CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi...

73
1 CONTRIBUłIA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA: CAPITOLELE 2, 3, 4, 5, 9 BAICU CLAUDIA: CAPITOLELE 1, 6, 7, 8, 10 FINANłE - SINTEZA -

Transcript of CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi...

Page 1: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

1

CONTRIBUłIA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, 3, 4, 5, 9 BAICU CLAUDIA : CAPITOLELE 1, 6, 7, 8, 10

FINANłE - SINTEZA -

Page 2: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

2

CAPITOLUL 1. FINAN łELE – CONCEPT, SFERĂ DE CUPRINDERE

1.1. FINANłELE – ABORDARE CONCEPTUALĂ

În opiniile specialiştilor nu există o definiŃie unică pentru a desemna conceptul de

„finanŃe”. Cu titlu exemplificativ, mai jos sunt redate unele definiŃii ale finanŃelor preluate din literatura de specialitate:

• "FinanŃe ŞtiinŃa administrării banilor strâns legată de economie şi

contabilitate; de a strânge banii necesari pentru a organiza, reorganiza sau extinde o întreprindere, fie prin vânzarea de acŃiuni, obligaŃiuni, note, împrumut etc.; teoria şi practica creditului monetar, operaŃiunilor bancare şi de promovare în cel mai cuprinzător sens, inclusiv bani, credit, activitatea bancară, titluri de valoare, investiŃie, speculaŃie, schimb valutar, promovare, reorganizare, subscriere, brokeraj, trusturi şi altele; iniŃial, strângerea de bani prin impozite sau emisiuni de obligaŃiuni şi administrarea veniturilor şi cheltuielilor de către guvern, cunoscut sub numele de finanŃe publice "1;

• "FinanŃe ŞtiinŃa managementului banilor şi a altor active financiare” 2;

• „Cuvântul finanŃe vine de la cuvântul latin finis, care înseamnă sfârşit,

termen. În materie de drept, cuvântul finis marchează sfârşitul operaŃiunilor juridice, adică efectuarea plăŃii. În felul acesta, cuvântul finis a dat naştere la o serie întreagă de expresii vizând plata unor sume de bani. FinanŃele publice vizează banii publici şi, prin extindere, achiziŃionarea, administrarea şi utilizarea banilor publici”3.

Din analiza acestor definiŃii se poate spune că, în sens larg, finanŃele se ocupă cu

gestionarea banilor statului sau altor entităŃi, cum ar fi firmele, inclusiv persoanele particulare.

Pornind de la aceste considerente, teoria şi practica în domeniu identifică următoarele ramuri principale ale finanŃelor:

finanŃele publice şi finanŃele private.

1 Woelfel, Charles, The dictionary of banking: over 5,000 terms defined and explained, Probus Publishing, Chicago 1994, p. 104.

2 NYSSCPA (New York State Society of Certified Public Accounts), Accounting Terminology Guide - Over 1,000 Accounting and Finance Terms, 2018, disponibil la: https://www.nysscpa.org/professional-resources/accounting-terminology-guide#letterf, accesat 18 Februarie 2018. 3 Gaston Jèze, Cours de finances publiques, 1935-1936, Paris, Librairie Générale de Droit & de Jurisprudence, 1936, p. 2, aşa cum apare citat în Văcărel, Iulian (coordonator) şi alŃii , FinanŃe publice, ediŃia a IV-a, Editura didactică şi pedagogică, RA, Bucureşti, 2004, p. 36.

Page 3: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

3

Imaginea sintetică privind sfera de cuprindere a finanŃelor este reflectată în tabelul nr. 1.1.

Tabelul nr. 1.1. Sfera de cuprindere a finanŃelor

FINANłE Se ocupă cu gestionarea banilor statului şi ai entităŃilor private, cum ar fi firmele,

inclusiv persoanele particulare. FinanŃe publice Sunt asociate gestionării banilor statului, respectiv a banilor publici.

FinanŃe private Sunt asociate gestionării banilor entităŃilor private. • FinanŃele întreprinderii:

accesarea de credite bancare emiterea de titluri financiare realizarea de fuziuni şi achiziŃii efectuarea de depozite bancare investirea în titluri financiare etc.

• FinanŃele personale: planificarea bugetului personal constituirea de depozite contractarea de credite ipotecare accesarea de credite de nevoi personale realizarea de investiŃii în titluri financiare asigurări de viaŃă etc.

O ramură aparte a finanŃelor o constituie finanŃele internaŃionale.

1.2. ROLUL SISTEMULUI FINANCIAR

Studiul finanŃelor implică studiul sistemului financiar. Într-o accepŃiune largă,

sistemul financiar reprezintă ansamblul instituŃiilor şi pieŃelor financiare, instrumentelor, mecanismelor şi reglementărilor care asigură şi facilitează transferul fondurilor de la cei care economisesc, adică, pentru anumite perioade de timp, au surplus de fonduri în raport cu necesităŃile lor, către cei care au nevoie de fonduri (de credite).

Transferul fondurilor de la entităŃile care au surplus de fonduri către entităŃile care sunt în deficit de fonduri se poate realiza:

în mod direct, prin cumpărarea de către cei care au fonduri disponible de instrumente financiare emise de împrumutat sau

indirect, cu ajutorul intermediarilor financiari, care colectează fondurile celor ce economisesc şi, ulterior, efectuează plasamente/acordă credite4.

4 Richard Roberts, The City, The Economist Books, London, 2004, p. 65-68, cit. în Negruş,

Mariana, Produse şi servicii bancare. Marketing bancar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2008, p. 20.

Page 4: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

4

În sens larg, intermediarii financiari (financial intermediaries) reprezintă instituŃiile care facilitează întâlnirea între cererea de fonduri (cei care investesc) şi oferta de fonduri (cei care economisesc).

Principalii intermediari financiari sunt: băncile comerciale, societăŃile de asigurări, fondurile de pensii, fondurile de investiŃii.

În funcŃie de specificul fiecărei Ńări, de nivelul de dezvoltare şi maturizare a sistemului său financiar, pe lângă aceşti intermediari financiari, un rol important este deŃinut şi de alŃi intermediari, cum ar fi: casele de economii, băncile cooperatiste, societăŃile de leasing, companiile de factoring.

PiaŃa financiară este un termen generic care desemnează piaŃa prin intermediul căreia se întâlneşte cererea şi oferta de fonduri atât pe termen scurt (în mod convenŃional, până la 1 an), cât şi pe termen mediu (între 1 şi 5 ani) şi termen lung (peste 5 ani).

PiaŃa financiară cuprinde două segmente importante: - piaŃa bancară, care reflectă ansamblul relaŃiilor de credit bazate pe active care

nu sunt negociabile, respectiv pentru care nu există o piaŃă secundară; - piaŃa titlurilor financiare, cu două subcomponente: - piaŃa monetară – reflectă tranzacŃiile cu titluri financiare pe termen scurt; - piaŃa de capital – cuprinde tranzacŃiile cu titluri financiare pe termen lung5. Referitor la piaŃa bancară, întâlnirea cererii şi ofertei de fonduri se realizează prin

interpunerea între solicitantul de fonduri (cel care doreşte un credit bancar) şi ofertantul de fonduri (cel care constituie un depozit bancar) a unui intermediar financiar, practicându-se finanŃarea indirectă. În cazul emisiunii de titluri financiare, finanŃarea are caracter direct.

Titlurile financiare sunt emise şi vândute/cumpărate pentru prima dată pe piaŃa primară de capital. TranzacŃionarea titlurilor financiare, respectiv vânzarea/cumpărarea titlurilor deja emise se realizează pe piaŃa secundară de capital.

PieŃele secundare pot fi organizate sub formă de burse de valori (engl. stock exchanges) sau sub formă de pieŃe de negocieri (engl. pieŃe OTC, over-the-counter).

În situaŃia în care transferul fondurilor de la unităŃile cu excedent momentan de disponibilităŃi la cele în căutare de fonduri transcede graniŃele naŃionale, piaŃa financiară dobândeşte dimensiuni internaŃionale. Printre segmentele specifice pieŃei financiare internaŃionale se pot enumera:

1. piaŃa monetară internaŃională, dominată de piaŃa eurovalutelor; 2. piaŃa internaŃională de capital, cu subcomponentele sale:

- piaŃa acŃiunilor internaŃionale şi - piaŃa obligaŃiunilor internaŃionale (obligaŃiuni străine şi euroobligaŃiuni).

PiaŃa financiară internaŃională este o extensie a pieŃelor financiare naŃionale, a cărei dezvoltare a fost impulsionată de o serie de factori, între care un rol important îl deŃine dezvoltarea schimburilor comerciale internaŃionale şi a investiŃiilor internaŃionale.

5 Popa, Ioan, Bursa, vol. 1, ColecŃia Bursa, Editura Adevărul SA, Bucureşti, 1993, p. 43.

Page 5: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

5

1.3. FINANłAREA DIRECTĂ Precum s-a precizat, transferul fondurilor de la entităŃile cu surplus de fonduri la

cele în căutare de fonduri se poate realiza cu ajutorul intermediarilor financiari, aşa cum a fost descris în paragraful anterior, dar şi în mod direct, prin finanŃare directă.

Această modalitate de finanŃare presupune că împrumutatul emite instrumente financiare pe piaŃa financiară prin care solicită împrumuturi de la persoanele fizice sau juridice care cumpără instrumentele financiare respective.

Caracterul direct al finanŃării reiese din faptul că investitorii în titlurile financiare emise de împrumutat împrumută în mod direct emitentul titlurilor financiare pe diferite termene, de exemplu, obligaŃiuni - pentru împrumuturile pe termen mediu şi lung - sau efecte (hârtii) comerciale - pentru împrumuturile pe termen scurt.

Recurgerea la această modalitate de finanŃare a căpătat amploare pe măsura intensificării procesului de dezintermediere, respectiv de „ocolire” a băncilor atât în ceea ce priveşte realizarea de plasamente/depozite de către deŃinătorii de fonduri în exces, cât şi accesarea de credite, de către unităŃile în deficit de fonduri, doritoare să obŃină finanŃare.

Cu alte cuvinte, entităŃile cu surplus de fonduri au început să „ocolească” băncile pentru că au găsit modalităŃi mai avantajoase de plasament decât efectuarea de depozite bancare, cum ar fi, de exemplu, investiŃiile în acŃiuni, obligaŃiuni, unităŃi de fond etc.

Un rol important în finanŃarea directă revine băncilor de investiŃii, la care firmele emitente pot apela pentru obŃinerea de consultanŃă în ceea ce priveşte montarea împrumutului, respectiv vânzarea şi subscrierea (garantarea) titlurilor emise.

Prezentarea comparată a finanŃării directe şi finanŃării indirecte este reflectată în tabelul nr. 1.2.

Tabelul nr. 1.2. FinanŃarea directă şi finanŃarea indirectă – prezentare

comparată FINANłAREA DIRECT Ă FINANłAREA INDIRECT Ă

Definire Presupune că întâlnirea între cererea şi oferta de fonduri, respectiv între entităŃile cu exces de disponibilităŃi şi cele cu deficit de fonduri se realizează în mod direct. Limite Recurgerea la această formă de finanŃare prezintă anumite limite întrucât, în practică, este dificil să se coreleze interesele celor două tipuri de entităŃi. În plus, accesul la această formă de finanŃare este rezervat firmelor mari, cunoscute pe piaŃă, cu standing ridicat. Băncile de investiŃii Un rol important în finanŃarea directă

Definire Întâlnirea între cererea şi oferta de fonduri, adică între unităŃile care temporar dispun fonduri în exces şi cele care sunt în căutare de fonduri, se realizează cu ajutorul intermediarilor financiari: • băncile comerciale - colectează fonduri sub forma depozitelor atrase de la persoane fizice şi juridice pe baza cărora acordă credite • casele de economii – atrag economii sub formă de depozite pe termen lung, pe care le plasează în sistemul bancar sau pe alte segmente ale pieŃei financiare • băncile cooperatiste – oferă produse şi servicii bancare membrilor săi, care sunt, deopotrivă, proprietari şi clienŃi ai băncilor

Page 6: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

6

revine băncilor de investiŃii care oferă consultanŃă firmelor în privinŃa emiterii titlurilor, plasează şi garantează emisiunile. SocietăŃile de rating Acordă ratinguri privind riscul emisiunilor de titluri efectuate de firme.

cooperatiste • societăŃile de asigurare - atrag fonduri sub forma primelor de asigurare încasate de la asiguraŃi pe care le investesc pe diferite segmente ale pieŃei financiare (depozite bancare, acŃiuni, obligaŃiuni etc.) • fondurile mutuale - colectează economiile diverşilor investitori cu scopul de a le plasa în comun. Pentru sumele alocate, investitorii primesc unităŃi de fond, iar câştigul lor rezultă din diferenŃa între suma primită la răscumpărarea unei unităŃi de fond şi suma plătită pentru cumpărarea aceleaşi unităŃi de fond • fondurile de pensii - colectează contribuŃiile de pensie vărsate în mod regulat de către salariaŃi pe care le investesc pe termen lung în diverse plasamente pe piaŃa financiară.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE FinanŃe, finanŃe publice, finanŃe private, finanŃele întreprinderii, sistem financiar, finanŃare directă, finanŃare indirectă, intermediari financiari; bănci comerciale, case de economii, bănci cooperatiste, fonduri mutuale, societăŃi de asigurare, fonduri de pensii, piaŃa financiară; piaŃa monetară; piaŃa de capital TEME DE DEZBATERE Sfera de cuprindere a finanŃelor Rolul intermediarilor financiari Tipuri de intermediari financiari Componentele sistemului financiar Structura pieŃei financiare Premise ale dezvoltării pieŃei financiare globale ModalităŃi de realizare a finanŃării directe Mecanismul emiterii hârtiilor comerciale Structura sectorului financiar în România ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false FinanŃele întreprinderii şi finanŃele personale fac parte din categoria finanŃelor

publice. Răspuns: Fals

Page 7: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

7

Principalii intermediari financiari sunt: băncile comerciale, casele de economii, băncile cooperatiste, fondurile de investiŃii, societăŃile de asigurare, fondurile de pensii.

Răspuns: Adevărat Sectorul financiar din România se bazează predominant pe piaŃa de capital, în

timp ce sectorul bancar deŃine o pondere modestă. Răspuns: Fals StabiliŃi care este varianta corectă de răspuns

........................... colectează economiile diverşilor investitori cu scopul de a le plasa în comun. Pentru sumele alocate, investitorii primesc unităŃi de fond, iar câştigul lor rezultă din diferenŃa între suma primită la răscumpărarea unei unităŃi de fond şi suma plătită pentru cumpărarea aceleaşi unităŃi de fond.

a) Fondurile mutuale b) SocietăŃile de asigurare c) Băncile comerciale Răspuns: a

MutaŃiile demografice – scăderea natalităŃii, îmbătrânirea populaŃiei, creşterea

speranŃei de viaŃă – reprezintă factori importanŃi pentru dezvoltarea: a) fondurilor de administrare a averii statului b) fondurilor de pensii c) fondurilor hedge. Răspuns: b

CAPITOLUL 2. BUGETUL PUBLIC

În România, necesarul de resurse la nivelul societăŃii şi posibilităŃile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat, care cuprinde ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar, agregate şi consolidate pentru a forma un întreg. 2.1. Structura bugetului general consolidat

La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete, corelate între ele, alcătuind sistemul bugetar. ComponenŃa sistemului bugetar se află în strânsă interdependenŃă cu structura organizatorică a statului şi diferă de la o Ńară la alta.

Bugetul general consolidat reflectă, la nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaŃii, corespunzător nevoii sociale şi obiectivelor de politică financiară ale perioadei. Caracterul de buget consolidat decurge din tehnica întocmirii lui, adică eliminarea transferurilor dintre diferitele categorii de bugete.

Conform Legii nr. 500/ 2002 privind finanŃele publice - în vigoare şi în prezent – bugetul general consolidat cuprinde un sistem unitar de bugete şi anume: bugetul de stat,

Page 8: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

8

bugetul asigurărilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul Trezoreriei statului, bugetele instituŃiilor publice autonome, bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral sau parŃial din bugetul de stat, bugetele instituŃiilor publice finanŃate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat, bugetul fondurilor externe nerambursabile6.

2.2. Bugetul de stat – principalul plan financiar al statului Bugetul este un instrument aflat în mâna conducerii statului pentru a previziona şi aloca resursele financiare publice, cu scopul îndeplinirii unor obiective urmărite în cadrul politicii sale. În acelaşi timp, bugetul este un instrument contabil şi financiar, un act juridic şi unul politic. Bugetul este un cont al statului, care arată cât de mult cheltuieşte guvernul şi cum sunt finanŃate cheltuielile sale publice. Este un act juridic, deoarece este un act de autorizare de către Parlament sau guvern. Fiind un document care necesită autorizarea prealabilă a puterii legislative, bugetul are caracter obligatoriu. Este un act politic, pentru că transpune în plan financiar o viziune politică.

Din punct de vedere economic, bugetul reflectă corelaŃiile macroeconomice, în special, legătura cu produsul intern brut. Teoria economică modernă consideră bugetul ca o variabilă esenŃială în determinarea produsului intern brut şi a nivelului folosirii resurselor.

Bugetul de stat exprimă relaŃii economice în formă bănească formate în procesul repartiŃiei produsului intern brut, corespunzător obiectivelor de politică economică, socială şi financiară a fiecărei perioade. Aceste relaŃii se manifestă în dublu sens: atât ca relaŃii de mobilizare la dispoziŃia statului a resurselor băneşti, cât şi ca relaŃii prin care se repartizează aceste resurse.

În economia modernă, bugetul nu constituie doar un document în care se înscriu veniturile şi cheltuielile statului pe parcursul unui an bugetar, ci reprezintă un plan financiar la nivel macroeconomic, pe termen scurt. Rolul bugetului de stat este evidenŃiat şi strâns legat de funcŃiile finanŃelor publice. Bugetul nu reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu şi se compară veniturile şi cheltuielile publice; rolul său este mult mai complex şi vizează: alocarea şi redistribuirea resurselor, precum şi reglarea vieŃii economice.

Rolul alocativ al bugetului decurge din faptul că, în mod tradiŃional, statul îşi asumă sarcina finanŃării serviciilor publice. La partea de cheltuieli, bugetul reflectă modul de alocare a resurselor în fiecare an bugetar. În măsura în care statul se manifestă ca agent economic (prin derularea unor activităŃi industriale şi comerciale proprii sau prin participarea la finanŃarea unor acŃiuni în sectorul particular) cheltuielile ocazionate de asemenea activităŃi sunt evidenŃiate, de obicei, în bugete anexă şi în conturi speciale de trezorerie.

Rolul redistributiv al bugetului se manifestă, pe de o parte prin intermediul impozitelor şi taxelor şi, pe de altă parte prin intermediul cheltuierilor. Dacă avem în vedere progresivitatea impunerii asupra veniturilor persoanelor fizice, aceasta este o modalitate de redistribuire a veniturilor între diverse categorii sociale, iar tehnicile fiscale folosite pot fi: deducerile din venit; aplicarea unor cote diferenŃiate de impozit în funcŃie de mărimea tranşei de venit; utilizarea unor impozite diferenŃiate în funcŃie de originea 6 conform art.1 alin (2) şi art 2 pct. 38 din Legea 500/2002 privind finanțele publice

Page 9: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

9

veniturilor etc. În ceea ce priveşte partea de cheltuieli, fiecare destinaŃie dată acestora reflectă redistribuirea realizată prin intermediul bugetului, între diverse domenii şi sectoare de activitate. Bugetul asigură redistribuirea veniturilor publice şi prin intermediul subvenŃiilor (acordate diferitelor domenii, precum agricultura) sau al cheltuielilor de transfer cu caracter social (cheltuieli publice efectuate în scopul asigurării protecŃiei sociale).

Rolul de reglare (stabilizare) se referă la posibilitatea autorităŃilor publice de a acŃiona asupra economiei, stimulând sau frânând anumite activităŃi, cu ajutorul veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetar. Resursele publice pot fi utilizate ca instrument al politicii conjuncturale în scopuri difetite, corespunzător cerinŃelor din anumite perioade: frânarea unor activităŃi sau dimpotrivă, susŃinerea relansării economice. Creşterea impozitelor reduce veniturile disponibile, influenŃând negativ consumul. Scăderea impozitelor are efect contrar, astfel că veniturile disponibile cresc şi relansează consumul.

Prin intermediul soldului bugetar, reglarea activităŃii economice se bazează pe acceptarea deficitului bugetar, care poate stimula economia. Acceptarea unui deficit controlat stă la baza limitării presiunii fiscale şi a poverii impozitelor. 2.3. Principiile bugetare

Universalitatea presupune ca veniturile şi cheltuielile publice să fie înscrise în bugetul de stat în sumele lor totale, astfel încât Parlamentul să dispună de informaŃiile privind veniturile totale pe care statul urmează să le încaseze în perioada considerată şi destinaŃia acestora.

Unitatea bugetară. Principiul unităŃii bugetare implică existenŃa unui document unic în care să se înscrie veniturile şi cheltuielile publice exprimate în sumele lor totale.

Debugetizarea constă în scoaterea în afara bugetului general al statului a unor cheltuieli şi acoperirea lor din surse alternative. Prin debugetizare se intenŃionează facilitarea unor cheltuieli publice pe seama unor resurse complementare, atunci când veniturile ordinare sunt insuficiente. Debugetizarea are două accepŃiuni: - trecerea de la finanŃarea publică la cea particulară (exemplu: cheltuielile privind construcŃia de locuinŃe); - dezangajarea statului prin prevederea unor cheltuieli în bugete anexă sau în bugetele conturilor speciale de trezorerie şi nu în bugetul general al statului. Anualitatea reprezintă prima regulă bugetară aplicată în practică. Principiul anualităŃii bugetului se referă, pe de o parte, la perioada de timp pentru care se întocmeşte şi se aprobă bugetul şi, pe de altă parte, la perioada de timp în care se încasează veniturile şi se efectuează cheltuielile. Echilibrul bugetar. Acesta a fost considerat vreme îndelungată ca fiind “principiul de aur al gestiunii bugetare” şi constă în asigurarea egalităŃii dintre venituri şi cheltuieli, atât în faza de întocmire a bugetului, cât şi în perioada de execuŃie a acestuia. Principalele cauze care generează dezechilibre bugetare (în sensul apariŃiei deficitului bugetar) sunt: cursa înarmărilor, creşterea cheltuielilor de administraŃie ale statului, creşterea cheltuielilor cu serviciul datoriei publice ş.a. În prezent, practica ignoră şi acest principiu, astfel că în numeroase Ńări bugetele se întocmesc şi se încheie cu deficit.

Page 10: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

10

Principiul echilibrului bugetar a fost treptat abandonat, pe de o parte din cauză că economia reală nu asigura un randament fiscal ridicat pentru acoperirea cheltuielilor publice anuale iar, pe de altă parte, sub influenŃa adepŃilor finanŃelor funcŃionale, care promovează teoria bugetelor ciclice şi cu caracter de reglare. Concret, aceste practici constau în:

- întocmirea a două bugete: unul ordinar, echilibrat şi unul extraordinar deficitar. Cel de al doilea urmează a fi echilibrat prin împrumuturi sau emisiune bănească;

- asigurarea echilibrului prin operaŃiunea de debugetizare; - elaborarea de bugete ciclice. Constă în întocmirea unor bugete plurianuale, în

cadrul cărora echilibrarea se realizează la nivelul unui ciclu economic, având în vedere fluctuaŃiile veniturilor publice în diferitele faze ale acestuia. Astfel, în perioadele de avânt economic, pe seama creşterii produsului intern brut se remarcă o sporire a veniturilor publice, iar în perioadele de depresiune, activitatea restrângându-se, are loc o reducere a veniturilor publice, fapt ce îngreunează realizarea echilibrului bugetar anual.

AdepŃii teoriei bugetelor ciclice propun următoarele tehnici pentru asigurarea echilibrului: constituirea unor fonduri de rezervă; crearea unor fonduri de amortizare; amortizarea alternativă a datoriei publice.

Specializarea bugetară. Potrivit acestui principiu, veniturile înscrise în buget sunt aprobate de Parlament pe surse de provenienŃă, iar cheltuielile pe categorii. Pentru a oferi puterii legislative o imagine cât mai clară asupra bugetului public, înscrierea veniturilor şi cheltuielilor trebuie să urmeze o schemă unitară, care se regăseşte în clasificaŃia bugetară. Schema clasificaŃiei bugetare trebuie să fie simplă, concisă şi clară şi să grupeze veniturile după provenienŃă iar cheltuielile conform destinaŃiei.

Publicitatea (transparenŃa) bugetului presupune ca, în urma dezbaterii şi aprobării de către Parlament, bugetul de stat să fie adus la cunoştinŃa opiniei publice, fapt realizat prin publicarea în Monitorul Oficial. Neafectarea veniturilor bugetare se referă la faptul că, odată vărsate la buget, veniturile publice se depersonalizează. Altfel spus, veniturile, în ansamblul lor, finanŃează cheltuielile în totalitatea lor. 2.4. Metode şi tehnici de cuantificare a veniturilor și cheltuielilor bugetare În vederea dimensionării indicatorilor de venituri şi cheltuieli cuprinşi în buget, se utilizează numeroase metode, grupate în două mari categorii: clasice şi moderne.

Dintre metodele clasice de stabilire a mărimii veniturilor şi cheltuielilor bugetului de stat, menŃionăm: metoda automată, metoda majorării şi metoda evaluării directe.

1. Metoda automată (numită şi a penultimei) constă în întocmirea proiectului de buget, luând ca bază de pornire execuŃia bugetară a penultimului an bugetar. Metoda are avantajul simplităŃii, întrucât nu necesită un volum mare de lucrări, dar dezavantajul că datele oferite drept bază de pornire sunt perimate în timp, mai ales în perioadele de mari transformări economice şi sociale.

