1. CONSIDERAŢII PRELIMINARE

Încheierea căsătoriei, determină crearea unui raport juridic specific atât între soţi, cât

şi între aceştia şi terţi, în al cărui conţinut, vor fi cuprinse nu doar drepturi personal

nepatrimoniale, ci şi cele în legatură cu bunurile dobândite de către aceştia, ori în legătură cu

care se găsesc în raporturi cu terţii.

Pentru a surprinde acest fascicol de relaţii, legat de raporturile patrimoniale dintre soţi,

se uzitează noţiunea de regim matrimonial, care desemnează totalitatea normelor juridice

care reglementează relaţiile dintre soţi, cu privire la bunurile lor şi pe cele care se stabilesc

între soţi şi terţele persoane privind bunurile soţilor1.

Caracteristicile convenţiei matrimoniale, potrivit Codului civil de la 1865

erau(acestea au fost abrogate în perioada comunistă, odată cu intrarea în vigoare a Codului

familiei):

a. în lipsa oricărei precizări, se aplica regimul separaţiei de bunuri, fiecare soţ păstrând

dreptul exclusiv de administrare, folosinţă şi dispoziţie asupra bunurilor sale, cu

obligaţia însa de a contribui la cheltuielile căsătoriei;

b. se reglementa regimul dotal ca regim convenţional ce putea fi adoptat de soţi cu sau

fără modificari, prin convenţie matrimonială, cu obligaţia bărbatului de a-şi întreţine

soţia şi cu obligaţia acestuia de a contribui la sarcinile căsniciei cu 1/3 din veniturile

sale;

c. principiul imutabilităţii regimului matrimonial (pe perioada căsătoriei nu se putea

modifica regimul matrimonial;)

d. inalienabilitatea dotei imobiliare;

e. posibilitatea unui regim matrimonial mixt (societatea de achiziţie a soţilor) o

comunitate restrânsă de bunuri ce se afla în coproprietatea soţilor;

f. libertatea deplină în stabilirea regimului matrimonial cu două limite: să nu conţină

clauze opuse bunelor moravuri şi /sau ordinii publice şi drepturilor bărbatului ....2

g. prin convenţia matrimonială soţii pot alege o locuinţă cu destinaţie de locuinţă a

familiei (locuinţa comună sau a soţului la care se află copiii), caz în care notarul public,

1 I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. A VII-a, Edit. AllBeck 2002, p. 462 NOTA:Aceste dispozitii au fost abrogate de Decretul 32/1954, Codul familiei a intrat in vigoare la 1 feb 1954, data de la care regimul comunitatii de bunuri a devenit regimul legal unic, imutabil si obligatoriul. Codul familiei in vigoare din 1 feb 1954 a scos definitiv relatiile de familie de sub incidenta Codului civil, nepermitand incheierea conventiilor matrimoniale, interzicand expres, sub pedeapsa nulitatii orice intelegeri care ar modifica comunitatea de bunuri.

1

la autentificarea convenţiei e obligat sa noteze în Cartea funciara, sarcina de locuinţă a

familiei şi să atragă atentia soţilor că :

- fără consimţământul celuilalt, niciunul nu poate dispune asupra locuinţei familiei

(chiar dacă e proprietar) şi nici nu poate încheia acte prin care ar fi afectată folosinţa ei;

- niciun soţ nu poate fără consimţământul celuilalt să deplaseze din locuinţă bunurile

ce mobilează şi decorează casa şi nu poate dispune de acestea fără acordul scris al celuilalt;

- când unul din soţi refuză fără motiv legitim să-şi dea acordul, celălalt poate să

sesizeze instanţa de tutelă pt a obţine autorizarea încheierii actului.

h. regimul matrimonial se lichidează la desfacerea căsătoriei prin divorţ, la schimbarea

regimului matrimonial existent sau decesul unuia dintre soţi; lichidarea se face prin act

autentificat sau hotărâre judecătorească şi va cuprinde cota-parte ce revine fiecăruia pe

baza contribuţiilor sale, atât la dobândirea bunurilor comune, cât şi la îndeplinirea

obligaţiilor (a nu se confunda cu partajul, care e doar o etapă a lichidarii).

