Controlul Si Asigurarea Calitatii Produselor Aliment Are

5/17/2018 Controlul Si Asigurarea Calitatii Produselor Aliment Are - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/controlul-si-asigurarea-calitatii-produselor-aliment-are 1/22

CONTROLUL ŞI ASIGURAREA CALITĂŢII PRODUSELOR ALIMENTARE

STUDENTI:

BOTESCU SILVIU

BADEA ANDREI

COSTACHIOIU FLORIN

MOGOS FLORIN

OANCEA MADALIN

GRUPA: 142 SE



CUPRINS

1. Noţiuni fundamentale referitoare la calitateaproduselor şi serviciilor

...........................................................3

1.1. Orientări în definirea calităţii ...........................................................3

1.2. Clasificarea proprietăţilor produselor ...........................................................4

1.3. Caracteristicile de calitate ...........................................................5

1.4. Calitatea produselor alimentare ...........................................................5

1.5. Factorii care determină calitatea produselor ...........................................................8

1.6. Clase de calitate ...........................................................11

1.7. Prescrierea calităţii ...........................................................12

2. Standardizare – Standarde ...........................................................13

2.1. Definiţii ...........................................................13

2.2. Obiectivele standardizării ...........................................................13

2.3. Categorii de standarde ...........................................................142.4. Standarde pentru asigurarea calităţii în industriaalimentară

...........................................................15

3. Atestarea şi garantarea calităţii ...........................................................16

3.1. Atestarea calităţii ...........................................................16

3.2. Garantarea calităţii ...........................................................16

4. Certificarea conformităţii calităţii produselor şiserviciilor

...........................................................19

4.1. Noţiuni generale ...........................................................194.2. Standarde de certificare ...........................................................19



INTRODUCERE

NOŢIUNI FUNDAMENTALE REFERITOARE LA CALITATEA PRODUSELOR SI SERVICIILOR

1.1.Orientări în definirea calităţii

De-alungul timpului au existat succesiv mai multe orientări în definirea calităţii:

orientare spre produs: “calitatea reprezintă ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului; diferenţele de calitate se datoresc diferenţelor între caracteristicile acestora”;

orientare spre proces (calitatea privită din perspectiva producătorului): “calitatea înseamnăconformitatea cu specificaţiile, conformitatea cu cerinţele” (Crosby);

orientare spre costuri: “calitatea reprezintă anumite performanţe la un nivel acceptabil al preţului”;

orientare spre utilizator (preferată în economia de piaţă): “calitatea reprezintă aptitudinea de a ficorespunzător pentru utilizare”. (J.M. Juran).

Definitia calităţii :

Standardul SR EN ISO 9000:2006 defineşte calitatea ca fiind măsura în care un ansamblu decaracteristici intrinseci îndeplineşte cerinţele.

Intrinsec face referire la o ceva cu caracter permanent. Termenul cerinţă este definit de acelaşistandard ca fiind expresii ale nevoilor sau aşteptărilor , în general implicite sau obligatorii, stipulateîntr-un document. Reprezintă de fapt un criteriu faţă de care se apreciază conformitatea sauneconformitatea unei anumite caracteristici. Cerinţele pentru calitate se referă, în egală măsură, la

cerinţele pieţei, cele contractuale, cerinţele interne ale organizaţiei şi cerinţele societăţii.

Entitate reprezinta o activitate sau un proces, un produs, organizatie, sistem, persoana sau ocombinatie a acestora.

Produsul este rezultatul unor activitati sau procese.

Produsele pot fi materiale, imateriale sau o combinatie a acestora.

Exista patru categorii de produse:

hardware (componente, subansamble etc);

software (programe, proceduri, informatii, date etc);

materiale procesate;

servicii (transport, asigurare, bancare etc).

Serviciul este rezultatul activitatilor desfasurate la interfata furnizor/client si ale activitatilor interneale furnizorului pentru satisfacerea cerintelor clientului.

In situatii contractuale, in standarde sau in cazul domeniului reglementat (de ex., domeniul protectieimediului, protectiei consumatorului, domeniul securitatii nucleare etc), necesitatile sunt specificate(exprimate). In alte situatii, necesitatile implicite trebuie identificate si definite.

Termenul calitate nu are sens cantitativ. Pentru a exprima gradul de excelenta sau pentru evaluari

tehnice in sens cantitativ se utilizeaza termenii: calitate relativa, atunci cand entitatile sunt clasificate in sens comparativ;



nivelul calitatii, intr-un sens cantitativ;

masura calitatii, atunci cand sunt efectuate evaluari tehnice precise.

1.2. Clasificarea proprietăţilor produselor

Proprietăţile sunt trasaturi si insusiri ale unui produs care il particularizeaza in raport cu alte bunuri sicare ii confera capacitatea de satisfacere a unor nevoi umane. Ele derivă din materiile prime şi procesul de fabricaţie.

Proprietatile unui bun sunt numeroase si nu prezinta aceeasi importanta pentru satisfacerea necesitatii.

In functie de criteriile care opereaza in randul proprietatilor produselor, exista mai multe clasificari.

1) Dupa relatia cu produsul:

proprietati intrinseci, proprii produsului, care tin de natura substantelor pe care le contin (ex.structura, compozitia chimica, densitate, etc.);

proprietati extrinseci , atribuite produsului (de ex. simboluri, unele categorii economice);

2) Dupa natura şi structura materiilor prime:

proprietati fizice: - generale (structura, dimensiuni, masa, masa specifica etc.)

- speciale (proprietati mecanice, electrice, optice, etc.);

proprietati chimice (compozitia chimica);

proprietati biologice/microbiologice - potentialul vital, toleranta biologica, numarul total degermeni;

proprietati ergonomice - silentiozitate, manevrabilitate, confortabilitate;

proprietati economice - cheltuieli cu exploatare, intretinere; proprietati ecologice - potentialul poluant, caracterul autodegradabil;

proprietati igienico-sanitare - siguranta in consum, salubritatea bunurilor alimentare.