2. Metoda majorării (sau a diminuării) presupune stabilirea unui ritm mediu de variaŃie a indicatorilor bugetari pe o perioadă anterioară de 5-10 ani. Pentru aceasta, se iau în calcul indicatorii rezultaŃi în exerciŃiile bugetare ale perioadei anterioare anului pentru care se proiectează noul buget. Valoarea ritmului mediu astfel rezultată, se aplică asupra indicatorilor aferenŃi anului bugetar în curs, determinând nivelul veniturilor şi al cheltuielilor pentru anul următor.

Page 11: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

11

3. Metoda evaluării directe are în vedere cuantificarea fiecărei surse de venit sau categorii de cheltuieli, bazate pe valori rezultate din execuŃia preliminată a indicatorilor de buget pe anul în curs, precum şi pe previziunile în domeniul economico-social ale perioadei pentru care se proiectează bugetul (anul următor).

În general, metodele clasice sunt depăşite, având anumite limite din următoarele considerente:

- volumul insuficient de informaŃii utilizat la construirea bugetului; - imposibilitatea previzionării şi cuantificării efectelor unor factori ce pot interveni

pe parcurs în economia reală şi finanŃele Ńării; - nu vizează urmărirea eficienŃei acŃiunilor ce se finanŃează din resursele publice; - nu reuşesc să cuantifice şi să coreleze cheltuielile aferente noilor instituŃii publice

şi obiective economice publice, cu sporul de venituri rezultat prin introducerea unor noi impozite sau mărirea celor existente şi/sau cu reducerea de venituri publice determinate de eliminarea unor impozite sau de diminuarea unora dintre cele existente.

Metodele moderne de cuantificare a veniturilor şi cheltuielilor bugetare vizează raŃionalizarea cheltuielilor bugetare şi au la bază, în principal, analiza “cost-avantaje” sau “cost-eficacitate”. Această analiză presupune existenŃa mai multor proiecte alternative pentru realizarea aceluiaşi obiectiv şi reprezintă un mod practic de alegere a acelei variante care maximizează rezultatele obtenabile la un anumit nivel al costurilor, sau care obŃine aceleaşi efecte, cu costuri minime.

Dintre metodele modern menționăm: metoda de planificare, programare, bugetizare; metoda denumită “baza bugetară zero”; managementul prin obiective; bugetul bazat pe programe; metoda raŃionalizării opŃiunilor bugetare.

2.5. Procesul bugetar

Procesul bugetar reprezintă un ansamblu de operaŃiuni care se succed anual şi privesc elaborarea şi aprobarea proiectului legii bugetare anuale, execuŃia curentă a bugetului,încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară, precum şi controlul bugetar.

Separat de particularităŃile care se pot manifesta în modul concret de desfăşurare, procesul bugetar are unele trăsături specifice şi anume: caracter decizional, ciclic, politic, democratic şi cu impact public. În Ńara noastră, procesul bugetar cuprinde următoarele etape (sau faze) succesive: (1) elaborarea proiectului de buget; (2) aprobarea bugetului; (3) execuŃia bugetului; (4) încheierea execuŃiei bugetului; (5) controlul execuŃiei bugetului; (6) aprobarea execuŃiei bugetului.

Elaborarea proiectului legii bugetare este un proces deosebit de complex, având caracter iterativ, care constă în dimensionarea mărimii alocaŃiilor bugetare destinate finanŃării utilit ăŃolor publice, precum şi a resurselor financiare care urmează a se mobiliza în cadrul unui an bugetar.

Elaborarea proiectului de buget este un proces iterativ, în cadrul căruia fluxul informaŃional se produce în dublu sens, de jos în sus şi de sus în jos. Documentele care se finalizează la întocmirea bugetului sunt: expunerea de motive şi proiectul bugetului de stat, anexele la proiectul bugetului, precum şi alte informaŃii documentare.

Aprobarea bugetului. InstituŃia publică împuternicită prin ConstituŃie să aprobe proiectul legii bugetului de stat este Parlamentul, ca for legislativ cu largă reprezentare a

Page 12: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

12

populaŃiei. Modul de desfăşurare a etapei referitoare la aprobarea proiectului de buget depinde de organizarea Parlamentului: unicameral sau bicameral; în cel de al doilea caz, există situaŃii în care drepturile celor două camere sunt diferenŃiate în ceea ce priveşte formularea de amendamente la proiectul bugetului.

Proiectul de buget înaintat Parlamentului urmează mai multe faze: - prezentarea proiectului de buget în plenul Parlamentului de către primul

ministru sau de către ministrul finanŃelor; - analiza proiectului de buget în comisiile parlamentare de specialitate: buget -

finanŃe, educaŃie, ocrotirea sănătăŃii, cultură, protecŃia mediului, apărare naŃională, agricultură, industrie etc.; în continuare are loc analiza şi aprobarea proiectului în Comisia de buget-finanŃe a legislativului, prilej cu care este luată decizia de aprobare sau respingere a amendamentelor formulate de comisiile anterioare;

- dezbaterea şi aprobarea proiectului de buget în Parlament. În cazul semnalării unor divergenŃe între cele două Camere ale acestuia, se prevede constituirea unei Comisii de mediere compusă din deputaŃi şi senatori;

- ratificarea de către Preşedintele Ńării a proiectului de buget aprobat de Parlament. Din acest moment, bugetul devine lege şi trebuie aplicat în această formă.

Etapa execuŃiei bugetului se desfăşoară pe o perioadă de un an calendaristic şi constă în luarea măsurilor necesare pentru realizarea, pe de o parte, a veniturilor prevăzute şi, pe de altă parte, a cheltuielilor aprobate prin legea bugetului de stat.

Responsabilitatea pentru execuŃia bugetului, în conformitate cu Legea bugetului de stat revine Guvernului care, prin instituŃiile componente, trebuie să demonstreze că are capacitatea de a colecta veniturile în cuantumul prevăzut, precum şi de a efectua cheltuielile în condiŃii de eficienŃă, eficacitate şi economicitate.

Prevederile bugetare se consideră limite minime pentru venituri şi limite maxime pentru cheltuieli.

ExecuŃia veniturilor bugetare este diferită de execuŃia cheltuielilor bugetare. Pe parcursul acestui proces, obiectivul central este menŃinerea echilibrului dintre venituri şi cheltuieli. Derularea operaŃiunilor de încasare a veniturilor şi efectuare a plăŃilor aferente bugetului, are loc prin intermediul Trezoreriei publice.

Răspunderea pentru modul cum sunt cheltuite sumele aprobate prin legea bugetară revine, în primul rând, ordonatorilor de credite, care sunt funcŃionari administrativi cu calitatea de a ordona execuŃia cheltuielilor publice. Ordonatorii pot fi principali, secundari şi terŃiari. Categoriile, rolul şi responsabilităŃile ordonatorilor de credite sunt precizate în Legea nr. 500 / 2002 privind finanŃele publice, art. 20.

Încheierea şi aprobarea contului de execuŃie bugetară. Modul de gestionare a bugetului se concretizează în întocmirea, la finele anului bugetar, a contului de execuŃie bugetară. Acesta cuprinde toate operaŃiunile de încasare a veniturilor şi efectuare a cheltuielilor, precum şi soldul cu care s-a încheiat anul bugetar: excedent sau deficit. Activitatea de încheiere a contului de execuŃie bugetară revine Ministerului FinanŃelor Publice.Guvernul analizează şi definitivează contul general de execuŃie a bugetului de stat şi îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iunie a anului următor celui de execuŃie.

Dacă rezultatul contului de execuŃie a bugetului de stat este deficit, la propunerea Guvernului, Parlamentul hotărăşte modul de acoperire a acestuia şi măsurile

Page 13: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

13

care trebuie adoptate pentru a preveni repetarea unor asemenea situaŃii în exerciŃiul financiar următor.

Controlul şi aprobarea execuŃiei bugetului. Controlul execuŃiei bugetare are o importanŃă deosebită, deoarece trebuie să asigure, pe de o parte, respectarea legalităŃii bugetare şi, pe de altă parte, încadrarea în autorizarea bugetară dată de Parlament. Controlului bugetar i se adaugă o activitate complementară, de evaluare a calităŃii gestiunii financiare publice, care poate fi realizată simultan cu operaŃiunea de control propiu-zisă sau separat de aceasta.

Corespunzător organismului care îl efectuează, controlul îndeplinirii prevederilor înscrise în proiectul de buget aprobat, poate fi:

- administrativ – exercitat de organele interne de control ale Ministerului FinanŃelor sau ale altor ministere, precum şi de organele de control aflate în subordinea directă a primului ministru;

- jurisdicŃional – realizat de Curtea de Conturi şi Camerele de conturi judeŃene; - politic – exercitat de Parlament.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE buget public, buget de stat, buget general consolidat, sistem bugetar, bugete locale, buget al asigurărilor sociale de stat, fonduri speciale, principii bugetare,

TEME DE DEZBATERE

- Comentați rolul bugetului de stat - Descrieți principiul echilibrului bugetar - Comentați principiul unității bugetare - Precizați în ce constă anualitatea bugetară - Precizati la ce se referă principiul transparenței bugetare - Comentați esența principiului neafectării veniturilor bugetare - Precizați în ce constă universalitatea bugetară - Descrieți în ce constă sistemul de gestiune și efectuați o comparație cu

sistemul de exercițiu

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false

1.Bugetul general consolidat reflectă, la nivelul unui an, fluxurile financiare publice de formare a veniturilor şi de repartizare a acestora pe destinaŃii, corespunzător nevoii sociale şi obiectivelor de politică financiară ale perioadei.

Răspuns corect: Adevarat 2. Caracterul de buget consolidat decurge din tehnica întocmirii lui, adică

eliminarea transferurilor dintre diferitele categorii de bugete. Răspuns corect: Adevarat

Alegeți varianta corectă: Rolul alocativ al bugetului decurge din faptul că: a) în mod tradiŃional, statul îşi asumă sarcina finanŃării serviciilor publice b) prin buget are loc redistribuirea fondurilor financiare publice, pe de o parte prin intermediul impozitelor şi taxelor şi, pe de altă parte, prin intermediul cheltuierilor publice

Page 14: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

14

c) autorităŃile publice au posibilitatea de a acŃiona asupra economiei, stimulând sau frânând anumite activităŃi, cu ajutorul veniturilor, cheltuielilor şi soldului bugetar

d) nici una dintre afirmații nu este adevărată cu privire la rolul alocativ al bugetului de stat

e) toate afirmațiile sunt adevărate cu privire la rolul alocativ al bugetului de stat Răspuns corect: a) Dintre enunțurile de mai jos, selectați-l pe cel care se referă la principiile

bugetare: universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea, publicitatea

bugetului, neafectarea veniturilor bugetare universalitatea, unitatea, anualitatea, echitatea fiscală, specializarea, publicitatea

bugetului, neafectarea veniturilor bugetare universalitatea, unitatea, anualitatea, echilibrul, specializarea, publicitatea

bugetului, neafectarea veniturilor bugetare, comoditatea impunerii nici unul dintre răspunsuri nu cuprinde principii bugetare toate enunțirile grupează principiile bugetare Răspuns corect: a)

CAPITOLUL 3. SISTEMUL CHELTUIELILOR PUBLICE

Cheltuielile publice sunt ocazionate de realizarea rolului statului ca autoritate publică şi ca actor economic, fiind suportate de către toŃi cetăŃenii acestuia, în proporŃii diferite. 3.1. ConŃinutul şi clasificarea cheltuielilor publice

Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico-sociale în formă bănească, manifestate între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia.

Concret, cheltuielile publice se materializează în plăŃi efectuate de stat pentru îndeplinirea diferitelor obiective ale politicii statului: servicii publice generale, acŃiuni social-culturale, apărare naŃională, ordine publică, acŃiuni economice etc.

Pentru a defini mai clar conceptul de cheltuieli publice, este utilă o paralelă între cheltuielile pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice. Pentru cheltuielile private sunt specifice următoarele aspecte:

- asigură satisfacerea unor preferinŃe individuale, având la bază opŃiunea individuală;

- privesc plăŃi efectuate pentru a obŃine în schimb bunuri şi servicii; - mărimea lor depinde de înclinaŃia individuală spre consum a membrilor

societăŃii; - sunt efectuate direct de beneficiarul bunurilor şi serviciilor, care cunoaşte preŃul

plătit. Spre deosebire de acestea, cheltuielile publice: - urmăresc satisfacerea unor preferinŃe colective, stabilite pe baza opŃiunilor

colective (se consideră că există un anumit grad de omogenitate a preferinŃelor);

Page 15: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

15

- privesc finanŃarea de bunuri şi servicii publice, dar şi transferuri în scopul redistribuirii veniturilor în societate;

- mărimea lor depinde de numeroşi factori, cum sunt: înclinaŃia populaŃiei spre consumul de bunuri şi servicii publice; potenŃialul economic al Ńării respective; ideologia partidelor aflate la putere; gradul de consimŃire la plata impozitelor etc.;

- sunt efectuate de un intermediar – statul – beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice neputând să facă o legătură directă între contribuŃia lor la aceste cheltuieli (impozitele plătite) şi beneficiile obŃinute din consumuarea bunurilor şi serviciilor publice; altfel spus, beneficiarii bunurilor şi serviciilor publice nu cunosc preŃul plătit pentru accesul la consumul unui anumit bun sau serviciu public.

Pe baza acestor precizări, cheltuielile publice se pot defini ca acŃiunile care stabilesc obligaŃii ce vor avea drept rezultat plăŃi imediate sau viitoare, care au ca sursă de finanŃare veniturile publice şi în special veniturile fiscale.

Această definiŃie scoate în evidenŃă rolul de alocator de resurse al sectorului public; acesta, folosind veniturile din impozite şi taxe colectate de la contribuabili, acŃionează pentru a satisface cererile de politici publice, prin efectuarea de cheltuieli publice.

ConŃinutul economic al cheltuielilor publice este stâns legat de destinaŃia acestora. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuieli cu administraŃia generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.) iar altele reprezintă doar o avansare de produs intern brut reflectând participarea statului la finanŃarea formării brute de capital, atât în sfera producŃiei materiale, cât şi în sfera nematerială (echipamente de investiŃii, construcŃia de drumuri, poduri, aeroporturi etc.).

Între cheltuielile publice şi cheltuielile bugetare există o deosebire, corespunzător sferei de cuprindere a celor două noŃiuni. Astfel, sfera cheltuielilor publice este mai cuprinzătoare, incluzându-le pe cele bugetare. Cheltuielile bugetare sunt cheltuieli publice, dar nu toate cheltuielile publice sunt, în acelaşi timp şi cheltuieli bugetare.

Criteriile de clasificare a cheltuielilor publice. Structura cheltuielilor publice poate fi abordată corespunzător mai multor criterii

de clasificare şi anume: a) ClasificaŃia administrativă se bazează pe criteriul instituŃiilor prin intermediul

cărora se efectuează cheltuielile publice: ministere, unităŃi administrativ-teritoriale, instituŃii publice autonome etc. Acest criteriu se foloseşte la repartizarea cheltuielilor publice pe ordonatori de credite bugetare.

b) ClasificaŃia economică grupează cheltuielile publice în: (1) cheltuieli curente care asigură buna funcŃionare şi întreŃinere a instituŃiilor publice, finanŃarea satisfacerii acŃiunilor publice, transferarea unor sume de bani anumitor categorii de persoane, sau pentru onorarea angajamentelor speciale ale statului. Ele reprezintă un consum definitiv de p.i.b. şi trebuie să se reînnoiască anual; (2) cheltuieli de capital (de investiŃii) se concretizează în achiziŃionarea de bunuri de folosinŃă îndelungată, destinate sferei producŃiei materiale sau sferei nemateriale (şcoli, spitale, şosele ş.a.). Ele reprezintă doar o avansare de p.i.b., contribuind la dezvoltarea şi modernizarea patrimoniului public.

c) ClasificaŃia financiară scoate în evidenŃă momentul în care cheltuielile publice afectează mresursele financiare ale statului; corespunzător acestui criteriu, cheltuielile publice pot fi: cheltuieli definitive – cuprind cheltuieli de funcŃionare sau de investiŃii şi formează ponderea cea mai mare a cheltuielilor publice; cheltuieli temporare

Page 16: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

16

– care sunt evidenŃiate în conturile speciale de trezorerie (avansuri, împrumuturi); cheltuieli virtuale (sau posibile) – cele pe care statul se angajează să le efectuaze în anumite condiŃii. În cazul în care statul intervine ca girant pentru un împrumut care, din diverse motive, nu mai poate fi rambursat de către debitori, sumele respective sunt achitate de stat, devenind o cheltuială a acestuia.

d) În funcŃie de rolul lor în viaŃa economică, cheltuielile publice se împart în: cheltuieli reale (sau negative) care reprezintă un consum definitiv de produs intern brut (cheltuielile militare, cale cu întreŃinerea aparatului administrativ etc.); cheltuieli economice (sau pozitive) care contribuie la creşterea avuŃiei naŃionale (construcŃia de drumuri, poduri, aeroporturi, susŃinerea unor proiecte economice etc.).

e) ClasificaŃia funcŃională foloseşte drept criteriu domeniile, ramurile, sectoarele de activitate sau alte destinaŃii spre care sunt dirijate resursele financiare publice. Această grupare reflectă compoziŃia cheltuielilor publice, conform principalelor funcŃii prevăzute în bugetul de stat: educaŃie şi cultură, sectorul social, sănătate, utilizarea forŃei de muncă, apărare naŃională etc.

f) ClasificaŃia folosită de instituŃiile specializate ale ONU are la bază două criterii principale: clasificaŃia funcŃională şi cea economică. 3.2. Scurtă prezentare a cheltuielilor publice grupate conform criteriului func Ńional

Satisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor şi necesită folosirea pe scară largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătăŃirii condiŃiilor de viaŃă ale populaŃiei.

Cheltuielile publice pentru acŃiuni social-culturale cuprind, în principal: a) Cheltuielile publice pentru învăŃământ b) Cheltuielile publice pentru cultură, culte, activitate sportivă şi de tineret c) Cheltuielile publice pentru sănătate d) Cheltuielile publice pentru securitate socială e) Cheltuielile pentru ajutorul de şomaj f) Cheltuielile pentru asistenŃă socială Cheltuielile publice pentru obiective şi acŃiuni economice reflectă funcŃia

statului de reglare a proceselor economice şi se realizează prin intervenŃiua acestuia, utilizând forme şi instrumente specifice. În mod concret, ele vizează finanŃarea regiilor autonome sau societăŃilor cu capital de stat, particular şi mixt, fermierilor şi altor mici întreprinzători sau urmăresc obiective economice importante pentru Ńară.

În grupa ajutoarelor financiare directe se cuprind: subvenŃiile; investiŃiile; împrumuturile cu dobândă subvenŃionată; ajutoarele financiare pentru difuzarea de informaŃii, studii de marketing, organizare de expziŃii; avansurile rambursabile. Cheltuielile publice pentru acŃiuni economice pot să vizeze domenii diverse: industrie, transporturi, construcŃii, agricultură.

Cheltuielile publice pentru gospodărie comunală şi locuinŃe. AutorităŃile publice susŃin financiar şi amenajările teritoriale acordând o seamă de avantaje pentru revitalizarea regiunilor şi dezvoltarea zonelor rurale.

Cheltuielile publice pentru protecŃia mediului. În ultimii ani, protecŃia mediului a devenit o preocupare prioritară a comunităŃii internaŃionale, ca urmare a faptului că un complex de factori, printre care şi dezvoltarea economică, provoacă pierderi imense tuturor Ńărilor şi influenŃează calitatea vieŃii.

Page 17: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

17

Cheltuielile publice pentru cercetare-dezvoltare. ŞtiinŃa şi tehnologia sunt componente de bază ale vieŃii moderne şi ajută direct statele în realizarea dezvoltării durabile.

Cheltuielile pentru servicii publice generale, ordine publică, siguranŃă naŃională şi apărare cuprind, în principal: cheltuielile pentru servicii publice generale şi ordine public, cheltuielile publice pentru apărare naŃională 3.3. Factori de influență și consecințele creșterii cheltuielilor publice

Pe termen lung s-a constatat tendinŃa de creştere a cheltuielilor publice, atât în valori absolute, cât şi ca pondere din produsul intern brut. Cauzele creşterii cheltuielilor publice sunt de ordin economic şi politic, la care se adaugă cele sociale, care determină, în special, creşterea grupei cheltuielilor de transfer.

Pentru interpretarea datelor statistice privitoare la cheltuielile publice, au fost construite modele analitice care iau în considerare acŃiunea concomitentă a cauzelor economice, politice şi sociale care determină cheltuielile publice. O primă grupă a acestor modele o constituie aşa-numitele “modele macroeconomice” care explică modificarea în timp a cheltuielilor publice în funcŃie de varuabilele macroeconomice cum ar fi produsul intern brut sau rata inflaŃiei. A doua grupă de modele este considerată cea care încearcă să explice fundamentele microeconomice de bază ale procesului decizional, care, în ultimă instanŃă, generează creşterea cheltuielilor publice.

Modelele macroeconomice privind creşterea cheltuielilor publice Principalele modele macroeconomice din literatura de specialitate sunt: legea lui

Wagner a extinderii activităŃii statului; modelele dezvoltării privind creşterea cheltuielilor publice; studiile clasice ale lui Peacock şi Wiseman privind creşterea cheltuielilor publice. Analiza lui Peacock şi Wiseman are la bază faptul că, în perioadele dificile, se schimbă concepŃia cetăŃenilor despre fiscalitate, în sensul acceptării unor impozite ridicate care vor permite cheltuieli publice superioare chiar şi după depăşirea perioadelor de criză.Legea lui Wagner se concentrează, în speciel, pe elasticitatea cererii în funcŃie de venit pentru bunuri şi servicii publice, punând în evidenŃă totodată eşecul pieŃei în furnizarea unor astfel de activităŃi. Modelele dezvoltării ale lui Musgrave şi Rostow sustin că sporirea cheltuielilor publice reflectă creşterea rolului statului în procesul dezvoltării, ca furnizor de capital necesar infrastructurii şi de investiŃii sociale, precum şi în încercarea de a acoperi eşecurile pieŃei.

Factori microeconomici ai creşterii cheltuielilor publice Analiza cauzelor care generează creşterea cheltuielilor publice se poate realiza şi

pornind de la studierea factorilor microeconomici care determină modificări în nevoile economico-sociale şi preferinŃele consumatorilor pentru bunuri şi servicii publice. Corespunzător factorilor microeconomici, creşterea cheltuielilor publice este dependentă de modificări în: cererea de bunuri şi servicii publice; ansamblul activităŃilor de producŃie utilizate pentru realizarea bunurilor şi serviciilor; numărul şi structura populaŃiei; calitatea bunurilor şi serviciilor publice; preŃurile intrărilor; regionalizarea şi globalizarea economiei; capacitatea de a plăti impozite; factori politici şi sociali.

ConsecinŃele creşterii cheltuielilor publice

Page 18: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

18

În vederea cuantificării nivelului optim al cheltuielilor publice, pe lângă factorii obiectivi care contribuie la modificarea acestora, trebuie să se Ńină seama şi de consecinŃele creşterii cheltuielilor publice. Aceste efecte pot fi apreciate ca favorabile sau nefavorabile, în funcŃie de specificul fiecărei Ńări şi de modul concret în care sunt efectuate cheltuielile publice. Dintre consecinŃele nefavorabile ale creşterii cheltuielilor publice enumerăm:

- extinderea sectorului public şi, implicit a puterii statului; - atenuarea temerilor provocate de perspectiva şomajului, îmbolnăvirii, bătrâneŃii; - dezvoltarea unei mentalităŃi a bunăstării pe seama creşterii dependenŃei

cetăŃenilor de sprijinul statului; - creşterea fiscalităŃii şi a împrumuturilor de stat pentru finanŃarea cheltuielilor

publice în creştere; - inhibarea stimulentului pentru muncă, iniŃiativă şi economisire, ca efect al

creşterii rate fiscalităŃii; - creşterea datoriei publice pe seama împrumutării statului, ceea ce se

repercutează asupra nivelului ratei dobânzii şi ofertei de capital în economie (apariŃia efectului de evicŃiune);

- afectarea nefavorabilă a creşterii economice prin transferul de resurse din sectorul particular spre cel public, pentru furnizarea de servicii sociale;

- reducerea capacităŃii productive şi a potenŃialului de export al unei economii, deoarece bunurile şi serviciile publice (inclusiv transferurile) nu sunt exportabile şi nu aduc valută din exterior;

- afectarea negativă a balanŃei de plăŃi prin reducerea exporturilor atunci când guvernul trebuie să achite serviciul datoriei externe (rambursarea împrumuturilor şi a dobânzilor aferente);

- inflaŃia rezultată din injectarea cheltuielilor publice în fluxul de venituri ale unei Ńări afectează negativ atât standardul de viaŃă, cât şi economia în ansamblu; etc.

Ca urmare a creşterii cheltuielilor publice se pot manifesta şi unele consecinŃe favorabile, printre care:

- creşterea prosperităŃii unei Ńări, în condiŃiile în care cheltuielile publice finanŃează într-o proporŃie ridicată proiecte de dezvoltare economică;

- sporirea standardului de viaŃă al cetăŃenilor, în general şi al anumitor grupuri, în special, prin furnizarea de bunuri şi servicii publice; posibilitatea de utilizare a cheltuielilor publice la stabilizarea economiei prin contractarea inflaŃiei;

- creşterea eficienŃei în furnizarea bunurilor publice ca urmare a utilizării mai eficiente a banului public, în încercarea de a Ńine sub control cheltuielile publice;

- reducerea diferenŃelor accentuate în nivelul consumului dintre membrii societăŃii, prin intermediul avantajelor acordate celor defavorizaŃi, concomitent cu aplicarea unei fiscalităŃi progresive;

- posibilitatea sporirii nivelului ocupării for Ńei de muncă pe seama creşterii cheltuielilor publice; (dacă însă, ca urmare a creşterii cheltuielilor publice are loc o accentuare a inflaŃiei, gradul de ocupare a forŃei de muncă se poate reduce). 3.5. Analiza cheltuielilor publice: nivel, structură, dinamică

Page 19: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

19

Analiza cheltuielilor publice serveşte la caracterizarea politicii financiare a unui stat în diverse perioade de timp. Pentru a aprecia efectele intervenŃiei statului în viaŃa economico-socială, este necesară cunoaşterea volumului şi structurii cheltuielilor publice efectuate de organele centrale şi locale de stat din fondurile publice de resurse financiare. Analiza aprofundată a cheltuielilor publice se realizează cu ajutorul indicatorilor privind nivelul cheltuielilor (volumul sau mărimea acestora), structura cheltuielilor (care reflectă destinaŃia resurselor financiare publice) şi dinamica acestora (care reflectă evoluŃia în timp a cheltuielilor publice).

