Controlul Fiscal

Obiective: Studierea acestui capitol oferă viitorilor specialişti posibilitatea de a deprinde competenţe în ceea ce priveşte: utilizarea şi înţelegerea termenilor corecţi în ceea ce priveşte conceptul de control fiscal, cunoaşterea şi folosirea corectă a principiilor de conduită în desfăşurarea controlului fiscal , drepturile şi obligaţiile agentului economic în perioada desfăşurării controlului fiscal, întocmirea corectă a raportului de inspecţie fiscală.

Cuprins

3.1. Principii generate de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

3.2. Obiectul şi atribuţiile controlului fiscal3.3. Formele, proceduri şi metode de control fiscal3.4. Drepturile agentului economic în perioada inspecţiei fiscale3.5. Obligaţiile agentului economic în timpul controlului fiscal3.6. Întocmirea actelor de control fiscal3.7. Plata Obligaţiilor Fiscale3.8. Contestarea măsurilor dispuse în actele administrative fiscale3.9 Teme de control3.10 Bibliografie

3.1. Principii generate de conduită în administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat

În exercitarea aribuţiilor salde control fiscal, organele administraţiei centrale şi locale ale statului trebuie să respecte următoarele principii general valabile:

1. Principiul aplicării unitară a legislaţiei Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislaţiei fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.2. Primcipiul de exercitare a dreptului de apreciere. Organul fiscal este îndreptăţit să aprecieze, în limitele atribuţiilor şi competenţelor ce îi revin, relevanţa stărilor de fapt fiscale şi să adopte soluţia admisă de lege, întemeiată pe constatări complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză.3. Principiul rolului activ. În ăndeplinirea acestui principiu, Organul fiscal are următoarele obligaţii:

a. înştiinţează contribuabilul asupra drepturilor şi obligaţiilor ce îi revin în desfăşurarea procedurii potrivit legii fiscale.

b. este îndreptăţit să examineze, din oficiu, starea de fapt, să obţină şi să utilizeze toate informaţiile şi documentele necesare pentru determinarea corectă a situaţiei fiscale a contribuabilului.

c. va identifica şi va avea în vedere toate circumstanţele edificatoare ale fiecărui caz.

d. examinează în mod obiectiv starea de fapt, precum şi să îndrume contribuabilii pentru depunerea declaraţiilor şi a altor documente, pentru corectarea declaraţiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.

e. decide asupra felului şi volumului examinărilor, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte şi de limitele prevăzute de lege.

f. îndrumă contribuabilul în aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitării contribuabililor, fie din iniţiativa organului fiscal.

4. Principiul utilizării unitare ca limbă oficială a limbii română. În situaţia în care documentele justificative sunt întocmite în limbă străină, organul fiscal poate solicita traducerea legalizată a acestora în limba română.5. Principiul dreptului de a fi ascultat Înaintea luării deciziei organul fiscal este obligat să asigure contribuabilului posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei. Există anumite situaţii în care nu este obligatory aplicarea acestui principiu, şi anume: întârzierea în luarea deciziei determină un pericol pentru constatarea situaţiei fiscale reale privind executarea obligaţiilor contribuabilului sau pentru luarea altor măsuri prevăzute de lege, situaţia de fapt prezentată urmează să se modifice nesemnificativ cu privire la cuantumul creanţelor fiscale, se acceptă informaţiile prezentate de contribuabil, pe care acesta le-a dat într-o declaraţie sau într-o cerere şi urmează să se ia măsuri de executare silită.6. Principiul obligaţiei de a cooperare. Conform acestui principiu, contribuabilul este obligat să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de către acesta, în întregime, conform realităţii, şi prin indicarea mijloacelor doveditoare care îi sunt cunoscute. Toodată contribuabilul este obligat să întreprindă măsurile în vederea procurării mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturor posibilităţilor juridice şi efective ce îi stau la dispoziţie.

7. Principiul secretului fiscal. Funcţionarii publici din cadrul organului fiscal, inclusiv persoanele care nu mai deţin această calitate, sunt obligaţi, în condiţiile legii, să păstreze secretul asupra informaţiilor pe care le deţin ca urmare a exercitării atribuţiilor de serviciu.8. Principiul bunei-credinţe. Relaţiile dintre contribuabili şi organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credinţă, în scopul realizării cerinţelor legii.

3.2. Obiectul şi atribuţiile controlului fiscal

Sistemul fiscal în general, şi cel românesc românesc, în special, este unul declarativ, pornind de la acţiunea voluntară a contribuabilului de a calcula, de a declara şi de a achita obligaţiile sale faţă de stat. Organele de control ale statului au ca obiesctiv verificarea exactităţii calculelor ce au stat al baza datelor din declarţiile de impunere, precum şi a plăţilor făcute de către contribuabil.Obiectul principal al controlului fiscal este de a verifica respectarea legalităţii înregistrării în contabilitate a tuturor operaţiunilor economice şi financaire. Totodată , controlul fiscal are şi următoarele obiective:

- stabilirea bazelor de impunere,- respectarea legislaţiei financiar-contabile şi fiscale- corecta întocmire a documentelor primare, centralizatoare şi de raportare,- corecta întocmire a declaraţiilor fiscale şi corelaţia sumelor din declaraţiile

fiscale cu sumele din contabilitate,- verificarea achitării obligaţiilor fiscale,- stabilirea eventualelor diferenţe dintre obligaţiile fiscale declarate şi

obligaţiile fiscale calculate în urma inspecţiei fiscale,- sancţionarea potrivit legii a eventualelor fapte şi nereguli constatate

Organele abilitate ale statului în exercitarea activităţii de control, are stabilite prin lege următoarele atribute :

a)examinarea documentelor aflate în dosarul fiscal al contribuabilului;b)verificarea concordanţei dintre datele din declaraţiile fiscale cu cele din evidenţa contabilă a contribuabilului;c)discutarea constatărilor şi solicitarea de explicaţii scrise de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau împuterniciţii acestora, după caz;d)solicitarea de informaţii de la terţi;e)stabilirea corectă a bazei de impunere, a diferenţelor datorate în plus sau în minus, după caz, faţă de creanţa fiscală declarată şi/sau stabilită, după caz, la momentul începerii inspecţiei fiscale;f)stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, precum şi a obligaţiilor fiscale accesorii aferente acestora;g)verificarea locurilor unde se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile;h)dispunerea măsurilor asigurătorii în condiţiile legii;i)efectuarea de investigaţii fiscale;j)aplicarea de sancţiuni potrivit prevederilor legale;k)aplicarea de sigilii asupra bunurilor, întocmind în acest sens proces-verbal.

3.3. Formele, proceduri şi metode de control fiscal

În funcţie de sfera de cuprindere a inspecţieie fiscale, aceata pota avea următoarele forme:

1. inspecţia fiscală generală, care reprezintă activitatea de verificare a tuturor obligaţiilor fiscale ale unui contribuabil, pentru o perioadă de timp determinată;

2. inspecţia fiscală parţială, care reprezintă activitatea de verificare a uneia sau mai multor obligaţii fiscale, pentru o perioadă de timp determinată (ex. Verificare impozite directe, verificare acciză etc).

Procedurile aplicate de controlul fiscal sunt, în general, procedurile generale ale controlului, şi anume:

- controlul inopinat, care constă în activitatea de verificare faptică şi documentară, în principal, ca urmare a unei sesizări cu privire la existenţa unor fapte de încălcare a legislaţiei fiscale, fără anunţarea în prealabil a contribuabilului;

- controlul încrucişat, care constă în verificarea documentelor şi operaţiunilor impozabile ale contribuabilului, în corelaţie cu cele deţinute de alte persoane;

Metode de control utilizate de organul de control sunt:a)controlul prin sondaj, care constă în activitatea de verificare selectivă a

documentelor şi operaţiunilor semnificative, în care sunt reflectate modul de calcul, de evidenţiere şi de plată a obligaţiilor fiscale datorate bugetului general consolidat;

b)controlul electronic, care constă în activitatea de verificare a contabilităţii şi a surselor acesteia, prelucrate în mediu electronic, utilizând metode de analiză, evaluare şi testare asistate de instrumente informatice specializate.

