Universitatea Transilvania, Facultatea de Drept

Contractul bancar

Profesor coordonator: Manea Adrian Constantin

Studente: Levitchi Andreea – grupa III

Sandu Mihaela – grupa IV.

Brasov, 2013.

2

Cuprins

Cuprins…………………………………………………………………………..…….......1

Capitolul 1. Consideratii introductive………………………………………….....….…4

Sectiunea 1.1. Referinte istorice si precizari terminologice………….…......4

Sectiunea 1.2. Caracterele juridice ale contractelor bancare…….…….......5

Capitolul 2. Incheierea contractelor bancare………………………………...….........6

Sectiunea 2.1. Conditii de fond…………………………………...………...….6

Subsectiunea 2.1.1. Consimtamantul partilor………………….........6

Subsectiunea 2.1.2. Capacitatea partilor……………………….........6

Subsectiunea 2.1.3. Obiectul contractului bancar…………….........7

Subsectiunea 2.1.4.Cauza contractului bancar…………….…….....8

Sectiunea 2.2. Conditii de forma……………………………………….….......9

Capitolul 3. Trasaturi specifice ale contractelor bancare………………………........9

Capitolul 4. Categorii de contracte bancare……………………………………....….11

Sectiunea 4.1. Contractul de cont curent………………………………….....11

Subsectiunea 4.1.1. Categorii de contracte de cont curent………12

Subsectiunea 4.1.2. Efectele contractului de cont curent……...…13

Subsectiunea 4.1.3 Incetarea contractului de cont curent………..14

Sectiunea 4.2. Contractul de cont de depozit de fonduri……………….…15

Subsectiunea 4.2.1. Clasificarea contractelor bancare de depozit de

fonduri……………………………………………………………………………….........16

Subsectiunea 4.2.2. Contractul de cont de depozit de fonduri – contract de

adeziune………………………………………………………………….......................17

Subsectiunea 4.2.3. Garantarea depozitelor bancare………….....17

Sectiunea 4.3. Contractul de credit bancar…………………………...….....19

Subsectiunea 4.3.1. Caracterele juridice ale contractului de

credit…….......................................................................................................19

Subsectiunea 4.3.2. Contractele de credit bancar – tiluri

executorii........................................................................................................21

Subsectiunea 4.3.3. Executorul bancar…………………………......23

Subsectiunea 4.3.4. Efectele contractului de credit bancar……....24

3

Subsectiunea 4.3.5. Incetarea contractului de credit bancar…..…25

Capitolul 5. Elemente de practica judiciara……………………………...................26

Concluzii ………………………………………………………………........................30

Bibliografie……………………………………………………………….…..................31

4

1. Consideraţii introductive

1.1. Referinte istorice si precizari terminologice

Istoria sistemului bancar îşi găseşte originile în trecutul îndepărtat, existând

mărfuri foarte vechi ce atestă practica unor activităţi care, într-o formă mai mult sau

mai puţin evoluată, se pot constitui ca primii paşi pe tărâmul practicii bancare.

Exista diferite păreri cu privire la originea băncilor. Unii cercetători apreciază

că primii bancheri au fost cei ce efectuau schimbul de bani, moment asociat apariţiei

şi circulaţiei monedei metalice. După alţi cercetători, noţiunea de bancă este asociată

momentului în care un grup de persoane a avut ideea să primească disponibilităţi

băneşti, sub formă de depuneri de la cei care doreau să facă economii şi, în baza

acestor depozite, să ofere împrumuturi celor care aveau nevoie de fonduri

suplimentare. Detalii referitoare la depozite, împrumuturi, dobânda percepută şi

rambursarea creditelor se găsesc deja în Codul lui Hammurabi, descoperit de Susa,

în anul 1901.

În perioada timpurie a dezvoltării imperiului roman, romanii nu s-au arătat

interesaţi de activităţile specifice bancare. Însă, pe masură ce au cucerit teritoriile

greceşti şi au văzut cum funcţionau băncile, au înţeles importanţa lor. Foarte curând

dupa aceea, în întreg imperiul roman au apărut atât bănci de stat, cât şi private.

Primele instituţii de tip bancar efectuau preponderent operaţiuni de transfer,

astfel încât sistemul de plăţi să devină mai eficient. Prima bancă de acest tip a fost

Banca Veneţiei, creată în anul 1171 şi recunoscută oficial în 1587, ca Banca di

Rialto.

Contextul istoric, economic si social al fiecarei tari a influentat modul si

structura de functionare a sistemului bancar national. Desi in 1989 existau numai

patru banci in Romania (Banca Nationala a Romaniei, Banca Romana de Comert

Exterior, Banca de Investitii si Banca Agricola), la care se adauga CEC-ul, sistemul

bancar roman dateaza totusi, de mult timp. Primele dovezi ale desfasurarii unei

activitati bancare pe teritoriul Romaniei au fost descoperite intre anii 1786 si 1855 si

reprezinta 55 de placi de piatra, gasite intr-o zona de mine aurifere. Aceste mine

datau din perioada Daciei Traiane. Dintre cele 25 de placi pastrate pana in prezent, a

5

13-a contine detalii referitoare la contractul privind infiintarea unei institutii bancare.

Contractul era datat din 28 martie 167 e.n. si fusese semnat la Demara. Clauzele

principale se referau la faptul ca bancile acordau imprumut in numerar si percepeau

dobanzi. Din fondurile constituite drept capital, bancile acordau credite pe termen

scurt, iar profitul se obtinea din dobanda perceputa la imprumuturile respective.

Contractul bancar reprezinta acel acord de vointa prin care o parte numita

banca se obliga sa execute operatiunile bancare stabilite prin lege, fata de cealalta

parte numita client, care are obligatia de a respecta clauzele contractului incheiat.

Contractul bancar se distinge de celelalte contracte comerciale prin unele trasaturi

specifice cum sunt: originalitatea tehnicilor utilizate (scontul, cartile bancare),

protectia sporita a clientului, suprapunerea raportului de drept bancar cu raportul de

drept comercial dintre client si terte persoane impune in interesul securitatii ambelor

raporturi, izolarea lor juridica.

In practica incheierii acestor contracte sunt utilizate formularele tipizate

redactate de banci,cu clauze ce nu se pot negocia care confera acestora natura de

contracte de adeziune.

1.2. Caracterele juridice ale contractelor bancare

Contractul este sinalagmatic, asadar incheierea acestui contract da nastere la

obligatii interdependente si reciproce intre partile contractante. Prestatia uneia dintre

parti este cauza prestatiei celeilalte parti. Contractul bancar este cu titlu oneros.

Aceasta presupune ca fiecare parte contractanta urmareste un interes patrimonial.

Pe de alta parte acest tip de contract are caracter comutativ astfel ca o data cu

incheierea lui partile isi cunosc existenta si intinderea obligatillor. Acesta este un

contract consensual in sensul ca poate fi incheiat prin simplul acord de vointa al

partilor(solo consensu)1 si nu in ultimul rand este un contract de adeziune clauzele

sale sunt prestabilite, in intregime, de catre banca. Clientul nu are posibilitatea sa le

discute; el este libera sa le accepte sau sa nu le accepte; daca accepta, atunci adera

pur si simplu la contractul prestabilit.

