Copac vs Arbore

2
Despre arbori, copaci şi alţi demoni semantici La ultima şedinţă am aflat că în limba română a apărut o diferenţă semanatică între cuvintele, până ieri sinonime, copac şi arbore. Copacul, ni s-a spus, trăieşte singuratic, în câmp, fie în grupuri rarefiate, prin habitatele umane (oraşe, sate). Arborele, în schimb, stă „umăr la umăr” în pădure cu fraţii săi. Uitându-ne în DEX, am descoperit că arbore şi copac sunt sinonime şi că nici etimologia nu ne îndreptăţeşte să luxăm limba română cu această regulă. Copac, de exemplu, vine din substratul iliro-trac( argumentul principal ar fi că se regăseşte şi în limba albaneză exact în aceaşi formă – kopak). Arbore vine, evident, din latină, şi însemnă ca şi copac: Plantă cu trunchiul lemnos i înalt, ale ș cărei crengi se ramifică la o distan ă oarecare de sol, formând o coroană; arbore, ț pom. [Var.: (reg.) copáci s.m.] – Cf. alb. kopač. Dincolo de criteriul lingvistic, logica însăşi intră întro fundătură dacă acceptăm această normă. Ar trebui astfel să putem defini cei doi termeni în aşa fel încât între ei să existe o diferenţă specifică. Conform indicaţiilor primite, constatăm că diferenţa specifică dintre copac şi arbore ar fi, ori densitatea, ori sistemul geografic de referinţă. În acest caz trebuie clarificat limbajul: Adică, de la câţi tei sau stejari (pe kilometru pătrat, de exemplu), este nevoie pentru a-i denumi copaci sau arbori. Pe de altă parte, un stejar poate fi şi copac şi arbore, în funcţie de întâmplătoarea acţiune a unei ciori năuce care a scăpat ghinda în câmp. Altă întrebare care ne frământă, este ce devine un arbore dintro pădure atunci când din motive diverse rămâne singur printre cioate. Ce soartă, a fost arbore şi a devenit copac. O degradare de două ori nedreaptă... Cu siguranţă această preţiozitate inutilă este opera specialiştilor în silvicultură. Din motive didactice, de clasificare pe înţelesul pădurarilor a obiectelor verzi, aceştia, cu insistenţa poliţiei de a diferenţia chipiul de caschetă, fac obsevaţii docte jurnaliştilor care îndrăznesc să exploreze domeniul lor. Ceva asemănător am descoperit noi în documentele oficiale ale Ministerului Agriculturii. Păsările sunt separate de animale de către inteligenţii din instituţie. În concepţia lor numai patrupedele se dovedesc demne de acest nume.Bietelor înaripate nu le-a mai rămas decât să involueze în regnul vegetal sau, mai rău, în cel mineral! Acelaşi minister a refuzat accesul la fonduri europene unui ieşean care avea fermă de melci, invocând în instanţă tâmpenia că nici gasteropodele (Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura molu telor... ș etc.), nu ar fi animale! Ministerul Agriculturii a câştigat... Iată, aşadar, unde poate duce acceptarea fără discernământ a „inovaţiilor”

Transcript of Copac vs Arbore

Page 1: Copac vs Arbore

Despre arbori, copaci şi alţi demoni semantici

La ultima şedinţă am aflat că în limba română a apărut o diferenţă semanatică între cuvintele, până ieri sinonime, copac şi arbore. Copacul, ni s-a spus, trăieşte singuratic, în câmp, fie în grupuri rarefiate, prin habitatele umane (oraşe, sate). Arborele, în schimb, stă „umăr la umăr” în pădure cu fraţii săi. Uitându-ne în DEX, am descoperit că arbore şi copac sunt sinonime şi că nici etimologia nu ne îndreptăţeşte să luxăm limba română cu această regulă.

Copac, de exemplu, vine din substratul iliro-trac( argumentul principal ar fi că se regăseşte şi în limba albaneză exact în aceaşi formă – kopak). Arbore vine, evident, din latină, şi însemnă ca şi copac: Plantă cu trunchiul lemnos i înalt, aleș cărei crengi se ramifică la o distan ă oarecare de sol, formând o coroană; arbore,ț pom. [Var.: (reg.) copáci s.m.] – Cf. alb. kopač.

Dincolo de criteriul lingvistic, logica însăşi intră întro fundătură dacă acceptăm această normă. Ar trebui astfel să putem defini cei doi termeni în aşa fel încât între ei să existe o diferenţă specifică. Conform indicaţiilor primite, constatăm că diferenţa specifică dintre copac şi arbore ar fi, ori densitatea, ori sistemul geografic de referinţă.

În acest caz trebuie clarificat limbajul: Adică, de la câţi tei sau stejari (pe kilometru pătrat, de exemplu), este nevoie pentru a-i denumi copaci sau arbori. Pe de altă parte, un stejar poate fi şi copac şi arbore, în funcţie de întâmplătoarea acţiune a unei ciori năuce care a scăpat ghinda în câmp. Altă întrebare care ne frământă, este ce devine un arbore dintro pădure atunci când din motive diverse rămâne singur printre cioate. Ce soartă, a fost arbore şi a devenit copac. O degradare de două ori nedreaptă...

Cu siguranţă această preţiozitate inutilă este opera specialiştilor în silvicultură. Din motive didactice, de clasificare pe înţelesul pădurarilor a obiectelor verzi, aceştia, cu insistenţa poliţiei de a diferenţia chipiul de caschetă, fac obsevaţii docte jurnaliştilor care îndrăznesc să exploreze domeniul lor.

Ceva asemănător am descoperit noi în documentele oficiale ale Ministerului Agriculturii. Păsările sunt separate de animale de către inteligenţii din instituţie. În concepţia lor numai patrupedele se dovedesc demne de acest nume.Bietelor înaripate nu le-a mai rămas decât să involueze în regnul vegetal sau, mai rău, în cel mineral! Acelaşi minister a refuzat accesul la fonduri europene unui ieşean care avea fermă de melci, invocând în instanţă tâmpenia că nici gasteropodele (Nume dat mai multor specii de gasteropode din încrengătura molu telor... ș etc.), nu ar fi animale! Ministerul Agriculturii a câştigat...

Iată, aşadar, unde poate duce acceptarea fără discernământ a „inovaţiilor”

Page 2: Copac vs Arbore

lingvistice ale specialiştilor. După opinia noastră, mulţimea copacilor din lumea cunoscută este echivalentă cu mulţimea arborilor, indiferent de gradul lor de însingurare sau apropiere de civilizaţie. Şi ţinem la această congruenţă, măcar pentru evitarea unui enunţ cretin de genul: ”Când numărul de exemplare dintrun spaţiu deoăşeşte masa critică ele devin altceva”...

Plus că noi, atunci când generăm texte avem nevoie de cât mai multe sinonime pentru a evita... ceea ce, cu mult patos resping editorii noştri: REPETIŢIA.

De aceea, deşi drujba lui Damocles pârâie prin ceaţa crizei, riscând să devenim copăcei separaţi de arbori, ne rezervă dreptul de a folosi cuvântul copac, chiar când el staţionează în pădurile silvicultorilor. Acum, şi pururea, şi-n vecii vecilor AMIN!

Recunosc şi regretă faptele comise Răzvan ŞTEFAN şi Cătălin GRĂDINARU

Pădurea...

şi copacul! Sau arborele?