Procedurile şi metodele descrise anterior pot fi combinate în funcţie de următorii factori:

- tipul contribuabilului – mărimea sa şi dispersia sa teritorială;- obiectivele acţiunii de inspecţie fiscală;- tipul activităţii contribuabilului, gradul de risc pe care derularea tranzacţiilor şi

altor operaţiuni o comportă din punct de vedere fiscal;- timpul maxim în care activitatea de control poate fi desfăşurată în funcţie de

mărimea contribuabililor.Aplicarea procedurilor şi a metodelor de lucru, în circumstanţe date privind

declanşarea inspecţiei fiscale conduce la definirea a două forme de bază ale acesteia:

(a) inspecţia fiscală programată, în care contribuabilul este selectat conform obiectivelor controlului stabilite prin programele de inspecţie fiscală. Se poate efectua în două forme în funcţie de obligaţiile fiscale verificate:

(b) inspecţia fiscală generală când se verifică modul de îndeplinire a tuturor obligaţiilor fiscale;

Perioada supusă inspecţiei fiscale se realizează de regulă în perioada de prescriere a obligaţiilor bugetare. Contribuabili sunt clasificaţi în funcţie de trei creterii şi anume: cifra de afaceri, totalul activului şi numărul de salariaţi. Contribuabili, pornind de la criteriile enunţate sunt : contribuabili mari, mijlocii şi mici. Perioada supusă inspecţiei fiscale diferă astfel:

* La contribuabilii mari şi mijlocii, perioada supusă inspecţiei fiscale începe de la sfârşitul perioadei controlate anterior,dar nu mai mult de 5 ani.

* La celelalte categorii de contribuabili inspecţia fiscală se efectuează asupra creanţelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale. Inspecţia fiscală se poate extinde pe perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, dacă este identificată cel puţin una dintre următoarele situaţii:

a)există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

b)nu au fost depuse declaraţii fiscale în interiorul termenului de prescripţie;c)nu au fost îndeplinite obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuţiilor

şi altor sume datorate bugetului general consolidat.

3.4. Drepturile agentului economic în perioada inspecţiei fiscale

În timpul desfăşurării inspecţiei fiscale, agentul economic are o serie de drepturi şi obligaţii. Principalele drepturi ale agentului economic se referă la:

1. Dreptul de a fi înştiinţata asupra inspecţiei fiscale. Înştiinţarea agentului economic asupra unui control fiscal general se realizează printr-un aviz de inspecţie fiscală ce este înaintat la sediul social al societăţii. Termenul de transmitere a actului de înştiinţare diferă în funcţie de mărimea agentului economic, astfel:

a. 30 de zile pentru contribuabilii mari,b. 15 zile pentru ceilalţi contribuabili

Avizul de inspecţiei fiscală cuprinde următoarele elemente: organul de inspecţiei fiscală ce va realiza inspecţia fiscală, temeiul juridic al inspecţiei fiscale, data de începere a inspecţiei fiscale, locul desfăşurării inspecţiei fiscale, obligaţiile fiscale ce urmează a fi inspectate, posibilitatea de a solicita amânarea inspecţiei fiscale ( acesta se poate

realiza o singură dată pe baza unor motive bine fundamentate şi justificate)

În cazul controlului inopinat, a controlului desfăşurat pentru soluţionare unor cereri ale contribuabilului ( ex. solicitarea de rambursare de TVA ce impune control fiscal) sau în cazul unor acţiuni întreprinse de diverse organisme ale statului, obligaţia de a fi transmis avizul de inspecţiei fiscală nu este obligatorie.

2. Dreptul de a fi verificat numai pentru impozitele şi taxele cuprinse în dreptul de prescripţie. Organele de inspecţie fiscală vor verifica numai impozitele şi taxele cuprinse în perioada celor 5 ani de prescripţie. Pentru situaţii speciale prevăzute de lege ( evaziune fiscală, cazuri de infracţiune economică etc.), acest termen poate fi extins până la 10 ani.

3. Dreptul de a fi verificat numai o singură dată pentru fiecare tip de impozit şi taxă. Literatura de specialitate şi legislaţia permit verificare aceluiaşi impozit şi taxă, până la împlinirea termenului de prescripţie, dacă apar date suplimentare, date ce nu au fost aduse la cunoştinţă organului fiscal la data controlului iniţial, iar acesta date pot modifica semnificativ rezultatele controlului. În această situaţie, conducătorul organului de inspecţie fiscală poate solicita reverificarea anumitor perioade sau impozite. Principalele date suplimentare care pot influenţa decizia de reverificare sunt:

Efectuarea unui control încrucişat la alte societăţi ce au avut relaţii comerciale, respectiv apariţia unor documente ce au încălcat baza legală ( ex. controlul încrucişat al caseriei unui agent economic, apariţia unor documente ce nu conţin toate elementele prevăzute de lege etc.)

Obţinerea de documente pe parcursul inspecţiei fiscale realizate la alţi contribuabili sau informaţii suplimetare referitoare la activitatea societăţii.

Solicitările organelor de urmărire penală

4. Dreptul de a solicita legitimaţia şi ordinul de serviciu al organelor administraţiei financiare. Societatea comercială are dreptul, iar organul de control are obligaţia de a prezenta legitimaţiile de serviciu la începerea controlului. De obicei în ordinul de serviciu se regăseşte obiectul controlului, impozitele şi taxele ce urmează a fi controlate. Agentul economic va solicita organului de control înscrierea activităţii de control în Registrul Unic de Control.

5. dreptul ca activitatea de control să afecteze cât mai puţin buna desfăşurare a activităţii curente. Activitatea de control se va desfăşura în programul normal de funcţionarea a agentului economic. Probele aduse de alte persoane în timpul controlului trebuie justificate prin înscrisuri.

6. Dreptul de a refuza furnizarea de informaţii. Anumite persoane pot refuza furnizarea de informaţii în condiţiile prevăzute de lege ( preot, avocaţi, notari, experţi etc) există excepţie de la ceastă regulă, respectiv acordul agentului economic.

7. Dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate. În timpul controlului, dar şi la semnarea actului de control, agentul economic poate beneficia de a asistenţă de specialitate din partea consultantului fiscal, avocatului expertului contabil ect.

8. Dreptul secretului fiscal. Prin lege, funcţionarii publici, în general, şi organele de control în special, au obligaţia de a păstra secretul fiscal .

9. Dreptul de a cunoaşte rezultatele actului de control în timpul desfăşurării controlului. Organul de control are obligaţia de a prezenta în timpul controlului rezultatele acestuia. Acest lucru permite agentului economic de a duce informaţii suplimentare ce au ca obiect legalitatea operaţiunilor desfăşurate. Totodată, organul de control are obligaţia de a avea o discuţie finală cu reprezentaţii agentului economic la finalul controlului, înainte de întocmirea raportului final. Agentul economic are dreptul de a prezenta punt de vedere cu privire la rezultatele actului de control.

10. Dreptul de a contestat rezultatele actului de control şi decizia de impunere emisă în urma inspecţiei fiscale.

În situaţia în care agentul economic se consideră nedreptăţit sau are o altă opinie în legătură cu rezultatele actului de control, acesta poate contesta actul de control. Contestaţia este calea administrativă de atac împotriva actelor administrativ-fiscale. Ea poate fi formulată de către orice persoană fizică sau juridică care se simte lezată prin actele administrative emise de către organele fiscale.

Contestaţia trebuie formulată în scris şi trebuie să cuprindă:a) datele de identificare ale contestatorului;b) obiectul contestaţiei;c) motivele de fapt şi drept;d) dovezile pe care se întemeiază (argumentarea contestaţiei);e) semnătura şi/sau ştampila contestatorului.

Obiectul contestaţiei îl fac numai sumele înscrise de către organul de control în titlul de creanţă bugetară sau actul administrativ atacat. Face excepţie situaţia în care organul fiscal refuză nejustificat emiterea actului administrativ fiscal.

Contestaţia se depune în 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, la organul fiscal emitent.

Dacă organul fiscal emitent nu are competenţe în soluţionarea contestaţiei atunci acesta va remite contestaţia spre soluţionare organului competent în termen de 5 zile.

Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute în codul de procedură fiscală, contestaţia poate fi depusă în termen de 3 luni de la comunicarea acestuia.

Contestaţia poate fi retrasă de către contestator. Organul fiscal competent va comunica contestatorului decizia prin care acesta ia act de retragerea contestaţiei. Retragerea contestaţiei nu generează pierderea dreptului de a formula şi înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Competenţa privind soluţionarea contestaţiei împotriva deciziilor de impunere sau a actelor administrative asimilate acestora este diferită, după cum urmează:

a) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, cu un cuantum de sub 500.000 lei se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, unde contribuabilul contestator îşi are domiciliul fiscal sau, după caz, de către organul fiscal desemnat;b) contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, cu un cuantum de 500.000 lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de către organe fiscale centrale, se soluţionează de către organele competente de soluţionare, existente la nivel central;c) contestaţiile formulate de către marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale de administrare a marilor contribuabili.