Analiza nivelului cheltuielilor publice. Nivelul cheltuielilor publice, totale şi al diferitelor categorii de cheltuieli publice, se poate analiza atât static (valoarea acestora la un moment dat) cât şi dinamic (evidenŃiind modificarea şi sensul modificării lor în timp).

a) Volumul cheltuielilor publice poate fi exprimat în mărimi nominale sau reale. Exprimarea în mărime nominală (Cn

p) are dezavantajul denaturării indicatorului (dacă se urmăreşte evoluŃia în timp), fiind tributară preŃurilor curente ale perioadei. Exprimarea în mărime reală (Cr

p) elimină acest dezavantaj, cheltuielile publice fiind cuantificate în preŃuri constante (preŃurile unui anumit an luat ca bază).

Dacă evidenŃele privind nivelul cheltuielilor publice nu sunt efectuate în preŃuri constante, se poate proceda la transformarea acestora din preŃuri curente în preŃuri constante corectând valoarea cu indicele preŃurilor, astfel:

rpC

1 =

0/1

1

p

np

I

C, în care: (1)

rpC

1- cheltuielile publice ale perioadei curente exprimate în mărime reală (în preŃuri

constante); npC

1- cheltuielile publice ale perioadei curente exprimate în mărime nominală (în preŃuri

curente);

0/1pI - indicele preŃurilor în perioada curentă faŃă de perioada de bază.

Indicatorul cheltuieli publice (în mărime nominală sau reală) este util pentru a reflecta volumul acestora în monedă naŃională şi serveşte la efectuarea de analize doar pe plan naŃional. El nu are putere de comparaŃie internaŃională.

b) Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut (G) este un alt indicator care poate caracteriza nivelul cheltuielilor publice dintr-o anumită perioadă. Se calculează pe baza relaŃiei:

G = PIB

Cp x 100 , în care: (2)

G - ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut; Cp - cheltuielile publice totale; PIB - produsul intern brut.

Prin modul de calcul, acest indicator elimină influenŃele distorsionante ale inflaŃiei (ambele mărimi - ale numărătorului şi numitorului - fiind exprimate în aceleasi preŃuri). El permite analiza cheltuielilor publice în raport cu nivelul de dezvoltare economico-socială şi este utilizat frecvent în comparaŃiile internaŃionale.

Ponderea în produsul intern brut se poate calcula şi pe grupe de cheltuieli publice, ceea ce arată cât din p.i.b. se alocă domeniului respectiv. La dezbaterea în Parlament a proiectului de buget, în vederea aprobării acestuia, valorile care se iau în

Page 20: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

20

discuŃie sunt ponderile în p.i.b. ale diferitelor grupe de cheltuieli publice, corespunzător clasificaŃiei administrative (sau instituŃionale). De exemplu, prin Legea învăŃământului nr. 84/1995 se prevede ca anual să se aloce acestui domeniu cel puŃin 4% din p.i.b.

c) Cheltuielile publice totale ce revin în medie pe un locuitor este un indicator de nivel foarte sugestiv, care arată cuantumul cheltuielilor publice ale statului, care revine unui locuitor. Se calculează astfel:

pc = N

Cp , în care: (3)

pc - cheltuieli publice medii pe locuitor (lei pe un locuitor);

Cp - cheltuielile publice exprimate în preŃuri curente sau constante; N - numărul de locuitori corespunzător anului bugetar. Pentru a permite comparaŃiile internaŃionale, cheltuielile publice anuale pot fi exprimate într-o monedă de circulaŃie internaŃională, în general, dolari SUA astfel:

$c = ..vc

cp , în care: (4)

$c - cheltuielile publice exprimate în $ ca monedă internaŃională de comparaŃie;

pc - cheltuielile publice exprimate în lei;

cv - cursul de schimb al monedei naŃionale faŃă de moneda internaŃională de comparaŃie ($).

În acest caz indicatorul cheltuieli publice medii pe locuitor se exprimă în : $/ locuitor. Valorile acestor indicatori sunt determinate de gradul de dezvoltare economică, socială şi politică, precum şi de condiŃiile organizatorice sau administrative ale unei Ńări într-o anumită perioadă.

Analiza structurii cheltuielilor publice vizează calculul proporŃiei (ponderii) pe care o are fiecare dintre grupele de cheltuieli publice în total. Se poate realiza în cadrul oricărei clasificări a cheltuielilor publice: economică, funcŃională, financiară, administrativă etc.

Formula de calcul este:

cpig = p

pi

C

cx100 , în care: (5)

cpig - greutatea specifică (ponderea) cheltuielilor publice din grupa “i” în totalul

cheltuielilor publice. cpi - nivelul cheltuielilor publice din grupa “i”; Cp - cheltuieli publice totale. Din analiza structurii cheltuielilor publice, reiese modul în care sunt direcŃionate resursele financiare publice în cursul unui an bugetar. Pe această bază, se pot desprinde concluzii cu privire la orientarea politicii bugetare spre anumite obiective (sociale, economice, militare ş.a.) considerate ca fiind prioritare într-o anumită perioadă. Determinarea structurii cheltuielilor publice serveşte, totodată, la urmărirea în dinamică a modificării opŃiunilor bugetare ale autorităŃilor publice şi la efectuarea de comparaŃii între state.

Page 21: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

21

Din analiza comparativă (de la o Ńară la alta sau pe grupe de Ńări: dezvoltate, în curs de dezvoltare sau în tranziŃie) a structurii funcŃionale a cheltuielilor publice rezultă deosebiri uneori chiar foarte accentuate, care se explică, în principal, prin: gradele diferite de dezvoltare economico-socială, politicile promovate de autorităŃile publice şi prin modul în care au fost repartizate competenŃele între organele centrale şi locale. Analiza dinamicii cheltuielilor publice relevă modificările care intervin în cuantumul şi structura cheltuielilor publice în decursul unei perioade de timp. Indicatorii de analiză a dinamicii cheltuielilor publice sunt: modificarea absolută şi relativă (nominală sau reală) a cheltuielilor publice; modificarea ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut; modificarea volumului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor; modificarea structurii cheltuielilor publice; coeficientul de devansare a creşterii p.i.b. de către creşterea cheltuielilor publice; elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut.

a) Modificarea absolută şi relativă (în valori nominale sau reale) a cheltuielilor publice.

Modificarea absolută exprimă creşterea sau descreşterea acestora de la o perioadă la alta, în mărime absolută şi se determină conform relaŃiei: ∆Cp(1 - 0) = Cp1 - Cp0 , în care: (6) ∆ Cp(1 - 0) - modificarea absolută a cheltuielilor publice, în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0); Cp1 - cheltuielile publice în perioada curentă; Cp0 - cheltuielile publice în perioada de bază. Considerând că formula (6) se referă la modificarea absolută nominală exprimată în preŃurile curente ale celor două perioade, se poate calcula modificarea absolută reală, folosind valorile perioadei curente exprimate în preŃuri constante, astfel: ∆Cp

r(1 - 0) = Cp1

r - Cp0r , în care: (7)

∆Cp(1-0)r - modificarea absolută reală a cheltuielilor publice în perioada curentă (1)

faŃă de perioada de bază (0); Cp1

r - cheltuielile publice în perioada curentă exprimate în preŃurile perioadei de bază; Cp0

r -cheltuielile publice din perioada de bază. Creşterea relativă a cheltuielilor publice rezultă şi din raportul dintre modificarea absolută a cheltuielilor publice şi nivelul acestora şn perioada de bază:

%prcC =

0

01

p

p

C

C −∆ x 100 (8)

Pentru determinarea evoluŃiei cheltuielilor publice în expresie reală şi identificarea factorilor care au influenŃat mărimea şi sensul modificării, este necesară exprimarea indicatorilor analizaŃi în preŃuri constante, cu ajutorul indicelui preŃurilor. b) Modificarea absolută a ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut arată cu cât a crescut sau scăzut acest indicator de la o perioadă la alta. Calculul se efectuează astfel: ∆G = G1 – G0 , în care: (9)

∆G - modificarea ponderii cheltuielilor publice în PIB în perioada (1) faŃă de perioada (0); G1 şi G0 - ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut în perioada curentă (1) şi în perioada de bază (0), calculată conform relaŃiei (2).

Page 22: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

22

Raportul procentual dintre ∆G1-0 şi G0 reprezintă modificarea relativă a ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut.

S-a constatat că, pe perioade mari de timp, are loc o creştere a ponderii cheltuielilor publice în produsul intern brut. c) Modificarea absolută a nivelului mediu al cheltuielilor publice pe locuitor arată mărimea şi sensul modificării de la o perioadă la alta a nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin în medie pe un locuitor. Se calculează pe baza relaŃiei:

pc∆ = 1pc - 0pc , în care: (10)

pc∆ - modificarea nivelului mediu al cheltuielilor publice ce revin pe un locuitor, în

perioada (1) faŃă de perioada (0);

1pc şi 0pc - cheltuielile publice ce revin în medie pe un locuitor, corespunzător

perioadei (1) şi perioadei (0), calculate conform relaŃiei (3). Raportul procentual dintre modificarea absolută a cheltuielilor publice care revin

în medie pe un locuitor și 0pc , reprezintă modificarea ralativă a nivelului mediu al

cheltuielilor publice pe locuitor d) Modificarea absolută a structurii cheltuielilor publice reliefează evoluŃiile structurale de la o perioadă la alta, corespunzător politicii bugetare din perioada analizată. Calculul se efectuează astfel: ∆gcpi = gcpi1 - gcpi0 , în care: (11)

∆gcpi - modificarea ponderii cheltuielilor publice ale grupării “i” în totalul cheltuielilor publice; gcpi1 - ponderea cheltuielilor publice din grupa “i” în total, în perioada curentă (1); gcpi0 - ponderea cheltuielilor publice din grupa “i” în total, în perioada de bază (0). Raportul procentual dintre modificarea absolută a ponderii cheltuielilor publice din grupa “i” în total, în perioada curentă (1) şi ponderea cheltuielilor publice din grupa “i” în total, în perioada de bază (0), reprezintă modificarea relativă a structurii cheltuielilor publice. e) Coeficientul de devansare a creşterii produsului intern brut de către creşterea cheltuielilor publice (k) este o valoare care reflectă corespondenŃa dintre evoluŃia cheltuielilor puclice şi a produsului intern brut. Se calculează pe baza relaŃiei:

k = 0/1

0/1

PIB

cp

I

I , în care: (12)

k - coeficientul de devansare a creşterii produsului intern brut de către creşterea cheltuielilor publice; I Cp1/0 - indicele creşterii cheltuielilor publice în perioada (1) faŃă de perioada (0), calculat conform relaŃiei (8); I PIB1/0 - indicele creşterii produsului intern brut. În funcŃie de ritmul de creştere a cheltuielilor publice şi a produsului intern brut, coeficintul poate lua următoarele valori: k > 1 semnifică o creştere mai accentuată a cheltuielilor publice comparativ cu produsul intern brut; k = 1, când ambele mărimi au ritmuri de creştere identice; k < 1, reflectă o creştere mai lentă a cheltuielilor publice comparativ cu sporirea produsului intern brut.

Page 23: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

23

f) Elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut măsoară amploarea reacŃiei cheltuielilor publice la modificarea produsului intern brut. Calculul se efectuează astfel:

ecp =

( )

( )

0

01

0

01

PIB

PIB

C

C

p

p

, în care: (13)

e cp - elasticitatea cheltuielilor publice faŃă de produsul intern brut; ∆Cp (1-0) - modificarea cheltuielilor publice în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0), calculată conform relaŃiei (6); Cp0 - cheltuielile publice din perioada de bază; ∆PIB(1-0) - modificarea produsului intern brut în perioada de referinŃă; PIB0 - produsul intern brut din perioada de bază. Acest indicator exprimă tendinŃa de utilizare a produsului intern brut la acoperirea cheltuielilor publice şi poate lua următoarele valori: ecp > 1 reflectă tendinŃa de utilizare într-o mai mare proporŃie a p.i.b. la finanŃarea cheltuielilor publice; cheltuielile publice sunt elastice la creşterea PIB. Când ecp = 1 tendinŃa rămâne nemodificată de la o perioadă la alta. Dacă ecp < 1, reflectă inelasticitatea cheltuielilor publice la creşterea p.i.b., reflectând restrângerea proporŃiei cheltuielilor publice în PIB. NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE cheltuieli publice, cheltuieli curente, cheltuieli de capital, criteriul economic, criteriul funcțional de clasificare, cheltuieli publice care reprezintă consum definitiv de PIB, cheltuieli publice care reprezintă o avansare de PIB

TEME DE DEZBATERE

Efectuați o paralelă între cheltuielile pentru bunuri şi servicii private şi cheltuielile pentru bunuri şi servicii publice

Enumerați și comentați criteriile de clasificare a cletuielilor publice Descrieți tipurile de cheltuieli publice clasificate conform criteriului economic Descrieți tipurile de cheltuieli publice clasificate conform criteriului financiar Enumerați indicatorii de analiză a nivelului cheltuielilor publice Prezentați indicatorii de analiză a dinamicii cheltuielilor publice

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false 1. Cheltuielile publice exprimă relaŃii economico-sociale în formă bănească,

manifestate între stat, pe de o parte şi persoane fizice şi juridice, pe de altă parte, cu ocazia repartizării şi utilizării resurselor financiare ale statului, în scopul îndeplinirii funcŃiilor acestuia.

Răspuns corect: Adevarat 2. ConŃinutul economic al cheltuielilor publice este stâns legat de destinaŃia

acestora. Astfel, unele cheltuieli exprimă un consum definitiv de produs

Page 24: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

24

intern brut (cheltuieli cu administraŃia generală, plata dobânzilor la împrumuturi ş.a.) iar altele reprezintă doar o avansare de produs intern brut.

Răspuns corect: Adevarat

AlegeŃi varianta corectă: 1. Structura cheltuielilor publice poate fi abordată corespunzător mai multor

criterii de clasificare şi anume: a) administrativ; economic; funcŃional; financiar; după rolul lor în procesul

reproducŃiei sociale; gruparea folosită de organismele ONU b) administrativ; economic; funcŃional; financiar; după rolul lor în procesul

reproducŃiei sociale; trăsături de formă și fond c) administrativ; economic; funcŃional; financiar; după cota aplicată; gruparea

folosită de organismele ONU d) toate enunțurile sunt corecte e) nici unul dintre enunțuri nu este corect Răspuns corect: a) 2. Dintre următoarele enunțuri, selectați indicatorii de analiză a nivelului

cheltuielilor publice: a) Cheltuielile publice totale ce revin în medie pe un locuitor b) Volumul cheltuielilor publice c) Ponderea cheltuielilor publice în produsul intern brut d) Nici unul dintre indicatorii menționați e) ToŃi indicatorii menționați Răspuns corect: e)

CAPITOLUL 4. SISTEMUL VENITURILOR FINANCIARE PUBLI CE

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economice şi sociale într-un interval de timp determinat. Între resursele financiare ale societăŃii şi resursele financiare publice există un raport ca de la parte la întreg, având în vedere coexistenŃa finanŃelor publice alături de cele particulare, precum şi distincŃia dintre acestea. 4.1. Prelevările obligatorii În Ńările cu economie de piaŃă, ponderea cea mai mare a resurselor financiare publice o reprezintă prelevările cu caracter fiscal. 4.1.1. Sistemul resurselor financiare publice

Structura resurselor financiare publice este foarte diversă, iar clasificarea acestora poate fi realizată din mai multe puncte de vedere: conŃinutul economic, ritmicitatea încasării, provenienŃă, structura statelor sau prin prisma bugetului consolidat.

1. Din punctul de vedere al conŃinutului economic, resursele financiare se împart în:

a) prelevări cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuŃii); b) resurse de trezorerie; c) împrumuturi publice; d) emisiune monetară fără acoperire.

2. Corespunzător ritmicit ăŃii cu care sunt încasate la buget, resursele financiare publice pot fi ordinare (curente) şi extraordinare (incidentale).

Page 25: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

25

3. Criteriul provenienŃei grupează resursele financiare publice în interne (impozite, taxe, contribuŃii, venituri nefiscale, împrumuturi de la persoane fizice şi juridice din Ńara respectivă, alte venituri excepŃionale interne) şi externe (împrumuturi de stat externe contractate cu instituŃii financiare internaŃionale, bănci străine sau guvernele altor Ńări; ajutoare nerambursabile primite de la organisme internaŃionale sau din partea altor state).

4. Structura organizatorică a statelor reprezintă un alt criteriu de grupare a resurselor financiare publice. Astfel, în statele de tip federal, resursele financiare publice se formează şi utilizează pe trei niveluri: bugetul central (federal); bugetele statelor, regiunilor, provinciilor sau landurilor membre ale federaŃiei; bugetele locale. În statele de tip unitar, resursele financiare publice se formează şi utilizează la nivel central şi local.

5. Resursele financiare publice privite prin prisma bugetului general consolidat se stucturează în: a) resurse financiare ale bugetului de stat (central); b) resurse financiare ale bugetelor locale; c) resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat; d) resurse financiare care alimentează fondurile speciale. 4.1.2 NoŃiuni generale privind impozitul

Impozitul reprezintă punctul nodal al fiscalităŃii, fiind un produs al istoriei care a însoŃit permanent statul în prefacerile la care acesta a fost supus de evoluŃia evenimentelor, sau la cele la care statul a contribuit de-a lungul istoriei.

ConŃinutul şi rolul impozitului Dintre definiŃiile contemporane date impozitului, menționăm: - “o formă de prelevare a unei părŃi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice

şi juridice la dispoziŃia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaŃie directă din partea statului.” (Iulian Văcărel, FinanŃe publice, Editura didactică şi pedagogică R.A., Bucureşti, 1999);

- “obligaŃii de plată ale contribuabililor (persoane fizice şi juridice) stabilite prin lege de către stat, pentru susŃinerea cheltuielilor publice necesare furnizării de către acesta a unor bunuri şi servicii publice, inclusiv a unor transferuri, de care se bucură în mod diferenŃiat şi nedeterminat toŃi cetăŃenii unui stat ( foşti, actuali şi viitori contribuabili), precum şi pentru influenŃarea conjuncturii economice” (Nicolae HoanŃă, Economie şi finanŃe publice, Editura POLIROM, Iaşi, 2000).

Din definiŃiile de mai sus, se desprind unele caracteristici fundamentale ale impozitului: forŃa puterii publice (elementul de autoritate); caracter general; transferul de avuŃie; caracterul pecuniar; faptul că nu presupune o contraprestaŃie directă şi imediată; caracterul definitiv; funcŃia extinsă (rolul) impozitelor.

Rolul impozitelor se manifestă pe plan financiar, economic şi social. În plan financiar, impozitele reprezintă principalul mijloc de procurare a resurselor financiare publice necesare acoperirii nevoilor colective ale societăŃii. O caracteristică importantă în evoluŃia impozitelor, este tendinŃa de creştere continuă a acestora – atât în valori absolute, cât şi ca pondere în produsul intern brut - dar nu în acelaşi ritm cu sporirea cheltuielilor publice, fapt care favorizează apariŃia deficitelor bugetare. În plan economic, rolul impozitelor se manifestă în măsura în care autorităŃile le folosesc în calitate de instrument (pârghii) de intervenŃie în activitatea economică.

Page 26: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

26

Impozitele întâlnite în practica financiară sunt foarte diverse, deosebindu-se între ele prin conŃinut şi prin formă. Clasificarea impozitelor se realizează pe seama unor criterii ştiin Ńifice diverse, cum sunt:

- trăsături de formă şi fond: impozite directe şi indirecte; - obiectul impunerii: impozite pe venit, impozite pe avere şi impozite pe consum

(cheltuială); - scopul urmărit de autoritatea publică prin introducerea şi perceperea lor,

impozitele sunt: financiare şi de ordine; - frecvenŃa realizării: permanente şi incidentale; - cota aplicată: specifice şi ad valorem; - destinaŃia impozitelor pe verigi administrative: impozite ale administraŃiei de

stat centrale şi impozite locale (iar în statele federale, în afara impozitelor federale şi locale se mai percep şi impozite la nivelul statelor, provinciilor, landurilor sau regiunilor membre ale federaŃiei). Elementele constitutive ale impozitului sunt definitorii pentru stabilirea legalităŃii perceperii şi a cuantumului obligaŃiei fiscale din partea contribuabilului: subiectul impozitului, suportatorul, obiectul impunerii, unitatea de impunere, sursa impozitului, cota de impunere, termenul de plată.

4.1.3. Sistemul fiscal Sistemul fiscal reprezintă un sistem complex, alcătuit dintr-o diversitate de

elemente, care interacŃionează între ele si care influenŃează structura şi comportamentul sistemului, contribuind la realizarea obiectivelor sale.

Există cel puŃin două abordări ale conceptului de sistem fiscal. În cadrul primei abordări, sistemul fiscal este văzut ca totalitatea impozitelor dintr-un stat. Cea de a doua abordare îl defineşte prin prisma elementelor componente şi a relaŃiilor dintre elementele care formează acest sistem. Înscriindu-se pe linia celei de a doua abordări, sistemul fiscal se defineşte ca fiind: ansamblul de concepte, principii, metode, procese cu privire la o multitudine de elemente (materie impozabilă, cote, subiecŃi fiscali) între care se manifestă relaŃii care apar ca urmare a proiectării, legiferării, aşezării şi perceperii impozitelor şi care sunt gestionate conform legislaŃiei fiscale în scopul realizării obiectivelor sistemului.

Arhitectura sistemului fiscal evidenŃiază funcŃionalitatea acestuia, caracterizată prin structură, comportament şi reglare. Structura reflectă ordinea, relativ stabilă, a relaŃiilor dintre elementele sistemului fiscal, funcŃionarea sistemului depinzând de calitatea acestor structuri.

În cadrul structurilor sistemului fiscal acŃionează, în mod activ sau pasiv, mai mulŃi participanŃi. Corespunzător funcŃiilor pe care le îndeplinesc, se pot delimita trei categorii de actori ai sistemului fiscal: cei dotaŃi cu putere de decizie, cei care au competenŃe de administraŃie fiscală şi de reglementare a litigiilor, contribuabilii.

4.2. Principiile impunerii Cel care a formulat pentru prima dată principiile în acest domeniu este Adam

Smith (reprezentant al economiei politice clasice); în opinia sa, principiile impozit ării constau în: justeŃea impunerii (sau echitatea fiscală); certitudinea impunerii; randamentul impozitului (sau eficienŃa acestuia); comoditatea perceperii.

Page 27: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

27

Corespunzător realităŃilor dintr-o economie modernă, principiile expuse de A.Smith rămân de actualitate, dar pot fi extinse şi grupate astfel: principii de echitate fiscală, principii de politică financiară, principii de politică economică şi socială.

a) Principii de echitate fiscală Acest principiu urmăreşte înfăptuirea dreptăŃii sociale în materie de impozite.

Pentru respectarea echităŃii fiscale, este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiŃii , cum sunt:

- stabilirea minimului neimpozabil – constă în scutirea de impozit a unui venit minim care să asigure satisfacerea nevoilor de trai strict necesare. Această măsură vizează doar aplicarea impozitelor pe venit, sau în general a celor directe, neavând aplicabilitate asupra impozitelor indirecte;

- stabilirea sarcinii fiscale în funcŃie de puterea contributivă a fiecărui plătitor – presupune luarea în consideraŃie a atât a veniturilor sau averii, cât şi a situaŃiei familiale a contribuabilului (să se Ńină seama de aspecte cum sunt: persoană singură sau căsătorită; numărul copiilor sau al altor membrii de familie aflaŃi în întreŃinere ş.a.);

- prevederea unei echivalenŃe între mărimea veniturilor supuse impozitării sau capacitatea contributivă a plătitorilor, pe de o parte şi sarcina fiscală datorată, pe de altă parte;

- impunerea să fie generală, adică să cuprindă toate categoriile sociale care realizează venituri sau care posedă un anumit gen de avere (cu excepŃia celor care obŃin venituri sub minimul neimpozabil).

b) Principii de politic ă financiară Acestea vizează aspecte cum sunt: obŃinerea unui randament fiscal ridicat,

stabilitate şi elasticitate a impozitelor. Randamentul fiscal ridicat se obŃine prin îndeplinirea următoarelor condiŃii:

- impozitul să aibă caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele fizice şi juridice care obŃin venituri din aceeaşi sursă, deŃin acelaşi gen de averi sau procură aceleaşi grupe de produse;

- să nu existe posibilităŃi de sustragere a materiei impozabile de la impozitare; - cheltuielile administraŃiei fiscale în legătură cu stabilirea materiei

impozabile, calcularea şi perceperea impozitelor să fie cât mai reduse. Stabilitatea impozitului implică menŃinerea unui randament fiscal constant de-a

lungul întregului ciclu economic. În acest sens, este de dorit ca un impozit să nu înregistreze fluctuaŃii importante odată cu sporirea sau reducerea volumului activităŃii sau al veniturilor din perioadele de avânt sau criză economică.

