul]i s\teni au v\zut

fapta de milostenie înf\ptuit\ de mine, Ximen Nao.

un firicel de c\ldur\. Mi-am datseama c\ n-a murit, a[a c\ mi-amdat jos mantaua de bumbac [i l-amînf\[urat în ea. M-am întors acas\pe uli]a mare, cu fa]a spre soare[i ]inându-l pe bra]e pe acest copilînghe]at. În fapt de zi, între cer[i p\mânt erau o mie de raze delumin\, a[a c\ cei cu cas\ lauli]a mare deschiseser\ por]ile s\cure]e z\pada, iar mul]i s\teni auv\zut fapta de milostenie înf\ptuit\de mine, Ximen Nao. M\car întemeiul acestui lucru [i nu trebuias\ m\ omorâ]i cu pu[cociul! M\carîn temeiul acestui lucru, m\riterege Yama, [i nu trebuia s\ m\ puis\ m\ întorc iar pe lume ca m\gar!Se zice adesea c\ dac\ salvezi via]aunui om faci lucru mai bun decâtdac\ durezi o pagod\ cu [apte etaje,[i e cât se poate de adev\rat c\ eu,Ximen Nao, am salvat o via]\ deom. Dar cum s\ fi salvat eu, XimenNao, o singur\ o via]\ de om? Înanul cu marea foamete am vândutîn prim\var\ la pre] drept cincizecide bani]e de sorg [i i-am iertat dearend\ pe to]i arenda[ii, ]inândastfel în via]\ un mare num\r deoameni. {i uite eu în ce fel întrist\toram ie[it eu din scen\ – în cer [i pep\mânt, între oameni [i între spirite,se mai afl\ dreptate? Mai e omenie?Nu m\ las, nu pot s\ în]eleg!

L-am adus pe bra]e acas\ peb\ie]ic\ \la [i l-am a[ezat pe kang,patul cel cald din odaia arga]ilor.La început m-am gândit s\ fac foculs\-l înc\lzesc, dar mai marelearga]ilor, Zhang, care avea o bogat\experien]\ de via]\, a spus:

– St\pâne, nu care cumva s\-lpui la foc. Varza [i napii degera]inu se dezghea]\ decât încet-încet,dac\ îi pui lâng\ foc, se prefacnumaidecât într-o b\ltoac\ den\mol.

Vorbise cu temei. L-am l\satpe b\ie]ic\ \la s\ se înc\lzeasc\cu încetul pe kang [i-am pus s\-ifiarb\ un bol de sirop de ghimbir,s\-i desfac\ din]ii cu be]i[oarele[i s\ i-l verse pe gât. De cum i-aintrat în burt\ fiertura de ghimbir,b\ie]ic\ s-a pus pe gemete. Dup\ce i-am salvat a[a via]a, l-ampus pe Zhang s\-i dea jos cu briciultot p\rul \la zbârlit din cap dimpreun\cu p\duchii din el. Dup\ ce l-auîmb\iat [i l-au primenit, l-am duspe b\ie]ic\ s\ o vad\ pe mama.Era tare dr\g\la[. A îngenuncheatîn fa]a ei [i i-a zis „Bunico”, bucu-rând-o astfel nem\surat de multpe mama, care a incantat o dat\numele lui Buddha [i s-a întrebatde la care templu o fi c\lug\rulacela micu]. Întrebat ce vârst\ are,a scuturat din cap c\ nu [tie; întrebatde unde e de ba[tin\, a zis c\nu-[i aduce aminte; întrebat deceilal]i din familia lui, a scuturatdin cap de c\p\]îna-i sem\na [imai mult cu o talang\ de negustorde m\run]i[uri. {i uite a[a l-amp\strat la noi, socotind c\ mi-amluat un fiu de suflet. Era o maimu]ic\de[teapt\, care [tia cum s\ se

ca]ere sus dac\-i d\deai un b\];când m\ vedea, îmi zicea „Tat\ desuflet”, iar când o vedea pe Bai îizicea „Mam\ de suflet”. Fiu desuflet, nefiu de suflet, tot trebuias\ roboteasc\ pentru mine. Pân\[i eu, st\pânul locului, tot trebuias\ robotesc. „Cine nu munce[tenu m\nânc\”: e drept c\ vorba astae de mai târziu, dar ideea exist\înc\ din vechime. B\ie]ic\ n-aveanici nume mare, nici nume mic,dar cum pe partea din stânga afe]ei avea o pat\ albastr\ cât opalm\ de mare, am spus primullucru care mi-a venit pe limb\:

– B\ie]ic\, o s\ te nume[ti LanLian, „Fa]\ Albastr\“: numele mareo s\ fie Lan, numele mic, Lian.

El a zis: – Tat\ de suflet, vreau s\ iau

numele t\u de familie, s\ m\ numescXimen, cu numele mic Lanlian –Ximen Lanlian.

I-am zis c\ nu se poate unaca asta, c\ nu se poate numi Ximena[a dup\ bunul plac [i c\ s\munceasc\ bine, [i dup\ vreodou\zeci ani de munc\, mai vedem.B\ie]ic\ a f\cut mai întâi totfelul de munci pe lâng\ arga]i, adus caii la p\scut, a dus [i m\garii– m\rite rege Yama, cum de-aifost a[a de negru la inim\ s\ m\prefaci într-un m\gar!? – , iar maiapoi a trecut treptat-treptat lamuncile grele. O fi fost el sl\b\nog,dar mâinile [i picioarele îi erau iu]i[i precise, vederea o avea bun\, [iînv\]ase toate chi]ibu[urile,compensând astfel neajunsurileîn privin]a t\riei trupe[ti. Acum,când îi fixam cu privirea umeriilargi [i bra]ele vânjoase, îmi d\deamseama c\ ajunsese b\rbat cu totulpe picioarele lui [i f\r\ team\ denimic.

