REALIZAREA PRODUSULUI

7.1 Planificarea realizării produsului

Organizaţia planifică şi dezvoltă procesele necesare pentru realizarea produsului. Planificarea

realizării produsului este compatibilă cu cerinţele impuse pentru celelalte procese ale SMC-

ului.

La planificarea realizării produsului organizaţia determină, după caz, următoarele :

• Obiectivele calităţii şi cerinţele pentru produs;

• Necesitatea de a stabili procese, documente şi de a aloca resursele specifice produsului;

• Activităţile cerute de verificare, validare, monitorizare, inspecţie şi încercare specifice

produsului, precum şi criteriile pentru acceptarea produsului;

• Înregistrările necesare pentru a furniza dovezi că procesele de realizare şi produsul rezultat

satisfac cerinţele.

2 Procese referitoare la relaţia cu clientul

7.2.1 Determinarea cerinţelor referitoare la produs

Organizaţia determină, prin intermediul comenzilor primite de la clienţi cerinţele acestora,

inclusiv cerinţele referitoare la activităţile de livrare şi post livrare. În cazul în care comenzile

primite nu conferă informaţii suficiente, este sarcina compartimentului Comercial să discute

cu clienţii şi să propună acestora soluţiile cele mai avantajoase din punct de vedere tehnic şi

financiar. Compartimentul Comercial colaborează cu Responsabilul Logistica pentru a

determina :

• cerinţele nespecificate de către client, dar necesare pentru utilizarea specifică sau

intenţionată, atunci când aceasta este cunoscută;

• cerinţele legale şi de reglementare referitoare la produs;

• orice alte cerinţe suplimentare determinate de organizaţie.

În timpul producţiei sunt prevăzute o serie de inspecţii prezentate în procedurile de referinţă şi

care sunt realizate cu o periodicitate prestabilită. Aceste inspecţii efectuate de Şeful de Tură

pe fluxul de fabricaţie sunt :

• aspectul vizual al suprafeţei externe/interne şi al marcajului;

• măsurarea diametrul extern mediu;

• măsurarea grosimea min/ max. a peretelui tubului ;

• lungimea colacilor/barelor;

• ovalizarea.

Toate valorile relevate sunt înregistrate în formulare specifice, aflate în dotarea Şefilor de

Tură şi care sunt gestionate în conformitate cu procedura de referinţă Controlul

Înregistrărilor P.S.-02.

Este sarcina Responsabilului de Laborator să preleveze la fiecare început de producţie şi apoi

cu o anumită frecvenţă prestabilită eşantioanele pentru controlul principalelor caracteristici

ale tubului în producţie.

7.2.2 Analiza cerinţelor referitoare la produs

Contractele, ofertele pentru licitaţii sunt supuse unei analize şi se desfăşoară în conformitate

cu procedura operaţională Analiza cerinţelor referitoare la produs PO-05.

Întotdeauna, înainte de a se încheia un contract de furnizare sau în cazul participării la o

licitaţie, Compartimentul Comercial se asigură că :

• Sunt clar definite şi documentate specificaţiile tehnice şi comerciale cerute;

• Cerinţele din contract sau comandă care diferă de cele exprimate anterior sunt rezolvate;

Capacitatea SAMI PLASTIC S.A. poate satisface specificaţiile contractuale cerute; cerinţele

legale şi de reglementare pot fi respectate. În acest sens este necesară aprobarea Responsabilui

Logistica sau Responsabilului Producţie.

În acelaşi timp Responsabilul Desfacere, din cadrul Compartimentului Comercial se asigură

că :

- Sunt comunicate, în scris, clientului, eventualele abateri de la cerinţele clientului şi cele

notate în ofertă.

Funcţiile implicate în analiza contractului şi a ofertei de licitaţie sunt Responsabilul

Aprovizionare şi Responsabilul Desfacere cu colaborarea Managerului Calitate pentru

asigurarea cerinţelor referitoare la calitate. Aprobarea finală este dată de către conducerea

societăţii.

Pentru asigurarea onorării contractului, în termenii prevăzuţi de predare, Responsabilul

Aprovizionare şi Responsabilul Desfacere procedează la programarea tuturor activităţilor

necesare în acest sens.

Când apar modificări ale contractului şi clientul cere modificarea contractului, intră în sarcina

Responsabilului Desfacere să gestioneze operaţiile de verificare pentru acceptarea modificării,

transmiţând eventualele indicaţii către funcţiile interesate din organizaţie. Tot el procedează la

informarea clientului în legătură cu modificările făcute şi cere un răspuns de acceptare a

modificărilor.

Activităţile de analiză a contractului şi a ofertelor pentru licitaţii, sunt înregistrate şi arhivate

de către Compartimentul Comercial în registre adecvate. Toate aceste înregistrări trebuie să

fie lizibile şi sunt arhivate şi păstrate astfel încât să fie regăsite prompt, în amenajări care

asigură un mediu adecvat pentru prevenirea deteriorărilor sau distrugerii şi pentru prevenirea

pierderilor.

Responsabilul Comercial în colaborare cu Directorul Comercial, are responsabilitatea să

gestioneze cataloagele şi listele de preţuri produse la SAMI PLASTIC S.A.

Agenţii de vânzări trebuie să aibă la dispoziţie, întotdeauna, ultima versiune revizuită a

listelor cu produse.

Redactarea noilor liste sau modificarea celor existente este de competenţa Responsabilului

Comercial.

7.2.3 Comunicarea cu clientul

Comunicarea cu clientul are în vedere informaţii referitoare la :

• Identificarea cerinţelor clientului;

• Informaţii referitoare la produs;

• Cereri de ofertă, comenzi, contracte;

• Amendamente la contracte, comenzi ,cereri de ofertă;

• Aprobarea soluţiilor tehnice propuse de către organizaţie;

• Feedback-ul de la client, reclamaţiile acestuia;

• Aceste informaţii pot fi comunicate de către client prin :

• Convorbire telefonică;

• Fax;

• Corespondenţă;

• Contact direct;

• E-mail.

Modul de desfăşurare a procesului de comunicare cu clientul este prezentat în procedura

operaţională Comunicare PO-01.

7.3 Proiectare şi dezvoltare (neaplicabil)

7.4 Aprovizionare

7.4.1 Procesul de aprovizionare

S.C. SAMI PLASTIC S.A. se asigură că produsele sau serviciile achiziţionate sunt conforme

cu necesităţile organizaţiei şi condiţiile specificate în documentaţia de aprovizionare.

Procesul de aprovizionare este detaliat în procedura operaţională Aprovizionare PO-04.

SAMI PLASTIC S.A. efectuează aprovizionarea cu materie primă, produse şi servicii, care au

influenţă asupra calităţii, făcând apel la furnizorii consideraţi acceptabili.

Prin materiale care au influenţă asupra calităţii se înţelege :

• Materia primă;

• Materiale pentru ambalare;

• Utilajele din producţie şi piesele de schimb;

• Aparatele şi instrumentele de laborator şi piesele de schimb;

• Toate produsele aprovizionate, ce sunt apoi comercializate de organizaţie.

Prin servicii care au influenţă asupra calităţii se înţelege :

• Transportul ( materie primă şi produse finite);

• Asistenţa tehnică pentru întreţinerea liniei de producţie;

• Asistenţa pentru instalaţiile electrice;

Alegerea şi evaluarea, în consecinţă, a furnizorilor, va fi realizată pe baza capacităţii lor de a

satisface condiţiile din contracte, inclusiv condiţiile sistemului calităţii şi oricare condiţii

specifice referitoare la asigurarea calităţii. Se va ţine cont, în selecţia furnizorilor, de

rezultatele încercărilor pentru proiecte asemănătoare sau experienţa publicată de către alţi

utilizatori.

Criteriul principal de selectare şi evaluare este acela de determinare a fiabilităţii raportului de

furnizare, existent pentru furnizorii cunoscuţi, în timp ce pentru cei noi, se utilizează un

chestionar informativ de evaluare şi executare a unor furnizări de probă.

Responsabilul Aprovizionare trebuie să definească tipul şi amploarea controlului efectuat

asupra furnizorilor. Acest lucru trebuie să depindă de tipul produsului, de impactul produsului

furnizat asupra calităţii produsului final şi atunci când este aplicabil, de rapoartele auditurilor

calităţii şi/sau de înregistrările calităţii referitoare la capabilitatea şi performanţele

furnizorilor, demonstrate anterior.

Lista furnizorilor acceptaţi este gestionată de către Responsabilul Aprovizionare, şi este

verificată periodic, raportând data şi eventualele revizii.

7.4.2 Informaţii pentru aprovizionare

Comenzile de aprovizionare, care trebuie trimise unui furnizor , sunt elaborate de către

Responsabilul Aprovizionare şi aprobate de către conducere.

Documentele de aprovizionare trebuie să redea în mod clar informaţiile necesare, care permit

individualizarea în mod univoc a materialelor din comandă :

• Tipul, categoria, clasa sau o altă identificare precisă;

• Specificaţii de referinţă pentru aprovizionare (când sunt prezente);

• Referinţe la condiţiile generale de furnizare;

• Cerinţe pentru sistemul de management al calităţii;

• Cerinţe pentru calificarea personalului (pentru service).

Responsabilul Aprovizionare trebuie să analizeze, înainte de emitere documentele de

aprovizionare, pentru a confirma dacă sunt corespunzătoare condiţiilor specificate.

Documentele de aprovizionare sunt arhivate de către Responsabilul Aprovizionare.

Conducerea decide acceptarea materiei prime sau a altor materiale, care nu sunt conforme cu

caracteristicile specificate, prin intermediul unui acord cu furnizorii.

7.4.3 Verificarea produsului aprovizionat

Atunci când se propune verificarea la furnizor a produsului, se va specifica, în documentele

de aprovizionare, înţelegerile referitoare la verificarea şi metoda de eliberare a produsului.

În cazul în care sunt necesare vizite la furnizori, responsabilii pentru planificarea si executarea

acestor vizite sunt Responsabilul Aprovizionare şi Managerul Calitate, care pot colabora şi cu

alţi responsabili de funcţie interesaţi.