Elasticitatea impozitului presupune ca acesta să poată fi adaptat în permanenŃă la necesitatea de procurare a veniturilor statului. Astfel, dacă se înregistrează o creştere a cheltuielilor bugetare, este necesar ca impozitele să poată fi majorate corespunzător. În general, elasticitatea impozitelor acŃionează mai ales în sensul majorării impozitelor.

c) Principii de politic ă economică. Impozitele pot fi folosite ca instrumente pentru: redresarea situaŃiei economice;

stimularea investiŃiilor particulare; creşterea/reducerea consumului anumitor mărfuri; stimularea exportului şi/sau descurajarea importurilor etc.

d) Principii social-politice Obiectivele cu caracter politic şi social vizează aspecte cum sunt:

Page 28: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

28

- promovarea intereselor grupurilor sociale pe care le reprezintă formaŃiunea aflată la putere, prin măsuri fiscale adecvate;

- spijinirea contribuabililor cu venituri reduse şi un număr mare de membrii de familie prin acordarea unor facilităŃi fiscale;

- limitarea consumului anumitor produse considerate nocive pentru sănătatea populaŃiei, prin aplicarea unor impozite mari care sporesc preŃul acestora;

- creşterea natalităŃii prin practicarea unor impozite pe venit sporite pentru persoanele celibatare sau căsătorite fără copii, etc.

4.3. Impozitele directe În categoria prelevărilor fiscale, alături de impozitele propriu-zise, se includ şi alte prelevări - taxele cu caracter fiscal şi contribuŃiile - care au anumite trăsături specifice.

Tipuri de prelevări fiscale. Cuvântul impozit provine din limba latină, de la „impositum”, iar cuvântul taxă este de origine greacă, „taxis”. Ca urmare a influenŃei celor două culturi asupra altora, cuvintele originale au evoluat fonetic şi semantic, intrând în fondul lexical al altor Ńări.

Taxa – ca venit fiscal7 – reprezintă plata bănească, facultativă (benevolă), individuală, definitivă şi nerambursabilă, cu obligaŃia din partea instituŃiilor statului la o contraprestaŃie directă şi imediată către persoana fizică sau juridică plătitoare. În această categorie se includ: taxe administrative, taxe juridice, taxe consulare etc.

Taxele fiscale sunt sinonime conceptual cu impozitele, sunt stabilite prin lege, au caracter obligatoriu şi nu presupun o destinaŃie specială, urmând să finanŃeze bugetul de stat sau bugetele locale.

Spre deosebire de impozite, taxele fiscale se caracterizează prin: - presupun furnizarea, din partea statului a unei contraprestaŃii; - cuantumul lor este legat de nivelul costului furnizării serviciului în cauză (chiar

dacă nu îl acoperă în totalitate); - este plătit doar de beneficiarul serviciului public, în momentul solicitării sau

furnizării; - dacă la stabilirea cuantumului impozitului se are în vedere capacitatea

contributivă a subiectului, în cazul taxei ea este identică pentru toŃi solicitatorii aceluiaşi serviciu public;

- taxele presupun existenŃa unor instituŃii publice care prestează servicii individualizabile, corespunzător unor cereri individuale specifice.

ContribuŃiile reprezintă prelevări obligatorii, în schimbul cărora, la un moment dat, individul poate primi un serviciu sau un echivalent. Astfel, sumele plătite cu titlu de contribuŃie pentru asigurări sociale de stat sunt încasate şi administrate de bugetul asigurărilor sociale de stat, care urmează să plătească o pensie la îndeplinirea, de către contribuabil, a condiŃiilor de pensionare; contribuŃiile pentru sănătate oferă plătitorilor dreptul la anumite servicii publice de sănătate; contribuŃia pentru ajutorul de şomaj este plătită de angajaŃi, dar numai în caz de şomaj (şi doar o perioadă de timp limitată) individul încasează indemnizaŃia respectivă.

7 Este necesar să se facă deosebirea între taxa reprezentând un venit fiscal al statului şi taxa încasată de o firmă particulară pentru serviciile prestate plătitorului (ex. taxa de şcolarizare plătită unei instituŃii de învăŃământ superior nu reprezintă un venit al statului, ci un venit al agentului economic în cauză).

Page 29: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

29

Prelevările parafiscale sunt percepute în scopul finanŃării autonome a organismelor publice, altele decât administraŃia centrală şi locală a statului, precum şi a finanŃării unor organisme private care realizează servicii de natură economică sau socială, cu caracter specific, în avantajul celor obligaŃi la plata acestora. Elementul de compunere „para” este de origine neogreacă, având semnificaŃii multiple: mult, puternic, foarte, tare, prea numeros. Un aspect deosebit de important care trebuie relevat constă în faptul că spre deosebire de prelevările fiscale care respectă principile universalităŃii bugetare, unităŃii bugetare şi neafectării veniturilor bugetare, prelevările parafiscale au o destinaŃie specială, alimentează bugete ale fondurilor speciale aparŃinând unor organisme economice, sociale sau profesionale, fiind aprobate de Parlament odată cu bugetul de stat sau separat de acesta.

Impozitele directe reprezintă contribuŃii băneşti ale celor care realizează venituri sau posedă avere, particularizându-se prin impactul imediat şi direct asupra platitorului. Ca regulă generală, impozitele directe nu pot fi repercutate asupra altei persoane.

O caracteristică importantă a impozitelor directe este faptul că au un cuantum şi termen de plată care pot fi precizate dinainte, astfel că pot fi cunoscute din timp, atât de către contribuabil, cât şi de către organul fiscal. Impozitele aşezate pe obiecte materiale şi genuri de activităŃi (impozitele de tip real) au fost înlocuite, în cea mai mare parte, cu impozitele stabilite pe diferite venituri - salarii, profit, rentă (care sunt impozite de tip personal).

Deoarece impozitele directe sunt nominative, reglementate în funcŃie de mărimea venitului sau a averii şi au termene de plată stabilite şi cunoscute anticipat, ele sunt preferabile, din punctul de vedere al administraŃiei fiscale, față de impozitele indirecte.

Impozitele directe prezintă următoarele avantaje pentru stat: - constituie venituri sigure pentru buget, fiindcunoscute din timp astfel că se poate

baza pe veniturile procurate pe această cale, la anumite intervale de timp; - răspund obiectivului de justiŃie fiscală, deoarece la aşezarea lor se poate Ńine

seama de situaŃia personală a plătitorului; - se calculează şi se percep relativ uşor. Impozitele directe prezintă, însă şi unele dezavantaje: - nu sunt agreabile plătitorilor; - recurgerea, în mod precumpănitor, la acest tip de impozite determină

conducerile statelor să devină nepopulare; - sunt mai permisive în ceea ce priveşte practicarea evaziunii fiscale. Din punctul de vedere al obiectului impozabil, impozitele directe pot fi pe venit şi

pe avere. Impozitele directe pot fi: impozite reale şi impozite personale. În cazul impozitelor pe venit, plătitorul (una şi aceeaşi persoană cu suportatorul)

este persoana fizică sau juridică ce realizează venit. În general, modul de aşezare şi percepere a impozitului pe venitul persoanelor fizice diferă de cel pe venitul persoanelor juridice. Astfel, impozitul pe venit îmbracă două forme principale:

- impozitul pe venitul persoanelor fizice; - impozitul pe venitul persoanelor juridice. În practica finanŃelor publice se cunosc două modalităŃi principale de aşezare a

impozitelor pe venitul persoanelor fizice, în raport cu tratamentul veniturilor: impunerea separată a fiecărui tip de venit realizat din surse şi locuri diferite (impunerea cedulară);

Page 30: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

30

impunerea globală, constând în cumularea tuturor tipurilor de venit indiferent de sursa acestora şi impunerea lor după globalizare.

Impozitul pe venitul persoanelor juridice. Plătitorii de impozite persoane juridice sunt societăŃile comerciale de orice tip, companiile naŃionale şi regiile autonome, adică toate organizaŃiile cu scop lucrativ. Impozitul pe venitul persoanelor juridice îmbracă următoarele forme: impozitul pe profit; impozitul pe dividende; impozitul pe venituri din vânzarea activelor. Dintre acestea, impozitul pe profit este cel mai important, având în vedere că profitul este principala formă de venit a societăŃilor comerciale. În sens larg, profitul reprezintă diferenŃa dintre veniturile unui agent economic realizate din activităŃile pe care le desfăşoară şi cheltuielile aferente obŃinerii lor. Obiectul impunerii este profitul anual impozabil care este reprezentat de diferenŃa dintre veniturile obtinute de agentul economic într-un an fiscal şi cheltuielile deductibile aferente efectuate.

Impozitele pe avere. În funcŃie de obiectul impunerii, impozitul pe avere îmbracă trei fome principale: impozit aspra averii propriu-zise; impozit asupra circulaŃiei averii: impozitul pe succesiuni, impozitul pe donaŃii, impozitul pe actele de vânzare-cumpărare ale unor bunuri immobile, impozitul pe titlurile de valoare, impozitul pe circulaŃia capitalurilor şi a efectelor comerciale; impozit aspra creşterii averii (pe sporul de avere): impozitul pe plusul de valoare imobiliară, impozitul pe sporul de avere dobândit în timp de razboi.

4.4. Impozitele indirecte Impozitele indirecte prezintă următoarele trăsături specifice: - se percep la vânzarea mărfurilor şi serviciilor prin adăugarea unor cote de

impunere la preŃurile şi tarifele acestora; - se încasează de la toate persoanele care cumpără mărfurile şi serviciile supuse

impunerii indirecte, indiferent de veniturile, averea sau situaŃia personală a acestora; - se stabilesc în cote proporŃionale asupra preŃului marfurilor supuse vânzării

produselor şi prestării serviciilor, sau în sumă fixă pe unitatea de măsură a acestora; - au un pronunŃat caracter regresiv, datorită discrepanŃei dintre mărimea

veniturilor diferitelor categorii sociale; - au caracter inechitabil, deoarece nu prevăd un venit minim neimpozabil, nu

cuprind anumite facilităŃi în cazul contribuabililor care au copii sau persoane în întreŃinere şi, totodată, avantajează persoanele cu venituri mari;

- se virează la bugetul public de către producători, comercianŃi, însă sunt suportate de către consumatori, fiind incluse în preŃurile mărfurilor sau în tarifele serviciilor; în acest sens, există o neconcordanŃă între plătitorul acestora la buget (contribuabilul legal) şi suportatorul lor real (contribuabilul real);

- utilizarea lor, ca şi în cazul impozitelor directe, conduce la scăderea nivelului de trai al populaŃiei, deoarece, prin reducerea veniturilor reale, se diminuează puterea de cumpărare a populaŃiei;

- mărimea acestora este necunoscută de consumatori, fiind „camuflată" în preŃuri sau tarife;

- manifestă o sensibilitate sporită faŃă de conjunctura economică (de pildă, când o economie are o evoluŃie ascendentă, impozitele indirecte pot avea un randament fiscal ridicat şi invers, în situaŃia de recesiune economică);

- perceperea lor este comodă şi reclamă un cost de administrare relativ redus.

Page 31: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

31

Pentru a evidenŃia conŃinutul şi necesitatea impozitării indirecte, se impune compararea diferenŃelor care există, din punct de vedere ştiinŃific, dar şi juridic-administrativ, între cele două mari categorii de impozite directe şi indirecte:

- obiectul impozitelor directe îl reprezintă existenŃa venitului/averii, iar al celor indirecte obiectul impunerii îl constituie cheltuiala/consumul venitului/averii;

- incidenŃa şi repercusiunea lor, adică în modul în care impozitele îl afectează pe suportator;

- în cazul impozitării directe a venitului sau averii, există aşa-numitul rol nominativ deschis la administraŃia fiscală, care nu se regăseşte la impozitele indirecte, întrucât nu se cunoaşte dinainte contribuabilul final.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului prelevărilor de acest fel, deoarece se impun circulaŃia, vânzarea, cumpărarea sau consumul. Alte caracteristici care se transpun în avantaje ale impozitelor indirecte constau în rapiditatea perceperii şi în faptul că sunt mai puŃin costisitoare decât impozitele directe.

Marele inconvenient al impunerii indirecte îl reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporŃionalităŃii cotei de impunere, iar pe de altă parte, din cauza faptului că nu Ńine seama de situaŃia personală a plătitorului.

Principalele categorii de impozite indirecte sunt: taxele de consumaŃie; taxele vamale; monopolurile fiscale; taxele de timbru şi înregistrare.

Cea mai răspândită formă de aşezare a impozitelor indirecte o reprezintă taxele de consumaŃie care sunt de două feluri: taxe generale pe consum – taxa pe valoarea adăugată – şi taxe speciale pe consum aşezate numai pe vânzarea anumitor bunuri – accizele.

Taxa pe valoarea adăugată (TVA). Forma sub care există, în prezent, taxa generală de consumaŃie este taxa pe valoarea adăugată (TVA), denumită şi impozit unic încasat fracŃionat. Se calculează asupra creşterii de valoare adăugată de fiecare agent economic care participa la ciclul realizării unui produs sau la executarea unei lucrări care intră sub incidenŃa acestui impozit. Plătitori de TVA sunt toŃi agenŃii economici care vând produse, execută lucrări sau prestează servicii. Obiectul impozabil este reprezentat de valoarea bunurilor, a lucrărilor şi a serviciilor, la preŃurile de facturare. Materia impozabilă este suma globală a vânzării. Suportatorul este consumatorul final.

Accizele Taxele speciale de consumaŃie sunt aplicate doar la vânzarea anumitor produse

sau grupe de produse: bunuri considerate de lux, sau produse pentru care se urmăreşte reducerea consumului, fie din considerentul că dăunează sănătăŃii (tutun, alcool), fie pentru că reprezintă resurse limitate sau cu grad mare de poluare (carburanŃi). Aceste considerente le încadrează in categoria impozitelor de ordine, chiar dacă ele aduc venituri substanțiale bugetului public.

Taxele vamale reprezintă impozite indirecte instituite ca urmare a intervenŃiei statului în comerŃul internaŃional. Interventia statului în economie se poate realiza pe două căi: direct şi indirect. IntervenŃia indirectă se realizează prin taxele vamale, adică prin impozitarea schimburilor internaŃionale. Obiectul impunerii este valoarea în vamă a produselor care fac obiectul tranzacŃiei externe. Cota de impunere, adică nivelul taxei vamale, se prevede prin lege.

Prin monopol fiscal se înŃelege dreptul statului de a produce şi/sau comercializa, în regim de exclusivitate, anumite produse. Veniturile realizate de stat din monopolurile

Page 32: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

32

fiscale sunt reprezentate de profitul obŃinut din activitatea de producŃie sau comercializare în regim exclusiv, precum şi de taxa cuprinsă în preŃul de vânzare încasat de la consumatori. Practic, acest impozit (taxă) fixat(ă) asupra preŃului de vânzare şi care se include în preŃul final al mărfii, se numeşte monopol fiscal. Taxele de timbru şi înregistrare

Aceste taxe sunt obligatorii numai în cazul în care cetăŃeanul solicită un serviciu din partea statului. În prezent, există o multitudine de astfel de taxe. Taxele judecătoreşti şi notariale sunt printre cele mai des întâlnite şi se plătesc pentru diferite procese şi înregistrări notariale. Ca taxe de înregistrare mai funcŃionează diverse tipuri de taxe de timbru: timbrul literar, cinematografic, teatral, muzical, folcloric şi al artelor plastice, care alimentează diferite fonduri publice destinate susŃinerii unor activităŃi din domeniul culturii. 4.5. Indicatori de analiză a veniturilor fiscale

Indicatori privind nivelul resurselor financiare pu blice Nivelul resurselor financiare publice totale şi al diferitelor categorii de venituri se

apreciază atât static (la un moment dat), cât şi dinamic (în evoluŃie pe o perioadă de timp) pe baza următorilor indicatori:

1) Volumul veniturilor publice, în expresie nominală şi reală. Volumul veniturilor publice reprezintă suma veniturilor publice aflate la dispoziŃia tuturor entităŃilor publice, pe o perioadă de timp determinată, de obicei un an (corespunzător perioadei de întocmire şi execuŃie a bgetului). Volumul resurselor publice în expresie nominală reprezintă exprimarea acestuia în preŃurile curente ale anului considerat, în moneda naŃională notat cu n

pV .

În perioade caracterizate de inflaŃie, pentru exprimarea volumului real al resurselor, veniturile publice trebuie calculate în expresie reală, notat cu r

pV .

rpV

1 =

0/1

1

p

np

I

V, în care: (1)

rpV

1- veniturile publice ale perioadei curente exprimate în mărime reală;

npV

1- veniturile publice ale perioadei curente exprimate în mărime nominală;

0/1pI - indicele preŃurilor în perioada curentă faŃă de perioada de bază.

Indicatorul venituri publice (în mărime nominală sau reală) este util pentru a reflecta volumul acestora în monedă naŃională şi serveşte la efectuarea de analize doar pe plan naŃional. El nu are putere de comparaŃie internaŃională.

2) Ponderea veniturilor publice în produsul intern brut este un alt indicator al nivelului veniturilor publice într-o anumită perioadă. Calculul se efectuează pe baza relaŃiei:

Gvp = PIB

Vp x 100 , în care: (2)

Gvp - ponderea veniturilor publice în produsul intern brut; Vp - veniturile publice totale; PIB - produsul intern brut.

Dacă în locul veniturilor publice se ia în calcul şi analiză veniturile fiscale, raportul exprimă rata presiunii fiscale.

Page 33: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

33

3) Venituri publice medii pe un locuitor reprezintă mărimi variabile în Ńările dezvoltate şi în Ńările în curs de dezvoltare. Acest indicator se calculează atât în moneda naŃională, cât şi în dolari SUA pentru a se asigura comparabilitatea datelor între diferite Ńări.

pv = N

Vp , în care: (3)

pv - cheltuieli publice medii pe locuitor (lei pe un locuitor);

Vp - cheltuielile publice exprimate în preŃuri curente sau constante; N - numărul de locuitori corespunzător anului bugetar.

Indicatori de analiză a structurii resurselor financiare publice. Ponderea (greutatea specifică) a fiecărei categorii de venituri publice, în total se calculează astfel:

100ptV

piv

vpig ×= , în care: (4)

gvpi - greutatea specifică a categoriei de venituri publice în totalul veniturilor publice; vpi - venituri publice din categoria i; Vpt - venituri publice totale;

Cu ajutorul ponderilor fiecărei grupe de venit public în total şi în special a ponderilor fiecărui venit fiscal în total venituri fiscale, se poate interpreta politica fiscală a statului într-o anumită perioadă de timp. Totodată, pe seama structurii veniturilor fiscale se pot efectua comparaŃii între politicile fiscale ale statelor.

Indicatori de analiză a dinamicii resurselor financiare publice. Dinamica resurselor financiare publice exprimă modificările care intervin în cuantumul şi structura acestora de la o perioadă de timp la alta. Indicatorii dinamicii veniturilor publice sunt: modificarea absolută (în mărime nominală şi reală) şi modificarea relativă a veniturilor publice; modificarea ponderii veniturilor publice în produsul intern brut; modificarea volumului mediu al veniturilor publice ce revin pe un locuitor; modificarea structurii veniturilor publice; coeficientul de corelare dintre veniturile publice şi produsul intern brut (corespunzător coeficientului de devansare a creşterii p.i.b. de către creşterea cheltuielilor publice); elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut.

1) Modificarea absolută nominală şi reală a veniturilor publice. Modificarea absolută nominală rezultă din compararea veniturilor publice exprimate în preŃuri curente şi se calculează conform relaŃiei:

n

p

n

p

n

p 011/0V- V∆V = (5)

Modificarea absolută reală rezultă din compararea veniturilor publice exprimate

în preŃuri constante. rp

rp

rp 011/0

V- V∆V = , în care: (6)

∆Vp1/0 pentru n şi r reprezintă creşterea nominală sau reală a veniturilor publice în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0); Vp1 şi Vp0 pentru n şi r reprezintă venituri publice ale perioadei curente (1) şi ale perioadei de bază (0) exprimate în preŃuri nominale, respectiv reale.

Page 34: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

34

2) Modificarea relativă a veniturilor publice se determină prin raportarea veniturilor publice din anul curent la cele din anul de bază, ceea ce reprezintă indicele de creştere:

np0V

VI

npn

Vp1

1/0= sau (7)

rp0V

VI

rpr

Vp1

1/0= , în care: (8)

nVp1/0

I – indicele creşterii nominale a veniturilor publice;

rVp1/0

I – indicele creşterii reale a veniturilor publice.

Indiferent dacă se calculează pe baza datelor nominale sau reale, valoarea indicelui de creştere va fi aceeaşi.

3) Modificarea ponderii veniturilor publice în produsul intern brut se calculează astfel:

∆ Gvp(1-0) = Gvp1 ¯ Gvp0 , în care: (9) ∆ Gvp(1-0) – modificarea absolută a ponderii veniturilor publice în produsul intern brut, în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0); Gvp1 – ponderea veniturilor publice în produsul intern brut, în perioada curentă (1), calculată conform formulei (2); Gvp0 – ponderea veniturilor publice în produsul intern brut, în perioada de bază (0), calculată conform formulei (2). Prin raportarea celor două valori se obŃine modificarea relativă a ponderii veniturilor publice în PIB, sau indicele acestui indicator.

4) Modificarea volumului mediu al veniturilor publice ce revin pe un locuitor se calculează astfel:

pv∆ = 1pv - 0pv , în care: (10)

pv∆ - modificarea absolută a volumului mediu al veniturilor publice ce revin pe un

locuitor, în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0);

1pv - venituri publice medii pe un locuitor, în perioada curentă (1), calculat conform

relaŃiei (3);

0pv - venituri publice medii pe un locuitor, în perioada curentă (0), calculat conform

relaŃiei (3); Prin raportarea celor două valori se obŃine modificarea relativă a veniturilor publice medii pe locuitor, respectiv indicele acestui indicator. 5) Analiza structurii veniturilor publice în dinamică presupune urmărirea modificării ponderii veniturilor publice astfel:

0pi

1pipi vvv

g– g ∆g = , în care: (11)

Page 35: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

35

piv∆g - modificarea absolută a ponderii veniturilor publice din grupa i, în perioada

curentă (1) faŃă de perioada de bază (0);

1piv

g - ponderea veniturilor publice din grupa i, în perioada curentă (1), calculată

conform relaŃiei (4);

0piv

g - ponderea veniturilor publice din grupa i, în perioada de bază (0), calculată

conform relaŃiei (4). Pentru o analiză mai amplă, se poate calcula şi modificarea relativă, respectiv

indicele de modificare a ponderii veniturilor publice din grupa i, în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0);

6) Coeficientul de corelare dintre veniturile publice şi produsul intern brut se calculează similar coeficientului de devansare a creşterii cheltuielilor publice faŃă de creşterea produsului intern brut. RelaŃia de calcul este:

I

1/0PIB

1/0

I

pV K = , în care: (12)

K - coeficientul de corelare dintre creşterea veniturilor publice şi creşterea PIB;

1/0pVI - indicele creşterii veniturilor publice, calculat conform relaŃiei (7);

1/0PIBI - indicele creşterii PIB, calculat conform relaŃiei (7).

7) Elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut măsoară amploarea reacŃiei veniturilor publice la modificarea PIB şi se calculează astfel:

0

0)-(1

PIB

∆PIB

Vp

∆Vp

e 0

0)-(1

= , în care: (13)

e - elasticitatea veniturilor publice în raport cu produsul intern brut; Vp - venituri publice în perioada de bază (0); ∆Vp - modificarea veniturilor publice în perioada curentă faŃă de perioada anterioară, calculată conform relaŃiei (5); PIB - produsul intern brut în perioada de bază; ∆PIB - modificarea produsului intern brut în perioada curentă (1) faŃă de perioada de bază (0), calculată conform relaŃiei (5).

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE resurse financiare publice, prelevări obligatorii, impozite, taxe, contribuții, imprumuturi publice, veniturilor fiscale, indicatori de analiză a veniturilor fiscale, rata presiunii fiscale

TEME DE DEZBATERE

Page 36: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

36

- Enumerati și comentați tipurile de resurse financiare clasificate conform criteriului economic

- Enumerati care sunt prelevările cu caracter obligatoriu și comentați pe scurt pe fiecare dintre acestea

- Enumerati și comentați elementele impozitului - Descrieți tipurile de impozit clasificate pe baza criteriului privind forma și

fondul acestora - Cine este reprezentantul economiei politice clasice care a formulat pentru

prima dată principiile impunerii. Comentati aceste principii. - Descrieți impozitul pe venit, pornind de la criteriile de clasificare a

impozitelor - Enumerați grupele de indicatori utilizați în analiza veniturilor fiscale

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false 1. Impozitele reprezintă o formă de prelevare a unei părŃi din veniturile şi/sau

averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziŃia statului, în vederea acoperirii cheltuielilor publice. Această prelevare se face în mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi fără contraprestaŃie directă din partea statului.

Răspuns: Adevărat 2. Din definiŃiile impozitului, se desprind caracteristicile fundamentale ale

acestuia: forŃa puterii publice; caracterul general; transferul de avuŃie; caracterul pecuniar; faptul că nu presupune o contraprestaŃie directă şi imediată; caracterul definitiv; funcŃia extinsă (rolul) impozitelor.

Răspuns: Adevărat Alegeți varianta corectă:

1. Din punctul de vedere al conŃinutului economic, resursele financiare se împart în:

a) prelevări cu caracter obligatoriu (impozite, taxe, contribuŃii) b) resurse de trezorerie c) împrumuturi publice d) emisiune monetară fără acoperire e) toate enunțurile sunt adevărate Răspuns: e)

2. Resursele financiare publice privite prin prisma bugetului general consolidat, se stucturează în: a) resurse financiare ale bugetului de stat (central) b) resurse financiare ale bugetelor locale c) resurse financiare ale bugetului asigurărilor sociale de stat d) resurse financiare care alimentează fondurile speciale e) toate enunțurile sunt adevărate

Răspuns: e)

Page 37: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

37

CAPITOLUL 5. CREDITUL PUBLIC ŞI DATORIA PUBLIC Ă 5.1. Mecanismul formării și caracteristicile creditului public

Ca urmare a creşterii mai rapide a cheltuielilor comparativ cu sporirea veniturilor

publice, bugetele se întocmesc şi se încheie tot mai frecvent cu deficit, care este opusul excedentului bugetar - când suma veniturilor publice depăşeşte valoarea cheltuielilor publice. În situaŃiile în care, încă din faza de elaborare a bugetului se constată că soldul acestuia este negativ, este vorba despre un deficit de bugetare.