3) Dupa importanta pentru calitatea produsului:

proprietatile critice ocupă o pondere importantă în stabilirea calităţii (cca. 40-50%), absenţalor afectând grav calitatea produselor. În general, aceste proprietăţi reprezintă max.10% dintotalul proprietatilor. Exemple: prospetimea preparatelor culinare, salubritatea bunurilor alimentare, etanşeitatea îmbinarilor la articolele pneumatice etc.);

proprietatile majore, importante, principale pot contribui cu cca. 30-40% la stabilirea

calităţii, reprezentând cel mult 40% din totalul proprietatilor unui produs. De exemplu: proprietatile trofice ale bunurilor alimentare, proporţia fibrelor naturale dintr-un materialtextil, etc.;

proprietatile minore prezintă importanţă mai mică în stabilirea calităţii produselor (cca. 10-20%), deşi sunt cele mai numeroase, ocupând o pondere de peste 50% din totalul

proprietăţilor. Aceste proprietăţi influenţează exclusiv variabilitatea mărfurilor (exemple:dimensiuni, culore, masă, etc.)

4) Dupa modalitatea de apreciere şi masurare:

proprietati apreciabile cu ajutorul simturilor umane (ex. proprietatile organoleptice sau

psihosenzoriale); proprietati masurabile (direct sau indirect cu ajutorul mijloacelor adecvate), in general

intrinseci (dimensiuni, compozitie chimica).



5) Dupa modul de exprimare a nivelului proprietăţii :

proprietati notionale, exprimabile prin notiuni, de obicei adjective cu sau fara grade decomparatie (proprietati estetice, proprietati organoleptice);

proprietati exprimate cifric (in valori absolute sau relative: compozitie chimica, dimensiunietc).

1.3. Caracteristicile de calitate

Caracteristicile (de calitate ) reprezinta proprietatile remarcabile ale unui produs, cele care îl definescsuficient, reprezentative pentru el.

Caracteristicile de calitate sunt trecute in specificatii: standarde, carti tehnice, contracte, etc.

Deci proprietatile si caracteristicile unui produs sunt identice in esenta lor. Diferentierile sunt impusede nivelul relevantei in definirea calitatii.

Caracteristicile se selecteaza din randul proprietatilor, urmarind satisfacerea urmatoarelor cerinte:

sa defineasca cu suficienta exactitate insusiri ale produsului;

sa fie cuantificabile sau masurabile;

sa fie consacrate terminologic.

In faza de produs realizat pentru vanzare, acesta trebuie sa prezinte caracteristici care satisfac conditiaconformitatii.

In faza de comercializare, pe langa acestea, produsul trebuie sa prezinte si caracteristici specificeacestei faze, menita sa asigure vandabilitatea sa.

Proprietatile si caracteristicile de calitate ale marfurilor reprezinta rezultatul actiunii conjugate a unui

grup de factori:a) factori specifici productiei: proiectare produs, materii prime, proces tehnologic; aceşti

factori genereaza proprietatile.

b) factori postproductie: transport, manipulare, depozitare, comercializare; acesti factori potmodifica proprietatile/caracteristicile de calitate.

c) factori specifici utilizarii, consumului, exploatarii.

Caracteristicile calităţii serviciilor:

facilităţi (instalaţii şi echipamente), capacitate, efectivul de personal şi materiale;

timpul de aşteptare, durata prestării serviciului, durata proceselor, igienă, securitate, fiabilitate;

capacitate de reacţie, accesibilitate, curtoazie, confort, estetica mediului, competenţă, siguranţaîn funcţionare, precizie, completitudine, nivel tehnic, credibilitate, comunicare eficientă.

1.4. Calitatea produselor alimentare

Caracteristic pentru produsele alimentare este sensul complex al notiunii de calitate, deoarece, spredeosebire de alte produse industriale, calitatea produselor alimentare are un cuprins mult mai larg şiefecte mult mai profunde.



Calitatea produselor alimentare are implicaţii profunde, deoarece alimentaţia stă la baza vieţii,constituind un factor cu acţiune permanentă şi care poate avea influenţă determinantă asupradezvoltării organismelor.

Realizând produse pentru colectivităţi mari (produsele de catering), specialiştii din industriaalimentară devin responsabili de starea de sănătate a naţiunii, participând la una din cele mai eficiente

căi de ocrotire şi promovare a sănătăţii. Pentru un produs alimentar, toate elementele constituente aleacestuia reprezinta elemente constitutive ale calitatii.

Calitatea unui produs alimentar are următoarele valenţe: legală, nutritivă (biologică, energetică, de protecţie şi sanogeneză, terapeutică), igienico-sanitară, tehnologică, senzorială, socio-ecologică.

Valenţa legală a produselor alimentare se refera la faptul ca un produs alimentar trebuie sărespecte toate reglementările legale pentru produsul respectiv.

Legislaţia alimentară nu este unică, înregistrându-se diferenţe mari de la o ţară la alta, ceea ce creazădificultăţi, mai ales în cazul comerţului internaţional de produse alimentare.

Pe plan mondial si european se fac eforturi pentru armonizarea legislatiei alimentare.

În Uniunea Europeană există o serie de directive ale Consiliului European care vizează aspecteconcrete ale mărfurilor alimentare şi producerii acestora.

Aspectele legale ale alimentelor se referă în special la:

igienă;

aditivi utilizaţi;

reziduuri toxice;

contaminanţi,

şi într-o măsură mai mică la compoziţie.

Pe lângă cerinţele legale ale produselor propriu-zise, există şi unele reglementări legate de ambalaje şietichetare care trebuie de asemenea respectate.

Un anumit produs alimentar comercializat sau servit în reţeaua de alimentaţie publică trebuie sărespecte toate cerinţele legale impuse. Nu există posibilitatea unui compromis: produsul fie e legal,

fie nu e legal.

În scopul respectării tuturor cerinţelor legale, naţionale şi internaţionale, toate unităţile implicate într-o formă sau alta în producţia şi comerţul de alimente trebuie să fie la curent cu reglementărilelegislative, chiar şi cu cele în formă de proiect, pentru a-şi putea planifica din timp toate activităţileîntr-un deplin cadru legal.

Pentru a verifica dacă toate materiile prime şi produsele finite respectă cerinţele legale sunt necesareanalize fizico-chimice, microbiologice, senzoriale ale acestora. Datorită complexităţii echipamentelor,aceste analize se fac de multe ori în laboratoare externe.

Activitatea de analiză a produselor constituie doar o simplă verificare a faptului că lucrurile suntcorecte.

Pentru a asigura valenţa legală a produselor este nevoie să se aplice unele măsuri preventive şi deasigurare a calităţii, deoarece atunci când în urma analizele se constată că produsele nu corespund,este prea târziu să se mai facă ceva.

Valenţa nutritivă este legată de compoziţia produsului alimentar în substanţe nutritive. Valoarea

sau calitatea nutritivă a unui produs alimentar este apreciată în funcţie de capacitatea acestuia de arăspunde cerinţelor energetice, plastice ale organismului.