– Ha, ha, s-a n\scut! a strigatel tare, apoi s-a l\sat în jos [i [i-aîntins mâinile cele mari înspremine, rezemându-m\ s\ m\ ridic.Sim]eam o ru[ine [i o indignaref\r\ pereche, a[a c\ m-am str\duits\ zbier:

– Nu sunt m\gar! Sunt om! SuntXimen Nao!

Dar gâtul îmi era întocmai camai devreme, când m\ sugrumaucei doi draci cu fe]e albastre:de[i f\ceam tot ce-mi st\tea înputeri, nu izbuteam s\ scot niciun sunet. M-a cuprins dezn\dejdea,m-am îngrozit, m-am înfuriat, amf\cut spume albe la gur\, iar dinochi mi-au dat lacrimi groase [ilipicioase. Mâinile lui au alunecatde pe mine, iar eu m-am pr\bu[itla p\mânt, drept în lichidul amnioticcel cleios [i în placenta cea asemeneaunei meduze.

– Mai repede, adu un [tergar! În urma strig\tului lui Lan Lian,

o femeie îns\cinat\ c\reia i se]uguia mult burta a ie[it din camer\.Pe nea[teptate, i-am z\rit fa]apistruiat\ [i u[or umflat\ [i ochiicei mari [i plini de mâhnire. Iiiiih!....iiiiih!.... Era femeia mea, a lui XimenNao, concubina mea, Yingchun.

Venise dup\ Bai când se m\ritase,ca slujnic\; numele de familie nu-i era [tiut, a[a c\ purta numelest\pânei, Bai. În cel de-al treizeci[i cincilea an al Republicii, în 1946în prim\var\, am luat-o de concubin\.Fata asta avea ochii mari [i nasuldrept, fruntea larg\, gura mare[i f\lcile puternice – o fa]\ pe careciteai numai semne bune – , [i dac\mai pui [i ]â]ele cu sfârcurile r\suciteîn sus [i [oldurile late, î]i d\deaiseama dintr-o privire c\ o s\aib\ me[te[ug la facerea de copii.Ru[inat\ c\ de-atâta vreme nu-mid\ruise copii, so]ia mea o mânasepe aceast\ Yingchun în culcu[ulmeu. Îmi zisese câteva vorbe derând [i u[or de priceput, dar cugreutate [i venite din toat\ inima:

– B\rbate, ia-o! Apa rodnic\ s\nu se duc\ pe ogorul str\inului!

Yingchun chiar a fost ogorm\nos. În prima noapte în caream împ\r]it odaia cu ea, am l\sat-ogrea, [i nu doar grea, grea cugemeni. La începutul prim\veriiurm\toare, mi-a n\scut dragon [iphoenix, a[a c\ pe b\iat l-am numitXimen Jinlong, iar pe fat\, XimenBaofeng. Potrivit spuselor moa[ei,nu mai v\zuse niciodat\ o femeieatât de priceput\ s\ nasc\: cubazinul acela lat, cu o cale de ie[irea[a de elastic\, a fost ca atuncicând r\storni afar\ pepenii dintr-unsac – i-a n\scut pe bebelu[ii \iavoinici cu mare u[urin]\. La primana[tere, aproape toate femeilese chinuie cu cerul [i cu p\mîntul,sco]ând urlete jalnice; când a n\scutYingchun a mea îns\, în odaie n-afost nici un sunet, nici o [oapt\.Tot potrivit spuselor moa[ei, întimpul na[terii pe fa]a lui Yingchuna r\mas întip\rit de la început pân\la sfâr[it un zâmbet misterios,de parc\ ar fi fost prins\ în vreunjoc amuzant; asta a f\cut-o pemoa[\ s\ fie deosebit de încordat\,de team\ ca din Yingchun s\ nustrecoare afar\ vreun demon.

Na[terea lui Jinlong [i Baofenga fost mare bucurie pentru familiaXimen, dar de fric\ s\ nu-i speriipe bebelu[i [i pe l\uz\, i-am puspe mai-marele arga]ilor, Zhang,[i pe argatul cel mic, Lan Lian,s\ cumpere zece [iraguri cu optsute de pocnitori, s\ le duc\ pe

împrejmuirea de p\mânt din sudulsatului [i s\ le dea foc acolo. Zgomotulpocnitorilor r\zb\tea valuri-valuri,înnebunindu-m\ de bucurie. Aveam[i eu o ciud\]enie, ca to]i oamenii:de cum m\ încerca o bucurie,m\ mâncau mâinile, [i dac\ nutrudeam cu h\rnicie, nu sc\pam.În zgomot de pocnitori, mi-amsuflecat mânecile, am s\rit în grajdulvitelor [i m-am pus s\ azvârl afar\cele câteva zeci de roabe de b\legarcare se strânseser\ acolo o iarn\întreag\. Ma Zhibo, un geomantdin sat care obi[nuia s\ fac\ totfelul de lucruri s\ par\ de neîn]eles,a dat fuga la grajd [i mi-a spusmisterios:

– Menshi (acesta era numelemeu de polite]e), vrednice Menshi,când ai acas\ o l\uz\, nu po]i s\durezi ziduri [i s\ întorci p\mântul[i cu-atât mai pu]in s\ sco]i b\legarsau s\ denisipezi o fântân\: astaîi aduce jignire lui Taisui [i ducela nenoroc pentru nou-n\scut.

Mi s-a strâns inima la vorbelelui Ma Zhibo, dar când ai slobozitarcul, s\geata n-o mai întorci.Ori[ice lucru, dac\ l-ai început,trebuie s\-l faci pân\ la cap\t,nu po]i s\-l la[i la jum\tatea drumului– iar eu cum d\dusem afar\ jum\tatedin b\legarul din grajd, nu maiputeam s\-l aduc înapoi [i s\-l punla loc. I-am zis geomantului:

– E o vorb\ din vechime carespune: „Când de înflorire lung\ aiparte, dracii [i spiritele se ]indeoparte“. Eu, Ximen Nao, aminima dreapt\ [i nu-mi e fric\ derele, am fapta potrivit\ [i nu mi-e team\ de draci: s\ dau [i pesteTaisui, ei, ce-o s\ fie?