Atunci când este specificat în contract, clientul sau reprezentantul acestuia trebuie să aibă

dreptul de a verifica la organizaţie (SAMI PLASTIC S.A.) şi la furnizor că produsul furnizat

este conform cu condiţiile specificate. Intră în sarcina Responsabilului Aprovizionare şi

Managerului Calitate să organizeze şi să comunice tuturor părţilor interesate, în formă scrisă,

modul de desfăşurare al vizitei, atunci când acest lucru se cere explicit de către client.

O asemenea verificare nu este utilizată ca o dovadă a controlului efectiv al calităţii, efectuat

de furnizor.

Inspecţiile şi încercările care se efectuează asupra produselor aprovizionate, pentru a se

asigura că acestea satisfac cerinţele de aprovizionare specificate, sunt descrise detaliat în

procedura operaţională Inspecţii şi încercări PO-08.

7.5 Producţie şi furnizare de servicii

7.5.1 Controlul producţiei

Modul de desfăşurare a procesului de controlul producţiei este descris în mod detaliat în

procedura operaţională Controlul producţiei PO-07.

În fiecare an, se elaborează o programă de mentenanţă corespunzătoare a echipamentelor,

pentru a asigura capabilitatea permanentă a proceselor.

Pentru a realiza controlul procesului de producţie , a fost prezentată şi distribuită angajaţilor

cu responsabilităţi în acest sens documentaţia indicată mai jos :

• Procedura operaţională Controlul producţiei PO-07, care conţine indicaţii referitoare la

tipurile şi frecvenţa inspecţiilor care se efectuează pe linia de producţie şi referiri la

formularele care trebuie completate. Şefii de tură sunt responsabili pentru executarea acestor

inspecţii, sub supervizarea Responsabilului de Producţie.

• Cartelele de funcţionare ale maşinii, care conţin toţi parametri necesari pentru extrudarea

unui anumit tip de tub (diametru nominal, materialul utilizat, graficul de temperatură).

Responsabilitatea pentru completarea şi afişarea cartelei maşinii este a Şefilor de Tură.

• Instrucţiunile operative de lucru, care furnizează indicaţiile necesare pentru pornirea liniei

de producţie şi asupra eventualelor intervenţii necesare pentru schimbarea producţiei.

• Instrucţiuni care stabilesc limitele între care trebuie să rămână parametri de funcţionare ai

maşinii şi cei ai aparaturii din linia de producţie.

• Programa de mentenanţă a maşinii şi registrul de înregistrare a operaţiilor realizate.

Această documentaţie, permite angajaţilor din producţie să identifice şi să utilizeze aparatura

necesară pentru desfăşurarea anumitor activităţi productive.

Intră în sarcina Responsabilului de Producţie să organizeze munca în hala de producţie, astfel

încât să existe întotdeauna un spaţiu de muncă adecvat exigenţelor de siguranţă stabilite de

normativele în vigoare.

Întreţinerea aparaturii asigură menţinerea capacităţii productive şi trebuie să aibă în vedere

toate instalaţiile existente ( electrice, hidraulice etc.).

Întreţinerea este realizată de persoane din interiorul firmei sau de către Instituţii specializate în

acest sens. În primul caz, personalul implicat în aceste activităţi are instruirea necesară,

obţinută după o perioadă de formare; în cel de-al doilea caz, se procedează la omologarea

firmei interesate pentru prestările cerute.

Cartelele de funcţionare a maşinii, programarea producţiei, programa de mentenanţă şi

registru de înregistrare a operaţiilor înregistrate sunt arhivate de către Responsabilul de

Producţie.

7.5.2 Validarea proceselor de producţie

Organizaţia a elaborat o procedură de validare, pentru procesele pentru care elementele de

ieşire rezultate nu pot fi verificate prin măsurare sau monitorizare ulterioară. Validarea

demonstrează capabilitatea acestor procese de a obţine rezultatele planificate.

Organizaţia a stabilit măsuri preliminare pentru aceste procese :

• Criterii definite pentru analiza şi aprobarea proceselor;

• Aprobarea echipamentului şi calificarea personalului;

• Utilizarea de metode şi proceduri specifice;

• Cerinţe referitoare la înregistrări;

• Revalidarea.

7.5.3 Identificare şi trasabilitate

S-a stabilit şi se menţine procedura operaţională Identificare şi trasabilitate PO-06. În această

procedură se descriu activităţile ce se desfăşoară pentru asigurarea identificării şi trasabilităţii

produsului, începând de la recepţie şi pe parcursul tuturor etapelor de producţie şi livrare.

Când Managerul Calitate primeşte semnalări de produse neconforme de la producţie sau

direct de la client, este necesară efectuarea unor controale a documentelor referitoare la

produsele în chestiune, pentru a căuta să se ajungă la cauzele care au generat problema. Pentru

a efectua o asemenea activitate, Managerul Calitate are nevoie de informaţii fundamentale,

care sunt reprezentate de numărul de producţie al tubului.

Acest număr, marcat pe tub, reprezintă, în mod univoc, un lot de producţie şi furnizează

următoarele informaţii :

• Numele comercial “SAMI PLASTIC”

• Tipul de aplicare(când este prezent);

• Diametrul tubului;

• Data de producţie (ziua, luna, anul)

• Tipul materiei prime;

• Presiunea nominală sau SDR-ul;

• Linia de producţie;

• Tura de muncă;

• Standardul de referinţă.

Toate aceste indicaţii şi tipul materialului utilizat, respectiv numărul de lot vor fi înscrise în

înregistrările de control ale calităţii, folosite în diferitele faze ale producţiei şi la încercările

executate în laborator. Se poate afirma, deci, că prin intermediul înregistrărilor, prin arhivarea

lor şi în baza sistemului de identificare imprimat pe tub, este posibil, ca în orice moment, să se

realizeze identificarea şi trasabilitatea produsului.

Funcţia responsabilă pentru realizarea identificării şi atrasabilităţii produsului semnalat este

Managerul Calitate.

În cazuri particulare, marcajul tubului poate conţine şi alte informaţii, în funcţie de cerinţele

clientului.

7.5.4 Proprietatea clientului

În unele cazuri materialele pot fi furnizate de către client, ca o parte a contractului. Chiar şi în

acest caz s-a prevăzut un proces de inspecţie a bunurilor la primire, pentru a ne asigura de

faptul că produsul primit este acceptabil din punct de vedere calitativ, că nu s-a deteriorat în

timpul transportului şi că poate fi utilizat pentru scopul propus.

Controlul produsului furnizat de client, este realizat de aceeaşi responsabili care realizează şi

înregistrează controalele la intrarea materialului aprovizionat, care este proprietatea firmei

SAMI PLASTIC S.A. .

Dacă materialul, care este proprietatea clientului, a rămas nepreluat în magazie, trebuie să fie

identificat cu ajutorul unor plăcuţe de recunoaştere.

Procedura operaţională de referinţă Aprovizionare PO-04 descrie şi modalităţile de sesizare a

clientului, în cazul unor eventuale pierderi, deteriorări sau alte eventuale neconformităţi

apărute în timpul transportului materialului.

Verificarea care se efectuează în cadrul firmei noastre nu absolvă clientul de responsabilitatea

de a furniza un produs acceptabil.

7.5.5 Păstrarea produsului

Pentru a demonstra conformitatea produsului pe parcursul procesării interne , până la livrare

s-a elaborat şi se respectă procedura operaţională Stadiul inspecţiilor şi încercărilor PO-10.

Materia primă, la primire, descărcată în magazie este identificată prin intermediul unor

cartoane colorate, care indică stadiul controlului efectuat în laboratorul de probe :

• Material conform (carton de culoare verde)

• Material în aşteptarea analizelor (carton de culoare galbenă)

• Material neconform (carton de culoare roşie)

Angajaţii din producţie pot preleva din magazie, pentru procesul productiv, numai material

controlat, marcat cu carton verde.

Produsele finite, după un rezultat pozitiv al inspecţiilor şi încercărilor sunt :

- Dotate cu cartoane de identificare pentru tuburi şi colaci destinaţi magaziei;

Depăşirea încercărilor de laborator, prevăzute de Normele de referinţă, este evidenţiată prin

stocarea în magazie, în anumite zone din curtea externă.

Produsele care nu depăşesc inspecţiile şi/sau încercările prevăzute sunt amplasate în spaţii

speciale, fiind evidenţiate ca materiale neconforme.

Evidenţa stadiului inspecţiilor şi a încercărilor va fi păstrată pe timpul întregului ciclu

productiv.

Responsabilul pentru eliberarea produselor conforme este Responsabilul Laboratorului de

Probe.

Se respectă de asemenea prevederile procedurii operaţionale Manipulare, depozitare,

conservare şi livrare PO-11.

Manipulare

Este sarcina Şefilor de Tură şi a Responsabilului Magaziei să adopte măsurile necesare în

timpul manipulării produselor în interiorul halei şi în curtea externă, astfel încât să nu se

producă daune şi/sau deteriorări ale acestora.

Asemenea măsuri de prevedere constau în utilizarea unor mijloace şi metode cum ar fi :

- Utilizarea unor rastele din lemn ca bază de sprijin, pentru tuburile în bare, în cadrul

magaziei externe, având grijă să se controleze ca suprafaţa acestor rastele să nu prezinte

asperităţi de orice tip (cuie ieşite în afară, aşchii de lemn).

- Evitarea deteriorării tuburilor, în timpul manipulării în magazie, având grijă să nu fie izbite

de suprafeţe ieşite în afară şi/sau abrazive, care pot cauza zgârieturi ţevilor.

- Manipularea se va face prin intermediul unor elevatoare cu braţe; pentru transportul

tuburilor de la linia de producţie până la ieşirea din hală, se utilizează cărucioare cu roţi, cu

tracţiune manuală sau cu elevatoare.

Depozitare

Magazia de produse finite este amplasată în curtea externă halei de producţie, suprafaţa pe

care se vor sprijini tuburile trebuie să fie realizată cu materiale lise de tipul conglomeratului

bituminos şi/sau rastele de lemn, astfel încât să nu prezinte asperităţi care să deterioreze

suprafaţa externă a tuburilor. Pentru toate celelalte produse comercializate, există un loc

special de depozitare, amenajare ce conferă protecţia necesară împotriva deteriorărilor.

Ieşirea din magazie a produselor finite este autorizată de către Compartimentul Comercial -

Responsabilul Desfacere, după completarea facturii; avizul de expediţie este completat de

Responsabilului Magaziei.