1 Aspazia Cojocaru, Contracte, Ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2004 ,p.8.

6

2. Incheierea contractelor bancare

2.1. Conditii de fond

2.1.1. Consimtamantul partilor

Si pentru incheierea contractului bancar este necesar consimtamantul partilor

care trebuie sa indeplineasca conditiile cerute de lege pentru a fi valabil: sa provina

de la o persoana cu discernamant,sa fie exteriorizat, sa fie neviciat si sa fie facut cu

intentia de a produce efecte juridice. Realizarea acordului de vointa intre banca si

client presupune intalnirea concordanta a consimtamantului acestora. Prin urmare

subiectele raportului juridic bancar sunt societatea comerciala bancara si

clientul(persoana fizicașpersoana juridica sau o entitate fara personalitate juridica).In

cazul bancii, consimtamantul va fi dat de reprezentantul legal,desemnat de consilul

de administratie sau prin functionarul bancar insarcinat cu aceasta operatiune. Cat

priveste consimtamantul clientului situatia difera dupa cum acesta este persoana

fizica sau persoana juridica. Astfel in cazul in care clientul este persoana fizica

consimtamantul trebuie sa emane de la o persoana cu capacitate deplina de

exercitiu iar in cazul persoanelor juridice acesta trebuie sa vina de la reprezentantul

lor legal. Cerintele de valabilitate prevazute in Noul Cod civil sunt incidente si in

aceste caz: Art. 1.206 (1) Consimtamantul este viciat cand este dat din eroare,

surprins prin dol sau smuls prin violenta.

În îndeplinirea acestui scop, societatii bancare ii revine obligatia de informare.

Aceasta obligatie, se poate realiza prin includerea in continutul contractului a

clauzelor importante, dar si prin aducerea la cunostinta clientului a clauzelor specifice

contractului. In momentul in care clientul semneaza contractul, ii sunt opozabile toate

clauzele care diminueaza raspunderea bancii sau care ofera acesteia drepturi

caracteristice (de exemplu, majorarea dobanzii pe parcursul executarii contractului

de credit).

2.1.2. Capacitatea partilor

Capacitatea de a contracta este parte componenta a capacitatii civile a

persoanei fizice sau a persoanei juridice si consta in aptitudinea acesteia de a

incheia personal sau prin reprezentare, contracte civile.

7

a) Capacitatea persoanelor fizice

Pentru ca o persoana fizica sa poata fi parte intr-un contract, trebuie sa aiba

capacitate de exercitiu deplina. Aceasta se dobandeste, de regula, odata cu varsta

majoratului. In mod exceptional, minora care se casatoreste inainte de varsta

majoratului dobandeste capacitatea de exercitiu deplina. Persoanele lipsite de

capacitate de exercitiu, au totusi capacitate de folsinta, deci ele sunt subiecte de

drept, putand avea drepturi si obligatii. Dar ele nu pot participa personal la incheierea

de acte juridice, si deci, nici la incheierea de contracte bancare.

Se subintelege ca daca persoana la implinirea varstei de 18 ani se afla sub

interdictie judecatoreasca, ea nu va dobandi aceasta capacitate. Dar, atat minorii cat

si persoanele puse sub interdictie pot participa la viata juridica, acest lucru

realizandu-se prin reprezentare.

b) Capacitatea persoanelor juridice

Prin capacitatea civila a persoanei juridice, intelegem aptitudinea acesteia de

a fi subiect de drept bancar, adica aptitudinea de a avea drepturi si obligatii si de a

incheia acte juridice proprii.

Incheierea contractului bancar se realizeaza de catre reprezentantii legali ai

persoanei juridice, exponenti ai organelor de conducere a acesteia. In principiu,

persoana juridica dobandeste capacitatea juridica la momentul inregistrarii. Dar,

exista posibilitatea dobandirii cu anticipatie a capacitatii de folosinta restranse. Astfel,

de exemplu, dupa autentificarea actului constitutiv, asociatii si fondatorii societatilor

comerciale vor putea cere, numele viitoarei societati, incheierea unor contracte

bancare de depozit de numerar, in lei si in valuta, pentru varsarea aporturilor

acestora la capitalul social.2

2.1.3. Obiectul contractului bancar

Obiectul contractului bancar poate consta in desfasurarea urmatoarelor

activitati:

atragere de depozite si de alte fonduri rambursabile;

leasing financiar;

2 O. Căpățână, Societățile comerciale, Editura Lumina, București, 1991, pag.117.

8

acordare de credite, incluzand printre altele: credite de consum,

ipotecare, finantarea tranzactiilor comerciale;

servicii de plata;

emiterea si administrarea altor mijloace de plata, cum ar fi cecuri,

cambii si bilete la ordin;

emitere de garantii si asumare de angajamente,

tranzactionare in cont propriu si/sau pe contul clientilor, in conditiile

legii;

participarea la emisiunea de valori mobiliare si alte instrumente

financiare prin subscrierea si plasamentul acestora;

administrare de portofolii si consultanta legata de aceasta;

custodie si administrare de instrumente financiare;

intermediere pe piata interbancara;

prestare de servicii privind furnizarea de date si referinte in domeniul

creditarii,

inchiriere de casete de siguranta;

operatiuni cu metale si pietre pretioase si obiecte confectionate din

acestea;

dobandirea de participatii la capitalul altor entitati;

orice alte activitati sau servicii, in masura in care acestea se

circumscriu domeniului financiar, cu respectarea prevederilor legale

speciale care reglementeaza respectivele activitati, daca este cazul.

2.1.4. Cauza contractului bancar

Pentru ca un contract bancar sa fie valabil, cauza acestuia trebuie sa fie licita

si morala. Obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate

avea niciun fel de efect.

Cauza nelicita cand este prohibita de legi, cand este contrara bunelor moravuri

si ordinii publice. Asadar, cauza, ca in orice contract, si la contractul bancar, trebuie

sa indeplineasca anumite conditii: sa existe, sa fie reala, sa fie licita si morala.

De exemplu, un contract bancar este prohibit de lege, in cazul in care contine

clauze bancare ilegale, cum ar fi ”spalarea banilor”.

9

2.2. Conditii de forma

Pentru a se putea proba existenta unui contract bancar, este necesar ca

acesta sa imbrace forma scrisa.

Jurisprundeta anilor 1920 a acceptat totusi si mijloace de proba cum ar fi

corespondenta purtat intre parti pentru a se dovedi incheierea contractului sau proba

cu registre, ca dovada a operatiunilor efectuate.

Un caz special il constituie contractul bancar de depozit, ca act juridic real,

care pe langa forma scrisa, este considerat incheiat numai in momentul predarii

sumei.

3. Trasaturi specifice ale contractelor bancare

Pe langa trasaturile generale ale oricarui contract, cel bancar se evidentieaza prin

urmatoarele:

atentie sporita acordata clientului, in scopul protectiei sale in relatia cu

societatea bancara;

declararea contractelor bancare ca fiind titluri executorii de catre Legea

bancara;

caracterul specific al obiectului sau, prevazut in articolul 18 din O.U.G.

nr. 99/2006;

tehnicile originale folosite: carduri bancare, scontul, data de valoare;

caracterul de adeziune al contractelor bancare, relevat de utilizarea

exclusiva a formularelor tipizate ale bancilor, cu clauze nenegociabile,

in vederea incheierii contractelor.3

Cat priveste caracterul de contract de adeziune, aderarea clientului la acesta

comporta trasaturi specifice. Clientul adera nu numai la clauzele exprese ale

contractului, ci si la conditiile generale de banca, la uzurile conventionale si la regulile

profesionale bancare.

Conditiile generale ale contractelor bancare sunt norme care guverneaza

ansamblul operatiunilor efectuate de banci in raporturile cu publicul. Daca aceste

3 Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2009, pag. 238.