Gura cea spurcat\ a lui Ma Zhiboa brodit-o, pentru c\ am scos culopata afar\ din b\legar o ciud\]eniecu aspect de tigv\. Era ca un gel[i sem\na cu un aspic, p\reatransparent dar [i nelimpede, [iera atât pl\pând, cât [i ml\dios.L-am luat cu lopata [i l-am pusla marginea grajdului, m\surându-lcu privirea: \sta s\ fi fost Taisuidin legende? Am v\zut cum lui MaZhibo fa]a i se face cenu[ie [i ]\c\liaîncepe s\-i tremure; [i-a încruci[atmâinile în dreptul pieptului, a f\cutplec\ciune dup\ plec\ciune în fa]aciud\]eniei aceleia, în acela[i timpdându-se [i înapoi, iar când a ajunslâng\ zid, s-a r\sucit [i a luat-ola s\n\toasa.

Traducere ddin cchinez\ ddeDDiinnuu LLuuccaa

© Humanitas Fiction, 2012Colec]ia „Raftul Denisei“,

coordonat\ de DenisaCom\nescu

____________1 Un mu (subdivizat în 10 fen) este

o unitate de suprafa]\ echivalent\ cua cincisprezecea parte dintr-un hectar.

2 Porecl\ (provenind de la culoareauniformei) dat\ solda]ilor chinezi carecolaborau cu japonezii în timpulr\zboiului.

Premiul Nobel pentru Literatur\ 2012

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012................................................................................................................................................................................................................................21

Premiul Nobel pentru Literatur\ 2012

22.................................................................................................................................................................................................................................România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012

„Opera lui î[i afl\ r\d\cinile în legendeleauzite în copil\rie. În mod evident,se poate vorbi de realism fantastic,îns\ acest epitet nu îl cuprinde

pe deplin”, a spus secretarul permanental Academiei Suedeze, Peter Englund, ladecernarea Premiului, ad\ugând: „Stiluls\u nu provine de la García Márquez, cieste înn\scut. În lumea c\r]ilor sale,supranaturalul [i realitatea merg împreuna,iar el descrie aceast\ lume prin cel maioriginal mod de a povesti.”

Howard Goldblatt, traduc\torul maimultor c\r]i ale lui Mo Yan, intervievatde Zhongguo Ribao (China Daily), i-acomparat opera cu cea a lui Dickens:„Finalitatea operelor lor este extrem devast\, iar stilul este superb, plin de fantezie,cu un puternic sim] moral”. Despre romanulsatiric al lui Mo Yan, The Republic of Wine(}ara vinului, n.n.) Goldblatt crede „c\este romanul chinezesc cu cea mai inovativ\tehnic\ [i totodat\ cel mai complex dincele pe care le-am citit eu”, în vreme ceLife and Death are Wearing me Out (Via]a[i moartea m\ ostenesc, n.n.) este „oalegorie fabuloas\”. Vorbind despreSandalwood Death (Moartea arborelui desantal, n.n.), Goldblatt confirm\ p\rerealui Mo Yan însu[i: ceea ce d\ frumuse]eacestei opere este ritmul s\u muzical.

În conferin]ele de pres\ sus]inute dup\premiere, Mo Yan declar\: „Am fostsurprins, pentru c\ Premiul Nobel mise p\rea un lucru extrem de îndep\rtatde mine.” Întrebat ce înseamn\ pentruel personal acest premiu, Mo Yan a r\spunsrâzând: „Pentru mine personal înseamn\c\ în aceast\ perioad\ trebuie s\ vorbesccu dumneavoastr\.” Vorbind cu reporteriila un hotel din ora[ul s\u natal, Gaomi,din provincia estic\ Shandong, Mo Yan aspus: „M-a luat total pe nepreg\titecâ[tigarea acestui premiu, deoarece num\ simt cel mai bun dintre scriitorii chinezi.Sunt mul]i scriitori buni, iar pozi]iamea nu e chiar atât de înalt\. V\ mul]umesctuturor c\ a]i venit în Gaomi; acum artrebui s\ se coac\ sorgul ro[u, dar nuse mai cultiv\ a[a ceva pe aici. Cred c\nici unul dintre dumneavoastr\ n-a v\zutholdele de sorg”. Cu Murakami, MoYan n-a luat niciodat\ leg\tura direct. „Elcreeaz\, de asemenea, forma sa literar\unic\ [i descrie via]a cu care este elobi[nuit. {i lucr\rile lui sunt extraordinare[i merit\ Premiul Nobel”.

Întrebat despre comentariile postatepe Weibo (re]ea de socializare frecventat\de chinezi) – le-a mul]umit [i sus]in\torilor,[i criticilor, considerându-i deopotriv\prieteni. Pe paginile de internet chineze,sunt comentatori care spun c\ Mo Yaneste scriitorul chinez cel mai apropiat destandardele literare occidentale, creând,a[adar, cu metodele occidentale. Cu altecuvinte, Mo Yan a câ[tigat Nobelul deoareceoperele sale corespund viziunii occidentalilorreferitoare la chinezi. Mul]i, îns\, consider\c\ succesul a venit fiindc\ opera lui MoYan îmbin\ cultura tradi]ional\ cu o larg\viziune interna]ional\.

Mo Yan sus]ine c\ ceea ce a ob]inuteste un premiu literar, acordat dinconsiderente literare. „Întotdeauna am

scris din perspectiva omului, despre om,[i a[ vrea ca o astfel de oper\ s\ mearg\dincolo de limitele teritoriale, rasiale,etnice.”

