CONTRACTUL DE DONATIE

1.     Notiunea contractului de donatie

          Potrivit articolului 801 din Codul civil, donatia este un contract solemn prin

care o parte, numita donator, cu intentie liberala isi micsoreaza irevocabil patrimoniul

sau in favoarea celeilalte parti, numita donatar, fara a urmari de la aceasta o

contraprestatie.

          Dupa cum rezulta din aceasta definitie, ceea ce caracterizeaza donatia este

trecerea unor valori dintr-un patrimoniu in altul fara echivalent, cu intentia de a face o

donatie(animus donandi).

          Aceasta intentie, concretizata in incheierea contractului, in forma si in conditiile

prevazute de lege, justifica marirea unui patrimoniu in detrimentul altuia, constituind

cauza ei.

          Trebuie facuta precizarea, de asemenea, ca donatia – ca varietate a contractelor

cu titlu gratuit – reprezinta o liberalitate, deoarece are ca efect micsorarea

patrimoniului donatorului cu bunul donat spre deosebire de contractele

dezinteresate(de exemplu comodatul, mandatul sau depozitul cu titlu gratuit, etc. ),

prin care nu se micsoreaza patrimoniul celui care procura altuia un folos, motiv pentru

care acestea din urma nu sunt supuse regulilor de fond si de forma prevazute pentru

donatii.

1.1.     Caractere Juridice

          Contractul de donatie este un contract solemn, pentru a carui validitate este

necesara forma inscrisului autentic, lipsa formei atragand nulitatea absoluta a

acestuia(articolul 813 C. Civ.).  

          Contractul de donatie este un contract cu titlu gratuit din categoria

liberalitatilor, deoarece donatorul isi micsoreaza patrimoniul cu un bun sau cu un

drept (real sau de creanta) fara a primi un echivalent al acestuia. Intentia

liberala(“animus donandi”) trebuie sa existe la momentul incheierii contractului(art.

813 C. civ.).

          Contractul de donatie este un contract unilateral deoarece creeaza obligatii

numai pentru donator (in principiu). Chiar daca este o donatie cu sarcini pentru

donatar, aceste sarcini nu pot intrece valoarea bunului donat caci atunci contractul se

transforma intr-un contract bilateral, cu titlu oneros.

          Contractul de donatie este un contract translativ de proprietate, dreptul

transmitandu-se prin acordul partilor exprimat cu respectarea conditiilor de forma

cerute de lege.

1.2.     Interpretarea si Delimitarea Contractului

Regulile aplicabile contractului de donatie sunt regulile generale prevazute de codul

civil pentru interpretarea contractelor(art. 977 – 985 C. civ. ). In masura in care se

face interpretarea calificarii juridice a contractului (donatie, intretinere, comodat,

etc. ) sunt aplicabile regulile care guverneaza contractele cu titlu oneros, ca fiind

dreptul comun si nu regulile de exceptie aplicabile liberalitatilor.

          Contractul de donatie nu se confunda cu unele acte juridice in care o persoana

presteaza un serviciu cu titlu gratuit in favoarea alteia, care poate fi un act dezinteresat

si nicidecum o liberalitate pentru ca exista o modificare de patrimoniu.

          Donatia, de asemenea, nu trebuie confundata cu executarea unei obligatii

naturale, caci in acest caz obligatia exista numai ca s-a stins dreptul material la

actiune (deci posibilitatea de a beneficia de forta de constrangere a statului) al

creditorului privind valorificarea creantei. Debitorul executa de buna voie o datorie

care exista.

          Nu constituie donatii premiile, cadourile prin diferite recompense, facute cu

scopuri publicitare. De asemenea, operele de binefacere au reguli speciale ce exced

cadrul legal al donatiilor. Intretinerea unei rude fara a exista obligatia legala de

intretinere nu este o donatie.

          Elementul esential prin care se deosebeste o donatie de alte operatiuni juridice

asemanatoare este de ordin subiectiv, respectiv intentia de a dona(“animus donandi”).

                   Existenta intentiei de a dona este cauza donatiei.