10

conditii sunt reproduse in contractul semnat de parti, ele sunt obligatorii conform

principiului consensualismului. Asadar, daca clientul semneaza un document in care

exista declaratia ca a luat la cunostinta de conditiile generale, desi acestea figureaza

pe un alt document care nu i-a fost adus la cunostinta, conditiile generale vor fi

opozabile clientului numai daca acesta le-a cunoscut si le-a acceptat la incheierea

contractului.

Nu mai putin importanta, este si obligatia bancii de informare a publicului.

Fiind un contract de prestari de servicii, contractul bancar presupune existenta unei

obligatii de informare a clientului.

Cu alte cuvinte, banca este obligata sa prezinte clientului totalitatea efectelor

juridice si sa-i ofere posibilitati pentru ca optiunea clientului sa fie exprimata in

cunostinta de cauza. De precizat este, ca prin obligatia de informare nu se ajunge la

largirea obiectului serviciului.

De exemplu, cu ocazia deschiderii unui credit, banca nu este datoare sa-l

sfatuiasca pe client asupra celei mai potrivite utilizari a fondurilor sau cu prilejul

depunerii in depozit a unor titluri (actiuni), nu este datoare sa-l informeze asupra

factorilor care influenteaza cursul acestora. Daca, insa, actiunile i-au fost incredintate

pentru a fi gestionate, banca trebuie sa-l informeze pe client asupra evenimentelor

care pot influenta cursul actiunilor pentru ca acesta sa decida daca le pastreaza sau

le vinde.4

Se deduce ca banca nu este tinuta sa raspunde de orice pierdere suferita de

client. Banca este trasa la raspundere numai in situatia in care pierderea ar fi fost

evitabila, daca banca si-ar fi indeplinit obligatia de a-l informa si sfatui pe client.

Institutia de credit este obligata sa pastreze secretul profesional in relatia

cu clientela, asupra tuturor faptelor, datelor si informatiilor referitoare la activitatea

desfasurata, precum si asupra oricarui fapt, data sau informatie, aflate la dispozitia

sa, care privesc persoana, proprietatea, activitatea, afacerea, relatiile personale sau

de afaceri ale clientilor ori informatii referitoare la conturile clientilor - solduri, rulaje,

operatiuni derulate -, la serviciile prestate sau la contractele incheiate cu clientii.

Orice membru al consiliului de administratie al unei institutii de credit, directorii,

angajatii acesteia si orice persoana care, sub o forma sau alta, participa la

4 Curtea de Casație a Franței, Secția comercială, decizia din 14 decembrie 1965, pag. 375.

11

administrarea, conducerea ori activitatea institutiei de credit, au obligatia sa pastreze

confidentialitatea asupra oricarui fapt, de care au luat cunostinta in cursul exercitarii

responsabilitatilor lor, in legatura cu institutia de credit.

Informatii de natura secretului bancar pot fi furnizate in masura in care acestea

sunt justificate de scopul pentru care sunt cerute ori furnizate in urmatoarele situatii:

la solicitarea instantei in sccopul solutionarii diferitelor cauze deduse

judecatii;

la solicitarea scrisa a sotului titularului de cont, atunci cand face dovada

ca a introdus in instanta o cerere de impartire a bunurilor comune, sau

la solicitarea instantei;

in cazurile in care institutia de credit justifica un interes legitim;

la solicitarea titularului de cont sau mostenitorilor acestuia, inclusiv a

reprezentantilor legali, ori cu acordul expres al acestora.

Persoanele abilitate sa solicite sau sa primeasca informatii de natura

secretului bancar, sunt obligate sa pastreze confidentialitatea acestora si le pot utiliza

numai in scopul pentru care le-au solicitat, sau le-au fost furnizate potrivit legii.

4. Categorii de contracte bancare

4.1. Contractul de cont curent

Potrivit art. 2.171 din Noul cod Civil, contractul de cont curent este acela prin

care partile, denumite curentisti, se obliga sa inscrie intr-un cont creantele decurgand

din remiteri reciproce, considerandu-le neexigibile si indisponibile pana la inchiderea

contului. Soldul creditor al contului la incheierea sa constituie o creanta exigibila.

Daca plata acestuia nu este ceruta, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont

si contractul este reinnoit pe durata nedeterminata.

In alta ordine de idei, contractul de cont curent reprezinta contractul prin care

partile se inteleg ca, in loc sa plateasca separat si imediat creantele lor reciproce,

provenite din prestatiile pe care si le-au facut una alteia, lichidarea sa se faca la un

anumit termen, prin achitarea soldului de partea care va fi debitoare.

Cat priveste creditele excluse, creantele care nu pot face obiectul

compensatiei nu pot face obiectul unui cont curent si nu se vor inscrie in acesta sau,

12

daca sunt inscrise, inscrierea se considera nescrisa. In cazul contractului incheiat

intre profesionisti, se vor inscrie in cont exclusiv creantele derivand din exercitiul

activitatii profesionale, daca nu se prevede expres contrariul.

Facand referire la caracterele juridice ale acestui contract, amintim ca acesta

este un contract intuituu personae, bilateral, cu titlu oneros, consensual, cu

executare succesiva si accesoriu. El va avea caracter autonom numai in cazul in

care este incheiat intre BNR si o banca comerciala, respectiv doua societati bancare.

4.1.1. Categorii de contracte bancare de cont curent

Prima categorie a contractului de cont curent o reprezinta contractul de cont

bancar de disponibilitati.

In activitatea bancilor, acest contract scoate in evidenta disponibilitatile

clientelei si operatiunile dispuse de acestea. Delimitarea dintre contractul de cont

curent si contul bancare de disponibilitati reiese din urmatoarele aspecte:

a) Valoarea creditului. Astfel, deschiderea de credit in cont curent presupune

obtinierea unui credit de catre client din partea bancii, in timp ce partile

care incheie un contract pe cont curent isi acorda unul altuia credit

nedeterminat;

b) Legatura dintre partile contractului de cont curent are la baza principiile

contractuale;

c) Titularul unui cont curent de disponibilitati va avea numai calitatea de

creditor pe cand, contractul de cont curent presupune remiteri reciproce,

partile putand astfel detine ambele calitati (creditor sau debitor);

d) Institutia de credit are obligatia sa aduca la indeplinire cerintele clientului

titular de cont, spre deosebire de contractul de cont curent, unde remiterile

reciproce sunt facultative.

Contractul de cont curent de disponibilitati are caracterul unui contract de

depozit la vedere, fara ca banca sa aiba obligatia de a valorifica fondurile primite dar

si caracterul unui contract de servicii de casierie, clientul avand posibilitatea de a

efectua depuneri si retrageri.

13

Cea de-a doua categorie o reprezinta contractul de deschidere de credit in

cont curent, fiind acela prin care institutia de credit isi asuma obligatia de a acorda

clientului o suma de bani cu titlu de imprumut pentru un termen fix, iar clientul are

obligatia de a inapoia creditul la termenul prevazut in contract, impreuna cu dobanda

stabilita.

Partile contractului de deschidere de credit in cont curent sunt banca si clientul

sau, acesta din urma avand posibilitatea de a opri remiterile din partea bancii, prin

rambursari partiale, urmand ca ceea ce a rambursat sa ii stea din nou la dispozitie.

Avantajul contractului de credit in cont curent este reutilizarea permanenta a

creditului fata de o creditare obisnuita. Asadar, clientul institutiei are posibilitatea sa

stinga remiterile primite din partea acesteia, prin rambursari partiale, daca a

reincheiat un contract de deschidere de credit.

4.1.2. Efectele contractului de cont curent

Printre efectele principale ale acestui contract se numara efectul de plata prin

transferul dreptului de proprietate asupra remiterilor reciproce si alternative, novatia,

indivizibilitatea si compensatia.