2. TIPURI DE REGIMURI MATRIMONIALE

● După izvorul lor, distingem între regimul matrimonial legal şi cel

convenţional, acesta din urmă fiind creat, determinat, în urma incheierii unei

convenţii matrimoniale.

● După structura lor, regimurile matrimoniale sunt de comunitate totală sau

partială sau de separare .

● După cum se poate modifica în timpul căsătoriei, distingem între regimul

matrimonial imutabil şi cel mutabil.

3. REGIMUL MATRIMONIAL ÎN NOUA REGLEMENTARE A CODULUI

CIVIL.

Pluralitatea regimurilor matrimoniale , conferă posibilitatea viitorilor soţi, ori celor

deja căsătoriţi, de a opta pentru unul dintre cele trei tipuri de regimuri matrimoniale:

- regimul comunităţii legale

- regimul separaţiei de bunuri

- regimul comunităţii convenţionale

Alegerea unui alt regim juridic decât cel al comunităţii legale (care era singurul

permis de lege pană la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil), se face prin încheierea unei

convenţii matrimoniale: practic părţile trec de la regimul comunităţii legale la regimul

comunităţii convenţionale de bunuri sau stabilesc să aleagă regimul separaţiei de bunuri,

2

păstrând totodată caracterul mutabil al acestui regim, ceea ce înseamnă că, oricând aceştia

doresc, au posibilitatea de a schimba regimul matrimonial ales.

4.CONVENŢIA MATRIMONIALĂ

4.1. Noţiune.

Reprezintă actul prin care viitorii soţi, sau cei deja căsătoriţi, stabilesc regimul

matrimonial aplicabil căsătoriei lor, cât şi alte dispoziţii legate de viitoarele relaţii

patrimoniale ale acestora.

- se poate observa opţiunea legiuitorului pentru noţiunea de ``convenţie``

matrimonială şi nu pentru cea de ``contract``, deoarece aceasta, va putea cuprinde pe

lângă convenţia matrimonială propriu-zisă şi alte acte, ori prevederi, precum:

recunoaşterea unui copil, donaţii făcute de alte persoane soţilor sau unuia dintre ei, fiind

ceea ce se mai numeşte în doctrină un ``act cadru``, un``tipar``.

- prin crearea acestei posibilităţi, soţii, vor putea configura efectele patrimoniale

dintre aceştia, evidente, altele decât cele obligatorii ale căsătoriei, care mai sunt

denumite de doctrina drept ``regim primar``, în care sunt incluse chestiunile legate de:

egalitate între soţi, reglementarea autorităţii părinteşti, devoluţiunea succesorală, etc.

4.2. Caracterele juridice.

- Reprezintă un contract, ce se particularizează atât prin cauza sa juridică

specifică affectation conugalis, cât şi prin caracterul său complex, conferit de

aptitudinea acestuia de a îngloba mai multe acte jurdice, fiecare dintre acestea

păstrându-şi indentitatea şi caraterele sale juridice.

- Caracterul solemn rezultă din modalitatea de încheiere a acestui act, înscris

autentificat de notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau

prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit dinainte.

Nerespectarea acestor dispozitii se sancţioneaza cu nulitatea absolută a actului.

- Caracterul sinalagmatic al acestui act, rezidă în aceea că, soţii se obligă

reciproc să respecte regulile regimului matrimonial convenit, în timpul căsătoriei lor.

- Caracterul accesoriu al convenţiei matrimoniale degajă din dependenţa juridică

a acesteia faţa de căsătorie, câtă vreme, efectele sale se vor produce în limitele

temporale ale căsătoriei, nefiind de conceput aplicarea unui regim matrimonial în afara

3

căsătoriei 3, respectiv începând cu data căsătoriei (evident părţile pot stabili, prin acord,

şi o altă dată, dar care să fie după acest moment) şi încetează prin desfacerea sa.