 

2.     Conditiile de validitate ale contractului de donatie(particularitati)

2.1.     Capacitatea juridica a partilor

Incapacitati de a dispune si de a primi donatii

          In privinta capacitatii de folosinta legiuitorul prevede anumite incapacitati :

Ø         Incapacitati de a dispune – potrivit articolului 806 C. civ., modificat prin art. 129

alin. 1 – 3, 105 si 107 C. fam., minorii si persoanele aflate sub interdictie

judecatoreasca nu pot dona nici macar cand exista incuviintarea reprezentantului legal

si al autoritatii tutelare, cu exceptia darurilor obisnuite facute de minori cu diferite

ocazii, daruri care nu afecteaza substantial patrimoniul donatorului. In favoarea

tutorelui, minorul nu poate dispune prin donatie nici dupa ce a ajuns la majorat, cat

timp autoritatea tutelara n-a dat tutorelui descarcare pentru gestiunea sa (art. 809 C.

civ. Si art. 141 C. fam. ). De la aceasta regula face exceptie situatia cand tutorele este

ascendentul minorului.

Ø         Incapacitati de a primi

–           Nu pot primi donatii persoanele neconcepute (art. 808 C. civ. ) si organizatiile

care nu au dobandit personalitate juridica. Copilul neconceput poate primi o donatie

numai indirect daca donatorul gratifica pe cineva cu un bun, impunand sarcina

(“obligatia”), de a transmite dreptul de proprietate asupra acelui bun copilului care se

va naste

–           In privinta structurilor organizatorice(mai cu seama organizatiile non – profit)

acestea vor putea primi donatii (chiar in timpul constituirii) daca aceste donatii sunt

absolut necesare pentru dobandirea personalitatii juridice. Practic, este vorba despre o

capacitate de folosinta anticipata momentului constituirii, capacitate legata numai de

acele acte si conditii necesare constituirii(de exemplu : necesitatea patrimoniului

propriu).

–           Nu pot primii donatii strainii si apatrizii daca obiectul donatiei este un teren (art.

41 alin. 2 din Constitutie).

–           Nu pot primii donatii medicii si farmacistii de la persoanele care au fost tratate,

ingrijite medical, de acestia inaintea mortii. Interdictia se refera si la preotii care au

fost in preajma bolnavului(donator) facandu-I slujbe si alte practici religioase (art. 810

alin. 1 si 3 C. civ. ).

          Nu fac parte din aceasta categorie donatiile remuneratorii pentru serviciile

intreprinse de donatar (art. 810 alin. 2 C. civ. ) in favoarea donatorului. De exemplu,

persoana care l-a ingrijit pe donator in sensul ca I-a facut menajul sau alte servicii

casnice poate fi gratificata de catre donator.

         

Momentul in care se cere existenta capacitatii

Ø         In privinta capacitatii de exercitiu, donatia fiind un act de dispozitie cu caracter

irevocabil, atat donatorul cat si donatarul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu

deplina cu respectarea dispozitiilor legale analizate privitoare la incapacitatile de a

dispune si de a primi donatii.

Ø         Momentul in care capacitatea juridica trebuie sa existe este acela al realizarii

acordului de vointa, moment care difera daca persoanele sunt prezente sau absente si

se incheie prin inscrisuri separate.

          Astfel, potrivit articolului 814 alin. 2 Codul civil, daca donatia se incheie prin

inscrisuri separate, donatorul trebuie sa fie “capabil” de a face donatii in momentul

lansarii ofertei, in momentul acceptarii ei de catre donatar, cat si in momentul primirii

comunicarii acceptarii comunicarii.

          In privinta donatarului, acesta trebuie sa aiba capacitatea juridica prevazuta de

lege in momentul acceptarii donatiei.

Ø         Sanctiunea incapacitatilor speciale de “a dona” sau de “a primi donatia”.

          In functie de interesele ocrotite de norma juridica incalcata prin incheierea

contractului juridic de donatie, norma referitoare la capacitatea juridica a partilor,

nulitatea poate fi absoluta sau relativa.

          De exemplu, este caz de nulitate absoluta in ipoteza in care s-au donat terenuri

cu incalcarea dispozitiei constitutionale care interzice dobandirea de terenuri de catre

straini sau de catre apatrizi.

          Este caz de nulitate relativa ori de cate ori s-a incheiat un contract de donatie de

catre minori fara sa fi existat incuviintarea prealabila a reprezentantului legal, nulitate

care poate fi invocata de reprezentantul legal al minorului sau de succesorii lui in

drepturi.