Efectele secundare privesc curgerea de drept a dobanzilor si drepturile la

comision si alte cheltuieli.

De semenea, sumele de bai inscrise in cont pe baza prestatiilor facute isi pierd

individualitatea contopindu-se si astfel, pana la incheierea comntului, intre parti nu

exista nici creante, nici datorii.

In cazul in care depozitul bancar, creditul sau orice alta operatiune bancara se

realizeaza prin contul curent, titularul contului poate sa dispuna in orice moment de

soldul creditor al contului, cu respectarea termenului de preaviz, daca acesta a fost

convenit de parti (art. 2184 NCC).

In cazul in care intre institutia de credit si client exista mai multe raporturi

juridice, chiar si monede diferite, soldurile active si pasive se compenseaza reciproc,

daca partile nu convin altfel - compensarea are loc in momentul inregistrarilor si nu

la data inchiderii contului.

Novatia se manifesta prin faptul ca prin inscrierea in cont, creanta se

transforma intr-un articol al contului, astfel ca se sting toate actiunile si garantiile

14

specifice care o insoteau. Spre exemplu, daca o banca a garantat si a platit in locul

cleintului sau taxa vamala, a dobandit prin subrogatie privilegiul general mobiliar al

vamii de care ar putea face uz pentru recuperarea sumei pe calea executarii silite

mobiliare.5 Daca banca intelege sa-si recupereze suma debitand contul curent al

clientului sau, privilegiul dispare ca efect al novatiunii. Prin efectul contractului de

cont curent, cumparatorul in loc sa plateasca pretul, il inscrie in creditul contului

curent.

Se prevede curgerea dobanzilor de la data inscrierii operatiunilor pentru

sumele trecute in contul curent in debitul celui care a fost creditat si in favoarea celui

care a facut prestatia. Asadar, chiar daca pana la scadenta, cand se efectueaza

lichidarea datoriilor reciproce, contul este indivizibil si in consecinta, nu poate fi vorba

de o creanta exigibila, pentru fiecare suma inscrisa curg de drept, dobanzi de la data

inscrierii pana la incheierea contului. Curgerea de plin drept a dobanzilor la sumele

trecute in contul curent are loc si pentru cazul in care intervine o indreptare a contului

curent pe cale de hotarare judecatoareasca.

Contractul de cont curent mai are ca efect si dreptul la comision si plata

cheltuielilor pentru operatiunile inscrise in cont, astfel ca partea care in lipsa

contractului de cont curent ar fi fost indreptatita la plata unui comision, are dreptul sa

se crediteze in cont cu sumele respective. Plata bancii va cuprinde, pe langa

dobanda pentru remitere, comisionul bancii calculat pe volumul global al remiterilor.

4.1.3. Incheierea contractului de cont curent

Contractul de cont curent inceteaza de comun acord, la expirarea termenului

sau prin reziliere.

In cazul contractului de cont curent pe o durata nedeterminata, oricare dintre

parti, poate sa denunte contractul cu respectarea unui termen de preaviz de 15 zile,

daca din contract sau din uzante nu rezulta alt termen, sub sanctiunea de daune

interese.

In caz de incapacitate, insolventa sau moarte, oricare dintre curentisti,

reprezentantul incapabilului sau mostenitorul, poate denunta contractul, instiintand

cealalta parte cu 15 zile inainte.

5 I.N Fintescu, Curs de drept comercial. Vol. I, Bucuresti, 1929, pag. 429.

15

4.2. Contractul de cont de depozit de fonduri

Potrivit art.2191 din NCC prin constituirea unui depozit de fonduri la o

institutie de credit, aceasta dobandeste proprietatea asupra sumelor de bani depuse

si este obligata sa restituie aceeasi cantitate monetara, de aceeasi specie, la

termenul convenit sau, dupa caz, oricand, la cererea deponentului, cu respectarea

termenului de preaviz stabilit de parti ori, in lipsa, de uzante. In lipsa de stipulatie

contrara, depunerile si retragerile se efectueaza la sediul unitatii operative a institutiei

de credit unde a fost constituit depozitul.Institutia de credit este obligata sa asigure,

in mod gratuit, informarea clientului cu privire la operatiunile efectuate in conturile

sale. In cazul in care clientul nu solicita altfel, aceasta informare se realizeaza lunar,

in conditiile si in modalitatile convenite de parti.

Asadar Noul Cod Civil stabileste ca, printr-un depozit de fonduri la o institutie

de credit,bancii i se ofera un drept dar in acelasi timp si o obligatie corelativa.In

aceste sens dreptul bancii se valorifica prin faptul ca dobandeste proprietatea asupra

sumelor de bani depuse iar obligatia institutiei este de a restituii cantitatea monetara

de aceasi specie la termenul convenit.

Exista si situatia in care partile nu se decid asupra unui termen.In acest caz

banca va fi obligata sa restituie suma oricand,cu respectarea termenului de preaviz

(acest termen se poate stabili de pari de comun acord sau poate fi stabilit conform

uzantelor).

Referitor la depunerile si retragerile deponentului ,in cazul in care intre parti nu

exista o conventie acestea se vor efectua la sediul unitatii operative a institutiein de

credit unde a fost constituit depozitul. Este de remarcat faptul ca pentru a proteja

clientul si interesele acestuia bancii i se impune inca o obligatie, aceea de a asigura,

in mod gratuit, informarea clientului cu privire la operatiunile din conturile sale. De

obicei acest lucru se realizeaza lunar, in cazul in care deponentul nu solicita altfel.

Astfel, extrasul de cont trimis de catre institutie clientului se considera aprobat daca

in termenul prevazut de parti (sau in lipsa termenului potrivit uzantelor)nu este

16

contestat. Chiar si asa clientul poate formula contestatii si ulterior aprobarii contului

insa numa sub doua aspecte:

In termen de o luna de la data aprobarii extrasului de cont sub

sanctiunea decaderii

Numai pentru erori de inregistrare sau de calcul

Contestarea contului se face prin scrisoare recomandata trimisa celeilalte parti

in termenul de o luna (art. 2.180 NCC).

Contractul de depozit de fonduri este in esenta un depozit neregulat prin care

banca devine imediat proprietara fondurilor si va suporta riscul pieirii fortuite.6

Totodata, depozitul neregulat împărtăseste pe deplin aceeasi natură fundamentala a

tuturor depozitelor – este vorba despre custodie sau obligaţia de pastrare desi , in

cazul unui depozit neregulat exista intodeauna dispozitia imediata pe care o are

deponentul de a retrage exhivalentul unitatilor pe care le-a predat initial.

4.2.1. Clasificarea contractelor bancare de depozit de fonduri

Doctrina este de parere ca forma esentiala a contractului de depozit de fonduri

este depozitul la vedere care presupune obligatia bancii de a restituii fondurile in

orice moment la cerea clientului ,excluzand total ideea de imprumut acordat de client

bancii.

Pe de alta parte, depozitul al termen este similar unui imprumut cu dobanda

acordat bancii, insa pentru client cauza contractului este(alaturi de pastrarea in

siguranta a fondurilor),fructificarea acestora prin incasarea de dobanzi.Dobanda

acrodata de banca ,in principiu,variaza in raport cu termenul depozitului.

Indiferent de natura contractului de depozit obiectul acestora consta in suma

de bani remisa bancii in scopul economisirii, pastrarii si prevederii, precum si pentru

valorificarea si finantarea eventuala printr-un credit.Obligatia deponentului fiind de a

remite bani(bunuri fungibile si consumptibile)bancii revenindu-i obligatia de restituire

a fondurilor.

6 Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2009, pag 245.