4.3. Condiţiile de validitate ale convenţiei matrimoniale.

Preliminar, se impune precizarea că, fiind vorba de un contract, urmeaza a fi incidente

regulile generale din materia dreptului comun al contractelor, dar, şi acele dispoziţii speciale

incidente acestuia.

A. Condiţii de fond: Părţile convenţiei matrimoniale, sunt fie soţi din aceeaşi

căsătorie, fie două persoane de sex diferit care îndeplinesc condiţiile de vârstă şi de capacitate

pentru valabilitatea căsătoriei pe care intenţionează să o încheie.

● Capacitatea este dominată de principiul habilitas ad nuptias, habilitas ad pactua

nuptialia, ceea ce înseamna ca, orice persoană care se poate căsători în mod valabil are şi

capacitatea de a încheia o convenţie matrimonială4, de unde putem stabili că în materie,

derogându-se de la dreptul comun al contractelor unde intereseaza atât capacitatea de

folosinţă cât şi cea de exerciţiu, prezintă o importanţă primordială vârsta matrimonială,

respectiv cea de 18 ani, prin excepţie fiind recunoscută posibilitatea permisiunii încheierii

căsătoriei şi de către minorul de 16 ani, însă doar pentru motive temeinice.

În acest sens, art. 337 Codul civil prevede că minorul care a împlinit vârsta

matrimonială poate încheia sau modifica o convenţie matrimonială numai cu încuviinţarea

ocrotitorului său legal şi cu autorizarea instanţei de ă. Iar, în lipsa încuviinţării sau a

autorizarii, convenţia încheiată de minor poate fi anulată în condiţiile art. 46, care se

aplica în mod corespunzător. Cu toate acestea, acţiunea în anulare nu poate fi formulată

daca a trecut un an de la încheierea căsătoriei.

Consimţământul, trebuie exprimat în condiţiile art. 1204 din Codul civil, respectiv

să fie serios, liber şi exprimat în cunoştinţă de ă. Urmeaza aşadar, a fi incidente şi în cazul

convenţiei matrimoniale aceleaşi vicii de consimţământ ca şi în dreptul comun.

● Obiectul conventiei matrimoniale

Art. 332 Codul civil, cu denumirea marginală ``Obiectul convenţiei matrimoniale``

prevede la alin. (1) ca, ”Prin convenţia matrimonială nu se poate deroga, sub sancţiunea

nulităţii absolute, de la dispoziţiile legale privind regimul matrimonial ales decât în

cazurile anume prevăzute de lege”. Text care, consacră interdicţia derogării de la dispoziţiile

3 M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucuresti 2010, p. 374.4 Idem - pag. 235

4

legale privind regimul matrimonial ales, sub sancţiunea nulitătii, ceea ce înseamna că, dacă

părţile au posibilitatea de a alege regimul matrimonial sub care se vor desfăşura raporturile

patrimoniale, totuşi, acestea nu au posibilitatea de a configura aceste raporturi, altfel decât

regimul ales permite.

Se observă aşadar două categorii de limite ale dreptului soţilor, sau viitorilor soţi, în a

dispune prin intermediul convenţiei matrimoniale, respectiv: limite generale şi limite

speciale. Limitele generale se referă la interdicţiile generale incidente în domeniul

contractual, vorbind aşadar de respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.5 În materie,

dispozitii imperative ale legii sunt cele relativ la efectele patrimoniale generale ale căsătoriei,

grupate de doctrină sub denumirea de regim primar, cât şi efectele nepatrimoniale ale

căsătoriei.

În egală masură, libertatea de a dispune prin convenţie matrimonială este deopotrivă

limitată de cadrul general determinat de cele două regimuri matrimoniale, derogatorii de la

cel de drept comun al comunităţii legale, respectiv regimul comunităţii convenţionale şi cel al

separaţiei de bunuri.