Contestaţia împotriva celorlalte acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.

Sunt soluţionate de către organul ierarhic superior organului fiscal emitent, contestaţiile împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Soluţionarea contestaţiei se pronunţă de către organul competent printr-o decizie care este definitivă în sistemul căilor administrative de recurs. Decizia va fi emisă în formă scrisă şi va cuprinde:1. preambulul, din care fac parte: denumirea organului fiscal investit cu soluţionarea

contestaţiei, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul sau sediul social, numărul de înregistrare a contestaţiei şi obiectul cauzei;

2. considerentele care cuprind motivele de drept şi de fapt care au constituit baza deciziei organului fiscal în fundamentarea concluziilor;

3. dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi executată şi instanţa competentă.

Procedura de soluţionare a contestaţiei presupune parcurgerea următoarelor etape:

a) pronunţarea asupra excepţiilor de procedură şi de fond (dacă acestea există);b) analiza pe fond a cauzei (când excepţiile lipsesc);Organul de soluţionare competent se va pronunţa asupra excepţiilor de

procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată temeinicia lor nu se va mai continua cu analiza pe fond a cauzei.

Contestatorul sau împuterniciţii acestuia pot depune noi probe în susţinerea cauzei. În aceste circumstanţe organului emitent al actului administrativ fiscal sau organului competent în soluţionarea contestaţiei i se oferă posibilitatea de a se pronunţa asupra noilor probe aduse.

Organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal şi va analiza contestaţia în raport cu argumentele părţilor, dispoziţiile legale invocate şi documentele existente în dosarul cauzei.

Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului decât cea anterioară.

Procedura de soluţionare a contestaţiilor se poate suspenda de către organul fiscal competent, prin decizia motivată, în următoarele situaţii:

organul care a efectuat activitatea de inspecţie fiscală a sesizat organele în drept cu privire la existenţa unor indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei;soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unui alt proces;la cerere, dacă există motive întemeiate. La data suspendării, organul competent va stabili şi termenul până la care procedura este suspendată. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

Reluarea procedurii se poate face în următoarele situaţii:- încetarea motivului care a determinat suspendarea;- la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare, indiferent dacă

motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.Introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea

actului administrativ fiscal.Totuşi, organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea

actului administrativ fiscal atacat, până la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificată a contestatorului.

Soluţiile privind contestaţiile se pot concretiza în:- admiterea totală sau parţială a contestaţiei, consecinţa sa fiind anularea totală sau parţială a actului administrativ atacat;- respingerea contestaţiei datorită neîndeplinirii condiţiilor procedurale sau datorită fondului.

Decizia conţinând soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului şi organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal, cu precizarea termenelor şi a căilor de atac.

Deciziile care sunt emise la soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ fiscal atacat şi, după caz, decizia organului fiscal privind răspunsul la contestaţia anterior formulată. Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ fiscal pot fi introduse în termen de şase luni de la:

a) data primirii răspunsului la contestaţia înaintată organului fiscal;b) data expirării termenului legal de soluţionare a contestaţiei.La primirea cererii instanţa va dispune citarea părţilor, reclamantul şi pârâtul.

Organului fiscal, în calitate de pârât, i se poate solicita comunicarea în regim de urgenţă a actului administrativ fiscal şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia.

Litigiile privind actele administrative fiscale, emise de organele fiscale, privind impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora sunt soluţionate în fond în funcţie de cuantumul lor astfel:

- cele cu un cuantum de sub 500.000 lei, de către tribunalele de pe lângă judecătoriile în raza cărora contribuabilul îşi are domiciliul;- cele cu un cuantum mai mare de 500.000 lei, de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.Prin cerere adresată organelor competente, reclamantul poate solicita

instanţei competente, suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se înaintează instanţei, fie la începerea acţiunii fie ulterior, până la soluţionarea fondului cauzei.

Judecarea cauzelor se face în regim de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în completul stabilit de lege. Soluţionarea cauzei se poate concretiza, în materie fiscală, în:

a) anularea totală a actului administrativ fiscal;b) anularea parţială a actului administrativ fiscal;

c) obligarea organelor fiscale să emită un nou act administrativ sau orice alt înscris;d) respingerea recursului. În plus, instanţa se va pronunţa şi în legătură cu daunele materiale şi morale

cauzate reclamantului dacă acesta le-a solicitat.Hotărârea instanţei se redactează, motivează şi remite părţilor în termen de

10 zile de la pronunţare.Atacarea hotărârii se poate realiza prin recurs în termen de 10 zile de la

comunicare. Odată rămasă definitivă hotărârea instanţei trebuie executată de către organul fiscal în termen de 30 zile de la data hotărârii irevocabile.

Dacă termenul de 30 zile nu se respectă, se va aplica conducătorului organului fiscal o amendă ce reprezintă 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar contribuabilului reclamant i se pot aproba despăgubiri pentru întârziere, la cererea acestuia.

În cazul proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, legislaţia prevede o procedură specială de exercitare a căilor de atac.

În termen de 15 zile de la întocmire se poate face plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor. Plângerea se depune la organul fiscal împreună cu copia procesului verbal de constatare a contravenţiei. Plângerea şi dosarul cauzei vor fi remise judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia. Judecătoria va fixa termenul care nu va depăşi 30 zile şi va dispune citarea părţilor, pe de o parte contravenientul sau persoana care a făcut plângerea, pe de altă parte organul fiscal care a emis procesul verbal de constatare a contravenţiilor.

Hotărârea judecătorească prin care plângerea a fost soluţionată poate fi atacată, cu recurs, în 15 zile de la comunicare. Pe parcursul judecării recursului se suspendă executarea hotărârii.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor şi recursul împotriva hotărârii judecătoreşti (prin care se soluţionează plângerea) sunt scutite de taxa de timbru.

3.5. Obligaţiile agentului economic în timpul controlului fiscal

Alătur de drepturile agentului economic, în timpul inspecţiei fiscale acesta are o serie de obligaţii. În sinteză obligaţiile se prezintă astfel:1. Obligaţia de a permite accesul organelor de inspecţie fiscală în incintele

desfăşurării activităţii agentului economic. Această obligaţie se poate concretiza numai în perioada programului de lucru.

2. Obligaţia asigurării spaţiului şi a logisticii necesare desfăşurării controlului; Agentul economic controlat are obligaţia de a asigura un spaţiu adecvat de desfăşurare a controlului , precum şi asigurarea logisticii necesare.

3. Obligaţia de a pune la dispoziţie toate documentele care stau la baza calculării impozitelor; Agentul economic este obligat să prezinte, la solicitarea organului de control documentele primare şi centralizatoare ce au stat la baza calcului de impozite şi taxe

4. Obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale; Aceasta presupune ca agentul economic are obligaţia de a depune toate diligenţele şi de a informa organul de control asupra tuturor evenimentelor semnificative din activitatea sa,

5. Obligaţia de a păstra şi arhiva evidenţele contabile şi fiscale; păstrarea şi arhivarea documentelor contabile se realizează la sediul agentului economic sau la sediile secundare. Dacă documentaţia este pe suport electronic, agentul

economic are obligaţia de a păstra în bune condiţii bazele de date dar şi softurile ce au sta la baza înregistrărilor şi păstrării documentelor contabile,

6. Obligaţia furnizării informaţiilor fiscale şi contabile solicitate de către oraganul fiscal; Agentul economic, sau reprezentantul său, are obligaţia de a furniza informaţiile solicitate de organul de control. Dacă organul de control cosideră că informaţiile nu sunt suficiente, se poate adresa şi altro persoane penrtu obţinerea de informaţii. Cererea de informaţii se precizează în scris, va fi clară şi va prciza natura informaţiilor solicitate pentru determinarea stării de fapt.

7. Obligaţia îndeplinirii măsurilor dispuse de către organele fiscale; Agentul economic are obligaţia de a îndeplini întocmai măsurile dispuse de actul de control, în termenele şi condiţiile stabilite de acesta.