17

4.2.2. Contractul de cont de depozit de fonduri-contract de adeziune

Contractele de cont de depozit de fonduri ca si majoritatea contractelor

bancare sunt contracte de adeziune in consecinta ele cuprind o serie de clauze

stabilite de banca si acceptate de client:

Suma depusa cu titlu de depozit bancar;

Partile contractulu : banca(Depozitarul) si persoana fizica sau juridica

(titularul depozitului);

Modalitatea de inregistrare a sumei in contul de depozit(in numerar sau

prin virament);

Data constituirii depozitului;

Date privind dobanda pe care banca se obliga sa o plateasca (dreptul

de modificare a dobanzii de catre banca;modalitatea de comunicare

catre client; cuantumul dobanzii; modalitatea de plata a dobanzii-lunar

sau la expirarea depozitului);

Modalitatea de restituire a sumei depuse(in numerar sau prin virament).

4.2.3. Garantarea depozitelor bancare

Pentru a se asigura depozitele bancare a fost infiintat Fondul de garantare a

depozitelor bancare prin Ordonanta Guvernului nr 39/1996 privind infiintarea si

functionarea Fondului de garantare a depozitelor in sistemul bancar.Potrivit art. 1 al

O.U.G nr 39/1996, Fondul de garantare a de garantare a depozitelor este persoana

juridica de drept public.El este organizat si functioneaza in temeiul Statutului aprobat

de Banca Nationala a Romaniei , la propunerea Consilului de administratie al

fondului.

Potrivit Statutului depozit al unei persoane fizice reprezinta orice sold ce

rezulta din sume depuse intr-un cont bancar de orice tip, deschis in numele unei

18

persoane fizice, supuse rambursarii catre deponenti de catre societatea bancara in

conformitate cu legea si termenii contractuali.De altfel, sunt asimilate depozitelor

sumele reprezentate de certificate de depozit nominative emise de o banca, insa nu

si fondurile banesti constituie ca granatie pentru operatiunile desfasurate de

deponent cu banca, nici activele fondurilor de investitii depuse la o banca.

Scopul Fondului este de a asigura rambursarea depozitelor de la societatile

bancare de catre clienti penrsoane fizice, conform conditiilor si limitelor legale.

Fondul garanteaza depozitele rezidentilor si nerezidentilor, exprimate in lei sau

in valuta, cu exceptiile:

Depozitele membrilor consiliului de administratie, ai comitetului de

directie si ai comisiei de cenzori ale societatii bancare;

Depozitele expertilor contabili;

Depozitele persoanelor fizice care detin actiuni ce reprezinta mai mult

de 5% din capitalul societatii bancare;

Depozite ale sotilor, rudelor si afinilor pana la gradul al doilea inclusiv;

Depozite ale unor terte persoane fizice care actioneaza in contul

membrilor consiliului de administratie, expertilor contabili;

Depozite ale persoanelor fizice ce detin functii similare cu cele de

expert contabil, membru consiliului de administratie, in alte societati

comerciale din cadrul aceluiasi grup de societati comerciale sau intr-o

societate comerciala detinand o participatie de control in societatea

bancara;

Depozite ale persoanelor fizice care au obtinut in mod special, de la

aceeasi societate bancara, dobanzi sau alte avantaje financiare in

conditii preferentiale. In intelesul legii, se considera conditii preferentiale

obtinerea de catre un deponent persoana fizica, din partea unei

societati bancare, a unor rate de dobanda sau a altor avantaje finaciare

ce depasesc nivelurile practicate de respectiva societate bancara

pentru depozite de aceeasi natura, aceeasi moneda, aceeasi categorie,

19

aceeasi moneda, aceeasi categorie, durata si suma si care au contribuit

la agravarea situatiei financiare a societatii bancare.7

Institutiile de credit, contribuie cu 1% din valoarea capitalului social subscris,

iar sucursalele bancilor straine cu un aport de 1% din capitalul social minim prevazut

pentru o banca, persoana juridica romana. F.G.D.S.B. are dreptul de a majora

contributia anuala pana la 1,6% daca banca se angajeaza in politici bancare riscante,

trebuind sa obtina acordul Bancii Nationale a Romaniei pentru luarea acestei masuri.

4.3. Contractul de credit bancar

4.3.1. Caracterele juridice ale contractului de credit

A) Contractul de credit- un contract consensual

Acesta presupune valabilitatea contractului de credit prin simpla manifestare

de vointa a partilor contractate fara ca acestea sa imbrace o anumita forma. Cu toate

acestea ,pentru determinarea elementelor esentiale ale contractului de credit bancar

,in practica ,acesta se incheie in forma scrisa .

B) Contractul de credit-contract sinalagmatic.

Obligatia creditorului consta in punerea la dispozitia clientului a diferitelor

fonduri banesti ce urmeaza a fi destinate scopurilor prevazute in contract. Debitorul

imprumutat are obligatia restituirii in totalitate a sumelor primite precum si de plata

dobanzilor aferente si a altor cheltuieli legate de executarea contractului .

C) Contractul de credit-contract comutativ

Ambele parti cunosc intinderea propriilor obligatii (cuantumul creditului , suma

ce trebuie sa o ramburseze , dobanzile si cheltuielile). Dobanda pe care imprumutatul

o datoreaza bancii nu respecta intotdeauna caracterul comutativ. Aceasta pentru ca

dobanda bancara este fluctuanta in raport de indicele de inflatie motiv pentru care in

majoritatea cazurilor institutiile de credit isi rezerva dreptul de a modifica dobanda pe

parcursul derularii contractului.

7 Potrivit art.4 din Ordonanta Guvernului nr.39/1996.

20

D) Contractul de credit-contract cu titlu oneros

Acest aspect il diferentiaza de contractul de imprumut din dreptul comun ,care

este,un contract cu titlu gratuit. Contractul de credit bancar este un veritabil contract

de imprumut cu titlu oneros deoarece asa cum rezulta din definitia creditului,

imprumutatul are obligatia atat a restituiiri sumei imprumutate cat si a dobanzilor

aferente.

E) Contractul de credit-contract insotit de garantii

In momentul in care se acorda un credit bancar , institutiile de credit au

obligatia sa solicite clientilor constituirea unor garantii reale sau personale ca sa

asigure certitudinea rambursarii sumei de bani primita cu titlul de imprumut.Bancile

abilitate sa exercite activitate de creditare are obligatia sa intocmeasca reglementarii

interne care sa contina modalitatea de organizare a activitatii de acordare si derulare

a creditelor destinate persoanelor fizice si, dupa caz, cnditiile de garantare pentru

fiecare tip de credit 8.

F) Contractul de credit-titlu executoriu

Aceasta calitate confera imprumutatorului dreptul de a purcede la executarea

silita impotriva debitorilor si a garantilor ,fara sa fie necesara parcurgerea unui litigiu

intre aceste parti. Astfel sunt tiluri executorii atat contractele de credit bancar cat si

contractele de garantie indiferent de felul garantiilor reale sau personale .

4.3.2. Contractele de credit bancar – titluri executorii

Potrivit art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, privind institutille de credit si

adecvarea capitalului, contractele de credit bancar reprezinta titluri executorii, ca si

garantiile reale si personale, ceea ce ofera bancilor posibilitatea de a trece peste

procedura investirii cu formula executorie a contractului. Scopul acestei reglementari

este cel de a garanta creditul ipotecar.