Incapacitati de exercitiu

          Minorii si interzisii judecatoresti pot primii donatii dar nu au exercitiul acestui

drept in sensul ca donatiile vor fi acceptate fie de reprezentantii legali sau cu

incuviintarea prealabila a acestora si dupa cum au sau nu capacitate de exercitiu

restransa, fie chiar de ascendentii lor de orice grad daca reprezentantii legali ar refuza

sa accepte (art. 815, C. civ. ). Faptul ca donatia poate fi acceptata si de alte persoane

decat de reprezentantii legali inseamna ca legiuitorul a avut in vedere ocrotirea

minorilor si a interzisilor judecatoresti in scopul cresterii activului patrimonial al

acestora.

          Daca donatia este cu sarcini, in mod obligatoriu trebuie sa existe si autorizarea

prealabila a autoritatii tutelare.

          Surdo – mutul (care nu stie sa scrie si sa citeasca) nu poate accepta o donatie

decat in preajma unui curator desemnat potrivit dispozitiilor(art. 816, C. civ. ) si cele

din Codul familiei privitoare la curatela, persoana care va avea rolul de interpret al

vointei surdo – mutului.

          Persoanele juridice nu pot accepta donatii decat in limita principiului

specialitatii capacitatii de folosinta(art. 34 din Decretul nr. 31 /1954)

          Donatiile facute statului vor fi acceptate de persoanele imputernicite, potrivit

legii sau actului constitutiv, sa reprezinte organul de stat, unitatea administrativ –

teritoriala sau unitatea economica de stat in relatiile cu tertii, cu urmatoarele precizarii

:

Ø         Donatiile facute unitatilor administrativ – teritoriale sunt acceptate de catre

Consiliul Judetean sau al Municipiului Bucuresti, iar daca bunurile donate sunt

grevate de sarcini, consiliul local trebuie sa decida cu votul a 2/3 din numarul

membrilor acestuia

Ø         Donatiile facute regiilor autonome sau societatilor comerciale cu capital majoritar

de stat, potrivit Legii nr. 15/1990, se accepta de catre conducatorul acestora cu

autorizarea prealabila a ministerului de resort (daca sunt de interes republican) sau a

Consiliului Judetean sau al Municipiului Bucuresti, daca sunt de interes local.

          In cazul terenurilor agricole este necesar si avizul Ministerului Agriculturii, iar

pentru terenurile aflate in intravilan se cere avizul Departamentului pentru

Administratie Publica Locala.

          Pentru bunurile afectate de sarcini, inclusiv impozite sau taxe restante, se cere si

avizul Ministerului Finantelor.

Ø         Donatiile facute persoanelor juridice private fara scop patrimonial cum ar fi

asociatiile, fundatiile, se accepta de conducatorul acestora cu autorizatia prealabila a

Guvernului cu exceptia contributiilor si donatiilor initiale a cotizatiilor si a

subventiilor acordate de stat.

2.2.     Obiectul contractului de donatie

          Obiectul contractului de donatie trebuie sa indeplineasca conditiile necesare

tuturor contractelor, adica conditiile generale prevazute in art. 948 si 964 C. civ.

Astfel, obiectul contractului trebuie :

Ø         Sa fie determinat sau determinabil;

Ø         Sa fie licit, posibil;

Ø         Sa existe in prezent sau sa poata exista in viitor;

Ø         Sa constituie prestatie a celui ce se obliga.

          In practica exista probleme referitoare la obiectul donatiei atunci cand

contractul de donatie este insotit sau urmat de un alt contract in care participa si o alta

persoana decat donatarul si donatorul.

          Nu poate fi donat un bun al altuia pentru ca s-ar afecta principiul irevocabilitatii

donatiilor iar donatorul trebuie sa fie proprietarul lucrului donat, in momentul

incheierii contractului.

          Importanta cunoasterii obiectului contractului de donatie consta in urmatoarele

idei :

Ø         Daca obiectul donatiei este o suma de bani, nu se vor aplica dispozitiile legale

referitoare la raportul, revocarea sau reductiunea donatiei;

Ø         Daca obiectul donatiei este imobilul cumparat cu suma de bani provenita de al

donator, vor fi incidente dispozitiile privitoare la raportul, revocarea sau reductiunea

donatiei.  