Necesităţile nutritive ale organismului uman variază în funcţie de:



vârstă;

ocupaţie;

starea sănătăţii;

climat.

Pentru fiecare ţară în parte nutriţioniştii au stabilit valori recomandate pentru necesarul zilnic desubstanţe nutritive: proteine, glucide, lipide, săruri minerale, microelemente, dar există şi unelerecomandări internaţionale (de exemplu, ale Comisiei Codex Alimentarius, FAO/OMS).

Lumea se confruntă la ora actuală cu două aspecte negative:

(a)subnutriţia (în ţările subdezvoltate din Africa şi Asia);

(b) hipernutriţia (în ţările dezvoltate).

În ţările dezvoltate, principalul risc îl constitue alimentele superconcentrate. Deşi populaţia din acesteţări este mult mai conştientă de aspectele nutriţionale, în ultima perioadă accentul s-a pus peconţinutul de aditivi, reziduuri, contaminanţi.

Valoarea nutriţională este evaluată pe baza compoziţiei chimice determinate analitic. Tot de aspectulsănătăţii ţin şi produsele profilactice, digestibilitatea, asimilabilitatea.

Valenţa igienico-sanitară a produselor alimentare. Acest aspect al calităţii se suprapune într-ooarecare măsură cu valenţa legală şi cu cea nutriţională. Deşi pentru un număr limitat decontaminanţi, există limite maxime admise legal, sunt foarte multe alte substanţe sau compuşi ce

pot contamina alimentele într-o anumită etapă, periclitând sănătatea sau chiar viaţaconsumatorilor.

Inocuitatea se referă la lipsa dintr-un aliment a oricărui factor dăunător organismului uman. Lipsainocuităţii poate fi dată de toxicitatea naturală sau contaminarea (fizică, chimică, radioactivă,

biologică) a produselor alimentare.

Lipsa inocuităţii anulează celelalte aspecte ale calităţii.

Valenţa tehnologică are un caracter subiectiv, întrucât depinde de atitudinea producătorului sau aconsumatorului privind posibilitatea şi uşurinţa de prelucrare a unui anumit produs.

Este important ca producătorii şi cei implicaţi în serviciile alimentare să-şi dezvolte strategii în caresă combine aceste tendinţe pentru satisfacerea unei game largi de consumatori.

Valenţa senzorială este cel mai important aspect al calităţii pentru consumator, întrucât estesingurul care poate fi sesizat şi apreciat.

Pe baza aprecierii senzoriale, un consumator va decide dacă un produs îi place sau nu şi dacă îl

acceptă sau nu. În aprecierea senzorială sunt implicate organele de simţ. Datorită subiectivismului şivariabilelor în gusturi, caracteristicile organoleptice sunt complexe şi această valenţă este greu desatisfăcut.

Pentru a satisface un număr cât mai mare de consumatori, producătorii pot pune la punct teste aplicateconsumatorilor pentru a stabili aspectul de acceptibilitate al unui anumit produs alimentar. Acestetehnici sunt dificile şi costisitoare.

Valenţa estetică este un alt aspect al calităţii, care a căpătat din ce în ce mai multă importanţă. Ease referă la faptul că un produs alimentar trebuie să satisfacă şi cerinţele de frumos şi plăcut aleconsumatorilor. Calitatea estetică se referă la formă, dimensiuni, colorit, mod de prezentare.

Pentru produsele ambalate, cerinţele estetice se extind şi asupra ambalajului, care trebuie să atragă ca:formă, colorit, grafică şi materiale de ambalaj.

Valenţa socio-ecologică nu este legată de calitatea produselor în mod direct. Aspectele ecologice



ale vieţii omului sunt considerate din ce în ce mai importante şi de aceea trebuie analizat atentimpactul asupra mediului al tuturor etapelor implicate în realizarea şi consumul unui produs dinstadiul de materie primă, ambalare şi consum.

1.5. Factorii care determină calitatea produselor

Realizarea calităţii în producţie în epoca modernă este un proces complex, colectiv, cu participarea anumeroşi factori obiectivi şi subiectivi, care se intercondiţionează şi se integrează în produs.

1.5.1. Factorii calităţii în producţie

Diverşii factori care participă la crearea calităţii produsului pot fi grupaţi în factori materiali(mecanici, fizici, chimici, energetici) şi umani.

Factorii noi sau reestimaţi ai calităţii produsului, începând cu cercetarea ştiinţifică, proiectarea,

execuţia, controlul calităţii şi terminând cu condiţiile consumului, au o pondere şi o influenţădiferenţiată în funcţie de natura lor, de gradul de informare, de gradul de tehnicitate, de distribuţia şifelul nevoii sociale.

Factorii care concură la crearea calităţii produsului au fost grupaţi prin modelare, schematic, fie subforma unei spirale, a unui triunghi (fig.1), bucle a calităţii, fie sub alte forme.

Fig. 1 Triunghiul calităţiiOricare ar fi reprezentarea grafică a acţiunii acestor factori, trebuie reţinut caracterul deschis, dinamic,integrat al modelului (fig. 2).

Fig. 2 Bucla calităţii (SR ISO 9004)

Diagrama Ishikawa , imaginată de savantul japonez care i-a dat şi numele, prezintă principalii factoricare determină realizarea unui produs la nivelul documentaţiei omologate, respectiv asigurareacalităţii acestuia (fig. 3).

Întrucât pentru realizarea produsului în conformitate cu documentaţia de fabricaţie este necesar să fierespectaţi o serie de factori de natură obiectivă şi subiectivă, în diagramă săgeţile orizontale orientate

de la stânga la dreapta indică condiţiile obiective, iar cele orientate de la dreapta la stanga, condiţiilesubiective.

CICLUL DE VIACICLUL DE VIA TATA AL UNUI PRODUSAL UNUI PRODUS

PROIECTAREA SI DEZVOLTAREA PRODUSULUI

PLANIFICAREA SIDEZVOLTAREA PROCESELOR

APROVIZIONARE

PRODUCTIE SAUPRESTARE SERVICII

VERIFICARE

CONDITIONARE SI DEPOZITAREVÂNZARE SI DISTRIBUTIE

INSTALARE SIPUNERE ÎN FUNC TIUNE

ASISTENTA TEHNICA/SERVICII LA UTILIZATOR

POST/VÂNZARE

RECICLARE

CERCETAREA SI STUDIUL PIETEI

CARACTERISTICILECARACTERISTICILECALITATIVE DINCALITATIVE DIN

DOCUMENTADOCUMENTAŢŢIA TEHNICIA TEHNICĂĂ

CARACTERISTICILECARACTERISTICILECALITATIVE ALECALITATIVE ALE

PRODUSULUI FINITPRODUSULUI FINIT

CERINCERINŢŢELEELE

BENEFICIARULUIBENEFICIARULUI (de fapt ale societăţii)

CALITATEA

FABRICAŢIEI

CALITATEA

CONCEPŢIEI

CALITATEA

PRODUSULUI



Diagrama Ishikawa schiţează şi relaţiile dintre cele două categorii de proprietăţi (proprietatea principală –de bază printr-o săgeată orizontală, proprietăţile secundare prin săgeţi oblice) sintetizândde fapt raportul cauză-efect.