Condiţiile de depozitare vor fi verificate la intervale prestabilite, pentru a observa

conformităţile cu cerinţele specificate de către normele de referinţă în relevarea şi tratamentul

oricărei pierderi, daune şi/sau deteriorări.

Ambalare

Ambalarea tuburilor de polietilenă poate fi realizată cu următoarele materiale :

- Fâşii sau fire de polipropilenă, pentru confecţionarea colacilor;

- Rastele de lemn, pentru tuburile în bare.

Tipul ambalajului poate varia, în funcţie de cerinţele speciale de furnizare, cerute în comandă

sau prin contract de către client.

Responsabilitatea pentru activitatea corectă de ambalare revine :

- Responsabilului de Producţie şi Şefilor de Tură, pentru produsele finite ambalate în

interiorul halei;

- Responsabilului Magaziei, pentru produsele finite neambalate, în curtea externă.

Conservare

Tuburile stocate în curtea externă sunt împărţite în funcţie de :

- Tipul( reţele de apă, de gaz, canalizare, irigaţii);

- Diametrul nominal;

- PN sau SDR;

- Ambalare (colaci, bare, etc.)

Tuburile sunt conservate în zonele din magazie, conform criteriilor de stivuire care să

împiedice ovalizarea şi deteriorarea acestora.

Aşa cum s-a precizat la manipulare, pentru fitinguri, aparate de sudură şi alte piese

comercializate se asigură conservarea materialelor prin amplasarea acestora în spaţii închise.

Livrare

Când este prevăzut prin contract, SAMI PLASTIC S.A. asigură protecţia calităţii produsului

finit până la predarea la sediul sau şantierul clientului, adoptând măsurile necesare în timpul

transportului şi furnizând indicaţiile necesare pentru operaţiile de descărcare, măsuri care să

împiedice apariţia unor deteriorări ale produsului.

7.6 Controlul dispozitivelor de măsurare şi monitorizare

Pentru a furniza dovezi ale conformităţii produsului cu cerinţele specificate, SAMI PLASTIC

S.A. a elaborat şi respectă prevederile procedurii operative Controlul dispozitivelor de

măsurare şi monitorizare PO-9.

Intră în atribuţiile Responsabilului Laboratorului de Probe, să ţină un tabel al tuturor

instrumentelor utilizate de către angajaţii din producţie, dar şi a celor din laborator pentru

executarea măsurătorilor, respectiv, a încercărilor.

Instrumentele de măsură utilizate sunt următoarele: şubler digital pentru măsurarea grosimii,

micrometre pentru măsurarea grosimii, riglă flexibilă pentru măsurarea diametrelor externe,

metru pentru măsurarea lungimii, termometre pentru măsurarea temperaturii, cronometre

pentru măsurarea timpilor de probă, manometre pentru măsurarea presiunii.

Aparatele pe care se execută încercările sunt : balanţă analitică, cuptor tubular pentru

procentul de negru de fum, extruder plastometru pentru proba MFI, stand pentru control

presiune, bazin termostatat pentru probele de presiune, bazin termostatat pentru variaţia

longitudinală la cald, dinamometru, microscop, tăietor rotativ micrometric, presă hidraulică

manuală, polizor.

Fiecare instrument / aparat este supus unui control de calitate şi unei calibrări periodice,

operaţie ce este efectuată de un laborator de metrologie. Aceste verificări sunt înregistrate şi

conservate.

Alegerea şi achiziţionarea unui aparat sau instrument de măsură este de competenţa

Responsabilului Laboratorului de Probe, care trebuie să verifice şi să evalueze ca eroarea să se

încadreze în exigenţele de măsură cerute. Toate instrumentele de probă, măsură şi omologare

sunt dotate cu un cod de identificare şi cu etichete distinctive care arată stadiul calibrării.

Aparatele şi instrumentele de măsură sunt asigurate împotriva ajustărilor care ar putea

invalida rezultatul măsurării şi sunt asigurate atunci când se execută activităţi de manipulare,

întreţinere, depozitare.

Fiecare operaţie de calibrare, executată de laboratorul de metrologie, este înregistrată în

modele respective sau pe suporţi informatici, sunt arhivate de către Responsabilul

Laboratorului de Probe, garantând astfel posibilitatea de documentare.

În cazul rezultatelor unor operaţiuni precedente de măsurare şi încercare, atunci când rezultă o

depăşire a termenului de calibrare, se notează data şi codul instrumentului care a depăşit

perioada de calibrare, se execută calibrarea, iar dacă eroarea aparatului înainte de calibrare nu

se încadrează în limitele acceptabile, se aplică procedura de rechemare a produsului.

Când se cere prin contract, pot fi aduse la cunoştinţa clientului datele tehnice referitoare la

aparatele şi instrumentele de inspecţie, măsurare şi încercare. Aceasta se realizează prin

prezentarea unui registru general cu starea calibrării având, eventual, ca anexe ultimele cartele

de calibrare a instrumentelor respective.

8. MĂSURARE, ANALIZĂ ŞI ÎMBUNĂTĂŢIRE

8.1 Generalităţi

Organizaţia a planificat şi a implementat procesele necesare de monitorizare, măsurare,

analiză şi îmbunătăţire :

• pentru a demonstra conformitatea produsului;

• pentru a asigura conformitatea SMC-ului;

• pentru a îmbunătăţi continuu eficacitatea SMC-ului;

Metodele aplicate pentru determinarea, supravegherea şi verificarea capabilităţii proceselor

sunt analizele (diagramele) Pareto şi reprezentările grafice.

8.2 Monitorizare şi măsurare

8.2.1 Satisfacţia clientului

Se utilizează, în relaţia cu clienţii chestionare de evaluare a gradului de satisfacţie a clientului.

Datele colectate sunt analizate periodic în vederea stabilirii de acţiuni menite să sporească

nivelul de satisfacţie al clientului.

Procedura operaţională Evaluarea gradului de satisfacţie al clientului PO-13, prezintă modul

în care sunt colectate şi procesate aceste date.

8.2.2 Audit intern

Auditurile interne ale SMC-ului se desfăşoară planificat, sunt documentate corespunzător şi

au ca scop verificarea conformităţii activităţilor legate de calitate cu reglementările stabilite şi

a determina eficienţa SMC-ului.

Procedura de sistem PS-03 Audituri interne, descrie modul în care se desfăşoară acest proces.

Pentru a certifica că activităţile referitoare la calitate şi respectivele rezultate sunt în acord cu

planificarea şi pentru a evalua eficacitatea SMC-ului, în fiecare an, toate compartimentele

firmei sunt verificate de cel puţin 2 ori , de către auditorii interni.

Auditorul nu trebuie să aibă nici o responsabilitate în interiorul sectorului supus verificării.

Programarea auditurilor interne este realizată în funcţie de gradul de importanţă a activităţii

care trebuie verificată şi pe baza unui program anual de audit intern.

Auditurile sunt executate pe baza unor liste de audit, plan de audit, rapoarte de audit, care

trebuie completate şi arhivate.

Rezultatul auditurilor este examinat de Managerul Calitate, care comunică rezultatul analizei

tuturor responsabililor implicaţi.

Rezultatele acestor audituri se constituie ca parte integrantă în informaţiile utilizate pentru

analiza efectuată de management.

Documentele referitoare la auditurile interne sunt arhivate de Managerul Calitate, în dosarul

de audit.

Când, în timpul unui audit, se observă anumite carenţe, personalul responsabil trebuie să

întreprindă, în timp util, acţiuni corective, pentru eliminarea problemei.

Neconformităţile relevate în timpul unui audit sunt obiect al auditului următor, pentru a

verifica şi înregistra îndeplinirea şi eficacitatea acţiunii corective întreprinse.

Acţiunile de urmărire sunt realizate şi înregistrate, astfel încât să se monitorizeze eficienţa

măsurilor corective. Directorul Executiv poate să însărcineze un auditor pentru executarea

unor audituri speciale, suplimentare celor deja prevăzute, în anumite sectoare ale societăţii sau

cu orientare către eventualele probleme ce trebuie soluţionate.

8.2.3 Monitorizarea şi măsurarea proceselor

Organizaţia aplică metode adecvate pentru monitorizare şi acolo unde este aplicabil,

măsurarea proceselor sistemului de management la calităţii. Aceste metode trebuie să

demonstreze capabilitatea proceselor de a obţine rezultatele planificate. Atunci când

rezultatele planificate nu sunt obţinute, sunt întreprinse corecţii şi acţiuni corective, după cum

este adecvat, pentru a se asigura conformitatea produsului.

8.2.4 Monitorizarea şi măsurarea produsului

Metodele folosite pentru monitorizarea şi măsurarea produsului sunt descrise în procedura

operaţională de referinţă Inspecţii şi încercări PO-08

Inspecţii şi încercări la primire; înregistrări.

Inspecţiile şi încercările, precum şi înregistrările care trebuie făcute, sunt specificate în

procedura de referinţă.

Materia primă, la primire, va fi supusă unor inspecţii şi încercări, din partea responsabililor de

funcţie interesaţi. În determinarea anvergurii şi tipurilor de inspecţii şi încercări efectuate la

primirea materialului, se ia în considerare anvergura controlului efectuat iniţial de către

furnizor şi disponibilitatea documentelor de înregistrare a calităţii.

Asemenea inspecţii şi încercări constau în :

- Verificarea documentelor de însoţire şi compararea acestora cu documentele de comandă,

controlul vizual al etichetării materialelor ambalate în saci, controlul cantităţilor, în

conformitate cu comanda, controlul stării de conservare a sacilor de protecţie a materiei

prime, se face la descărcarea materialului de către Comisia de recepţie

- Prelevarea de eşantioane pentru încercări în Laboratorul de Probe, în vederea acceptării

materialului, de către Responsabilul Laboratorului de Probe.

- Inspectarea şi încercarea utilajelor şi maşinilor destinate producţiei este realizată de către

Responsabilul Producţie.

- Inspectarea şi încercarea aparaturii destinate laboratorului este realizată de către

Responsabilul Laboratorului de Probe.