Cei care incheie cu banca un astfel de contract, si aceasta din urma s-ar afla

intr-o situatie de insolvabilitate, incapacitate de a restitui depozitele sau chiar refuz de

restituire, ar avea ca modalitate de aparare, recurgerea la proces sau sesizarea

8 Regulamentul BNR nr 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice.

21

tribulanului pentru inceperea procedurii falimentului institutiei de credit. Acest lucru

constituie unul din motivele pentru care masura introdusa de noua legislatie bancara,

a instituirii cu titlu executoriu a contractelor de credit bancar, a fost criticata in

doctrina.

Dorind sa simplifice procedura de recuperare a creditului, banca poate fi pusa

in situatii dificile, contrare scopului sau. Una dintre acestea ar fi imposibilitatea

executarii silite a dobanzii si a penalitatilor. Ceea ce se poate executa silit este doar

suma mentionata in contractul de credit. De asemenea, bancile vor executa silit

sumele care nu se afla in titlul executoriu, deoarece cifra reala a debitului reiese

numai din extrasul de cont, care nu este parte a contractului de credit. Contractele de

constituire a garantiilor nu se pot executa silit pentru ca sunt contracte accesorii

contractului de credit, in acest caz executandu-se numai creanta constatata in titlul

de credit. Pentru atingerea scopului dorit, bancile mai pot utiliza cambiile si titlurile de

credit (obligatorii prin norme B.N.R.), fara sa mai fie nevoie de procedura executarii

silite.

In opinia unor autori9, reprezinta o „inovatie de mult asteptata” investirea cu

titlu executoriu a contractelor de credit bancar si a garantiilor reale si personale, idee

motivata prin sustinerea faptului ca timpul de recuperare a unui credit nerambursat s-

a redus seminficativ, eliminandu-se recurgerea la proces, deci trecerea direct la faza

de executare. Avantajele acestei simplificari de procedura sunt evidente: rigurozitate,

siguranta, eficienta si rentabilitate.

Prin legea nr. 99/1999 privind unele masuri pentru accelerarea reformei

economice, legislatia a fost completata cu norme referitoare la garantiile reale

mobiliare – drept care are ca finalitate garantarea indeplinirii oricarei obligatii.

Constituirea unei astfel de garantii are loc numai prin intermediul unui contract, si se

poate realiza cu sau fara deposedarea celui care constituie garantia, de bunul pe

care il depune spre a fi afectat garantiei.

Potrivit art. 2 alin. 1 din ordonanta Guvernului nr.89/2000 privind unele masuri

pentru autorizarea operatorilor si efectuarea inscrieii in Arhiva Electronica de Garantii

Reale Mobiliare, cu modificarile si completarile ulterioare, Arhiva Electronica de

9 C.N. Florescu, O propunere stringenta de completare a Legii bancare nr.58/1998, pag. 84.

22

Garantii Reale Mobiliare constituie un sistem de evidenta a prioritatii ipotecilor

mobiliare si de publicitate, structurat pe persoane si bunuri, care asigura inregistrarea

operatiunilor privind ipotecile mobiliare, a operatiunilor asimilate acestora, a altor

drepturi prevazute de lege, precum si publicitatea operatiunilor juridice prevazute de

lege. Rolul arhivei este cel de protejare a creditorilor care si-au constituit ipoteci

mobiliare inscrise in Arhiva. Aceasta inscriere confera creditorului ipotecar dreptul de

a-si putea recupera creanta prin executarea bunului ipotecat de debitor, inaintea

creditorilor ipotecari ale caror drepturi sunt inferioare in raport cu bunul ipotecat.

Consultarea arhivei ofera creditoilor date exacte prin care pot evalua riscul unei

tranzactii ce urmeaza a fi incheiata cu un debitor.

Inregistrarea unei ipoteci mobiliare in Arhiva Electronica presupune

urmatoarea procedura:

Creditorul sau reprezentantul venit in numele acestuia, sa completeze

un formular cu datele cuprinse in contractul de ipoteca mobiliara;

Operatorul de arhiva (au dreptul de exploatare a arhivei) procedeaza la

inscrierea fidela in Arhiva a datelor cuprinse in formularul completat de

solicitant, intr-un aviz de garantie mobiliara, iar intreaga raspundere

pentru datele trecute in formular revine persoanei care solivita

efectuarea inregistrarii;

Conform art. 2414 din NCC , inscrierea in arhiva nu confera validitate

unei ipoteci lovite de nulitate, astfel, daca in realitate nu exista un

contract de ipoteca, inscrierea respectiva nu va produce niciun efect;

Inscrierea efectuata de catre operatori/agenti autorizati, prin redarea

fidela a continutului formularului tip completat de solicitantul inscrierii se

numeste aviz de ipoteca.

Garantiile constituie in favoarea bancii, in indeplinirea scopului sau, le ofera

acestora un rang de superioritate in raport cu tertii, incluzand aici si statul,ale caror

creante si garantii au indeplinit ulterior conditiile de publicitate. In conluzie, si

contractele de garantii reale sunt titluri executorii.

23

Faptul ca aceste contracte sunt investite cu formula executorie constituie un

avantaj nu numai in ceea ce priveste simplificarea procedurii de executare si evitarea

proceselor, ci si o aplicare a principiului celeritatii in acest domeniu.

Asadar, prin fosta Lege bancara au fost create norme de executare silita in

vederea recuperarii tuturor drepturilor care reies din actele juridice incheiate in

conformitate cu dispozitiile legale, scopul final fiind acela de a institui un sistem

executional unic.10

4.3.3. Executorul bancar

Prin infiintarea Corpului executorilor bancari , legiuitorul a urmarit sa instituie

un sistem executional unitar .Acest corp poate fi constituit in fiecare banca . Statutul

sau prevede ca executorul bancar indeplineste acte de executare silita si celelalte

acte care sunt de competenta sa , in baza dispozitiei scrise ,a sefului Corpului

executorilor bancari si a avizului prealabil al compartimentului juridic ,obligatoriu ,fara

a avea nevoie ,ca o conditie prealabila ,de acordul instantelor judecatoresti .11

Executorii bancari sunt investiti sa indeplineasca orice activitati legale in

scopul realizarii voluntare sau silite a obligatiilor stabilite prin titlurile executorii ce

apartin bancilor . In tot cursul executarii executorii bancari au indatorirea sa isi

exercite atributiile si sa efectueze orice act necesar pentru respectarea stricta a

dispoziitilor Codului de procedura civila si a celorlalte reglementari aplicabile in

materie . De asemenea acestia au obligatia sa pastreze secretul bancar cu privire la

actele , datele si faptele despre care au luat la cunostinta in cadrul activitatii lor cu

exceptia cazurilor in care legea sau partile interesate dispun altfel .12

Insa ,Legea 287/2011 privind unele masuri referitoare la organizarea activitatii

de punere in eecutare a creantelor apartinand institutiilor de credit si institutiilor

financiare nebancare ,publicata in Monitorul Oficial nr 894 din 16.decembrie.2011

10

Opinia C.S.J. este in acest sens; a se vedea decizia nr.6355/2000, in Buletinul jurisprudentei, Culegere de decizii pe anul 2000, pag. 8 si urm.; mai mult chiar, instanta suprema considera ca valoarea cu titlu executor a contractelor de credit se refera la toate operatiunile de credit, fara nicio distinctie privind momentul in care s-a stabilit raportul juridic pe care se fundameanteaza inscrisul, deci si fata de contractele de credit incheiate anterior intrarii in vigoare a actualei Legi bancare. 11

Drept bancar ,Carmen Adriana Gheorghe ,Ed.C.H. Beck ,Bucuresti ,2009 ,pag .250. 12

Statutul corpului executorilor bancari publicat in M.Of.nr.565 din 19.noiembrie.1999.