2.3.     Forma contractului de donatie

          Donatiile se incheie in forma autentica (potrivit articolului 813 C. civ. ).

          Cerinta formei autentice constituie o masura speciala de protectie a donatorului

care dispune in mod actual si irevocabil de un drept, fara o contraprestatie.

          Sanctiunea nerespectarii formei autentice este nulitatea absoluta. Forma

inscrisului autentic este deci o conditie “ad validitatem”, nulitatea putand fi invocata

de orice persoana, chiar si din oficiu de catre instanta de judecata.

          Daca s-a incheiat un contract de donatie fara respectarea formei autentice el va

fi refacut cu respectarea dispozitiei articolului 813 C. civ.

          Forma autentica a fost impusa de legiuitor pentru a atrage atentia donatorului

asupra gravitatii donatiei pentru patrimoniul sau si asupra faptului ca donatia este, in

principiu, irevocabila.

          In ipoteza in care contractul de donatie se incheie prin inscrisuri separate (intre

absenti), atat oferta cat si acceptarea trebuie sa se intocmeasca in forma autentica.

          Potrivit articolului 814 alin. 2 C. civ., daca donatorul moare inainte de acceptare

din partea donatarului, oferta devine caduca, ca si cum nu ar fi existat.         

          Dupa moartea donatorului, donatia poate fi confirmata, ratificata in forma

autentica de catre mostenitorii sai legali(art. 1167 C. civ.). Faptul ca mostenitorii

donatorului pot confirma donatia, in doctrina de specialitate s-a pus intrebarea daca nu

cumva am fi in prezenta unui caz de nulitate relativa. In opinia majoritara aceasta

situatie nu este un caz de nulitate relativa, ci mai de graba este vorba de o situatie

exceptionala cand nulitatea absoluta poate fi acoperita prin confirmarea actului

juridic, confirmare care se intemeiaza pe existenta unei obligatii naturale in sarcina

mostenitorilor.

          Cu alte cuvinte, mostenitorii donatorului pot confirma donatia facuta de autorul

ei, donatie cu vicii de forma, adica lipsa inscrisului autentic, iar daca au ratificat

(confirmat donatia) nu mai pot reveni asupra actului confirmativ. Viciul de forma

privind solemnitatea contractului de donatie ramane o cauza de nulitate absoluta.

2.4.     Statul estimativ

          Daca donatia are ca obiect bunuri mobile, corporale sau incorporale, acestea

trebuie inscrise intr-un “stat estimativ” semnat de ambele parti contractante, inscris in

care sunt descrise bunurile, valoarea lor globala (art. 827 C. civ. ). Statul estimativ

poate sa existe in cuprinsul contractului de donatie sau intr-un inscris separat semnat

atat de donator cat si de donatar.

          Se considera ca statul estimativ este o conditie “ad probationem”, singura

sanctiune fiind imposibilitatea dovedirii continutului donatiei in cazul existentei de

bunuri mobile si mai cu seama in privinta valorii acestora.

          Statul estimativ nu se cere in cazul darurilor manuale si a donatiilor indirecte

care trebuie sa indeplineasca alte conditii si care, prin natura lor, nu presupun

existenta acestei proceduri.

          In ce priveste bunurile mobile, instrainarea acestora prin donatii trebuie sa

indeplineasca si conditiile de publicitate imobiliara.

        

3.     Principiul irevocabilitatii donatiilor

3.1.     Notiune si caracteristici

          Prin esenta lor, liberalitatile intre vii sunt irevocabile. Aceasta irevocabilitate,

reglementata prin texte speciale(art 801 si 822 – 824 C. civ. ), care actioneaza

descurajant pentru donator si contribuie la siguranta circuitului civil, nu este cea

prevazuta pentru toate contractele ( art. 969 C. civ. ) si care rezulta din principiul ca,

odata incheiat, contractul are forta obligatorie intre partile contractante (este “legea

partilor”) si nu poate fi revocat (desfacut desfiintat sau modificat) prin vointa uneia

dintre ele(irevocabilitate de gradul 1). Forta obligatorie a oricarui contract actioneaza,

evident, si in cazul contractului de donatie, in sensul ca – odata incheiat – nu poate fi

desfiintat prin vointa uneia dintre parti, fie si donatorul.