Maşinile şi utilajele folosite la obţinerea produsului trebuie să aibă o precizie care să satisfacătoleranţele impuse de documentaţie, însă este necesar să se respecte regimul de lucru prescris. Deexemplu, pentru îmbutelierea unor sticle de bere este necesar ca maşina să dozeze cantitatea de lichidîn limitele de toleranţă prevăzute la îmbuteliere, însă, pentru ca operaţia să decurgă corect, trebuierespectaţi parametrii prevăzuţi în tehnologia de îmbuteliere (presiunea din rezervorul de lichid, vitezade înaintare a benzii, timpul de îmbuteliere, etc.).

Fig. 3 Diagrama Ishikawa

Organizarea fluxului de fabricaţie, un alt factor de bază al calităţii produsului, impune o amplasare

corectă a maşinilor în flux, astfel încât un reper care trebuie supus mai multor operaţii să aibă ocirculaţie continuă. Sunt necesare totodată dispozitive de transport şi depozitare, în care să fie aşezateşi protejate reperele în timpul circulaţiei lor de la o maşină la alta, precum şi locuri speciale în care săse izoleze rebuturile pentru a se elimina posibilităţile de a le introduce, în continuare în fluxul defabricaţie. Pe lângă aceşti factori obiectivi, se impune însă şi o cultură a producţiei, fără de care, deşimaşinile sunt amplasate corect şi există dotaţii speciale pentru transport şi pentru izolarea rebuturilor,se pot deteriora reperele prin aşezarea lor incorectă în dispozitive sau se pot introduce în fluxul defabricaţie repere rebutate.

Mijloacele de măsurare trebuie să corespundă preciziei şi domeniului de măsurare prevăzut îndocumentaţie. Se impune însă existenţa unor planuri de control şi totodată, prelucrarea corectă adatelor obţinute cu mijloacele de măsurare.

Sculele, dispozitivele şi verificatoarele trebuie să fie de calitate şi cu toleranţe prescrise. Este necesar însă ca operatorii să le utilizeze corect atât în timpul executării produsului, cât şi în faza de control.

Materiile prime trebuie să corespundă din punct de vedere calitativ prevederilor din documentaţie,fapt atestat de certificatul de calitate care le însoţeşte; se impune însă verificarea parametrilor fizico-chimici, ce trebuie să corespundă celor menţionaţi în certificatul de calitate.

Muncitorii trebuie să aibă calificare profesională corespunzătoare locului de muncă, dar, totodată, săfie cointeresaţi de realizarea sarcinilor de producţie ce le revin.

DOCUMENTAŢIEDE FABRICAŢIE

PRODUSPRODUS

MAŞINIUTILAJE

ORGANIZAREAFLUXULUI DE FABRICAŢIE

MIJLOACE DEMĂSURARE

SCULEDISPOZITIVE

MATERII PRIMEMATERIALE

MUNCITORI

CointeresareVerificări ale caracteristiclor

fizico-chimiceUtilizare corectă

Calitate Calitate Calitate

Precizie conformăcâmpului de toleranţă

Respectarea regimului

de lucru prescris

Amplasarea maşinilor

Detalii de transportIzolarea rebuturilor

Cultura producţiei

Precizie conform

documentaţiei

Prelucrarea datelor

planuri de control



Numai prin îndeplinirea condiţiilor obiective şi subiective ale acestor factorii de bază se poată realizaun produs la nivelul calitativ prevăzut în documentaţia omologată.

Spirala calităţii . Calitatea unui produs se concepe simultan cu însuşi produsul: prin calcule, pe planşetă sau în laboratoarele de cercetare; se creează în secţiile experimentale, se realizează în secţiile productive, se încearcă pe standurile de probă şi se verifică în exploatare.

Îmbunătăţirea calităţii unui produs este determinată de îmbunătăţirea fiecărei faze care contribuie larealizarea lui, pornind de la concepţia şi până la confruntarea acestuia în exploatare atât cu cerinţele beneficiarului, cât şi cu produsele similare existente pe piaţă.

La realizarea unui produs se porneşte de la cercetare ştiinţifică. Apoi, prin efectuarea calculelor tehnico-economice şi comerciale, prin proiectarea şi întocmirea documentaţiei tehnice şi prinstabilirea tipodimensiunilor şi a specificaţiilor, se pune baza realizării produsului, respectiv seîntocmeşte documentaţia de fabricaţie. Urmează procesul de fabricare, compus din: planificareaacestuia, aprovizionarea de la furnizori, prevederea utilajelor şi a aparatelor de măsură şi procesul de

producţie propriu-zis. Controlul procesului tehnologic, inspecţia şi controlul final, precum şianalizele, încercările şi probele completează fluxul de fabricaţie. Urmează desfacerea produsului şi

apoi folosirea acestuia de către beneficiar. În cursul exploatării, eventualele neajunsuri privind pretenţiile beneficiarului, precum şi noile cerinţe ale acestuia impun o nouă cercetare ştiinţifică,urmată de o nouă proiectare, un nou proces de fabricaţie, etc., însă, de această dată, la un nivelcalitativ superior.

Fig. 4 Spirala calităţii

Urmează realizarea unui nou produs, noi pretenţii ale beneficiarului, noi cerinţe ale pieţii, care impunrealizarea altor produse, la un nivel calitativ superior.

Se observă că în fiecare ciclu de producţie fazele se repetă, însă nu se închid într-un cerc, ci formeazăo spirală ( spirala calităţii), unde aceeaşi fază dintr-un ciclu se regăseşte în ciclul următor, însă la unnivel calitativ superior.