Concept, cauze, efecte ale deficitului bugetar Deficitul bugetar poate să apară atât în Ńări cu economie dezvoltată cât şi în Ńări cu economie în curs de dezvoltare sau în tranziŃie, iar cauzele pot fi generate de propria economie sau de conjunctura internaŃională. Concret, printre aceste cauze se numără:

- nivelul şi fluctuaŃiile produsului intern brut reprezintă una din cauzele interne care duc la apariŃia sau creşterea deficitului bugetar, prin încetinirea ritmului de creştere a veniturilor publice

- gradul de redistribuire a produsului intern brut poate conduce la dezechilibre între veniturile şi cheltuielile publice, în condiŃiile în care cresc componentele privind ajutorul de şomaj şi asistenŃa socială

- creşterea cheltuielilor publice pentru înarmare a fost adesea una dintre cauzele care au dus la depăşirea veniturilor publice de către cheltuielile publice

- fenomenele conjuncturale internaŃionale îşi transmit influenŃa prin intermediul cursului de schimb şi al ratei dobânzii. Efectele în plan economic şi social ale deficitului bugetar sunt multiple. ExistenŃa deficitului bugetar conduce la:

- creşterea datoriei publice şi implicit a serviciului acesteia, respectiv cheltuielile publice privind rambursările, dobânzile şi comisioanele exigibile în fiecare an pentru stingerea datoriei publice. În paralel cu sporirea cheltuielilor publice pe această cale, are loc o realocare a fondurilor publice în detrimentul furnizării bunurilor şi serviciilor publice către populaŃie:

- deficitul bugetar contribuie la creşterea ratei dobânzii pe piaŃă, prin sporirea cererii de credite publice necesare acoperirii deficitului. În plus, creditul public, intrând în competiŃie cu creditul particular (fenomenul de evicŃiune) se opune investiŃiilor private, încetinind ritmul creşterii economice:

- în condiŃiile în care împrumutul public este contractat de o generaŃie şi este achitat de o alta, apare o distribuire între generaŃii a beneficiilor şi costurilor acestuia, care poate fi considerată ca fiind inechitabilă, în funcŃie de scopul iniŃial al creditului public.

ConŃinutul şi tr ăsăturile creditului public Creditul public reprezintă o înŃelegere intervenită între stat, pe de o parte şi o

persoană fizică sau juridică, pe de altă parte, prin care, cea din urmă consimte să pună la

Page 38: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

38

dispoziŃia statului o sumă de bani, sub formă de împrumut, pe o perioadă determinată, iar statul se angajează să restituie această sumă la un anumit termen, plătind şi dobânda cuvenită.

Creditul public se caracterizează prin următoarele trăsături: a) Are caracter contractual, exprimând acordul de voinŃă al părŃilor (spre

deosebire de impozit, care constituie o prelevare cu caracter obligatoriu, stabilită în mod unilateral de către stat în sarcina unei persoane fizice sau juridice).

De obicei, creditul public este facultativ, subscrierea fiind lăsată la latitudinea subscriitorilor. Practica s-a confruntat însă şi cu cazuri de împrumuturi forŃate, dar numai în situaŃii excepŃionale.

b) Creditul public are caracter rambursabil, urmând a fi restituit la termenul fixat persoanelor care l-au acordat (spre deosebire de impozit, care constituie o prelevare obligatorie, definitivă şi neram-bursabilă). Există şi unele excepŃii: aşa-numitul “împrumut perpetuu”, când statul se limitează la plata unei dobânzi creditorilor săi, pe o perioadă nedeterminată de timp.

c) Creditul public presupune şi o contraprestaŃie şi anume, dobânda, câştigul sau ambele forme. Acesta reprezintă “preŃul” pe care statul se angajează să-1 plătească în calitate de debitor pentru su-mele avansate sub formă de împrumut.

DestinaŃia creditului public se referă la scopul în care este contractat acesta. Astfel, împrumutul public poate fi contractat fie pentru necesităŃi de trezorerie, fie pentru echilibrarea bugetului de stat.

NecesităŃile de trezorerie. Chiar dacă bugetul de stat a fost întocmit şi aprobat în echilibru, pot exista situaŃii în care încasările perioadei să fie insuficiente faŃă de ritmul şi cuantumul efectuării cheltuielilor. Ca urmare, în unele perioade, plăŃile devansează încasările (mai ales în primele luni ale anului), ceea ce provoacă o insuficienŃă temporară de resurse (gol de casă). În situaŃia inversă, se înregistrează un plus de resurse.

Echilibrarea bugetului de stat. In situaŃia în care veniturile ordinare (curente şi de capital) ale bugetului de stat nu sunt suficiente pentru acoperirea integrală a cheltuielilor bugetare la nivelul întregului an, statul lansează un împrumut pe piaŃa internă sau externă. Aceste credite se încheie, în general, pe termen mediu şi lung.

Datorită faptului că utilizarea împrumutului de stat are consecinŃe multiple, rolul creditului public se manifestă pe mai multe planuri:

- folosirea lor ca instrument de politică economică pentru impulsionarea activităŃii economice şi restabilirea echilibrului macroeconomic. Astfel, dacă împrumutul public este direcŃionat spre investiŃii, restructurarea activităŃii productive etc., efectul său va fi pozitiv, contribuind la sporirea valorii nou create în societate (ceea ce dă posibilitatea rambursării creditului şi a celorlalte cheltuieli publice generate);

- redistribuirea prin intermediul creditului public a produsului intern brut, deoarece sumele temporar disponibile (inclusiv în sectorul productiv) sunt plasate în hârtii de valoare emise de stat şi folosite, în general, în scopuri neproductive (finanŃarea cheltuielilor publice, în loc să contribuie la creşterea producŃiei şi comertului, prin intermediul creditului comercial);

- reprezintă o modalitate de procurare rapidă a fondurilor financiare publice, dar mai costisitoare decât impozitele. După părerea economiştilor din perioada capitalismului clasic, generaŃia care contractează împrumutul beneficiază de fondurile respective, iar generaŃiile următoare suportă plata lor. ConcepŃia economiştilor moderni cu privire la

Page 39: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

39

creditul public, afirmă că împrumutul favorizează amplificarea valorii injectate în activitatea productivă, ceea ce, determină ca plata costului împrumutului să fie realizată prin plusul de valoare generat în acest mod.

5.2. OperaŃiuni legate de acordarea creditului public Împrumuturile de stat determină operaŃiuni în legătură cu: plasarea pe piaŃă,

modificarea ratei dobânzii și/sau a termenului de rambursare, precum şi amortizarea lor. Plasarea creditului se realizează prin mai multe modalităŃi şi anume: - subscriere publică; - prin intermediul unor consorŃii bancare; - vânzare la Bursa de Valori. Modificarea nivelului dobânzii. Mărimea dobânzii nu rămâne la acelaşi nivel

vreme îndelungată, ci se modifică, în primul rând, în funcŃie de raportul dintre cererea şi oferta de capital de împrumut şi de alŃi factori.

Pentru reducerea efortului financiar determinat de contractarea unor împrumuturi publice în perioade mai puŃin avantajoase, când rata dobânzii înregistrează scăderi considerabile, statul poate proceda la preschimbarea înscrisurilor pentru un împrumut vechi, în înscrisuri ale unui nou credit, cu o dobândă mai redusă. Această operaŃiune se numeşte conversiune, iar perioadele cele mai favorabile în care se poate recurge la ea, sunt cea de depresiune şi cea de înviorare a economiei. Conversiunea poate fi de trei feluri: conversiunea fortată, conversiunea facultativă, conversiunea anticipată..

Modificarea termenului de rambursare. În cazul în care, recurgând în mod repetat la împrumuturi pentru acoperirea unor deficite temporare, se acumulează datorii de valori mai mari decât resursele de acoperire din anul respectiv, pentru depăşirea situaŃiei, statul recurge la consolidarea datoriei ajunsă la scadenŃă.

Consolidarea datoriei reprezintă preschimbarea înscrisurilor corespunzătoare împrumuturilor exigibile imediat, sau pe termen scurt, cu înscrisuri ale unor credite pe termen mijlociu sau lung, sau fără termen de rambursare.

Amortizarea creditului public. Creditele publice contractate se pot amortiza (stinge) prin rambursare (situaŃia normală) sau în cazuri excepŃionale, cum sunt: incapacitate de plată, depreciere monetară şi repudierea acŃiunilor.

Rambursarea împrumutului reprezintă răscumpărarea înscrisurilor de la deŃinătorii lor sau, altfel spus, restituirea sumelor împrumutate de către stat. Rambursarea poate fi obligatorie sau facultativă. In general. statul îşi asumă obligaŃia de a restitui doar creditele cu termen, dar poate restitui şi împrumuturile perpetue, pentru care nu îşi asumase iniŃial această obligaŃie.

Amortizarea creditelor publice se mai realizează şi în situaŃii deosebite, cum sunt: incapacitatea de plată, deprecierea monetară sau repudierea obligaŃiilor financiare legate de împrumutul respectiv.

Incapacitatea de plată a unui stat (sau insolvabilitatea acestuia) poate fi generată de cauze politice sau economice ( război, criză economică, administrarea defectuoasă a datoriei publice ş.a.).

În cazul în care insolvabilitatea unui stat este consecinŃa unui război, creditorii acestuia primesc, de obicei, promisiunea achitării într-un interval de timp, a unei anumite părŃi din datoria restantă cu titlu de arierate financiare.

Page 40: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

40

Dacă împrumutul public este exprimat într-o monedă aflată într-un proces de depreciere, iar în clauzele acestuia nu sunt prevăzute indexări sau alte măsuri de protecŃie, obligaŃiile statului debitor se sting treptat, ca urmare a inflaŃiei (deoarece statul respectiv are obligaŃia de a rambursa împrumutul la valoarea nominală, indiferent de gradul de depreciere monetară, manifestat între momentul emisiunii şi scadenŃă). Deprecierea monetară este favorabilă efortului financiar al statului debitor, iar aprecierea monetară (consolidarea monedei) are efectul de a îngreuna efortul financiar al acestuia.

5.3. Datoria publica

Prin datorie publică se înțelege datoria pe care o are statul față de terți, precum persoane private, persoane juridice, bănci, intreprinderi, din țară sau din străinătate, care au cumpărat obligatiuni emise de stat pentru a acoperi nevoile financiare ale statului. Datoria publică a României include datoria administratiei publice, conform legislației naționale include, în plus față de datoria publică conform metodologiei Uniunii Europene, datoria garantată de Guvern, prin MFP, și de către UAT, rambursată din sursele proprii ale beneficiarilor de garanție, precum și împrumuturile din disponibilitățile CCGTS, în timp ce datoria publică conform metodologiei UE conține în plus datoria agenților economici reclasificați în sectorul administrației publice.

Pentru analiza îndatorării statului, se utilizează o seamă de indicatori a căror cuantificare se bazează pe volumul datoriei publice (totale, interne şi externe), precum şi pe cel al serviciului datoriei publice.

Gradul de îndatorare a Ńării , la un moment dat, se calculează ca raport între volumul datoriei publice şi produsul intern brut, astfel: Dpt Gî = —— x 100 , în care: (1) PIB Gî - gradul de îndatorare al Ńării; Dpt - datoria publică totală; PIB - produsul intem brut.

Acest indicator arată în ce măsură valoarea nou creată într-un an este grevată de datoria publică. Sau, altfel spus, indicatorul arată cât din PIB ar trebui alocat pentru rambursarea integrală a datoriei în anul respectiv, ceea ce denotă că indicatorul are o valoare pur teoretică. Pentru a permite comparaŃii la nivel internaŃional, datoria publică trebuie exprimată în USD sau Euro. La aceeaşi valoare a gradului de îndatorare, o Ńară cu o economie dezvoltată suportă mai uşor povara datoriei publice de o anumită valoare, comparativ cu o Ńară având o economie cu un grad mai redus de dezvoltare economică.

Pentru măsurarea efortului financiar anual reclamat de datoria publică, se cuantifică serviciul datoriei publice (S), care cuprinde: cheltuielile cu rambursarea împrumutului, dobanda, comisioanele şi spezele aferente acestuia, etectuate în decurs de un an.

Pornind de la nivelul serviciului datoriei publice, se poate calcula ponderea acestuia în PIB: S Gs = —— x 100 , în care: (2)

PIB Gs - ponderea serviciului datoriei publice în PIB;

Page 41: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

41

S - serviciul datoriei publice. Pentru analiza fenomenului de îndatorare se cuantifică şi analizează şi alŃi

indicatori, cum sunt : - datoria publică ce revine în medie pe locuitor care se calculează prin

raportarea volumului datoriei publice la numărul de locuitori, astfel: _ Dpt

dp = ——— , în care: )

N

_ dp - datoria publică medie pe locuitor; Dpt - datoria publică totală a Ńării; N - numărul locuitorilor. - serviciul datoriei publice care revine, în medie, pe locuitor se calculează prin raportarea serviciului datoriei publice la numărul locuitorilor: _ S s = ——— , în care: (4) N _ s - serviciul datoriei publice care revine, în medie, pe locuitor; S - serviciul datoriei publice; N - numărul locuitorilor.

- raportul dintre serviciul datoriei publice şi volumul cheltuielilor publice reflectă cât din cheltuielile publice ale unei perioade ar fi necesare pentru acoperirea serviciului datoriei publice. Se calculează ca raport procentual între nivelul serviciului datoriei publice şi volumul cheltuielilor publice: S gs = —— x 100 , în care: (5)

Cp gs - ponderea serviciului datoriei publice în cheltuielile publice;

S - nivelul serviciului datoriei publice; Cp - volumul cheltuielilor publice ale unei perioade.

- raportul dintre dobânzile aferente datoriei publice şi PIB – arată cât din PIB anual ar fi grevat pentru acoperirea dobânzilor aferente datoriei publice. Se calculează ca raport procentual între dobânzile aferente datoriei publice şi PIB: d Gd = —— x 100 , în care: (6) PIB Gd - ponderea dobânzilor aferente datoriei publice în PIB; d - volumul dobânzilor aferente datoriei publice;

- ponderea dobânzilor la datoria publică în volumul cheltuielilor publice – reflectă cât din cheltuielile publice ale unei perioade ar fi necesare pentru acoperirea dobânzilor la datoria publică. Se calculează ca raport procentual între nivelul dobânzilor la datoria publică şi cheltuielile publice ale unei perioade:

Page 42: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

42

d gd = —— x 100 , în care: (7) Cp gd - ponderea dobânzilor la datoria publică în volumul cheltuielilor publice; d - nivelul dobânzilor la datoria publică; Cp - volumul cheltuielilor publice ale unei perioade.

Pentru analiza datoriei externe şi a gradului de îndatorare a Ńării faŃă de străinătate, se folosesc diverşi indicatori, cum sunt:

- mărimea absolută a datoriei externe, care poate fi exprimată, fie în moneda naŃională a Ńării considerate, fie într-o monedă de largă circulaŃie internaŃională (prin transformarea diverselor valute în care a fost contractată datoria externă într-o sungură monedă), ceea ce permite comparaŃii cu alte state;

- datoria externă medie pe locuitor, care se calculează:

d e = N

De , în care: (8)

_ de - datoria externă medie pe locuitor; De - datoria externă; N - numărul de locuitori.

- ponderea datoriei externe în PIB - arată cât din produsul intern brut aferent unui an s-ar consuma pentru acoperirea datoriei exteme. Se calculează astfel:

gDe =PIB

De x 100 , în care: (9)

gDe - ponderea datoriei externe în PIB; De - datoria externă: PIB - produsul intern brut.

- ponderea serviciului datoriei externe în produsul intern brut este raportul dintre serviciul datoriei externe şi PIB şi arată cât din valoarea nou creată în economie este afectat de contractarea şi rambursarea datoriei exteme. Se calculează:

SDe

G = ——— x 100 , în care: (10) PIB G - ponderea serviciului datoriei externe în PIB; SDe - serviciul datoriei externe (rate scadente, dobânzi aferente, comisioane sau speze legate de rambursarea împrumuturilor externe, corespunzătoare unei perioade de un an).

Indicatorii care stabilesc un raport între datoria publică externă sau serviciul datoriei publice externe şi produsul intern brut, dau imaginea asupra gradului de îndatorare a Ńării faŃă de exterior.

Raportul dintre serviciul datoriei externe şi încasările din exportul de mărfuri şi servicii exprimă efortul valutar pe care îl implică datoria publică externă. Se calculează:

SDe

efv = ——— x 100 , în care: (11)

E

ef v - efortul valutar implicat de datoria externă;

Page 43: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

43

SDe - serviciul datoriei externe; E - exportul (în valută) de produse şi servicii.

Acest indicator arată cât din încasările în valută provenind din exportul de bunuri şi servicii corespunzătoare unui an, s-ar consuma în situaŃia (ipotetică) a achitării integrale a serviciului datoriei publice externe din aceste sume.

În cadrul structurii datoriei publice, un alt aspect al analizei îl constituie gradul de exigibilitate a acesteia. În funcŃie de acest criteriu, se disting: datoria flotantă formată din sumele exigibile la termen scurt şi datoria consolidată – alcătuită din cele exigibile la termene mijlocii şi lungi. Pentru o Ńară contează mai mult efortul financiar pe care trebuie să-l facă pentru rambursarea datoriei scadente şi plata dobânzilor aferente în lunile următoare, decât cele care se profilează la un orizont situat peste 5 – 10 ani sau mai mulŃi. De aceea, cu cât ponderea datoriei flotante în totalul datoriei publice este mai mare, cu atât nevoia de resurse financiare este mai presantă, iar procurarea acestora mai dificil ă. Structura datoriei publice variază de la o Ńară la alta şi chiar de la o perioadă la alta, fiind resimŃită în mod diferit în funcŃie de condiŃiile fianaciar – monetare.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE

Deficit bugetar, datorie public, credit public, serviciul datoriei publice, lansarea creditului public, operațiuni legate de creditul public, elementele tehnice ale creditului public, gradul de îndatorare a Ńării

TEME DE DEZBATERE

- Comentați cauzele și efectele apariției deficitului bugetar - Comentați conŃinutul şi trăsăturile creditului public - Descrieți oparațiunile care au loc în legătură cu creditul public - Prezentați posibilitățile de lansare a creditului public - Enumerați modalitățile de amortizare a creditului public - Comentați destinaŃia şi rolul creditului public - Enumerati indicatorii de analiză a îndatorării statului

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false 1. Deficitul bugetar poate să apară atât în Ńări cu economie dezvoltată cât şi în Ńări

cu economie în curs de dezvoltare sau în tranziŃie. Răspuns corect: Adevărat 2. Cauzele apariției deficitului bugetar pot fi generate de propria economie sau de

conjunctura internaŃională. Răspuns corect: Adevărat

AlegeŃi varianta corectă: 1. Dintre următoarele enunțuri, selectați trăsăturile creditului public: A) caracter contractual, presupune o contraprestaŃie (dobânda, câştigul), este

rambursabil

Page 44: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

44

B) caracter obligatoriu, nu presupune o contraprestaŃie, nu este rambursabil C) vizează persoanele fizice și juridice, presupune o contraprestaŃie, nu este

rambursabil D) se contractează pentru necesități de trezorerie sau pentru echilibrarea

bugetuluui E) nici unul dintre enunțuri nu este adevarat Variante de răspuns: a) A+B+C+D b) A+C+D c) E d) A+B e) B+D Răspuns corect: b) 2. Rolul creditului public se manifestă pe mai multe planuri și anume: a) redistribuirea PIB, instrument de politică economică, modalitate de procurare rapidă a fondurilor financiare publice b) instrument de politică economică, modalitate de procurare uzuală a fondurilor financiare publice, încetinirea ritmului de creştere a veniturilor publice c) caracter contractual, presupune o contraprestaŃie (dobânda, câştigul), este rambursabil d) nici una dintre combinațiile de enunțuri nu este corectă e) toate combinațiile de enunțuri sunt corecte Răspuns corect: a)

CAPITOLUL 6. SISTEMUL BANCAR

În sens larg, sistemul bancar poate fi definit ca ansamblul băncilor care operează

pe teritoriul unei Ńări, între care foarte importante sunt: • banca centrală • băncile comerciale • băncile de investiŃii.

6.1. BANCA CENTRALĂ – ROL, FUNCłII

1. FuncŃia de emisiune de monedă. Banca centrală emite monedă în concordanŃă cu nevoile economiei şi circulaŃiei băneşti.

2. FuncŃia de elaborare şi aplicare a politicii monetare şi de credit. Prin această funcŃie, banca centrală urmăreşte dimensionarea masei monetare în concordanŃă cu nevoile reale ale economiei şi circulaŃiei băneşti, precum şi menŃinerea ei în limitele stabilite. În acest scop, se utilizează o serie de instrumente de politică monetară.

3. FuncŃia de autorizare a băncilor, reglementare şi supraveghere prudenŃială a sistemului bancar reprezintă una din cele mai importante funcŃii ale unei bănci centrale, justificată prin specificul băncilor comerciale, respectiv prin faptul că îşi desfăşoară activitatea pe baza depozitelor atrase de la clienŃi.

4. FuncŃia de bancă a băncilor . Atribuirea calităŃii de bancă a băncilor pentru banca centrală este justificată prin următoarele motivaŃii principale:

Page 45: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

45

- băncile comerciale au conturi deschise la banca centrală în care sunt depuse rezervele minime obligatorii, constituite atât din motive prudenŃiale, cât şi ca instrumente de control al masei monetare;

- băncilor comerciale deŃin conturi la banca centrală în scopul decontării datoriilor interbancare;

- relaŃiile de credit care există între banca centrală şi băncile comerciale. În scopul asigurării stabilităŃii sistemului bancar, banca centrală îndeplineşte funcŃia de împrumutător de ultimă instanŃă pentru băncile comerciale care au lipsă temporară de lichidităŃi. Băncile comerciale se pot refinanŃa de la banca centrală prin rescontarea cambiilor şi biletelor la ordin. De asemenea, trebuie menŃionate şi operaŃiunile de open market.

5. FuncŃia de bancă a statului. Această funcŃie se bazează pe următoarele motivaŃii:

- are legătură cu forma de proprietate, în sensul că în unele Ńări statul a contribuit semnificativ la capitalul băncii de emisiune, iar în altele, banca de emisiune a fost preluată de stat prin naŃionalizare;

- banca de emisiune este creditoare a statului; poate să aibă atribuŃii în administrarea datoriei publice;

- banca de emisiune promovează interesele statului prin politica monetară şi de credit pe care o implementează în concordanŃă cu politica economică8.

6. FuncŃia de elaborare şi aplicare a politicii valutare, precum şi de administrare a rezervelor internaŃionale. În acest context, banca centrală stabileşte regimul valutar şi monitorizează cursul valutar al monedei naŃionale. În scopul imprimării evoluŃiei dorite cursului valutar, banca centrală intervine pe piaŃa valutară, vânzând monedă naŃională contra valută străină şi invers. Banca centrală gestionează rezervele internaŃionale ale Ńării (rezerve valutare, aur monetar)9.

În România, banca centrală este Banca NaŃională a României, care a fost înfiinŃată în 1880.

6.2. BĂNCILE COMERCIALE – ROL, TIPOLOGIE

În mod tradiŃional, banca comercială este banca care acceptă depozite de la

persoane particulare, firme etc. pe baza cărora acordă credite sau efectuează alte tipuri de plasamente.

8 Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura didactică şi pedagogică, RA, Bucureşti, 1995, p. 240-241.

9 Pentru dezvoltări privind funcŃiile băncii centrale a se vedea: Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura didactică şi pedagogică, RA, Bucureşti, 1995; Cerna, Silviu, Moneda şi teoria monetară, vol. I, vol. II, Editura Mirton Timişoara, 2000; Cerna, Silviu, Sistemul monetar şi politica monetară, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996; Dardac, Nicolae, Teodora Vâşcu, Monedă – Credit 2, Editura ASE, Bucureşti, 2002; Ionescu, Lucian (coord.), Băncile şi operaŃiunile bancare, Editura Economică, Bucureşti, 1996; Manolescu, Gheorghe, Moneda şi politicile monetare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006; Mihai, Ilie, Management financiar-bancar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007; Negruş, Mariana (coord.), Baicu Claudia, RelaŃii valutare şi marketing financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.

Page 46: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

46

Pe lângă funcŃia de atragere de depozite şi acordare de credite, băncile comerciale efectuează operaŃiuni de plăŃi şi alte activităŃi/servicii pentru care nu încasează dobânzi, ci diverse comisioane.

O primă clasificare din punctul de vedere al operaŃiunilor derulate şi clienŃilor vizaŃi se referă la băncile en-detail şi băncile en-gros.

Banca en-detail – banca ce deserveşte clienŃi persoane fizice sau firme mici, operaŃiunile derulate având valori unitare de tranzacŃionare mici, de unde şi denumirea.

Banca en-gros, spre deosedire de banca en-detail, se adresează marilor clienŃi (corporaŃii, firme multinaŃionale, alte societăŃi financiare), motiv pentru care tranzacŃiile pe care le desfăşoară sunt de valori mari..

În ceea ce priveşte obiectul de activitate, unele bănci au fost specializate în finanŃarea anumitor ramuri ale economiei, cum ar fi: investiŃiile, agricultura, comerŃul exterior.

Pe măsura liberalizării şi globalizării financiare, s-a produs estomparea diferenŃelor dintre diferitele tipuri de bănci comerciale, afirmându-se conceptul de bancă universală, adică bancă abilitată să efectueze toată gama de operaŃiuni, atât din sfera de cuprindere a băncilor comerciale, cât şi a băncilor de investiŃii. (Detalii despre băncile de investiŃii sunt prezentate în paragraful 6.6.).