Cu alte cuvinte, nu este permis părţilor să adopte alte regimuri matrimoniale, ori să

inoveze prin combinarea unor reglementări preluate din regimurile matrimoniale

reglementate.

● Cauza

Scopul pentru care viitorii soţi, sau soţii, incheie o convenţie matrimonială este acela

de a-şi organiza raporturile patrimoniale care vor caracteriza viaţa lor de familie, fiind prin

urmare, în prezenta unei cauze speciale - affection conjugalis. 6 Particularitatea cauzei în

materie, rezidă şi în aceea că, dacă însăşi convenţia matrimonială este socotită un accesoriu al

relaţiei de căsătorie, atunci, se cere ca parţile să fie animate şi de intenţia reală de a se

căsători, ori, dacă această convenţie este încheiată în timpul căsătoriei de a o continua.

Încheierea unei convenţii matrimoniale, neurmată de căsătoria părţilor, constituie o ă

de ineficacitate a acesteia, de vreme ce, scopul încheierii conventiei a fost acela de a organiza

raporturile patrimoniale determinate de căsătoria părţilor, aşa încât, disparitiţia ulterioară a

cauzei, lipseşte convenţia matrimonială valabil încheiată de orice efect, rămânând caducă.

Dacă însă, părţile nu renunţă la căsătorie ci, numai amână încheierea acesteia,

convenţia rămâne valabilăţ neexistând un termen care să afecteze validitatea acesteia.

5 Cristina - Mihaela Craciunescu, Mihaela-Gabriela Berindei, Conventia Matrimoniala. Consideratii critice, in Noul Cod Civil, Comentarii, ed. UJ. 2010, p. 363.6 art. 11 C.Civ., consacra aceasta regula, dupa care `` Nu se poate deroga prin conventii sau acte juridice unilaterale de la legile care intereseaza ordinea publica sau de la bunele moravuri``.

5

Cu toate acestea, dacă o convenţie matrimonială caducă, conţine şi alte acte, ce nu se

află în interdependenţă juridică cu aceasta, ele vor rămâne valabile (precum, o recunoaştere

de filiaţie sau o donaţie care nu este dispusă propter nuptias ). 7

B. Condiţii de formă

Ca o condiţie ad validitatem , articolul art. 330 Cod Civ. prevede că, sub sancţiunea

nulităţii absolute, convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de notarul

public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau prin mandatar cu procură

autentică, specială şi având conţinut predeterminat.

Neîndeplinirea condiţiilor de formă, atrage nulitatea absolută a convenţiei

matrimoniale, dar în măsura în care, aceasta contine şi alte acte juridice, care sunt valabile şi

în lipsa formei autentice, urmează a se aplica dispoziţiile relative la conversiunea actului nul,

respectiv cele stipulate la art. 1.260 C.Civ., ce consacră regula după care, un contract lovit de

nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite

condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege.

Cu toate acestea, un caz de excepţie, în care convenţia matrimonială nu trebuie a fi

încheiata în formă autentică este întalnită în situaţia simulaţiei, când actul secret (convenţia

matrimonială) trebuie să întrunească numai condiţiile de fond, pentru a produce efecte între

părti şi terţii care au cunoştinţă de aceasta.

4.4. Conţinutul convenţiei matrimoniale.

Fiind un contract, urmează ca în conţinutul acestuia să se regasească clauze, în principal

relativ la regimul matrimonial ce va guverna raporturile patrimoniale dintre soţi, cât şi unele

dispoziţiuni concrete privitoare la acestea, în măsura în care sunt permise de lege .