Încercările realizate asupra materiei prime, la primire, va fi efectuată în acord cu procedura

operaţională de referinţă PO-08 şi va fi înregistrată în formularele adecvate, iar arhivarea va fi

atribuţia Responsabilului Laboratorului de Probe. Pentru celelalte materiale şi utilaje în

intrare, controlul şi eventualele adnotări vor fi înscrise în documentaţia de însoţire de către

Responsabilul Aprovizionare. Stadiul încercărilor pentru materia primă amplasată în magazie

este pusă în evidenţă prin folosirea cartoanelor, care indică materialele care pot fi utilizate,

care sunt în aşteptarea analizelor şi care sunt neconforme. În cazul în care, din motive de

urgenţă, produsul intrat este eliberat pentru producţie, fără ca Responsabilul Laboratorului de

Probe să fi executat probele de acceptare, prevăzute, este necesar să fie identificat cu un

carton: “material de controlat” şi înregistrat precis, cu scopul de a permite rechemarea şi

înlocuirea sa imediată în cazul neconformităţii cu condiţiile specificate.

Inspecţii şi încercări în cursul fabricaţiei; înregistrări.

În timpul producţiei, sunt prevăzute o serie de inspecţii specificate în procedura operaţională

de referinţă PO-08, care vor fi realizate cu o periodicitate prestabilită, de către Şeful de Tură

şi care privesc: aspectul vizual, marcarea ţevii, diametrul extern mediu, grosimea

min./max., lungimea colacilor şi a barelor, ovalizarea.

Toate valorile sunt înregistrate în formulare adecvate şi sunt arhivate, prin grija

Responsabilului Laboratorului de Probe, în arhiva laboratorului. Aceste înregistrări trebuie să

indice clar că produsul a fost sau nu a fost admis la inspecţii, în conformitate cu criteriile de

acceptare definite. Atunci când produsul nu a fost admis la una din inspecţii, se va anunţa

Managerul Calitate, care va aplica procedura pentru controlul produselor neconforme.

Intră în sarcina Responsabilului Laboratorului de Probe să procedeze, la fiecare început de

producţie şi apoi succesiv cu o anumită frecvenţă prestabilită, la prelevarea unor eşantioane,

pentru realizarea încercărilor.

Inspecţii şi încercări finale; înregistrări.

Este atribuţia Responsabilului Laboratorului de Probe să realizeze, pe eşantioanele de tub

prelevate în timpul producţiei, încercările prevăzute de normele de referinţă şi/sau

specificările tehnice ale clienţilor, cu frecvenţa specificată.

Produsul nu va fi expediat până ce toate încercările prevăzute nu vor fi finalizate, cu un

rezultat pozitiv şi respectivele date nu vor fi disponibile, înregistrate şi autorizate.

Principalele inspecţii şi încercări care sunt realizate pe produsul finit sunt: aspectul vizual,

marcarea ţevii, lungimea colacilor şi a barelor, diametrul extern mediu, grosimea

min./max., indicele de fluiditate, conţinutul de negru de fum, dispersia şi repartiţia

negrului de fum, densitatea, rezistenţa la presiune internă constantă la temperatura de 20º

şi 80º, rezistenţa la tracţiune, variaţia longitudinală la cald.

Datele obţinute vor fi înregistrate în formularele de laborator.

Responsabilul de Laborator conservă datele, pentru a demonstra că produsul a depăşit toate

inspecţiile şi încercările, în conformitate cu criteriile de acceptare stabilite.

Produsele sunt reţinute până când sunt terminate toate inspecţiile şi încercările prevăzute şi

până când sunt elaborate rapoartele cerute, cu excepţia cazului în care produsele sunt eliberate

pe baza procedurii de rechemare, obligatorii.

O asemenea procedură de rechemare constă în eliberarea produsului, înainte de termenii de

execuţie a unor încercări, firma noastră asumându-şi eventualele returnări, cu acordul

clientului.

Responsabilul de Laborator are responsabilitatea eliberării produselor conforme în magazia de

produse finite.

Când produsul nu trece o anumită încercare, se trece la aplicarea procedurii pentru controlul

produsele neconforme de către Managerul Calitate. În cazul în care unele din încercările de

laborator mai sus citate, nu pot fi realizate în laboratorul intern, este sarcina Responsabilului

Laboratorului de Probe să ceară executarea acestor probe la un laborator extern recunoscut

sau laboratorul de probe a unor firme din sectorul plastic care posedă certificare în

conformitate standardul SR EN ISO 9001.

8.3 Controlul produsului neconform

Modalitatea de identificare, documentare, evaluare, tratare a produselor neconforme şi

atribuţiile şi responsabilităţile funcţiilor implicate sunt descrise în procedura de sistem

Controlul produsului neconform PS –04.

Produsele clasificate ca neconforme, ca urmare a inspecţiilor şi încercărilor interne sau a

semnalării din partea clienţilor, sunt păstrate în magazie, în spaţii adecvate, dotate cu cartoane

de identificare, indicând :

- Produse neconforme - Produse returnate de client, în aşteptarea examenului de neconformitate din partea

Managerului Calitate şi a Responsabililor de funcţie interesaţi.

În acest mod se elimină posibilitatea utilizării produselor neconforme.

Fiecare semnalare de neconformitate va fi înregistrată şi examinată de către Managerul

Calitate şi de Responsabilii de funcţie interesaţi, pentru a defini tratamentul produselor

neconforme şi a transmite deciziile părţilor interesate. Produsul neconform trebuie analizat în

conformitate cu proceduri documentate. Produsul neconform poate fi :

• Reclasat pentru alte utilizări;

• Reprelucrat pentru a satisface condiţiile specificate;

• Respins sau rebutat;

• Acceptat cu/sau fără reparaţii, prin intermediul consimţământului clientului sau a unui

reprezentant al acestuia.

Atunci ând un produs neconform este reprelucrat, pentru a satisface condiţiile specificate, este

supus unei reverificări, pentru a demonstra conformitatea cu cerinţele. Autoritatea asupra

deciziei finale, asupra produselor neconforme aparţine Managerului Calitate.

Atunci când produsul neconform este detectat după livrarea la client sau în timpul punerii în

operă, SAMI PLASTIC S.A. v-a întreprinde acţiunile necesare, luând în calcul

particularităţile situaţiei create.

Când prin contract se prevede o propunere scrisă de utilizare a produselor neconforme,

aceasta va fi trimisă clientului sau reprezentantului său de către Managerul Calitate, pentru a

obţine confirmarea.

Acceptarea sau refuzul din partea clientului va fi înregistrată şi arhivată.

Când un auditor intern sau extern, în timpul executării unui audit, întâlneşte o neconformitate

a SMC-ului, procedează la înregistrarea sa şi apoi la studierea acţiunilor corective şi

preventive, aşa cum este prevăzut în Procedura de sistem Controlul produsului neconform

PS –04.

8.4 Analiza datelor

Datele relevante sistemului calităţii trebuie colectate şi analizate pentru a se asigura adecvarea

şi eficacitatea SMC-ului. Datele colectate în urma proceselor de măsurare şi monitorizare sunt

analizate în mod regulat în vederea evaluării eficienţei SMC-ului şi identificării oportunităţii

de îmbunătăţire. Datele luate în considerare includ informaţii referitoare la :

• Reclamaţiile clienţilor;

• Gradul de satisfacţie al acestora;

• Elementele neconforme indicate;

• Rezultatele inspecţiilor şi încercărilor de laborator;

• Caracteristicile proceselor;

• Evaluarea furnizorilor;

• Audituri interne şi externe.

Analiza datelor este efectuată şi coroborată cu analiza efectuată de management.

In acest sens este elaborata Procedura operationala de referinta Analiza datelor PO-12.

8.5 Îmbunătăţire

8.5.1 Îmbunătăţirea continuă

SMC –ul şi eficacitatea acestuia este continuu îmbunătăţită . Se ia în considerare modul în

care sunt utilizate informaţiile referitoare la analiza neconformităţilor, inclusiv a rapoartelor

de audituri interne şi externe, politica şi obiectivele calităţii, analiza nivelului de satisfacţie al

clientului, analiza efectuată de management.

Pe baza analizelor efectuate sunt stabilite măsuri de îmbunătăţire a eficacităţii SMC-ului.

Acestea au în vedere acţiuni corective, acţiuni preventive, modificări ale politicii şi

obiectivelor în domeniul calităţii.

Având în vedere convingerea că implementarea şi menţinerea unui SMC reprezintă doar o

primă etapă în competiţia continuă de satisfacere la un nivel superior a cerinţelor clienţilor,

firma îşi propune lărgirea varietăţii preocupărilor în domeniul calităţii prin abordarea pe viitor

a diferitelor aspecte menite să adaoge valoare produselor, proceselor şi afacerii în sine.

8.5.2 Acţiuni corective şi preventive

Sunt stabilite acţiuni prin care vor fi eliminate cauzele neconformităţilor identificate, pentru a

preveni reapariţia acestora. Într-un stadiu adecvat, este analizat dacă s-a redus nivelul apariţiei

neconformităţilor. În acelaşi timp sunt stabilite, în măsura în care este posibil, acţiuni pentru a

elimina cauzele unor lucruri care ar putea afecta calitatea produselor sau proceselor, respectiv

prevenirea apariţiei acestora.

Responsabilităţile şi modalităţile de iniţiere, implementarea şi urmărirea acţiunilor corective şi

preventive care permit eliminarea sau minimalizarea posibilităţilor de apariţie /reapariţie a

neconformităţilor sunt definite şi detaliate în procedura de referinţă Acţiuni corective şi

preventive PS-05.

Amănuntele investigaţiei neconformităţii, incluzând cauzele, corecţiile necesare şi acţiunile

corective sunt incluse în fişa de neconformitate, care este deschisă la apariţia unei

neconformităţi.

Când Managerul Calitate primeşte semnalări de neconformitate din partea unui angajat, ca

urmare a unei inspecţii sau încercări interne, sau direct de la client, procedează, în colaborare

cu responsabilii de funcţie interesaţi, la elaborarea acţiunilor corective şi preventive, pentru

eliminarea cauzelor care au determinat neconformitatea produsului.

Dacă asemenea acţiuni corective şi preventive, cer aducerea unor modificări în SMC, acestea

vor fi realizate aducând rectificările necesare documentaţiei de referinţă (Manualul Calităţii,

Proceduri de Sistem, Proceduri Operaţionale , Instrucţiuni şi Formulare).

Managerul Calitate procedează la arhivarea neconformităţilor semnalate şi le înscrie într-un

registru general, care poate fi utilizat pentru realizarea unor studii statistice, cu scopul de a

evidenţia clasele de neconformităţi mai frecvente.