Dezvoltarea tehnologiei informaŃiei a determinat apariŃia altor termeni, cum ar fi banca online, Internet banking sau mobile banking.

Criza financiară globală a condus la afirmarea unui nou termen în domeniul financiar, respectiv shadow banking system, traducere, din engleză, sistem bancar din „umbră”. În literatura de specialitate din România, pentru a desemna conceptul de shadow banking system, s-a impus sintagma sistem bancar paralel10.

Consiliul pentru Stabilitate Financiară (engleză, Financial Stability Board – FSB) defineşte activitatea bancară din „umbră” în sens larg ca fiind “intermedierea de credit care implică entităŃi şi activităŃi din afara sistemului bancar reglementat”11.

Spre deosebire de băncile comerciale tradiŃionale, care acceptă depozite şi acordă credite, băncile de investiŃii nu au dreptul să atragă depozite şi să acorde credite. Activitatea de bază a băncilor de investiŃii o reprezintă subscrierea şi vânzarea de titluri financiare.

6.3. OPERAłIUNI ALE B ĂNCILOR COMERCIALE

FuncŃiile băncilor comerciale se realizează prin intermediul operaŃiunilor pe care

le desfăşoară, care din punctul de vedere al bilanŃului băncii sunt clasificate în: - operaŃiuni pasive şi - -operaŃiuni active. OperaŃiunile pasive ale băncilor comerciale sunt operaŃiunile prin care băncile

atrag resursele de care au nevoie pentru a-şi desfăşura activitatea. Din punct de vedere contabil, aceste operaŃiuni sunt reflectate în partea de pasiv a

bilanŃului băncii comerciale, de unde şi denumirea de operaŃiuni pasive. Pe lângă

10 A se vedea publicaŃiile emise de Banca NaŃională a României. 11 FSB (Financial Stability Board), 2011. Shadow Banking: Scoping the Issues, p. 1.

Page 47: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

47

resursele atrase, băncile comerciale dispun şi de capital propriu, dar care, în ansamblul fondurilor disponibile, deŃine o pondere mult mai mică decât resursele atrase.

Principalele operaŃiuni pasive ale unei bănci comerciale sunt: - operaŃiuni de atragere de fonduri sub formă de conturi curente - operaŃiuni de atragere de fonduri sub formă de depozite la termen - operaŃiuni de atragere de fonduri prin emisiunea de certificate de depozit - operaŃiuni de atragere de fonduri prin efectuarea de împrumuturi - operaŃiuni de atragere de fonduri prin emisiunea de obligaŃiuni. Conturile curente sunt conturile prin intermediul cărora clienŃii băncilor - firme,

persoane particulare etc.- efectuează plăŃi şi încasări curente, motiv pentru care soldul acestor conturi este variabil.

Depozitele la termen sunt destinate fructificării economiilor poupulaŃiei sau fondurilor disponibile ale diferitelor entităŃi pentru o anumită perioadă de timp.

Certificatele de depozit sunt înscrisuri care atestă depunerea de către clienŃi a unei sume de bani la bancă pe o perioadă de timp de până la un an.

Spre deosebire de depozitele bancare la termen, certificatele de depozite pot fi negociate, respectiv pot fi vândute înainte de scadenŃă pe piaŃa secundară altor investitori.

Certificatele de depozit pot fi emise şi cu discount, adică, iniŃial, sunt vândute de banca emitentă la un preŃ mai mic decât valoarea nominală, urmând să fie răscumpărate de banca emitentă, la scadenŃă, la valoarea nominală, diferenŃa reprezentând câştigul investitorului.

Atragerea de fonduri prin efectuarea de împrumuturi de la alte bănci sau emisiunea de obligaŃiuni pe piaŃa de capital constituie pentru bănci o alternativă la depozitele bancare tradiŃionale.

OperaŃiunile active ale unei bănci comerciale se referă la plasamentele, investiŃiile pe care banca le efectuează, pe baza resurselor pe care le au la dispoziŃie.

Din punctul de vedere contabil, aceste operaŃiuni sunt reflectate în partea de activ a bilanŃului băncii comerciale, de unde şi denumirea de operaŃiuni active.

Principalele operaŃiuni active ale unei bănci comerciale sunt: - operaŃiuni de acordare de credite clientelei nebancare - operaŃiuni de investire în titluri financiare - operaŃiuni de constituire de depozite la alte bănci - operaŃiuni de cumpărare de certificate de depozit emise de alte bănci - operaŃiuni de acordare de credite altor bănci. TradiŃional, creditele acordate clientelei nebancare (firme, persoane particulare)

deŃin ponderea principală în totalul activelor unei bănci comerciale.

Tabelul nr. 6.1. Categorii de credite acordate clientelei nebancare TIPUL DE CREDIT DEFINIRE, CARACTERISTICI

Creditul pe termen scurt Creditul pe termen mijlociu Creditul pe termen lung Creditul pe descoperit de cont

Creditul cu scadenŃa mai mică de un an. Creditul cu scadenŃa cuprinsă între un an şi cinci ani. Creditul cu scadenŃa mai mare de cinci ani. Permite clientului băncii să efectueze plăŃi sau să

Page 48: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

48

(overdraft) Creditul reînnoibil (revolving) Linia de credit Factoring Creditul sindicalizat Creditul retail

retragă numerar din contul curent peste sumele disponibile, în limita unui plafon prestabilit. Creditul care se reînnoieşte pe măsura epuizării fondurilor. Fonduri puse la dispoziŃia clientului de către bancă pe o anumită perioadă de timp în interiorul căreia acesta poate efectua mai multe trageri, în limita plafonului stabilit. FinanŃarea de către bancă a facturilor cu plata la termen deŃinute de clienŃi (la scadenŃă, banca încasează banii de la firmele partenere ale clienŃilor săi care au cumpărat mărfuri şi servicii). Creditul acordat de un grup de bănci constituite sub formă de consorŃiu sau sindicat bancar. Creditul acordat persoanelor fizice.

Pentru a face faŃă cerinŃelor zilnice ale clienŃilor de retragere de numerar, o parte

din fonduri este păstrată în casierii. În conturile deschise la banca centrală, băncile comerciale sunt obligate să

păstreze o parte din fondurile atrase prin depozite sub forma rezervelor minime obligatorii, pentru care fie nu primesc dobânzi, fie primesc dobânzi foarte mici.

O formă de plasament frecvent întâlnită în bilanŃul băncilor comerciale o reprezintă investiŃiile în titluri emise de stat.

Schema de principiu privind bilanŃul simplificat al unei bănci comerciale este ilustrată în tabelul nr. 6.2.

Tabelul nr. 6.2. BilanŃul simplificat al unei bănci comerciale

ACTIV PASIV Numerar Rezerva minimă obligatorie Tiluri de stat Depozite plasate la alte bănci Certificate de depozit cumpărate de la alte bănci Credite acordate clienŃilor nebancari Credite acordate altor bănci InvestiŃii în titluri financiare Imobilizări corporale şi necorporale Alte active

Conturi curente ale clienŃilor nebancari şi ale altor bănci Depozite la termen ale clienŃilor nebancari Depozite atrase de la alte bănci Împrumuturi de la alte bănci ObligaŃiuni Alte pasive Capital

Page 49: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

49

Din punct de vedere contabil, există următoarea corelaŃie: Active = Pasive + Capital.

6.5. RISCUL ÎN ACTIVITATEA BĂNCILOR COMERCIALE Activitatea desfăşurată de băncile comerciale implică gestionarea mai multor

categorii de riscuri, între care foarte importante sunt: - riscul de lichiditate - riscul ca banca comercială să nu aibă suficient numerar

pentru a face faŃă solicitărilor de plăŃi şi retragere de numerar ale clienŃilor - riscul de credit - riscul ca banca să suporte pierderi ca urmare a faptului că

debitorii săi nu au capacitatea să-şi onoreze angajamentele privind plata ratelor scadente, inclusiv a dobânzilor aferente

- riscul de rată a dobânzii - se manifestă în cazul în care banca înregistrează pierderi ca urmare a evoluŃiei nefavorabile a ratei dobânzii pe piaŃă

- riscul valutar – riscul ca valoarea pasivelor băncii denominate în valută străină să se aprecieze, iar valoarea activelor denominate în valută străină să se deprecieze

- riscul operaŃional – risc legat de sistemele de operare - riscul reputaŃional – risc legat de deteriorarea imaginii şi reputaŃiei băncii. Gestionarea acestor riscuri este o activitate esenŃială în cadrul unei bănci,

presupunând o serie de tehnici şi proceduri specifice.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE sistem bancar, banca centrală, bănci comerciale, bancă „paralelă” („shadow” bank), sistem bancar paralel, bănci de investiŃii, risc de lichiditate, risc de credit, risc de rată a dobânzii, risc valutar, risc operaŃional, risc reputaŃional

TEME DE DEZBATERE

FuncŃiile băncii centrale Istoricul Băncii NaŃionale a României Rolul şi tipologia băncilor comerciale OperaŃiunile pasive ale băncilor comerciale OperaŃiunile active ale băncilor comerciale Riscuri în activitatea băncilor comerciale Strucura sistemului bancar în România Definirea şi funcŃiile băncilor de investiŃii ActivităŃile unei bănci de investiŃii ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false În mod tradiŃional, creditele acordate clientelei nebancare – mari companii,

întreprinderi mici şi mijlocii, persoane particulare – deŃin ponderea principală în ansamblul activelor deŃinute de băncile comerciale.

Răspuns: adevărat

Page 50: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

50

Spre deosebire de băncile comerciale, băncile de investiŃii nu au dreptul să atragă depozite şi să acorde credite.

Răspuns: adevărat StabiliŃi care este varianta corectă de răspuns Resursele atrase de băncile comerciale de la clientela nebancară îmbracă, în

principal, forma: a) creditelor primite de la banca centrala b) depozitelor c) titlurilor de stat Răspuns:b

Certificatele de depozit: a) atestă depunerea la bancă pe o anumită perioadă a unor sume de bani (de obicei, scadenŃele şi valorile sunt standardizate); b) certifică existenŃa în conturi bancare a unor sume de bani constituite drept garanŃii; c) certifică faptul că cecurile emise de deponent au acoperire. Răspuns:a Sprijinul companiilor în obŃinerea de capital prin emisiunea de titluri financiare

reprezintă principala activitate: a) a unei bănci comerciale b) a unei bănci de investiŃii c) a unei bănci retail d) a băncii centrale.

Răspuns: b

CAPITOLUL 7. MONEDA. CEREREA ŞI OFERTA DE MONED Ă. PIAłA MONETAR Ă

7.1. MONEDA ŞI SISTEMUL MONETAR

Principalele funcŃii ale monedei sunt: - instrument unic al tranzacŃiilor – într-o economie de schimb, moneda

este contrapartidă între oferta şi cererea pentru toate bunurile şi serviciile;

- etalon al valorii – moneda măsoară valoarea şi permite compararea valorii bunurilor şi serviciilor

- instrument de rezervă a valorii, de tezaurizare12. Într-o accepŃiune simplificată, sistemul monetar al unei Ńări se referă la moneda

care circulă în Ńara respectivă, la instituŃiile şi actele normative care reglementează circulaŃia monetară. În termeni concreŃi, sistemul monetar al unei Ńări stabileşte care este

12 Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura didactică şi pedagogică, RA, Bucureşti, 1995, p. 8-13.

Page 51: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

51

unitatea monetară a Ńării respective, cum se defineşte unitatea monetară, care este instituŃia care emite moneda.

Privite din perspectivă istorică, sistemele monetare se clasifică în următoarele categorii:

- sisteme monetare bimetaliste – unitatea monetară este definită printr-o cantitate de argint sau printr-o cantitate de aur

- sisteme monetare monometaliste – unitatea monetară este definită fie printr-o cantitate de argint, fie printr-o cantitate de aur

- sisteme monetare bazate pe etalonul aur-devize – unitatea monetară este definită fie printr-o cantitate de aur, fie printr-o cantitate de monedă convertibilă în aur

- sisteme monetare bazate pe etalonul puterii de cumpărare – moneda unei Ńări este comparată cu moneda altei Ńări pe baza aceluiaşi coş de mărfuri13.

Dezvoltarea schimburilor internaŃionale au impus crearea unui sistem monetar internaŃional care să permită reglementarea acestor schimburi. În anul 1944 s-au pus bazele sistemului monetar internaŃional de la Bretton Woods. Printre principiile promovate de sistemul monetar de la Bretton Woods s-a numărat fixitatea parităŃilor şi cursurilor valutare. Aurul şi dolarul american îndeplineau funcŃia de instrumente de plată internaŃionale şi active de rezervă. Dolarul american era singura monedă convertibilă direct în aur, celelalte monede trebuind să fie mai întâi convertite în dolari şi după aceea în aur. Un principiu de bază era şi asigurarea echilibrului balanŃelor de plăŃi externe.

Principiile mai sus menŃionate au funcŃionat până în 1971 când SUA a declarat inconvertibilitatea dolarului în aur, ceea ce a declanşat criza sistemului monetar internaŃional.

Elementele de noutate aduse de statutul modificat al FMI din 1978: • în definirea valorii monedelor se are în vedere paritatea puterii de

cumpărare; • stabilirea cursului valutar se realizează conform aranjamentelor valutare; • conŃinutul monedelor nu mai este definit în aur; • cursurile valutare sunt flotante; • convertibilitatea monedei a devenit convertibilitate de piaŃă14.

Instabilitatea de pe pieŃele financiare impune reformarea sistemului monetar internaŃional. La nivel european a fost adoptat Sistemul Monetar European, care a intrat în funcŃiune în 1979.

Dezvoltarea schimburilor internaŃionale au impus utilizarea unor monede naŃionale în fluxurile internaŃionale (în prezent, cele mai importante sunt dolarul american, euro, lira sterlină).

13 Pentru detalii privind sistemele monetare, respectiv etaloanele monetare a se vedea: Moisuc, Constantin (coord.), Ion Roşu-Hamzescu, Claudia Baicu, Elena Gurgu, FinanŃe şi plăŃi internaŃionale, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 55-57; Basno, Cezar, Nicolae Dardac, Constantin Floricel, Monedă, credit, bănci, Editura didactică şi pedagogică, RA, Bucureşti, 1995, p. 33-36.

14 Negruş, Mariana (coord), Claudia Baicu, RelaŃii valutare şi marketing financiar, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2007, p. 37.

Page 52: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

52

7.2. MASA MONETARĂ. CEREREA ŞI OFERTA DE MONEDĂ

Masa monetară: “mărime eterogenă constând din suma activelor care pot fi

utilizate pe teritoriul unei Ńări pentru cumpărarea de bunuri şi servicii şi pentru achitarea datoriilor”15.

Masa monetară este compusă din: - numerar (bancnote şi monede)– cel mai lichid activ - conturi curente - depozite la termen - alte active, cum ar fi: certificate de tezaur, cambii, bilete la ordin, acŃiuni,

obligaŃiuni, unităŃi ale fondurilor de piaŃă monetară. Activele financiare pot fi clasificate în funcŃie de gradul de lichiditate, adică de

capacitatea de a fi transformate rapid şi fără costuri în numerar. Conform acestui criteriu (gradul de lichiditate), activele care compun masa

monetară pot fi grupate în: - bani primari - bani secundari - quasi-bani. Banii primari sau baza monetară este formată din: - numerar - depozitele pe care băncile comerciale le constituie la banca centrală sub forma

rezervelor minime obligatorii. Banii secundari reprezintă disponibilităŃile la vedere din conturile deschise la

băncile comerciale. Quasi-banii, în principiu, sunt depozitele la termen16. Agregatele monetare sunt indicatori monetari care cuprind diferite componente

ale masei monetare. În România, conform documentelor Băncii NaŃionale a României, agregatele

monetare utilizate sunt: M1 – masa monetară în sens restrâns M2 – masa monetară intermediară M3 – masa monetară în sens larg. Masa monetară în sens restrâns (M1) cuprinde: numerarul în circulaŃie

(numerarul în afara sistemului bancar) şi depozitele overnight (conturi curente, depozite la vedere).

M1 = numerarul în circulaŃie + depozitele overnight Masa monetară intermediară (M2) cuprinde masa monetară în sens restrâns (M1)

şi depozitele cu durata iniŃială de până la doi ani inclusiv. M2 = M1 + depozitele cu durata iniŃială de până la doi ani inclusiv

15 Kiri Ńescu, Costin, Emilian Dobrescu, Băncile – mică enciclopedie, Editura Expert, Bucureşti, 1998, p.267. 16 Ionescu, Lucian (coord.), Economia şi rolul băncilor, vol. I, Editura Economică, Bucureşti, 1997, p. 165-166.

Page 53: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

53

Masa monetară în sens larg (M3) cuprinde masa monetară intermediară (M2) la care se adaugă alte instrumente financiare, cum ar fi: acŃiuni, unităŃi ale fondurilor de piaŃă monetară, titluri de natura datoriei cu maturitatea de până la doi ani inclusiv.

M3 = M2 + alte instrumente financiare. Cererea de monedă Teoriile clasice şi neoclasice pornesc de la premisa că moneda este deŃinută

numai pentru tranzacŃii, respectiv pentru achiziŃionarea de mărfuri. Ca urmare, ecuaŃia cantitativă a lui Fisher stabileşte următoarea corelaŃie:

M x V = P x Q. M = stocul de monede V = viteza de circulaŃie a monedei P = nivelul general al preŃurilor Q = volumul tranzacŃiilor. Keynesienii afirmă că moneda nu este deŃinută doar pentru tranzacŃii, ci şi pentru

motive care Ńin de precauŃie şi speculaŃie. Ca urmare, cantitatea de monedă deŃinută pentru tranzacŃii şi pentru precauŃie este dependentă de venit, iar cantitatea de lichiditate pentru speculaŃie este dependentă de rata dobânzii. În aceste condiŃii, cererea de monedă depinde de veniturile monetare (VM) şi de rata dobânzii (rd):

M = f1 (VM) + f2 (rd). Monetariştii accentuează calitatea monedei de activ financiar, cererea de monedă

depinzând de: bogăŃia individului, randamentul componentelor sub care este deŃinută bogăŃia şi preferinŃele individului17.

Oferta de monedă. Multiplicatorul creditelor CreaŃia monetară se realizează, în principal, prin emiterea biletelor de bancă de

către banca centrală şi crearea monedei de cont sau scripturală de către băncile comerciale. Monedă de cont sau scripturală este creată de băncile comerciale prin acordarea de credite.

7.3. INSTRUMENTE DE PLATĂ ŞI CREDIT:

CAMBIA ŞI BILETUL LA ORDIN

În literatura de specialitate, cambia este definită drept instrument de plată şi credit prin care o persoană, denumită trăgător, dă ordin altei persoane, denumită tras, să plătească la o anumită dată (scadenŃă) o sumă de bani în favoarea sau la ordinul celei de-a treia persoană, denumită beneficiar. Aşadar, cambia pune în legătură trei persoane:

- trasul – persoana care trebuie să efectueze plata; - trăgătorul – persoana care dă ordin trasului să efectueze plata şi care emite

cambia; - beneficiarul – persoana care încasează suma de bani. În practică, trăgătorul şi beneficiarul pot fi una şi aceeaşi persoană. Întrucât

cambia nu este emisă de persoana care trebuie să efectueze plata (trasul), ci de trăgător, este necesară acceptare sa de către tras, care, astfel, se angajează să efectueze plata, devenind debitorul cambial principal.

17 Manolescu, Gheorghe, Moneda şi politicile monetare, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 77-80.

Page 54: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

54

ScadenŃa efectuării plăŃii poate fi la vedere (adică la prezentarea cambiei) sau la termen, de exemplu, la un anumit număr de zile de la data emiterii cambiei.

Biletul la ordin este un instrument de plată şi credit prin care o persoană, denumită emitent, îşi ia angajamentul efectuării unei plăŃi în favoarea (sau la ordinul) beneficiarului la o anumită scadenŃă. Ca şi în cazul cambiei, scadenŃa efectuării plăŃii poate fi la vedere sau la termen.

Prezentarea schematică a principalelor operaŃiuni care se pot realiza cu cambia şi biletul la ordin este redată în tabelul nr. 7.1.

Tabelul nr. 7.1. OperaŃiuni care se pot realiza cu cambia şi biletul la ordin

CAMBIA Instrument de plată şi credit prin care o persoană, denumită trăgător, dă ordin altei persoane, denumită tras, să plătească la o anumită dată (scadenŃă) o sumă de bani în favoarea sau la ordinul celei de-a treia persoană, denumită beneficiar.

BILETUL LA ORDIN Instrument de plată şi credit prin care o persoană, denumită emitent, îşi ia angajamentul necondiŃionat de efectuare a unei plăŃi în favoarea (sau la ordinul) beneficiarului la o anumită scadenŃă.

OperaŃiuni care se pot realiza cu cambia şi biletul la ordin • Acceptarea (doar în cazul cambiei)

• Scontarea

• Rescontarea

• Avalizarea

• Girarea (andosarea)

OperaŃiunea prin care trasul acceptă efectuarea plăŃii, devenind debitorul cambial principal. OperaŃiunea prin care posesorul unei cambii sau bilet la ordin cu plata la termen vinde titlul respectiv unei bănci înainte de scadenŃă. OperaŃiunea prin care banca ce a scontat cambia sau biletul la ordin se refinanŃează, prin (re)vânzarea titlului respectiv băncii centrale. OperaŃiunea prin care o bancă (aval bancar) sau o firmă (aval comercial) garantează efectuarea plăŃii prin intermediul cambiei sau biletului la ordin. OperaŃiunea de transmitere a cambiei sau biletului la ordin de la un beneficiar la altul.

7.4. PIAłA MONETARĂ

Este acel segment al pieŃei financiare pe care transferul fondurilor de la unităŃile

cu surplus la cele cu deficit se realizează pe termen scurt, până la un an.

Page 55: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

55

Un rol important pe piaŃa monetară revine băncilor comerciale, motiv pentru care, în cadrul acestei pieŃe, s-a delimitat un segment rezervat numai băncilor comerciale, denumit piaŃa interbancară. Pe această piaŃă, băncile cu surplus de lichidităŃi pe termen scurt acordă credite pe termen scurt altor bănci sau efectuează plasamente la alte bănci sub formă de depozite pe termen scurt sau certificate de depozite (respectiv, achiziŃionează certificate de depozit emise de alte bănci).

Ca urmare a faptului că participanŃii pe această piaŃă sunt bănci comerciale, valoarea unitară a tranzacŃiilor este foarte mare, piaŃa interbancară având caracter en-gros.

Instrumente financiare tranzacŃionate pe piaŃa monetară PiaŃa certificatelor de trezorerie. Certificatul de trezorerie (CT) este un titlu care

atestă datoria unui stat pe termen scurt, până la un an. CT face parte din categoria titlurilor de stat, pe care statul le emite pentru a-şi acoperi nevoile de finanŃare pe diferite termene. În situaŃia în care titlul de stat respectiv are scadenŃa mai mare de 1 an de zile poartă denumirea de obligaŃiune de stat.

PiaŃa certificatelor de depozit. Aşa cum s-a prezentat la paragraful 6.4. OperaŃiuni ale băncilor comerciale, certificatele de depozit atestă depunerea de către clienŃi la bancă a unei sume de bani. Caracteristica definitorie a certificatelor de depozit, comparativ cu depozitele bancare, este negociabilitatea, adică posibilitatea vînzării/cumpărării pe piaŃa secundară înainte de scadenŃă.

Hârtiile (efectele) comerciale sunt titluri utilizate pe pieŃele monetare dezvoltate de firmele mari pentru obŃinerea de finanŃare pe termen scurt, până la un an. Prin emiterea hârtiilor comerciale, firmele respective “ocolesc” băncile, în scopul obŃinerii de fonduri la costuri mai mici comparativ cu creditele bancare.

Acordurile de răscumpărare REPO (repurchase agreement) sunt înŃelegeri între doi participanŃi pe piaŃa monetară privind vânzarea/(răs)cumpărarea pe termen scurt de titluri financiare (cel mai adesea, titluri de stat). Prima parte vinde titluri financiare contrapartidei sale cu promisiunea să le răscumpere la un preŃ mai mare decât preŃul pe care l-a încasat în momentul vânzării.

Ca urmare a unui cumul de factori de natură politică şi monetară, la sfârşitul anilor 1950 - începutul anilor 1960 pe piaŃa monetară internaŃională au început să se afirme eurovalutele. Prima valută cu statut de eurovalută a fost dolarul american. Eurodolarii reprezintă dolarii depozitaŃi la bănci din afara SUA. Exemplificativ, dolarii depozitaŃi la bănci din Marea Britanie au statut de eurodolari. Un rol important pe piaŃa eurovalutelor revine pieŃei interbancare. Similar pieŃei monetare naŃionale, şi pe piaŃa eurovalutelor se tranzacŃionează instrumente financiare pe termen scurt - eurocertificate de depozit sau eurohârtii comerciale.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE monedă, bani, sistem monetar, masa monetară, agregat monetar, instrumente de plată şi credit; cambia; bilet la ordin, sistem monetar internaŃional, piaŃa monetară, cerificat de trezorerie, certificat de depozit

TEME DE DEZBATERE

Etape în formele banilor Componentele masei monetare

Page 56: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

56

Agregatele monetare Agregatele monetare în România Cererea şi oferta de monedă Instrumentele de plată şi credit Structura piaŃei monetare Sistemul monetar naŃional Sistemul monetar internaŃional ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false Cambia este un instrument de plată şi credit prin care o persoană, denumită

emitent, îşi ia angajamentul efectuării unei plăŃi în favoarea (sau la ordinul) beneficiarului la o anumită scadenŃă.