Însă, judicios s-a apreciat că, în realitate, convenţia matrimonială este o formă juridică

care poate cuprinde diferite acte juridice cu regim deosebit, aceasta întrucât, nicio dispoziţie

legală nu se opune, nu interzice includerea lor în convenţia matrimonială.8 În acest sens, pot fi

cuprinse într-o convenţie matrimonială, acte precum, donaţii făcute viitorilor soţi sau

recunoaşterea unui copil.9

Concluzia este deosebit de importantă, câtă vreme, deşi cuprins într-un acelaşi act,

totuşi nu se stabileşte o interdependenţă juridică între acestea, cu alte cuvinte, ineficacitatea

7. Cristina - Mihaela Craciunescu, Mihaela-Gabriela Berindei, Conventia Matrimoniala. Consideratii critice, in Noul Cod Civil, Comentarii, ed. UJ. 2010, p. 363.8 M. Avram, C. Nicolescu, op.cit., p. 979 P. Vasilescu, Regimuri Matrimoniale, Ed. All Beck, Bucuresti 2000, p. 238

6

convenţiei matrimoniale nu va atrage ipso facto şi ineficitatea actului pe care-l încadreaza,

cum aceasta regulă, nici în sens invers, nu se va aplica.

5. CLAUZA DE PRECIPUT

Pe lângă aceste dispoziții ce pot fi inserate într-o convenție matrimonială, se prevede

în mod expres de art. 333 Cod civ. că, prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul

supravietuitor să preia fără plată, inainte de partajul moștenirii, unul sau mai multe dintre

bunurile comune, deținute in devălmășie sau în coproprietate. Clauza de preciput poate fi

stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soți sau numai în favoarea unuia dintre ei.

Deși, textul de lege este redactat într-o formulă concisă și clară, totuși, întrebarea care

se naște, este aceea dacă, soții aflați sub regimul comunității legale, pot conveni asupra unei

clauze de preciput, câtă vreme aceștia nu trebuie să încheie o convenție matrimonială pentru

acest regim matrimonial, legal, ce devine incident tuturor celor care, nu au derogat de la

aceasta, cu alte cuvinte nu au încheiat o convenție matrimonială.

Preliminar, se poate aprecia că trebuie stabilit dacă, este de conceput o clauză de

preciput, în lipsa unei convenții matrimoniale propriu-zise, respectiv, în lipsa unei dispoziții

comune ale soților, privitoare la regimul matrimonial incident . Răspunsul poate fi afirmativ,

câtă vreme legiuitorul nu instituie obligativitatea ca, părțile în convenția matrimonială să facă

dispoziții relative la regimul matrimonial, atunci, nimic nu se opune, ca părțile să încheie o

convenție matrimonială, de pildă în care să includă numai o clauză de preciput, care, nu

modifică regimul matrimonial.

Prin urmare, ținând seama de considerentele preliminare exprimate, se poate opina că

și soții aflați sub regimul comunității legale, pot prevedea o clauză de preciput. De altfel, din

chiar conținutul normei legale (art. 333 C.Civ.) rezultă că, obiect material derivat al clauzei

de preciput îl poate constitui orice bun/bunuri ``comune`` ori ``în devălmășie`` aceasta din

urmă formă de coproprietate fiind, specifică (dar nu exclusivă) regimului matrimonial legal,

așa încât, în lipsa unei distincții facute de lege, se poate aprecia ca nici noi nu putem

restrânge sfera de incidență ( Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus ).

Cât privește cauzele de ineficacitate, al 4 al aceluiași articol 333 din Codul civil,

prevede că, aceasta devine caducă atunci când comunitatea încetează in timpul vietii soților,

când soțul beneficiar a decedat inaintea soțului dispunător ori când aceștia au decedat în

același timp sau când bunurile care au facut obiectul ei au fost vândute la cererea creditorilor

comuni.

7

Natura juridică a clauzei de preciput.

Aceasta reprezintă o liberalitate, dar, mai departe, e important a ști dacă este un

veritabil legat, ori, o donație. În acest sens, pornind de la dispoziția legală curpinsă de art.