Regula celor 5M . Factorii care contribuie la realizarea calităţii unui produs pot fi redaţi prin regulacelor 5M:



M1 – materia primă, care trebuie să corespundă din punct de vedere calitativ documentaţiei defabricaţie:

M2 – maşini-unelte, care trebuie să lucreze în condiţiile de precizie cerute de tehnologia de execuţie;

M3 – mijloacele de măsurare, care trebuie să aibă domeniul de măsurare şi precizia necesară loculuide măsurare în care sunt utilizate;

M4 – microclimatul fizic (temperatura, umezeala relativă a aerului prescrisă, absenţa prafului saugazelor nocive, etc.) şi chiar microcliomatul psihic (relaţiile de colaborare şi bună înţelegere dintreexecutanţi, dintre executanţi şi maiştri sau conducătorii locurilor de muncă, etc.);

M5 – muncitorii, care pentru a putea lucra în condiţii optime, trebuie să cunoască următoarele şaseelemente importante: Cine să facă? Ce să facă? Cum să facă? Cu ce să facă? De ce să facă? Ce afăcut?

1.5.2. Factorii calităţii produselor în comerţ

Factorii de influenţă asupra calităţii în comerţ şi mijloacele corespunzătoare de asigurare a calităţii produselor până la vânzare sunt:

acţiunea de contractare, livrare, recepţionare şi verificare a calităţii produselor;

ambalarea şi preambalarea mărfii în comerţ; corelarea naturii şi dimensiuniii produsului însistemele de ambalare cu natura şi felul ambalajului;

corelarea sistemelor şi condiţiilor de transport cu natura produsului, cu ambalajul şi duratatransportulu, cu perisabilitatea lui, s.a.;

depozitarea produselor în condiţii şi cu mijloace potrivit specificului şi compatibilităţii lor;

păstrarea produselor pe grupe şi compatibilităţi, în termenele de timp şi garanţie corespunzătoare;verificarea periodică a calităţii produselor în depozite;

respectarea condiţiilor de utilizare a produselor;

creşterea componentei informatice a produsului (etichetarea).

1.6. Clase de calitate

Variablitatea materiilor prime agricole şi numeroşilor factori implicaţi în ciclul de viaţă al unui produs (de la proiectare până la utilizare) conduc de multe ori la obţinerea de produse cu valoridiferite ale caracteristicilor de calitate, fără a fi influenţată esenţial valoarea de întrebuinţare a

produsului respectiv.

Se obţin astfel mai multe clase de calitate la produse.

Clasa de calitate reprezintă o categorie de produse proiectate pentru o anumită destinaţie, realizatădin anumite materii prime, cu valori ale caracteristicilor de calitate cuprinse între anumite limite

prescrise.

Pentru stabilirea claselor de calitate se porneşte de la valoarea medie a caracteristicii de calitate vizateşi de la abaterea faţă de această valoare medie.

x

+a

-a x

Fa

+a +b-b

x

-a x

Fa



(-a; +a) – clasa I-a;

(-b; +b) – clasa a II-a.

In primul caz, când majoritatea produselor fabricate au pentru caracteristica x valori foarte apropiate,când abaterea faţă de valoarea medie este foarte mică şi se manifestă la un număr mic de produse, sestabileşte o singură clasă de calitate.

Atunci când abaterea faţă de valoarea medie este mai mare, produsul având valoare de întrebuinţare,dar gradul de satisfacere a necesităţii este diferit, există pentru produs mai multe clase de calitate,

pentru care se stabilesc valorile caracteristicii x.

Dacă se constată că un produs nu satisface clasa de calitate pentru care a fost fabricat, el poate fideclasat.

Produsul declasat este produsul al cărui caracteristici de calitate nu sunt conforme cu specificaţia pentru care a fost realizat, dar corespunde cerinţelor altor clase inferioare.

Declasarea este nedorită. Produsul se comercializează fără operaţii de remediere, dar la un preţ maimic, deşi costul fabricaţiei şi resursele folosite la un asemenea produs au fost corespunzătoare uneiclase superioare.

Rebutul reprezintă produsul care nu corespunde specificaţiei şi nu se încadrează nici unei clase decalitate, având abateri foarte mari de la specificaţii. Rebutul poate fi de două feluri:

rebut parţial, la care sunt posibile remedieri şi apoi se valorifică. Pentru produsele alimentareaceasta este puţin probabilă.

rebut total, care nu se mai poate valorifica.

Trebuie făcută distincţia între neconformitate şi noncalitate.

Noncalitatea apare atunci când produsul nu satisface cerinţa pentru care este fabricat.

Nonconformitatea apare în cazul în care cerinţa de bază este îndeplinită, dar gradul de satisfacere nueste cel aşteptat; produsul nu este conform specificaţiei.

1.7. Prescrierea calităţii

Prescrierea (definirea) calităţii este operaţia se stabilire a documentelor tehnice cu caracter normativsau în contractele economice, a condiţiilor de bază pe care trebuie să le îndeplinească produsul din

punct de vedere al calităţii, al tehncilor şi metodelor de verificare a calităţii, al transportului,depozitării şi termenului de garanţie. La încheierea unui contract definirea calităţii este operaţia ceamai importantă, deoarece existenţa unor neclarităţi poate genera litigii între partenerii unei tranzacţiicomerciale.

Prescrierea calităţii se face cu ajutorul indicilor de calitate cifrici sau noţionali, eventual al unor schiţesau grafice.

Documentele în care este prescrisă calitatea se numesc specificaţii. Specificaţiile sunt deci documentecu care produsele trebuie să fie conforme.

STANDARDIZARE – STANDARDE

2.1. DefiniţiiÎn Legea nr. 355/2002 şi standardul metodologic de vocabular SR EN 45 020:2004, sunt definiţiurmătorii termeni:



Standard – document, stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care furnizează, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru activităţi saurezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.

Standardizarea - activitatea specifica prin care sunt stabilite, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, urmărind obţinerea unui grad optim de ordineîntr-un context dat. Documentele rezultate se numesc standarde.

Standard european armonizat – standard elaborat în baza unui mandat al Comisiei Europene şiadoptat de o oraganizaţie europeană de standardizare, care conferă prezumţia de conformitate cucerinţele esenţiale dintr-o reglementare tehnică.

Reglementare – document care conţine reguli cu caracter obligatoriu şi care este adoptat de către oautoritate.

Reglementare tehnică – reglementare care prevede condiţii tehnice fie în mod direct prin referire laun standard, specificaţie tehnică, cod de bună practică sau preia integral conţinul acestora.

Specificaţie tehnică – document care prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs, serviciu, proces.