Cu scopul de a asigura îndeplinirea corectă şi eficacitatea acţiunilor corective întreprinse,

Managerul Calitate procedează la efectuarea unor audituri interne, împreună cu alţi auditori

interni.

Dacă rezultatul unei astfel de audit este pozitiv, se procedează la înregistrarea şi arhivarea

generală.

Dacă rezultatul este negativ, se procedează, în colaborare cu responsabilul ariei interesate, la

un examen al cauzelor, aducându-se modificările necesare acţiunii deja realizate.

Pentru a putea preleva şi elimina potenţialele cauze ale neconformităţilor, Managerul Calitate,

în colaborare cu alte persoane direct interesate, procedează la o strângere de date, prin

intermediul unor surse de informaţii, cum ar fi:

• Rezultatul unor audituri interne şi externe;

• Derogări după fabricaţie;

• Foi de strângere a datelor referitoare la controlul procesului;

• Registru cu reclamaţiile de la clienţi;

• Registru cu semnalări de neconformitate.

Pe baza analizei realizate, se procedează la evaluarea importanţei diferitelor probleme

evidenţiate şi a priorităţii de intervenţie, prin intermediul unor metode statistice.

Pentru fiecare problemă evidenţiată va fi determinată relaţia cu toate potenţialele cauze

considerate.

Acţiunile preventive adoptate sunt înregistrate şi analizate de Managerul Calitate, pentru a se

asigura că sunt aplicate cu eficacitate.

Acţiunile preventive întreprinse sunt aduse la cunoştinţa Directorului General, în timpul

analizei periodice a SMC-ului.

Când adoptarea de acţiuni preventive şi corective conduce la modificări permanente ale

Sistemului de Calitate, intră în sarcina Managerului Calitate să introducă respectivele

modificări în documentaţia de referinţă.

Managerul Calitate precum şi personalul din compartimentele organizaţiei se întâlnesc la

intervale regulate, în cadrul şedinţelor de analiză efectuate de management pentru a analiza

acţiunile corective şi preventive şi pentru a evalua eficienţa lor.

GESTIUNEA CALITATII PRODUCTIEI

1. Gestiunea produselor si a produselor. definire Calitatea produselor constituie o prioritate majora, o conditie a ridicarii eficientei muncii sociale, a satisfacerii la un nivel superior a nevoilor societatii pentru mijloace de productie si bunuri de consum. Calitatea produselor este implicata direct în asigurarea si ridicarea calitatii vietii. Aceasta functie sociala reprezinta un reper fundamental în abordarea si rezolvarea problematicii calitatii la toate nivelele de organizare si conducere. Notiunea de calitate si multitudinea problemelor legate de realizarea acesteia i-au preocupat pe oameni cu mult timp în urma. În cadrul literaturii de specialitate exista numeroase definitii date conceptului de calitate.

În activitatea practica se utilizeaza urmatorii termeni pentru definirea calitatii: 1. Calitatea proiectata reprezinta masura în care produsul proiectat asigura satisfacerea cerintelor beneficiarilor si posibilitatea de folosire la fabricatia produsului respectiv a unor procedee tehnologice rationale si optime din punct de vedere economic. 2. Calitatea fabricatiei desemneaza gradul de conformitate a produsului cu documentatia tehnica, ea se realizeaza în cadrul productiei si este determinata de progresul tehnologic, echipamentul de munca si manopera. 3. Calitatea livrata desemneaza nivelul efectiv al calitatii produselor livrate de furnizori. Pentru definirea calitatii se porneste de la valoarea de întrebuintare care diferentiaza produsele între ele dupa utilitatea pe care o satisfac. Astfel, calitatea reprezinta gradul de utilitate sociala a produsului, masura în care satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta restrictiile impuse de interesele societatii privind eficienta economico-sociala si protectia mediului.. Calitatea produselor se creeaza în cadrul procesului de productie dar se remarca o data cu consumarea acestora. De aceea, este necesar sa se faca deosebirea între calitatea productiei privita din punct de vedere al procesului de fabricatie din care rezulta produsele si calitatea acestora privita din punct de vedere al consumatorului numita calitatea produselor. Calitatea productiei are deci o sfera mai larga si cuprinde calitatea proceselor de fabricatie, a activitatii de conceptie tehnica, constructiva si tehnologica si de organizare a productiei. Calitatea produselor constituie expresia finala a calitatii proceselor de productie si concretizata în ansamblul performantelor tehnice, psihosenzoriale, de disponibilitate, economice si sociale. 2. Caracteristicile de calitate Pentru aprecierea calitatii se impune identificarea tuturor caracteristicilor unui produs. În functie de natura si efectul pe care îl au în procesul de utilizare, caracteristicile de calitate se grupeaza în: 1. caracteristici tehnice, 2. caracteristici psihosenzoriale, 3. caracteristici de disponibilitate, 4. caracteristici economice, 5. cu caracter general. Caracteristicile tehnice se refera la însusiri ale utilitatii produsului, acestea conferind posibilitatea de satisfacere a cerintelor consumatorilor. Aceste caracteristici se concretizeaza într-o serie de proprietati: fizice, chimice, biologice care fac parte din structura intrinseca a produsului. Caracteristicile psihosenzoriale sunt date de însusiri de ordin estetic, organoleptic, ergonomic ale produselor care influenteaza utilizatorii prin forma, mirosul, culoarea si gradul de confort. Caracteristicile de disponibilitate se impun ca o grupa distincta de apreciere a calitatii datorita proliferarii produselor de folosinta îndelungata si cu o complexitate tehnica din ce în ce mai ridicata. Aceste caracteristici reflecta poaibilitatile produselor de a-si reayliza functiile utile de-a lungul duratei de viata. Aceste aptitudini sunt definite de doua concepte fundamentale: - fiabilitatea, - mentenabilitatea. Prin fiabilitate se întelege capacitatea unui produs de a-si îndeplini functiile fara întreruperi datorate defectiunilor într-o perioada de timp specificata si într-un sistem de conditii cu caracter probabilistic care masoara sansa functionarii perfecte a produsului. Mentenabilitatea are caracter probabilistic si masoara sansa ca un produs sa fie repus în functiune într-un interval specific de timp în conditiile existente de întretinere si reparare. Caracteristicile economice se exprima printr-o serie de indicatori cum sunt: costul de productie, pretul, cheltuielile de mentenanta, randamentul si gradul de valorificare a materiilor prime. Caracterul de ordin social vizeaza efectele pe care le au sistemele tehnologice de realizare a produselor, precum si utilizarea lor asupra mediului natural, asupra sigurantei si sanatatii fizice si

psihice a oamenilor. 3. Rolul compartimentelor functionale si de productie si al factorului uman în asigurarea calitatii Pentru realizarea produselor la parametri calitativi superiori sunt antrenate practic toate compartimentele importante dintr-o întreprindere industriala moderna: 1. serviciul de marketing trebuie sa determine necesitatile beneficiarilor si sa stabileasca cerintele de calitate ale produselor ca rezultat optim între nevoile si dorintele beneficiarilor si economicitatea productiei în conditii de competitivitate ridicata pe piata de desfacere; 2. productivitatea trebuie sa conceapa produsele corespunzator cerintelor calitative stabilite, sa aleaga materiale, sa stabileasca caracteristicile de calitate si sa determine prin calcule fiabilitatea previzionata; 3. compartimentul tehnologic trebuie sa aleaga utilajele si echipamentul potrivit pentru fabricarea în conditii de calitate si conform normelor prescrise si sa prevada în documentatia tehnica toate conditiile de lucru, inclusiv pe cele de control necesare asigurarii calitatii; 4. aprovizionarea trebuie sa asigure materii prime si materiale de calitate prevazute în specificatii si la termenele prevazute; 5. productia trebuie sa se desfasoare cu respectarea stricta a conditiilor de calitate atât în atelierele de prelucrare cât si în cele de asamblare, organizând autocontrolul si controlul în lant al calitatii operatiilor si lucrarilor; 6. C.T.C.-ul trebuie sa urmareasca în primul rând calitatea materiilor prime si materialelor intrate în fabricatie, sa verifice operatiile si lucrarile executate pe fluxul de productie, sa controleze conformitatea produselor finite cu prevederile din stasuri, norme interne, contracte, sa execute masuratori si sa asigure valorificarea datelor statistice privind calitatea, sa analizeze rebuturile si remanierile, sa stabileasca actiunile de remediere; 7. Serviciul de asistenta tehnica sau service-ul. În cadrul unei întreprinderi moderne el trebuie sa puna la dispozitia beneficiarilor instructiuni privind modul de folosire al produselor, precum si necesarul de piese de schimb, sa efectueze reparatii în perioadele garantie, sa culeaga informatii în legatura cu modul de comportare a produselor la beneficiari; 8. conducerea unitatilor comerciale coordoneaza ansamblul preocuparilor privind calitatea, sprijina diferitele compartimente si ia decizii pe baza raportului de control pentru stabilirea contractului privind îmbunatatirea calitatii productiei. 4. Folosirea metodei controlului statistic al procesului în asigurarea calitatii productiei Aceasta metoda a fost initiata înca din 1924 si permite asigurarea unei cresteri a calitatii produselor. Metoda se bazeaza pe câteva elemente: 1. sustinerea ca trebuie controlat continuu daca procesul tehnologic corespunde sau nu cererilor de asigurare a unie calitati superioare si daca acesta se desfasoara potrivit normelor stabilite; 2. urmarirea ridicarii calitatii produselor pentru procesele complexe care sa aiba ca obiective sensibilizarea personalului, verificarea caracterului de calitate sub raportul asigurarii unei calitati superioare si urmarirea realizarii lor întocmai de catre executanti, controlul permanent al starii functionale al utilajelor si instalatiilor sub raportul capacitatii lor de a realiza calitatea ceruta si introducerea planului de control al calitatii pe fiecare produs; 3. considerarea proceselor de productie într-o activitate continua de perfectionare; 4. pregatirea minutioasa a CTC cu un accent deosebit pus pe controlul statistic de calitate în conditiile unei productii de serie sau în masa în cadrul careia planurile de cercetare ocupa un loc central pentru aprecierea calitatii productiei se recomanda folosirea unui sistem de indicatori care sa permita conducerii întreprinderii sa elaboreze o strategie adecvata de ridicare a calitatii. a) ponderea productie de calitate superioara în valoarea productiei realizate. Se calculeaza ca raport