8. Obligaţia de a plăti diferenţele stabilite la creanţele fiscale principale şi a accesoriilor aferente acestora. Pentru diferenţele stabilite de organul de control, agentul economic are obligaţia de a le achita. Termenele de achitare sunt următoarele:

dacă data comunicării este între 1 – 15 din lună, termenul de plată este de 5 a lunii următoare,

dacă data comunicării este între 16 – 31 din lună, termenul de plată este de 20 a lunii următoare,

modalităţile de comunicare a deciziei de impunere fiscală: prezenţa agentului economic la sediul organului fiscal, prin persoane imputernicite ale organului fiscal, prin poştă, alte modalităţi stabilite de lege.

3.6. Întocmirea actelor de control fiscal

La finalizarea controlului, echipa de inspecţie fiscală va întocmi obligatoriu actele de control specifice formei inspecţiei fiscale şi în strânsă corelaţie cu constatările făcute.Principalele acte întocmite sunt:

(a) Procesul verbal de control(b) Raportul de inspecţie fiscală (c) Nota de constatare(d) Procesul verbal de constatare a contravenţiilor(e) Anexe

a) Procesul verbal de controlProcesul verbal de control este întocmit de către organele de inspecţie fiscală

în situaţiile în care verificarea nu necesită trimiterea unui aviz de inspecţie fiscală. Este un act de control specific controlului inopinat, controlului reciproc sau consemnării unor fapte de natură penală. Valorificarea constatărilor controlului consemnate în procesul verbal nu se vor concretiza în emiterea unei decizii de impunere. El poate fi anexat raportului de inspecţie fiscală.

Procesul verbal de control conţine trei părţi: introducere, cuprins şi încheiere.1. Intoducere. În partea introductivă vor fi consemnate următoarele elemente:- data întocmirii procesului verbal;- numele şi prenumele membrilor echipei de inspecţie fiscală;- precizarea exactă a obiectului controlului;- perioada supusă controlului;- datele de identificare ale contribuabilului;- locul desfăşurării controlului;- reprezentantul legal al contribuabilului.

2. Cuprinsul. În acest capitol sunt descrise şi nuanţate o serie de elemente care formează conţinutul controlului, precum:

- descrierea faptelor constatate. Astfel, constatările controlului se vor descrie clar şi concis, fără comentarii inutile;

- prevederile actelor normative încălcate, cu precizarea exactă a acestor acte, a articolului şi aliniatului;

- consecinţele producerii deficienţelor;- precizarea persoanelor care se fac vinovate de săvârşirea unor deficienţe;- precizarea măsurilor operative luate pentru remedierea deficienţelor pe

parcursul controlului;- punctul de vedere al contribuabilului sau al reprezentantului acestuia, în

sinteză.3. Încheierea. Este partea procesului verbal în care se fac precizări cu privire

la:- faptul că au fost restituite contribuabilului toate documentele puse la

dispoziţia echipei de inspecţie fiscală (cu excepţia celor pentru care s-a întocmit proces verbal de ridicare de înscrisuri);

- numărul de exemplare în care procesul verbal a fost întocmit. Este recomandabilă întocmirea în minim trei exemplare;

- numărul din Registrul Unic de Control sub care procesul verbal este înregistrat;

- numele, prenumele şi semnătura membrilor echipei de inspecţie fiscală;- numele, prenumele şi semnătura contribuabilului sau a reprezentatului

acestuia.Procesul verbal este însoţit şi de anexe prin care constatările făcute sunt

detaliate sau sunt probate suplimentar.

b) Raportul de inspecţie fiscală Spre deosebire de procesul verbal de control acesta este un act unilateral. Se

încheie în toate situaţiile în care nu se recurge la întocmirea procesului verbal. Se întocmeşte indiferent dacă se constată diferenţe în plus sau în minus faţă de creanţa fiscală iniţială.

Valorificarea constatărilor inserate în raportul de inspecţie fiscală se va concretiza în emiterea deciziei de impunere, dacă baza de impunere se modifică. Dacă baza nu se modifică, acest fapt va fi comunicat în scris contribuabilului.

Elementele raportului de inspecţie fiscală sunt următoarele:- date generale de identificare a inspecţiei fiscale;- date despre contribuabil;- constatările fiscale;- sinteza constatărilor inspecţiei fiscale.I. Date generale de identificare a inspecţiei fiscale. În această categorie sunt

reunite elemente relative la:- elementele de identificare ale membrilor echipei de inspecţie fiscală (nume,

prenume, funcţia, număr legitimaţie, unitatea fiscală de care aparţin şi numărul ordinului de serviciu);

- temeiul legal privind efectuarea inspecţiei fiscale;- numărul şi data transmiterii avizului de inspecţie fiscală;- numărul şi data înscrise în Registrul Unic de Control, reprezentând începutul

inspecţiei fiscale;- perioada supusă verificării; - perioada (intervalul) de timp şi locul desfăşurării inspecţiei fiscale;- precizarea obiectivului inspecţiei fiscale, corelat cu tematica înscrisă în

ordinul de serviciu;- modul în care au fost îndeplinite obligaţiile stabilite la finele inspecţiei fiscale

precedente.

II. Date despre contribuabilÎn acest capitol sunt consemnate o serie de elemente care particularizează

contribuabilul:a) Date de identificare: denumirea, domiciliul fiscal, numărul de înregistrare la

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, codul unic de înregistrare, codul CAEN, date privind capitalul social;

b) Forma juridică şi de proprietate;c) Informaţii privind acţionarii sau asociaţii;d) Informaţii privind conturile bancare;e) Cifra de afaceri şi evoluţia sa;f) Modul de numerotare, folosire şi arhivare a documentelor;g) Prezentarea particularităţiilor fiscale privind punctele de lucru, antrepozite

fiscale, autorizaţii.h) Date de identificare a persoanei care asigură administrarea societăţii;i) Date de identificare a persoanei care asigură conducerea contabilităţii;j) Date de identificare a persoanei care asigură reprezentarea societăţii pe

timpul inspecţiei fiscale;k) Precizări privind efectuarea sau neefectuarea inventarierii;l) Clienţii şi furnizorii principali şi menţionarea situaţiilor în care aceştia sunt

sau nu părţi afiliate.III. Constatări fiscaleAcest capitol conţine constatările echipei de inspecţie fiscală sistematizate

(grupate) şi sintetizate pentru fiecare obligaţie fiscală. În anexele la raport obligaţiile fiscale vor fi detaliate. Pentru fiecare obligaţie fiscală constatările vor face referiri la următoarele aspecte:

1. Descrierea inspecţiei fiscale, paragraf în care se aduce lămurire privind:a. perioada supusă inspecţiei fiscale, actele normative care o

reglementează;b. procedura de control utilizată;c. prezentarea facilităţilor fiscale de care beneficiarul a beneficiat;

2. Obiectivele minimale avute în vedere. În acest paragraf vor fi descrise cel puţin:

a. verificarea realităţii declaraţiilor fiscale;b. verificarea existenţei contractelor şi modul în care acestea produc

efecte fiscale;c. verificarea înregistrării tuturor veniturilor;d. verificarea înregistrării cheltuielilor aferente veniturilor;e. verificarea utilizării documentelor.

3. Baza de impunereEchipa de inspecţie fiscală se poate confrunta cu una din cele două situaţii:a. În urma controlului baza de impunere nu se modifică. Într-o asemenea situaţie, acest aspect va fi explicit menţionat pentru fiecare obligaţie fiscală;b. În urma controlului baza de impunere se modifică. În acest caz, în raport se vor face referiri privind:o modul de interpretare a aspectelor fiscale de către contribuabil;o punctul de vedere al echipei de inspecţie fiscală faţă de cel al

contribuabilului;o consecinţele fiscale ale abaterilor constatate;o calculul accesoriilor aferente debitelor suplimentare stabilite;o stabilirea responsabilităţilor privind determinarea greşită a bazei

impozabile şi, după caz, propunerea sancţionării vinovaţilor.4. Alte constatări. Capitolul va face referiri la constatări relative la:

a. organizarea şi conducerea contabilităţii;b. utilizarea şi ţinerea registrelor contabile.