Asocia]ia scriitorilor din China l-afelicitat pe Mo Yan pentru realizarea sa,declarând: „În câteva decenii de crea]ieliterar\, Mo Yan a demonstrat c\ nutre[tepentru patria sa o preocupare profund\,demonstrând valoarea universal\ a literaturiichineze. Îi dorim scriitorului chinez s\ob]in\ tot mai multe succese, s\ ne oferetot mai multe opere de valoare, s\ aduc\noi contribu]ii la dezvoltarea cultural\a omenirii!”

Ministrul Culturii din Taiwan, LongYingtai, bun\ prieten\ a lui Mo Yan, [i-aexprimat bucuria c\ Nobelul i s-a decernatlui, spunând c\ un scriitor din popor,un chinez get beget, a fost recunoscutast\zi de o lume întreag\, ceea ce esteextraordinar. Mo Yan este primul scriitorchinez care ob]ine Nobelul, dar primulscriitor de limb\ chinez\ care a ob]inutacest premiu a fost Gao Xingjian, stabilitîn Europa, [i devenit cet\]ean francez.Comparându-i, Long Yingtai spune: „For]aspiritului pe care o degaja Gao Xingjianera st\vilit\ ca de un zid împotriva incendiilor.Ce bine este s\-l vezi pe unul care astat pe ]arina lui, îmbr\]i[at de câmpulde sorg, câ[tigând acest premiu.” Continu\spunând c\ Mo Yan este un om care atr\it într-un mediu restrictiv [i, în vremece unii au ales s\ se înfurie, al]ii s\ seopun\, iar al]ii s\ tac\, el a mers cu umoral\turi de concet\]enii s\i, lucru care artrebui în]eles cu o mai mare deschidere.Zhang Dachun, un scriitor taiwanez prieten,de asemenea, cu Mo Yan, a declarat preseic\ Mo Yan merit\ din plin aceast\ distinc]ie,pe care de mult trebuia s\ o ob]in\.Îns\ Freedom time îl citeaz\ pe profesorulChen Fangming, de la National ChengchiUniversity, c\ruia i se pare ciudat\ ob]inereapremiului de c\tre Mo Yan. El a spusc\, `n ultimii ani, acest premiu a fostacordat scriitorilor care au mers contracurentului, în vreme ce Mo Yan a urmatcursul oficial, a scris despre ]\rani, f\r\s\ critice autoritatea, încât po]i zice c\e urma[ul lui Mao Zedong.

La libr\ria central\ a lan]ului „Chengpinshudian” din Taibei a fost aranjat un micstand dedicat lui Mo Yan, deasupra c\ruiaera tip\rit motivul pentru care a câ[tigatPremiul Nobel: „este scriitorul al c\ruirealism halucinant se împlete[te cu pove[tilepopulare, cu istoria [i contemporaneitatea”.Fiindc\ Mo Yan nu a fost publicat masivîn Taiwan, printre sutele de mii de c\r]iale libr\riei, dintre c\r]ile lui nu maiera decât una, nuvela Harta comoriiascunse, ap\rut\ la Editura Maitian, undei-au ap\rut cele mai multe opere.Reprezentantul editurii a spus c\ estedecis s\ publice best-seller-urile lui MoYan, printre care Obosit de via]\, obositde moarte, Broasca, Moartea arboreluide santal.

RRooxxaannaa RRââbbuu

Dup\ încheierea celui de-al DoileaR\zboi Mondial, chiar la începutulaplic\rii în agricultur\ a principiilorrevolu]ionare, Ximen Nao, un

gospodar din ]inutul Gaomi de nord-est,acela[i meleag din romanul Sorgulro[u (Editura Humanitas Fiction,traducere Dinu Luca, 2010), estecondamnat la moarte [i executat cu[apte zile înainte de S\rb\toareaPrim\verii (s\rb\toarea Anului Noutradi]ional chinezesc) pentru c\, spuneHuang Tong – executorul ordinului –,„a[a e politica”. Singura vin\ pe careXimen [i-o recunoa[te este aceea c\[i-a „]inut casa cu h\rnicie [i chibzuial\”,c\ a f\cut bine oamenilor [i c\ a datbani pentru repararea statuilor zeilor.{i, odat\ ajuns în Lumea Subp\mântean\a regelui Yama, în loc s\ strige„R\zbunare!”, strig\ necontenit„Nedreptate!”.

Astfel ne invit\ Mo Yan, printraducerea, tot a lui Dinu Luca, a ro-manului Obosit de via]\, obosit demoarte, în preg\tire la Editura HumanitasFiction, s\ p\trundem într-o lume aflat\între basm [i realitate, în care seîmpletesc cu umor tradi]ie [i modernitate,particular [i universal.

În cultura chinez\, Lumea de dincolose împarte în Lumea Cereasc\, guvernat\de Împ\ratul Galben, populat\ dezei daoi[ti, confuciani[ti [i buddhi[ti,în care ajunge partea eteric\ a spiritului[i Lumea Subp\mântean\, lumearegelui Yama, omoloag\ într-o oarecarem\sur\ Iadului european, în carecoboar\ partea rudimentar\ a spiritului.Ca [i-n Infernul lui Dante, spiriteleajunse aici sunt supuse la cazne cumplite,cea mai crunt\ fiind aceea de a fi pr\jitmetodic în ulei clocotit. Supliciul esteasem\n\tor, dar cât de diferit: unaeste s\ fii cufundat în cazanul cu smoal\puturoas\ [i cu totul altceva s\ fii întorsatent pe toate fe]ele pentru a fi binerumenit.

Bietul spirit al lui Ximen Nao dore[tes\ în]eleag\ de ce a trebuit s\ moar\taman în perioada în care toate casele,toate târgurile, toate ora[ele, toat\]ara era o forfoteal\ de nedescris pentruprimenirea locuin]elor, por]ilor, uli]elor,statuilor închinate zeilor; pentru platadatoriilor (în cazul în care datorniculera în stare s\ restituie banii împrumuta]i)sau, dimpotriv\, pentru g\sirea uneimodalit\]i de a se sustrage pl\]ilor,[tiut fiind c\ odat\ cu venirea AnuluiNou toate datoriile se radiaz\; pentrucump\rarea de cadouri ce urmau afi oferite familiei, superiorilor, prietenilor…Dup\ doi ani petrecu]i în Lumea dedincolo, regele Yama se îndur\ s\-iîng\duie s\ se întoarc\ în lumeaoamenilor.