          Irevocabilitatea donatiilor are insa un caracter special, mai accentuat decat forta

obligatorie a oricarui contract, in sensul ca in materie de donatii (indiferent daca s-au

realizat in forma autentica, deghizata, indirecta sau dar manual) irevocabilitatea

priveste nu numai efectele, ci insati esenta contractului, fiind o conditie de validitate

pentru formarea lui, ceea ce se numeste irevocabilitate de gradul doi.

         

3.2.     Clauze incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor

 1.      Conditiile potestative sunt acele conditii suspensive sau rezolutorii a caror

realizare depinde de vointa celui care se obliga.

          Conditiile potestative sunt de doua feluri :

Ø    Pure – a caror realizare depinde in exclusivitate de vointa celui care se obliga;

Ø    Simple – a caror realizare depinde atat de vointa donatorului cat si de alte cauze

exterioare.

          Spre deosebire de contractele cu titlu oneros, in care sunt interzise conditiile pur

potestative, in cazul donatiei sunt interzise si conditiile potestative simple pentru a nu

afecta principiul irevocabilitatii donatiilor (art. 822, C. civ. ). In schimb sunt admise

conditiile cazuale sau mixte.

2.      Plata datoriilor viitoare nedeterminate pe care le-ar contracta donatorul este o

clauza nula daca nu se cunoaste inca valoarea lor(art. 823 C. civ. ).

3.      Rezervarea dreptului de a dispune de bunul donat este o clauza incompatibila

cu principiul irevocabilitatii donatiilor(art. 824 C. civ. ). Daca s-au donat mai multe

bunuri si rezerva exista numai cu privire la un anumit bun ori suma de bani va fi nula

clauza referitoare la dreptul donatorului de a dispune de acel bun sau suma de bani.

Daca rezerva dreptului de a dispune se refera la toate bunurile donate, contractul va fi

afectat in intregime de nulitate, caci in acest caz suntem in prezenta unei conditii

rezolutorii pur potestativa, interzisa atat in actele cu titlu oneros cat si “a fortiori” in

cele cu titlu gratuit.

4.      Rezervarea dreptului de denuntare unilaterala este prin natura ei o clauza

incompatibila cu principiul irevocabilitatii donatiilor.

3.3.     Clauze admise in contractul de donatie

In contractul de donatie sunt admise urmatoarele clauze :

Ø    Clauza referitoare la termen, caci termenul in acest caz nu afecteaza dobandirea

dreptului de proprietate de catre donatar

Ø    Clauza referitoare la o conditie cazuala

Ø    Clauza privind plata datoriilor prezente ale donatorului sau a datoriilor viitoare

Ø    Clauza privind reantoarcerea bunului donatin patrimoniul donatorului daca

donatarul moare inainte de donator, chiar daca lasa mostenitori.

Ø    Clauza prin care donatorul isi rezerva dreptul de uzufruct pentru el sau pentru o alta

persoana, ori dreptul de abitatie este valabila caci, in definitiv, se doneaza doar “nuda

proprietate”.

3.4.     Revocarea donatiilor intre soti

          Se poate face fie in mod expres (prin act autentic), fie in mod tacit printr-un act

ulterior al donatorului din care rezulta implicit ca donatia a fost revocata.

          Revocarea se poate face “ad nutum”(vointa unilaterala a donatorului)oricand :

in timpul casatoriei, dupa incetarea casatoriei, dupa decesul sotului donator impotriva

mostenitorilor acestuia.

          Donatia intre soti devine definitiva si irevocabila numai din momentul mortii

donatorului.

          Clauzele incompatibile cu principiul irevocabilitatii donatiilor sunt compatibile

in cazul donatiilor intre soti.

4.     Efectele contractului de donatie

4.1.     Efectul translativ de drepturi

          Efectul translativ opereaza in puterea contractului – acordului de vointa – fara a

mai fi nevoie de predarea (traditiunea) bunului donat cu exceptia darurilor manuale.

Acordul de vointa al partilor trebuie sa imbrace, evident, forma inscrisului autentic.