5. Discuţia finală cu contribuabilulEste capitolul în care se vor face referiri cu privire la:a. numărul şi data documentului de înştiinţare a contribuabilului privind

discuţia finală. Prin acest document contribuabilul este informat cu privire la data, ora şi locul discuţiei finale;

b. punctul de vedere al contribuabilului pentru fiecare debit suplimentar stabilit şi/sau accesoriu aferent;

c. argumentele echipei de inspecţie faţă de cele ale contribuabilului;d. faptul că s-au pus la dispoziţie echipei de inspecţie toate documentele şi

informaţiile solicitate. Declaraţia contribuabilului în acest sens va fi anexată la Raportul de inspecţie fiscală.

IV. Sinteza constatărilor inspecţiei fiscaleEste întocmită sub formă tabelară, pentru fiecare obligaţie fiscală principală

sau accesorie consemnându-se:- numărul curent;- denumirea impozitului, taxei, contribuţiei şi a obligaţiilor fiscale accesorii,

aferente;- perioada verificată, perioada pentru care s-au calculat obligaţiile fiscale;- baza impozabilă stabilită suplimentar;- impozitele, taxele şi contribuţiile stabilite suplimentar;- codul contului bugetar aferent fiecărui impozit, taxe şi contribuţii.

Raportul de inspecţie fiscală este întocmit de regulă în trei exemplare.Este semnat de către membrii echipei de inspecţie fiscală, avizat de şeful de

serviciu şi aprobat de către conducătorul activităţii de inspecţiei fiscală, la nivelul unităţii fiscale.

În prealabil însă, raportul de inspecţie fiscală face obiectul înregistrării în Registrul Unic de control.

c) Nota de constatareEste un act de control individual sau poate reprezenta o anexă la procesul

verbal sau raportul de inspecţie fiscală.Se întocmeşte ori de câte ori se fac constatări a căror reconstituire ulterioară

este greu sau imposibil de realizat, respectiv ori de câte ori membrii echipei de inspecţie fiscală consideră necesar.

În cuprinsul său sunt consemnate:- situaţiile de fapt constatate;- măsurile operative luate pentru remedierea deficienţelor.

Se întocmeşte, mai ales, în cazul controalelor inopinate şi/sau încrucişate, în situaţii mai deosebite fiind recomandabilă folosirea martorilor.

Se semnează de către reprezentantul contribuabilului sau martori şi de către membrii echipei de inspecţie fiscală.

d) Procesul verbal de constatare a contravenţiilorPrin acte normative specifice domeniului fiscal, cu precădere Codul de

procedură fiscală, sunt sancţionate fapte care întrunesc condiţiile necesare pentru a fi încadrate drept contravenţii.

Elementele care trebuie întrunite simultan pentru ca o faptă să fie considerată contravenţie sunt:

fapta respectivă să fie ilicită, săvârşită cu vinovăţie, indiferent dacă cu intenţie sau în culpă; Caracterul contravenţional este înlăturat în situaţiile de forţă majoră, cazurilor fortuite, stării de necesitate, constrângerii fizice şi morale, beţiei involuntare, erorii de fapt, infirmităţii şi iresponsabilităţii. Aceste cauze care înlătură răspunderea contravenţională pot fi constatate numai de către instanţa de judecată.

fapta să aibă grad de pericol social mai redus decât infracţiunile;

fapta să fie sancţionată ca atare prin legi, hotărâri de guvern sau ordonanţe ale administraţiei centrale sau prin hotărâri ale consiliilor locale sau judeţene.

Ori de câte ori sunt întrunite aceste elemente, contravenţia va fi sancţionată. Sancţiunea se va institui prin întocmirea unui proces verbal de constatare a contravenţiilor.

Elementele procesului verbal de constatare a contravenţiilor sunt următoarele:

data şi locul constatării contravenţiei; numele, prenumele, calitatea şi instituţia de care aparţine agentul

constatator; datele persoanale, actul de identitate, codul numeric personal,

ocupaţia, locul de muncă al contravenientului; descrierea faptei care constituie contravenţie cu indicarea datei,

locului, orei şi împrejurările în care s-a săvârşit contravenţia; actul normativ încălcat; posibilitatea achitării în 48 de ore a ½ din minimul amenzii prevăzut în

actele normative, dacă legea prevede această posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac şi organul la care se depune

plângerea; alte menţiuni.

Sub sancţiunea nulităţii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştiinţă şi să consemneze contravenientului acest lucru în procesul verbal dându-i posibilitatea de a face obiecţiuni.

Nulitatea procesului verbal de constatare a contravenţiilor intervine atunci când se constată lipsa menţiunilor referitoare la:

- numele şi prenumele contravenientului;- denumirea şi sediul persoanei juridice;- numele, prenumele şi calitatea agentului constatator;- fapta săvârşită;- semnătura agentului constatator.

Procesul verbal se semnează pe fiecare pagină atât de către contravenient, cât şi de către organul constatator. Dacă contravenientul nu se află de faţă, refuză sau nu poate să semneze, aceste împrejurări vor fi consemnate de către agentul constatator în procesul verbal. Menţiunea trebuie confirmată de către cel puţin un martor, cu precizarea datelor de identificare din actul de identitate al acestuia.

e) Anexele la actele de inspecţie fiscalăPrincipalele anexe la actele de inspecţie fiscală sunt:(a) Avizul de inspecţie fiscală(b) Ordinul de serviciu(c) Nota explicativă(d) Procesul verbal de ridicare/restituire înscrisuri(e) Procesul verbal de sigilare/desigilare(f) „Declaraţie" dată de contribuabil(g) Alte situaţii anexe.

Uneori în plus faţă de acestea se poate anexa şi nota de constatare deja descrisă într-un paragraf precedent.

a) Avizul de inspecţie fiscală a fost deja detaliat pe parcursul prezentului capitol. Se anexează la Raportul de inspecţie fiscală. Este întocmit în trei exemplare, având rolul de a înştiinţa contribuabilul cu privire la inspecţia fiscală;

b) Ordin de serviciu constituie documentul care conferă autoritate echipei de inspecţie fiscală. Are rolul de a nominaliza organele de inspecţie fiscală abilitate

să exercite controlul, de a nominaliza contribuabilul supus inspecţiei şi de a stabili data de începere a inspecţiei fiscale. Poate fi anexat fie la Raportul de inspecţie fiscală, fie la Procesul verbal.

c) Nota explicativă reprezintă documentul prin care organele de inspecţie fiscală pot solicita explicaţii scrise reprezentantului contribuabilului sau oricărui angajat al său, pentru stabilirea unor elemente relevante din activitatea contribuabilului, semnificative în inspecţia fiscală.

Solicitarea de informaţii scrise se poate face în orice moment al inspecţiei fiscale, dar de acest procedeu nu trebuie să se abuzeze, existând pericolul creării unei bariere psihologice între membrii echipei de inspecţie fiscală, pe de o parte, şi reprezentanţii contribuabilului, pe de altă parte.

Pentru a permite un răspuns la obiect, întrebările vor fi formulate clar, concis şi concret.

In situaţia în care persoana refuză să răspundă la întrebări, organele de inspecţie fiscală vor transmite întrebările în scris, printr-o adresă înregistrată la con-tribuabil, fixând un termen de cel puţin 5 zile lucrătoare pentru formularea răspunsului.

Nota explicativă are în cuprinsul său trei părţi:- - o parte de introducere, conţinând datele de identificare ale respondentului şi ale

membrului echipei de inspecţie care realizează chestionarea;- - o parte de conţinut în care sunt inserate întrebările şi răspunsul primit pentru

fiecare întrebare;- o formulă de încheiere: „Dacă mai aveţi ceva de adăugat?"Nota explicativă constituie anexă atât la procesul verbal, cât şi la raportul de

inspecţie fiscală.

d) Procesul verbal de ridicare/restituire înscrisuri. Se întocmeşte ori de câte ori inspectorii fiscali consideră că distrugerea unor înscrisuri este posibilă, iar reconstituirea lor ar fi imposibilă sau foarte greu de realizat. Contribuabilului i se lasă copii confirmate de către un reprezentant legal al acestuia şi de către organul de inspecţie fiscală.

Procesul verbal de ridicare/restituire înscrisuri cuprinde trei părţi: - partea introductivă, în care sunt inserate datele de identificare ale

inspectorului fiscal, ale contribuabilului şi ale reprezentantului legal al acestuia; - partea de cuprins, în care sunt menţionate documentele şi înscrisurile

ridicate sau restituite, după caz, pentru fiecare descriindu-se pe scurt: tipul şi seria, numărul, conţinutul, numărul de file etc. Se va face menţiunea privind predarea unor copii certificate unui reprezentant legal al contribuabilului;

- partea de încheiere, în care vor fi inserate elemente precum: numărul şi data înregistrării la contribuabil, a procesului verbal; faptul că a fost întocmit în două exemplare din care unul revine contribuabilului, celălalt organului de inspecţie fiscală; numele, prenumele, funcţia şi semnătura membrilor echipei de inspecţie fiscală; numele, prenumele, funcţia, adresa, datele de identitate şi codul numeric personal ale reprezentantului contribuabilului.