2.2. Obiectivele standardizarii

1. Rationalizarea economica prin:

- tipizare - stabilirea de game rationale de tipuri si dimensiuni ale produselor;

- unificare - strans legata de tipizare pentru a asigura interschimbabilitatea;

- modulare - folosirea de componente unificate constructiv (module) care pot fi combinate in maimulte variante, rezultand produse adecvate unor cerinte cat mai diverse.

Modularea este des intalnita la mobila, produse electronice s.a. Efectul rationalizarii este crestereaeficientei economice.

2. Asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor , in corelatie cu protecţiaconsumatorului, a mediului.

In standarde se precizeaza:

nivelul minim/optim al caracteristicilor de calitate;

metode de analiza;

modalitati de efectuare a receptiei calitative a loturilor;

conditii de ambalare, transport, depozitare etc. prin a caror respectare se asigura premizelerealizarii acestui obiectiv.

Prin limitarea stricta in standarde a nocivitatii unor produse sau procese (ex. pesticide in alimente,noxe emanate in atmosfera, in apele reziduale), se asigura protectia consumatorului si a mediuluiambiant.

3. Facilitarea schimbului de marfuri si de informatii tehnico-stiintifice

Prin terminologie, simbolizari, codificari etc., standardizarea contribuie la stabilirea unui limbajcomun intre partile contractante, facilitand schimburile comerciale pe pietele nationale, regionale siinternationale.

Prin unificarea terminologiei, a metodelor de control a calitatii etc., sunt evitate eventuale litigii,

posibile in conditiile inexistentei unor asemenea sisteme unitare de referinta.



2.3. Categorii de standarde

Standardele se pot clasifica in functie de mai multe criterii astfel:

1. Dupa continut :

standarde de baza;

standarde de terminologie; standarde de incercari;

standarde de produse:complete sau partiale;

standarde de proces;

standarde de servicii;

standarde de interfata;

standarde de date.

2. Dupa nivelul de standardizare:

standarde de firma; standarde profesionale;

standarde teritoriale;

standarde nationale;

standarde regionale;

standarde internationale.

Pentru domeniul agroalimentar exista o tipologie diferita a standardelor, mai bine adaptata

problemelor specifice acestor produse:- standarde de specificatii de produs - care precizeaza: structura produsului, terminologia,caracteristici de calitate, reguli de fabricare (daca e cazul);

- standarde de mediu inconjurator al produselor - de ex. standarde de ambalare, de depozitare,transport, conditii de conservare, igiena si securitate a materialelor destinate domeniului agro-alimentar;

- standarde de metode de analiza si incercari - de exemplu standarde de analiza senzoriala, fizico-chimica, microbiologica, standardele de metode de esantionare;

- standarde de linii directoare - contin recomandari pentru optimizarea calitatii produselor sau

serviciilor, de exemplu: standarde de tehnici de fabricare si conservare a produselor, standarde de bune practici de securitate alimentara.

Activitatea de standardizareNivelul Organisme de standardizare Denumirea documentului

National-Romania ASRO - Asociatia de Standardizare Standard Roman SR SR-SEuropean CEN-Comitetul European de

StandardizareCENELEC- Comitetul European pentru Standardizare in Electronica

EN - Norma europeana

HD - DocumentarmonizatENV - Prestandard



ETSI - Institutul European deStandardizare in Telecomunicatii

european

International ISO - Organizatia Internationala deStandardizareLEI - Comisia ElectronicaInternationalaUIT - Uniunea Internationala aTelecomunicatiilor CCA - Comisia Codex AlimentariusIFAN - Federatia Internationala

pentru Aplicarea Standrdelor

Standard ISO

Standard ICT

Standard ICT

Norme Codex

2.4. Standarde pentru asigurarea calităţii în industria alimentară

Obiectivele majore care trebuie urmărite în obţinerea oricărui produs alimentar sunt siguranţa şicalitatea. Ele pot fi realizate prin implementarea sistemului HACCP alături de un sistem general demanagement a calităţii (ISO 9000 sau TQM). În acest caz, este necesară clarificarea relaţiei dintre

sisteme.SR EN ISO 9001:2006 (standard care a înlocuit standardele SR EN ISO 9001:1995, SR EN ISO9002:1995 şi SR EN ISO 9003:1995) propune un sistem de management a calităţii, ce constă în

prevenirea şi detectarea oricărei neconformităţi cu specificaţiile. Acest sistem ar putea permitefabricarea de produse periculoase pentru consum, dacă specificaţiile produsului nu respectă criteriulinocuităţii. Organizaţiile din industria alimentară pot fi stimulate în sensul certificării activităţiiconform ISO 22 000:2005 de motivaţii interne şi/sau presiuni externe. Principalele standarde careoperează în domeniul calităţii sunt prezentate în tabelul 1.Tabelul .1 Principalele standarde

Standarde şi ghiduri Scop

ISO 22 000:2005 – Sisteme demanagementul siguranţeialimentului. Cerinţe.

Evaluarea aptitudinii unei organizaţii în îndeplinireacerinţelor de siguranţă în consum a alimentului. Stă la bazacertificării terţă parte.

ISO 22 004:2005 – Linii directoare pentru implementarea sistemului demanagementul siguranţeialimentului.

Furnizează linii directoare pentru implementareastandardului de siguranţă a alimentului.

ISO 9000:2006– Sisteme demanagement al calităţii. Principii

fundamentale şi vocabular.

Întelegerea standardelor şi definirea termenilor fundamentaliutilizaţi în familia ISO 9000.

ISO 9001:2006-Sisteme de

management al calităţii. Cerinţe.

Evaluarea aptitudinii unei organizaţii în îndeplinirea

cerinţelor clientului şi a altor cerinţe reglementate, în scopulsatisfacerii cerinţelor. Sta la baza certificării terţă parte.

ISO 9004:2000-Sisteme demanagement al calităţii. Liniidirectoare pentru îmbunătăţirea

performanţelor.

Furnizează linii directoare pentru îmbunătăţirea continuă asistemului de management al calităţii, în beneficiul tuturor.

ISO 19011:2000- Linii directoare înauditarea sistemelor demanagement al calităţii şi/saumediului.

Furnizează linii directoare pentru verificare aptitudiniisistemului de a atinge obiectivele definite ale calităţii. Se

poate utiliza pentru audit intern sau extern.

ISO 10005:1995- Managementul calităţii. Linii directoare pentru

planurile calităţii.

Furnizează linii directoare în pregătirea, analiza şi revizuirea planurilor calităţii.

ISO 10006-1997- Managementul Linii directoare pentru asigurarea calităţii, atât în proiectare



calităţii. Linii directoare înmanagementul proiectelor.

cât şi în proces.