Răspuns: fals Certificatele de trezorerie atestă depunerea de către clienŃi la bancă a unei sume

de bani pe termen scurt, până la un an. Răspuns: fals

StabiliŃi care este varianta corectă de răspuns Care din următoarele elemente nu reprezintă o componentă a banilor primari sau

bazei monetare: a) numerarul b) depozitele pe care băncile comerciale le constituie la banca centrală sub forma rezervelor minime obligatorii. c) disponibilităŃile la vedere din conturile deschise la băncile comerciale. Răspuns: c OperaŃiunea prin care posesorul unei cambii sau bilet la ordin cu plata la termen

vinde titlul respectiv unei bănci înainte de scadenŃă se numeşte: a) acceptare b) avalizare c) scontare. Răspuns: c

CAPITOLUL 8. PIE łE FINANCIARE

8.1. PIAłA DE CAPITAL – ROL, CARACTERISTICI, STRUCTURĂ PiaŃa de capital este acel segment al pieŃei financiare prin intermediul căreia se

emit şi se tranzacŃionează titluri financiare pe termen mediu şi lung, cu scadenŃa mai mare de un an (acŃiuni, obligaŃiuni).

Caracteristicile pieŃei de capital18:

• 18 Anghelache, Gabriela, PiaŃa de capital. Caracteristici, evoluŃii, tranzacŃii , Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 15.

Page 57: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

57

- este o piaŃă deschisă; - instrumentele pieŃei de capital sunt pe termen mediu şi lung; - produsele pieŃei de capital - valorile mobiliare - pot fi transferate de la un

posesor la altul (negociabilitate şi transferabilitate); - intermediarii au un rol important în tranzacŃionarea valorilor mobiliare,

punând în contact emitenŃii cu investitorii. PiaŃa de capital cuprinde două segmente: - piaŃa primară de capital – destinată emisiunii şi vânzării/cumpărării de titluri

financiare pentru prima dată; - piaŃa secundară de capital – piaŃa prin intermediul căreia se vând şi se

cumpără titlurile financiare care au fost deja emise. Altă clasificare a pieŃelor de capital are în vedere următoarele criterii19: 1. după tipul de titluri – se deosebesc piaŃa de acŃiuni, piaŃa de obligaŃiuni, piaŃa

titlurilor de stat; 2. după procedurile de tranzacŃionare – se identifică piaŃa de licitaŃie şi piaŃa de

negociere; 3. după locul tranzacŃionării – piaŃa organizată şi piaŃa OTC („Over The

Counter”); 4. după dinamica şi riscul tranzacŃiilor – conform acestui criteriu există: piaŃa la

vedere, piaŃa forward, piaŃa futures, piaŃa de opŃiune.

8.2. INSTRUMENTE FINANCIARE TRANZACłIONATE PE PIAłA DE CAPITAL - ACłIUNILE

Instrumentele financiare tranzacŃionate pe piaŃa de capital pot fi clasificate în:

a) valori mobiliare, între care foarte importante sunt acŃiunile şi obligaŃiunile. Valorile mobiliare se caracterizează prin: negociabilitate, adică posibilitatea transferării lor către alte persoane; emitere în formă materializată (pe suport hârtie) sau prin înscrieri în cont (formă dematerializată); valorile mobiliare oferă deŃinătorilor drepturi patrimoniale şi nepatrimoniale, cum ar fi dreptul obŃinerii unei remunerări;

b) instrumente financiare derivate (contracte futures, opŃiuni); c) instrumente financiare sintetice – obŃinute prin combinarea

caracteristicilor altor tipuri de instrumente financiare20. AcŃiunea este un titlu financiar cu venit variabil, care reprezintă o parte din

capitalul social al unei societăŃi. Prin emisiunea de acŃiuni, emitentul are posibilitatea să atragă capital. AcŃiunile

se emit de firme fie iniŃial, pentru constituirea capitalului firmei, fie, ulterior, pentru majorarea capitalului social al firmei. Venitul încasat de investitor îmbracă forma dividendului, care variază în funcŃie de rezultatele, profitul obŃinut de firmă. Pe lângă

• 19 Stoica, Victor, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 27.

20 Anghelache, Gabriela, PiaŃa de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 142-143.

Page 58: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

58

obŃinerea de dividende, investitorul în acŃiuni poate să obŃină câştig şi din evoluŃia favorabilă a cursului acŃiunilor.

Tipuri de acŃiuni Literatura şi practica de specialitate clasifică acŃiunile după mai multe criterii 21,

între care foarte importante sunt drepturile pe care le conferă acŃionarilor şi modul în care apare evidenŃiat posesorul acŃiunii.

În funcŃie de drepturile pe care le conferă deŃinătorilor, acŃiunile pot fi: - comune (ordinare) - -preferenŃiale. Prezentarea comparată a caracteristicilor specifice acŃiunilor comune şi acŃiunilor

preferenŃiale este ilustrată în tabelul nr. 8.1. Tabelul nr. 8.1. Caracteristicile acŃiunilor comune şi preferenŃiale

Caracteristici ale acŃiunilor comune Caracteristici ale acŃiunilor preferen Ńiale - conferă dreptul de proprietate

asupra patrimoniului firmei - dau drept de vot în adunarea

generală a acŃionarilor - dau dreptul de a încasa un

dividend variabil, în funcŃie de rezultatele şi politica firmei.

- conferă dreptul de încasare a unui dividend fix

- acŃiunile preferenŃiale implică limitarea sau chiar suprimarea dreptului posesorului acŃiunii de a vota în adunarea generală a acŃionarilor.

Sursa: Bursa de Valori Bucureşti, Ghidul investitorului de retail, octombrie 2014, p. 10. Un alt criteriu de clasificare a acŃiunilor are în vedere modul de identificare a

posesorului acŃiunii. Conform acestui criteriu, acŃiunile pot fi nominative, respectiv apare menŃionat numele posesorului, şi la purtător, caz în care nu se menŃionează numele posesorului, iar transmiterea acŃiunilor de la un posesor la altul se poate realiza fără nicio formalitate.

8.3. INSTRUMENTE FINANCIARE TRANZACłIONATE PE

PIAłA DE CAPITAL - OBLIGAłIUNILE

ObligaŃiunile sunt instrumente financiare emise de diferiŃi emitenŃi, cum ar fi firme, instituŃii de credit, municipalităŃi, stat, pe termen mediu şi lung, cu scopul finanŃării anumitor activităŃi.

Tipuri de obligaŃiuni Practica de specialitate internă şi internaŃională identifică mai multe categorii de

obligaŃiuni clasificate după o serie de criterii, cum ar fi: după natura emitentului obligaŃiunii; după felul în care sunt emise obligaŃiunile; după tipul cuponului; după modul de garantare; după Ńara de provenienŃă a emitenŃilor şi investitorilor etc.

Din punctul de vedere al emitentului, se disting: - obligaŃiuni emise de stat – obligaŃiuni de stat

21 A se vedea, de exemplu: Stoica, Victor, Ion Corbu, Ioana Murariu, Sistemul bursier internaŃional, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006, p. 61; Anghelache, Gabriela, PiaŃa de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p.145-151; Institutul Bancar Român, PieŃe monetar-financiare, Bucureşti, martie 2000, pag. 2-11- pag. 4-12; Bursa de Valori Bucureşti, Ghidul investitorului de retail, octombrie 2014, p. 10.

Page 59: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

59

- obligaŃiuni emise de firme, instituŃii de credit etc. – obligaŃiuni corporative - obligaŃiuni emise de autorităŃile publice locale – obligaŃiuni municipale. Printre avantajele asociate emisiunii de obligaŃiuni municipale în România se

numără: - acest tip de împrumut este, de multe ori, o alternativă mai ieftină a creditului

bancar; - termenii împrumutului obligatar pot fi stabiliŃi în funcŃie de nevoile

emitentului; - creşte vizibilitatea emitentului; - dobânda la împrumutul obligatar este încasată nu de o instituŃie bancară – ca

în cazul creditului bancar -, ci direct de investitorii persoane fizice şi juridice, care pot proveni chiar din cadrul comunităŃii care a lansat împrumutul respectiv22.

După tipul de venit pe care îl incumbă, obligaŃiunile pot fi: - obligaŃiuni cu dobândă – obligaŃiunile sunt emise la valoarea nominală, care,

de obicei, se rambursează la scadenŃă, iar dobânzile aferente se plătesc conform termenilor emisiunii;

- obligaŃiuni cu cupon zero – se emit la un preŃ mai mic decât valoarea nominală şi se răscumpără la scadenŃă la valoarea nominală, care este mai mare decât preŃul de emisiune, diferenŃa reprezentând câştigul investitorului.

Din punctul de vedere al gradului de protecŃie conferit investitorilor în obligaŃiuni, se disting:

- obligaŃiuni garantate cu anumite active – sunt obligaŃiunile care oferă protecŃie investitorilor în sensul că, în cazul în care emitentul obligaŃiunii nu îşi garantează obligaŃiunile de plată, investitorul îşi poate recupera prejudiciul recurgând la activul constituit sub formă de garanŃie;

- obligaŃiuni negarantate, caz în care investitorii nu au nicio garanŃie privind respectarea angajamentelor de plată ale emitentului, bazându-se exclusiv pe credibilitatea acestuia23.

Din punctul de vedere al Ńării de provenienŃă a emitentului şi creditorilor: - obligaŃiuni interne – atât emitentul, cât şi creditorii provin din aceeaşi Ńară. De

exemplu, obligaŃiunile în lei emise de municipiul Mangalia pe piaŃa din România sunt obligaŃiuni interne;

- obligaŃiuni internaŃionale – emitentul şi cumpărătorii obligaŃiunilor provin din Ńări diferite. Ilustrativ, obligaŃiunile emise de o firmă din Italia pe piaŃa din Marea Britanie; emitentul provine dintr-o Ńară – Italia, iar cumpărătorii din altă Ńară – Marea Britanie.

În categoria obligaŃiunilor internaŃionale se disting: obligaŃiunile străine şi euroobligaŃiunile.

ObligaŃiunile străine sunt, din punct de vedere istoric, primul segment al pieŃei obligaŃiunilor internaŃionale. Se particularizează prin faptul că sunt emise în aceeaşi monedă ca moneda Ńării din care provin investitorii.

22 Bursa de Valori Bucureşti, ObligaŃiunile municipale. Instrumente de finanŃare pentru proiecte municipale de investiŃii , Listing Romania, p. 2-3. 23 Anghelache, Gabriela, PiaŃa de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 153.

Page 60: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

60

ApariŃia eurovalutelor a determinat apariŃia unui nou tip de obligaŃiune internaŃională, respectiv euroobligaŃiunea, adică obligaŃiunea emisă într-o valută diferită atât de moneda Ńării din care provine emitentul, cât şi de moneda Ńării din care provin cumpărătorii.

8.4. BURSA DE VALORI Bursele de valori au un rol important în finanŃarea economiei unei Ńări,

constituind, totodată, un barometru al economiei. PieŃele secundare pentru titluri financiare (adică pieŃele pe care se tranzacŃionează

titlurile financiare) pot fi organizate: - sub formă de burse de valori (engl. stock exchanges) şi - sub formă de pieŃe de negocieri (engl. pieŃe OTC, over-the-counter).

Bursa de valori concentrează cererea şi oferta de titluri financiare. TranzacŃiile se efectuează în mod deschis, prin intermediul unui mecanism care permite accesul direct şi continuu la informaŃiile de piaŃă (preŃul bursei) în conformitate cu un regulament cunoscut. În mod tradiŃional, operaŃiunile bursiere se realizau într-un spaŃiu fizic special de tranzacŃionare, unde se concentrau cererea şi oferta de titluri. Odată cu mijloacele electronice de transmitere şi executare a ordinelor s-au dezvoltat bursele electronice. PieŃele OTC sau over-the-counter sunt pieŃe destinate tranzacŃiilor cu titluri care nu îndeplinesc condiŃiile necesare pentru a fi cotate la bursele propriu-zise24.

Investitorii la bursa de valori sunt eterogeni. În România, Bursa de Valori Bucureşti (BVB) şi-a reluat activitatea după 1990, odată cu trecerea la economia de piaŃă şi transformările profunde care au afectat sistemul financiar românesc. În prezent, la BVB operează două pieŃe:

- piaŃa principală sau reglementată – destinată companiilor mature - piaŃa AeRO – destinată firmelor mai mici.

TranzacŃii bursiere - tipuri 25 Tipuri de tranzacŃii la bursele de tip american: a) tranzacŃii cu lichidare imediată – executarea contractului, adică livrarea

titlurilor şi plata acestora, are loc în ziua încheierii contractului; b) tranzacŃii cu lichidare normală – finalizarea operaŃiunilor se realizează

la un anumit număr de zile după încheierea contractului (3-7 zile); c) tranzacŃii cu lichidare pe bază de aranjament special – finalizarea

operaŃiunilor are loc la o scadenŃă dată. La bursele de tip european se deosebesc următoarele tranzacŃii : a) tranzacŃii la vedere – executarea contractului are loc imediat sau în

câteva zile după încheierea tranzacŃiei; b) tranzacŃii la termen de o lună sau cu „reglementare lunară”; c) tranzacŃii ferme la termen; d) tranzacŃii de tip condiŃionat. Un alt criteriu de clasificare al operaŃiunilor de bursă are în vedere scopul urmărit .

Potrivit acestui criteriu, operaŃiunile de bursă pot fi: a) operaŃiuni simple de investire; b) operaŃiuni de arbitraj;

24 Popa, Ioan, Bursa, volumul I, ColecŃia Bursa, Bucureşti, 1993, p. 44-46. 25 Anghelache, Gabriela, PiaŃa de capital, Editura Economică, Bucureşti, 2004, p. 297-299.

Page 61: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

61

c) operaŃiuni de acoperire; d) operaŃiuni speculative; e) operaŃiuni cu caracter tehnic. EvoluŃia de ansamblu a unei pieŃe bursiere este reflectată prin intermediul

indicilor bursieri. Pe plan internaŃional există pieŃe bursiere dezvoltate, a căror activitate constituie

un reper pentru întreaga lume. În această categorie este inclusă piaŃa bursieră din SUA. NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE piaŃa financiară; piaŃa bancară; piaŃa titlurilor financiare, acŃiuni; acŃiuni nominative, acŃiuni la purtător, acŃiuni ordinare, acŃiuni preferenŃiale, dividend, obligaŃiuni; obligaŃiuni de stat; obligaŃiuni corporative; obligaŃiuni municipal, burse de valori, pieŃe de negocieri (pieŃe OTC, over-the-counter), tranzacŃii bursiere, Bursa de Valori Bucureşti

TEME DE DEZBATERE

Instrumente financiare tranzacŃionate pe piaŃa de capital Avantaje ale companiilor listate la bursă Tipuri de acŃiuni: acŃiuni comune; acŃiuni preferenŃiale; acŃiuni nominative;

acŃiuni la purtător Caracteristici ale acŃiunilor comune Caracteristici ale acŃiunilor preferenŃiale Definirea şi caracteristicile obligaŃiunilor Criterii de clasificare a obligaŃiunilor; tipuri de obligaŃiuni Definirea, rolul şi organizarea bursei de valori PieŃele OTC sau over-the-counter Tipuri de tranzacŃii bursiere Arhitectura pieŃei de capital din România Bursa de Valori Bucureşti

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false 1. PiaŃa de capital este acel segment al pieŃei financiare prin intermediul căreia se

emit şi se tranzacŃionează titluri financiare pe termen mediu şi lung. (Adevărat) 2. AcŃiunile comune conferă posesorului dreptul obŃinerii unui dividend fix,

stabilit iniŃial, indiferent de rezultatele firmei şi politica de dezvoltare. (Fals) 3. Spre deosebire de obligaŃiunile cu dobândă, obligaŃiuni cu cupon zero se emit

la un preŃ mai mic decât valoarea nominală. (Adevărat) 4. Similar acŃiunilor, obligaŃiunile dau drept de vot investitorilor în adunările

generale ale emitentului. (Fals) 5. PiaŃa AeRO este o piaŃă din cadrul Bursei de Valori Bucureşti pe care sunt

listate companiile româneşti de dimensiuni mari şi companiile străine. (Fals)

StabiliŃi care este varianta corectă de răspuns

Page 62: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

62

1. ........................este destinată emisiunii şi vânzării/cumpărării de titluri financiare pentru prima dată.

a) PiaŃa primară de capital b) PiaŃa secundară de capital c) PiaŃa la vedere d) PiaŃa la termen. Răspuns: a 2. Printre caracteristicile acŃiunilor preferenŃiale se numără: 1) conferă posesorului dreptul de vot în adunarea generală a acŃionarilor 2) conferă posesorului dreptul de a încasa un dividend variabil 3) conferă posesorului dreptul de a încasa un dividend fix, prestabilit 4) suprimă dreptul de vot al posesorului acŃiunii în adunarea generală a

acŃionarilor. a) 1+2 b) 2+3 c) 3+4 d) 1+4 Răspuns: c

CAPITOLUL 9. FINAN łAREA INVESTI łIILOR ŞI ACTIVELOR CIRCULANTE

9.1. Politica de investiŃii

Necesitatea investiŃiei apare în condiŃiile în care capacităŃile existente nu pot asigura îndeplinirea programului de producŃie şi desfacere a firmei, în condiŃii normale de lucru. ParticipaŃiile sunt de două categorii: investiŃii de portofoliu şi speculative.

InvestiŃiile de portofoliu au în vedere procurarea de acŃiuni de la o altă firmă, cu intenŃia de a extinde interesele firmei participante asupra unui concurentsau într-un alt domeniu de activitate; urmăresc, de asemenea, procurarea de obligaŃiuni (publice sau nu) cu intenŃia unei valorificări avantajoase, pe termen lung, a unor disponibilităŃi consolidate pentru care nu sunt încă create condiŃii pentru o utilizare în interiorul firmei.

ParticipaŃiile speculative sau plasamentele speculative au în vedere valorificarea unor informaŃii sau estimări privind conjunctura pieŃei, adică evoluŃia ei pe termen scurt, ceea ce presupune angrenarea în „jocul” bursei prin cumpărarea/vânzarea de titluri de valoare în scop speculativ. În categoria plasamentelor se include, de asemenea, fără a avea de data aceasta, în mod necesar, caracter speculativ, crearea de depozite bancare la termen, cu intenŃia valorificării unor resurse disponibile în limita unei anumite perioade de timp.

Termenul de „investiŃii” semnifică, stricto sensu, utilizarea unor resurse financiare pentru intrarea în patrimoniul firmei a unor mijloace de producŃie fixe (clădiri, construcŃii, maşini, instalaŃii, echipamente, utilaje etc.) fie prin achiziŃie, fie prin construirea lor propriu-zisă. Am delimitat în acest fel sfera şi obiectul investiŃiilor în cadrul sferei mai largi a plasamentelor şi participaŃiilor. Din punct de vedere strict financiar, investiŃia este o imobilizare de capital pe termen lung în scopul obŃinerii unei rentabilităŃi viitoare mai mari. Efectul investiŃiei, în forma sa cea mai generală, este creşterea volumului şi calităŃii activităŃii unei firme. O investiŃie presupune proiecte

Page 63: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

63

alternative, variante pe multiplele aspecte vizate de o astfel de iniŃiativă: evoluŃia pieŃei (preŃuri, grad de saturare, apariŃia unor produse înlocuitoare sau noi), soluŃiile tehnice, soluŃiile de amplasament, finanŃarea, costurile de investiŃie, costurile de exploatare, dinamica pieŃelor adiacente (materii prime, utilizări etc.), dinamica pieŃei muncii etc.

Politica de investiŃii reprezintă ansamblul deciziilor privind crearea mijloacelor de producŃie fixe, adică inclusiv a formării şi a utilizării resurselor de finanŃare. Politica de investiŃii este una din componentele politicii financiare atât la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic. 9.2. Evaluarea rentabilităŃii investiŃiilor

Analiza pragului de rentabilitate poate fi utilizată, pe de o parte, ca tehnică de management financiar, de previzionare a profitului, iar pe de altă parte, ca limită a expunerii firmei la riscul aferent investiŃiei analizate, întrucât până la nivelul acestei limite valoarea actualizată netă înregistrează valori negative. Pragul de rentabilitate ilustrează volumul vânzărilor pentru care valoarea actualizată netă a investiŃiei este egală cu zero, valoarea fluxurilor de trezorerie de intrare – încasările rezultate ca urmare a exploatării proiectului de investiŃie - este egală cu valoarea fluxurilor de trezorerie de ieşire – cheltuielile cu investiŃia.

Pragul de rentabilitate poate fi determinat în unităŃi fizice, valorice, în număr de zile, pentru un produs, sau pentru întreaga activitate. Rentabilitatea investiŃiei este unul dintre criteriile de bază pe care se întemeiază decizia de alegere a unei variante de investiŃie. Evaluarea acestei rentabilităŃi se poate face prin două metode: contabilă și financiară.

Durata de viaŃă economică este intervalul de timp în care investiŃia generează o rentabilitate cel puŃin acceptabilă. Această durată este estimată pe baza informaŃiilor folosite la determinarea fluxurilor financiare pozitive, dar şi a caietelor tehnice care descriu investiŃia, a predicŃiilor privind progresul tehnic şi inovaŃia vizând obiectul investiŃiei în cauză, a normelor legale în vigoare privind durata de amortizare a activelor fixe.

Factorul timp introduce diferenŃierea în termenireali şi de utilitate a două bunuri absolut identice, dar disponibile pentru uz la momente de timp diferite. În sensul obiectului de studiu al finanŃelor, acest bun este considerat, în principiu, ca fiind o sumă de bani. DiferenŃierea în termeni reali se referă la faptul că aceiaşi sumă de bani are puteri de cumpărare diferite la momente de timp diferite, din cauza ratei inflaŃiei.

Pentru echivalarea a două sume disponibile la momente diferite în timp se utilizează: procedeul actualizării și procedeul fructificării. 9.3. Criterii de alegere a variantelor de investiŃie Un criteriu important care permite clasificarea investiŃiilor după gradul de rentabilitate este criteriul RIR sau criteriul ratei interne a rentabilităŃii. Aceasta presupune determinarea ratei rentabilităŃii capitalului investit care echivalează cu rentabilitatea care ar fi obŃinută de investitor dacă şi-ar plasa valoarea investiŃie, pe o perioadă de timp egală cu durata de viaŃă a proiectului, în sistem de dobândă compusă la o bancă. Practic această rentabilitate internă se obŃine prin egalarea valorii investiŃiei cu suma tuturor fluxurilor financiare viitoare actualizate cu rata respectivă care se degajă pe parcursul duratei de viaŃă a investiŃiei.

Firma poate accepta sau respinge proiecte independente (non-exclusive) care nu depind unele de celelalte, nu se condiŃionează, dar nici nu se excud reciproc. Proiectele

Page 64: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

64

pot fi acceptate sau respinse, fiecare individual dar şi împreună. Proiectele reciproc exclusive nu pot fi acceptate împreună; ele pot fi acceptate fiecare individual, dar nu împreună, sau pot fi respinse individual sau toate.

În procesul de selectare a investiŃiilor pe baza utilizării RIR, se disting mai multe situaŃii:

a) Problema RIR de investire sau RIR de finanŃare; b) Problema existenŃei mai multor RIR pentru un proiect de investiŃii; c) Problema proiectelor de investiŃii rentabile, dar cu durată mai mare de

exploatare; d) Problema mărimii investiŃiei iniŃiale. Problemele ridicate de criteriul RIR sunt determinate de asumarea reinvestirii

cash-flow-urilor la rate de rentabilitate egale cu RIR. Proiecte cu RIR ridicate presupun reinvestirea la rate ridicate şi invers. Aplicarea criteriului RIR este limitată. Dacă întreprinderea are la dispoziŃie mai multe proiecte de investire atunci aceasta va alege acel proiect care are rata rentabilităŃii interne cea mai mare.

Pentru acceptabilitatea unui proiect de investiŃii, în practica financiară se utilizează criteriul VAN (valoarea actualizată netă) care permite determinarea profitului actuarial care se degajă din proiectul de investiŃii ca diferenŃă dintre suma tuturor fluxurilor viitoare actualizate şi valoarea iniŃială a investiŃiei. Dacă VAN < 0 atunci proiectul se respinge deoarece rata rentabilităŃii proiectului de investiŃii este mai mică decât costul capitalului. Dacă VAN = 0 proiectul poate fi acceptat sau nu întrucât capitalul investit este remunerat la nivelul dobânzii compuse practicate de băncile comerciale. În cazul în care VAN > 0 proiectul se acceptă pentru că rentabilitatea investiŃiei este superioară ratei dobânzii sau costului capitalului. Din mulŃimea de proiecte pe care întreprinderea le are la dispoziŃie prin aplicarea criteriului VAN se poate identifica mulŃimea proiectelor acceptabile.

Criteriul indicelui de profitabilitate este utilizat cu prudenŃă pentru investiŃii nonexclusive. Indicele de profitabilitate se calulează ca raport între câştigul actuarial şi valoarea investiŃiei. Dacă IP > 1 atunci investiŃia este acceptată deoarece avem un randament favorabil pe unitatea monetară.

Un alt criteriu utilizat în teoria financiară este termenul de recuperare (TR). Acesta reprezintă numărul de ani în care investiŃia iniŃială este recuperată pe baza cash-flow-urilor anuale degajate de proiectul respectiv. 9.4. Resursele de finanțare a investiției FinanŃarea investiŃiei se poate realiza din surse proprii (capitalul social, fondul de amortizare, profitul, fondurile de rezervă, suplimentarea de capital, veniturile din plasamente), din surse atrase (mobilizarea resurselor interne) şi din surse împrumutate (credite).

Capitalul social este sursa de finanŃare a investiŃiei prin care se constituie o societate comercială nouă. Dimensiunea lui este stabilită de grupul de iniŃiativă, cel ce propune deŃinătorilor de capital „afacerea” pe care o reprezintă viitoarea societate comercială.

Fondul de amortizare are ca destinaŃie de bază înlocuirea activelor fixe la data ieşirii lor din funcŃiune. Deoarece constituirea fondului se face treptat, pe seama

Page 65: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

65

vânzărilor, acesta este disponibil între momentul constituirii şi momentul utilizării, astfel încât, pe acest interval de timp, poate fi folosit pentru finanŃarea investiŃiilor.