Acest document poate fi anexat la procesul verbal sau raportul de inspecţie fiscală.

e) Procesul verbal de sigilare/desigilare. Se întocmeşte în situaţiile în care există indicii că în spaţiile de producţie, depozitare şi comercializare există bunuri sau produse a căror provenienţă nu este legală, a căror fabricaţie este interzisă sau a căror producţie s-a făcut fără autorizaţie, acţiunea de inspecţie fiscală nefiind terminată şi urmând a se continua în ziua lucrătoare viitoare.

Se utilizează şi în situaţia în care există posibilitatea ca documentele şi actele necesare inspecţiei fiscale să fie sustrase, distruse sau atunci când inventarierea lor, în vederea reţinerii, este imposibil de realizat.

Sigilarea şi desigilarea se realizează în prezenţa unui reprezentant al contribuabilului. în situaţia în care acesta lipseşte, sigilarea şi desigilarea se realizează în prezenţa unor martori.

Procesul verbal de sigilare/desigilare conţine două părţi:1) În prima parte, aferentă operaţiunii de sigilare, vor fi consemnate:

(a) elementele de identificare ale membrilor echipei de inspecţie fiscală, ziua, luna, anul, ora şi locul sigilării;

(b) elementele de identificare ale reprezentantului contribuabilului;(c) elementele sigilate;(d) denumirea contribuabilului;(e) adresa exactă a contribuabilului;(f) motivele sigilării;(g) numărul şi caracteristicile sigiliului aplicat;(h) menţiunea expusă că înlăturarea sau distrugerea sigiliului constituie

infracţiune;(i) numărul de exemplare în care s-a întocmit procesul verbal;(j) elementele de identificare ale persoanei care reprezintă contribuabilul

căruia procesul verbal i-a fost înmânat;(k) numele, prenumele şi semnăturile:

i. membrilor echipei de inspecţie fiscală;ii. reprezentantului contribuabilului;iii. martorilor asistenţi.

2) În a doua parte, aferentă operaţiunii de desigilare, sunt consemnate:(a) data şi ora desigilării;(b) elementele desigilate;

(c) menţiunea că verificarea prealabilă a relevat că sigiliul este intact;

(d) numele, prenumele şi mărturiile:i. reprezentantului contribuabilului;ii. membrilor echipei de inspecţie fiscală;iii. martorilor asistenţi.

f) Declaraţia dată de contribuabil. La finalizarea inspecţiei fiscale, administratorul sau împuternicitul legal al contribuabilului întocmeşte o declaraţie pe propria răspundere, sub sancţiunea faptei de fals în declaraţii, care conţine referiri cu privire la: datele de identificare ale declarantului, ca împuternicit al contribuabilului; declaraţia propriu-zisă din care rezultă:

- că s-au pus la dispoziţia organelor fiscale toate documentele şi informaţiile solicitate pentru desfăşurarea inspecţiei fiscale;- că documentele puse la dispoziţia organelor de inspecţie fiscală au fost integral restituite la finele inspecţiei fiscale, excepţie făcând cele pentru care s-a întocmit procesul verbal de ridicare înscrisuri;- alte aspecte de declarat.

data, numele, prenumele şi semnătura declarantului.

Declaraţia poate constitui anexă, fie pentru procesul verbal de control, fie pentru raportul de inspecţie fiscală.

g) Alte anexe în care pot fi incluse: tabele şi situaţii prin care constatările din procesul verbal sau raportul de inspecţie fiscală sunt detaliate sau prin care sunt

fundamentate deficienţele constatate.

Decizia de impunere

În situaţia modificării, în urma inspecţiei fiscale, a bazei de impunere, consemnată în raportul de inspecţie fiscală, se va emite o decizie de impunere.

Decizia de impunere reprezintă titlul de creanţă privind obligaţia de plată a contribuabilului.

Elementele deciziei de impunere sunt:- denumirea organului fiscal emitent;- data emiterii şi data de la care produce efecte;- datele de identificare ale contribuabilului;- obiectul deciziei de impunere;- cuantumul şi natura sumelor;- baza de impunere a fiecărei taxe, impozit sau contribuţii;- motivele de fapt;- temeiul de drept;- numele şi semnătura persoanelor împuternicite de către organul fiscal;- ştampila organului fiscal emitent;- posibilitatea contestării, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia.Comunicarea deciziei de impunere se poate realiza prin toate mijloacele

prevăzute pentru actele administrative fiscale - prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal, prin remiterea sub semnătură de către persoane împuternicite de organul fiscal, prin poştă sau prin publicitate.

Nulitatea este atrasă de inexistenţa unuia din elementele deciziei de impunere enumerate mai sus.

3.7. PLATA OBLIGATIILOR FISCALE

Platitor ai obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plati sau de a retine si de a plati, dupa caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat. Pentru persoanele juridice cu sediul în România, care au sedii secundare, platitor de obligatii fiscale este persoana juridica, cu exceptia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plata impozitului se face, potrivit legii, de catre sediile secundare ale persoanei juridice.Domiciliul fiscal. În cazul creantelor fiscale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor prin Agentia Nationala de Administrare Fiscala, prin domiciliu fiscal se întelege:a)pentru persoanele fizice, adresa unde îsi au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferita de domiciliu;b)pentru persoanele fizice care desfasoara activitati economice în mod independent sau exercita profesii libere, sediul activitatii sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala;c)pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercita gestiunea administrativa si conducerea efectiva a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizeaza la sediul social declarat;d)pentru asocierile si alte entitati fara personalitate juridica, sediul acestora sau locul unde se desfasoara efectiv activitatea principala.

Colectarea creantelor fiscale consta în exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor fiscale. Colectarea creantelor fiscale se face în temeiul unui titlu de creanta sau al unui titlu executoriu, dupa caz. Titlul de creanta este actul prin care se stabileste si se individualizeaza creanta fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptatite, potrivit legii.Termenele de plata. Creantele fiscale sunt scadente la expirarea termenelor prevazute de Codul fiscal sau de alte legi care le reglementeaza. Pentru diferentele de obligatii fiscale principale si pentru obligatiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plata se stabileste în functie de data comunicarii acestora, astfel:a)daca data comunicarii este cuprinsa în intervalul 1-15 din luna, termenul de plata este pâna la data de 5 a lunii urmatoare;b)daca data comunicarii este cuprinsa în intervalul 16-31 din luna, termenul de plata este pâna la data de 20 a lunii urmatoare.Pentru obligatiile fiscale esalonate sau amânate la plata, precum si pentru accesoriile acestora termenul de plata se stabileste prin documentul prin care se acorda înlesnirea respectiva. Pentru creantele fiscale ale bugetelor locale care nu au prevazute termene de plata, acestea se stabilesc prin ordin comun al ministrului internelor si reformei administrative si al ministrului economiei si finantelor.In general, contributiile sociale administrate de Ministerul Economiei si Finantelor, dupa calcularea si retinerea acestora conform reglementarilor legale în materie, se vireaza pâna la data de 25 a lunii urmatoare celei pentru care se efectueaza plata drepturilor salariale.Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de plata.Contribuabili vor efectua plata impozitelor, taxelor, contributiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, prevazute prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru obligatiile datorate bugetului de stat si a unui ordin de plata pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligatii de plata. Distribuirea sumelor din contul unic se face de organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, dupa caz, proportional cu obligatiile datorate. În cazul în care suma platita nu acopera obligatiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecarui buget sau fond, pe tip de impozit, contributie sau alta suma reprezentând creanta fiscala se face mai întâi pentru impozitele si contributiile cu retinere la sursa si apoi pentru celelalte obligatii fiscale, proportional cu obligatiile datorate.

În cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:a)în cazul platilor în numerar, data înscrisa în documentul de plata eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;b)în cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, înscrisa pe mandatul postal;c)în cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum aceasta informatie este transmisa prin mesajul electronic de plata de catre institutia bancara initiatoare, potrivit reglementarilor specifice în vigoare, data putând fi dovedita prin extrasul de cont al contribuabilului;d)în cazul platilor efectuate prin intermediul cardurilor bancare, data la care a fost efectuata tranzactia, astfel cum este confirmata prin procedura de autorizare a acesteia; procedura si categoriile de impozite, taxe, contributii si alte venituri ale bugetului general consolidat care pot fi platite prin intermediul cardurilor bancare se aproba prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.e)pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data

înregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus si anulat timbrele datorate potrivit legii.Pentru creantele fiscale administrate de Agentia Nationala de Administrare Fiscala si unitatile subordonate, organul fiscal, la cererea debitorului, va efectua îndreptarea erorilor din documentele de plata întocmite de acesta si va considera valabila plata de la momentul efectuarii acesteia, în suma si din contul debitorului înscrise în documentul de plata, cu conditia debitarii contului acestuia si a creditarii unui cont bugetar.

Ordinea stingerii datoriilorDaca un contribuabil datoreaza mai multe tipuri de impozite, taxe, contributii si alte

sume reprezentând creante fiscale iar suma platita nu este suficienta pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanta fiscala principala pe care o stabileste contribuabilul sau care este distribuita, de catre organul fiscal competent, dupa caz, stingerea efectuându-se, de drept, în urmatoarea ordine:

a)sumele datorate în contul ratei din luna curenta din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare la plata, precum si majorarea de întârziere datorata în luna curenta din grafic sau suma amânata la plata, împreuna cu majorarile de întârziere datorate pe perioada amânarii, în cazul în care termenul de plata se împlineste în luna curenta, precum si obligatiile fiscale curente de a caror plata depinde mentinerea valabilitatii înlesnirii acordate;b)obligatiile fiscale principale sau accesorii, în ordinea vechimii, cu exceptia cazului în care s-a început executarea silita, c)sumele datorate în contul urmatoarelor rate din graficul de plata a obligatiei fiscale pentru care s-a aprobat esalonare, pâna la concurenta cu suma esalonata la plata sau pâna la concurenta cu suma achitata, dupa caz, precum si suma amânata la plata împreuna cu majorarile de întârziere datorate pe perioada amânarii, dupa caz;d)obligatiile cu scadente viitoare, la solicitarea contribuabilului.Vechimea obligatiilor fiscale de plata se stabileste astfel:a)în functie de scadenta, pentru obligatiile fiscale principale;b)în functie de data comunicarii, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de organele competente, precum si pentru obligatiile fiscale accesorii;c)în functie de data depunerii la organul fiscal a declaratiilor fiscale rectificative, pentru diferentele de obligatii fiscale principale stabilite de contribuabil.

Pentru debitorii care se afla in procedura insolventei, ordinea de stingere este urmatoarea:

a)obligatii fiscale cu termene de plata dupa data deschiderii procedurii insolventei, în ordinea vechimii, cu exceptia celor prevazute în planul de reorganizare confirmat;b)sume datorate în contul ratelor din programele de plati ale obligatiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciara confirmat, precum si obligatiile accesorii datorate pe perioada reorganizarii, daca în plan s-au prevazut calcularea si plata acestora;c)obligatii fiscale datorate si neachitate cu termene de plata anterioare datei la care s-a deschis procedura insolventei, în ordinea vechimii, pâna la stingerea integrala a acestora, în situatia contribuabililor aflati în stare de faliment;Organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuata stingerea datoriilor, cu cel putin 5 zile înainte de urmatorul termen de plata a obligatiilor fiscale.

Compensarea obligatiilor fiscale

Prin compensare se sting creantele administrate de Ministerul Economiei si Finantelor cu creantele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel. Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, pâna la concurenta celei mai mici sume, când ambele parti dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât si pe cea de debitor, daca legea nu prevede altfel.Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, dupa caz. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constata existenta unor creante reciproce, cu exceptia sumelor negative din deconturile de taxa pe valoarea adaugata fara optiune de rambursare.Creantele fiscale rezultate din raporturi juridice vamale se compenseaza cu creantele debitorului reprezentând sume de restituit de aceeasi natura.

Restituiri de sume

Se restituie, la cerere, debitorului urmatoarele sume:a)cele platite fara existenta unui titlu de creanta;b)cele platite în plus fata de obligatia fiscala;c)cele platite ca urmare a unei erori de calcul;d)cele platite ca urmare a aplicarii eronate a prevederilor legale;e)cele de rambursat de la bugetul de stat;f)cele stabilite prin hotarâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;g)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din retinerile prin poprire, dupa caz, în temeiul hotarârii judecatoresti prin care se dispune desfiintarea executarii silite.

Înlesniri la plata obligatiilor fiscale

La cererea temeinic justificata a contribuabililor, organul fiscal competent poate acorda pentru obligatiile fiscale restante, atât înaintea începerii executarii silite, cât si în timpul efectuarii acesteia, înlesniri la plata, în conditiile legii.La cererea temeinic justificata a debitorilor, persoane fizice sau juridice, creditorii bugetari locali, prin autoritatile administratiei publice locale care administreaza aceste bugete, pot acorda, pentru obligatiile bugetare restante pe care le administreaza, urmatoarele înlesniri la plata:a)esalonari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, redeventelor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;b)amânari la plata impozitelor, taxelor, chiriilor, contributiilor si a altor obligatii la bugetul local;c)esalonari la plata majorarilor de întârziere de orice fel, cu exceptia majorarilor de întârziere datorate pe perioada de esalonare;d)amânari si/sau scutiri ori amânari si/sau reduceri de majorari de întârziere, cu exceptia majorarilor de întârziere datorate pe perioada de amânare;e)scutiri sau reduceri de impozite si taxe locale, în conditiile legii.Procedura de acordare a înlesnirilor la plata pentru creantele bugetare locale se stabileste prin acte normative speciale.Pentru acordarea înlesnirilor la plata creditorii bugetari locali vor cere debitorilor constituirea de garantii.

Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele fizice, garantia este:a)o suma egala cu doua rate medii din esalonare, reprezentând obligatii bugetare locale esalonate si majorari de întârziere calculate, în cazul esalonarilor la plata;b)o suma rezultata din raportul dintre contravaloarea debitelor amânate si majorarile de întârziere calculate si numarul de luni aprobate pentru amânare la plata, în cazul amânarilor la plata.Pentru obligatiile la bugetul local, datorate si neachitate dupa data de 1 iulie 2003 de catre persoanele juridice, garantia este de 100% din totalul creantei bugetare locale pentru care s-a acordat înlesnirea.

3.8. Contestarea măsurilor dispuse în actele administrative fiscale

Contestaţia este calea administrativă de atac împotriva actelor administrativ-fiscale. Ea poate fi formulată de către orice persoană fizică sau juridică care se simte lezată prin actele administrative emise de către organele fiscale.

Contestaţia trebuie formulată în scris şi trebuie să cuprindă:f) datele de identificare ale contestatorului;g) obiectul contestaţiei;h) motivele de fapt şi drept;i) dovezile pe care se întemeiază (argumentarea

contestaţiei);j) semnătura şi/sau ştampila contestatorului.

Obiectul contestaţiei îl fac numai sumele înscrise de către organul de control în titlul de creanţă bugetară sau actul administrativ atacat. Face excepţie situaţia în care organul fiscal refuză nejustificat emiterea actului administrativ fiscal.

Contestaţia se depune în 30 de zile de la comunicarea actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, la organul fiscal emitent.

Dacă organul fiscal emitent nu are competenţe în soluţionarea contestaţiei atunci acesta va remite contestaţia spre soluţionare organului competent în termen de 5 zile.

Dacă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute în codul de procedură fiscală, contestaţia poate fi depusă în termen de 3 luni de la comunicarea acestuia.

Contestaţia poate fi retrasă de către contestator. Organul fiscal competent va comunica contestatorului decizia prin care acesta ia act de retragerea contestaţiei. Retragerea contestaţiei nu generează pierderea dreptului de a formula şi înainta o nouă contestaţie în interiorul termenului general de depunere a acesteia.

Competenţa privind soluţionarea contestaţiei împotriva deciziilor de impunere sau a actelor administrative asimilate acestora este diferită, după cum urmează:

contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, cu un cuantum de sub 500.000 lei se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, unde contribuabilul contestator îşi are domiciliul fiscal sau, după caz, de către organul fiscal desemnat;

contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora, cu un cuantum de 500.000 lei sau mai mare, precum şi cele formulate împotriva actelor emise de către organe fiscale centrale, se soluţionează de către organele competente de soluţionare, existente la nivel central;

contestaţiile formulate de către marii contribuabili care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii şi accesorii se soluţionează de către organele competente constituite la nivelul direcţiilor generale de administrare a marilor contribuabili.