ISO 10007-1995- Managementul calităţii. Linii directoare pentruconfiguraţie.

Linii directoare pentru a asigura că un produs complexcontinuă să funcţioneze când componentele se schimbăindividual.

ISO 10013:1995- Linii directoare

pentru dezvoltarea manualelor calităţii.

Linii directoare pentru dezvoltarea şi menţinerea manualelor

calităţii, adaptate la nevoile specifice.

ISO 10015:1999- Managementul calităţii. Linii directoare pentruinstruire.

Linii directoare pentru dezvoltarea, implementarea,menţinerea şi îmbunătăţirea strategiilor şi sistemelor deinstruire care influenţează calitatea produselor.

*După Sârbu, 2003

Motivaţia internă porneşte în general de la recunoşterea faptului că este posibilă îmbunătăţireacalităţii produselor, în timp ce presiunea externă este generată de concurenţă, sau poate fi creeatăchiar de furnizori.

ATESTAREA ŞI GARANTAREA CALITĂŢII

3.1. Atestarea calităţii

Producătorul, la livrarea loturilor de mărfuri, eliberează o serie de documente care certifică şi atestăcalitatea acestora în momentul livrării.

Aceste documente, după caz, sunt:

certificatul de calitate;

certificatul stării igienico-sanitare; buletinul de analiză.

În aceste documente sunt înscrise obligatoriu principalele caracteristici de calitate stabilite în urmaanalizelor efectuate de producător. Aceste documente angajează răspunderea materială a furnizorului.

3.2. Garantarea calităţii

Conceptul garanţia calităţii este foarte vechi. El datează încă din antichitate. Pe o tăbliţă de argilă dinarhivele firmei Murashu din Nippur, datată anul al 35-lea al domniei lui Artaxerxes (429 A.C.) s-a

găsit următoarea inscripţie: În ceea ce priveşte inelul de aur bătut cu un smarald, garantăm că timpde 20 de ani smaraldul nu va cădea din inelul de aur. Dacă totuşi smaraldul va cădea din inel înaintede trecerea celor 20 de ani, vom plăti numitului Bel – ndinshumu o despăgubire de 10 mana de aur.(J.M.Juran).

Pe măsura dezvoltării societăţii, garanţia calităţii se extinde, cuprinzând toate produsele, inclusiv celeagroalimentare.

Garanţia calităţii şi expresia sa uzuală termen de garanţie şi în ultimul timp termen de valabilitateconstitue un act important al relaţiei firmă-consumator.

Garantarea este de două tipuri:

(a) post-vânzare, pentru cele mai multe produse industriale (aparatură electrică, maşini unelte,încălţăminte, ceasuri, s.a.);



(b) anterior-vânzării, din momentul terminării fabricaţiei – pentru produsele alimentare,farmaceutice, cosmetice, s.a.

Din momentul terminării procesului tehnologic, produsele alimentare îşi menţin proprietăţile fizico-chimice, senzoriale şi microbiologice o anumită perioadă de timp, specifică fiecărui produsşi numai în anumite condiţii de mediu (temperatură, umiditate relativă a aerului, lumină şialte radiaţii, circulaţia aerului, microorganisme), după care survin modificări ale calităţiimai lente sau mai accelerate, în sens negativ, culminând cu alterarea produselor.

Produsele alimentare au o durablitate care depinde de natura lor, compoziţia chimică, metoda deconservare, procesul tehnologic, modul de ambalare, condiţiile de păstrare, de manipulare, transport.

Pentru fiecare produs alimentar se stabileşte pe cale experimentală perioada minimă de garanţie acalităţii, în condiţii prescrise (temperatură, umiditate relativă a aerului, etc.). Este ceea ce se numeştetermen de garanţie.

La produsele alimentare termenul de garanţie reprezintă intervalul de timp (ore, zile, luni, ani) de ladata fabricaţiei pentru care se garantează calitatea în anumite condiţii de ambalare şi păstrare prescriseîn standarde sau alte acte normative.

În conformitate cu legislaţia din ţara noastră termenul de garanţie exprimă din punct de vedere juridic, limita de timp în cadrul căreia recondiţionarea sau înlocuirea bunului alimentar se face peseama şi cheltuiala unităţii producătoare, dacă nu se doveşte că degradarea acestuia s-a produs dinculpa beneficiarului.

Termenul de garanţie al produselor alimentare trebuie să cuprindă întregul timp al circulaţiei tehnico-economice corespunzător fiecărui produs. Practica comercială se caracterizează prin două formedistincte de circulaţie tehnico-economică a produselor:

o circulaţie completă când produsele circulă de la producător la comerciantul en gros şi apoi lacomerciantul en detail;

o circulaţie directă (redusă), când produsele circulă de la producător la detailist.

Pf –păstrare la fabrică;

Pt – păstrare în spaţiul de transport;

Pg – păstrare de en gros;

Pm – păstrare la magazin;

Pc – păstrare la consumator;

a – circulaţie completă;

b – circulaţie directă.

Fig. 5 Schema circulaţiei tehnico-economice a produselor

La stabilirea termenului de garanţie pe cale experimentală se preferă ca acesta să fie întotdeauna maimic decât durabilitatea (durata maximă de păstrare) produsului alimentar.

Cu toate că termenul de garanţie (TG) se află în strânsă corelaţie cu calitatea produselor alimentare(caracteristici organoleptice, fizico-chimice, microbiologice), el nu trebuie confundat cu alte noţiunitehnice: durabilitatea (Dr) şi consumabilitatea (Cs).

b

a

Pf

Pt

Pg

Pt

Pm

Pc

Marja desiguranţă

T0

T1

T2

T3

T4

Consumabilitatea produsului

Termen de garanţie

Circulaţiacomercială

Perioada maximă de comestibilitatePerioada optimă de comestibilitate Necomestibilitate

Durabilitatea produsului

P P P P P



P – produsul alimentar;

T0 – momentul terminării procesului tehnologic;

T1 – momentul vânzării produsului la consumator;

T2 – momentul expirării termenului de garanţie;

T3 – momentul declanşării unor abateri calitative;

T4 - momentul apariţiei necomestibilităţii.

Fig. 6 Schema parametrilor temporali

Durabilitatea (Dr ) reprezintă intervalul de timp (ore, zile, săptămâni, luni, ani) scurs de la datafabricaţiei, în care produsul alimentar îşi menţine în totalitate calitatea prescrisă, în condiţiile deambalare şi păstrare menţionate în standard sau alte acte normative.