333, în alineatul in care se arată că, aceasta, nu este supusă raportului donațiilor, ci numai

reducțiunii, în condițiile art. 1.096 alin. (1) și (2), respectiv, reducțiunii legatelor, cât și

ținând cont, că efectul se va produce în favoarea ``soțului supraviețuitor`` deși, mortis causa

fată de dispunător, se poate aprecia că natura juridică a acestei liberalități este cea de legat.

Fiind integrat intr-o convenție matrimonială, acesta va îmbrăca tot formă autentică, iar

în situația în care, din varii motive, înscrisul constatator nu va fi valid ca și înscris autentic,

ori din imprudentă, părțile omit a încheia în aceasta formă actul, se poate afirma că, acesta în

puterea teoriei conversiunii, va putea fi validat ca și un testament, cu condiția de a fi întrunite

elementele de validitate, fond, formă, ale acestui din urmă act10.

6. FORMALITĂŢILE DE PUBLICITATE

6.1 Publicitatea convenției matrimoniale.

Obligativitatea îndeplinirii formalităților de publicitate specifică, are ca și drept cauză,

protecția terților care vor intra în raporturi juridice patrimoniale cu părțile convenției. Tocmai

de aceea, se prevede că față de terți, regimul matrimonial este opozabil de la data îndeplinirii

formalitaților de publicitate prevăzute de lege, afară de cazul în care aceștia l-au cunoscut pe

altă cale . (art. 313 alin. 2 C.Civ.). Iar sancțiunea neîndeplinirii formalităților de publicitate,

va consta în aceea că, aceștia (soții) vor fi considerați, în raport cu terții de bună-credintă, ca

fiind căsătoriți sub regimul matrimonial al comunității legale. În materie, terț de bună-

credintă, va fi acela care nu avea cunoștintă de existenta convenției matrimoniale.

Ca modalitate tehnico-juridică de îndeplinire a formalității de publicitate, a fost

instituit, registrul național notarial al regimurilor matrimoniale, în care urmează a fi

înscrise toate convențiile matrimoniale, ori modificările operate la acestea.

În acest scop, art. 334 C.Civ., insitituie obligativitatea în sarcina notarului public ce

instrumenteaza un astfel de act, ca, după autentificarea convenției matrimoniale în timpul

căsătoriei sau după primirea copiei de pe actul căsătoriei (de la ofițerul de stare civilă), acesta

să expedieze, din oficiu , un exemplar al convenției către:

10 Idem

8

● serviciul de stare civilă unde a avut loc celebrarea căsătoriei , pentru a se face

mențiunea pe actul de căsătorie;

● registrul național notarial al regimurilor matrimoniale ;

● celelalte registre de publicitate - ținând seama de natura bunurilor, convențiile

matrimoniale se vor nota în cartea funciară, se vor inscrie în registrul comerțului,

precum și în alte registre de publicitate prevăzute de lege (în toate aceste cazuri,

neîndeplinirea formalităților de publicitate speciale neputând fi acoperită prin înscrierea

făcută în registrul național notarial al regimurilor matrimoniale);

De asemenea, oricare dintre soți are posibilitatea de a solicita îndeplinirea

formalităților de publicitate;

Pentru a se asigura efectivitatea publicității convenției matrimoniale, se prevede in

terminis că orice persoană poate cerceta registrul național notarial al regimurilor

matrimoniale și poate solicita, în condițiile legii, eliberarea de extrase certificate, fără a fi

obligată să justifice vreun interes (art. 334 alin. 5 C.Civ.).

6.2 Sanctiunea inopozabilității.

Îndeplinirea procedurilor de publicitate, are un caracter imperativ, fiind o măsură de

protecție a terților, care trebuie informați în legătură cu regimul juridic al bunurilor ce aparțin

soților, ori numai unuia dintre aceștia.

Sancțiunea neîndeplinirii formalităților de publicitate, este inopozabilitatea actului

față de terții de bună-credintă, cărora, potrivit art. 335 alin. (1) C.Civ., nu le poate fi opusă,

convenția matrimonială, cu privire la actele încheiate de aceștia cu unul dintre soți, dacă

evident, nu au fost îndeplinite formalitățile de publicitate prevăzute la art. 334 C. Civ.