          Exista cazuri exceptionale cand prin donatie se poate stinge un drept (de

exemplu: in cazul remiterii de datorie).

4.2.     Obligatiile donatorului

Ø    Obligatia de predare a bunului donat

          Din momentul transmiterii dreptului de proprietate sau a altui drept real ori de

creanta, exista pentru donator obligatia de predare a bunului donat la termenul si la

locul stabilit, raspunzand de orice deteriorari sau stricaciuni care rezulta din fapta sa

culpabila.

Ø    Obligatia de garantie

          In general, donatorul nu raspunde pentru evictiune si nici pentru viciile lucrului

(art. 828 alin. 1 C. civ.). Ratiunea acestei dispozitii consta in faptul ca fiind un

contract cu titlu gratuit, este incompatibila o asemenea obligatie.

          In mod exceptional donatorul este obligat sa-l garanteze pe donatar, in

urmatoarele cazuri :

–      Daca s-a obligat in mod expres in cuprinsul contractului (art. 828, alin. 2 C. civ.);

–      Daca evictiunea provine din faptul personal al donatorului(art. 828, alin. 3, C. civ. );

–      Donatorul raspunde de prejudiciul cauzat, datorita viciilor ascunse ale lucrului, in

cazul cand vinovatia imbraca forma intentiei(dolului);

–      Daca donatia este cu sarcini, in limita sarcinilor impuse donatarului, donatorul va

raspunde atat pentru evictiune, cat si pentru viciile lucrului (art. 828, alin. 3 C. civ. ).

4.3.     Obligatiile donatarului

          In general, donatarul nu are obligatii fata de donator daca donatia este fara

sarcini, cu exceptia obligatiei de “recunostinta”.

          Daca donatia este cu sarcina (sub modo) se poate face comparatie intre sarcina

si conditia rezolutorie.

          Asemanari

          Atat sarcina cat si conditia rezolutorie au ca efect desfiintarea contractului cu

efect retroactiv, in cazul neindeplinirii sarcinii sau a realizarii conditiei rezolutorii.

          De asemenea,  atat sarcina cat si conditia trebuie sa fie licita, morala, posibila,

etc. 

          Deosebiri

          Conditia rezolutorie nu creeaza obligatii pentru donatar, in schimb, in cazul

sarcinii donatorul este obligat si, in caz de neexecutare, se poate apela la executare

silita.

          Conditia rezolutorie opereaza de drept, in schimb rezolutiunea donatiei pentru

neexecutarea sarcinii se face de catre instanta de judecata(art. 832 C. civ). Actiunea in

rezolutiunea contractului de donatie pentru neexecutarea sarcinilor poate fi exercitata

si de mostenitorii donatorului.

5.     Cauzele legale de revocare a donatiilor

            Contractul de donatie este, in principiu, irevocabil. De la acest principiu exista

anumite clauze legale de revocare, respectiv :

Ø    Pentru neindeplinirea sarcinilor;

Ø    Pentru ingratitudine

Ø    Pentru survenienta de copil

          Revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine se face numai

pe cale judecatoreasca. Astfel, instanta de judecata – pe baza probelor administrate –

apreciaza, de la caz la caz, revocarea donatiei. In cazul revocarii pentru survenienta de

copil, aceasta opereaza de drept (in virtutea legii), instanta de judecata avand doar

rolul de a constata existenta acestei cauze de revocare.

6.     Donatiile simulate, indirecte si darurile manuale

 6.1.     Donatiile simulate

          Donatiile simulate apar fie sub forma donatiilor deghizate, ascunse sub aparenta

unui act cu titlu oneros, fie sub forma interpunerii de persoane, prin care se ascunde

adevaratul beneficiar al donatiei. 

1.    Donatiile deghizate

          O donatie este deghizata cand actul public este un act cu titlu oneros(de

exemplu o vanzare).

          In principiu, donatiile deghizate sub forma unui act cu titlu oneros sunt valabile

daca indeplinesc conditiile de validitate prevazute de lege pentru actul aparent. In

plus, donatia deghizata trebuie sa indeplineasca si conditiile de validitate pentru

donatii, mai cu seama cele legate de capacitatea juridica, reductiune, raport, etc.