între productia de calitate superioara si valoarea totala a productiei în procente; b) ponderea productiei fara defecte de clitate în totalul productiei fabricate. Se calculeaza ca un raport între valoarea totala a productiei de calitate si valoarea totala a productiei; c) punctajul defectelor este un indicator care ia în considerare numarul si gravitatea defectelor si evaluarea pe baza unui punctaj a calitatii produselor executate; d) ponderea productiei fizice fara defecte de calitate în valoarea totala a productiei fizice; e) punctajul global al calitatii este un indicator complex care ia în considerare valoarea produselor reclamate în termenul de garantie de catre consumatori, volumul pierderilor din rebuturi, cheltuielile de remediere a rebuturilor, valoarea produselor respinse la controlul final, precum si gravitatea acestor deficiente evaluata pe baza unui sistem de punctaj. 5. Gestiunea calitatii productiei Gestiunea calitatii reprezinta un concept al gestiunii economice care defineste ca obiectiv esential identificarea, evaluarea si compararea permanenta a costurilor si eficienta economica a calitatii. Gestiunea calitatii trebuie sa conduca la elaborarea unei strategii a calitatii, la elaborarea pentru perioade mai lungo a metodelor adecvate de masurare, analizare, optimizare si informatizare în sfera calitatii. Gestiunea calitatii trebuie sa integreze unitar toate fazele de realizare si urmarire în exploatare a produsului începând cu etapa de conceptie-proiectare si terminând cu proiectarea informatiilor privind comportamentul produselor la utilizator. Pentru o întreprindere de productie este necesara crearea unei unitati de actiune a tuturor compartimentelor ce contribuie la realizarea si îmbunatatirea calitatii, cum sunt: conceptie-proiectare, CTC, financiar-contabil, personal, salarizare, aprovizionare, desfacere. Întrucât fiecare compartiment are obiective proprii aparând frecvent situatia considerarii aspectelor de calitate ca fiind indirect si derivate si deci mai putin important, este necesar ca la nivelul întreprinderii industriale sa se desfasoare activitatea de coordonare a tuturor compartimentelor care concura la realizarea si îmbunatatirea calitatii. Ansamblul acestor activitati defineste managementul calitatii productiei prin care conducatorul întreprinderii poate sa impuna o viziune sistemica asupra tuturor aspectelor calitatii de la cele tehnice si tehnologice pâna la cele de prelucrare a informatiilor obtinute de la utilizatorii productiei. Gestiunea calitatii productiei are ca sarcina principala si realizarea de studii tehnico-economice privind calitatea, schimbarile tehnice, tehnologice si organizatorice viitoare privind tendintele pietei. O conditie necesara în introducerea si functionarea clara s politicii întreprinderii producatoare în relatia cu furnizorii si beneficiarii. Problema calitatii la furnizori influenteaza nu numai costurile întreprinderii, ci si calitatea produselor finite realizate. De aceea este necesar sa se comunice din timp furnizorilor schimbarile de ordin tehnic si tehnologic în fabricarea produselor si sa se gaseasca metode pentru acordarea de asistenta în problemele de calitate care îi intereseaza pe furnizori. Gestiunea calitatii produselor impune si stabilirea precisa a responsabilitatilor reciproce între furnizori, producatori, beneficiari, la un nivel realist ce poate fi îndeplinit. Costul calitatii productiei unei întreprinderi se poate stabili prin luarea în consideratie a urmatoarelor categorii de cheltuieli: 1. costuri pentru prevenirea defectelor si asigurarea calitatii, 2. costuri pentru evaluarea calitatii, 3. costuri aferente pierderilor datorate noncalitatii. Pentru evaluarea costului calitatii este necesara o cooperare strânsa între compartimentul de CTC, contabilitate, conceptie-proiectare, financiar si personal-salarizare. 6. Conceptul de calitate totala

Sta la baza asigurarii produselor si a productiei în întreprinderile moderne. Potrivit acestui concept, calitatea productiei si a produselor trebuie asigurata în toate etapele si fazele realizarii produsului începând cu primirea comenzii de la client, continuând cu procesul de realizare a acesteia si terminând cu predarea comenzii la consumator. Fiecare salariat care participa la realizarea produsului comandat trebuie sa lucreze cu maximum de responsabilitate si competenta pentru asigurarea unei calitati superioare la locul de munca. Printr-o astfel de politica prin care se responsabilizeaza fiecare salariat în scopul obtinerii calitatii totale s-a ajuns la aparitia si aplicarea metodelor denumite 0 defecte, 0 întârzieri, 0 stocuri de productie neterminata. Acest concept de calitate totala în Japonia a luat o forma distincta. Potrivit acestei metode se instaleaza la locurile de munca aparate care detecteaza automat orice eveniment anormal sub raportul calitatii în cadrul productiei, precum si sursele care îl provoaca. Importanta instalarii acestor aparate consta în aceea ca opresc fabricatia produselor neconforme sub raport calitativ sau defectuoase si avertizeaza personalul de executie si de conducere de existenta unor anomalii. În mod practic, aceste instalatii sunt astfel proiectate încât sa opreasca masina sau agregatul a caror functionare nu asigura calitatea dorita sau sa atraga atentia asupra functionarii anormale a procesului prin lansarea de semnale luminoase sau sonore.

CONTROLUL PROCESELOR DE FABRICATIE. O NOUA PARADIGMA

Constantin B. Zamfirescu Sorin C. Negulescu Boldur E. Barbat

zbc@acm.org sorin_negulescu@yahoo.com bbarbat@rdslink.ro

Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu, Facultatea de Inginerie, Catedra de Calculatoare si

Automatizari

Rezumat: Automatizarea si controlul distribuit al proceselor de fabricatie constituite, în

ultima decada, o preocupare de vârf în domeniul sistemelor informatice. Încercând sa

raspunda factorilor economici incerti si dinamici în care acestea opereaza, solutiile de

automatizare cad prada incapacitatii intrinseci de adaptabilitate. Fara a rezolva problema,

chiar si solutiile distribuite modeleaza mediul întreprinderii ca parte integranta a cunostintelor

entitatilor implicate în procesul decizional. Coordonarea acestora ramâne însa deconectata de

contextul operational al problemei, conducând la solutii particulare cu costuri considerabile în

diseminarea si aplicarea lor în mediul industrial. Cu toate ca tendintele recente în arhitectura

programelor informatice ne duc catre utilizarea pe scara larga a agentilor inteligenti, unii

cercetatori proiecteaza agentii în aceeasi maniera în care au fost implementate sistemele

traditionale. Articolul introduce o noua abordare, inspirata din comportamentul sistemelor

multiagent naturale (coloniile de furnici), aparuta în ultimii ani în controlul proceselor de

fabricatie. Accentul cade, în special, pe ingineria unui astfel de sistem, cu avantajele sale reale

de utilizare si instruire. Exemplele detaliate în lucrare prezinta experienta autorilor în

implementarea si utilizarea unui astfel de sistem în primul rând ca sistem de sprijinire a

deciziilor, iar în al doilea rând, de automatizare partiala a unor echipamente de productie.

Cuvinte cheie: controlul proceselor de fabricatie (CPF), sisteme multiagent (SMA),

stigmergie, sistem suport pentru decizii (SSD)

1. Introducere

Pentru a-si mentine competitivitatea, întreprinderile sunt nevoite sa implementeze sisteme de

CPF capabile sa opereze cât mai eficient în conditii sporite de instabilitate si incertitudine.

Acesti factori de natura endogena (reconfigurarea atelierului de productie, deprecierea si

reabilitarea utilajelor, variatii ale performantelor operatorilor, introducerea unor echipamente

aditionale etc.) sau exogena (modificari ale structurii si frecventei comenzilor de productie, a

relatiilor cu furnizorii si clientii etc.) sunt de cele mai multe ori tratati în CPF din perspectiva

îmbunatatirii continue, ce fundamenteaza practicile managementului calitatii totale în

majoritatea atelierelor de productie. În acest context, orice sistem de CPF, automatizat sau nu,

trebuie sa functioneze în strânsa legatura cu practicile de lucru deja existente în mediul

organizational în care este implementat.

O caracteristica importanta a oricarui sistem avansat de CPF consta în capacitatea acestuia de

a optimiza în mod flexibil si continuu performantele sistemului prin tratarea situatiilor

neprevazute ce pot aparea în conditii de incertitudine. Predictia pe termen scurt a

comportamentului sistemului devine astfel o preconditie pentru optimizarea proceselor de

fabricatie. În lipsa ei, sistemul de CPF va conduce întotdeauna la optime locale cu implicatii

paguboase pe termen mediu la nivelul sistemului. Maniera conventionala de abordare a

situatiilor de incertitudine în CPF consta în modelarea sistemului (de exemplu, programare

liniara) de catre un grup de experti care înteleg în profunzime atât sistemul informatic de

planificare, cât si sistemul real de productie. Aceasta abordare a condus la un sistem

centralizat de CPF, cu conexiuni complexe între modelul realizat, sistemul de productie si

algoritmii de control. Orice modificare la nivelul sistemului de productie implica realizarea

unui nou model care limiteaza utilizarea sistemelor de CPF la acele unitati de productie ce

dispun de un capital investitional semnificativ.

Aceste inconveniente au condus la testarea unor sisteme heterarhice de CPF [6] care au reusit

sa elimine dependenta de specialisti, însa au esuat în tentativa lor de a anticipa pe termen scurt

comportamentul sistemului de productie. Cercetarile din domeniul SMA în CPF încearca sa

compenseze acest lucru prin optimizarea performantelor sistemului de productie în conditii de

instabilitate a mediului industrial condus. Ele se fundamenteaza pe implementarea unor

mecanisme de negociere între agenti (cu precadere inspirate din mecanismele de piata) ce

conduc la cresterea gradului de flexibilitate a sistemelor conventionale de control [4] [14].