În materie, prin terț de bună-credintă, se înțelege acea persoană străină de contract,

nesupus formelor de publicitate, care nu a cunoscut sub nicio formă, existența acestuia.

Un caz special de inopozabilitate îl reprezintă cel prevăzut la același articol, însă la

alin.(2) unde se prevede că ”de asemenea, convenția matrimonială nu poate fi opusă

terților cu privire la actele încheiate de aceștia cu oricare dintre soți înainte de incheierea

căsătoriei. ” Text care, trebuie interpretat în sensul că, actele încheiate de oricare dintre soți,

cu terți, anterior încheierii căsătoriei, rămân valabile, chiar dacă, drepturile ce au fost atunci

tranzacționate, formeaza obiectul unei convenții matrimoniale, încă, neintrată in vigoare, la

data dobândirii ori constituirii de drepturi în favoarea terților. Așa încât, convenția

matrimonială nu va putea fi opusă terților, întrucât, nu este de conceput ca aplicarea

convenției matrimoniale să se aplice și anterior căsătoriei. Acest text, dă expresie caracterului

9

neretroactiv al condiției căsătoriei, sub care este încheiată o convenție matrimonială anterior

căsătoriei, în condițiile în care, în mod obișnuit, orice condiție produce efecte retroactive,

care suie până la data facerii actului (art. 1015 C.Civ.).

7. SIMULAŢIA CONVENŢIEI MATRIMONIALE

Potrivit art. 331 C.Civ. actul secret, prin care se alege un alt regim matrimonial sau se

modifică regimul matrimonial pentru care sunt îndeplinite formalitățile de publicitate

prevăzute de lege, produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-

credință.

Prin adoptarea acestui text de lege, indirect, legiuitorul a recunoscut validitatea

operațiunii simulației în materie, cu amendamentul actul secret (convenția matrimonială

reală) produce efecte numai între soți și nu poate fi opus terților de bună-credintă.

Cât privește forma pe care trebuie să o îmbrace actul secret, deci, convenția

matrimonial reală, urmează a fi incidente dispozițiile din materia simulației, respectiv art.

1.289 alin. (2), care prevede că, contractul secret nu produce efecte nici între părți dacă nu

îndeplinește condițiile de fond cerute de lege pentru încheierea sa valabilă. Per a contrario,

actul secret, care întrunește condițiile de fond, va produce efecte între părti, chiar dacă, nu

întrunește condițiile de formă .

Aplicând această regulă la spetă, unde, nu sunt stipulate derogări, urmează a conchide

că, o convenție matrimonială secretă, nu trebuie să imbrace forma autentică pentru a produce

efecte între soți, cât și față de terți ce au cunostintă de aceasta.

8. MODIFICAREA CONVENŢIEI MATRIMONIALE

Mutabilitatea, ca și caracteristică esențiala a regimului matrimonial, creează

posibilitatea pentru părti, ca in principiu neîngrădit, să poată modifica o convenție

matrimonială. Sub acest aspect, se face deosebirea între convențiile matrimoniale încheiate

anterior căsătoriei și cele, adoptate în timpul acesteia, în sensul celor ce urmează:

● modificarea convenției matrimoniale încheiată anterior căsătoriei, câtă vreme

aceasta nu a intrat in vigoare, respectiv căsătoria încă nu se va fi încheiat, aceasta poate

10

fi modificată oricând, evident cu respectarea condițiilor cerute pentru încheierea ei,

dând astfel eficiența principiului simetriei formelor.

● modificarea convenției matrimoniale, după căsătorie, se face cu respectarea

interdicției impusă de art. 369, care la alin. (1) prevede că, dupa cel puțin un an de la

încheierea căsătoriei, soții pot, ori de cate ori doresc, să înlocuiască regimul

matrimonial existent cu un alt regim matrimonial ori să îl modifice, aceasta evident, cu

respectarea condițiilor prevăzute de lege pentru încheierea convențiilor matrimoniale.

