CONTRACTUL DE VANZARE-CUMPARARE COMERCIALA

Colegiul Economic “Dimitrie Cantemir” Suceava

Stavovei Alexandru

CUPRINS:

1. Notiuni si caractere juridice1.1.Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

1.2.Notiune1.3.Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

2. Conditii de validitate a contractului de vanzare-cumparare2.1.Capacitatea juridica a partilor

2.2.Incapacitatile speciale (interdictiile)2.3.Consimtamantul partilor

2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

3. Obligatiile vanzatorului3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut

3.2.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul commercial

4.Obligatiile cumparatorului4.1.Obligatia de plata a pretului

4.2.Obligatia de primire a lucrului vandut

5.Varietati ale contractului de vanzare-cumparare5.1.Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

5.2.Vanzarea pe incercate

Argument

Am ales contractul de vanzare – cumparare comerciala ca tema de proiect pentru ca este una interesanta si in acelasi timp este o parte importanta a dreptului comercial. Punctele principale ale acestui proiect sunt contractul de vanzare – cumparareComerciala si varietati ale acestuia. Definitie

Contractul de vanzare-cumparare comerciala este acel contract prin care o parte denumita vanzator seobliga sa transmita dreptul de proprietate asupra unui bun catre cealalta parte, numita cumparator,care se obliga sa plateasca o suma de bani drept pret.

Model contract de vanzare – cumparare comerciala

CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE

Încheiat astăzi ...............la ...................................

I. PĂRŢILE CONTRACTANTE1.1. S.C. ...................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L. cu sediul social în (localitatea) ............................., str. ........................................ nr. ................., bloc ............., scara ..........., etaj ........, apartament ......., judeţ/sector ......................................., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ................................................., sub nr. ................. din ................................., cod fiscal nr. ........................... din ................................., având contul nr. .............................., deschis la ..........................., reprezentată de ........................................., cu funcţia de ........................................., în calitate de vânzător, pe de o parte, şisau1.1. Întreprinderea/Asociaţia ............................................................................., cu sediul în (localitatea) ..........................................., str. .......................................... nr. ............, bloc ........, scara ........, etaj ........, apartament ..........., sector/judeţ ..........................................., posesoarea autorizaţiei nr. ................. din ................, eliberată de Primăria ............................., codul fiscal nr. ............................... din ............................., având contul nr. ............................., deschis la ........................................, reprezentată de ................................................, cu funcţia de ........................................, în calitate de vânzător, pe de o parte, şi1.2. S.C. .......................................................................... S.N.C./S.C.S./S.A./S.R.L., cu sediul social în (localitatea) .........................., str. ...................................... nr. ......................., bloc ............., scara ..........., etaj ........, apartament ......., judeţ/sector ......................................., înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului ............................................., sub nr. ..................... din ................................., cod fiscal nr. ......................... din .................................., având contul nr. .............................., deschis la ..........................., reprezentată de ........................................., cu funcţia de ........................................., în calitate de cumpărător, pe de altă parte,sau1.2. Asociaţia/Fundaţia ............................................................................, cu sediul în (localitatea) ...................................................., str. .............................. nr. ..............., bloc ........., scara ........, etaj ........, apartament ........, sector/judeţ ............................................., înregistrată în registrul persoanelor juridice prin Sentinţa civilă nr. ............................................. din ........................................., a Tribunalului ..............................., codul fiscal nr. ...................... din .............................., având contul nr. ........................., deschis la ........................................., reprezentată de ..................., cu funcţia de ..........., în calitate de cumpărător, pe de altă parte,sau1.2. Întreprinderea/Asociaţia ......................................................................, cu sediul în (localitatea) ..........................................., str. ....................................... nr. .............., bloc ........, scara ........, etaj ........, apartament ..........., sector/judeţ .........................................., posesoarea autorizaţiei nr. ................... din .................., eliberată de Primăria ........................., codul fiscal nr. ............................... din ............................., având contul nr. ............................., deschis la ............................, reprezentată de .............................., cu funcţia de ......................, în calitate de

cumpărător, pe de altă parte,sau1.2. D ................................, domiciliat în ................................., str. .............................. nr. ..........., bloc .........., scara .........., etaj .........., apartament ........ sector/judeţ ......................., născut la data de (ziua, luna, anul) ............... în (localitatea) .................... sector/judeţ ............., fiul lui ......................................... şi al ......................................., posesorul buletinului (cărţii) de identitate seria ....................... nr. ............................., eliberat de .........................., cod numeric personal ......................................., în calitate de cumpărător, pe de altă parte,    au convenit să încheie prezentul contract de vânzare-cumpărare, cu respectarea următoarelor clauze:

II. OBIECTUL CONTRACTULUI2.1. Vânzătorul să obligă să vândă, iar cumpărătorul acceptă să cumpere mărfurile în sortimentele, cantităţile, calitatea şi preţurile prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezentul contract.2.2. Mărfurile care fac obiectul vânzării-cumpărării sunt în valoare totală de ....................................., vânzătorul având obligaţia să le livreze cumpărătorului la ................................ până la data de .................................... .2.3. Cheltuielile de livrare a mărfurilor (expediere, încărcare-descărcare, manipulare, transport şi altele) se suportă de ............................................................................................... .2.4. Mărfurile livrate vor fi însoţite de următoarele documente .......................................................................................................................... .2.5. În cazul în care vânzătorul întârzie din vina sa livrarea mărfurilor, în condiţiile şi la termenele prevăzute de prezentul contract, este obligat la plata unei penalizări de .................................% pe zi de întârziere din valoarea mărfurilor nelivrate, dar nu mai mult de această valoare.2.6. Vânzătorul poate livra mărfurile contractate înainte de data prevăzută de prezentul contract, numai dacă obţine acordul scris al cumpărătorului.2.7. La locul şi data prevăzute pentru livrarea mărfurilor, dreptul de proprietate şi riscurile se transferă cumpărătorului.

III. RECEPŢIA ŞI ACCEPTAREA MĂRFURILOR3.1. Recepţia mărfurilor se face de către comisia de recepţie convenită de părţi şi formată din:a)    delegatul vânzătorului ....................................b)    delegatul cumpărătorului ...............................c)    comisia de recepţie încheie un proces-verbal care va face parte integrantă din prezentul contract.3.2. a)    Cumpărătorul are dreptul să refuze mărfurile deteriorate sau care nu corespund calităţii    convenite, să semnaleze eventualele lipsuri şi să ceară înlocuirea lor, iar vânzătorul are     obligaţia să înlocuiască bunurile deteriorate sau necorespunzătoare calitativ şi să completeze     lipsurile cantitative constatate cu ocazia recepţiei.    b)    Vânzătorul are la dispoziţie .................. zile pentru completarea mărfurilor care lipsesc, sunt    deteriorate sau necorespunzătoare.3.3. Refuzul unor mărfuri nu-l scuteşte pe cumpărător de obligaţia de a plăti mărfurile pe care nu le refuză sau de a executa şi celelalte obligaţii contractuale.3.4. În cazul în care mărfurile lipsă, deteriorate sau necorespunzătoare calitativ reprezintă mai mult de .................. % din întreaga cantitate, cumpărătorul are dreptul de a refuza recepţia/primirea lor.3.5. Cheltuielile efectuate cu înlocuirea mărfurilor constatate cu ocazia recepţiei ca fiind lipsă, deteriorate sau necorespunzătoare cantitativ se suportă de către vânzător.

IV. GARANŢII4.1. Vânzătorul garantează că mărfurile care fac obiectul prezentului contract sunt în concordanţă cu

standardele de calitate în vigoare.4.2. Termenele de garanţie a mărfurilor sunt înscrise pe ambalaje, iar pentru sortimentele care nu au inscripţionări, termenele sunt următoarele: .. ............................................. .4.3. Vânzătorul garantează, de asemenea, contra evicţiunii şi a viciilor ascunse ale mărfurilor.