Contestaţia împotriva celorlalte acte administrative fiscale se soluţionează de către organele fiscale emitente.

Sunt soluţionate de către organul ierarhic superior organului fiscal emitent, contestaţiile împotriva refuzului nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.

Soluţionarea contestaţiei se pronunţă de către organul competent printr-o decizie care este definitivă în sistemul căilor administrative de recurs. Decizia va fi emisă în formă scrisă şi va cuprinde:

1. preambulul, din care fac parte:a. denumirea organului fiscal investit cu soluţionarea contestaţiei,b. numele sau denumirea contestatorului,c. domiciliul sau sediul social,d. numărul de înregistrare a contestaţiei şi obiectul cauzei;

2. considerentele care cuprind motivele de drept şi de fapt care au constituit baza deciziei organului fiscal în fundamentarea concluziilor;

3. dispozitivul cuprinde soluţia pronunţată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi executată şi instanţa competentă.

Procedura de soluţionare a contestaţiei presupune parcurgerea următoarelor etape:

1. pronunţarea asupra excepţiilor de procedură şi de fond (dacă acestea există);

2. analiza pe fond a cauzei (când excepţiile lipsesc);Organul de soluţionare competent se va pronunţa asupra excepţiilor de

procedură şi asupra celor de fond, iar când se constată temeinicia lor nu se va mai continua cu analiza pe fond a cauzei.

Contestatorul sau împuterniciţii acestuia pot depune noi probe în susţinerea cauzei. În aceste circumstanţe organului emitent al actului administrativ fiscal sau organului competent în soluţionarea contestaţiei i se oferă posibilitatea de a se pronunţa asupra noilor probe aduse.

Organul competent va verifica motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal şi va analiza contestaţia în raport cu argumentele părţilor, dispoziţiile legale invocate şi documentele existente în dosarul cauzei.

Prin soluţionarea contestaţiei nu se poate crea o situaţie mai grea contestatorului decât cea anterioară.

Procedura de soluţionare a contestaţiilor se poate suspenda de către organul fiscal competent, prin decizia motivată, în următoarele situaţii:

organul care a efectuat activitatea de inspecţie fiscală a sesizat organele în drept cu privire la existenţa unor indicii cu privire la săvârşirea unor infracţiuni, a cărei constatare ar avea o influenţă hotărâtoare asupra soluţiei;soluţionarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care face obiectul unui alt proces;la cerere, dacă există motive întemeiate. La data suspendării, organul competent va stabili şi termenul până la care procedura este suspendată. Suspendarea poate fi solicitată o singură dată.

Reluarea procedurii se poate face în următoarele situaţii:- încetarea motivului care a determinat suspendarea;- la expirarea termenului stabilit de organul de soluţionare, indiferent dacă

motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu.Introducerea contestaţiei pe cale administrativă nu suspendă executarea

actului administrativ fiscal.

Totuşi, organul de soluţionare a contestaţiei poate suspenda executarea actului administrativ fiscal atacat, până la soluţionarea contestaţiei, la cererea temeinic justificată a contestatorului.

Soluţiile privind contestaţiile se pot concretiza în:- admiterea totală sau parţială a contestaţiei, consecinţa sa fiind anularea totală

sau parţială a actului administrativ atacat;- respingerea contestaţiei datorită neîndeplinirii condiţiilor procedurale sau

datorită fondului.Decizia conţinând soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului şi

organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal, cu precizarea termenelor şi a căilor de atac.

Deciziile care sunt emise la soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă.

Reclamantul anexează la acţiune copia actului administrativ fiscal atacat şi, după caz, decizia organului fiscal privind răspunsul la contestaţia anterior formulată. Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ fiscal pot fi introduse în termen de şase luni de la:

c) data primirii răspunsului la contestaţia înaintată organului fiscal;d) data expirării termenului legal de soluţionare a contestaţiei.

La primirea cererii instanţa va dispune citarea părţilor, reclamantul şi pârâtul. Organului fiscal, în calitate de pârât, i se poate solicita comunicarea în regim de urgenţă a actului administrativ fiscal şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acesteia.

Litigiile privind actele administrative fiscale, emise de organele fiscale, privind impozite, taxe, contribuţii şi accesorii ale acestora sunt soluţionate în fond în funcţie de cuantumul lor astfel:

- cele cu un cuantum de sub 500.000 lei, de către tribunalele de pe lângă judecătoriile în raza cărora contribuabilul îşi are domiciliul;

- cele cu un cuantum mai mare de 500.000 lei, de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.Prin cerere adresată organelor competente, reclamantul poate solicita

instanţei competente, suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se înaintează instanţei, fie la începerea acţiunii fie ulterior, până la soluţionarea fondului cauzei.

Judecarea cauzelor se face în regim de urgenţă şi cu precădere în şedinţă publică, în completul stabilit de lege. Soluţionarea cauzei se poate concretiza, în materie fiscală, în:

e) anularea totală a actului administrativ fiscal;f) anularea parţială a actului administrativ fiscal;g) obligarea organelor fiscale să emită un nou act administrativ sau orice alt înscris;h) respingerea recursului. În plus, instanţa se va pronunţa şi în legătură cu daunele materiale şi morale

cauzate reclamantului dacă acesta le-a solicitat.Hotărârea instanţei se redactează, motivează şi remite părţilor în termen de

10 zile de la pronunţare.Atacarea hotărârii se poate realiza prin recurs în termen de 10 zile de la

comunicare. Odată rămasă definitivă hotărârea instanţei trebuie executată de către organul fiscal în termen de 30 zile de la data hotărârii irevocabile.

Dacă termenul de 30 zile nu se respectă, se va aplica conducătorului organului fiscal o amendă ce reprezintă 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar contribuabilului reclamant i se pot aproba despăgubiri pentru întârziere, la cererea acestuia.

În cazul proceselor verbale de constatare a contravenţiilor, legislaţia prevede o procedură specială de exercitare a căilor de atac.

În termen de 15 zile de la întocmire se poate face plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor. Plângerea se depune la organul fiscal împreună cu copia procesului verbal de constatare a contravenţiei. Plângerea şi dosarul cauzei vor fi remise judecătoriei în a cărei rază a fost săvârşită contravenţia. Judecătoria va fixa termenul care nu va depăşi 30 zile şi va dispune citarea părţilor, pe de o parte contravenientul sau persoana care a făcut plângerea, pe de altă parte organul fiscal care a emis procesul verbal de constatare a contravenţiilor.

Hotărârea judecătorească prin care plângerea a fost soluţionată poate fi atacată, cu recurs, în 15 zile de la comunicare. Pe parcursul judecării recursului se suspendă executarea hotărârii.

Plângerea împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiilor şi recursul împotriva hotărârii judecătoreşti (prin care se soluţionează plângerea) sunt scutite de taxa de timbru.

3.9 Teme de control

1. Prezentaţi obligaţiile organului de control la începerea controlului fiscal de fond.2. Enumeraţi elementele obligatorii ale Raportului de Inspecţiei Fiscală3. Prezentaţi posibilităţile de contestare a Actelor de control fiscal

3.10 Bibliografie

1. Mircea Boulescu, Fuat Cadâr

Sistemul de control financiar-fiscal şi de audit din România, Editura Economică, Bucureşti, 2005

2. Mircea Boulescu Controlul financiar fiscal, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2006

3. Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă,

„Control Financiar” Ed. Eficient,Bucureşti,1997

4. Mircea Boulescu, Marcel Ghiţă

„Control Financiar şi expertiză contabilă”. Ed. Eficent, Bucureşti, 2002

5. Ţurlea Eugeniu Control financiar, Editura Scripta, Bucureşti, 1998

***

***

OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală din 24 decembrie 2003 – Republicare, Monotorul Oficial 513/2007

Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal,

M.Of.927/23.12.2003

*** OG 119/1999 privind auditul intern şi controlul financiar preventiv, M.Of. 430/31 august 1999, modificată şi completată prin Legea nr. 84/18 martie 2003, M.Of. 195/26.03.2003

*** Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale, Monitorul Oficial al României, partea I nr.126-127/17 noiembrie 1990

*** OG.nr2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, M.Of. nr.410/2001