{i astfel, Mo Yan, folosind tehnicape care predecesorul s\u, Wu Cheng’en,o folosise în secolul al XVI-lea înminunatul basm-roman-fantastico-real (c\ci baza c\r]ii sale C\l\torie spresoare-apune – BPT, 1971 – este câtse poate de real\ – c\l\toria întreprins\de c\lug\rul Xuan Zang între anii 629-

646 e.n. în India, pentru a studiabuddhismul la izvoare [i a aduce înChina sutrele), ne invit\ s\-l urm\mpe omul-spirit Ximen Nao în istoriareîncarn\rilor sale succesive.

Pe acest drum, particularit\]ileculturale încep s\ ias\ la lumin\, nudoar în Lumea Subp\mântean\, ci [iîn cea real\. Astfel, dracii din regatullui Yama nu au trupuri alc\tuite cacele omene[ti, ba parc\ mai bine f\cute,[i nu sunt negri ca smoala sau cat\ciunii, ci alba[tri, de un albastruminunat, cum nu se poate vedea pep\mânt. Apoi apar personaje dragi,Sun Wukong (Maimu]a, sau RegeleMaimu]elor, sau Marele În]elept EgalulCerului, cum î[i mai spunea cu emfaz\)[i Zhu Bajie (Râtanul-opt-porunci), doidintre înso]itorii c\lug\rului XuanZang, din romanul C\l\torie spre soare-apune, personaje foarte populare,care apar în scenete folclorice, în târguri,la bâlciuri, f\când deliciul spectatorilor.În parantez\ fie spus, Maimu]a esteatât de popular\ încât exist\ înChina peste 1000 de actori a c\rorspecialitate este s\ joace rolul lui SunWukong.

Apare apoi o realitate a Chineiantebelice, disp\rut\ în prezent:concubinele. În civiliza]ia chinez\,poligamia era semn de bog\]ie: numaiun om avut î[i putea permite s\ între]in\mai multe neveste. Dintre neveste,prima era numit\ so]ie principal\ sau,simplu, so]ie, iar celelalte – so]iisecundare sau concubine. Între so]iilesecundare exista o ierarhizare dat\atât de momentul intr\rii în familiecât [i de sexul primului copil sau copiilorpe care-i aducea pe lume. Dac\ n\[teab\iat, iar concubina de rang superioravea numai fat\, putea cre[te în grad.Mai mult, chiar nevasta principal\putea fi dec\zut\ din rang dac\ nuavea b\ie]i sau, mai grav, dac\ erastearp\. Neveste sau concubine, femeiledin cas\ aveau acelea[i obliga]ii fa]\de b\rbatul lor. De aici [i am\r\ciuneadin inima lui Ximen Nao, c\ n-a fostcondus spre locul de execu]ie decâtde so]ia principal\.

O alt\ realitate pe care o constat\pe drumul de întoarcere din regatullui Yama în lumea real\ este c\ reformaagrar\ se înf\ptuise în timpul cât lipsise.Se n\scuse o lume nou\, o nou\ a[ezare,cu noi obiceiuri, dar pentru aceasta,tot nu trebuia s\ fie omorât f\r\ discu]ie.Cât de mult\ t\rie îi trebuie unui omca în astfel de condi]ii s\ nu dispere,s\ trateze cu umor tragedia pe careo tr\ie[te [i s\ continue s\ strige„Nedreptate”!

{i poate este o adev\rat\ nedreptatec\ drumul înapoi nu este drept, ci,potrivit tradi]iei buddhiste, trebuie s\treac\ prin multiple reîncarn\ri [i s\cunoasc\ obida dobitoacelor din b\t\tur\,pân\ când…

Înscris\ pe linia tradi]iei C\l\torieispre soare-apune[i marcat\ de scriituraputernic\, precis\, chiar dur\, darextrem de nuan]at\ din Sorgul ro[u,cartea Obosit de via]\, obosit de moartea proasp\tului laureat al PremiuluiNobel pentru Literatur\, Mo Yan,a[teapt\ s\ vad\ lumina tiparului [is\ fie citit\.

TTaattiiaannaa SSeeggaall

Ecouri dup\ decernare

~ntre China [i Taiwan C\l\torii

meridianeCriza [i cultura

Nu e vorba de criza culturii,subiect la mod\ în anii 1990,ci de criza economic\ actual\care nu iart\ nici cultura.

Am mai scris despre reducerileoperate de guvernul conservatorbritanic din bugetele unor mariinstitu]ii culturale. Acum ne referimla t\ierile pe care le anun]\ guvernulsocialist francez în acela[i domeniu.Bugetul de 2,7 miliarde de euro(totu[i!) afectat ministerului deresort va fi u[urat cu 3%. Astapentru început. Timp de trei ani,Versailles, Grand Palais, CentrulPompidou, Muzeul Luvru [i alteinstitu]ii majore vor trebui s\ amânelucr\ri de renovare în curs [i s\anuleze expozi]ii [i programe, caurmare a reducerii cu 2,5% abugetelor lor. Unul din motivelereducerilor invocate de ministresaculturii, altminteri simpatica doamn\Aurélie Filippetti, const\ în risipacare s-ar fi f\cut în anii din urm\.Exemplul care a [ocat mediul culturalfrancez este al Muzeului Picasso,aflat în Hôtel Salé din Paris [imomentan închis accesului public,care ar fi crescut costurile renov\riicu 60%. La Grand Palais, Curteade Conturi a constat de asemeneao cre[tere a costurilor de la 60 la106 milioane de euro. E pus\ îndiscu]ie [i gestiunea. Un paznic denoapte lucreaz\ o noapte din patruiar unul de zi petrece în muzeumai pu]in de 35 de ore, normaobligatorie, s\pt\mânal. La noi,cum or fi stând lucrurile?