V. PLATA PREŢULUI5.1. Cumpărătorul va plăti suma de ......................... lei reprezentând contravaloarea mărfurilor, la data de ........................, lei în numerar/ordin de plată, din care ........................ lei în avans, la încheierea prezentului contract.5.2. În cazul plăţii unui avans, dacă cumpărătorul refuză parţial sau total mărfurile, vânzătorul este obligat să restituie sumele primite în limita valorii mărfurilor refuzate, în termen de ..................... zile de la data notificării refuzului.5.3. Pentru orice întârziere de plată/livrare cumpărătorul/vânzătorul trebuie să plătească o penalizare de ..................... % pe zi din suma datorată, dar nu mai mult decât valoarea creanţei.5.4. a)    În cazul în care, anterior livrării mărfurilor, preţul acestora se majorează ca urmare a creşterii costurilor materiilor prime, combustibililor, energiei electrice sau termice, transportului, forţei     de muncă ş.a.:vânzătorul are dreptul să majoreze preţurile de vânzare ale mărfurilor care fac obiectul prezentului contract, în raport cu majorarea costurilor, numai după trecerea unui interval de .................. zile de la notificarea scrisă adresată cumpărătorului;cumpărătorul, în termen de ............ zile de la data primirii notificării scrise a vânzătorului, are obligaţia să comunice acestuia dacă preţul majorat este acceptabil şi să solicite livrarea mărfurilor.b)    În cazul în care cumpărătorul nu răspunde la notificarea scrisă în termenul de mai sus, aceasta este considerată o acceptare tacită a preţului majorat.c)    Dacă cumpărătorul refuză, în scris, să accepte preţul majorat, contractul încetează fără nici un fel de obligaţii sau răspunderi din partea cumpărătorului sau a vânzătorului.

VI. CLAUZE DE VALIDITATE6.1. Rezilierea totală sau parţială a clauzelor contractului nu are nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între părţi.6.2. Prevederile alineatului precedent nu sunt de natură să înlăture răspunderea părţii care, din vina sa, a determinat încetarea contractului.

VII. ÎNCETAREA CONTRACTULUI7.1. Prezentul contract încetează de plin drept, fără a mai fi necesară intervenţia unui/unei tribunal arbitral/instanţe judecătoreşti, în cazul în care una dintre părţi:nu îşi execută una dintre obligaţiile esenţiale enumerate la pct. ......., din prezentul contract;este declarată în stare de incapacitate de plăţi sau a fost declanşată procedura de lichidare (faliment) înainte de începerea executării prezentului contract;cesionează drepturile şi obligaţiile sale prevăzute de prezentul contract fără acordul celeilalte părţi;îşi încalcă vreuna dintre obligaţiile sale, după ce a fost avertizată, printr-o notificare scrisă, că o nouă nerespectare a acestora va duce la rezoluţiunea/rezilierea prezentului contract.sauîn termen de ........ zile de la data primirii notificării prin care i s-a adus la cunoştinţă că nu şi-a executat ori îşi execută în mod necorespunzător oricare dintre obligaţiile ce-i revin.7.2. Partea care invocă o cauză de încetare a prevederilor prezentului contract o va notifica celeilalte părţi, cu cel puţin ......... zile înainte de data la care încetarea urmează să-şi producă efectele.7.3. Rezilierea prezentului contract nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor deja scadente între

părţile contractante.7.4. Prevederile prezentului (capitol, articol, alineat) ............................................................................. nu înlătură răspunderea părţii care în mod culpabil a cauzat încetarea contractului.

VIII. FORŢA MAJORĂ8.1. Nici una dintre părţile contractante nu răspunde de neexecutarea la termen sau/şi de executarea în mod necorespunzător - total sau parţial - a oricărei obligaţii care îi revine în baza prezentului contract, dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei respective a fost cauzată de forţa majoră, aşa cum este definită de lege.8.2. Partea care invocă forţa majoră este obligată să notifice celeilalte părţi, în termen de .................. (zile, ore), producerea evenimentului şi să ia toate măsurile posibile în vederea limitării consecinţelor lui.8.3. Dacă în termen de .................. (zile, ore) de la producere, evenimentul respectiv nu încetează, părţile au dreptul să-şi notifice încetarea de plin drept a prezentului contract fără ca vreuna dintre ele să pretindă daune-interese.

IX. NOTIFICĂRI9.1. În accepţiunea părţilor contractante, orice notificare adresată de una dintre acestea celeilalte este valabil îndeplinită dacă va fi transmisă la adresa/sediul prevăzut în partea introductivă a prezentului contract.9.2. În cazul în care notificarea se face pe cale poştală, ea va fi transmisă, prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire (A.R.) şi se consideră primită de destinatar la data menţionată de oficiul poştal primitor pe această confirmare.9.3. Dacă notificarea se trimite prin telex sau telefax, ea se consideră primită în prima zi lucrătoare după cea în care a fost expediată.9.4. Notificările verbale nu se iau în considerare de nici una dintre părţi, dacă nu sunt confirmate, prin intermediul uneia dintre modalităţile prevăzute la alineatele precedente.

X. LITIGII10.1. În cazul în care rezolvarea neînţelegerilor nu este posibilă pe cale amiabilă, ele vor fi supuse spre soluţionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedură aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comerţ şi Industrie a României.

XI. CLAUZE FINALE11.1. Modificarea prezentului contract se face numai prin act adiţional încheiat între părţile contractante.11.2. Prezentul contract, împreună cu anexele sale care fac parte integrantă din cuprinsul său, reprezintă voinţa părţilor şi înlătură orice altă înţelegere verbală dintre acestea, anterioară sau ulterioară încheierii lui.11.3. În cazul în care părţile îşi încalcă obligaţiile lor, neexercitarea de partea care suferă vreun prejudiciu a dreptului de a cere executarea întocmai sau prin echivalent bănesc a obligaţiei respective nu înseamnă că ea a renunţat la acest drept al său.11.4. Prezentul contract a fost încheiat într-un număr de ............... exemplare, din care ........................ astăzi, .................... data semnării lui.

VÂNZĂTOR

CUMPĂRĂTOR

1. Notiuni si caractere juridice

1.1. Consideratii generale privind contractul de vanzare-cumparare comerciala

Vanzarea-cumpararea este o operatie comerciala care inlesneste si face posibil schimbul de marfuri.Marea majoritate a actelor de comert prevazute de art. 3 C.com. se afla in legatura cu contractul de vanzare-cumparare. Astfel:─ realizarea circulatiei marfurilor se realizeaza pe calea unei vanzari-cumparari comerciale;─ intreprinderile de transport fac posibila tocmai aceasta circulatie, dupa ce in prealabil a fost incheiat un contract de vanzare-cumparare;─ intreprinderile de asigurare garanteaza realizarea echivalentului marfurilor vandute, daca au fost distruse in caz de forta majora;─intreprinderile de banca finanteaza – prin intermediul operatiunilor de credit – schimbul, punand la dispozitie fondurile necesare cumparatorului sau vanzatorului.Elementele contractului, incheierea, executarea, desfiintarea sunt aspecte reglementate de Codul civil, care constituie principalul izvor de drept in materia contractului de vanzare-cumparare.In art. 60-73 din Codul comercial, legiuitorul reglementeaza unele aspecte ale vanzarii comerciale, cum ar fi: transferul dreptului de proprietate asupra lucrului vandut si al riscurilor, pretul vanzarii, consecintele nerespectarii obligatiilor.Determinarea comercialitatii unui contract de vanzare-cumparare se face fie in functie de criteriul pozitiv prevazut in art. 3 pct. 1 si 2 C.com., fie, potrivit criteriului negativ prevazut in art. 5 C.com.

1.2. Notiune

Potrivit art. 1294 Cod civil “vinderea este o conventie prin care doua parti se obliga intre sine, una a transmite celeilalte proprietatea unui lucru si aceasta a plati celui dintai pretul lui”.

Doctrina de specialitate a definit contractul de vanzare-cumparare intocmai ca si legiuitorul, cu urmatoarele precizari:

─ transmiterea dreptului de proprietate este de natura contractului de vanzare-cumparare si nu de esenta lui (se transmite fie un drept real fie un drept de creanta);

─ vanzarea-cumpararea poate sa aiba ca obiect unul sau mai multe bunuri corporale sau incorporale, ori o universalitate juridica sau o universalitate de fapt.