2.    Donatiile prin interpunere de persoane

          Donatia prin interpunere de persoana exista in cazul in care donatarul nu poate

sa primeasca liberalitati de la donator. Astfel, contractul aparent se incheie cu o

persoana interpusa, iar cel ascuns cu adevaratul donatar.

          In privinta probei interpunerii de persoana, datorita dificultatilor de dovedire,

legea prezuma a fi persoane interpuse : parintii, copiii si sotul persoanei incapabile,

care nu pot primi donatiile. 

6.2.     Donatiile indirecte

          Donatiile indirecte sunt acele donatii care se fac nesimulat, prin acte juridice

altele decat contractul de donatie. Aceste acte juridice sunt calificate liberalitati daca

sunt facute cu intentia de “a gratifica “ o anumita persoana si care trebuie sa respecte

conditiile de fond cerute de lege pentru liberalitati.

          Donatiile indirecte se realizeaza, in mod frecvent, prin urmatoarele acte juridice

: renuntarea la un drept, remiterea de datorie si stipulatiunea pentru altul.

          Renuntarea la un drept este o donatie indirecta daca se face cu intentie

liberala adica de a gratifica pe cineva (“animo donandi”). Donatia este, in acest caz,

un act accesoriu actului principal care consta in renuntarea la un drept care va profita

comostenitorului sau mostenitorului subsecvent.

          Renuntarile gratuite sunt scutite de forma prevazuta de lege pentru donatii

numai daca sunt pur abdicative de drepturi si nicidecum translative de drepturi care

sunt facute “in favorem”.

Remiterea de datorie este actul juridic prin care un creditor renunta total sau

numai in parte la datoria pe care trebuie sa o plateasca debitorul. Remiterea de datorie

este o donatie indirecta daca exista si consimtamantul debitorului si nu este supusa

conditiei de forma prevazuta de articolul 813 C. civ. pentru donatii.

Stipulatia in favoarea unei terte persoane – stipulatie pentru altul – este o donatie,

daca se face cu intentia de a gratifica terta persoana beneficiara(“donandi cauza”).

Stipulatia pentru altul poate fi calificata donatie indirecta fiind scutita de formele

cerute pentru donatii, dar prezentand si unele particularitati fata de regulile aplicabile

donatiilor. Aceste particularitati sunt : 

Ø         Donatia se realizeaza independent de acceptarea tertului beneficiar deoarece

dreptul se naste direct si nemijlocit in favoarea tertului beneficiar (donatar) din

momentul incheierii contractului intre stipulantul donator si promitentul.

Ø         Acceptarea donatiei poate fi facuta atat de beneficiar cat si de succesorii sai, caci

dreptul este deja nascut in momentul incheierii contractului intre stipulant si

promitent.

Ø         Dispozitiile legale privind capacitatea juridica de a dona sau de a primi donatii se

analizeaza atat in raporturile dintre stipulant – promitent (partile donatiei directe) cat

si in raporturile dintre stipulant si tertul beneficiar, adica donatarul.

Ø         Donatia este irevocabila numai din momentul acceptarii ei de catre tertul

beneficiar.

Ø         Daca donatia indirecta este prevazuta in cadrul unei donatii directe (cu sarcini)

forma autentica trebuie sa fie respectata doar pentru donatia directa.

6.3.     Darurile manuale

          Darul manual este o donatie pentru a carei validitate trebuie sa fie indeplinite

doua conditii :

Ø         Acordul de vointa al partilor

Ø         Traditiunea(predarea) bunului care face obiectul darului

         Darul manual poate sa aiba ca obiect numai bunuri mobile corporale, iar in

privinta bunurilor incorporale numai titlurile la purtator. Depunerile la CEC sunt

socotite daruri manuale daca sunt facute pe numele altei persoane in scopul ca aceasta

sa fie gratificata.

        De regula, darul manual poate fi dovedit cu orice mijloc de proba datorita

existentei elementului material – traditiunea bunului donat. In mod exceptional

donatorul si succesorii lui pot face dovada darului numai cu un inscris cerut de

legiuitor “ad probationem”.

        Darurile de nunta sunt socotite bunuri comune ale sotilor. Numai donatiile facute

de parinti in mod expres unuia dintre soti ulterior incheierii casatoriei pot fi

considerate bunuri proprii, potrivit art. 31 Codul familiei.