Marele lor dezavantaj consta însa în specificitatea solutiei relativa la construirea SMA. Pe de

o parte, mecanismele de piata presupun conversia la o singura valoare scalara (banii) a tuturor

caracteristicilor calitative si cantitative ale obiectelor negociate implicând costuri

semnificative pentru transferul acestor implementari. Pe de alta parte, modificari majore în

sistemul de fabricatie sau managementul acestuia vor impune readaptarea protocolului de

negociere la nivelul agentilor. Cu toate ca avantajele utilizarii SMA în CPF au fost accentuate

pe larg în literatura de specialitate [15] [20], dupa cunostinta autorilor, la ora actuala exista o

singura aplicatie functionala într-un mediu industrial real [4]. Acest lucru se datoreaza cu

precadere costurilor ridicate asociate cu implementarea unor solutii dedicate. În conditiile în

care agentii individuali sunt totusi simpli si în mod particular neinteligenti, SMA naturale

(furnici, albine, pasari etc.) ne demonstreaza însa capacitatea lor de a manifesta un

comportament robust si inteligent, într-un mediu deosebit de dinamic. În aceste sisteme,

inteligenta nu rezida într-un agent anume (cum este cazul modelelor centralizate), nici în

fiecare agent în parte (ca în modelul clasic al agentilor inteligenti), ci în mecanismele de

interactiune indirecta între agenti, mediate de un mediu activ. Aceasta observatie se poate

aplica cu succes si în contextul CPF, unde mediul condus prezinta proprietati dinamice

deosebite, iar costurile de implementare a unui sistem automatizat inteligent (fie el si

descentralizat) sunt considerabile.

Lucrarea este structurata în cinci sectiuni. Dupa partea introductiva a conceptelor în care,

pornind de la paradigma stigmergica, se vor evidentia elementele definitorii ce trebuie

abordate în implementarea unui SMA, sectiunea 3 va detalia componentele arhitecturale ale

unui sistem de CPF. În sectiunea 4 se va insista asupra comportamentului furnicilor artificiale

în context CPF, pentru ca în urmatoarea sectiune sa fie exemplificat modul în care un astfel de

sistem poate fi utilizat, în primul rând descriptiv, pentru întelegerea activitatilor care intervin

la nivelul atelierului de fabricatie, iar în al doilea rând prescriptiv pentru optimizarea

proceselor existente. Ultima sectiune prezinta o serie de observatii practice si concluzii cu

scopul de a impulsiona cercetarile din tara noastra într-o directie cu un real potential stiintific

si aplicativ.

6. Observatii si concluzii

Cercetarile academice si aplicatiile industriale se afla adesea într-o tensiune continua.

Cercetatorii se concentreaza cu precadere asupra unor tehnologii particulare, cautând ulterior

probleme reale în care sa demonstreze eficacitatea lor, în timp ce oamenii din industrie au

probleme concrete de rezolvat, fiind mai interesati de viteza si costurile asociate solutiei

propuse decât de eleganta sau complexitatea acesteia. Abordarea prezentata în acest articol are

câteva preconditii de aplicabilitate: a) sistemul real controlat evolueaza mult mai încet

comparativ cu sistemul informatic de CPF; b) nu exista o competitie în ceea ce priveste

alocarea unor resurse între sistemul de control si sistemul controlat (în telecomunicatii de

exemplu, unde acest concept a fost aplicat experimental, ambele sisteme partajeaza aceeasi

banda de comunicatii); c) exista o motivatie economica suficient de puternica pentru

implementarea unui sistem de CPF mai performant.

Tendintele recente în arhitectura aplicatiilor informatice ne duc catre utilizarea pe scara larga

a agentilor inteligenti. Unii cercetatori proiecteaza acesti agenti în aceeasi maniera în care au

fost implementate sistemele traditionale. Examinarea sistemelor de agenti naturali sugereaza

principii diferite de abordare [13]: a) agentii trebui sa corespunda unor lucruri, nu unor

functii; b) agentii trebuie sa fie simpli; c) comunitatea de agenti trebuie sa fie descentralizata

si diversa; d) trebuie sa existe mecanisme de memorare si partajare a ceea ce agentii reusesc

sa învete despre mediul în care sunt situati; e) agentii trebuie sa planifice si sa actioneze în

mod concurent. Aceste principii se dovedesc esentiale pentru CPF în noile forme de

organizare ale întreprinderii, unde modularitatea si flexibilitatea atelierelor de fabricatie ca

preconditie a integrarii lor în structuri de tip retea, devin atribute strategice esentiale.

Multumiri. Primul autor doreste sa multumeasca colegilor din echipa condusa de Paul

Valckenaers de la universitatea K.U.Leuven împreuna cu care o parte din rezultatele

prezentate în aceasta lucrare au fost realizate într-o atmosfera placuta si stimulativa.

Bibliografie

1. BARBAT, B.E.: Sisteme inteligente orientate spre agent, Editura Academiei Române,

Bucuresti, 2002.

2. BARBAT, B.E., S.C. NEGULESCU, C.B. ZAMFIRESCU: Boosting Synergy in

Agent-Based Optimisation Tools, Scientific Bulletin of "POLITEHNICA" University

of Timisoara, Transactions on Automatic Control and Computer Science, 49 (63), 4,

2004, pp. 119-124.

3. BONABEAU, E., M. DORIGO, G. THERAULAZ: Swarm Intelligence: From

Natural to Artificial Systems, SFI Studies in the Sciences of Complexity, Oxford

University Press, 1999.

4. BUSSMANN, S., K. SCHILD: Self-Organizing Manufacturing Control: An

Industrial Application of Agent Technology, Proc. 4th Int. Conf. on Multi-Agent

Systems, pp.87-94, Boston, MA, USA, 2000.

5. DORIGO, M., G. DI CARO: The Ant Colony Optimization Meta-Heuristic, New

Ideas in Optimization, MCGRAW-HILL, London, 1999.

6. DUFFIE, N.: Synthesis of heterarchical manufacturing systems, Computers in

Industry, Vol.14, 1990, pp.167-174.

7. FILIP, F.G.: Sisteme suport pentru decizii, Editura Tehnica, Bucuresti, 2004.

8. GRASSE, P.P.: La reconstruction du nid et les coordinations interindividuelles chez

bellicositermes natalensis et cubitermes sp. La theorie de la stigmergie: essai

d'interpretation du comportement des termites constructeurs, Insectes Sociaux 6, 1959,

pp. 41 - 81.

9. HADELI, P. VALCKENAERS, B.S. GERMAIN, P. VERSTRAETE, C.B.

ZAMFIRESCU, H.V. BRUSSEL: Emergent Forecasting Using a Stigmergy

Approach in Manufacturing Coordination and Control, AAMAS-ESOA Workshop

2004, Columbia, USA, 2004.

10. IMS-NOE: www.ims-noe.org, 2004.

11. NEGULESCU, S.C., B.E. BARBAT: Enhancing the Effectiveness of Simple Multi-

Agent Systems through Stigmergic Coordination, Fourth International ICSC

Symposium on Engineering of Intelligent Systems (EIS 2004), ICSC-NAISO

Academic Press Canada, 149, 2004.

12. ODELL, J., H.V.D. PARUNAK, B. BAUER: Representing Agent Interaction

Protocols in UML, Paolo Ciancarini, Michael Wooldridge (Eds.): Agent-Oriented

Software Engineering, First International Workshop, 2000, pp. 121-140.

13. PARUNAK, H.V.D.: "Go to the Ant": Engineering principles from natural multi-

agent systems, Annals of Operations Research, Special Issue on Artificial Intelligence

and Managment Science, 75, 1997, pp. 69-101.

14. PARUNAK, H.V.D., A.D. BAKER, S.J. CLARK: The AARIA Agent Architecture:

An Example of Requirements Driven Agent-Based System Design, in Proceedings of

the First International Conference on Autonomous Agents, pp.482-483 Marina del

Rey, CA., 1997.

15. PARUNAK, H.V.D.: Agents in Overalls: Experiences and Issues in the Development

and Deployment of Industrial Agent-Based Systems, Int. J. Cooperative Inf. Syst. 9(3),

2000, pp. 209-228.

16. SAUCER, J.: Knowledge-Based Systems techniques and Applications in Scheduling.

Knowledge-Based Scheduling Techniques in Industry, in Jain, L. (ed.): Intelligent

Techniques in Industry, CRS Press, 1999.

17. SMITH, S.F., M.A. BECKER: An Ontology for Constructing Scheduling Systems,

Proceedings of AAAI, Spring Symposium on Ontological Engineering, 1997.

18. VALCKENAERS, P., H. VAN BRUSSEL, M. KOLLINGBAUM, O.

BOCHMANN: Multi-agent coordination and control using stigmergy applied to

manufacturing control, in Lecture Notes in Artfi cial Intelligence,Vol.2086, Springer,

Berlin, 2001, pp. 317 334.

19. VAN BRUSSEL, H., J. WYNS, P. VALCKENAERS, L. BONGAERTS, P.

PEETERS: Reference architecture for holonic manufacturing systems: PROSA,

Computers in Industry 37, 1998, pp. 255- 274.

20. WOOLDRIDGE, M., N.R. JENNINGS: Intelligent Agents: Theory and Practice,

Knowledge Engineering Review 10, 2, 1995.

21. ZAMBONELLI, F., H.V.D. PARUNAK: Signs of a Revolution in Computer

Science and Software Engineering, in Paolo Petta, Robert Tolksdorf, Franco

Zambonelli (Eds.): Engineering Societies in the Agents World III, Third International

Workshop: 2002, pp. 13-28.

22. ZAMFIRESCU, C.B., P. VALCKENAERS, HADELI, H. VAN BRUSSEL, B.S.

GERMAIN: A Case Study for Modular Plant Control, in Holonic and Multi-Agent

Systems for Manufacturing, Springer Verlag, Lecture Notes in Artificial Intelligence,

2744, 2003.

23. Planificarea productiei si controlul acesteia 24. Procesul de productie al unei intreprinderi mici sau mijlocii consta in transformarea

intrarilor (resurse materiale, financiare, informatii si energie) in iesiri (produse finite,

servicii).

25. Planificarea productiei trebuie sa se bazeze pe prognoza vanzarilor in perioada

urmatoare. Daca vanzarile vo 313i87d r fi constante, atunci planificarea si controlul

productiei se simplifica, intrucat nu se produc schimbari de la o perioada la alta. De

obicei insa cererea consumatorilor variaza de la o perioada la alta, sub influenta unor

factori, cum ar fi: sezonalitatea, stilul de viata, conditiile economice. Daca o

intreprindere mica sau mijlocie isi alege un segment ingust de consumatori, atunci

vanzarile sale se pot modifica semnificativ in cursul anului. In acest caz intreprinderea

se va confrunta cu probleme privind angajarea sau dimpotriva, concedierea

personalului, folosirea ineficienta a utilajelor, insuficienta cantitativa a unor produse

etc.