Ultimele zile ale dictatorilor

Oculegere de studii istorice aap\rut sub acest titlu la Parisla început de octombrie. Fiecarestudiu, datorat unui autor

diferit, poveste[te sfâr[itul unuidictator din secolul XX, de la Stalinla Trujillo, cu multe informa]ii noi,unele stupefiante. Patruzeci [i optde ore a fost l\sat Stalin s\ agonizezef\r\ a fi solicitat\ consulta]ia unuimedic, [i asta, dac\ nu ad\ug\malte, probabil, dou\sprezece, pân\când garda personal\ [i-a luat inimaîn din]i [i a intrat în camera în careStalin dormea, constatând abiaatunci de ce acesta nu d\duse niciun semn de via]\ întreaga zi. Pedeoparte, va fi fost frica ofi]eruluide gard\ de a p\trunde nechemat,contrar regulei bine stabilite, ac\rei înc\lcare putea avea consecin]enefaste. În privin]a celorlalte dou\zile, a fost vorba de negocieriledintre liderii de la Kremlin, în fruntecu Beria, menite a duce la împ\r]irearesponsabilit\]ilor puterii dup\decesul tiranului. Descoperit c\zutpe covor, paralizat [i incapabil s\vorbeasc\, în seara de 1 martie1953, diagnosticat cu o grav\hemoragie a arterei cerebrale stângiîn diminea]a de 3 martie, Stalina murit în diminea]a de 5 martie.

„Fanatismul prostiei“

A[a se intituleaz\ articolul lui JeanBirnbaum din „Le Monde desLivres” din 21 septembrie consacratunui film produs ceva mai demult

în Pakistan, Guerillas internationales,în care e prezentat\, într-o manier\stupid\ [i abject\, „vân\toarea”declan[at\ contra lui Salman Rushdieîn urma fatwei aiatolahului Khomeini.Autorul Versetelor satanice e înf\]i[atca un ins alcoolic [i diabolic, care ar]ine cu orice pre] s\ înfiin]eze cu baniilui murdari (cadorisi]i, desigur, deCIA) discoteci, da, discoteci, a]i cititbine, în Pakistan. Refuzat de la difuzareîn Marea Britanie, filmul a putut fitotu[i v\zut gra]ie lui Rushdie însu[i,care a explicat c\ doar a[a lumea vaîn]elege cât de tic\los este. Ce norocc\ fanaticii sunt [i pro[ti!

Dou\ tragedii culturale:Tombuctu [i Alep

~n demen]a cu care vrea s\-[i p\strezeputerea, dictatorul sirian n-a ezitats\ bombardeze, la finele luniiseptembrie, Alep, ora[ istoric, ale

c\rui str\vechi minuni arhitectonicesunt înscrise pe Lista PatrimoniuluiMondial al UNESCO. Cum nicio echip\de exper]i n-a fost l\sat\ s\ se duc\la fa]a locului, nu se [tie ce a mair\mas în picioare. Martorii nu ne daunici o speran]\. La 30 iunie, tot anulacesta, mili]iile Ansar Dine (Ap\r\toriicredin]ei) au p\truns în Tombuctu,ora[ mitic din nordul Mali, clasat înc\din 1988 ca monument pe aceea[iList\ UNESCO, [i, sub ochii îngrozi]iai locuitorilor, au purces la demolareaa cincisprezece moschei veneratede secole de un cult considerat idolatrude c\tre ace[ti nebuni ignoran]i, carestrigau: „Dumnezeu e unic. Totul aicie haram (neîng\duit). Adev\ra]iimusulmani suntem noi. UNESCO, astace mai e?” C\ nu aveau idee de UNESCO,treac\-mearg\, dar nu aveau ideec\ tradi]ia musulman\ urc\ la Tombuctucu mult înainte de secolul XV, cândora[ul ajunsese deja la 100.000 delocuitori, iar universitatea num\ra25.000 de studen]i veni]i din toat\lumea. Manuscrisele de la Tombuctusunt vestite pentru frumuse]ea lor.Un album recent publicat la Pariscuprinde câteva absolut splendide. Înnum\r de 100.000, iar dac\ le lu\mîn considerare [i pe cele de la Segusau Gao, de 900.000, manuscriselesunt în mare pericol. Popula]ia a ascuns,cu pre]ul vie]ii, o parte din ele. Darcâte vor fi c\zut în mâinile fanaticilor?

Înc\ o dat\, Jean Anouilh

Alain Resnais a f\cut un filmdup\ Eurydice de Jean Anouilh.Iat\ c\ Marc Paquien pune înscen\ la teatrul Vieux-Colombier

din Paris Antigona aceluia[i.Interesul pentru piesele scriitorului,datând din timpul Ocupa]iei, esteconsiderabil dup\ ani buni deuitare. Am putea lua lec]ii de lafrancezi care nu-[i uit\ niciodat\de tot scriitorii. Ieri, Feydeau, aziAnouilh, sunt urca]i pe scen\, înstraie noi, în interpret\ri noi,ca s\ nu mai vorbim de viziunearegizoral\, mereu alta. Piesa luiSofocle era o tragedie. A lui Anouilhe aproape o parodie a situa]ieioriginare. Regizorul actual red\

ac]iunii din piesa lui Anouilh oparte din seriozitatea tragedieigrece[ti, mutând-o în lumeanoastr\, nici ea lipsit\ de conflicteîntre spir i tul de datorie [ icompromisul, nu religios, ci politic.Actual\, mai degrab\, decâtactualizat\, piesa din 1944 facefa]\ cu bine exigen]elor publiculuicontemporan, mult mai aproapede a în]elege compromisul decâtdatoria, lipsit cum e de reperelemorale din antichitatea greac\,de care nici Anouilh nu face marecaz. Oricum, mai pu]in decâtregizorul Marc Paquien [i actri]aFrançoise Gil lard, care oîntruchipeaz\ pe Antigona.