Consumabilitatea (C s ) reprezintă intervalul de timp (ore, zile, săptămâni, luni, ani) scurs de la datafabricaţiei, în care produsul alimentar este apt pentru consumul uman, chiar dacă nu-şi mai menţinenivelul calităţii prevăzut în standard.

Relaţiile dintre cele trei noţiuni sunt:

TG < Dr < Cs

Cu peste două decenii în urmă, în ţara noastră s-a lansat încă o noţiune – termenul de valabilitate(TV) – ce se atribuie numai produselor alimentare conservate, care prin ambalajul ermetic şi metodade conservare aplicată (sterilizarea sau combinaţii ale acesteia cu alte procedee de conservare)dobândesc o înaltă stabilitatea la păstrare şi comercializare.

Termenul de valabilitate (TV) reprezintă perioada (ore, zile, săptămâni, luni, ani) limită de consum încare produsul alimentar conservat, păstrat, manipulat şi transportat în condiţii coespunzătoare, trebuiesă-şi menţină caracteristicile de calitate prescrise.

Pentru a micşora riscul comercial (pentru nevinderea în timp util, deprecierea, degradarea, alterarea produsului) producătorul este obligat să livreze produsele alimentare înainte de împlinirea unei treimidin termenul de garanţie.

Conform Hotărârii Guvernului nr. 784/1996, ambalajul de prezentare şi desfacere, respectiv eticheta,în mod obligatoriu trebuie să aibă înscris termenul de valabilitate în diferite modalităţi:

* pentru produsele alimentare cu grad ridicat de alterabilitate, susceptibile de a prezenta pericol pentru

sănătatea consumatorilor se trece data limită de consum, precedată de menţiunea: A se consuma pânăla data…(ziua, luna, anul) sau Expiră la data de …(ziua, luna, anul);



* în celelalte cazuri se trece limita optimă de consum, precedată de menţiunea: A se consuma de preferinţă înainte de …(luna, anul).

Prelungirea termenului de garanţie se poate face numai pe baza reexaminării caracteristicilor decalitate de către laboratoare de specialitate, autorizate şi în condiţiile stabilite de Ministerul Sănătăţiişi Ministerul Industriei şi Comerţului.

Se interzice prelungirea termenului de garanţie la produsele alimentare care se consuma numai înstare proaspătă sau au o destinaţie specială.

CERTIFICAREA CONFORMITATII PRODUSELOR SI SERVICIILOR

4.1. Noţiuni generale

Obiectivul certificarii este de a garanta, prin intermediul unui organism test, (independent de producator si beneficiar), conformitatea unui produs/serviciu cu un referential prestabilit.

Certificarea reprezinta procedura si activitatea desfasurata de un organism autorizat pentrudeterminarea, verificarea si atestarea scrisa a calitatii produselor sau proceselor in concordanta cuobiectivele stabilite (definiţie EOQ).

4.2. Standarde de certificare

Definiţia conform Standardului EN 45011: certificarea conformitatii reprezintă acţiunea unei terţe parti care dovedeste existenta increderii ca un produs, proces sau serviciu este in conformitate cu unstandard sau un alt document de referinta.

Definitie conform standardului EN 45001: acreditarea laboratoarelor de incercari este o procedura prin care un organism cu autoritate da recunoastere oficiala ca un laborator de incercari estecompetent sa desfasoare sarcini specifice.

Fig. 7 Standardele europene referitoare la certificare şi acreditare, adoptate castandarde române



SR EN45 001

SR EN45 004

SR EN45 002

SR EN45 003

SR EN45 011

SR EN45 012

SR EN45 013

SR EN45 020

(10 000-1)

SR EN45 014

Criterii generale pentru FUNCŢIONAREALABORATOARELOR

DE ÎNCERCĂRI

Criterii generale pentru EVALUAREA LABORATOARELOR DE ÎNCERCĂRI

Sisteme de acrediatre a laboratoarelor de etalonare şi de încercări - condiţiigenerale pentru funcţionare şi recunoştere

Criterii generale pentru FUNCŢIONAREA diferitelor tipuri de organismecare efectuează inspecţii

Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează CERTIFICAREAPRODUSELOR

Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează CERITFICAREASISTEMELOR DE CALITATE

Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează certificarea

personalului

Termenii generali şi definiţiile lor privind STANDARDIZAREA ŞIACTIVITĂŢILE CONEXE

Criterii generale pentru organismele de certificare ce efectuează CERTIFICAREAPERSONALULUI



Fig. 8 Sistemul de acreditare şi certificare în România

Avantajele certificării:

promovarea produselor – certificarea constituie o dovadă obiectivă a calităţii produselor;

eliminarea/simplificarea unor analize la recepţia loturilor de produse;

înlăturarea barierelor comerciale.Există două tipuri de certificare:

(a) obligatorie – se referă la domeniul reglemetat (protecţia consumatorilor, protecţia mediului) – stabilindu-se anumite cerinţe esenţiale cu care produsul trebuie să fie conform;

(b) voluntară (facultativă) – pentru domeniul nereglementat. Această certificare este un instrument pentru concurenţă.

Certificarea produselor alimentare:

certificarea conformităţii cu standardele de specificaţii de produs;

certificarea pentru nivele de calitate superioară.

De exemplu: sistemul francez al etichetelor agricole (etichete roşii pentru produsele agroalimentare cunivel de calitate superior), mărci de calitate, certificarea de origine (DOC, DOCC la vinuri).

GUVERNUL

RECUNOAŞTE

RENAR ASRO

Acreditează

Laboratoare de încercări

Laboratoare de etalonare

Organisme de certificare

Organisme de inspecţie

Produse

Sisteme de calitate

Sistem management de mediu

Personal

Acordă

Dreptul de utilizare a mărciide certificare a conformităţii

produselor şi serviciilor(SR, SR-S) cu standardele

române



Bibliografie

Rotaru, G., Sava, N., 2007, Managementul sigurantei in consum, suport de curs electronic, Galaţi;

SR EN ISO 9001:2006, Sisteme pentru managementul calităţii. Cerinţe pentru orice organizaţie;

SR EN ISO 22 000:2005. Sisteme pentru managementul siguranţei alimentului. Cerinţe.

http://www.iso.org;

http:// facultate.regielive.ro

http:// www.referat-e.ro

http://www.iso.org/

http://www.iso.org/

Controlul Si Asigurarea Calitatii Produselor Aliment Are

Documents

Transcript of Controlul Si Asigurarea Calitatii Produselor Aliment Are