24

,desfiinteaza profesia de executor bancar. Articolele abrogate prevedeau ca

,institutiile de credit pot sa isi organizeze separat sau in cadrul asociatiei profesionale

un corp propriu de executari ,a carui activitate era legata de punerea in executare a

titlurilor executorii apartinand acestora . Principalele motive pentru care Corpul

executorilor a fsot desfiintat :

Statutul nu poate delega puterea sa publica unor specialisti care nu

sunt angajatii sai

Existenta unui singur Corp executional civil –Corpul Executorilor

Judecatoresti(conform noului Cod de Procedura Civila)

Cu alte cuvinte noua lege integreaza corpul executorilor bancari in cel al

executorilor judecatoresti, prin urmare li se ofera optiunea fostilor executori bancari

sa devina la cerere judecatoresti.

4.3.4. Efectele contractului de credit bancar

a) Obligatiile creditorului

Obligatia de punere la dispozitia imprumutatului creditul contractat si

imprumutatorul trebuie sa urmareasca executarea obligatiilor contractuale de catre

imprumutat, in special respectarea destinatiei creditului si rambursarea acestuia.Pe

durata creditului ipotecar imprumutatorii au obligatia sa urmareasca indeplinirea

conditiilor prevazute de contractul de credit, referitoare: la destinatia sumelor

avansate, planul de finantare intocmit in cazul creditelor acordate pentru construirea,

reabilitaea, consolidarea si extinderea imobilelor si sa se ingrijeasca de rambursarea

la scadenta a ratelor de credit si de plata a dobanzii aferente, precum si de bonitatea

imprumutatului.

b) Obligatiile debitorului

Obligatia de rambursare a creditului primit-creditul trebuie rambursat in

conditiile si la scadentele stabilite in contract.Partile pot conveni ca rambursarea

creditului sa se faca esalonat (lunar sau folosind o alta unitate de timp), ori in

intregime, de regula, intr-o perioada de timp mai indelungata (6 luni, 1 an).

25

Neprecizarea in contractul de credit a scadentelor ci numai a termenului limita de

restituire a intregului imprumut determina neacordarea dobanzilor de intarziere in

actiunea formulata de creditor anterior datei de restituire integrala a

imprumutatului.Pentru nerambursarea la scadenta a creditului acordat, imprumutatul

va plati penalitati sau dobanzi, separat de dobanzile aferente creditului, pe fiecare zi

de intarziere.Totodata neplata la scadenta a ratelor poate atrage si sanctiunea

rezilierii contractului cu obligarea imprumutatului de a restituii intreaga suma de bani

acordata cu titlu de credit.

Pe langa rambursarea sumelor acordate, imprumutatii au obligatia la plata

unei dobanzi sau a altor cheltuieli legate de aceasta suma. Dobanzile bancare nu se

confunda cu dobanda legala consacrata de O.G. nr.9/2000.Cea din urma are in

general caracter de dauna moratorie .Aceasta dobanda nu trebuie confundata nici cu

dobanda de referinta stabilita de Banca Nationala a Romaniei. Dobanda de referinta

se calculeaza ca medie ponderata cu volumul tranzactiilor, intre dobanda la

depozitele atrase de Banca Nationala a Romaniei si vanzarile reversibile de titluru de

stat efetuate de de aceasta in luna anterioara celei pentru care se face anuntul.

4.3.5. Incetarea contractului de credit bancar

Contractul de credit inceteaza la expirarea termenului daca imprumutatul isi

executa obligatia de rambursare a creditului si a dobanzilor convenite.

5. Elemente de practica judiciara

1. Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr.329 din 25 ianuarie

2000.

Dobanzi contractuale.Contract de credit bancar.Titlu executoriu obtinut de

creditor.Data pana la care curg dobanzile.

Curtea, asupra recursului de fata, din examinarea lucrarilor la dosar, constata

urmatoarele:

La data de 2 iunie 1998, reclamanta S.C. ’’B’’ S.A.- sucursala Caras-Severin a

chemat in judecata de parata S.C ’’A.I’’ S.R.L. Resita si D.I. debitori si giranti D.I. si

26

D.M., in solidar la plata unei sume de 33 917 789 lei dobanzi bancare conventionale

pe perioada 13 martie 1997-31 mai 1998, pentru creditul nerambursat din contractul

de credit nr.14 din 15 ianuarie 1996 cu cheltuieli de judecata.Prin sentinta civila nr

786 din 6 octombrie 1998, Tribunalul Caras-Severin a respins actiunea reclamantei

ca nefondata.Curtea de Apel Timisoara, prin decizia civila nr 235 din 1 aprilie 1999, a

admis apelul reclamantei, a schimbat sentinta civila de mai sus, in sensul ca a admis

actiunea si a obligat pe parati in solidar la plata unei sume de 33 917 789 lei dobanzi

bancaare si 3 405 101 lei cheltuieli de judecata la ambele instante.In contra acestei

solutii parata a declarat recurs, aratand, in esenta, ca in mod gresit a fost obligata la

plata,intrucat contractul de credit si-a incetat valabilitatea, situatie in care nu mai pot

fi pretinse dobanzi conventionale, care nu mai au temei legal.

Recursul este nefundat pentru cele ce se vor arata in continuare

Este de retinut ca, in raport de cele convenite de parti prin contractul de credit

bancar(fila 5 din dosarul instantei de fond) si prin contractele de garantie imobiliara,

corect instanta de apel a angajat raaspunderea solidara a paratilor debitori si

garantia la plata dobanzilor pretinse.Faptul ca prin sentinta civila nr.133 din 13 martie

1997 a Tribunalului Caras Severin, reclamanta a dobandit titlu executoriu pentru

credit si dobanda calculata pana la data pronuntarii hotararii, nu poate conduce la

concluzia ca contractul de credit si-a incetat efectele dupa data de 13 martie si nu

mai pot fi pretinse dobanzi, cum gresit sustine parata recurenta.Avand in vedere ca,

dupa obtinerea titlului executoriu mentionat mai sus paratii nu au achitat creditul,

reclamanta era indreptatita la plata dobanzilor contractuale calculate in continuare,

solutia criticata fiind corecta sub aspectul obligarii paratei la plata.In consecinta

criticile formulate in recurs, mentionand conditiile prevazute de art.304 C.proc.civ.

recursul paratei se priveste ca nefundat si va fi respins ca atare.

2. Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia III, decizia nr. 33

Deschidere de credit in cont curent.Deosebire de natura si efecte.

Ceea ce caracterizeaza contractul de cont curent si il diferentiaza de alte

contracte, in special de imprumutul incheiat in forma uzuala in practica bancara a

deschiderii de credit in cont curent, cu care prezina analogie fara a se confunda, este

reciprocitatea de credit ce partile isi acorda in mod contemporan, astfel ca la

incheierea contului acela care va rezulta creditor, sa poate cere numai diferenta intre

27

credit si debit.Prin urmare, in raporturile ce decurg din contractul de cont curent nici

una dintre partile contractante nu se desemneaza de la inceput ca creditor sau

debitor exclusiv si nici nu se comporta ca atare in decursul executarii contractului, ci

fiecare contopeste in persoana sa in mod indivizibil ambele calitati: de creditor si

debitor.Aceasta situatie inceteaza numai la inchiderea contractului, operatiune finala

ce diferentiaza pe creditor de debitor, facand ca cele doua mase omogene de credit

si debit sa se compenseze si sa dea loc la soldul creditor, pentru ca exista actiune in

justitie.Forma contabila a contului de cont curent aplicata si deschiderii de credit nu-i

modifica intru nimic acestuia natura sa juridica de imprumut, atribuindu-i imprumutului

calitatea de corentist.