Nu pot face obiectul vanzarii-cumpararii urmatoarele drepturi:─ Drepturile “intuitu personae” (de exemplu , dreptul la pensie, dreptul la intretinere)─ Drepturile patrimoniale cu caracter strict personal (de exemplu, dreptul la abitatie

al sotului supravietuitor, dreptul real de uz ).Consideram ca vanzarea-cumparare poate fi definita ca fiind acordul de vointa

care se realizeaza intre doua parti, numite vanzator si cumparator, prin care vanzatorul

se obliga, in principal, sa transmita dreptul de proprietate si sa predea lucrul vandut, iar cumparatorul se obliga sa plateasca pretul lucrului.

Cadrul legal al contractului de vanzare-cumparare este Codul civil art. 1294-1404, Codul comercial art. 60-73 si diferite legi speciale.

1.3 Caracterele juridice ale contractului de vanzare-cumparare

a) Contractul de vanzare-cumparare este un contract sinalagmatic (bilateral) perfect, existand o reciprocitate a obligatiior ce incumba ambelor parti.

Vanzatorul are obligatia de a transmite dreptul de proprietate , de a preda lucrul vandut si de a-l garanta pe cumparator pentru evictiune si pentru viciile lucrului , iar cumparatorul are obligatia de preluare a bunului, de a plati pretul si, de regula, de a suporta cheltuielile vanzarii.

Fiind un contract bilateral, se vor aplica efectele specifice acestei categorii de contracte, respectiv: rezolutiunea sau rezilierea contractului, exceptia de neexecutare a contractului (exception non adimpleti contrctus) si riscul contractual.

b) Contractul de vanzare-cumparare este un contract cu titlu oneros, ambele parti urmarind realizarea unui avantaj material.

c) Contractul de vanzare-cumparare este un contract comutativ deoarece ambele parti cunosc existenta si intinderea obligatiilor pe care le au inca din momentul incheierii contractului.

d) Contractul de vanzare-cumparare este, de regula, un contract consensual, fiind incheiat in mod valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati sau predarea bunului vandut.

Regula enuntata comporta urmatoarele exceptii:─ Vanzarea de terenuri se face numai in forma autentica (art. 46 alin. 1 din Legea nr.

18/1991, deci contractul are caracter solemn). In lipsa formei autentice contractul are nulitate absoluta.

─ Forma autentica nu este necesara in cazul instrainarii constructiilor.e) Contractul de vanzare-cumparare este, in principal, un contract translativ de

proprietate .Dreptul de proprietate se transmite de la vanzator la cumparator in momente

diferite, in functie de natura bunului vandut:─ Daca este individual determinat (bun cert) dreptul de proprietate se transmite din

momentul realizarii acordului de vointa, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit(art. 1295 C.civ.).

Riscul pieirii fortuite apartine cumparatorului.─ Daca bunul este determinat prin caractere generice (bun de gen), dreptul de

proprietate se transmite in momentul individualizarii bunului prin cantarire, masurare, numarare, operatiuni care se fac de regula, in momentul predarii lui. Riscul pierderii fortuite apartine vanzatorului care va trebui sa predea cumparatorului un bun de aceeasi calitate si cantitate cu cel care a pierit (“genera non pereunt”)

─ In cazul vanzarii de bunuri viitoare, dreptul de proprietate se transmite in momentul existentei

─ In cazul vanzarii afectate de termen sau de conditie, dreptul de proprietate se va transmite in momentul implinirii termenului sau daca se realizeaza conditia.

─ In cazul vanzarii unui teren, dreptul de proprietate se transmite in momentul intocmirii contractului in forma autentica. Lipsa formei autentice atrage dupa sine nulitatea absoluta a contractului incheiat.

2. Conditiile de validitate a contractului de vanzare-cumparare

2.1 Capacitatea juridica a partilor

Cu privire la capacitatea de folosinta, potrivit dispozitiilor art. 1306 din Codul civil, regula este capacitatea, iar incapacitatea este exceptia. Pot cumpara toti cei carora nu le este oprit de lege.Cazurile de incapacitate de folosinta sunt expres si limitativ prevazute de lege si “sunt calificate in doctrina de specialitate ca fiind incapacitati speciale” iar in practica judiciara ca fiind “prohibitii sau interdictii de a cumpara”.

2.2. Incapacitatile speciale (interdictiile)

Se grupeaza in doua categorii:─ Interdictii legate de persoana care vinde si cumpara sau care cumpara, care pot fi, la randul lor, interdictii generale si speciale.─ Interdictii stabilite in functie de natura bunurilor sau de destinatia lorInterdictiile generale de incheiere a contactului de vanzare-cumparare privesc:

a.Vanzarea intre soti, care este interzisa atunci cand este incheiata direct, cat si atunci cand se incheie prin persoane interpuse (art. 1307 C.civ.).

Daca se incheie un contract de vanzare-cumparare intre soti, sanctiunea este, in opinia majoritara exprimata in doctrina, nulitatea relativa. Exista in literatura de specialitate si o alta opinie, potrivit careia, sanctiunea indreptata impotriva efectelor contractului de vanzare intre soti este nulitatea absoluta.

Consideram ca exista mai multe argumente pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intre soti. Argumentele ce consolideaza aceasta opinie pot fi exprimate succint in urmatoarele idei:

─ Interdictia vanzarii intre soti este o incapacitate speciala de folosinta; or, incalcarea normelor juridice privind capacitatea de folosinta au drept consecinta nulitatea absoluta a actului juridic incalcat;

─ Regimul juridic al nulitatii absolute este mai favorabil mostenitorilor rezervatari sau care beneficiaza de raportul donatiilor si intereselor creditorilor;

─ Admitandu-se nulitatea absoluta a contractului de vanzare–cumparare, este exclusa ipoteza unei donatii irevocabile intre soti.

b.Tutorii nu pot cumpara bunurile persoanelor aflate sub tutela lor atat timp cat nu au dat descarcare de gestiune.

c.Mandatarii conventionali sau legali nu pot , de regula, cumpara bunurile pentru care au fost imputerniciti sa le vanda.(art. 1308 pct. 2 C.civ.).

Aceasta interdictie se bazeaza pe faptul ca, in principiu, o persoana nu poate sa actioneze , in acelasi timp, in numele vanzatorului dar si in interes propriu.Sanctiunea care poate fi aplicata efectelor contractului de vanzare-cumparare incheiat prin incalcarea dispozitiei prevazuta in art. 1308 pct. 2 C.civ. este nulitatea relativa. d.Administratorii bunurilor statului, comunelor, oraselor, municipiilor sau judetelor nu pot cumpara bunurile aflate in administarea lor. e.Functionarii publici si cei din comisiile de licitatii nu pot cumpara bunurile statului sau ale unitatilor administrativ-teritoriale care se vand prin mijlocirea lor (art. 1308 pct. 4 C.civ.).In mod exceptional, functionarul public poate cumpara daca pretul de vanzare a bunului respectiv este un pret fix, unde, evident nu intervine factorul subiectiv (interesele cumparatorului).Sanctiunea indreptata impotriva efectelor unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu ignorarea dispozitiei prevazute la art. 1308 pct. 4 C.civ. va fi nulitatea relativa. f.Judecatorii, procurorii si cesionarii nu pot fi cesionari (dobanditori ) de drepturi litigioase care sunt de competenta Curtii de Apel in a carei circumscriptie isi exercita functia sau profesia de avocat. g.Cetateniii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor. In schimb, daca investesc in Romania constituind o societate comerciala care, potrivit legii romane, este persoana juridica romana, aceasta poate dobandi terenuri, chiar daca asociat unic este un cetatean strain sau apatrid.Privitor la constructii, cetatenii romani sau straini le pot dobandi in proprietate.In cazul nerespectarii acestor dispozitii, sanctiunea va fi nulitatea absoluta a contractului de vanzare incheiat. h.Persoanele insolvabile sau, mai curand, in incapacitate de plata nu pot cumpara bunurile imobile care se vand prin licitatie pubica (art. 535 C.pr.civ.).