Ortografia francez\ este atât dedificil\, încât nimeni, nici chiarmarii scriitori, nu sunt scuti]ide gre[eli. Coresponden]a

particular\ este cea care îi d\ degol, când nu recunosc ei în[i[i,precum Cocteau, care îi atr\geaaten]ia editorului s\u c\ mâna scriece-i dicteaz\ ochiul, nu ceea ce artrebui s\ scrie. Coresponden]a luiBalzac, Proust, Anouilh, dintre ceivechi, sau, dintre contemporani,a lui Erik Orsenna, autor, întrealtele, al unei c\r]i despre dispari]iadiacriticelor de când cu s.m.s.-urile, probeaz\ necunoa[tereaunora din regulile de baz\ aleortografiei. Pe vremuri, BernardPivot organiza prin intermediulrevistei „Lire” [i al televiziunii unconcurs interna]ional de ortografie,francez\, desigur, câ[tigat, f\r\excep]ie de str\ini. Un concurs

similar, cu participarea a 600 de[coli, a pus pe roate Eric-EmmanuelSchmitt, care declara: „Ortografiaînseamn\ cur\]enie, o chestiunede respect fa]\ de cel\lalt. {i etotodat\ un joc”. Anne-MarieGaignard este, la rândul ei, autoareaunei c\r]i intitulate Revan[a nulit\-]ilor în ortografie. Autoarea a suferitîn [coal\ [i mai apoi, pân\ la 36de ani, din cauza gre[elilor deortografie pe care le comitea. A[ac\ s-a hot\rît s\ g\seasc\ cu oricepre] o metod\ de a înv\]a s\ scriecorect. A g\sit-o, a aplicat-o ele-vilor ei, dar [i adul]ilor, cu un succesincontestabil. Cartea ei ne puneîn tem\. Rezultatele sunt rapide,pretinde Anne-Marie Gaignard:într-o singur\ or\ po]i înv\]aortografia! Vom cump\ra cartea[i vom verifica. Îi vom ]ine la curentpe cei interesa]i.

Proust f\cea gre[eli de ortografie

România literar\ num\rul 43 / 26 octombrie 2012................................................................................................................................................................................................................................23

actualitateaDin Bucure[tiul Cultural

În BUCURE{TIUL CULTURAL (nr.118, octombrie) am remarcat grupajulde articole dedicate lui Marius Robescu.Daniel Cristea-Enache scrie despreromanul postum Trunchiul [i a[chia,publicat în 2005-2006 la Editura MuzeulLiteraturii Române, roman lipsit dereceptare critic\ la momentul apari]iei,iar doi dintre colegii de genera]ie [iapropia]ii poetului disp\rut, e vorbadespre Nicolae Prelipceanu [i ConstantinAb\lu]\, îl evoc\ în pagini emo]ionante:„M\ aflu într-o situa]ie paradoxal\ oride câte ori scriu despre colegii [i prieteniimei care au disp\rut. A[a [i acum,constatând c\, într-un fel greu deîn]eles, calmul [i t\cutul prieten MariusRobescu, cu generozitatea-i caracteristic\,mi-a mai acordat 27 de ani de via]\.”(Constantin Ab\lu]\). O pagin\ deexcelente poeme de Marius Robescu(din volumul Poezii, Vitruviu, 1996)completeaz\ portetrul acestui importantscriiitor român. Ini]iativa revisteiBucure[tiul Cultural de a ni-l readuceîn aten]ie este, desigur, l\udabil\. Totîn Bucure[tiul Cultural am citit o cronic\a lui Alexandru Matei la volumul CorineiCiocârlie Il n’y a pas de d`ner gratuit.Petit abécédaire de la rencontre enlittérature (tip\rit de editura luxemburghez\ultimomondo). Ne-au surprins câtevasc\p\ri în acest text, cu atât maisup\r\toare cu cât cronica este binescris\: prozatorul sud-african stabilitîn Australia, laureat al Premiului Nobelpentru Literatur\, J.M. Coetzee, e numit„scriitor sud-american”(!), iar când sevorbe[te despre reprezentan]ii „{coliide la Timi[oara”, sunt cita]i AdrianaBabe]i [i Cornel Ungureanu, rebotezatad-hoc, Dumitru Ungureanu (!).

O revist\ craiovean\ [i nu numai

Un frumos [i substan]ial eseu public\Virgil Nemoianu în revista SCRISULROMÂNESC despre Cercul literar dela Sibiu, în care autorul vede un „modelcultural [i etic”. Virgil Nemoianu î[isus]ine pledoaria pentru acest cercliterar pe care-l consider\ „unul dinfenomenele centrale, decisive, desuprem\ valoare ale literaturii române”trecând în revist\, cu echilibru [i încuno[tin]\ de cauz\, activitatea, opera

fiec\rui membru al grupului, iar bilan]uleste impresionant. Iat\ un fragmentdespre Ion Negoi]escu: „Poate cazulcel mai tipic este poemul Sabasios allui Negoi]escu, z\mislit în fundulînchisorii [i pus pe hârtie ani de zilemai târziu, adic\ atunci când în sfâr[itputea face acest lucru. Eram prezentîn sala acelui atât de absurd proces[i Negoi]escu m\ privea cu ochimari, cu intensitate. Dup\ eliberareasa, mi-a spus: „Încercam parc\ s\-]itransmit din privire textul poemului…”Dar à propos de prezen]a lui VirgilNemoianu în revista Scrisul românesc:dac\ num\r\m scriitorii români stabili]iîn Statele Unite pe care-i reg\sim însumarul revistei (pe lâng\ VirgilNemoianu, semneaz\ în acest num\rAndrei Codrescu, Dumitru Radu Popa,Nina Cassian, Carmen Firan, {tefaniaMagidson, R\zvan Hot\ranu, AdrianSângerzan, {erban Centea, AlexandraCarides), atunci, negre[it, publica]iacraiovean\ ar trebui s\-[i deschid\ osubredac]ie la New York [i, eventual,s\ solicite sprijin financiar pentruapari]ie nu numai municipalit\]ii dincapitala Olteniei, ci [i celei americane.