Profitul , ca sursă de finanŃare a investiŃiilor, are ca destinaŃie de bază creşterea stocului de capital (formarea netă a capitalului fix al firmei) şi ca destinaŃie complementară înlocuirea activelor fixe scoase din funcŃiune.

Fondurile de rezervă sunt constituite din profitul anual, prin cote prevăzute fie în normele legale (care conduc la formarea rezervelor legale), fie în statutul de constituire al firmei sau în hotărâri ale consiliului de administraŃie. Din punctul de vedere al bilanŃului, aceste fonduri au regim de capital propriu.

Decizia de a utiliza pentru investiŃii partea din rezerva legală care depăşeşte cota stabilită de lege se ia sub forma unei decizii de suplimentare a capitalului social. În acest sens se produce o emisiune suplimentară de acŃiuni „noi”, de obicei cu aceeaşi valoare nominală ca cele deja existente („vechi”). Pentru că acŃionarii „vechi” au drept preferenŃial de subscriere, ei sunt cei ce beneficiază în mod gratuit de acŃiunile emise în plus. Ca posesori ai acestui drept, ei îl pot vinde în propriul beneficiu, caz în care vor apărea noi acŃionari. Noile acŃiuni reprezintă pentru piaŃa financiară o ofertă suplimentară, fapt care va determina o diminuare a cursului acŃiunilor respectivei firme.

Mobilizarea resurselor interne este o altă sursă de finanŃare a investiŃiilor; are caracter temporar şi reprezintă doar o „punte” utilizabilă pentru un interval relativ scurt (3 luni), adică până apare posibilitatea constituirii unor surse de durată. Spre deosebire de toate celelalte surse de investiŃie, care sunt evidenŃiate în conturi distincte, aceasta nu se evidenŃiază în nici un cont.

Creditele constituie o altă sursă importantă pentru finanŃarea investiŃiilor. Apelul la credite se poate face: (1) pe termen scurt (sub un an) pentru acoperirea decalajelor lunare sau trimestriale între necesarul de finanŃare a investiŃiei şi sursele proprii disponibile pentru respectiva investiŃie; (2) pe termen mediu sau lung (peste un an) pentru completarea resurselor proprii. Formele de finanŃare a investiŃiilor prin credite sunt numeroase: emiterea de obligaŃiuni simple; emiterea de obligaŃiuni convertibile în acŃiuni; emisiunea de euroobligaŃiuni; împrumuturile la instituŃiile financiare; creditul bancar; creditul-contract de închiriere, (leasing sau creditbail).

Leasing-ul este o formă specială de închiriere a bunurilor imobiliare sau mobiliare, prin care chiriaşul (utilizatorul) obține avantaje legate de folosința bunului închiriat, în timp ce finanțarea achiziției acestuia și amortizarea investișiei de capital revin societății de leasing (locatorul). În schimbul obținerii avantajelor folosiirii bunurilor, firma care l-a închiriat plătește locatorului o redevență (chirie) care trebuie să acopere: amortizarea bunului închiriat, costul de oportunitate (dobânzile) ce corespund fondurilor avansate de către societatea de leasing pentru cumpărarea bunului în cauză; marja de profit a locatorului.

Opțiunile care se pot face la încheierea contactului, sunt: utilizatorul (chiriașul) poate intra în proprietatea bunului închiriat, prin plata valorii reziduale a mijlocului fix care face obiectul contractului de leasing; prelungirea leasing-ului cu negocierea de noi redevențe; restituirea bunului închiriat; restituirea către locator a bunului închiriat.

Principalele tipuri de leasing sunt: operațional, financiar și vânzare și leaseback. Leasing-ul operațional oferă atât închirierea bunului, cât și serviciile de întreținere și asigurare.

Page 66: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

66

Leasing-ul financiuar reprezintă o formă de finanțare a mijlocului fix intrat în folosința utilizatorului pe toată durata de viață a utilajului închiriat.

Prin vânzare și leaseback, o firmă vinde unei societăți de leasing sau altui investitor, bunuri din proprietatea sa la valoarea de piață și totodată, încheie un contract de închiriere a respectivelor utilaje în condișiile specifice ale leasing-ului financiar.

Din punct de vedere financiar, leasing-ul este o alternativă la finanțarea din împrumuturi pe termen lung cu garanții sigure. În consecință, leasing-ul ridică două probleme financiare majore: a îndatorării și a costului finanțării operațiunii de închiriere.

9.5. Amortizarea: conținut, metode, norme

În literatura de specialitate regăsim mai multe abordări ale noțiunii de amortizare. Din punct de vedere contabil, amortizarea este procesul de depreciere a activelor imobilizate, cauzată de uzura în timp, și evoluția tehnicii. Agenții economici calculează, înregistrează și recuperează uzura capitalului imobilizat în active corporale și necorporale, în scopul refacerii acestuia. Uzura are două forme: fizică și morală. Uzura fizică se referă la pierderea valorii mijloacelor fixe în procesul de producție, din cauza unor factori naturali și ca urmare a trecerii timpului. O dată manifestată uzura fizică, mijloacele fixe trebuie supuse unui proces de întreținere și reparații care necesită cheltuieli; în anumite situații, mijloacele fixe se scot din folosință și se înlocuiesc cu altele. Uzura morală are loc atunci când mijloacele fixe sunt depășite din punct de vedere tehnologic, întrucât apar altele mai perfecționate și uneori chiar mai ieftine.

Fondul de amortizare are efect asupra expansiunii firmei, având în vedere că, între momentul constituirii și cel al utilizării sale, fondurile financiare pot fi plasate în scopul obținerii de câștiguri sau satisfacerii altor necesități ale întreprinderii.

Procesul amortizării începe o dată cu darea în funcțiune a mijloacelor fixe, și continuă până la recuperarea integrală a valorii acestora. Dacă unele mijloace fixe sunt scoase din funcțiune înainte de recuperarea integrală a valorii lor, ca efect al apariției uzurii fizice și morale, trebuie recuperate sumele până la nivelul valorii de inventar (minus sumele rezultate din valorificarea lor). Există și situații în care mijloacele fixe se mențin în funcțiune după expirarea duratei normate de funcționare și recuperarea integrală a valorii de inventar, caz în care nu se mai calculează amortizarea acestora.

Deoarece amortizarea este un proces care se derulează în timp, valoarea recuperată a activului fix creşte, iar valoarea rămasă nerecuperată se reduce. Din acest motiv, gestiunea activelor se realizează la mai multe tipuri de valori pentru acelaşi activ fix:

- valoare de inventar, în sensul de valoare de achiziŃie, inclusive cheltuielile cu transportul, montarea, punerea în funcŃiune, rodajul; în anumite împrejurări (de pildă, o rată mare a inflaŃiei pe mai mulŃi ani), activele fixe sunt reevaluate majorându-se valoarea lor prin indexare;

- valoare de înlocuire, în sensul de cheltuieli necesare, la un moment dat, pentru a putea înlocui (de regulă ipotetic) activul fix în cauză; este o valoare curentă de piaŃă; decalajul mare între aceasta şi valoarea de inventar este un semnal pentru reevaluare;

- valoare rămasă este diferenŃa dintre valoarea de inventar şi cuantumul la zi al amortizării;

- valoarea medie a activelor fixe ale unei firme este o valoare determinată ca balanŃă intrări/ieşiri în vederea calculului amortizării.

Page 67: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

67

9.6. Activele circulante: conŃinut, determinarea necesarului şi a nevoii de finanŃare Activele circulante constituie a doua componentă importantă a activelor unei firme, alături de cele fixe. Activele circulante reprezintă forma materială a utilizărilor pe termen scurt a resurselor financiare ale firmei. Ele se pot clasifica după mai multe criterii:

a) natura lor , le diferenŃiază în: stocuri materiale; mijloace în decontare; mijloace băneşti.

b) faza circuitului economic, în care se regăsesc: active circulante în sfera aprovizionării active circulante în sfera producŃiei; active circulante în sfera comercializării .

c) criteriul sferei de exploatare, în care se deosebesc: active circulante în exploatare; active circulante în sfera exploatării .

d) criteriul apartenenŃei sursei de finanŃare, care le împarte în: active circulante proprii; active circulante atrase; active circulante împrumutate.

Ponderea diferitelor categorii de active circulante în total este determinată de obiectul de activitate al firmei, dar şi de caracteristicile ciclului economic şi ale conjuncturii. Stocurile materiale, în special cele din sfera producŃiei, respectiv „în exploatare”, sunt cele mai importante deoarece constituie suportul desfăşurării activităŃii.

Necesarul se determină pe categorii de active circulante: materii prime, materiale, ambalaje, piese de schimb, obiecte de inventar, echipamente şi material de protecŃie. Pentru materiile prime timpul de imobilizare include component specifice: timpul pentru stoc curent (Tsc), timp pentru stocul de condiŃionare (Tc), timp pentru stocul de siguranŃă (Ts); astfel încât pot fi identificate trei categorii de stocuri în ceea ce mai sus am numit nivelul curent al stocului: stocul curent; stocul de condiŃionare; stocul de siguranŃă.

Nevoia de finanŃare a activelor circulante se determină pornind de la necesarul de active circulante şi de la sursele care sunt mobilizate în mod natural pe parcursul derulării activităŃii (datorii către furnizori, decontări cu terŃii etc.). Nevoia de finanŃare a activelor circulante şi, mai ales, nevoia de finanŃare a exploatării cresc odată cu cifra de afaceri.

9.7. Surse de finanŃare a activelor circulante Mijloacele de procurare a capitalurilor circulante sunt: sursele proprii, sursele

atrase și cele împrumutate. Mobilizarea acestora trebuie să aibă loc în condiții de armonizare a relației rentabilitate-lichiditate și de diminuare a riscului. Cea mai sigură sursă de finanțare o constituie sursele proprii, chiar dacă implică participarea “investitorilor de capitaluri” la proprietate și la distribuirea profitului net, întrucât determină autonomie financiară și elimină riscul retragerii fortuite a capitalurilor. Sursele atrase (datoriile de exploatare) sunt neoneroase, dar nesigure, întrucât evoluția lor este strâns legată de evoluția și caracteristicile ciclului de exploatare care determină atât mărimea datoriilor de exploatare, cât și durata lor de exigibilitate. Sursele împrumutate prezintă ca principal avantaj mobilitatea lor, pentru a amortiza diferența continuu fluctuantă dintre necesarul de finanțat, pe de o parte și sursele proprii și atrase de capitaluri circulante, pe de altă parte. O decizie optimă de finanțare a ciclului de exploatare este aceea care echilibrează relația contradictorie dintre creșterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor proprii) și necesitatea apelării la surse mobile de capitaluri, care să acopere nevoile temporare și să completeze sursele proprii. Desigur că este vorba despre o decizie complexă, al cărei criteriu optim este realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate, lichiditate și diminuare a riscului.

Page 68: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

68

Fondul de rulment poate fi exprimat procentual (FR%) sau în zile (FRz). În expresie temporală, fondul de rulment arată numărul de zile pentru care este asigurată finanŃarea activelor circulante din resurse proprii. O chestiune de decizie financiară privind fondul de rulment este stabilirea nivelului său. Nevoia de finanŃare a activelor circulante şi a fondului de rulment se determină atât pentru perioada de gestiune (de obicei – anul), cât şi pe subperioade de gestiune (lună, trimestru) pentru a putea corela nevoile cu resursele pentru fiecare dintre acestea. Stabilirea unui fond de rulment la nivel minim generează nevoia de credite de trezorerie.

În analiza economico-financiară şi în aprecierea calităŃii activităŃii financiare a unei firme, fondul de rulment este legat de caracteristica de lichiditate, adică de capacitatea firmei de a-şi putea transforma, rapid şi fără pierdere de valoare, mijloacele materiale, creanŃele, titlurile comerciale, monetare sau financiare pe care le posedă în monedă, bani lichizi sau mijloace agreate pentru a face plăŃi. Pentru caracterizarea lichidităŃii sunt utilizaŃi indicatori cum sunt: rata lichidităŃii generale, rata de finanŃare a activelor circulante, rata de acoperire a stocurilor.

Fiind o sursă permanentă, este recomandabil ca mărimea fondului de rulment să fie egală cu o nevoie cvasipermanentă din domeniul exploatării. În cadrul ciclului de exploatare, stocurile și creanțele sunt reînnoibile. Pentru reînnoire, firma are în permanență nevoie de capitaluri pentru constituirea unui stoc optim de materiale, de produse și de cash. Astfel, caracterul reînnoibil al stocurilor, determină ca și în ciclul de exploatare să se manifeste o necoie permanentă de capitaluri. O dată cu reînnoirea stocurilor și creanțelor, în pasivul bilanțului se reînnoiesc,în eceeași proporție și datoriile către furnizori.

Creditele reprezintă o altă sursă importantă pentru finanŃarea activelor circulante. Determinarea cuantumului lor se face pe întreaga perioadă de gestiune şi pe subperioade de gestiune. În măsura în care se iau în considerare pasivele stabile (sursele atrase), necesarul pentru finanŃarea activelor circulante se diminuează cu dimensiunea acestora, astfel încât şi cuantumul creditelor necesare se va diminua corespunzător. Sursele pentru acoperirea necesarului finanŃării activelor circulante, peste nivelul asigurat prin fondul de rulment, sunt în cea mai mare parte împrumutate de la bănci sub forma creditelor.

Creditele bancare pe termen scurt rămân baza surselor împrumutate. Aceste credite sunt diversificate ca durată, obiect, garanŃie etc. Pentru completarea disponibilităŃilor băneşti care lipsesc temporar sau sunt insuficiente se apelează la aşa-numitele credite generale. Obiectul lor este îmbunătăŃirea situaŃiei de casă (a trezoreriei) şi nu se dau, în general, cu garanŃie, ci numai pe baza calităŃii lichidit ăŃii pe termen scurt, respectiv a calităŃii activităŃii financiare a firmei.

Pentru completarea surselor necesare derulării activităŃii curente se apelează la creditele pentru activitatea de exploatare. Sunt practicate mai multe forme ale acestor credite, dintre care uzuale sunt: creditul de scont; creditul pe stocuri.

Pentru alte tipuri de operaŃiuni completarea resurselor financiare se poate realiza apelând la credite pentru operaŃiuni speciale, dintre care menționăm: creditul documentar; creditul pentru nevoi sezoniere; creditul pentru nevoi pasagere.

Acoperirea nevoii de finanŃare a activelor circulante se poate realiza şi din surse atrase, alături de cele proprii (fondul de rulment) şi cele împrumutate (creditele). Aceste surse, numite pasive stabile, sunt reprezentate de datoria minimă pe care o are o firmă, pe un interval de timp dat, ca rezultat al decalajului în timp între data creării unei obligaŃii

Page 69: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

69

şi data stingerii acesteia. Astfel de obligaŃii apar în legătură cu plata salariilor, plata impozitelor şi taxelor la buget, plata unor furnizori etc. În privința salariilor, plata acestora se face, de regulă, chenzinal. Calculul pasivelor stabile se poate realiza după mai multe procedee, dintre care: procedeul numărului de zile şi procedeul soldurilor zilnice.

În cazul primului procedeu, pentru un interval de gestiune dat (lună, trimestru, an), pasivele stabile se determină la nivelul firmei, prin însumarea valorilor determinate distinct pentru fiecare dintre obligaŃiile de plată ce apar pe parcursul respectivului interval. Procedeul soldurilor zilnice este mai elaborat şi mai exact. Calculele se efectuează pentru trimestrul cu activitate minimă, acceptându-se ipoteza că obligaŃiile de plată sunt minime în acest trimestru.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE investiții, investiții de portofoliu, termenul de recuperare a investiției, rentabilităŃii investiŃiilor, prag de rentabilitate, durata de viaŃă economică, valoarea actualizată netă, resursele de finanțare a investiției, capital fix, fonduri de rezervă, leasing, leasing financiar, leasing operațional, locator, amortizare, fondul de amortizare, valoare de inventor, valoare de înlocuire, active imobilizate, durata de viaŃă economică

TEME DE DEZBATERE

- decizia de investire, ca parte integrantă a politicii firmei; - participaŃiile la capitalul altei/altor firme; - analiza pragului de rentabilitate; - situaŃii care se disting în selectarea investiŃiilor pe baza utilizării RIR; - resursele de finanțare a investiției; - principalele tipuri de leasing; - metodele de amortizare a activelor fixe

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false

1. Termenul de „investiŃii” semnifică, stricto sensu, utilizarea unor resurse financiare pentru intrarea în patrimoniul firmei a unor mijloace de producŃie fixefie prin achiziŃie, fie prin construirea lor propriu-zisă.

Răspuns: Adevărat 2. La nivel macroeconomic, politica de investiŃii se regăseşte în politica

cheltuielilor publice, în politica fiscală, în politica monetară. Răspuns: Adevărat

Alegeți varianta corectă: 1. La nivel macroeconomic, politica de investiŃii se regăseşte în:

politica cheltuielilor publice, în politica fiscală, în politica monetară în politica fiscală, în politica monetară, în politica de marketing politica cheltuielilor publice, politica demografică politica cheltuielilor publice, în politica fiscală, în politica de marketing nici una dintre politicile enumerate

Răspuns corect: a) 2. În procesul de selectare a investiŃiilor pe baza utilizării RIR, se disting mai

multe situaŃii: a) Problema RIR de investire sau RIR de finanŃare

Page 70: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

70

b) Problema existenŃei mai multor RIR pentru un proiect de investiŃii c) Problema proiectelor de investiŃii rentabile, dar cu durată mai mare de exploatare d) Problema mărimii investiŃiei iniŃiale e) Toate enunțurile sunt corecte

Răspuns corect: e)

CAPITOLUL 10. ASIGUR ĂRI ŞI REASIGURĂRI SocietăŃile de asigurări sunt intermediari financiari care atrag fonduri sub forma

primelor de asigurare încasate de la asiguraŃi pentru plata unor despăgubiri în cazul producerii anumitor evenimente sau la expirarea unei perioade de timp.

Sumele de bani colectate de societatea de asigurări sub forma primelor de asigurare sunt investite pe diferite segmente ale pieŃei financiare (acŃiuni, obligaŃiuni etc.), conducând la obŃinerea de profituri sub formă de dobânzi, dividende etc.

La fel ca fondurile de pensii, societăŃile de asigurări fac parte din categoria investitorilor instituŃionali.

În Ńările dezvoltate, fondurile de pensii şi societăŃile de asigurări au un rol important în sistemul financiar. Cu toate acestea, există diferenŃe notabile între diverse Ńări, izvorâte din particularităŃile sistemelor financiare atât în ceea ce priveşte rolul băncilor şi pieŃelor de capital, cât şi reglementările în materie.

Pornind de la aceste considerente, un studiu26 privind investitorii instituŃionali fonduri de pensii şi societăŃi de asigurări în diferite Ńări relevă existenŃa unor diferenŃe fundamentale între SUA şi Marea Britanie, pe de o parte, şi Ńările Europei continentale, pe de altă parte.

În Europa continentală, sistemele financiare bazându-se tradiŃional pe sistemul bancar, rolul investitorilor instituŃionali fonduri de pensii şi societăŃi de asigurări este mult mai mic decât în SUA şi Marea Britanie. În plus, ca urmare a reglementărilor mai stricte, plasamentele investitorilor instituŃionali din Europa continentală au fost realizate, predominant, în titluri de stat.

Dimpotrivă, în SUA, investitorii instituŃionali au contribuit atât la dezvoltarea pieŃei acŃiunilor, cât şi a obligaŃiunilor corporative. Similar, în Marea Britanie, investitorii instituŃionali au contribuit la dezvoltarea bursei de valori. EvoluŃii recente au determinat însă şi investitorii instituŃionali din Europa să realizeze plasamente, pe lângă titluri de stat, şi în acŃiuni şi obligaŃiuni corporative.

TIPURI DE ASIGURĂRI

Teoria şi practica în domeniu au identificat mai multe criterii de clasificare a asigurărilor.

a) După natura raporturilor juridice de asigurare se deosebesc: • asigurarea obligatorie • asigurarea facultativă. b) După tipul obiectului asigurat se disting următoarele categorii de asigurări:

26 Trusted Sources, Insurance companies and pension funds as institutional investors: global investment patterns, Report prepared for the City of London Corporation, November 2011, p. 3.

Page 71: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

71

• asigurări de bunuri • asigurări de persoane • asigurări de răspundere civilă • asigurări de riscuri financiare. c) După natura riscurilor asigurate se deosebesc: • asigurări pentru riscuri din calamităŃi • asigurări contra riscurilor care au caracter social-politic • asigurări pentru riscurile care Ńin de natura mărfurilor. d) În funcŃie de aria geografică în care se încheie sau se derulează contractele,

asigurările pot fi clasificate în: • asigurări interne • asigurări externe27. O clasificare de bază a asigurărilor se referă la asigurările de viaŃă şi asigurările

generale, care acoperă riscuri într-o multitudine de domenii. Asigurările de viaŃă reprezintă o formă de asigurare asociată economisirii; sunt

contracte încheiate între societatea de asigurare (asigurator) şi partea contractantă (asigurat) prin care societatea de asigurare se angajează, contra plăŃii de către contractant a unor prime de asigurări, să-l despăgubească pe beneficiar cu o sumă de bani în cazul în care se produce un eveniment privind viaŃa asiguratului.

În situaŃia în care o societate de asigurare nu doreşte să îşi asume în totalitate riscul aferent asigurării poate proceda la operaŃiunea de reasigurare, prin care cedează o parte din riscuri unei societăŃi de reasigurare.

SECTORUL ASIGURĂRILOR ÎN ROMÂNIA

Corespunzător statisticilor oferite de Banca NaŃională a României, sectorul asigurărilor în România deŃine cea mai mică pondere în totalul activelor sistemului financiar, respectiv doar 4,3 la sută, în iunie 2017.

În România, societăŃile de asigurări sunt autorizate, reglementate şi supravegheate de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Din cele 31 de societăŃi de asigurare care activau pe piaŃa asigurărilor la 30 iunie 2017, 10 societăŃi deŃineau 88,35 la sută din cota totală de piaŃă, ceea ce denotă gradul ridicat de concentrare al pieŃei asigurărilor din România. Mai mult chiar, primele cinci societăŃi de asigurare deŃineau peste jumătate din cota totală de piaŃă - 57,70 la sută (tabelul nr. 10.1.).

Tabelul nr. 10. 1. SocietăŃile cu cele mai mari volume de prime brute subscrise şi ponderea lor în total piaŃă (asigurări generale şi de viaŃă) – 30.06.2017

Nr. crt.

Societate Cota totală de piaŃă

1. CITY INSURANCE S.A. 13,20% 2. ALLIANZ-TIRIAC ASIGURĂRI S.A. 12,72% 3. EUROINS ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. 12,28% 4. OMNIASIG VIG 10,15% 5. ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP S.A. 9,34%

27 Negru, Titel, Practica asigurărilor comerciale, Wolters Kluver, Bucureşti, 2010, p. 16-17.

Page 72: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

72

Total (1-5) 57,70% 6. GROUPAMA ASIGURĂRI S.A. 9,14% 7. NN ASIGURĂRI DE VIAłĂ S.A. 7,12% 8. GENERALI ROMANIA ASIGURARE REASIGURARE S.A. 6,48% 9. UNIQA ASIGURĂRI S.A. 4,04% 10. BCR ASIGURĂRI DE VIAłĂ VIENNA INSURANCE GROUP

S.A. 3,87%

Total (1-10) 88,35% Alte societăŃi 11,65%

TOTAL 100% Sursa: Autoritatea de Supraveghere Financiară, EvoluŃia pieŃelor financiare nebancare, semestrul I 2017, p. 25.

NOłIUNI ŞI CONCEPTE CHEIE

Asigurări Reasigurări Asigurări de viaŃă Asigurări generale SocietăŃi de asigurare

TEME DE DEZBATERE Rolul societăŃilor de asigurare în economie Tipuri de asigurări Rolul reasigurării EvoluŃii internaŃionale privind dezvoltarea sectorului asigurărilor ImportanŃa asigurările de viaŃă în cadrul diverselor sisteme financiare Sectorul asigurărilor în România

ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

StabiliŃi dacă următoarele enunŃuri sunt adevărate sau false 1. În Ńările dezvoltate, fondurile de pensii şi societăŃile de asigurări au un rol

important în sistemul financiar. Cu toate acestea, există diferenŃe notabile între diverse Ńări, izvorâte din particularităŃile sistemelor financiare atât în ceea ce priveşte rolul băncilor şi pieŃelor de capital, cât şi reglementările în materie. (Adevărat)

2. Spre deosebire de SUA şi Marea Britanie, în mod tradiŃional, în Ńările Europei continentale, investitorii instituŃionali fondurile de pensii şi societăŃile de asigurări au un rol mai mic în sistemul financiar al Ńărilor respective. (Adevărat)

StabiliŃi care este varianta corectă de răspuns

1. ..........................sunt intermediari financiari care atrag fonduri sub forma

primelor de asigurare încasate de la asiguraŃi pentru plata unor despăgubiri în cazul producerii anumitor evenimente sau la expirarea unei perioade de timp.

a) SocietăŃile de asigurări b) SocietăŃile de leasing

Page 73: CONTRIBU IA AUTORILOR: CIOPONEA CRISTINA : CAPITOLELE 2, … · instrumentelor, mecanismelor şi reglement ărilor care asigur ă şi faciliteaz ă transferul fondurilor de la cei

73

c) Fondurile de pensii Răspuns: a

2. ....................... reprezintă o formă de asigurare asociată economisirii; sunt contracte încheiate între societatea de asigurare (asigurator) şi partea contractantă (asigurat) prin care societatea de asigurare se angajează, contra plăŃii de către contractant a unor prime de asigurări, să-l despăgubească pe beneficiar cu o sumă de bani în cazul în care se produce un eveniment privind viaŃa asiguratului.

a) Asigurările generale b) Asigurările de viaŃă

Răspuns: b