2.3.Consimtamantul partilor

In practica dreptului comercial incheierea unui contract de vanzare–cumparare este precedata, uneori, de asa numitele negocieri sau tratative prealabile.Din punct de vedere juridic, in principiu, aceste negocieri sau tratative nu au forta juridica, deci nu creeaza obligatii pentru partenerii sai, ceea ce insemna ca ei nu vor fi tinuti sa perfecteze contractul.Incheierea contractului de vanzare-cumparare, deci realizarea acordului de vointa, este precedata uneori de unele acte juridice prealabile, respectiv:─ promisiunea unilaterala de vanzare;─ promisiunea bilaterala de vanzare-cumparare;─ pactul de referinta;─ dreptul de preemtiune.

Promisiunea unilaterala de vanzare

Este un antecontract, spre deosebire de oferta de a contracta care este un act juridic unilateral prin care o persoana se obliga fata de alta sa-i vanda in viitor un anumit bun.

Aceasta operatiune juridica se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:─ este un antecontract de vanzare-cumparare care contine obligatia vanzatorului (de

facere) de a incheia contractul de vanzare;─ cumparatorul are un drept de creanta, respectiv de optiunea de a cere promitentului

sa incheie contractul.

Promisiunea bilaterala de vanzareEste un antecontract prin care ambele parti - atat vanzatorul, cat si cumparatorul – s-au

obligat reciproc sa incheie in viitor contractul de vanzare-cumparare in conditiile stabilite si cu indeplinirea formalitatilor prevazute de lege. De exemplu, daca se vinde un teren , contractul se va intocmi in forma autentica, iar dreptul de proprietate transmis cumparatorului se va inscrie in cartea funciara pentru opozabilitate fata de terti.

Pactul de referintaEste intelegerea prin care o persoana se obliga fata de alta ca in cazul in care va vinde

un anumit bun sa-i acorde preferinta, la un pret egal. In cazul pactului de preferinta promitentul nu se obliga sa vanda, asa incat beneficiarul nu-l poate obliga sa incheie contractul.

Raspunderea promitentului fata de beneficiar intervine numai in cazul cand nu-i acorda preferinta incheind contractul de vanzare-cumparare cu o terta persoana. De regula, raspunderea vanzatorului promitent este angajata fata de beneficiarul promisiunii numai in privinta daunelor interese. Contractul de vanzare incheiat cu terta persoana ramane, in principiu, valabil, exceptand frauda beneficiarului promisiunii si complicitatea tertului achizitor (“fraus omnia corrmpit”).

Subliniem faptul ca in materie comerciala vanzarile-cumpararile se practica deseori in forme simplificate: comandita scrisa, urmata de executare de indata sau comanda scrisa urmata de acceptare tot in forma scrisa.

Este stiut faptul ca intocmirea unei facturi cu privire la marfa care face obiectul contractului inseamna manifestarea de vointa in scopul incheierii contractului.

In legatura cu valoarea juridica a tacerii in materie comerciala, practica judiciara, aplicand uzantele comerciale, a statuat ca tacerea pastrata un anumit interval de timp de la primirea facturii valoreaza acceptare, iar precedentele devin uzante, atunci cand sunt confirmate ca atare print-un act sau fapt de comert.

In dreptul comercial, uneori, manifestarea de vointa poate sa rezulte si din remiterea materiala a titlurilor reprezentative de marfuri, cand acestea sunt la purtator sau din girul titlurilor reprezentative de marfuri “la ordin”, cum ar fi conosamentul.

In privinta viciilor de consimtamant se impun cateva precizari in legatura cu dolul.Potrivit uzantelor comerciale, dolul in materie comerciala nu se apreciaza cu aceeasi

rigurozitate ca in dreptul civil, datorita fptului ca este o obisnuinta pentru comerciant a-si vinde marfa apeland la o serie de mijloace nu neaparat inselatoare pentru clienti, ci exagerate in raport de calitatea marfii. Instanta de judecata va aprecia in ce masura mijloacele folosite de vanzator pentru a-si vinde marfa sunt dolosive.

In privinta dolului prin reticenta, nici acesta nu poate sa aiba ca efec in toate cazurile anularea contractului de vanzare-cumparare. Acest lucru s-ar putea intampla numai in cazul cand vanzatorul si numai el ar putea avea posiblitatea sa cunoasca defectiunile de calitate ale marfurilor vandute si nu le-a adus la cunostinta cumparatorului.

2.4.Obiectul contractului de vanzare-cumparare

Obiectul contractului este reprezentat de obligatiile (prestatiile) la care s-au obligat partile contractante.

Obligatiile partilor se refera la bunuri (lucruri) corporale, respective lucrul vandut si pretul.

Asadar, vanzatorul are obligatia de a preda lucrul vandut, iar cumparatorul trebuie sa plateasca pretul.

Lucrul vandut

Potrivit dispozitiilor Codului civil si, dupa caz, ale legislatiei speciale, lucrul vandut trebuie sa indeplineasc urmatoarele conditii:

Prima conditie este ca lucrul sa fie in circuitul civil general (in comert)Interdictia (prohibitia )vanzarii bunurilor scoase din circuitul civil poate fi absoluta sau

relativa.Prohibitia este absoluta in cazul cand bunurile prin natura lor sau prin determinarea

legii sunt de uz sau de interes public si din acest motiv sunt inalienabile.Prin natura lor sunt inalienabile asa numitele “res communis” bunuri care nu sunt

susceptibile de apropriatiune, ele apartinand obstei (colectivitatii). Astfel sunt res communis: aerul, razele soarelui, apa marii sau raul curgator.

Prin dispozitia legiuitorului sunt inalienabile si insesizabile (nu pot fi urmarite pentru realizarea creantelor) bunurile care fac parte din domeniul public al statului (de interes national sau local). Aceste bunuri pot fi date in administrare sau pot fi concesionate institutiilor publice, regiilor autonome.

Prohibitia instainarii poate fi si relativa in cazul bunurilor care nu sunt inalienabile, dar care pot fi vandute numai de catre anumite persoane si in anumite conditii, adica au o circulatie restransa. Aceste bunuri pot fi concesionate, inchiriate.

In privinta bunurilor care fac parte din patrimonial cultural-national, aratam ca acestea pot fi instainate daca nu apartin domeniului public. Aceste bunuri pot fi scoase din tara numai pe baza adeverintei eliberate de oficiul local pentru patrimonial cultural national.

A doua conditie pe care trebuie sa o indeplineasca lucrul vandut este ca el sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor.

Daca in momentul incheierii contractului bunul pierise vanzarea este nula absolut, deoarece lipseste obiectul.

Daca in momentul incheierii contractului bunul exista in parte, cumparatorul are urmatoarele posibilitati:

─ sa ceara rezolutiunea contractului, sau─ sa ceara executarea partii din lucru ramas cu reducerea corespunzatoare a pretului

A treia conditie este generala, comuna tuturor contractelor, respectiv bunul trebuie sa fie determinat sau determinabil, licit, posibil, moral.

A patra conditie este aceea referitoare la calitatea vanzatorului de a fi proprietarul lucrului vandut.

PretulPretul reprezinta unul din elementele esentiale ale contractului si principala

contraprestatie a cumparatorului.Un contract este calificat contract de vanzare-cumparare daca, in schimbul prestatiei

pe care o face cumparatorul, vanzatorul primeste de la acesta o suma de bani.a)Determinarea pretului. Principiul libertatii stabilirii pretului.Libertatea de vointa a partilor, care este principiul fundamental in formarea

contractului, isi pune amprenta si asupra determinarii pretului contractual.Principiul libertatii stabilirii pretului este prevazut in mod expres in HG nr. 206/1993,

potrivit careia preturile si tarifele se stabilesc si se adapteaza de catre agentii economici, indiferent de forma de organizare si titularul dreptului de proprietate, prin negociere cu beneficiarii.

Acelasi act normativ prevede exceptii de la principiul libertatii stabilirii pretului, exceptii justificate de existenta monopolului de stat asupra unor bunuri ca: electricitatea, gazele naturale.