3. Curtea Suprema de Justitie, decizia nr. 7568 din 12 decembrie 2001.

Contract de credit bancar. Incheiere de investire cu formula executorie. Cai de atac.

Motive ce pot fi invocate de debitor.

Prin incheiere Tribunalul Brasov a admis cererea creditoarei – societate

bancara, prin care aceasta a solicitat investirea cu formula executorie a unui contract

de cesiune de creanta cu titlu de garantie si cu drept de incasare, invocand

dispozitiile art. 58/1998 si dispozitiile art. 376 C.proc.civ. Instanta a retinul ca in cauza

sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 375 C.proc.civ., contractul a carui investire

cu formula executorie s-a solicitat fiind titlu executoriu in temeiul prevederilor legale.

Debitorul cedat a declarat apel, invocand exceptia de necompetenta teritoriala

a Tribunalului Brasov, apreciind ca incheierea in speta este nelegala, contractul de

cesiune de creanta fiind nul de drept, neexistand nicio datorie fata de statul roman,

aceasta fiind deja stinsa in baza unui contract de compensare.

Curtea de Apel Brasov a admis apelul debitorului cedat si a schimbat

incheierea Tribunalului Brasov, in sensul respingerii cererii de investire cu formula

executorie, retinand ca cesiunea de creanta nu poate opera fara acordul scris al

celeilalte parti, iar datorita compensarii, contractul de cesiune supus investitrii a

ramas fara obiect.

Invocand motivele de casare prevazute de dispozitiile codului de procedura

civila, creditoarea a declarat recurs, sustinand ca instanta de fond a interpretat gresit

28

actul juridic dedus societatii si a schimbat natura si intelesul vadit neindoielnic al

acestuia, solutionand o cerere care era de competenta Tribunalului Brasov ca

instanta de fond. Recursul cesionarei este fondat.

Potrivit art. 376 C.proc.civ. se investesc cu formula executorie hotararile care

au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentificate, precum si

orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile

anume prevazute de lege.

Potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr.58/1998 contractele de credit bancar,

precum si garantiile reale si personale constituite in scopul garantarii creditului

bancar reprezinta titluri executorii.

Aplicand textele de lege mentionate, prima instanta a admis in mod corect

cererea de investire cu formula executorie a inscrisului calificat de legea bancara ca

fiind titlu executoriu.

Datorita specificului cailor de atac privind obiectul examinarii, care se refera la

legalitatea si temeinicia hotararii atacate, instanta de apel nu putea fi investita cu alte

motive prin apelul debitorului cedat, decat cele privind neindeplinirea conditiilor de

admisibilitate a cererii de investire cu formula executorie stabilite de prevederile

codului de procedura civila.

Motivele privind nedatorarea sumei ca urmare a compensarii reprezinta

impedimente la executare si ele pot fi invocate exclusiv pe calea contestatiei la

executare. Aceasta imprejurare nu afecteaza insa caracterul contractului, de titlu

executoriu atribuit prin legea bancara si, in consecinta, nu vizeaza legalitatea

incheierii prin care s-a dispus investirea cu formula executorie.

Celelalte motive invocate in apel nu pot fi solutionate decat tot pe calea

contestatiei la executare, acestea privind executarea in raport cu obiectul determinat

prin titlu executoriu.

29

In consecinta, recursul a fost admis, decizia a fost modificata in sensul

respingerii apelului debitorului cedat ca nefondat.13

4. Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, decizia nr. 250 din 4 februarie

1997.

Conventia partilor privind caracterul de titlu executoriu al acestuia. Ineficienta.

Constituie titluri executorii hotararile judecatoresti si actele considerate de lege

ca fiind titluri executorii. Codul de procedura civila, in cuprinsul articolului 376,

prevede ca devin titluri executorii, prin investirea cu formula executorie, hotararile

care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, inscrisurile autentificare si oice

alte hotarari si inscrisuri, in cazurile anume prevazute de lege. Avand in vedere faptul

ca un contract de credit bancar nu constituie un inscris anume prevazut printr-o

dispozitie legala ca fiind cu titlu executoriu, clauza din contract prin care partile au

convenit sa-i confere acestuia caracterul de titlu executoriu, nu-si produce efecte,

nefiind conforma cu prevederile legale. De altfel, noile reglementari privind societatile

comerciale bancare nu prevad dispozitii in sensul atribuirii contractului de credit

bancar a caracterului de titlu executoriu, singura reglementare de exceptie fiind

Statutul Bancii Nationale a Romaniei, in care s-a mentionat ca sunt titluri executorii

contractele de credit incheiate de Banca Nationala a Romaniei. In atare situatie,

societatile bancare urmeaza procedura de drept comun pentru recuperarea

creantelor.

13

Florin Ciutacu, Drept bancar; culegere de spete, legislatie, modele de contracte, Editura Themis Cart, 2003, pag. 29-30.

30

CONCLUZII

In urma celor expuse, putem concluziona faptul ca acest contract bancar este

un contract de adeziune, astfel ca la incheieirea lui, clientului i se prezinta un

formular tipizat, el neavand posibilitatea sa negocieze contractul.

Remarcam asadar, o strictete in aceasta procedura, pentru ca in cadrul

contractelor standardizate, asa cum se practica la nivelul bancilor, este clar ca daca

drepturile unui singur client au fost incalcate prin nerespectarea clauzelor

contractuale sau prin inserarea unor clauze abuzive, toti clientii care au semnat acel

contract se afla in aceeasi situatie.

In acest scop, atunci cand se ia o decizie, este de la sine inteles ca ar trebui

aplicata tuturor clientilor

Pentru rezolvarea acestui aspect, s-a propus modificarea spre completare a

Legii clauzelor abuzive, insa aceasta procedura este neintemeiat intarziata.

Contractul bancar are caracteristicile unui contract de drept comun, cu exceptia

faptului ca este de adeziune, iar principalele sale caractere juridice sunt urmatoarele:

caracter sinalagmatic, oneros, comutativ, consensual.

In final, recomandam clientilor ca la incheierea unui contract cu o institutie de

credit, sa se documenteze efectiv asupra unor potentiale clauze abuzive inserate,

pentru a evita consecintele care s-ar rasfrange asupra lor.

31

BIBLIOGRAFIE

Legislatie

1. Ordonanta Guvernului nr.39/1996.

2. Statutul corpului executorilor bancari publicat in M.Of.nr.565 din 19.noiembrie.1999.

3. Regulamentul BNR nr 3/2007 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate

persoanelor fizice.

4. Noul cod Civil.

Doctrina

5. I.N Fintescu, Curs de drept comercial. Vol. I, Bucuresti, 1929.

6. O. Căpățână, Societățile comerciale, Editura Lumina, București, 1991.

7. Ion Turcu, Operatiuni si contracte bancare, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1995.

8. Lucian C. Ionescu, Mariana Negrus, Bancile si operatiunile bancare, Editura Economica,

1996.

9. Florin Ciutacu, Drept bancar; culegere de spete, legislatie, modele de contracte, Editura

Themis Cart, 2003.

10. Aspazia Cojocaru, Contracte, Ed.Lumina Lex, Bucuresti , 2004.

11.Carmen Adriana Gheorghe, Laura Muresan, Caiet de seminar la disciplina drept bancar,

culegere de texte, teste de evaluare, Editura Universitatii Transilvania, Brasov, 2007.

12.Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, caiet de seminar, Editura Universitatii

Trasilvania, Brasov, 2008.

13.Carmen Adriana Gheorghe, Drept bancar, Ediția 2, Editura C.H. Beck, București, 2009.