O însu[ire tipic româneasc\

Revoltat\ de nedreptatea care ise face lui Mircea C\rt\rescu, al c\-rui nume „a fost terfelit” recent, în-tr-o „sinistr\ emisune” tv, Simona Sorascrie, în DILEMA VECHE (nr. 453, 18-24 octombrie), cu deplin\ îndrept\]ire:„…Mircea C\rt\rescu este azi nu doarcel mai important scriitor român învia]\, ci [i unul dintre pu]inii arti[tieuropeni care au reu[it s\ modificeviziunea contemporanilor s\i (cei carel-au citit) despre lume.” Opinia sa, lacare Cronicarul subscrie, este înt\rit\prin reproducerea uneia dintrenenum\ratele cronici elogioase care,de-a lungul anilor, au înso]it c\r]ilelui C\rt\rescu în ]\rile unde s-a tradusopera sa: „Lucrul cel mai original [imai ie[it din comun al stilului naratival lui C\rt\rescu este cople[itoarea safor]\ expresiv\ care porne[te, ca uncurent teluric, dintr-o lume de unrealism riguros [i scrupulos documentatal zilelor noastre, ca s\ ajung\ la o

serie de febrile întret\ieri fantastice…”,scria în Spania, despre Visul, eseista„de mare influen]\” Mercedes Monmany,acum aproape dou\ decenii. Participan]ii„la aceast\ execu]ie inept\, mincinoas\”a lui C\rt\rescu nu-[i dau seama,probabil, c\ prin ac]iunea lor confirm\,înc\ o dat\, un adev\r vechi: spiritulautodistructiv [i neîncetata terfelire avalorilor constituie o însu[ire tipicromâneasc\.

Un premiu de proz\Acel controversat concurs de proz\

prin care se premiaz\ romanul anului2011 (un premiu foarte tentant b\ne[te,dar cu ni[te reguli confuze, fiindc\amestec\ gustul capricios al amatorilor

cu criteriile profesioni[tilor) [i-a desemnattitlurile finaliste. Acestea sunt: FEMde Magda Cârneci, Ed. Cartea Româneasc\,Via]a lui Kostas Venetis de OctavianSoviany, Ed. Cartea Româneasc\, Emo]iade Mirela St\nciulescu, Ed. Humanitas,Matei Brunul de Lucian Dan Teodorovici,Ed. Polirom [i Ploile amare de AlexandruVlad, Ed. Charmides. Cu aceasta,misiunea criticilor literari Alex {tef\-nescu, Dan C. Mih\ilescu [i DanielCristea-Enache s-a încheiat [i intr\ înaren\ cei 20 de bloggeri. Vom afla cu-rând ce aleg ei, de[i selec]ia lor nu esteîn niciun fel revelatoare, din momentce unii dintre cei pu[i acum s\ judece[i-au m\rturisit deja, cu senin\tate,ignoran]a în domeniu. P\cat de baniipu[i în joc la premiul acesta de proz\care poart\ numele unui regretat poet[i cantautor, „Augustin Fr\]il\”.

CCrroonniiccaarr

Ochiul magic

PPeennttrruu aannuull 22001122 aabboonnaammeenntteellee ppoott ffii ccoonnttrraaccttaattee llaa rreeddaacc]]iiee ssaauu pprriinn iinntteerrmmeeddiiuullPPoo[[tteeii RRoommâânnee..

PPeennttrruu aabboonnaa]]iiii ddiinn ]]aarr\\ [[ii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree aauu `nncchheeiiaatt `nn aanniiii ttrreeccuu]]ii aabboonnaa-mmeennttee ddiirreecctt llaa rreeddaacc]]iiee,, rr\\mm`nnee vvaallaabbiill\\ aaddrreessaa:: ddiirr.. aaddmm.. VVaalleennttiinnaa VVll\\ddaann,, FFuunnddaa]]iiaaRRoommâânniiaa lliitteerraarr\\,, CCaalleeaa VViiccttoorriieeii 113333,, sseeccttoorr 11,, BBuuccuurree[[ttii,, ccoodd 001100007711,, OOPP 2222..

CCiittiittoorriiii ddiinn ssttrr\\iinn\\ttaattee ccaarree ddoorreesscc ss\\ ssee aabboonneezzee ssuunntt rruuggaa]]ii ss\\ ttrriimmiitt\\ pprriinnmmaannddaatt ppoo[[ttaall ccoonnttrraavvaallooaarreeaa aabboonnaammeennttuulluuii,, [[ii aannuummee:: 223300 eeuurroo ssaauu 330000 UUSSDDppeennttrruu 1122 lluunnii;; 111155 eeuurroo ssaauu 115500 UUSSDD ppeennttrruu 66 lluunnii..

TTaalloonn ddee aabboonnaarree `nncceepp`nndd ccuu .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

aabboonnaammeenntt ttrreeii lluunnii ((1133 nnuummeerree)) - 3322 lleeii aabboonnaammeenntt [[aassee lluunnii ((2266 nnuummeerree)) - 6600 lleeii aabboonnaammeenntt uunn aann ((5522 nnuummeerree)) - 112200 lleeii

NNuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. PPrreennuummee .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ssttrr.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. nnrr.. .. .. .. .. .. bbll.. .. .. .. .. .. sscc.. .. .. .. .. .. eett.. .. .. .. .. .. aapp.. .. .. .. .. .. .. sseeccttoorr.. .. .. .. .. .. .. llooccaalliittaattee.. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ccoodd ppoo[[ttaall.. .. .. .. .. .. .. ..jjuuddee]].. .. .. .. .. .. .. .. tteelleeffoonn .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. .. ..

Abonamente România literar\