Pretul este determinat si in cazul in care in contract se prevede ca se va putea plati pretul practicat pe piata pentru categoria respectiva de produse. Astfel potrivit articolului 60 C.com., “vanzarea pe un pret nedeterminat in contract este valabila daca partile au convenit asupra unui mod de a-l determina in urma”.

Pretul poate fi determinat si de o terta persoana, numita arbitru, aratata in contract sau nominalizata ulterior.

b)Clauze contractuale privind pretul Indexarea pretului

Partile contractate au posibilitatea ca in cuprinsul contractului sa prevada o clauza prin care pretul care se va plati va depinde de un anumit indice convenit de catre parti, denumit “moneda de cont a contractului”.

Revizuirea pretuluiPartile au posibilitatea sa prevada o clauza de revizuire a pretului mai cu seama

potrivit art. 60 C.com. este posibila stabilirea ulterioara a pretului in functie de pretul practicat pe piata, in localurile de burse.

Vanzarea cu plata pretului in ratePoate fi calificata ca o vanzare pe credit, pretul fiind fractionat si platibil la diferite

perioade de timp. In momentul incheierii contractului se achita un avans (parte din pret) dupa care sunt evaluate ratele in cote progresive egale sau regresive. Creditul poate fi acordat de catre vanzator sau de o terta persoana.

Este important de retinut ca la pretul convenit se adauga dobanda si cheltuielile accesorii vanzarii.

Dreptul de proprietate si riscurile pieirii fortuite se transmit de la vanzator la cumparator in momentul semnarii contractului de vanzare cumparare.

In situatiile in care exista preturi legale pentru anumite categorii de produse, partile contractante trebuie sa se supuna dispozitiile legale. Daca in contract lipseste clauza cu privire la pret acesta va fi lovit de nulitate absoluta.

Alta conditie pe care trebuie sa o indeplineasca pretul este ca el sa fie sincer si serios.

Pretul este sincer daca el corespunde realitatii. Daca pretul este fictiv (simulat) contractul este nul ca vanzare-cumparare dar poate fi valabil ca o donatie deghizata, in masura in care sunt indeplinite conditiile legale in materia donatiei.

Pretul este serios daca nu este derizoriu, adica sa existe o vadita disproportie intre valoarea bunului vandut si pretul stabil.

Daca pretul nu indeplineste conditiile referitoare la sinceritate si seriozitate, contractul va fi lovit de nulitatea absoluta.

3. Obligatiile vanzatoruluiDe regula vanzatorul are doua obligatii principale: sa predea cumparatorului lucrul

vandut si sa-l garanteze pentru evictiune si pentru viciile lucrului.

3.1.Obligatia de predare a lucrului vandut Cadrul conceptual al obligatiei de predare

Prin predare se intelege obligatia vanzatorului de a pune la dispozitia cumparatorului bunul vandut, in asa fel incat cumparatorul sa intre in detentia bunului.

Obiectul predarii si conformitateaDaca bunul este individual determinat acesta se va preda in starea in care se afla la

momentul realizarii acordului de vointa, iar daca bunul este determinat prin caractere generice el se va preda in starea existenta in momentul individualizarii lui prin cantarire, masurare, numarare.

Daca bunul vandut este un imobil, mai cu seama teren, se pune problema clarificarii conditiei de conformitate stabilita de legiuitor in art. 1327 C. civil “pe atat masura”.

Locul predariiIn lipsa unei stipulatii exprese in contract, predarea se va face la locul situatiunii

bunului vandut, in momentul incheierii contractului (art.1319 C.civil).In cazul bunurilor determinate prin caractere generice in lipsa unei stipulatiuni, plata

se va face la domiciliul sau sediul debitorului.

3.2. Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul civil

Potrivit art. 1336 C. civil, vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator pentru linistita si utila posesie a bunului.

Evictiunea intervine in cazul in care o terta persoana sau vanzatorul insusi pretinde ca are un drept asupra bunului vandut.

Obligatia de garantie a vanzatorului rezultand din fapte personale

Sediul materie este articolul 1339 C. civil potrivit caruia vanzatorul raspunde fata de cumparator pentru “faptul personal” care poate sa insemne fie o tulburare de drept, fie de fapt. De exemplu, vazatorul si-a rezervat dreptul de uzufruct, de servitute asupra bunului vandut, fie il deposedeaza pe cumparator de o parte din terenul vandut. Indiferent ca este o tulburare de drept sau de fapt cumparatorul se poate apara printr-o exceptie personala numita exceptia de garantie.

Daca vanzatorul vinde de doua ori acelasi imobil, va raspunde fata de primul cumparator daca cel de-al doilea si-a intabulat titlul in cartea funciara.

Totodata, obligatia de garantie pantru evictiune a vanzatorului se transmite si mostenitorilor acestuia.

Obligatia de garantie a vanzatorilor pentru evictiunea care rezulta din fapta unei terte persoane

Vanzatorul raspunde pentru evictiunea care provine din fapta tertei persoane, daca sunt indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)Fapta tertei persoane sa fie o tulburare de dreptExista tulburare de drept ori de cate ori terta persoana revendica de la cumparator

bunul vandut considerand ca are un drept legitim asupra lui. Daca exista tulburare de fapt, cumparatorul se poate apara singur prin intermediul actiunilor posesorii.

b)Cauza evictiunii sa fie anterioara vanzarii.Vanzatorul raspunde fata de cumparator daca evictiunea are o cauza anterioara

vanzarii.c)Cauza evictiunii sa nu fi fost cunoscuta de cumparator.Obligatia de garantie pentru evictiune exista numai daca, in momentul cumpararii,

cumparatorul nu a cunoscut faptul ca o terta persoana are un drept asupra lucrului cumparat. Efectele obligatiei de garantie pentru evictiuneEvictiunea poate fi totala sau partiala.

a)Evictiunea totalaCumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului valoarea fructelor pe care le-a

predat tertului evingator, fructe percepute dupa ca a luat cunostinta de adevaratul proprietar, pentru ca din acel moment el este consierat “de rea credinta”.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda vanzatorului cheltuielile de judecata pe care le-a platit cu ocazia cererii prin care a fost evins de catre tert plus cheltuielile facute cu incheierea contractului.

Cumparatorul are dreptul sa pretinda si daune interese (despagubiri ) in baza art. 1314 pct. 4 C.civ. coroborat cu art. 1350 C.civ.

b)Evictiunea partialaIn cazul evictiunii partiale cumparatorul isi pierde o fractiune (parte) din lucrul

cumparat, fie o cota ideala din dreptul de proprietate, fie ca terta persoana si-a valorificat un drept cu privire la lucru (de exemplu un drept de abitatie , superficie, servitute)

Rezolutia vanzarii intervine in cazul in care evictiunea unei parti din lucru sau drept este atat de importanta, ca daca ar fi stiut, cumparatorul n-ar fi cumparat.

3.3.Obligatia de garantie pentru evictiune in dreptul comercial

Este stiut ca vanzarea comericala are ca obiect bunuri mobile, asa incat este interesant de stiut daca dispozitiile din Codul comercial referitoare la bunuri mobile vandute se aplica si in materie comerciala. Fata de imprejurarea ca in legislatia comerciala nu exista dispozitii speciale referitoare la obligatia de garantie pentru evictiune, evident ca se vor aplica dispozitiile din C.civ.Este interzis vanzatorului sa–l tulbure pe cumparator in linistita folosinta a dreptului de proprietate asupra fondului de comert prin fapta de exercitare a aceluiasi comert sau a unuia asemanator in vecinatatea fondului de comert vandut.

4. Obligatia cumparatorului

4.1.Obligatia de plata a pretului Locul si data platii

Plata pretului se face la locul si in momentul in care se face predarea bunului vandut daca nu s-a prevazut altfel in contract (art. 1326 C.civ.) Predarea se face la locul unde se afla bunul sau domiciliul ori sediul vanzatorului.

Trebuie spus ca vointa partilor este suverana in privinta locului si datei platii pretului, dispozitiile Codului civil fiind supletive.