26. Pentru a face fata variatiilor sezoniere ale cererii de produse finite, o intreprindere

mica sau mijlocie poate alege intre urmatoarele strategii de productie:

27. • Desfasurarea procesului de productie cu variatii (crestere sau descrestere),

corespunzator schimbarii cererii.

28. In acest caz cresc costurile privind angajarea suplimentara sau concedierea

personalului, plata orelor de lucru prestate suplimentar de angajatii existenti si apare

riscul aparitiei unor stocuri excesive de materii prime, respectiv de produse finite.

29. • Angajarea unor muncitori sezonieri sau care sa lucreze o jumatate de norma in

perioadele cu cerere foarte mare.

30. Prin aceasta se poate rezolva partial problema necesarului de forta de munca. Este

foarte dificil insa de a gasi muncitori sezonieri, calificati in meseriile necesare

procesului de productie.

31. • Desfasurarea constanta a activitatii de productie, astfel ca in perioadele cu cerere

mai mica produsele finite se depoziteaza, urmand ca intreprinderea sa vanda din

stocuri cand cererea va creste din nou. Aceasta strategie atrage dupa sine cresterea

costurilor de stocare, dar reduce nivelul costurilor datorate lipsei produselor finite din

stoc. Procedeul este mai dificil de aplicat in cazul produselor perisabile, cu termene de

garantie reduse (ex. lactate, panificatie).

32. • Extinderea obiectului de activitate a intreprinderii cu fabricarea unor produse

complementare, prin aceasta reducandu-se influenta variatiilor sezoniere ale vanzarilor

la produsele de baza.

33. • Folosirea subcontractarii cu alte intreprinderi a executiei unor operatii sau repere

in perioadele cu cerere mare.

34. Prin aceasta strategie intreprinderea isi reduce cheltuielile privind crearea unor stocuri

de produse finite, largirea capacitatii de productie, prestarea unor ore de lucru

suplimentare, angajarea unui personal suplimentar. Dezavantajele acestei strategii se

refera in principal la costurile suplimentare datorita subcontractarii si reducerea

posibilitatii de control asupra desfasurarii procesului de productie.

35. • Luarea deciziei de a nu mari productia si deci capacitatea de productie in

perioadele cu cerere de varf.

36. Folosind aceasta strategie intreprinderea pierde o parte din consumatorii sai, dar isi

gaseste motivatia in cheltuielile mari generate de extinderea capacitatii de productie

sau de prestarea unor ore de lucru suplimentare.

37. • Folosirea unor stimulente pentru cresterea vanzarilor in perioadele de extrasezon,

cum ar fi: reduceri de pret, intensificarea reclamei, promotii la produsele cu vanzare

redusa.

38. Programarea productiei in intreprinderile mici si mijlocii se refera la stabilirea

succesiunii de executare a activitatilor (operatiilor) care compun procesul tehnologic, a

momentelor la care trebuie sa inceapa executia si a timpului alocat acestora.

Programarea productiei se foloseste atat in scopul onorarii la timp a cererii de produse

finite, cat si pentru utilizarea mai eficienta a resurselor (timpul de munca nefolosit al

muncitorilor si timpul neutilizat al utilajelor sa fie cat mai mici).

39. Programarea productiei foloseste metode ale cercetarii operationale, cum ar fi: metoda

drumului critic si metoda PERT.

40. Controlul productiei este necesar pentru a asigura desfasurarea procesului de

productie in concordanta cu esalonarea livrarilor. In acest scop trebuie evitate opririle

procesului de productie, eliminate locurile inguste si utilizate eficient resursele

existente.

41. Chiar daca s-au elaborat cele mai bune planuri de productie, informatiile au un circuit

rational, iar muncitorii lucreaza eficient, controlul productiei trebuie executat pentru a

preveni orice dereglari (disfunctionalitati). In intreprinderile mici si mijlocii, controlul

productiei consta in comparatii care se fac intre standardele stabilite (un nivel

planificat al anumitor parametri) si realizarile efective pe faze ale procesului

tehnologic, orice diferenta generand actiuni corective.

Controlul calităţii

Calitatea produselor oricărei întreprinderi este componenta de bază a competitivităţii ei.

Anume din acest motiv un rol important în asigurarea unor standarde înalte unice îl are

implementarea la SA „Bucuria” a sistemului de management al calităţii ce corespunde

cerinţelor standardelor internaţionale seria ISO 9001:2000; 22000:2005 (HACCP). Sistemul

de Management al Calităţii (SMC) asigură consumatorilor siguranţa în calitatea producţiei

procurate, precum şi influenţează favorabil imaginea întreprinderii însăşi.

Calitatea produselor de cofetărie lansate este una din direcţiile prioritare de activitate a

companiei SA „Bucuria”. Întreprinderea activează în conformitate cu politica elaborată în

domeniul managementului calităţii care este asigurată atât prin personalul de calificare înaltă

şi utilare tehnică a întreprinderea, cât şi prin implementarea noilor sisteme de control.

Direcţia principală în activitatea SA „Bucuria” pentru confirmarea calităţii garantate a

producţiei lansate şi a siguranţei ei o reprezintă controlul calităţii producţiei lansate, creat în

baza cerinţelor standardelor internaţionale ISO 9001:2000 şi ISO 22000 (HACCP).

În conformitate cu cele expuse mai sus, la întreprindere sunt urmărite cu stricteţe

următoarele direcţii:

123456789

1. Controlul la suta de procente

asupra tuturor tipurilor de materie primă şi materiale auxiliare intrate, primite la întreprindere

de la producători verificaţi, verificarea corespunderii tuturor documentelor de însoţire

Certificatului Igienic al Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova.

Controlul tehnico-chimic şi microbiologic încep la etapa de determinare a calităţii materiei

prime şi semifabricatelor primite la întreprindere. Sunt supuse controlului şi materialele

auxiliare (etichetele, correxele, croielile, cutiile, hârtia, cartonul, cleiul, etc.). Calitatea

materiei prime şi materialelor este controlată nu doar în momentul primirii, ci pe toată durata

etapei de păstrare. O atenţie deosebită se acordă materiei prime şi materialelor cu durată de

păstrare îndelungată şi scurtă (numite produse uşor alterabile). Nici un lot de materie primă nu

este introdus în procesul de producere fără autorizarea specială a LCÎ, eliberată după o

verificarea minuţioasă.

Pentru asigurarea şi menţinerea calităţii înalte în procesul de păstrare şi la etapa de realizare a

produselor finite, controlul se efectuează direct în procesul de producere.

Sunt controlate transformările organoleptice, fizico-chimice şi microbiologice ale materiei

prime şi semifabricatelor la toate etapele de desfăşurare a procesului tehnologic, precum şi

parametrii de bază ce caracterizează însăşi procesul: regimul de temperatură, de timp, etc.

Controlul este efectuat de către specialiştii laboratorului acreditat (certificat de acreditare Nr.

SA MD CAECP LÎ 02048 din 17.07.2007).

Este efectuat controlul zilnic şi operativ al preciziei dozării tuturor tipurilor de materie primă

şi aditivi alimentari ai recepturilor. Se exclud devierile în timpul dozării care duc la devieri

neînsemnate de la receptură şi înrăutăţirea calităţii şi siguranţei producţiei.

Controlul sanitar-microbiologic este o metodă auxiliară de preţ la examinarea sanitară a

întreprinderii. Datorită acestei metode apare posibilitatea de a evalua nivelul stării sanitare a

fabricii şi producţiei lansate.

Scopurile controlului sanitar-microbiologic au un caracter dublu:

în primul rând, el reprezintă profilaxia intoxicaţiilor alimentare de natură bacteriană şi prevenirea intoxicaţiilor intestinale acute prin intermediul asigurării şi realizării în magazinele alimentare a produselor de cofetărie de calitate bună şi inofensive în sens epidemic;

în al doilea rând, el asigură depistarea la timp a cauzelor potenţiale a admiterii în timpul producerii sau la realizarea în reţeaua de desfacere a produselor de calitate proastă, periculoase în sens epidemic. Conform rezultatelor cercetărilor sanitar-microbiologice poate fi determinată respectarea regimului sanitar la întreprindere.

Toată producţia SA „Bucuria” corespunde garantat cerinţelor sanitare: la întreprindere este

efectuată zilnică analiza materiei prime, semifabricatelor, producţiei finite; prin luarea

spălăturilor de pe echipament, inventar şi mâinile muncitorilor se determină starea sanitară a

întreprinderii.

Controlul sanitar-microbiologic zilnic riguros al procesului de producere şi produselor de

cofetărie permite depistarea potenţialelor verigi slabe (НАССР) şi eliminarea lor din timp.

Urmărirea se efectuează la toate etapele procesului de producere.

Măsurile sanitare în procesul de producere şi realizare a produselor alimentare urmăresc un

scop final de bază: asigurarea siguranţei produsului livrat consumatorului în privinţa

infecţiilor, toxiinfecţiilor şi intoxicaţiilor de natură bacteriană şi virală. În acest scop, toate

verigile procesului de producere sunt supuse unui control strict al respectării cerinţelor şi

normativelor sanitare, GOST-urilor, SanPiN-urilor, MBT, cerinţelor НАССР.

Particularităţile procesului tehnologic de fabricare a produselor de cofetărie, precum şi

mecanizarea şi crearea liniilor de flux exclud practic prezenţa microorganismelor în starea lor

vitală. Acest fapt este favorizat şi de compoziţia chimică a însăşi producţiei: umiditatea joasă,

concentraţia însemnată de zahăr, consistenţa uscată – toate acestea exclud posibilitatea

existenţei condiţiilor ce favorizează înmulţirea microorganismelor.

Produsele de cofetărie sunt păstrate în depozite uscate, curate, bine ventilate, la temperaturi

optime (18 ± 3) ◦С şi umiditatea relativă a aerului nu mai mare de 75 %.

Laboratorul central de cercetări asigură şi serveşte ca garant a unor cercetări precise, obiective

şi imparţiale de către specialiştii competenţi din punct de vedere tehnic, şi garantează calitatea

şi inofensivitatea produselor de cofetărie lansate de către SA „Bucuria”.