Pe drept cuvânt s-a exprimat opinia11 că, soții sunt liberi a încheia un act modificator al

convenției matrimoniale, cu condiția ca prin acesta să se amâne producerea efectelor actului,

până la data împlinirii termenului de un an, instituit de art. 369 alin. 1 C.Civ.

9. ACTELE FRAUDULOASE

Potrivit art. 369 alin. (3) C.civ.,” creditorii prejudiciati prin schimbarea sau

lichidarea regimului matrimonial pot formula actiunea revocatorie in termen de un an de

la data la care au fost indeplinite formalitatile de publicitate sau, dupa caz, de cand au luat

cunostinta mai inainte de aceste imprejurari pe alta cale .”

Desi, actiunea pauliană beneficiază de o reglementare legală în Noul Cod Civil,

respectiv art. 1.562 - 1.565, totuși, legiuitorul a considerat că se impunea instituirea unui caz

special în care să se aplice acțiunea pauliană, recunoscută fară deosebire atât în folosul

creditorilor personali, cât și ai celor comuni ai soților. Sancțiunea, este inopozabilitatea

actului modificator față de creditorii prejudiciați, ceea ce face ca, în continuare, față de

aceștia să iși producă efectele vechiul regim, pe care l-au cunoscut și avut în vedere în

momentul contractării.

Cu toate că se instituie termenul de un an, în care poate fi introdusă actiunea, termen de

prescripție, totuși, se prevede in terminis , la alin. 4 al aceluiași art. 369, dreptul creditorilor

de a invoca oricând, pe cale de excepție, inopozabilitatea modificării sau lichidării regimului

matrimonial facute in frauda intereselor lor.

Dispozițiile privind publicitatea și respectiv inopozabilitatea convenției matrimoniale

sunt aplicabile.

11 Mihaela Crac iunescu, Mihaela-Gabriela Berindei, op.cit., p. 373.

11

10. ÎNCHEIEREA CONVENŢIEI MATRIMONIALE DE CĂTRE MINOR

Minorul care a implinit vârsta de 16 ani și pentru motive temeinice, având avizul

medical și acordul ocrotitorului legal, se poate căsători, poate încheia sau modifica o

convenție matrimonială numai cu încuviințarea ocrotitorului său legal și cu autorizarea

instanței de tutelă ; în lipsa încuviințării sau a autorizării, convenția încheiată de minor poate

fi anulată în condițiile prevăzute de lege; acțiunea în anulare nu poate fi formulată dacă a

trecut un an de la încheierea căsătoriei.

11. NULITATEA CONVENŢIEI MATRIMONIALE

Se prevede, ca în cazul în care convenția matrimonială este nulă sau anulată, între soți

se aplică regimul comunitații legale, fără a fi afectate drepturile dobândite de terții de bună-

credintă (art. 338 C.Civ), de unde, se poate stabili caracterul neretroactiv pro parte al nulității

în materie, evident, fată de dobânditorii de bună credintă, care, în lipsa prevederii exprese, în

puterea principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis , erau expuși riscului de a le

fi desființat titlul.

Bibliografie:

1 I.P.Filipescu, Tratat de dreptul familiei, Ed. A VII-a, Edit. AllBeck 2002 2 M. Avram, C. Nicolescu, Regimuri matrimoniale, Ed. Hamangiu, Bucuresti 20103 Codul Civil.4 Cristina-Mihaela Craciunescu, Mihaela-Gabriela Berindei, Convenția Matrimonială.

Considerații critice,în Noul Cod Civil, Comentarii, ed. UJ. 2010, p. 363.5 P. Vasilescu, Regimuri Matrimoniale, Ed. All Beck, Bucuresti 2000, p. 238.

12