Plata pretului se face integral, potrivit principiului indivizibilitatii platii.Plata pretului se poate face in rate (pe credit), dar si in acest caz plata pretului este o

prestatie unica, plata in rate fiind o modalitate de executare, deci nu este o vanzare succesiva. Astfel, termenul de prescriptie pentru plata pretului incepe sa curga de la data stabilita prin contract pentru plata ultimei rate si pentru ratele neplatite anterior.

Cumparatorul poate face plata si anticipat insa dobanda va fi calculata si datorata pana la termenul prevazut in contract cu exceptia cazului cand vanzatorul consimte recalcularea ei in functie de data platii.

Dovada platii se va face potrivit art. 46 C.com. Daca plata pretului s-a facut prin virament bancar dovada se va face numai prin extras de cont bancar.

Obligatia cumparatorului la plata dobanzilorIn dreptul civil, art. 1363 C.civ. prevede obligatia pentru cumparator de a plati

vanzatorului dobanda pana la achitarea integrala a pretului, daca sunt indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

─ Exista conventie in sensul obligarii cumparatorului si la plata unei dobanzi;─ Lucrul vandut, prin natura lui, este producator de fructe naturale sau civile;─ In toate celelate cazuri numai din momentul punerii in intarzirere a cumparatorului

printr-o notificare. Dobanda se va calcula din momentul notificarii facute cumparatorului. Sanctiunea neplatii pretului (art. 1365 C.civ.)

Neexecutarea obligatiei de plata a pretului de catre cumparator da dreptul vanzatorului sa aleaga intre:

─ Executarea in natura (fortata) a obligatiei de catre cumparator, actiunea putand fi intentata in termenul de prescriptie de 3 ani.

─ Invocarea exceptiei de neexecutare a contractului daca vanzatorul insusi nu si-a indeplinit obligatia de predare a bunului vandut;

─ Rezolutiunea contractului, in conditiile art. 1020, 1021, si 1101 C.civ. si ale legislatiei speciale.

In dreptul comercial, rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare se produce de drept (ope legis), potrivit art. 67 C.com. care prevede: “cand mai inainte de expirarea termenului fixat pentru executarea conventiunii, una din parti a oferit celeilalte predarea lucrului vandut sau plata pretului, si acesta nu-si indeplineste la termenul fixat obligatiunea sa, atunci conditiunea rezolutorie se implineste de drept in favoarea partii care isi executase obligatiunea sa”.

4.2. Obligatia de primire a lucrului vandut

Luarea in primire a lucrului se va face la locul si la termenul la care vanzatorul era obligat sa-l predea, cumparatorul urmand sa suporte si cheltuielile ridicarii bunului de la locul predarii.

5. Varietati ale contractului de vanzare-cumparare

Exista mai multe varietati de vanzare-cumparare: vanzarea locuintelor proprietate de stat, vanzarea cu arvuna, vanzarea cu gramada, vanzarea dupa greutate, numar si masura, vanzarea de drepturi litigioase, retractatul litigios, vanzarea de drepturi succesorale, vanzarea prin corespondenta, vanzarea prin licitatie.

Particularitatile pe care le reprezinta aceste varietati de vanzare-cumparare impun o tratare succinta.

5.1. Vanzarea cu gramada          Vanzarea cu gramada este reglementata de art. 1299 C. civ. In acest caz, nu are loc numararea, masurarea, proprietatea fiind transferata la cumparator chiar in momentul incheierii contractului (de exemplu, iti vand toata recolta de grau pe care o voi obtine de pe suprafata de un hectar). Deci, „vanzarea pura si simpla este perfecta indata ce lucrul vandut si pretul sunt determinate”166.

Vanzarea cu gramada (in bloc) are ca obiect o cantitate determinata de bunuri prin masa ei (de exemplu, porumbul aflat intr-o magazie). Pretul se va stabili global, pentru cantitatea intreaga.

5.2. Vanzare dupa greutate, numar sau masura

Obiectul contractului de vanzare-cumparare il formeaza numai bunurile de gen, care se delimiteaza dintr-un gen limitat. Din lotul respectiv, pentru individualizarea unei cantitati vandute, se va proceda la cantarirea, numararea sau masurarea acesteia. Ceea ce caracterizeaza aceasta vanzare este faptul ca transferul dreptului de proprietate de la vanzator la cumparator are loc ulterior perfectarii contractului, si anume, atunci cand bunurile vandute

sunt individualizate prin cantarire, masurare sau numarare. Tot in acelasi moment, vor trece riscurile asupra cumparatorului.

In legatura cu locul si data cand se vor face cantarirea, masurarea, etc., se va avea in vedere conventia partilor. In absenta unei clauze in acest sens, cantarirea, masurarea etc. se vor face la locul unde bunurile urmeaza a fi predate. Operatiile de cantarire, masurare si numarare trebuie facute neaparat in prezenta cumparatorului sau a reprezentantului acestuia. Daca au fost primite bunurile fara a fi cantarite, masurate, etc., este de presupus ca cumparatorul a renuntat la aceste operatiuni.

In cazul pierderii fortuite a bunurilor vandute, dar necantarite, nemasurate, etc., vanzatorul va putea pretinde pretul, insa nu va datora daune-intense.

5.3.  Vanzarea pe gustate

Potrivit art. 1301 C. civ „in privinta vinului, a oliului si a altor asemenea lucruri care, dupa obicei, se gusta mai inainte de a se cumpara, vindecare nu exista pana ce cumparatorul nu le-a gustat si n-a declarat ca-i convin”. Aceasta varietate a contractului de vanzare-cumparare este folosita, de regula, pentru unele bunuri alimentare care se desfac in piete. Ca sa se poata incheia contractul de vanzare-cumparare, este necesar ca, in prealabil, cumparatorul sa guste bunurile. O asemenea vanzare este supusa unei conditii suspensive potestative simple, in sensul ca vanzarea se considera perfecta doar in momentul in care cumparatorul, dupa ce a gustat bunul respectiv, declara ca acesta ii convine. Pana in momentul in care cumparatorul declara ca accepta sau nu bunul, s-a considerat ca ne-am aflat doar in prezenta unui „proiect de vanzare”167 sau a unei „promisiuni de vanzare”168. Proprietatea asupra bunului se va transmite doar dupa individualizarea acestuia.

5.4. Vanzarea pe incercate

Art. 1302 C. civ. prevede ca „vinderea facuta pe incercate este totodata presupusa conditionala pana la incercare”. Un asemenea contract se incheie intotdeauna sub conditia suspensiva (care consta in incercarea bunului de catre cumparator). Incercarea urmareste sa stabileasca daca bunul corespunde sau nu destinatiei sale. De exemplu, in cazul unor produse tehnice, se verifica daca acestea corespund calitatii si functionarii. Deci, in momentul in care se incheie contractul, cumparatorul isi rezerva dreptul de a verifica (personal sau cu ajutorul unei persoane calificate) daca bunul corespunde parametrilor tehnici si functionali. Contractul se considera perfectat in momentul in care se cunoaste rezultatul pozitiv al verificarii, cand proprietatea bunului trece asupra cumparatorului. Vanzarea fiind sub conditie, riscurile pieirii fortuite a bunului cad in sarcina vanzatorului, pana la indeplinirea conditiei, vanzatorul ramane proprietarul bunului.

Prin incercarea bunului se intelege ca incheierea contractului este lasata la aprecierea cumparatorului, in sensul ca, daca ii place bunul, il va cumpara. Daca in urma incercarii se stabileste ca bunul corespunde calitativ si functional destinatiei sale, cumparatorul nu mai poate refuza bunul. Astfel, ne-am gasi in prezenta unei conditii pur potestative, cu consecinta nulitatii vanzarii169.

Partile vor putea stabili un termen pentru incercare, iar in absenta unei asemenea clauze, ramane ca instanta sa aprecieze termenul.

In concluzie, ceea ce deosebeste vanzarea pe incercate de vanzarea pe gustate este faptul ca, in primul caz, vanzarea este afectata de o conditie suspensiva, pe cand in al doilea caz, de o conditie suspensiva potestativa simpla.

O varietate a vanzarii pe incercate este vanzarea pe mostra. Este necesar ca bunul vandut sa corespunda mostrei. Numai cand bunul nu ar corespunde mostrei, cumparatorul ar putea refuza primirea lui. Dovada ca marfa corespunde mostrei revine vanzatorului. Cand bunul nu corespunde mostrei, cumparatorul poate cere vanzatorului sa-l inlocuiasca cu altul corespunzator, sau poate recurge la actiunea in rezolutiune.

5.5. Vanzarea cu pact de rascumparare

Prin vanzarea cu pact de rascumparare se intelege acea vanzare prin care vanzatorul isi rezerva dreptul de a relua bunul vandut, restituind pretul cumparatorului. O asemenea vanzare-cumparare este afectata de o conditie expresa. Cu exceptia fructelor, pe care le va retine pana in momentul rascumpararii, cumparatorul va trebui sa restituie bunul, primind pretul si cheltuielile pe care le-a facut cu bunul.

Desi in doctrina juridica s-a considerat ca, daca pactul de rascumparare ar fi cuprins intr-un inscris aparte, „vanzarea ar fi pura si simpla, iar rascumpararea ar fi considerata ca o revanzare” 170, in practica judiciara s-a stabilit ca „actul este nul chiar daca pactul de rascumparare a fost constatat printr-un alt inscris, dar care, potrivit vointei partilor, face parte integranta din contract (art. 13 din Decretul-lege nr. 124/1938)” 171. Consideram ca, pentru a determina daca suntem in prezenta unui pact de rascumparare sau a unei vanzari, va trebui sa se stabileasca, de catre judecator, numai in functie de vointa partilor, in momentul incheierii contractului.

Prin art. 4 al Legii contra cametei din 2 aprilie 1931, vanzarea cu pact de rascumparare a fost abrogata; din inadvertenta, art. 1371-1387 C. civ. au fost abrogate si prin art. 13 al Legii din 5 mai 1938 pentru stabilirea dobanzilor si inlaturarea cametei. Incheierea unui asemenea contract este lovita de nulitate absoluta. Sant interzise asemenea vanzari, deoarece ascund, de regula, imprumuturi cu dobanzi camataresti, care sunt garantate cu bunul respectiv.

In literatura juridica s-a relevat in mod just ca „interdictia privind vanzarea cu pact de rascumparare nu priveste actele de retrocesiune prin care cumparatorul unui bun,   printr-un contract separat si ulterior vanzarii initiale, il revinde fostului vanzator” 172.

5.6. Vanzarea de drepturi succesorale

Vom intelege prin vanzare de drepturi succesorale acel contract prin care mostenitorul instraineaza dreptul sau succesoral altei persoane (art. 1399-1410 C. civ.). Vanzarea de drepturi succesorale mai este cunoscuta si sub denumirea de cesiune de drepturi succesorale. Ea nu se poate face decat daca succesiunea a fost deschisa.

Numai interpretand vointa partilor, instanta va stabili ca vanzarea este de drepturi succesorale, de pretentii succesorale sau de bunuri succesorale; daca, in cele din urma, nu se

va putea stabili care a fost vointa partilor, atunci se va considera ca a avut o vanzare de drepturi succesorale.

Cand vanzatorul este unicul mostenitor, atunci vanzarea va cuprinde drepturile asupra intregului patrimoniu succesoral. Cand sunt mai multi mostenitori, fiecare din ei va putea vinde doar drepturile succesorale corespunzatoare cotei sale parti. Intr-o opinie 173,  s-a sustinut eronat ca ar constitui vanzarea drepturilor succesorale si vanzarea unor bunuri determinate din succesiune. In realitate, in acest caz, ne vom afla in prezenta unei vanzari pure si simple.

Nu este posibila vanzarea drepturilor succesorale in cazul in care succesibilul nu a acceptat succesiunea. Daca nu a facut o acceptare expresa, simpla vanzare a drepturilor succesorale va echivala cu o acceptare tacita a succesiunii.

Obiectul vanzarii nu il poate forma decat o universalitate sau o cota parte dintr-o universalitate. Vanzatorul este obligat sa-l garanteze pe cumparator de calitatea sa de mostenitor. Consecintele transmiterii universalitatii bunurilor sunt urmatoarele:

-   Vanzatorul este obligat sa predea cumparatorului tot ce se gasea in succesiune, in momentul deschiderii ei, si tot ce a dobandit succesiunea ulterior.

-   Daca vanzatorul a incasat creante ale succesiunii, pretul unor bunuri succesorale instrainate sau a cules fructe, el va trebui sa le predea cumparatorului (face exceptie situatia cand s-a stipulat o conventie contrara). De imbunatatirile aduse bunurilor dupa deschiderea succesiunii profita cumparatorul. Daca dupa vanzarea drepturilor succesorale mostenitorul mai vinde altei persoane aceste drepturi, cumparatorul initial va putea cere mostenitorului pretul sau va putea revendica bunurile vandute, de la terti.

-   Cand mostenitorul vanzator a achitat datoriile si sarcinile succesiunii, obligatia cumparatorului este sa i le restituie. Cumparatorul are obligatia sa restituie cheltuielile de inmormantare si reparatiile facute imobilului succesoral de catre mostenitor. Nu vor fi insa platite de cumparator taxele succesorale.

S-a pus problema daca cumparatorul trebuie sa indeplineasca formele de publicitate pentru opozabilitatea fata de terti. Desi s-a sustinut ca n-ar fi necesar 174, consideram ca, in cazul transmiterii de drepturi reale, indeplinirea formelor de publicitate este necesara 175.

Din punctul nostru de vedere, vanzarea de drepturi succesorale este opozabila creditorilor succesiunii, deoarece nici un text de lege nu impiedica cesiunea de datorie intre vii. In consecinta, pentru datoriile succesiunii, creditorii il vor putea urmari pe cumparator si nu pe mostenitorul vanzator.

5.7. Vanzarea de drepturi litigioase (sau retractul litigios)

Retractul litigios constituie o manifestare unilaterala de vointa in temeiul careia „debitorul unui drept litigios – care a fost transmis de catre creditor unei alte persoane, printr-o cesiune de creanta cu titlu oneros – poate sa stinga litigiul si totodata obligatia sa, oferind cesionarului – noului sau creditor – suma cu care el a platit efectiv cedentului creanta respectiva, impreuna cu cheltuielile cumpararii si cu dobanzile aferente, de la data platii cesiunii” 176. Deci, cand se instraineaza un drept litigios, debitorul dreptului litigios poate sa-l inlature din proces pe cesionar, prin plata sumei cu care a cumparat dreptul litigios.

In acest mod se stinge procesul care a fost promovat impotriva lui. Operatiunea este cunoscuta sub denumirea de retract litigios si urmareste sa zadarniceasca incercarile de specula din partea cesionarului. Daca n-ar fi posibil retractul litigios, cesionarul, desi a cumparat creanta la un pret inferior, il va urmari pe debitor la valoarea nominala a creantei.

Nu are importanta daca obiectul vanzarii il formeaza un drept real sau un drept de creanta.

Jurisprudenta a admis retractul litigios, stabilind in acest mod ca „scopul retractului litigios este de a pune la indemana partii, atunci cand exista proces, un mijloc de stingere a procesului prin dobandirea drepturilor litigioase vandute si despagubirea integrala a cumparatorului” 177. S-a admis ca retractul litigios poate privi si procesele referitoare la succesiuni, atunci cand unul sau o parte dintre mostenitori contesta celorlalti insusi dreptul lor succesoral sau masa de impartit, in momentul cesiunii sau al executarii” 178.

Conditiile exercitarii retractului litigios sunt :a)   Dreptul cedat sa fie litigios, adica sa fie un proces in curs in ce priveste fondul dreptului. Procesul respectiv sa nu fie terminat. Simpla intentie procesuala nu justifica retractul litigios. Dar retractul va fi admisibil in orice faza a procesului, inclusiv in cursul recursului, pana in momentul in care hotararea ramane definitiva. Deoarece retractul se poate exercita numai in fata instantei care examineaza fondul litigiului, inseamna ca el nu este posibil in fata instantei care solutioneaza contestatia in executare.b)        Sa existe o vanzare, adica o cedare oneroasa a dreptului litigios. Daca dreptul litigios a fost donat sau lasat prin testament, retractul litigios nu mai este posibil, deoarece lipseste pretul, si nici incercarea de specula din partea cesionarului. In caz de schimb al dreptului litigios, de asemenea, nu este posibil. Odata cu plata pretului, debitorul va achita dobanzile si cheltuielile. Desi legea nu prevede nimic, pretul cesiunii trebuie sa fie inferior creantei nominale, deoarece, in caz contrar, retractul litigios nu se justifica.c)       Debitorul sa-si manifeste intentia de a exercita retractul litigios. Vointa se va manifesta fie in fata instantei care solutioneaza fondul litigiului, fie printr-onotificare, pe care o va comunica cesionarului.Situatiile in care retractul litigios nu poate fi exercitat sunt urmatoarele:

-      Vanzarea dreptului litigios s-a facut de un comostenitor sau un coproprietar al dreptului cedat. Ceea ce se urmareste intr-o asemenea situatie este incetarea starii de indiviziune.

-      Vanzarea s-a facut unui creditor, in scopul platii creantei sale.-      Vanzarea s-a facut posesorului fondului asupra caruia exista dreptul litigios.

Exceptia se aplica destinatorului care ar cumpara o creanta ipotecata asupra imobilului pe care il detine. Intr-o asemenea situatie, „proprietarul imobilului grevat, fiind amenintat de urmarirea creditorului, poate cumpara creanta ipotecata, chiar pe un pret mai mic, pentru a scapa de urmarire” 179. Intr-o actiune de revendicare, cand un tert se pretinde a fi proprietarul bunului, posesorul se poate apara, cumparand dreptul tertului.

Efectele retractului litigios. Principalul efect consta in faptul ca vanzarea dreptului litigios inceteaza (fata de debitor, adica cel care a exercitat retractul litigios). Desfiintarea are efect retroactiv, ceea ce inseamna ca dreptul litigios va reveni in patrimoniul vanzatorului,

liber de orice sarcina. Daca cel care a dobandit dreptul litigios a constituit drepturi in favoarea unor terti sau creditorii dobanditorului au infiintat poprire asupra creantei in litigiu, atat drepturile constituite, cat si poprirea, vor fi inlaturate.

Daca retractul litigios nu produce efecte intre vanzator si dobanditorul dreptului litigios sau intre vanzator si debitorul parat, impotriva acestuia din urma vanzatorul va avea posibilitatea sa promoveze o actiune oblica (atunci cand dobanditorul nu a platit pretul).

5.8. Vanzarea la licitatie

Notiunea de licitatie o vom intalni atat in Codul civil, cat si in Codul de procedura civila. In Codul de procedura civila, termenul de licitatie are un inteles mult mai larg si consta in scoaterea in vanzare a bunurilor debitorului (care nu sunt in indiviza), pentru satisfacerea creantei creditorului. Potrivit art. 1388 C. civ., licitatia urmareste iesirea din indiviziune asupra unui bun care este incomod partajabil in natura, sau nici unul dintre coindivizari nu poate sau nu vrea sa ia bunul intregime.

Legea nr. 603/1943, pentru simplificarea procedurii impartelilor judecatoresti, se aplica oricarei forme de indiviziune, inclusiv impartirii comunitatii de bunuri intre soti 180.

Deoarece in cazul concubinilor nu este aplicabil regimul comunitatii de bunuri, este posibil ca bunurile dobandite de ei in timpul concubinajului sa constituie proprietate comuna sub forma proprietatii indivize 181.

Instanta va proceda la vanzarea bunurilor indivize, impartind pretul intre coindivizari. Se va proceda astfel nu numai cand bunul este incomod partajabil in natura, dar si atunci cand imparteala ar duce la deprecierea considerabila a bunului 182.

In materia succesiunilor, art. 741 C. civ. prevede ca la formarea si compunerea loturilor, va trebui sa se dea fiecarui coindivizar, pe cat posibil, aceeasi cantitate de bunuri, etc., evitandu-se imbucatatirea peste masura a imobilelor.

Interesant de retinut este faptul ca plenul fostului Tribunal Suprem, printr-o decizie de indrumare, a stabilit ca, „desi se refera la impartirea succesiunii, care constituie cauza cea mai frecventa a starii de indiviziune, mentionatul articol cuprinde o mentiune generala, aplicabila oricarei impartiri de bunuri, indiferent de cauza care a determinat indiviziunea”183.

Nu se va proceda insa la vanzarea la licitatie publica, atat timp cat bunurile se pot imparti in natura, se pot forma loturi, chiar inegale, sau apare ca justificata atribuirea bunului indiviz unuia dintre copartasi. Din acest motiv, atat doctrina juridica 184, dar mai cu seama jurisprudenta 185, au stabilit ca modalitatea de impartire prin vanzare la licitatie publica are caracterul unei solutii extreme.

La vanzarea la licitatie pot participa atat coindivizarii, cat si orice alte persoane. In functie de faptul daca bunul va fi adjudecat de un copartas sau de un tert, vom fi in prezenta unei iesiri din indiviziune sau a unei vanzari 186.

Cand bunul este adjudecat de un coindivizar – licitatia fiind un mod de sistare a indiviziunii –, el este considerat ca a dobandit bunul direct de la defunct. O afirma expres art. 786 C. civ.: „Fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa sau care i-au cazut prin licitatie”. Din acest punct de vedere, partajul are un efect declarativ.

Licitatia va fi insa, efectiv, o vanzare, atunci cand bunul a fost adjudecat de un tert. In acest caz, ordonanta va trebui transcrisa (operatie care nu se cere atunci cand adjudecarea s-a facut de catre un copartas), iar plata pretului este garantata fie de privilegiul vanzatorului, fie de cel al copartasului. In cazul in care tertul adjudecatar n-ar plati pretul, se va putea cere rezolutiunea vanzarii, iar „coerezii vanzatori pot cere revanzarea bunului la licitatie, pe socoteala adjudecatarului” 187.

Delimitarea intre licitatia-vanzare si licitatia-imparteala nu este atat de pregnanta. S-a considerat ca, chiar cand adjudecatarul este un tert, licitatia nu este integral translativa de drepturi, si nici cand adjudecatorul este un coindivizar, licitatia nu este integral declarativa188. Intr-adevar, cand bunul este adjudecat de un tert, efectul translativ de drepturi apare doar in raporturile dintre adjudecatar si coindivizari, pe cand intre coindivizari, licitatia are un efect declarativ.

Dar chiar cand adjudecatarul este un coindivizar, acesta are obligatia sa depuna, drept pret, cota-parte stabilita celorlalti coindivizari: deci, licitatia „este o imparteala, cat priveste partea din pret cuvenita adjudecatarului si o vanzare, in masura cotelor-parti din pret cuvenite celorlalti copartasi”189. In consecinta, licitatia are, partial, efect translativ de drepturi si partial declarativ.

Vanzarea la licitatie incepe de la pretul pe care il stabileste expertul, iar, daca acest pret nu este oferit, instanta are posibilitatea sa adjudece bunul chiar la un pret inferior. Faptul ca nu se realizeaza pretul nu impiedica vanzarea, ci determina doar o amanare a licitatiei190. Daca obiectul vanzarii la licitatie il formeaza constructii sau terenuri, nu este necesara autorizatia de instrainare. Cand vanzarea la licitatie are loc in cadrul procedurii executarii silite, se vor aplica regulile speciale ale acestei proceduri.

BIBLIOGRAFIE:

1. DREPT COMERCIAL, Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Editura Oscar Print, Bucuresti, 2000

2. DREPT COMERCIAL ROMAN, Raul Petrescu , Editura Oscar Print, Bucuresti 1996

3. DREPT COMERCIAL, Stanciu D. Carpenaru, Editura All, Bucuresti 1996